Romania leaganul civilizatiei europene!

De la: viostup, la data 2010-11-04 20:12:48
Trebuie la nesfîrºit sã trãim în aceastã minciunã a latinitãþii adusã de aiurea de indivizi care s-au gîndit numai la cîºtigul ºi sminteala lor fãrã a cîntãri ºi ce rezultã din aceastã acþiune ºi cu parul ne-au bãgat în cap tîmpenia la zeci de generaþii?
Eu am fãcut un pas mare pe drumul dezrobirii spirituale a poporului rumun dar trebuie continuat cu:
- accesul liber la tãbliþele de plumb aflate la Institutul de Arheologie din Bucureºti, cele de la mãnãstirea Sinaia ºi alte dovezi arheologice cu scriere geticã din þarã.
- analizarea arheologicã ºi spiritualã a urmelor lãsate de neamurile noastre care s-au rãzleþit în cele patru zãri.
- efectuarea de copii sau fotografii dupã tãbliþele de plumb descoperite în Bulgaria, Anglia(Salisbury), tãbliþele sacre din aur ale orficilor ºi cele de plumb care au circulat în secolele ll-lV al erei creºtine, în imperiul roman fiind considerate cu puteri magice ºi care sînt în numãr important prin muzeele Europei.
- cumpãrarea sau copierea electronicã a celor 20 de cãrþi despre eseni scrise de românul maghiarizat Edmont Bordeaux-Szekeley ºi The Origin of Christianity precum ºi altora legate de istoria noastrã vechi ºi traducerea lor în limba românã pentru a se putea reconstitui vechea cultura strãmoºeascã.
- scrierea adevãratei istorii a þinuturilor noastre ºi a poporului mioritic începînd cu mileniul Vl î.e.n. pînã la descãlecarea voievozilor ºi formarea statelor feudale româneºti.
Asemenea muncã poate fi fãcutã numai de oameni care nu au prejudecãþi, sînt sinceri cu sine ºi curajoºi, fiind plini de generozitate.

De la: viostup, la data 2010-11-04 11:47:12Domnule Vaneamarin,
De ce n-ati spus asa de la inceput.Mi-am pierdut vremea cu dv.Acum stiu cine sunteti si ce paziti pe-aci pe net.Sunteti dulaul de paza al celor ce simt ca le tremura nadragii de teama ca adevarul iese la iveala.Am sa mai postez cateva texte care va sperie,iar pe dv. am sa va ignor,faceti parte din zgomotul de fond inerent unor topice de acest gen.

Domnu' Viostup, aia al caror dulau de paza sunt eu (un cerc ocult cu vaste interese financiare pe plan international ) , au spus ca VA IMPLORA sa nu mai postati astfel de adevaruri zguduitoare la nivel international .M-au rugat doar sa va intreb care este pretul tacerii dumnevoastra. Cica sa spuneti doar numarul de cifre al sumei respective , moneda in care doriti sa fiti platit si numarul contului! .Sa nu ma luati va rog si dumnevoastra ca nu vreti Kent,cafea ,valuta, ci doar pe Olariu sa va ....povesteasca . Ne dati toate planurile noastre malefice peste cap domnule daca se afla adevarurile dumneavoastra:ca Isus a fost dac,ca Isus a fost de fapt rastignit de Ioan ,de ucenicul sau iubit,ca stramosii nostri de fapt conduceau Imperiul Roman,ca latina se trage din vechea noastra limba ,ca am fost cea mai veche si mai avansata civilizatie ,etc.Suma va rog domnule Viostup ,doar suma si contul,de restul ne ocupam noi . :sml-cool0016.Kkcam banu' fara ezitare !

PS:Rog seriozitate!

Titlul acestui topic a fost ales "Romania,leaganul civilizatiei europene" tocmai pentru ca ideea in sine sa fie batjocorita,tarata in derizoriu,maculata de indivizi instruiti in arta diversiunii.De aceea am dorit sa plasez si cateva adevaruri istorice bine documentate pentru ca cititorii de buna credinta rataciti pe acest topic sa cantareasca in cunostinta de cauza si sa aleaga bobul de neghina.
Iau in serios avertismentul transmis de dl.Vaneamarin si nu voi mai posta nimic pe acest topic.Imediat ce termin aici am sa ma grabesc la o banca sa deschid un cont....
Pe situl www.ariminia.ro pot fi gasite materialele postate aici,ele sunt rodul cercetarilor dlui C.Olariu Arimin,caruia ii sunt recunoscator pentru adevarurile spuse cu atata curaj. Multi au platit scump,de-a lungul timpului,curajul de-a rosti astfel de adevaruri.
Dar cineva trebuie sa le spuna romanilor aceste adevaruri..Si tot timpul se vor gasi oameni care vor avea curajul sa le spuna.

De la: viostup, la data 2010-11-05 09:17:58Titlul acestui topic a fost ales "Romania,leaganul civilizatiei europene" tocmai pentru ca ideea in sine sa fie batjocorita,tarata in derizoriu,maculata de indivizi instruiti in arta diversiunii.De aceea am dorit sa plasez si cateva adevaruri istorice bine documentate pentru ca cititorii de buna credinta rataciti pe acest topic sa cantareasca in cunostinta de cauza si sa aleaga bobul de neghina.
Iau in serios avertismentul transmis de dl.Vaneamarin si nu voi mai posta nimic pe acest topic.Imediat ce termin aici am sa ma grabesc la o banca sa deschid un cont....
Pe situl www.ariminia.ro pot fi gasite materialele postate aici,ele sunt rodul cercetarilor dlui C.Olariu Arimin,caruia ii sunt recunoscator pentru adevarurile spuse cu atata curaj. Multi au platit scump,de-a lungul timpului,curajul de-a rosti astfel de adevaruri.
Dar cineva trebuie sa le spuna romanilor aceste adevaruri..Si tot timpul se vor gasi oameni care vor avea curajul sa le spuna.

Zii mai departe domnule Viostup,nu te lasa intimidat de Vanea

De la: vaneamarin, la data 2010-11-05 08:33:24

De la: viostup, la data 2010-11-04 20:12:48
Trebuie la nesfîrºit sã trãim în aceastã minciunã a latinitãþii adusã de aiurea de indivizi care s-au gîndit numai la cîºtigul ºi sminteala lor fãrã a cîntãri ºi ce rezultã din aceastã acþiune ºi cu parul ne-au bãgat în cap tîmpenia la zeci de generaþii?
Eu am fãcut un pas mare pe drumul dezrobirii spirituale a poporului rumun dar trebuie continuat cu:
- accesul liber la tãbliþele de plumb aflate la Institutul de Arheologie din Bucureºti, cele de la mãnãstirea Sinaia ºi alte dovezi arheologice cu scriere geticã din þarã.
- analizarea arheologicã ºi spiritualã a urmelor lãsate de neamurile noastre care s-au rãzleþit în cele patru zãri.
- efectuarea de copii sau fotografii dupã tãbliþele de plumb descoperite în Bulgaria, Anglia(Salisbury), tãbliþele sacre din aur ale orficilor ºi cele de plumb care au circulat în secolele ll-lV al erei creºtine, în imperiul roman fiind considerate cu puteri magice ºi care sînt în numãr important prin muzeele Europei.
- cumpãrarea sau copierea electronicã a celor 20 de cãrþi despre eseni scrise de românul maghiarizat Edmont Bordeaux-Szekeley ºi The Origin of Christianity precum ºi altora legate de istoria noastrã vechi ºi traducerea lor în limba românã pentru a se putea reconstitui vechea cultura strãmoºeascã.
- scrierea adevãratei istorii a þinuturilor noastre ºi a poporului mioritic începînd cu mileniul Vl î.e.n. pînã la descãlecarea voievozilor ºi formarea statelor feudale româneºti.
Asemenea muncã poate fi fãcutã numai de oameni care nu au prejudecãþi, sînt sinceri cu sine ºi curajoºi, fiind plini de generozitate.

De la: viostup, la data 2010-11-04 11:47:12Domnule Vaneamarin,
De ce n-ati spus asa de la inceput.Mi-am pierdut vremea cu dv.Acum stiu cine sunteti si ce paziti pe-aci pe net.Sunteti dulaul de paza al celor ce simt ca le tremura nadragii de teama ca adevarul iese la iveala.Am sa mai postez cateva texte care va sperie,iar pe dv. am sa va ignor,faceti parte din zgomotul de fond inerent unor topice de acest gen.

Domnu' Viostup, aia al caror dulau de paza sunt eu (un cerc ocult cu vaste interese financiare pe plan international ) , au spus ca VA IMPLORA sa nu mai postati astfel de adevaruri zguduitoare la nivel international .M-au rugat doar sa va intreb care este pretul tacerii dumnevoastra. Cica sa spuneti doar numarul de cifre al sumei respective , moneda in care doriti sa fiti platit si numarul contului! .Sa nu ma luati va rog si dumnevoastra ca nu vreti Kent,cafea ,valuta, ci doar pe Olariu sa va ....povesteasca . Ne dati toate planurile noastre malefice peste cap domnule daca se afla adevarurile dumneavoastra:ca Isus a fost dac,ca Isus a fost de fapt rastignit de Ioan ,de ucenicul sau iubit,ca stramosii nostri de fapt conduceau Imperiul Roman,ca latina se trage din vechea noastra limba ,ca am fost cea mai veche si mai avansata civilizatie ,etc.Suma va rog domnule Viostup ,doar suma si contul,de restul ne ocupam noi . :sml-cool0016.Kkcam banu' fara ezitare !

PS:Rog seriozitate!

Asta se numeste dare de mita!......................unde tii Kentul,cafeaua si valuta.........in banca nationala a RUSIEI

De la: TEPARUL, la data 2010-11-05 01:04:22

De la: viostup, la data 2010-11-04 20:12:48Stiut este ca atunci cand nu avem ARGUMENTE, recurgem la un comportament brutal,injuraturi,jigniri .
Pentru cativa domni subtiri la minte dar grosi la obraz,postez mai jos inca un text al dlui Olariu Arimin,care pare extrem de bine argumentat.


CINSTIRE NEAMULUI RUMUN !



Ne-a fost dat sã auzim dinspre minþile sceleral-iluminate ale iubitorilor de neam ºi þarã cã limba românã este bunã numai pentru sudãlmi ºi înjurãturi fiindcã nu poate exprima ºi altceva. Ba, le spun porcanilor cu rît de oþel ºi obraz de tablã cã orice cuvînt poate fi mlãdiat în semantica lui dupã mintea celui care îl foloseºte iar dacã în cãpãþînele scopite a acestor eunuci ideologi, prin deschiderea gurii nu pot scoate decît înjurãturi înseamnã cã ei sînt niºte lifte înveninate ºi nu limba este de vinã.

Mare nenorocire pe poporul urgisit cã este tîrît ca vita la cuþit ºi nu poate face nimic: revoltã - ba; educaþie – canci; bun simþ – ioc ºi atunci nu-þi rãmîne decît sã-þi iei lumea în cap ºi sã-þi cauþi loc sub soare pe alte meleaguri! Dar dacã ai dragoste de neamul care te-a adus pe lume ºi care a semãnat aceastã toriºte cu oasele lui timp de milenii iar mulþi au plãtit cu viaþa ca noi cei de astãzi sã le purtãm numele, atunci trebuie sã ne rãsculãm ºi sã punem mîna pe ciomag. Nu este o întîmplare cã tot felul de nãpîrci se guguþã ºi ne învaþã cum sã fim români ºi mai ales cine sîntem, de unde venit ºi încotro ne este drumul! Am fost mult timp un popor de ignoranþi iar comuniºtii au mers mai departe ºi au vrut sã ne transforme într-un popor de proºti care repetã ca niºte papagali ºi se bîþîie ca maimuþele la circ dupã ,,indicaþiile preþioase” ale þucalilor, tîmpiþilor ºi hahalerelor nãimite ºi smintite ce s-au vrut profeþi de-o veºnicie a clipei peste neamul mioritic.

Orice învãþ are ºi dezvãþ iar prostia ºi golãnia cultivatã cu atîta osîrdie de cei care ne conduc, trebuie sã o scoatem din universul nostru spiritual dacã vrem sã ieºim din lumea dobitoacelor cuvîntãtoare ºi sã ne asumãm statutul de om! Atunci ºi numai atunci vom înþelege de ce strãmoºii noºtri doreau toþi sã ajungã în condiþia spiritualã de om, de ce dispreþuiau lãcomia, hedonismul, minciuna ºi tot ce duce la depravarea ºi pervertirea sufletului. Dragostea de glia strãmoºeascã nu este o fandosealã pe care o cumperi la marginea strãzii sau din vreun loc deocheat unde cãlãritul se face pe bani. Ea se cultivã din familie odatã cu laptele mamei ºi focul din vatrã, cu primele cuvinte spuse ºi se simte cu primii paºi prin roua ºi iarba de acasã.

Acasã nu poate fi decît acolo unde-þi odihnesc moºii ºi strãmoºii ºi nu acolo unde þi-au îndestulat maþul ºi te-au destrãbãlat ca un stricat. Acasã este þãrîna pãmîntului îngrãºat cu sîngele neamului care l-a apãrat de prãdãtori sau de vicleniile unor minþi criminale ºi tot acasã este soarele ºi umbra Carpaþilor ºi vuietul Mãrii Negre. Niciodatã ,,acasã” nu va putea fi înlocuit cu ,,îmi este bine”, îþi poate fi bine în orice strãinãtate ºi chiar strãin poþi ajunge de atîta bine faþã de neamul tãu dar ,,acasã” este sentimentul de împlinire spiritualã ºi de rememorare. De cînd neamul nostru a încercat sã pãºeascã în modernitate ne-am trezit înºfãcaþi de gît ºi puºi la pãmânt sã nu putem vedea mai înainte ci numai în lungul nasului ºi sub jugul nenorocirilor. Mulþi vremelnici cu patimi deºarte s-au oþoit în prostie, hoþie ºi viclenie ca sã poatã þine cît mai bine jugul în care ne-au pus. Dar nu le-a ajuns trupul de pe care luau ºapte piei, ci vroiau ºi sufletul sã-l prindã în ticãloºiile lor ºi sã-l vîndã Satanei pentru ceva gologani. Aºa au ajuns sã ne fie falsificate istoria, originea ºi limba iar aceasta din urmã le-a tîrît dupã ea ºi pe celelalte.

Trebuie sã ne rãmînã viu în minte numele lui A. T. Laurian cu plãsmuirea privind exterminarea dacilor ºi înlocuirea lor cu coloni aduºi din tot imperiul roman. Aici este rãdãcina rãului ºi nimeni nu are curajul sã o dezvãluie pentru cã este mare pericol de sfîrºitul lumii în cultura românã! De baºtinã ardelean, de educaþie doctor(jurist) ºi iezuit a ajuns sã-ºi urascã strãmoºii pentru cã nu dãdeau bine, dupã mintea lui, în cultura occidentalã ºi sãracul nu avea viþã nobilã. Cum mintea îi era la fel de rãtãcitã ca ºi sufletul, a descoperit el la un franþuz nebun o zicere care i-a luminat întunecimea glagoriei. Pe la 1860 musiu Vaillant, franþuzul nebun cu mare venin la rînzã asupra neamului get, dupã ce l-a rãstãlmãcit pe Eutropiu, scria parcã din balamuc: ,, …,,S’il a donné son linge aux soldats blessés, il (Traian) donnera sa vie pour venger Longin; il le jure…désormais plus de Daces; il les passera tout au fil de l’épée et lavera le crime de Decebale dans le sang de toute sa nation”. (Dacã el a dat hainele sale soldaþilor rãniþi - Traian – el îºi va da viaþa sã rãzbune pe Longin; el le-a jurat …pentru viitor dacilor cã îi va trece pe toþi prin vîrful sãbiei ºi va spãla crima lui Decebal în sîngele întregii sale naþiuni). Aceastã smintealã a ajuns ºi sub nasul doctorului ardelean care, împreunã cu doctorii Murgu, Maior, Klain ºi Papiu au sucit-o, au rãsucit-o pînã ce, trecînd ,,preste plaiuri” au poposit în Bucureºti unde se simþea mare lipsã de inteligenþa lor. Cum prostia nu costã bani, au dat cu generozitate ºi acestora din preaplinul lor, astfel ne-am procopsit cu nebunia franþuzului înrãdãcinatã pe plaiurile mioritice. Fiindcã în acele vremuri, legile româneºti erau mai toate traduceri dupã cele franþuzeºti, a fost bãgatã ºi aceastã traducere tembelã în cãrþile noastre de istorie, iar de aici minciuna repetatã de zeci de milioane de ori a ajuns adevãr de necontestat. Laurian a fost sprijinit cu multã vigoare de ciocoimea liberalã ca sã punã la cale aceastã miºelie pentru cã ne scotea pe noi niºte maimuþe prãsite de alte maimuþe necunoscute dar cãrora ei le spuneau ,,coloni romani” adicã ceva de viþã nobilã.

Tot din Franþa au adus ºi nebunia latinei populare atunci cînd latina clasicã nu le-a ajuns la fabrica de cuvinte pe care o puneau ei pe picioare în faimosul ,,Dicþionariu-Glosariu, pentru a dovedi cã sîntem mai latini chiar decît latinii. ªi dacã B. P. Haºdeu a venit prin articolul ,,Perit-au dacii? din anul 1871 sã scoatã din capul românilor aceastã nebunie argumentînd lingvistic ºi istoric cã totul este un fals, nimic nu s-a mai putut schimba, politicul ciocoiesc ne-a scris o istorie plinã de strîmbãtãþi. Minciuna a fost bãtutã în cuie pentru veºnicie. ªi poetul V. Alecsandri supãrat pe latinismul lui Pumnul care conducea ,,Foaie” din Cernãuþi ºi a discipolilor lui ce îi modificau textele dupã capul lor, scria la 20 aprilie 1868: ,,Dacã Foaia Societãþii þine ca sã mã aibã de colaborator, pretind ca sã mã primeascã cu defectele mele de stil ºi de limbã, iar nu sã mã ciuneascã din cap pînã în picioare ºi sã-mi schimbe cuvintele. De este Foaia Societãþii o publicaþie serioasã ce are drept scot de a rãspîndi idei ºi gustul în public, îi dau mîna cu frãþie, iar dacã aceastã foaie are de gând a cãdea în pãcatul foilor ardelene, adicã a propaga pumnismul cu lepturãrismul ºi fundãcionismul acestui onorabil profesor…eu unul mã despart de ea ca de o nevastã care îºi pierde cãrãruºa…Cînd dracu om înþelege cã o literaturã ca sã fie literaturã adevãratã, naþionalã, sã-ºi ieie izvorîrea din geniul poporului, iar nu din fabricile de cuvinte a lui Cipariu et companie”! Aceastã ultimã idee trebuie sã o batem cu ciocanul în capul tuturor veneticilor pripãºiþi pe la noi care ne învaþã cine sîntem ºi cum sã gîndim româneºte!

Chiar mai devreme, cînd nebunia latrinistã abia începuse sã dea în clocot, au fost români cu capul pe umeri care le-au spus ,,doctorilor ardeleni” cã nu þin cãrãruºa neamului ºi adevãrului.
Alecu Russo(1819-1859) spune despre intelectualii ardeleni care au adunat pe români în 1848 pe cîmpia Blajului, cã le-au vorbit nu în româneºte ci într-o ,,babilonie de cuvinte stropºite ºi smulse din latineºte”. El remarcã nu fãrã temei cã latinismul ardelenilor a fost în primul rînd o formã de luptã politicã dar vremea lui a trecut ºi ,,uitãm cã latinismul ºi neolatinismul au fost un steag ce nu-ºi mai prinde loc acum”. Cu ironie îºi imagineazã în una din Cugetãrile sale, revenirea pe pãmânt a lui ªtefan cel Mare în Moldova anului 1855 ºi uluirea voievodului în faþa limbii cu totul de neînþeles în care ar fi glorificat de cãtre lingviºtii latiniºti ºi cosmopoliþi: ,,Ce ar face el pe un pãmânt, unde nu au rãmas urme de umbra lui mãcar?…Vorba lui nu mai este limbajul nostru…Strãnepoþii Urecheºtilor, Dragomireºtilor ºi Movileºtilor i-ar zice în versuri, în ode ºi în prozã: Eroule ilustru! Trompeta gloriei tale penetrã animile bravilor romani de admirãciune grandioasã ºi neindefinisibilã pentru meritul neinvincibilitãþii tale!…la care lucruri frumoase, deºi neinteligibile pentru dînsul, ªtefan-vodã bietul ar holba ochii lui cei înfricoºitori…ºi s-ar culca iarãºi în mormînt…”
Cã puþea rãu sminteala latriniºtilor o spune geniul spiritualitãþii noastre, M. Eminescu care în articolul ,,Bãlcescu ºi urmaºii lui” din noiembrie 1877, scrie: ,,Nicolae Bãlcescu e de altminterea o dovadã, cã limba româneascã pe vremea lui ºi ’nainte de dînsul era pe deplin formatã ºi în stare sã reproducã gînduri atît de înalte ºi simþiri atît de adînci, încît tot ce s’a fãcut de atunci încoace în direcþia latinizãrii, franþuzirii ºi a civilizaþiei ,,pomadate” a fost curat în dauna limbii române”. Pe atunci Eminescu se putea exprima neîngrãdit ºi plin de elocinþã în limba strãmoºeascã a românilor în stare sã reproducã ,,gînduri înalte ºi simþiri adînci”, acum pentru liftele cazare ºi celelalte scursuri specializate în limbism ºi pupincurism, aceeaºi limbã este bunã numai pentru sudãlmi!
Înþeleg eu cã trebuie sã vi se bage furca în gît sã o lãsaþi mai moale? Rîtanilor, prea aveþi fãlcile groase ºi minte puþinã!
Obrãznicia lichelelor latriniste o gãsim foarte bine exprimatã în fiþuica ciocoimii fanariote Românul din august 1881 ce se pretindea singurul loc unde clocotea adevãratul sînge românesc: ,,Românii ca toate popoarele care pãºesc spre progres, nu se mai ocupã de a descoperi cine a fost autohton sau nu”. Ce ciocoi isteþi! ªi astãzi auzi acelaºi argument ticãlos atunci cînd vrei sã ºtii altceva decît ne tot îndobitocesc ei.

Din aceeaºi perioadã avem o scrisoare de la Al Hurmuzachi ce spune: ,,Adevãrata ºcoalã de iubire a umanitãþii este patriotismul, precum ºi ºcoala patriotismului este spiritul familiei. ..Dar tineretul român din Bucovina nu este educat în acest spirit, ci…sã ne dezbrãcãm de fiinþa noastrã fireascã ºi intimã, de însuºirile noastre particulare, de individualitatea noastrã…ca sã ne pierdem naþionalitatea românã…ca sã ne pierdem pînã ºi amintirea cine am fost, ºi conºtiinþa ce am rãmas, sã încetãm de a mai fi români”. Spune mai departe bucovineanul cã cine îºi pierde fiinþa naþionalã acela îºi rupe singur ,,legãturile cele mai scumpe ºi mai sfinte cu poporul, cu originea sa, tradiþiile, datinile, amintirile strãbune ºi se preface în o fiinþã nouã, cosmopolitã, adicã fãrã patrie, fãrã cãpãtîi moral”. El cere românilor ,,a nu ne lipi haina cea strãinã pe deasupra fiinþei noastre, a ne polei cu ea, mulþumindu-ne cu niºte firmituri ale ei pe care le primim în niºte ºcoli înstrãinate. ..E mai puþin dureros sã te desparþi de patrie, decît a trãi în ea ºi a vedea individualitatea, adicã toatã fiinþa adevãratã a poporului pierind ºi stîngîndu-se.” Cîtã dreptate avea ºi are chiar ºi în prezent acest om, dovedind cã nici dupã 150 de ani la noi nu s-a schimbat mare lucru, doar maimuþele care fac circ, dar nãravurile au cam rãmas aceleaºi! Distrugerea identitãþii de neam a fost o acþiune programatã pusã la cale de toþi veneticii pripãºiþi prin toriºtea strãbunã dar ºi de lichelele noastre neaoºe iar comuniºtii i-au pus capac cu fãcãtura lui Roller. Dau în continuare ºi alþi români care s-au opus falsificãrii istoriei ºi limbii cu argumente din diferite domenii.
Theohari Antonescu(1866-1910) este unul din marii ,,uitaþi” ai istoriografiei noastre. Avînd o pregãtire solidã ºi bun cunoscãtor a limbilor clasice ºi-a permis sã judece faptele istorice cu propria conºtiinþã ºi sã tragã concluzii care au supãrat rãu pe specialiºtii cu patalama ºi pretenþii. În anul 1889 îºi prezintã teza de licenþã intitulatã ,,Cultul cabirilor în Dacia” care este o sintezã asupra celor 19 tãbliþe din plumb, bronz ºi piatrã unde apar ,,cavalerii danubieni” în diferite ipostaze. Despre lipsa totalã a informaþiilor din scrierile creºtine asupra cultului cabirilor el le pune pe seama fricii de a nu dezvãlui fãrã voie ceva din tainele acestei religii ºi asemãnãrile uluitoare cu mitraismul ºi cabirismul pe care le-a înlãturat prin violenþã! In munca sa a constatat cu surprindere cã multe fapte ale istoriei noastre vechi sînt ocultate cu bunã ºtiinþã de cãtre specialiºtii în plãsmuiri. În anul 1901, publicã lucrarea ,,Lumi uitate” unde în capitolul ,,Dacia, patria primitivã arianã” afirmã pe baza unor probe solide ºi sigure la acea vreme cã toriºtea noastrã este þinutul adevãrat al arienilor de unde au migrat cãtre cele patru zãri! Dupã aproape 80 de ani aceste ideii sînt acceptate de cultura europeanã dar venind din SUA, de la arheologul Marija Gimbutas, care ne-a studiat profund istoria noastrã veche, dovedind încã odatã ticãloºia ºi vanitatea oarbã a gunoaielor ce ne-au tot scris, rãscris ºi falsificat istoria! Lucrãrile lui au fost ignorate de cãtre specialiºti chiar de la apariþie deºi autorul era un perfecþionist.
Teodor Burada, de profesie muzicolog ºi jurist a efectuat în perioada 1878-1915 cercetãri de etnografie, muzicologie ºi folclor peste tot pe unde a auzit cã ar exista ,,insule de români”. Pasiunea ºi iubirea fãrã margini pe care a arãtat-o neamului românesc l-au fãcut sã facã vizite în Istria, Macedonia, Bulgaria, Grecia, Turcia/Bitinia, Cehia(regiunea Walaska), Galiþia, Bucovina, Basarabia ºi regiunea de pe malul stîng al Nistrului pînã la Bug. De multe ori a fost primit cu ostilitate de cãtre autoritãþile pe unde l-a purtat dorul de neam, ajungînd ºi la închisoare sau luînd bãtaie pentru cã dorea sã-ºi cunoascã fraþii. Strãdaniile le-a publicat în mai multe articole ce au fost unite mai tîrziu în broºuri dar specialiºtii în istorie l-au considerat nebun iar afirmaþiile lui ,,simple nebunii”. Prin cãlãtoriile fãcute el a arãtat cã chiar dupã 2000 de ani, neamul românilor era pe aceleaºi locuri pe unde i-a menþionat Efor, Herodot ºi Strabon pe geþii ce se întindeau de la Don pîna la Adriatica ºi din Carpaþii Pãduroºi pînã în Rhodope.
N. Densuºianu de profesie jurist ºi bun cunoscãtor al limbilor clasice a muncit toatã viaþa adunînd probe sã poatã dovedi continuitatea de neam a românilor pe aceste meleaguri atît înainte de cucerirea romanã cît ºi dupã retragerea acestora din Dacia. A studiat mii de lucrãri ºi texte ale scriitorilor antici ºi pe baza unui material care ºi astãzi uimeºte prin dimensiunile ºi valoarea lui ºtiinþificã, a scris Dacia preistoricã lucrare apãrutã postum în anul 1913 prin grija fratelui sãu. El dovedeºte cu probe arheologice, epigrafice ºi lingvistice accesibile la timpurile acelea cã þinutul nostru carpatin este leagãnul de început al civilizaþiei europene ºi de aici s-a rãspîndit în sud ºi vest unde a intrat în contact cu civilizaþiile mediteraneene. Aceastã lucrare putea fi canavaua pe care sã se coase adevãrata istorie a poporului român. Dupã descoperirea mea privind leagãnul civilizaþiei emeº/sumeriene, a legãturii dintre emegi ºi limba românã veche ºi citirea tãbliþelor de plumb ale strãmoºilor noºtri ascunse ºi în prezent la Institutul de Arheologie din Bucureºti pot afirma cã Densuºianu, prin inteligenþã, intuiþie ºi o muncã de rob, i-a depãºit pe toþi istoricii cu pretenþii ºi mult venin în guºã iar ideile lui sînt în cea mai mare parte corecte! La scurt timp de la apariþia lucrãrii, Vaticanul s-a uitat strîmb la ea ºi a interzis-o fiindcã cã nu dãdea bine la fãcãtura fariseilor ce au fost sprijiniþi de vechii greci ºi latini în acþiunea de confiscare a religiei geþilor pentru binele ºi veºnica lor pomenire! Cred cã ºi lucrarea lui T. Antonescu a fost îngropatã în uitare pentru cã specialiºtii nu se puteau compromite citînd scrieri interzise sau condamnabile dupã antereele papistãºeºti sau mioritice.

Faptul cã lucrarea lui Densuºianu a fost desconsideratã de cãtre pretinºii profeþi ai neamului, se datoreazã în cea mai mare mãsurã acestei secãturi a istoriografiei române numitã V. Pîrvan, care din invidie ºi urã fãrã margini a spus numai minciuni despre ideile lui Densuºianu iar toate alegaþiile le-a pus în mistificatoarea Getica unde spune la p. 7: ,,… Nicolae Densuºianu scrie romanul sãu fantastic Dacia preistoricã, plin de mitologie ºi de filologie absurdã, care la apariþia sa(postumã: 1913) deºteaptã o admiraþie ºi un entuziasm nemãrginit printre diletanþii români în arheologie”. Densuºianu a scris mai multe cãrþi despre începuturile feudalismului românesc care au fost considerate de cãtre aceeaºi specialiºti, de o probitate profesionalã fãrã cusur! Dacia preistoricã avea însã un mare cusur, spunea un adevãr distrugãtor ce le rupea gîtul latiniºtilor! Dar duºmani ºi mai sãlbatici au fost istoricii comuniºti ieºiþi din clocitoarea lui Roller care prin anii 1965 se gîndeau sã ardã aceastã lucrare la fel cum doreau sã facã ºi cu tãbliþele de plumb! ªi totuºi pentru aceste monstruozitãþi criminale nimeni nu tuºeºte, nimeni nu are dureri de cap de parcã absurdul a pogorît din minþile ,,celeste” ale acestor canalii în Mîrlania, þara tuturor fãrãdelegilor!
Identitatea noastrã de români autohtoni pe aceste meleaguri, a fost apãratã cu multã vigoare de cîteva condeie ce trebuie amintite aici ºi numite atît de cãtre prieteni cît ºi de cãtre duºmani ,,ideologii românismului”!
Eudoxiu Hurmuzachi(1812-1874) s-a nãscut în apropiere de Cernãuþi dintr-o familie de boieri moldoveni iar studiile le-a fãcut la Viena. Bun cunoscãtor al limbii germane ºi a limbilor clasice, toatã viaþa ºi-a dedicat-o adunãrii de documente pe propria cheltuialã care dovedesc istoria noastrã pe aceste pãmînturi. În anul 1872, la propunerea lui A.T. Laurian, preºedintele Societãþii Academice Române, E. Hurmuzachi este primit ca membru. Moare la 10 februarie 1874, la vîrsta de 62 de ani. În luna noiembrie a anului 1874 documentele strînse în casa pãrinteascã din Bucovina, ajung cu peripeþii la Bucureºti, constituind fondul principal al istoriografie noastre. Din aceste documente s-au publicat 45 de volume pînã în anul 1942(12 volume Slavici, 10 N. Iorga, 6 volume N. Densuºianu, 4 volume I. Nistor) iar din lucrarea de istorie scrisã de el Fragmente, Eminescu a tradus cam o treime. În anul 1974 UNESCO a inclus pe E. Hurmuzachi printre figurile de seamã ale culturii române cu merite remarcabile în istoriografia Europei centrale. În prezent ,,patrioþii români”, pentru a avea merite, se bulucesc sã fie stipendiaþi de serviciile secrete din afarã ce doresc sã fim strãini în propria þarã!
Gheorghe Hurmuzachi, fratele lui Eudoxiu, scria în 1865 cãtre Asociaþia Naþionalã din Arad: ,,Limba românã, scumpã moºtenire de la strãbunii noºtri, a ajuns prin întunericul secolelor, prin vijeliile trecutului, dupã atîtea lupte cu hunii ºi cu avarii, cu turcii ºi cu tãtarii, omogenã, una ºi nedespãrþitã pînã la noi, în secolul XlX carele se mîndreºte a fi înaintat mai mult cultura românilor decît toþi premergãtorii sãi. ªi tocmai noi am fi acei care am voi sã izbim în unitatea limbii, care am voi sã sugrumãm mîndria ºi mîngîierea noastrã, simbolul mãreþ al unitãþii poporului român? Credem cã nu se va afla român bun ºi fiu sincer al naþiunii care sã nu cheme blãstãmul asupra bãrbaþilor care vor putea ºi nu vor voi a contribui spre a se delãtura dezbinarea ameninþãtoare în sînul limbii materne”! Cinste acestei spiþe de români curaþi.
B. P. Haºdeu(1834-1907), nãscut în þinutul Lãpuºnei, pe malul drept al Nistrului, istoric ºi lingvist a scris numeroase studii împotriva celor ce doreau sã ne prezinte ca sãlbaticii Europei sau scursura imperiului roman. Contemporanii l-au privit cu suspiciune ºi chiar dispreþ pentru cã îi punea pe toþi în buzunar în domeniul lingvisticii iar inteligenþa lui nu lãsa niciodatã loc prostiei.
M. Eminescu(1850-1889), nãscut la Ipoteºti – Botoºani este cea mai sclipitoare minte a neamului nostru, a luptat cu o putere neobiºnuitã împotriva tuturor lichelelor ºi lepãdãturilor care au pus stãpînire pe þarã dupã Unirea Principatelor ºi au transformat-o într-un cuib de tîlhari. Acuzaþiile de conservator ºi duºman al progresului aduse lui de cãtre ciocoii liberali sînt gratuite, fiindcã el a militat pentru un progres cumpãtat bazîndu-se pe resursele noastre de materii prime ºi fãcut în interesul poporului român iar nu un progres realizat de dragul progresului numai în folosul celor ce controlau ºi jefuiau þara! Ceea ce demasca el ca un adevãrat jaf asupra poporului român, s-a repetat ºi dupã executarea lui Ceauºescu - în numele aceloraºi principii - de cãtre cei care l-au slujit pe tiranul comunist! Gazetãria marelui poet este la fel de importantã ca poeziile unde descoperim cu uimire cunoºtinþele ample din domeniul istoric, lingvistic, statistic, economic, al psihologiei de grup ºi altele. Pentru cã nu vroia sã fie mai milos cu liftele prãdãtoare din România acelor vremuri aºa cum a fost sfãtuit de multe ori, deþinãtorii puterii l-au asasinat iar dupã aproape 20 de ani de la moarte, minþi sifilitice au lansat povestea cã poetul ar fi murit de sifilis! Ura ciocoimii liberale împotriva marelui gînditor a dus la ,,uitarea” întregii scrieri gazetãreºti iar dupã ocuparea României de cãtre armata bolºevicã, aceastã duºmãnie a fost preluatã de secãturile cazare ºi astfel toatã gazetãria a fost interzise dupã anul 1947 la fel ca multe poezii!
N. Iorga(1872-1940), nãscut la Botoºani, este cel mai mare istoric al nostru. A contestat cu argumente curentul latinist susþinînd cã dacii nu au dispãrut dupã cucerirea Daciei de cãtre romani ºi au rãmas locului dupã retragerea cuceritorului iar limba vorbitã de români are un puternic strat venit din limba dacã. A avut relaþii încordate cu toþi latiniºtii ºi traciºtii precum ºi cu politicienii amici ai acestor lichele. A fost asasinat de fanaticii legionari!
Nechifor Crainic, ideologul autotohniei românilor, în guvernul mareºalului Antonescu a ocupat funcþia de ministru la Ministerul Propagandei unde a creat un adevãrat program de combatere a comunismului propagat de bolºevici ºi de canaliile lor din þarã. Pentru aceasta, dupã ce România a fost ocupatã de trupele sovietice, a fost cãutat ca iarba de leac de cãtre cazarii bolºevici, stãpînii de atunci ai þãrii sub patronajul trupelor cotropitoare. S-a bucurat de protecþia lui Petru Groza ºi Pãtrãºcanu, stînd ascuns în Ardeal la un fost student de-al sãu. În vara anului 1947 Pãtrãºcanu i-a promis cã guvernul va da o lege privind o nouã încadrare juridicã a crimele de rãzboi ºi el se va putea apãra în instanþã spunîndu-i cã se poate preda poliþiei. Cumnatul lui Pãtrãºcanu, avocatul Pandrea, s-a angajat sã îl apere la proces. Dar a aflat de strategia lui Pãtrãºcanu monstrul cazar – Ana Pauker, ºi banda ei criminalã – legea a fost blocatã, Nechifor Crainic a fost tîrît prin puºcãrii pînã în anul 1962 fãrã a fi fost judecat ºi condamnat vreodatã, iar dupã aceastã datã a fost folosit de comuniºti pentru a lovi în emigranþii români care îi criticau. Avocatul Pandrea care o apãrase pe Ana Pauker în anul 1936 la Craiova în procesul privind atentatul sãvîrºit de secãtura comunistã în Senatul României în anul 1920, a fãcut ani grei de puºcãrie!
Vedem cu surprindere, cã cele trei curente privind originea limbii ºi a poporului român – latinist, tracist ºi slavist – sînt aduse din strãinãtate de cãtre români smintiþi sau lichele pripãºite pe la noi ºi au avut (dar au ºi în prezent) ca scop înstrãinarea neamului mioritic de la firea lui fireascã ºi de la tradiþiile lui astfel ca orice tîrîturã sã-ºi poatã ºterge picioarele mizere de obrazul nostru!
Pentru a dovedi cã toatã mas-media ne supune unui proces abominabil de îndobitocire, amintesc faptul cã zi ºi noapte ni se prezintã ca modele numai curve aduse de pe marginea strãzii, idioþi, lichele, violatori, politicieni cu minþile întîrziate, manipulatori, miºei, dar niciodatã oamenii de valoare ce ar putea punea umãrul la propãºirea neamului fiind o cale de urmat ºi pentru alþii. Din mulþimea acestor români adevãraþi þinuþi într-un anonimat total, amintesc doar douã nume, foarte cunoscute ºi respectate în strãinãtate dar aproape necunoscute ºi blamate acasã, adicã în România: muzicianul de excepþie Gheorghe Zamfir ºi caricaturistul nepereche ªtefan Popa Popa’s.
Sã amintesc ºi cum s-au folosit duºmanii noºtri de nebunia latinistã ce susþine cã dupã exterminarea dacilor ºi repopularea provinciei cu coloni din tot imperiul roman(nu cu italici!) în decurs de cîteva sute de ani s-a format poporul român în Dacia traianã – adicã Ardealul care este leagãnul acestui neam? Amalgamul etnic adus din tot imperiul s-a dezvoltat într-un popor distinct, vorbitor de o latinã popularã ce a cucerit mai întîi pe toþi locuitorii din Ardeal, apoi s-a revãrsat peste munþi în Moldova ºi Þara Româneascã pe care le-au luat în stãpînire. Te întrebi plin de uimire, oare aceste teritorii de peste munþi nu erau locuite sau popoarele cotropite de români au fost supuse unui puternic proces de deznaþionalizare? Cum nebunilor nu le trebuie minte, tot aºa latriniºtii noºtri ne-au pus pe tavã celor ce doreau numai rãu sã ne facã. Teoria panslavismului asupra românilor se sprijinã tocmai pe aceastã inepþie – cã românii un popor strãin, de prãdãtori – ar fi cucerit populaþiile bãºtinaºe formate din moldoveni, valahi ºi ardeleni amestecaþi cu slavi ºi chiar slavizaþi, deci este un stat multinaþional de cuceritori care trebuie desfiinþat. Dogma a fost îmbrãþiºatã de PCR la 1921, care numai român nu era iar în prezent este vînturatã de ,,industriaºii holocaustului” în frunte cu Ellie Wiesel. De aceea mozaicii spun cã au fost pe plaiurile mioritice mult înaintea noastrã, odatã cu ocuparea romanã fãcînd parte din aceste trupe de stãpîni, iar noi românii am apãrut ca popor în secolele X-Xl!
Trebuie la nesfîrºit sã trãim în aceastã minciunã a latinitãþii adusã de aiurea de indivizi care s-au gîndit numai la cîºtigul ºi sminteala lor fãrã a cîntãri ºi ce rezultã din aceastã acþiune ºi cu parul ne-au bãgat în cap tîmpenia la zeci de generaþii?

Eu am fãcut un pas mare pe drumul dezrobirii spirituale a poporului rumun dar trebuie continuat cu:
- accesul liber la tãbliþele de plumb aflate la Institutul de Arheologie din Bucureºti, cele de la mãnãstirea Sinaia ºi alte dovezi arheologice cu scriere geticã din þarã.
- analizarea arheologicã ºi spiritualã a urmelor lãsate de neamurile noastre care s-au rãzleþit în cele patru zãri.
- efectuarea de copii sau fotografii dupã tãbliþele de plumb descoperite în Bulgaria, Anglia(Salisbury), tãbliþele sacre din aur ale orficilor ºi cele de plumb care au circulat în secolele ll-lV al erei creºtine, în imperiul roman fiind considerate cu puteri magice ºi care sînt în numãr important prin muzeele Europei.
- cumpãrarea sau copierea electronicã a celor 20 de cãrþi despre eseni scrise de românul maghiarizat Edmont Bordeaux-Szekeley ºi The Origin of Christianity precum ºi altora legate de istoria noastrã vechi ºi traducerea lor în limba românã pentru a se putea reconstitui vechea cultura strãmoºeascã.
- scrierea adevãratei istorii a þinuturilor noastre ºi a poporului mioritic începînd cu mileniul Vl î.e.n. pînã la descãlecarea voievozilor ºi formarea statelor feudale româneºti.
Asemenea muncã poate fi fãcutã numai de oameni care nu au prejudecãþi, sînt sinceri cu sine ºi curajoºi, fiind plini de generozitate.

Placile originale au fost din aur ,dar ,acelea originale din aur au fost vandute si s-a construit din banii ,de pe ele paremise un palat pentru coroana romaniei ,ele au fost copiate din plumb si din acestea au fost furate si vandute ,se gasesc si in America ,bulgaria si alte tari.

sa nu mai spui astfel de secrete ,ca te aude Vanea si le fura ................le ascunde in Banca Nationala a rusiei...........................

De la: viostup, la data 2010-11-05 09:17:58Titlul acestui topic a fost ales "Romania,leaganul civilizatiei europene" tocmai pentru ca ideea in sine sa fie batjocorita,tarata in derizoriu,maculata de indivizi instruiti in arta diversiunii.De aceea am dorit sa plasez si cateva adevaruri istorice bine documentate pentru ca cititorii de buna credinta rataciti pe acest topic sa cantareasca in cunostinta de cauza si sa aleaga bobul de neghina.
Iau in serios avertismentul transmis de dl.Vaneamarin si nu voi mai posta nimic pe acest topic.Imediat ce termin aici am sa ma grabesc la o banca sa deschid un cont....
Pe situl www.ariminia.ro pot fi gasite materialele postate aici,ele sunt rodul cercetarilor dlui C.Olariu Arimin,caruia ii sunt recunoscator pentru adevarurile spuse cu atata curaj. Multi au platit scump,de-a lungul timpului,curajul de-a rosti astfel de adevaruri.
Dar cineva trebuie sa le spuna romanilor aceste adevaruri..Si tot timpul se vor gasi oameni care vor avea curajul sa le spuna.

Domnu Viostup,adica noi dam banii cinstit iar dumnevoastra vreti acum sa va facem si martir pe banii nostri ?! ...Mai lasati ceva din pret daca vreti si sa va proclamam "cel mai mare patriot in viata" sau "romanul care sufera cel mai mult pentru adevarurile spuse" ...

Acum serios vorbind, chiar nu doresc deloc sa parasiti acest topic.Va dau cuvantul meu de onoare ca ma distrez excelent cand citesc postarile din Olariu si cand vad cum pentru niste prostii postate , va proclamati brusc mare patriot si viitor eventual martir al neamului .

Ma intreb la modul cel mai sincer daca sunteti normal la cap cand postati fraze gen:

"(postarile) sunt rodul cercetarilor dlui C.Olariu Arimin,caruia ii sunt recunoscator pentru adevarurile spuse cu atata curaj. Multi au platit scump,de-a lungul timpului,curajul de-a rosti astfel de adevaruri.
Dar cineva trebuie sa le spuna romanilor aceste adevaruri.Si tot timpul se vor gasi oameni care vor avea curajul sa le spuna".

Domnu' Viostup, doar postati niste tampenii dom'le , NU FACETI ABSOLUT NIMIC BUN PENTRU TARA MINTIND LA UN MOD CRETIN SI NU SUNTETI UN EROU, CI DOAR UN SIMPLU AMATOR DE STIINTA A LA OTV...

De la: Tramp, la data 2010-11-05 09:22:52
Zii mai departe domnule Viostup,nu te lasa intimidat de Vanea

Zi-le domnu Vio! ...Fara numar,fara numar ,fara numar.... .La urma urmelor asa trebuie discutat cu un om care este amator de "manele" pseudo-stiintifice. .

Hai,baga de la nashu' Olariu pentru toata lumeeeeaaaaaaa!!!!!!...

De la: Tramp, la data 2010-11-05 09:29:09
sa nu mai spui astfel de secrete ,ca te aude Vanea si le fura ................le ascunde in Banca Nationala a rusiei...........................

Tramp,astia de fapt au doar niste copii xeroxate pe placi din cupru. Nu si-au dat seama ca nu este aur, deoarece noi am scris pe placute "GOLD-Made in Arminia", si i-am derutat. .Placutele originale eu personal le-am dus la Banca Rusiei impreuna cu petrolul de la Sterling . .Deh,aveam misiune de la Stalin! Sttttt,sa nu ne auda astia ca imediat scrie Olariu o noua istorie in care dezvaluie si aceste informatii !

De la: vaneamarin, la data 2010-11-05 09:47:30

De la: Tramp, la data 2010-11-05 09:29:09
sa nu mai spui astfel de secrete ,ca te aude Vanea si le fura ................le ascunde in Banca Nationala a rusiei...........................

Tramp,astia de fapt au doar niste copii xeroxate pe placi din cupru. Nu si-au dat seama ca nu este aur, deoarece noi am scris pe placute "GOLD-Made in Arminia", si i-am derutat. .Placutele originale eu personal le-am dus la Banca Rusiei impreuna cu petrolul de la Sterling . .Deh,aveam misiune de la Stalin! Sttttt,sa nu ne auda astia ca imediat scrie Olariu o noua istorie in care dezvaluie si aceste informatii !

Sigur ,Rasputin ti-a fost mentor................altfel nu aveai cum sa faci copii la xerox si nici nu puteai sa sterilizezi asa repede petrolul si sa-l bagi in banca

Voi ati facut pipi in pat, dupa cite bag eu de seama.....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: Tramp, la data 2010-11-05 15:48:20

De la: vaneamarin, la data 2010-11-05 09:47:30

De la: Tramp, la data 2010-11-05 09:29:09
sa nu mai spui astfel de secrete ,ca te aude Vanea si le fura ................le ascunde in Banca Nationala a rusiei...........................

Tramp,astia de fapt au doar niste copii xeroxate pe placi din cupru. Nu si-au dat seama ca nu este aur, deoarece noi am scris pe placute "GOLD-Made in Arminia", si i-am derutat. .Placutele originale eu personal le-am dus la Banca Rusiei impreuna cu petrolul de la Sterling . .Deh,aveam misiune de la Stalin! Sttttt,sa nu ne auda astia ca imediat scrie Olariu o noua istorie in care dezvaluie si aceste informatii !

Sigur ,Rasputin ti-a fost mentor................altfel nu aveai cum sa faci copii la xerox si nici nu puteai sa sterilizezi asa repede petrolul si sa-l bagi in banca

Nu am sterilizat petrolul ci... l-am sterlingizat .

s-au descoperit importante zone cu gaza naturale in Romania ,ceea ce ne face sa devenim independenti fata Gazele de la Rusi

ROMANII NU EXISTA
La o primã vedere aceastã afirmaþie din titlu poate pãrea chiar teribilisticã, dar dupã o studiere a faptelor se va vedea cã are suport logic.
Lucian Iosif Cueºdean în “Româna, limba vechii Europe” ne atenþioneazã: “Limba românã nu are cuvinte de origine românã” de unde reiese cã “Românii nu existã pentru cã ei nu au cuvinte româneºti”.
Tot dumnealui precizeazã urmãtoarele:
“Dicþionarul explicativ al limbii române, din 1975, nu recunoaºte nici un cuvânt ca fiind de origine românã, iar pe de altã parte li se reproºeazã celor ce încearcã sã cerceteze acest aspect, cã ar avea tendinþe megalomanice, patriotarde ºi protocroniste, atunci când ei afirmã cu argumente credibile, cã existã un neam românesc ºi nu numai cã el existã, dar el este chiar cel mai vechi din Europa.”
În ºcolile din România se învaþã o istorie anticã trunchiatã, lipsitã de logicã elementarã. Pe baza presupusei inexistenþe a unor cuvinte dacice aceastã istorie încearcã sã ne convingã cã originea românilor este determinatã de hibridarea romanilor “civlizaþi” cu femeile dacilor “primitivi”.

De fapt, lucrurile stau pe dos. Nu geto-dacii au preluat graiul de la romanii cotropitori ci popoarele din Peninsula Italicã au fãcut parte din neamul traco-latinilor ce aveau ca grai ºi Proto-latina ori Lingua Prisca( latina bãtrânã).
Dupã Guido Mansuelli, primul site neolitic al Italiei poartã denumirea de Mol-feta, cu Mol ca ºi în Zal-mol-xis, mol-þam, nã-mol, Mol-dova, mol-ifta, mol-ia (femeie în italianã), etc., ºi este tipic balcanic. Molfeta se aflã în sudul peninsulei în regiunea Apulia ori Puglia. Apu ca în sancritã(apã) ºi glia -pãmânt în românã. Acest teritoriu a fost locuit în vechime de mez-api, apuli ºi apii-gii.
Dupã toate aceste denumiri ºi dupã concluziile savantului italian, acei ce au produs primul neolitic din “cizmã” nu puteau fi decât geto-dacii apuli ( de pe ape).
Aici trebuie precizate câteva aspecte legate de termenul de roman.
Romani erau doar aceia care locuiau în oraºul Roma ºi în împrejurimile acestuia. Denumirea de roman/romanus nu exprima naþionalitatea ci “cetãþenia”. Acei ce au populat Roma erau plecaþi din mijlocul triburilor latine din Latium, fie ei umbri, sabini, liguri, dardani, etrusci, etc. Pe temelia acestor dialecte latine fost dezvoltatã limba latinã a Romei.
Isidor din Sevilla, în “Origenes” amintea de existenþa a patru limbi latine în Latium: “Unii au spus cã au fost patru limbi latine, adicã Prisca (cea veche), Latina, Romana, Mixta. Prisca a fost aceea de care s-au folosit cei mai vechi (locuitori) ai Italiei în timpul lui Ianus ºi Saturnus, neregulatã-barbarã, dupã cum se vede din cântecele Saliilor”.
Am arãtat mai sus care au fost cei mai vechi în Peninsula Italicã.
La noi în România se “bate monedã” în continuare pe seama faptului cã “romanii” au ajuns în Dacia ºi i-au învãþat latina pe geto-daci. Nu insist aici în a dovedi ilarul teoriei romanizãrii ci vreau sã arãt cã mare parte din legionarii ce au ajuns în Dacia aparþineau multor naþii de pe 3 continente ºi cã majoritatea covãrºitoare nu cunoºteau “un bob” de latinã. Dupã Traian nici mãcar împãraþii nu mai erau romani, nu mai vorbim de generali ºi de soldaþi. Existã dovezi certe care aratã cã nici unii dintre generali ºi împãraþi nu cunoºteau la perfecþie latinã, ce sã mai vorbim de grosul armatei.
Am terminat ºi cu asta. Sã mergem mai departe.

În “Istoria începe în Carpaþi”, Paul Lazãr Tonciulescu, prezintã o altã stare de fapte între culturile romanã ºi dacicã, în capitolele “Dezastrul ireparabil al ocupaþiei romane” ºi “Urmele palide ale civilizaþiei romane în Dacia”.
De acolo aflãm cã geto-dacii le erau net superiori romanilor, exceptând armata (organizarea acesteia) ºi cultura orãºeneascã( de citit studiul lui Andrei Vãrtic, “De la constructul lingvistic românesc spre logosul universal”, mai exact, capitolul “Refuzul urbei la civilizaþiile carpato-dunãrene”).
Dau aici câteva citate din acest studiu.
“Urbea ºi scrisul au mers mânã în mânã în Rãsãritul Apropiat, Egypt, Grecia ºi Roma, au fost jinduite ºi folosite de cãtre locuitorii acelor civilizaþii, care au prelungit în scris ºi activitatea religioasã, ºi pe cea economicã, ºi pe cea de cunoaºtere, ºi pe cea de continuitate gentilicã ºi etnicã, dar mai ales pe cea de dominaþie politicã ºi civilizatoare”, pe când geto-dacii dispreþuiau oraºele ºi foloseau scrisul doar pentru uz religios, sacru.
Dumnealui continuã, demonstrând cã nu poþi caracteriza o societate ca involuatã doar pentru refuzul urbanizãrii ºi a scrierii laice. “Refuzul vieþii urbane ºi a scrisului, refuzul aºa zisei intrãri în istorie prin aceste invenþii ale omului, nu a însemnat cã oamenii din aceste spaþii nu au cunoscut o bogatã viaþã spiritualã sau metode bune de depozitare ºi transmitere a informaþiei vitale. . . Descoperirile arheologice de la Brânzeni, Mitoc, Coºãuþi, Dorohoi (pentru paleoliticul superor timpuriu) sau cele de la Porþile de Fier (arealul Cuina Turcului – Schela Cladovei) (pentru paleoliticul târziu ºi neoliticul timpuriu) înca nu au fost puse de istoriografia moderna în timelane-ul lumii. Dar necesitatea imperioasã a acestui act de justeþe faþã de originile întregii specii umane o cere cu stãruinþã chiar starea actualã a fiinþãrii fiinþei omeneºti pe Pãmânt.”
Sã continuãm cu studiul lui Paul Tonciulescu. Sã vedem care au fost influenþele romane în câteva domenii ale vieþii de zi cu zi a geto-dacilor.
Din punctul de vedere a conceptelor religioase geto-dacii le erau superiori romanilor cuceritori. Ei credau doar într-un singur zeu, Zalmoxis.
În arhitectura popularã influenþele romane au fost nule, continuând sã se practice stilul de arhitecturã dacic care se mai pãstreazã încã în unele zone. Strãmoºii noºtri ridicau case din nuiele, paie ºi lut cu 17.000 de ani înainte ca Roma sã înceapã sã existe ºi dupã aceea, timp de aproape 3.000 de ani, pânã la începutul sec XX.
Profesiile autohtonilor au rãmas în mare parte aceleaºi, în timpul ocupaþiei ºi dupã pãrãsirea silitã a Daciei.
Unele dintre legiunile armatei romane au preluat stindardul dacic, (dragonul dacic) reprezentând lupul ºi ºarpele, unic în lumea anticã. “Dacii învinºi nu au avut ce prelua deoarece armata lor a fost desfiinþatã.”
În tot timpul stãpânirii romane în Dacia ocupatã n-a fost creat nici un centru de culturã pentru autohtoni. La daci scrisul avea doar caracter sacru, dar în schimb foloseau „alfabete proprii diferenþiate pe regiuni ºi având un fond comun, pentru inscripþii, alfabete din care a fost selectat alfabetul zis chirilic.” Dacii foloseau un calendar solar, “cel mai precis din antichitate. Eroarea acestui calendar era de 1, 78 zile la 34 ani, adicã 1h 15’ 3’’ pe an”.
În educaþie influenþele ocupaþiei au fost negative, “de la un popor educat în cultul cotropirii ºi al jafului, dacii nu aveau ce învãþa ºi nici nu au preluat nimic.”
Romanii cotropitori nu au impus mai nimic desosebit în cultura dacilor cuceriþi. Aceºtia aveau o culturã închisã (inaccesibilã strãinilor), nescrisã ºi feritã de mediocritatea ºi agresivitatea oamenilor acelor vremuri, ce a fost transmisã urmaºilor doar prin viu grai.
Dar sã revenim la limba românã ºi la groparii ei.
Aceºti academicienii ( români ori ba) îi situeazã pe aceia care au dezvoltat primele locuinþe de pe planetã, prima agriculturã din Europa, prima ceramicã neagrã, cea mai frumoasã ceramica din Europa ºi probabil de pe întreaga planetã( magnifica culturã Cucuteni) ºi primele înscrisuri ale omenirii “pe acelaºi plan cu toþi nomazii”.
Dumnealor uitã un fapt, anume, ”este logic ca o societate sedentarã de agricultori, comparativ cu nomazii, sã dezvolte o viaþã socialã din ce în ce mai complexã, consemnând în cuvinte, ca într-o arhivã de istorie, toatã evoluþia din diverse domenii”.
Etimoanele limbi române dau impresia cã nu existã nici un cuvânt de origine românã. Limba românã conþine cuvinte cu etimon latin, roman, slav, grec, turcesc, maghiar, albanez ºi unele cuvinte cu etimon necunoscut.
Existenþa în unele graiuri anterioare romanilor, slavilor, turcilor, etc. a unor cuvinte comune cu româna infirmã aceastã teorie atât de injustã.
De exemplu, limba Sanscritã are 1500 de cuvinte comune cu româna printre care se gãsesc ºi cuvintele sacre ale vedelor, Om, Ram, Sa, Vede, Dakºa, Valac( Valah), etc.
Paul Tonciulescu a descoperit circa 100 de cuvinte româneºti în sumerianã, cuvinte cu o vechime de la 3000 la 5.000 de ani.
La fel, a descoperit câteva sute de cuvinte româneºti în limbile etruscã, albanezã, bascã ºi greacã, în scrierile lui Homeros.
Augustin Deac a gãsit peste 500 de cuvinte rumâneºti în greaca veche.
De la un român din Tunisia am aflat de existenþa câtorva cuvinte româneºti în nordul Africii, cum ar fi: Tamash, Foggaras, Arad( munte ºi regiune), Deva, Chelibia, yennar, furar; mayu, iunyu, iulyu (luni din calendarul berber), Colina Barsa în Cartagina, Sosuvlei( mlaºtinã; format din sos ºi vlei/hlei, semnificând pãmânt moale, nãmol, oarecum prin tehnica specificã limbajului românesc al morfemelor), etc.
Acest limbaj al morfemelor “acoperã aproape tot sistemul lexical românesc, care dovedeºte în felul acesta cã el nu este un simplu amalgam de cuvinte strãine, aºa cum apare la un examen superficial ºi nedocumentat suficient”.
Pânã la urmã ce sunt aceste morfeme denumite pe alocuri ºi morfeme stem?
“Demonstraþia este teribil de simplã”. De fapt aceste morfeme, sunt “o alternativã la tabuul etimoanelor”.
Astfel, “Este uºor de constatat cã grupuri sonore, regãsite în morfeme, formeazã o familie de cuvinte, cu un înþeles comun extrem de vag conturat”, un fel de metafore înþelese doar de români. Credibilitatea acestui limbaj este precarã din cauza aspectului, prea simplu pentru a fi adevãrat, cel puþin la o primã vedere superficialã”.
Onomatopeele limbii române pot intra în alcãtuirea morfemelor. “POC, AUU, TÂR, SFÂR, PÂR, sunt dintre primele “cuvinte imagine”.”
“Ele devin morfeme în cuvinte ca POC-NI-TUR-Ã, AU-ZU, TÂR-ÂT, SFÂR-ÂIE, PÂR-ÂIE, PÂR-ÂU.”
“Metafora nu este obligatoriu elegantã, dar ea este un cuvânt imagine. . . Morfemele sunt o sursã de compunere metaforicã a cuvintelor româneºti. . . Prin prisma morfemelor, aproape toate cuvintele româneºti sunt niºte metafore, “cuvinte imagine; pictograme”.”
Astfel, “Focul PÂR_ÂIE, PÂR-JOL-Eª-TE, face PÂR-JOALE, PÂR-GUIE, toate sunt metafore ºi folosesc morfemul PÂR, o onomatopee, dar cuvântul PÂRJOALÃ are etimon maghiar”, deºi “compunera onomatopeicã este certificatul de vechime a limbii române, emis de o datinã imuabilã, legea fundamentalã a neamului nostru”.
Româna este graiul vechii Europe pentru cã “forma primarã a derivãrii onomatopeice nu existã decât în limba românã”.
Apii, apulii, armâni, rumâni, ramanii, cu toþii, semnificã cei de pe ape, oameni de pe ape, iar Apulum ºi Apulia poate fi un loc înconjurat de ape.
Din “Româna, limba vechii Europe” aflãm despre cuvântul râu cã poate sã existe de când cineva a observat cã un pãrâu ori un râu pot face rru rru. Românii sunt singurii care au substantivul râu.
“Un râuleþ poate sã sune ºi RRA. RRA ºi ARR, ARR, existând pâ-Ra-ie, Ra-þe, Ra-ci ºi AR-IEª, AR-GEª, AR-DA, AR-NO, AR-ÂU.”
Etimoanele date de savanþii sunt rãdãcini de cuvinte ce se presupun a fi intrate în limba românã.
Pe acestã gândire s-a impus concluzia conform cãreia româna este o limbã hibridã, compusã din cuvinte preluate de la toþi care au trecut ori au poposit aici.
Nimeni nu este lãsat sã aducã în discuþie “un eventual pol opus”.
Asta a fãcut Lucian Cueºdean, a propus un pol opus al acestei teorii, pol opus care ar trebui pus în discuþie ºi cercetat conform “legilor” bunului simþ ºi nu numai acestora.

Dumnealui afirmã cã nu existã nici o dovadã cã aceste etimoane au intrat în limba românã, “ele puteau la fel de bine sã iasã din românã în celelate limbi”.
Descoperirea unor cuvinte comune între limba românã ºi alte idiomuri, în uz sau prea puþin folosite, dovedesc aspectul opus. Am dat mai la deal câteva exemple de astfel de cuvinte.
În final, dacã îmi îngãduiþi, câteva concluzii.
Nu, nu concluzii, câteva întrebãri de bun simþ(nu al meu ci al celor ce se învârt în domeniul istorie ºi al ºtiinþelor conexe acesteia).
Este logic cã rumânii nu ºi-au pierdut niciodatã graiul moºtenit de la parinþi tocmai din neolitic, când au produs prima agriculturã a Europei?
Cuvintele ce par a intra în românã, din alte graiuri, nu sunt de fapt ieºite din dialectele rumânilor de-a lungul timpului?
Rumânii s-au lepãdat de graiul pãrinþilor ºi au învãþat limba romanilor cotropitori?
Gândiþi-vã la sec. 19 ºi la aceea avalanºã de cuvinte strãine, mai ales franþuzeºti, în limba românã a oraºelor. Ce fãceau atunci þãranii? Nu îºi vedeau de treaba lor, pãstrând intact graiul primit de la pãrinþi, ignorând ceea ce se petrecea la oraºe? Nu exact aºa au fãcut ºi dacii?
Poate au dispãrut din istorie timp de câteva secole, “suspendaþi de munþi” pentru a-ºi proteja fiinþa naþionalã, dar au dispãrut ei din viaþã? Acum ei trãiesc tot acolo unde au trãit ai lor?
Rumânii sunt urmaºi ai romanilor? Nu romanii provin din rândul triburilor tracice latine (apuli, etrusci, dardani, etc.)? Latina lor nu provine din vechea latinã a tracilor, aºa-zisa Protolatinã ori Lingua Prisca?
Rumâna este limba vechii Europe?
Ionel
Bibliografie:
Lucian Iosif Cueºdean – “Româna, limba vechii Europe”, Editura Solif, Bucureºti, 2006
Andrei Vãrtic – “De la constructul lingvistic românesc spre logosul universal”, Editura Dava Internaþional, Republica Moldova, 2001
Paul Lazãr Tonciulescu – “Secretele Terrei. Istoria începe în Carpaþi”, Editura obiectiv, Craiova, 2001

Posted in Istorie, Lingvisticã, Uncategorized | Tagged PELASGI PELASGOI BELAGI BLAGI BLAJINI ROHMANI VALAHI BELAGINE TRAKIO TRACI GETO-DACI RUMÂNI APULI SCITI MANDA CARPI COSTOBOCI LUCIAN IOSIF CUESDEAN ANDREI VARTIC PAUL LAZAR TONCIULESCU ISTORIE LINGVI | 21 comentarii

De la: viostup, la data 2010-11-08 16:41:45ROMANII NU EXISTA
La o primã vedere aceastã afirmaþie din titlu poate pãrea chiar teribilisticã, dar dupã o studiere a faptelor se va vedea cã are suport logic.
Lucian Iosif Cueºdean în “Româna, limba vechii Europe” ne atenþioneazã: “Limba românã nu are cuvinte de origine românã” de unde reiese cã “Românii nu existã pentru cã ei nu au cuvinte româneºti”.
Tot dumnealui precizeazã urmãtoarele:
“Dicþionarul explicativ al limbii române, din 1975, nu recunoaºte nici un cuvânt ca fiind de origine românã, iar pe de altã parte li se reproºeazã celor ce încearcã sã cerceteze acest aspect, cã ar avea tendinþe megalomanice, patriotarde ºi protocroniste, atunci când ei afirmã cu argumente credibile, cã existã un neam românesc ºi nu numai cã el existã, dar el este chiar cel mai vechi din Europa.”
În ºcolile din România se învaþã o istorie anticã trunchiatã, lipsitã de logicã elementarã. Pe baza presupusei inexistenþe a unor cuvinte dacice aceastã istorie încearcã sã ne convingã cã originea românilor este determinatã de hibridarea romanilor “civlizaþi” cu femeile dacilor “primitivi”.

De fapt, lucrurile stau pe dos. Nu geto-dacii au preluat graiul de la romanii cotropitori ci popoarele din Peninsula Italicã au fãcut parte din neamul traco-latinilor ce aveau ca grai ºi Proto-latina ori Lingua Prisca( latina bãtrânã).
Dupã Guido Mansuelli, primul site neolitic al Italiei poartã denumirea de Mol-feta, cu Mol ca ºi în Zal-mol-xis, mol-þam, nã-mol, Mol-dova, mol-ifta, mol-ia (femeie în italianã), etc., ºi este tipic balcanic. Molfeta se aflã în sudul peninsulei în regiunea Apulia ori Puglia. Apu ca în sancritã(apã) ºi glia -pãmânt în românã. Acest teritoriu a fost locuit în vechime de mez-api, apuli ºi apii-gii.
Dupã toate aceste denumiri ºi dupã concluziile savantului italian, acei ce au produs primul neolitic din “cizmã” nu puteau fi decât geto-dacii apuli ( de pe ape).
Aici trebuie precizate câteva aspecte legate de termenul de roman.
Romani erau doar aceia care locuiau în oraºul Roma ºi în împrejurimile acestuia. Denumirea de roman/romanus nu exprima naþionalitatea ci “cetãþenia”. Acei ce au populat Roma erau plecaþi din mijlocul triburilor latine din Latium, fie ei umbri, sabini, liguri, dardani, etrusci, etc. Pe temelia acestor dialecte latine fost dezvoltatã limba latinã a Romei.
Isidor din Sevilla, în “Origenes” amintea de existenþa a patru limbi latine în Latium: “Unii au spus cã au fost patru limbi latine, adicã Prisca (cea veche), Latina, Romana, Mixta. Prisca a fost aceea de care s-au folosit cei mai vechi (locuitori) ai Italiei în timpul lui Ianus ºi Saturnus, neregulatã-barbarã, dupã cum se vede din cântecele Saliilor”.
Am arãtat mai sus care au fost cei mai vechi în Peninsula Italicã.
La noi în România se “bate monedã” în continuare pe seama faptului cã “romanii” au ajuns în Dacia ºi i-au învãþat latina pe geto-daci. Nu insist aici în a dovedi ilarul teoriei romanizãrii ci vreau sã arãt cã mare parte din legionarii ce au ajuns în Dacia aparþineau multor naþii de pe 3 continente ºi cã majoritatea covãrºitoare nu cunoºteau “un bob” de latinã. Dupã Traian nici mãcar împãraþii nu mai erau romani, nu mai vorbim de generali ºi de soldaþi. Existã dovezi certe care aratã cã nici unii dintre generali ºi împãraþi nu cunoºteau la perfecþie latinã, ce sã mai vorbim de grosul armatei.
Am terminat ºi cu asta. Sã mergem mai departe.

În “Istoria începe în Carpaþi”, Paul Lazãr Tonciulescu, prezintã o altã stare de fapte între culturile romanã ºi dacicã, în capitolele “Dezastrul ireparabil al ocupaþiei romane” ºi “Urmele palide ale civilizaþiei romane în Dacia”.
De acolo aflãm cã geto-dacii le erau net superiori romanilor, exceptând armata (organizarea acesteia) ºi cultura orãºeneascã( de citit studiul lui Andrei Vãrtic, “De la constructul lingvistic românesc spre logosul universal”, mai exact, capitolul “Refuzul urbei la civilizaþiile carpato-dunãrene”).
Dau aici câteva citate din acest studiu.
“Urbea ºi scrisul au mers mânã în mânã în Rãsãritul Apropiat, Egypt, Grecia ºi Roma, au fost jinduite ºi folosite de cãtre locuitorii acelor civilizaþii, care au prelungit în scris ºi activitatea religioasã, ºi pe cea economicã, ºi pe cea de cunoaºtere, ºi pe cea de continuitate gentilicã ºi etnicã, dar mai ales pe cea de dominaþie politicã ºi civilizatoare”, pe când geto-dacii dispreþuiau oraºele ºi foloseau scrisul doar pentru uz religios, sacru.
Dumnealui continuã, demonstrând cã nu poþi caracteriza o societate ca involuatã doar pentru refuzul urbanizãrii ºi a scrierii laice. “Refuzul vieþii urbane ºi a scrisului, refuzul aºa zisei intrãri în istorie prin aceste invenþii ale omului, nu a însemnat cã oamenii din aceste spaþii nu au cunoscut o bogatã viaþã spiritualã sau metode bune de depozitare ºi transmitere a informaþiei vitale. . . Descoperirile arheologice de la Brânzeni, Mitoc, Coºãuþi, Dorohoi (pentru paleoliticul superor timpuriu) sau cele de la Porþile de Fier (arealul Cuina Turcului – Schela Cladovei) (pentru paleoliticul târziu ºi neoliticul timpuriu) înca nu au fost puse de istoriografia moderna în timelane-ul lumii. Dar necesitatea imperioasã a acestui act de justeþe faþã de originile întregii specii umane o cere cu stãruinþã chiar starea actualã a fiinþãrii fiinþei omeneºti pe Pãmânt.”
Sã continuãm cu studiul lui Paul Tonciulescu. Sã vedem care au fost influenþele romane în câteva domenii ale vieþii de zi cu zi a geto-dacilor.
Din punctul de vedere a conceptelor religioase geto-dacii le erau superiori romanilor cuceritori. Ei credau doar într-un singur zeu, Zalmoxis.
În arhitectura popularã influenþele romane au fost nule, continuând sã se practice stilul de arhitecturã dacic care se mai pãstreazã încã în unele zone. Strãmoºii noºtri ridicau case din nuiele, paie ºi lut cu 17.000 de ani înainte ca Roma sã înceapã sã existe ºi dupã aceea, timp de aproape 3.000 de ani, pânã la începutul sec XX.
Profesiile autohtonilor au rãmas în mare parte aceleaºi, în timpul ocupaþiei ºi dupã pãrãsirea silitã a Daciei.
Unele dintre legiunile armatei romane au preluat stindardul dacic, (dragonul dacic) reprezentând lupul ºi ºarpele, unic în lumea anticã. “Dacii învinºi nu au avut ce prelua deoarece armata lor a fost desfiinþatã.”
În tot timpul stãpânirii romane în Dacia ocupatã n-a fost creat nici un centru de culturã pentru autohtoni. La daci scrisul avea doar caracter sacru, dar în schimb foloseau „alfabete proprii diferenþiate pe regiuni ºi având un fond comun, pentru inscripþii, alfabete din care a fost selectat alfabetul zis chirilic.” Dacii foloseau un calendar solar, “cel mai precis din antichitate. Eroarea acestui calendar era de 1, 78 zile la 34 ani, adicã 1h 15’ 3’’ pe an”.
În educaþie influenþele ocupaþiei au fost negative, “de la un popor educat în cultul cotropirii ºi al jafului, dacii nu aveau ce învãþa ºi nici nu au preluat nimic.”
Romanii cotropitori nu au impus mai nimic desosebit în cultura dacilor cuceriþi. Aceºtia aveau o culturã închisã (inaccesibilã strãinilor), nescrisã ºi feritã de mediocritatea ºi agresivitatea oamenilor acelor vremuri, ce a fost transmisã urmaºilor doar prin viu grai.
Dar sã revenim la limba românã ºi la groparii ei.
Aceºti academicienii ( români ori ba) îi situeazã pe aceia care au dezvoltat primele locuinþe de pe planetã, prima agriculturã din Europa, prima ceramicã neagrã, cea mai frumoasã ceramica din Europa ºi probabil de pe întreaga planetã( magnifica culturã Cucuteni) ºi primele înscrisuri ale omenirii “pe acelaºi plan cu toþi nomazii”.
Dumnealor uitã un fapt, anume, ”este logic ca o societate sedentarã de agricultori, comparativ cu nomazii, sã dezvolte o viaþã socialã din ce în ce mai complexã, consemnând în cuvinte, ca într-o arhivã de istorie, toatã evoluþia din diverse domenii”.
Etimoanele limbi române dau impresia cã nu existã nici un cuvânt de origine românã. Limba românã conþine cuvinte cu etimon latin, roman, slav, grec, turcesc, maghiar, albanez ºi unele cuvinte cu etimon necunoscut.
Existenþa în unele graiuri anterioare romanilor, slavilor, turcilor, etc. a unor cuvinte comune cu româna infirmã aceastã teorie atât de injustã.
De exemplu, limba Sanscritã are 1500 de cuvinte comune cu româna printre care se gãsesc ºi cuvintele sacre ale vedelor, Om, Ram, Sa, Vede, Dakºa, Valac( Valah), etc.
Paul Tonciulescu a descoperit circa 100 de cuvinte româneºti în sumerianã, cuvinte cu o vechime de la 3000 la 5.000 de ani.
La fel, a descoperit câteva sute de cuvinte româneºti în limbile etruscã, albanezã, bascã ºi greacã, în scrierile lui Homeros.
Augustin Deac a gãsit peste 500 de cuvinte rumâneºti în greaca veche.
De la un român din Tunisia am aflat de existenþa câtorva cuvinte româneºti în nordul Africii, cum ar fi: Tamash, Foggaras, Arad( munte ºi regiune), Deva, Chelibia, yennar, furar; mayu, iunyu, iulyu (luni din calendarul berber), Colina Barsa în Cartagina, Sosuvlei( mlaºtinã; format din sos ºi vlei/hlei, semnificând pãmânt moale, nãmol, oarecum prin tehnica specificã limbajului românesc al morfemelor), etc.
Acest limbaj al morfemelor “acoperã aproape tot sistemul lexical românesc, care dovedeºte în felul acesta cã el nu este un simplu amalgam de cuvinte strãine, aºa cum apare la un examen superficial ºi nedocumentat suficient”.
Pânã la urmã ce sunt aceste morfeme denumite pe alocuri ºi morfeme stem?
“Demonstraþia este teribil de simplã”. De fapt aceste morfeme, sunt “o alternativã la tabuul etimoanelor”.
Astfel, “Este uºor de constatat cã grupuri sonore, regãsite în morfeme, formeazã o familie de cuvinte, cu un înþeles comun extrem de vag conturat”, un fel de metafore înþelese doar de români. Credibilitatea acestui limbaj este precarã din cauza aspectului, prea simplu pentru a fi adevãrat, cel puþin la o primã vedere superficialã”.
Onomatopeele limbii române pot intra în alcãtuirea morfemelor. “POC, AUU, TÂR, SFÂR, PÂR, sunt dintre primele “cuvinte imagine”.”
“Ele devin morfeme în cuvinte ca POC-NI-TUR-Ã, AU-ZU, TÂR-ÂT, SFÂR-ÂIE, PÂR-ÂIE, PÂR-ÂU.”
“Metafora nu este obligatoriu elegantã, dar ea este un cuvânt imagine. . . Morfemele sunt o sursã de compunere metaforicã a cuvintelor româneºti. . . Prin prisma morfemelor, aproape toate cuvintele româneºti sunt niºte metafore, “cuvinte imagine; pictograme”.”
Astfel, “Focul PÂR_ÂIE, PÂR-JOL-Eª-TE, face PÂR-JOALE, PÂR-GUIE, toate sunt metafore ºi folosesc morfemul PÂR, o onomatopee, dar cuvântul PÂRJOALÃ are etimon maghiar”, deºi “compunera onomatopeicã este certificatul de vechime a limbii române, emis de o datinã imuabilã, legea fundamentalã a neamului nostru”.
Româna este graiul vechii Europe pentru cã “forma primarã a derivãrii onomatopeice nu existã decât în limba românã”.
Apii, apulii, armâni, rumâni, ramanii, cu toþii, semnificã cei de pe ape, oameni de pe ape, iar Apulum ºi Apulia poate fi un loc înconjurat de ape.
Din “Româna, limba vechii Europe” aflãm despre cuvântul râu cã poate sã existe de când cineva a observat cã un pãrâu ori un râu pot face rru rru. Românii sunt singurii care au substantivul râu.
“Un râuleþ poate sã sune ºi RRA. RRA ºi ARR, ARR, existând pâ-Ra-ie, Ra-þe, Ra-ci ºi AR-IEª, AR-GEª, AR-DA, AR-NO, AR-ÂU.”
Etimoanele date de savanþii sunt rãdãcini de cuvinte ce se presupun a fi intrate în limba românã.
Pe acestã gândire s-a impus concluzia conform cãreia româna este o limbã hibridã, compusã din cuvinte preluate de la toþi care au trecut ori au poposit aici.
Nimeni nu este lãsat sã aducã în discuþie “un eventual pol opus”.
Asta a fãcut Lucian Cueºdean, a propus un pol opus al acestei teorii, pol opus care ar trebui pus în discuþie ºi cercetat conform “legilor” bunului simþ ºi nu numai acestora.

Dumnealui afirmã cã nu existã nici o dovadã cã aceste etimoane au intrat în limba românã, “ele puteau la fel de bine sã iasã din românã în celelate limbi”.
Descoperirea unor cuvinte comune între limba românã ºi alte idiomuri, în uz sau prea puþin folosite, dovedesc aspectul opus. Am dat mai la deal câteva exemple de astfel de cuvinte.
În final, dacã îmi îngãduiþi, câteva concluzii.
Nu, nu concluzii, câteva întrebãri de bun simþ(nu al meu ci al celor ce se învârt în domeniul istorie ºi al ºtiinþelor conexe acesteia).
Este logic cã rumânii nu ºi-au pierdut niciodatã graiul moºtenit de la parinþi tocmai din neolitic, când au produs prima agriculturã a Europei?
Cuvintele ce par a intra în românã, din alte graiuri, nu sunt de fapt ieºite din dialectele rumânilor de-a lungul timpului?
Rumânii s-au lepãdat de graiul pãrinþilor ºi au învãþat limba romanilor cotropitori?
Gândiþi-vã la sec. 19 ºi la aceea avalanºã de cuvinte strãine, mai ales franþuzeºti, în limba românã a oraºelor. Ce fãceau atunci þãranii? Nu îºi vedeau de treaba lor, pãstrând intact graiul primit de la pãrinþi, ignorând ceea ce se petrecea la oraºe? Nu exact aºa au fãcut ºi dacii?
Poate au dispãrut din istorie timp de câteva secole, “suspendaþi de munþi” pentru a-ºi proteja fiinþa naþionalã, dar au dispãrut ei din viaþã? Acum ei trãiesc tot acolo unde au trãit ai lor?
Rumânii sunt urmaºi ai romanilor? Nu romanii provin din rândul triburilor tracice latine (apuli, etrusci, dardani, etc.)? Latina lor nu provine din vechea latinã a tracilor, aºa-zisa Protolatinã ori Lingua Prisca?
Rumâna este limba vechii Europe?
Ionel
Bibliografie:
Lucian Iosif Cueºdean – “Româna, limba vechii Europe”, Editura Solif, Bucureºti, 2006
Andrei Vãrtic – “De la constructul lingvistic românesc spre logosul universal”, Editura Dava Internaþional, Republica Moldova, 2001
Paul Lazãr Tonciulescu – “Secretele Terrei. Istoria începe în Carpaþi”, Editura obiectiv, Craiova, 2001

Posted in Istorie, Lingvisticã, Uncategorized | Tagged PELASGI PELASGOI BELAGI BLAGI BLAJINI ROHMANI VALAHI BELAGINE TRAKIO TRACI GETO-DACI RUMÂNI APULI SCITI MANDA CARPI COSTOBOCI LUCIAN IOSIF CUESDEAN ANDREI VARTIC PAUL LAZAR TONCIULESCU ISTORIE LINGVI | 21 comentarii

nu va lasati ingenuncheat de cuvintele unora ,care cred ca ieii au descoperit mersul pe jos,pana la urma urmei cineva trebue sa scrie si despre lucruri ne stiute!Aratati ceea ce la unii nu le vine a crede,dar vor crede pana la urma si vor descoperi ca nu iei au descoperit apa calda!

Eu stiu ca limba romina are niste intelesuri de-a dreptul halucinante. Nu stiu daca si alte limbi au astfel de intelesuri. Probabil italiana, franceza, germana. Engleza , nu prea. E vorba de intelesuri adinci, f adinci.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-11-09 02:07:49Eu stiu ca limba romina are niste intelesuri de-a dreptul halucinante. Nu stiu daca si alte limbi au astfel de intelesuri. Probabil italiana, franceza, germana. Engleza , nu prea. E vorba de intelesuri adinci, f adinci.

.....................te referi la mersul in limba? ..............pe zapada ,viscol si ...................

De la: nastasemihail, la data 2010-11-09 02:07:49Eu stiu ca limba romina are niste intelesuri de-a dreptul halucinante. Nu stiu daca si alte limbi au astfel de intelesuri. Probabil italiana, franceza, germana. Engleza , nu prea. E vorba de intelesuri adinci, f adinci.

Cam asa credea si Noica.Anumite cuvinte practic reprezinta o zestre caracteristica doar romanilor si sunt practic intraductibile,cu un inteles legat doar de "sufletul romanesc" .Uite mai jos ce spunea spre exemplu de cuvantul "dor",cuvant care de fapt este intraductibil in ...engleza spre exemplu.Sigur ca se folosesc pentru traducerea sa cuvinte gen "nostalgia" (care este de fapt nostalgie,sentiment diferit fata de dor),"craving"(sete ... ),"yearing"(dorinta ) etc.Sensul din limba romana este insa practic intraductibil printr-un cuvant echivalent in alta limba.

“Virtutile lui sunt deosebite, cu adevarat imparatesti: e un cuvint tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvint al deschiderii si totodata inchiderii unui orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvint al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii numai, si nu al gindului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al faptei.
… te poarta cind spre trecut, cind spre viitor, te incarca si de regrete si de speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de suflet”

De la: vaneamarin, la data 2010-11-09 09:05:01

De la: nastasemihail, la data 2010-11-09 02:07:49Eu stiu ca limba romina are niste intelesuri de-a dreptul halucinante. Nu stiu daca si alte limbi au astfel de intelesuri. Probabil italiana, franceza, germana. Engleza , nu prea. E vorba de intelesuri adinci, f adinci.

Cam asa credea si Noica.Anumite cuvinte practic reprezinta o zestre caracteristica doar romanilor si sunt practic intraductibile,cu un inteles legat doar de "sufletul romanesc" .Uite mai jos ce spunea spre exemplu de cuvantul "dor",cuvant care de fapt este intraductibil in ...engleza spre exemplu.Sigur ca se folosesc pentru traducerea sa cuvinte gen "nostalgia" (care este de fapt nostalgie,sentiment diferit fata de dor),"craving"(sete ... ),"yearing"(dorinta ) etc.Sensul din limba romana este insa practic intraductibil printr-un cuvant echivalent in alta limba.

“Virtutile lui sunt deosebite, cu adevarat imparatesti: e un cuvint tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvint al deschiderii si totodata inchiderii unui orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvint al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii numai, si nu al gindului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al faptei.
… te poarta cind spre trecut, cind spre viitor, te incarca si de regrete si de speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de suflet”

...........si in dorul lelii...........................

De la: Tramp, la data 2010-11-09 08:28:09

De la: nastasemihail, la data 2010-11-09 02:07:49Eu stiu ca limba romina are niste intelesuri de-a dreptul halucinante. Nu stiu daca si alte limbi au astfel de intelesuri. Probabil italiana, franceza, germana. Engleza , nu prea. E vorba de intelesuri adinci, f adinci.

.....................te referi la mersul in limba? ..............pe zapada ,viscol si ...................

Ma refer la mersul prin...cer. E ptr cei cu picioarele pe pamint si capul in nori.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: Tramp, la data 2010-11-09 15:36:49

De la: vaneamarin, la data 2010-11-09 09:05:01

De la: nastasemihail, la data 2010-11-09 02:07:49Eu stiu ca limba romina are niste intelesuri de-a dreptul halucinante. Nu stiu daca si alte limbi au astfel de intelesuri. Probabil italiana, franceza, germana. Engleza , nu prea. E vorba de intelesuri adinci, f adinci.

Cam asa credea si Noica.Anumite cuvinte practic reprezinta o zestre caracteristica doar romanilor si sunt practic intraductibile,cu un inteles legat doar de "sufletul romanesc" .Uite mai jos ce spunea spre exemplu de cuvantul "dor",cuvant care de fapt este intraductibil in ...engleza spre exemplu.Sigur ca se folosesc pentru traducerea sa cuvinte gen "nostalgia" (care este de fapt nostalgie,sentiment diferit fata de dor),"craving"(sete ... ),"yearing"(dorinta ) etc.Sensul din limba romana este insa practic intraductibil printr-un cuvant echivalent in alta limba.

“Virtutile lui sunt deosebite, cu adevarat imparatesti: e un cuvint tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvint al deschiderii si totodata inchiderii unui orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvint al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii numai, si nu al gindului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al faptei.
… te poarta cind spre trecut, cind spre viitor, te incarca si de regrete si de speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de suflet”

...........si in dorul lelii...........................

Pardon ?Scuzati ?Ce ati vrut pentru ca sa ziceti ?Adica cum ?Nu ca zic da' vreau sa-ntreb....

Serios acum Tramp,daca nu ai inteles ceva din citatul ala de Noica te rog sa-mi spui. Culturalizarea maselor, nu este un concept comunist asa cum gresit se crede, iar eu ajut cu placere,atat cat pot , pe oricine are sete de cunoastere .Daca esti insetat si tu,da-mi de stire si voi folosi imagini sugestive (aproape tablouri de dragul tau ) ,comparatii cu situatiile din viata reala de la sat,glumite din popor,ghicitori si alte lucruri care te vor ajuta sa intelegi exact ce a vrut sa spuna burghezul ala de Noica.Vreau doar sa vad ca esti interesat ,vreau o "sclipire" de cautare stiintifica in ochii tai Tramp!...

De la: vaneamarin, la data 2010-11-09 20:16:01

De la: Tramp, la data 2010-11-09 15:36:49

De la: vaneamarin, la data 2010-11-09 09:05:01

De la: nastasemihail, la data 2010-11-09 02:07:49Eu stiu ca limba romina are niste intelesuri de-a dreptul halucinante. Nu stiu daca si alte limbi au astfel de intelesuri. Probabil italiana, franceza, germana. Engleza , nu prea. E vorba de intelesuri adinci, f adinci.

Cam asa credea si Noica.Anumite cuvinte practic reprezinta o zestre caracteristica doar romanilor si sunt practic intraductibile,cu un inteles legat doar de "sufletul romanesc" .Uite mai jos ce spunea spre exemplu de cuvantul "dor",cuvant care de fapt este intraductibil in ...engleza spre exemplu.Sigur ca se folosesc pentru traducerea sa cuvinte gen "nostalgia" (care este de fapt nostalgie,sentiment diferit fata de dor),"craving"(sete ... ),"yearing"(dorinta ) etc.Sensul din limba romana este insa practic intraductibil printr-un cuvant echivalent in alta limba.

“Virtutile lui sunt deosebite, cu adevarat imparatesti: e un cuvint tipic de contopire a sensurilor, iar nu de simpla compunere a lor; e un cuvint al deschiderii si totodata inchiderii unui orizont; unul al intimitatii cu departarile, al aflarii si cautarii; un cuvint al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii numai, si nu al gindului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al faptei.
… te poarta cind spre trecut, cind spre viitor, te incarca si de regrete si de speranta, iti face uneori de indurat insuportabilul, dar alteori de nesuferit ceea ce trebuie si e bine sa induri. A plecat de la durere si a scos tot ce putea din transfigurarea ei; dar nu a trecut de spirit, a ramas prins de suflet”

...........si in dorul lelii...........................

Pardon ?Scuzati ?Ce ati vrut pentru ca sa ziceti ?Adica cum ?Nu ca zic da' vreau sa-ntreb....

Serios acum Tramp,daca nu ai inteles ceva din citatul ala de Noica te rog sa-mi spui. Culturalizarea maselor, nu este un concept comunist asa cum gresit se crede, iar eu ajut cu placere,atat cat pot , pe oricine are sete de cunoastere .Daca esti insetat si tu,da-mi de stire si voi folosi imagini sugestive (aproape tablouri de dragul tau ) ,comparatii cu situatiile din viata reala de la sat,glumite din popor,ghicitori si alte lucruri care te vor ajuta sa intelegi exact ce a vrut sa spuna burghezul ala de Noica.Vreau doar sa vad ca esti interesat ,vreau o "sclipire" de cautare stiintifica in ochii tai Tramp!...

In DOR-ul lelii=fãrã țintã hotãrâtã, fãrã rost, la întâmplare,fara nici un chef............am completat la ce ai redat mai sus ,.......

Tramp, tu iti bati joc de cuvinte. Eu am vorbit cit se poate de serios. Limba romina are intelesuri f adinci. Si nu stiu daca e valabil in orice limba. Chiar nu stiu.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Cuvintul creeaza. Si inaintea lui e gindul. Inaintea gindului e...intuitia.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

- Femeile sunt pasionate de matematica; isi impart varsta la 2, dubleaza pretul hainelor si adauga intotdeauna 5 ani la varsta prietenei celei mai bune.

De la: Tramp, la data 2010-11-11 15:16:27

- Femeile sunt pasionate de matematica; isi impart varsta la 2, dubleaza pretul hainelor si adauga intotdeauna 5 ani la varsta prietenei celei mai bune.

Femeile traiesc mai mult decit masculi ,,alfa''...De ce...?
E usor de ghicit...ele sunt TOTUL...

Romana,limba vechii Europe?

Profesorul Constantin era un bun istoric ºi lingvist. Studiase intens trecutul Daciei, deºi, la drept vorbind, nu a existat vreodatã o þarã cu numele acesta. Aºa au numit romanii zona respectivã, dupã cucerirea ei: Dacia Felix. În mod evident, fericiþi sau felix erau ei, jefuitorii. Dar nu avem nicio dovadã cã strãmoºii noºtri ar fi numit-o aºa. Îþi spuneam, deci, cã profesorul Constantin studiase aspectele respective ºi avea unele teorii importante cu privire la preistoria acestei regiuni.
Fãcuse în plus sãpãturi arheologice pe specific ºi era considerat un arheolog specialist în culturile neolitice. Am coroborat declaraþia lui cu cercetãrile existente în domeniul culturilor strãvechi, din spaþiul carpatic, deoarece ideea lui principalã era cã acest popor este originea oricãror dezvoltãri culturale care existã, cel puþin în Europa, ºi cã limba românã este de fapt limba primarã, adicã limba indo-europeanã.
Ideea nu îi era proprie, dar el îºi propusese sã o facã bine cunoscutã în toate mediile naþionale ºi internaþionale, bazându-se pe surse ºi cercetãri competente anterioare. Om bun, dar puþin naiv, mai ales în contextul actual foarte complicat, în care lupta este foarte strânsã tocmai pentru a distruge orice idee sau dovadã în acest sens.
Ca de atâtea ori pânã atunci, Cezar reuºise sã mã surprindã total. Aveam doar cunoºtinþe generale în legãturã cu acest subiect, de genul celor predate în ºcoalã. Dar brusc, inima mi-a fost inundatã de o mare bucurie, intuind aici un izvor nesecat de informaþie foarte valoroasã.
- Am devenit tot mai mult interesat de aceastã problemã ºi, am studiat-o chiar în detaliu, a continuat Cezar. Existã unele persoane în þarã la noi, a cãror erudiþie ºi talent analitic în aceastã direcþie este genial. Sincer, oamenii ar trebui sã le citeascã mãcar în sintezã lucrãrile, dar problema rãmâne mereu cea a manipulãrii informaþiei, a intereselor obscure ºi mai ales a intervenþiei unor organisme internaþionale, care, ignorã cu bunã ºtiinþã informaþia ºi documentaþia valoroasã.
. . . ideea principalã, subliniatã în niºte studii foarte competente ale unor lingviºti autohtoni, dintre care unul face chiar notã aparte, este cã limba românã reprezintã limba primordialã, practic singura limbã din Europa. ªi nu-þi vorbesc aici dintr-un spirit ieftin sau nejustificat, ci bazat pe referinþe ºi studii ale unor cercetãtori eminenþi, care nu pot fi contrazise decât din rea voinþã sau din ignoranþã.
- Bine, dar oricine poate sã considere aceastã afirmaþie despre limba românã ca fiind o blasfemie sau cel puþin sã o ironizeze ºi sã o ia în derâdere, am spus eu.
- Sigur cã da, însã ce preferi: o atitudine de acest gen, care este de doi bani, sau dovezile ºi studiile comparate ce nu lasã loc de interpretare? Aici sunt aspecte care implicã, pe de o parte, ignoranþa multor “cercetãtori” strãini ºi români, iar pe de altã parte interese statale ºi geopolitice, care se referã la influenþe complexe.
- Cine sã se gândeascã la faptul cã limba românã este limba de origine a tuturor indo europenilor?
- “Concepþiile” universitare, care în realitate sunt adevãrate dogme, s-au impus foarte repede ºi au format un fel de baraj în faþa informãrii corecte a publicului. Câþiva “istorici” ºi “lingviºti” de carierã au impus o linie de gândire ºi cunoaºtere care acum este ca o pecete asupra adevãrului ºi trebuie îndepãrtatã. Apoi mai este vorba despre superioritatea “afiºatã” de marile state sau culturi ale Europei, care nici mãcar nu iau în consideraþie posibilitatea ca civilizaþia primordialã sã-ºi aibã de fapt sãlaºul în spaþiul carpatic, exact pe teritoriul României. Pe lângã faptul cã este o problemã de snobism, ea aratã ºi o anumitã teamã ascunsã faþã de consecinþele recunoaºterii unui astfel de lucru.
Gândeºte-te ce ar însemna aceasta pentru orgoliul ºi “mãreþia” unor mari imperii sau tradiþii culturale; cum ar mai explica guvernanþii respectivelor popoare istoria ºi “mândria” lor naþionalã, care nu de puþine ori a stat la baza obþinerii unor mari avantaje economice, de influenþã diplomaticã ºi chiar teritorialã? Pentru aceste popoare, în special, recunoaºterea unui astfel de fapt ar fi un adevãrat dezastru, o prãbuºire a “demnitãþii” de stat, un fapt inacceptabil. De aceea, în majoritatea cazurilor, dar mai ales a celor “sensibile”, istoria intrã pe un fãgaº fabricat, fals, pentru a servi interese mult mai mari.
Se ºtie cã la ºcoalã se formeazã modul de a gândi al copiilor ºi cã ceea ce se învaþã acolo, se considerã ca fiind adevãrat. În general, populaþia absoarbe ceea ce i se serveºte, datoritã grijilor zilnice pe care le are. Ideea este ceva de genul: “lasã, cã ºtiu specialiºtii cum e mai bine, nu trebuie sã ne mai preocupãm noi”. Cu alte cuvinte, dacã “experþii” spun cã aºa este, atunci aºa trebuie sã fie. Nu vreau sã generalizez aceastã situaþie, dar îþi spun absolut sigur cã, în ceea ce priveºte cultura, limba ºi originea poporului nostru, acesta este adevãrul.
Noi am analizat îndelung problema ºi îi cunoaºtem dedesubturile. Ai fi uimit sã afli ce luptã se poartã la acest nivel ºi ce interese sunt implicate. . .limba românã este privitã ca un rezultat “surogat” de influenþe latine, greceºti, slavone, maghiare, turceºti ºi încã multe altele. Dacã te uiþi în orice dicþionar de limba românã, vei vedea cã aproape oricãrui cuvânt i se gãseºte o “influenþã”, o “derivaþie” dintr-o altã limbã, consideratã mai veche ºi mai autoritarã. Aceastã inversiune a valorilor este incredibilã, dar ea dovedeºte în primul rând dogma de care vorbeam ºi apoi o analizã superficialã a problemei.
. . . trebuie sã ai în vedere un studiu comparat. Se analizeazã acelaºi aspect din perspectiva mai multor limbi ºi influenþe ºi se ajunge la o concluzie finalã. Dar asta implicã multã muncã ºi dãruire, multã aspiraþie de a afla adevãrul. Or, tocmai aici a fost ºi este problema: sunt extrem de puþini cei care realizeazã astfel de studii ºtiinþifice complexe, chiar laborioase.
În loc de aceasta, se preferã lenea unei acceptãri jenante a unor “studii” realizate în trecut de anumiþi “erudiþi” cu privire la limba ºi obiceiurile poporului nostru, care ei înºiºi nu sunt români. Apoi, prelucrarea ºi rãspândirea informaþiei este doar un fapt de rutinã, pentru cã e mult mai uºor sã stai ºi sã baþi apa în piuã, repetând ce spun alþii ºi chiar contribuind la prostia lor, decât sã studiezi, sã cauþi surse competente ºi sã judeci singur aceste aspecte, pe o bazã profundã, autenticã.
. . .de exemplu, cuvântul “x” se gãseºte ºi în românã, dar ºi în germanã. Cine a dat cui? E uºor sã spui cã românii sunt proºti ºi cã tot timpul au luat de la alþii. Asta e chiar modalitatea despre care îþi ziceam cã se apeleazã în dicþionar. Dar uite cã a fost descoperit un element foarte important de structurã în limba românã, care demonstreazã contrariul, adicã adevãrul.
- Despre ce element vorbeºti? am întrebat curios.
- Despre faptul cã o limbã este caracterizatã de douã aspecte fundamentale: ea trebuie sã aibã o organicitate proprie ºi trebuie sã aibã, de asemenea, radicali proprii.
- Asta ce înseamnã? La ce te referi prin organicitate proprie?
- Adicã limba respectivã îºi explicã orice element din resursele ei proprii, fãrã sã facã apel la alte limbi sau influenþe. Iar radicalul este asimilat întotdeauna cu un element de bazã, cu ceva primordial de la care s-a pornit ºi de la care s-au format familiile de cuvinte.
Din ce se cunoaºte pânã acum, limba românã este singura care prezintã aceste caracteristici esenþiale. Asta face sã avem o complexitate unicã a limbii populare ºi, ceea ce este cel mai important, aceasta se bazeazã pe radicalii ei proprii, adicã pe rãdãcinile de la care s-a format limba. Prin comparaþie, în multe dintre celelalte limbi moderne – dintre care franceza este un bun exemplu – existã o mare sãrãcie de termeni proprii care sã le exprime ideile, tocmai pentru cã limbile respective nu au o bazã a lor proprie. Dar bineînþeles cã acest lucru este trecut sub tãcere sau pur ºi simplu ignorat.
. . . nu au rãdãcini de bazã, ele nu se gãsesc în resursele lor lingvistice. Nu existã aceste particule esenþiale de la care a pornit formarea familiilor de cuvinte. Dar în limba românã le gãsim. De exemplu, radicalul bor, care nu existã în altã parte, a generat aproape 500 de cuvinte. La fel ºi radicalul ma, care, deºi a generat mai puþine cuvine, este de asemenea foarte important. Nu se cunosc alte cazuri de o importanþã mai mare.
- Adicã din aceºti radicali s-au format cuvinte?
- Da, chiar familii de cuvinte împãrþite pe categorii care þin de utilitãþi imediate, cum ar fi digestia, depozitarea. Metoda cu radicalii permite sã se descopere care este limba de bazã care a dus la apariþia unui cuvânt într-o limbã sau alta. Aºa s-a vãzut cã limba românã stã la baza tuturor limbilor indo-europene. Asta este într-adevãr o “loviturã”, dar toþi cautã sã o evite.
- Pãi e firesc. Vor spune cã, poate nu acela e radicalul pentru cuvântul sau familia respectivã de cuvinte. Poate cã l-ai tras tu sã devinã aºa.
- Nu au cum sã facã asta, pentru cã acel radical este chiar rãdãcina fundamentalã în limba þãrãneascã. Doar limba þãrãneascã popularã este cea autenticã. Radicalul bor are semnificaþia de gaurã: bortã, burtã ºi aºa mai departe. De exemplu, cuvântul borcan, care implicã de asemenea un spaþiu gol, o deschizãturã, se zice cã vine din limba bulgarã.
Care este familia de cuvinte în limba bulgarã, câte cuvinte au ei în familia care derivã din bor? Poate zece. În condiþiilea cestea, practic ele nici nu existã faþã de cele aproape 500 care au fost identificate în limba românã. Situaþia este chiar comicã: nu doar cã acest cuvânt din românã – ºi am dat doar un exemplu – nu provine din limba bulgarã, dar este chiar invers, adicã ei l-au luat de la noi, pentru cã noi suntem cei care avem sute de derivaþii ale rãdãcinii. Þãranii noºtri nu fãceau congrese sã inventeze cuvintele.
– Nu e vorba de invenþie, dar o dezvoltare tot trebuie sã fi fost, am remarcat.
- Normal, de la simplu la complex. Au pornit de la radicali monosilabici: ma, la, ta, ba ºi alþii. Pe mãsurã ce obiectele de activitate ºi lucrurile se adãugau în universul în care trãiau ºi activau, ele trebuiau sã fie numite ºi oamenii de atunci fãceau asta în general pe baza a ceea ce deja era cunoscut.
Nu era vorba despre vreo ºtiinþã în a inventa sau a compune cuvintele, ci mai mult despre specificul vibratoriu al acelui lucru, pe care oamenii strãvechi îl simþeau mult mai clar decât cei din prezent. Diferenþa de concepþie ºi spiritualitate între atunci ºi acum este imensã.
- Dar cum explici dezacordurile, dacã zici cã limba nu e un proces ºtiinþific? am fost eu curios sã aflu.
- Nu existã conceptul de dezacord. Þãranii vorbesc ºi stâlcesc cuvintele cum vor ei, pentru cã în limba românã sensul se pãstreazã. De fapt ei nu stâlcesc cuvintele, pentru cã ce vorbesc ei este un grai, nu o limbã. Graiul are un înþeles mai complex decât o limbã vorbitã, este mai nuanþat, mai legat de origini. Aºa ceva se explicã numai dacã existã o organicitate proprie a limbii, numai dacã ea existã la modul fundamental prin ea însãºi. La fel ºi în ceea ce priveºte topica în frazã: în românã poþi sã întorci cum vrei cuvintele ºi sã le pui în orice ordine, pentru cã pânã la urmã sensul nu se schimbã. Asta nu se întâlneºte la alte limbi. Doar de când existã limba literarã a apãrut ºi conceptul de dezacord.
- Asta voiam sã te întreb: multe state au venit cu o limbã “modernã” peste cea veche, popularã. De ce a fost necesar aºa?
- Nu a fost deloc necesar; au fost doar interese. Trebuia sã existe o aºa-zisã limbã “comunã” tuturor locuitorilor care alcãtuiau un popor, pentru cã pânã atunci, pe suprafaþa þãrii respective existau foarte multe dialecte ºi oamenii nu se puteau înþelege de la o regiune la alta. Când statele au început sã se centralizeze, acest aspect a început sã creeze probleme de ordin administrativ, pentru cã era dificil sã coordonezi ºi sã te faci înþeles în zeci de dialecte sau idiomuri, adicã în limbi de comunicare diferite.
- Trebuie ca ele sã fi provenit din ceva, totuºi.
- Bineînþeles. Ele au o origine comunã, dar aceasta a fost estompatã în timp pentru cã dialectele nu sunt organice, nu se explicã prin ele însele, ci se bazeazã întotdeauna pe ceva care a fost iniþial. Din aceastã cauzã, în timp, ele se disipeazã, se îndepãrteazã de starea originarã care a stat la baza formãrii lor. Nici un dialect nu se explicã prin el însuºi, ci toate se explicã unele prin altele. La un moment dat aceasta creeazã probleme, ºi atunci au venit ºi au realizat într-un mod artificial o limbã aºa-zis literarã, pe care au impus-o oficial. Adicã puteai sã-þi vorbeºti dialectul, dar trebuia sã cunoºti ºi limba literarã. Este cazul limbii franceze, al limbii germane, al limbii engleze ºi aºa mai departe. De multe ori a trebuit ca limba literarã sã fie impusã aproape cu forþa, pentru cã era “limba regelui”, iar cine nu o vorbea, nu era vãzut bine.
- ªi cum a învãþat poporul noua limbã? Francezii, de pildã. Cã nu e uºor sã vii ºi sã spui: de acum înainte vorbeºti aºa ºi aºa.
Au învãþat treptat. Mai întâi a învãþat Curtea Regelui, apoi s-a impus în ºcoli, universitãþi, în mediile ºtiinþifice, ºi pe urmã s-a rãspândit tot mai mult, la toate nivelurile populaþiei. Francezii îºi au limba nouã doar de douã sute ºi ceva de ani.
. . .este celebrã încercarea guvernului Greciei de a impune o limbã oficialã, diferitã de limba popularã a grecilor, care se numeºte demotiki. Au încercat sã alcãtuiascã o limbã artificialã, katarevoussa, care e un dialect pe care l-au fãcut sã semene cu greaca veche, pentru a se legitima cã sunt urmaºii vechilor greci. Au fãcut eforturi uriaºe în bani sã-i înveþe pe oameni ºi pe copii în ºcoli, dar n-au reuºit sã impunã o altã limbã. Francezii au reuºit, dar la ei procesul a fost diferit. Ei nu au înlocuit un dialect cu un alt dialect, ci au stâlcit limba normandã, ea însãºi un dialect.
- Din 1829 încoace neîncetat, guvernele Greciei încearcã sã înlocuiascã acest grai, rezultatele fiind nule, cu toate cã aceastã acþiune a avut în ultimii 100 de ani ºi ajutorul mijloacelor moderne, presã, radio, televiziune, etc. Judecaþi ºi dumneavoastrã cât de justã este teoria romanizãrii, comparând-o cu acest caz. -

. . .latina este o limbã pentru consemnare în scris, e o limbã cãrturãreascã, artificialã, fãcutã. Dar poporul roman vorbea ceea ce azi se numeºte latina vulgaris, care de fapt era limba româneascã þãrãneascã, cea originarã, primordialã. Localnicii romani nici nu înþelegeau latina aºa cum e cunoscutã ea astãzi, adicã cea scrisã, pentru cã aceasta fusese fãcutã tocmai pentru a îndepãrta nobilii de vulg, pe cei bogaþi de cei sãraci.
. . .în realitate ea este limba românã strãveche. Ei nu pot spune asta, nici mãcar nu le trece prin cap, dar pânã la urmã vei vedea cã aceastã idee se va impune. Nu se poate altfel, pentru cã este adevãratã.
Limba europeanã comunã este limba þãrãneascã româneascã. Nu existã limbã þãrãneascã în altã parte; aproape toate familiile de cuvinte din celelalte limbi provin din rãdãcinile lingvistice ale limbii române. De aceea se spune cã este limba primordialã, limba matcã a tuturor limbilor indo-europene.
- Iar limbile moderne sunt de fapt surogate ale limbii române, am spus eu mai mult pentru mine.
Are sens, pentru cã altfel de ce sã te strãduieºti sã faci o limbã oficialã, ca în cazul grecilor sau al altora despre care mi-ai vorbit, dacã eºti de sine stãtãtor ºi existã o origine proprie a limbii?
. . .E ca ºi cum ai vorbi limba latinã în Italia; te-ai aºtepta sã te înþeleagã toþi, pentru cã toatã lumea ºtie cã era limba oficialã a Imperiului Roman, ºi totuºi poporul nu cunoaºte aceastã limbã. Pe când noi, ca români, înþelegem tot. Noi ne putem descurca în toate dialectele romanice; înþelegem ºi franceza veche, adicã cea de pe la anul 1000, mai bine chiar decât francezii. Lor le trebuie dicþionar pentru aceasta. ªi de altfel, chiar ºi în prezent, în anumite regiuni ale Franþei se mai vorbeºte o românã primarã.

Tot ceea ce s-a petrecut cu invazia culturii occidentale a fost din snobism ºi de faþadã. Neºansa poporului român a fost aceea cã o seamã de aºa-ziºi “intelectuali” au luat hotãrârea sã adapteze cultura ºi limba româneascã dupã cea a Franþei. Au încercat aceastã raportare fãrã sã aibã nici o bazã, nici o cunoaºtere profundã a originilor poporului nostru ºi a culturii lui multimilenare, preferând în loc civilizaþia “modernã” a Franþei, în bunã parte de imitaþie.
. . .România este singurul spaþiu din Europa în care, pe întreaga lui suprafaþã, locuitorii vorbesc aceeaºi limbã, fãrã ca ea sã fie una fãcutã în mod artificial. Dintotdeauna. De când se ºtie, moldovenii, oltenii ºi ardelenii vorbesc aceeaºi limbã. Unde mai întâlneºti tu aºa ceva? La noi nu existã dialecte; noi avem accente, dar nu dialecte. Peste tot în altã parte e dezastru în aceastã privinþã: în Germania sunt câteva sute de dialecte; în Italia, câteva mii; în Anglia la fel. Totuºi, e mai bine decât în unele þãri africane; acolo, uneori locuitorii nu se pot înþelege între ei de la o stradã la alta, datoritã dialectelor diferite. Asta e realitatea. Dar, revenind, îþi spuneam cã aici, pe teritoriul þãrii noastre, în spaþiul pur carpatin, întâlnim singura unitate de limbã din Europa. Nicãieri altundeva nu se mai întâlneºte un asemenea caz.
- Adicã în Antichitate vorbeau peste tot româna? am întrebat uluit.
- Cam asta era situaþia. Mã refer la limba þãrãneascã, ea fiind cea originarã. Sigur cã, în procesul de îndepãrtare faþã de limba matcã, multe elemente lingvistice s-au alterat treptat, dar chiar ºi aºa te puteai înþelege în românã aproape pretutindeni. Pe Columna lui Traian se aratã cum vin romanii ºi stau de vorbã cu dacii, dar nu au niciun traducãtor, vorbesc liber. Deci aveau o limbã unicã în Europa. Ovidiu zicea despre geþi, adicã despre strãmoºii noºtri, cã sunt cam prostãnaci, pentru cã el venea ºi vorbea cu ei, iar ei râdeau tot timpul. De fapt, dacii de atunci înþelegeau foarte bine ce zicea el, dar râdeau de graiul lui stâlcit prin raport la limba-mamã pe care o vorbeau ei. Mai apoi se pare cã Ovidiu ºi-a luat seama ºi a scris niºte versuri în “geticã”, dar ele nu s-au pãstrat.
- Pe mãsurã ce te îndepãrtezi de acest centru, totul: limba, cultura, poporul este tot mai fãrâmiþat

Numai aici este ºi rãmâne unitar.


- Asta înseamnã cã, dacã sunt pe timpul dacilor sau al lui ªtefan cel Mare, eu mã pot înþelege cu locuitorii de atunci?
- Þi-am spus, dacã vorbeºti limba þãrãneascã, aºa cum o ºtiu ºi o vorbesc þãranii noºtri autentici, ai mari ºanse. Dar fãrã “week-end” ºi fãrã “fastfood”, a glumit Cezar.
Asta ce înseamnã? Cã ceea ce vorbim noi acum nu mai este limba românã originarã?
- Nicidecum. Sigur cã în decursul timpului unele construcþii lingvistice s-au modificat, dar o limbã nu trebuie judecatã dupã aceste forme, ci dupã rãdãcinile sale, care dau sens cuvintelor. Acestea nu se altereazã. Or, tocmai aceasta e trãsãtura distinctivã a limbii române: ea a rãmas cu propriile ei resurse din care au apãrut familiile de cuvinte, dar ceva din aceste cuvinte, rãdãcina sau radicalul lor, dupã cum þi-am spus, a rãmas nealterat, ºi tocmai asta face ca tu sã te poþi înþelege cu alþii ºi peste milenii, în orice altã parte a continentului.

. . .în Ardeal ºi în Moldova se spune îs, care e forma prescurtatã de la sînt. Cei din sudul þãrii, ºi aici mã refer la unii orãºeni, spun din snobism sunt, ca sã arate cã ei pronunþã corect. De fapt, este un nonsens, deoarece nu vei spune niciodatã us, ca sã prescurtezi sunt, pentru cã nu vei înþelege despre ce este vorba. Dar în schimb înþelegi îs, care este prescurtarea de la sînt. Din pãcate, vezi cã se depune un anumit efort – e drept, lipsit de substanþã – pentru a ne schimba propria limbã, care este originea celorlalte limbi vorbite, când de fapt acestea sunt cele care ar trebui sã se modifice pentru a fi apropiate de ea.
- Pãi eforturi în acest sens au fãcut ºi toþi ceilalþi care au trecut peste noi, dar ai dreptate, nu vãd sã fi reuºit mare lucru, am remarcat eu.

- Nu cã nu au reuºit mare lucru; nu au reuºit nimic, a subliniat tranºant Cezar. Peste þara asta au trecut zeci de popoare barbare, care ne-au cotropit în diferite faze ale istoriei noastre; fiecare a venit cu limba ºi cultura lui, mai mult sau mai puþin rudimentare. Totuºi, aºa cum recunosc chiar ºi anumiþi autori strãini care ne erau ostili, aceste popoare au dispãrut mai apoi pânã la unul fãrã sã lase nimic din limba ºi cultura lor.

Limba românã sau limba valahã, cum era cunoscutã – nu a împrumutat cuvinte de la ei, deºi a fost mereu în contact cu limbile acestor popoare. De exemplu, nu existã nici mãcar un singur cuvânt unguresc care sã fie comun în limba românã. În 800 de ani de ocupaþie a imperiului austro-ungar, nu s-a reuºit sã se impunã absolut nimic din limba maghiarã în limba noastrã. În al Doilea Rãzboi Mondial, asta i-a întãrâtat pe soldaþii unguri, pentru cã ei vorbeau ungureºte, dar românii nu ºtiau sã le rãspundã.
Adicã ºtiau câte ceva, dar nu au reuºit niciodatã sã-i facã sã vorbeascã ungureºte, sã adopte limba lor, chiar dacã au rãmas atâta timp sub ocupaþie. ªi era deja 1940; în aceste condiþii, despre ce romanizare a dacilor crezi cã putea fi vorba în doar 160 de ani, aºa cum spune istoria? Austro-ungarii s-au chinuit vreme de 800 de ani ºi nu au reuºit nimic.
. . .þãranul român nu a simþit niciodatã nevoia, ºi nici acum nu o simte, sã-ºi schimbe limba, deoarece el are toate bazele ºi resursele în ea; nu are nevoie sã împrumute nimic de la altã limbã pentru a se exprima, deoarece el are deja totul în propriul lui lexicon. Atunci când eºti sãtul, oricât de mult ºi savuros þi s-ar mai oferi de mâncare, nu mai vrei, pentru cã nu ai de ce.
. . .cronicile de limbã latinã îi numesc daci; cronicile de limbã greacã îi numesc geti, de la ge, care înseamnã pãmânt, adicã “cei din pãmânt”. Asta înseamnã de fapt þãran: om al pãmântului, pãmântean, adicã get. Cum se spune: get-beget, adicã get adevãrat. Beget este o întãrire. Când noi folosim aceastã expresie, nici nu ne mai ducem cu gândul la geþi; este doar expresia “get- beget”, adicã adevãrat, bãtut pe muchie.

. . .limba pe care o vorbeau era aceeaºi, pentru cã, în ansamblul lor, în spaþiul carpatic erau percepuþi ca un tot, ca un singur popor: daci sau geþi. Pentru cã dac, get sau român e acelaºi lucru. Românii s-au considerat întotdeauna de acelaºi neam, de aceeaºi “mamã”, indiferent cã ºi-au spus daci sau geþi în vechime, ori ardeleni ºi moldoveni în vremurile mai recente.
. . .dacã îþi spun lucrurile astea, sã ºtii cã nu le scot de la mine, pentru cã existã deja foarte multe studii ºi referinþe în aceastã privinþã, care atestã adevãrul. Doar cã se manifestã în continuare o puternicã opoziþie datoratã prejudecãþilor ºi mai ales intereselor politice, care face ca toate aceste informaþii esenþiale pentru identitatea noastrã de popor român, sã nu fie cunoscute publicului larg, în special pentru a nu “deranja” un stat sau altul. ªi mai sunt ºi altfel de interese, dar nu e cazul sã dezvoltãm acum.
. . .din câte am observat, s-a impus o practicã pãguboasã, aceea de a copia de la alþii, de a-i imita pe alþii. Mereu pentru a justifica mãsuri interne, facem referire cã am luat cutare model de la alþii, cã am urmat cutare idee de la ceilalþi. Ne ipostaziem astfel în niºte copii prostuþi, care se lasã bãtuþi pãrinteºte pe cap de alþii, chipurile mai mari ºi mai deºtepþi decât ei. Pânã la urmã, e ºi o problemã de mândrie naþionalã. Tot copiindu-i pe alþii ºi plecând capul în faþa lor ºi a directivelor lor, vom ajunge noi înºine niºte copii la indigo. Asta este deranjant.

- Adevãrat. Problema este cã o astfel de atitudine uºureazã foarte mult intenþiile distructive ale unor organisme internaþionale. ªtii despre ce vorbesc ºi ce complicate sunt lucrurile în direcþia asta.

. . .Istoria din ºcoli nici nu pomeneºte cã noi am fi fost geþi, ci spune doar în treacãt cã ei au trecut pe aici.
. . .este interesul puterilor strãine de a pune mâna pe un teritoriu sau altul. Pentru cã, dacã nu poþi sã dovedeºti cã înainte de a veni ei pe acest teritoriu, tu erai deja aici, atunci înseamnã cã ai venit mai târziu ºi acum trebuie sã pleci sau sã te supui. Adicã pretenþii teritoriale, cu tot ce implicã asta. Dar se ºtia cã lucrurile erau cu totul altfel ºi cã românii sunt singurul popor din Eurasia, care subzistã în aceeaºi matcã de mii de ani. ªi atunci a început “fabricarea” poveºtii cu formarea poporului ºi cu romanizarea, în mare parte bazatã pe ignoranþa sau superficialitatea unor cronicari sau chiar istorici de renume. Dar, atenþie, în acest proces manipulator s-au ales numai acei cronicari, scriitori, istorici ºi lingviºti care aveau o anumitã greutate ca renume ºi care susþineau aceste idei false ºi contrafãcute. Primii dintre ei au urmat în mod conºtient acest plan prestabilit; cei care au venit dupã aceea erau deja prostiþi de dovezi parþiale, de multe ori neconcludente sau chiar false, de dogme ºi prejudecãþi. Presiunile de diferite tipuri au jucat ºi ele un rol important. Apoi, în timpurile moderne s-au adãugat frica, slugãrnicia, laºitatea ºi teama de a nu-ºi pierde postul retribuit.
. . .e imposibilã etnogeneza între secolul III ºi secolul VIII dupã Hristos: aºa dupã cum ne spun istoricii. Nu existã aºa ceva. Fiecare cotropitor sau regim a venit cu varianta lui. Despre romani se spune cã ne-au romanizat ºi ne-au dat latina. Stalin a fost pe aici ºi s-a spus cã slavii au jucat cel mai mare rol în formarea poporului român pentru cã limba românã are cuvinte slave. Austro-ungarii au spus cã noi am venit din sudul Dunãrii ºi cã, de fapt, am avut vatrã comunã cu albanezii.
- Imposibil. Ce om normal la cap ar susþine cã noi am plecat în bloc din þarã, când se ºtie cã teritoriul nostru a fost cel mai des lovit ºi pustiit de popoarele barbarilor? am întrebat eu retoric.
- Uite cã unii au putut sã susþinã asta. Populaþia se refugia mult mai uºor din calea nãvãlitorilor în codrii ºi pãdurile seculare ale Ardealului ºi munþilor noºtri, decât sã pãrãseascã în totalitate þara, aºa cum s-a sugerat, cãtre o zonã care nu numai cã nu îi oferea mai multã siguranþã, dar era ºi lipsitã de condiþiile necesare traiului. Adicã au plecat mai multe milioane de oameni dintr-un teritoriu vast, care oferea o configuraþie naturalã unicã în Europa ºi Asia, de resurse ºi condiþii de viaþã, golind astfel þara de populaþie, pentru a se înghesui într-un spaþiu foarte mic ºi sãrac la sud de Dunãre.
Nu numai cã nu existã nici o dovadã istoricã sau de altã naturã în acest sens, dar ideea în sine este o mostrã de imbecilitate intelectualã, dacã pot sã mã exprim aºa. Gândeºte-te: spaþiul nostru carpatin era cunoscut pentru pãdurile lui seculare ºi de nepãtruns. Nimeni nu se aventura acolo, pentru cã era o zonã necunoscutã ºi periculoasã.

Dupã cãderea Imperiului Roman, hunii au jefuit multe teritorii în Germania, în Franþa ºi chiar mai la sud, în Italia, adicã la sute de kilometri distanþã, dar nu s-au încumetat sã vinã câteva zeci de kilometri pânã în Ardeal, datoritã acestor pãduri înfricoºãtoare.
- Nici chiar marele Alexandru Macedon nu a îndrãznit sã intre în ” înfricoºãtoarea pãdure dacicã”. Se pare cã acolo era “o þarã asprã, aproape de nepãtruns, încojuratã de mister”, iar pãdurea, locul în care s-a nãscut “Utopia Geticã”, dupã Alexandru Busuioceanu. -
. . .au trebuit sã inventeze ceva pentru a spune cã ei au fost aici primii ºi au scos aberaþia cu transferul populaþiei din spaþiul carpatic, la sud de Dunãre. Pentru aceasta, singura lor “dovadã” este cã noi ne-am întors de acolo, chipurile, cu 20 de cuvinte albaneze în lexicul nostru ºi cã nu am fi putut sã le avem dacã nu am fi trãit la sud de Dunãre împreunã cu albanezii. Afirmaþiile sunt cu adevãrat penibile. Pe lângã motivele pe care le-am spus mai înainte, existã altele la fel de puternice. În primul rând, gândeºte-te cã depopularea acestui teritoriu ar fi însemnat lipsirea de resursele de sare a întregii Europe, care era alimentatã de aici, printr-un proces complex de efort uman. Nu existã zãcãminte de sare la suprafaþã în altã parte. Fãrã sare, nici un popor nu se poate susþine.
. . .am plecat deci de la cele mai uºoare ºi mai bune condiþii de viaþã care existã pe douã continente, pentru a ne refugia de frica barbarilor într-o zonã care nu are aproape nimic. În cazurile nenumãratelor invazii la care am fost supuºi, am spus cum se acþiona: o parte din populaþie lupta împotriva nãvãlitorilor, iar restul se retrãgea în munþi, în codrii deºi. Nici un cotropitor nu s-a aventurat acolo.
. . .aceeaºi “metodã” de manipulare informaþionalã: câteva somitãþi în lingvisticã emit o inepþie, fãrã nici o dovadã sau cu o justificare superficialã ºi eronatã, dupã care ceilalþi vin ºi þes “scenarii” care mai de care mai fanteziste. În felul acesta se asigurã un “fond” istoriografic ºi lingvistic, care este apoi invocat cu drept deplin, ca o dovadã clarã..
. . .De exemplu, cuvântul gard; îl vei gãsi în aproape toate limbile europene, atât cele din Antichitate, cât ºi cele moderne. Însã el este românesc, autohton; este originea pentru toate celelalte cuvinte din familia lui, ceea ce rezultã imediat dupã ce e studiatã structura lui în celelalte idiomuri. Numai “lingviºtii” unguri, cei strãini ºi din pãcate unii de pe la noi susþin cã el provine din albanezã, care este garth. Fãrã sã prezinte însã nicio dovadã.
. . .în vechime nu existau þãri. Cât anume se întindea Dacia, spre exemplu? Nimeni nu ºtie cu exactitate, pentru cã nu exista, propriu-zis, nici o Dacie. Þãrile s-au creat la un moment dat, dar în timpurile foarte de demult ele nu existau. La drept vorbind, o þarã este o delimitare artificialã pe o anumitã perioadã de timp. De altfel, sensul etimologic al cuvântului þarã, þarinã, este acela de pãmânt. Adicã þinut, zonã, spaþiu de locuit. Aºa putem vorbi chiar ºi azi de Þara Bârsei sau de altele, chiar pe cuprinsul teritoriului României.
- Dionise Peregetul, în 138 d.H., dã semne cã ar ºti cât se întindea “þara” geþilor: “În ceea ce urmeazã voi scrie despre cea mai mare þarã care se întindea din Asia Micã pânã în Iberia ºi din Nordul Africii pânã dincolo de Scandinavia, þara imensã a Dacilor”. -

- ªi cum le delimitau? Trãgeau fâºii de frontierã ca în zilele noastre?
- Nici pe departe. N-aveau nici garduri; ei ºtiau doar cã asta e grãdina lui ãla, asta e a celuilalt…
Românii din vechime n-aveau garduri; mai ales din cele înalte, sã nu se vadã ce ºi cum fac prin curte, aºa cum obiºnuiau sã se fereascã alte neamuri. Nu erau þãri, dar erau popoare, iar poporul român are continuitate în spaþiul carpato-dunãrean. Sunt deja nenumãrate surse care o atestã, precum ºi documente. Totul este sã existe voinþa de a se recunoaºte acest lucru ºi a se continua cercetãrile.

. . .au fost identificate nu mai puþin de 36 de surse individuale, care demonstreazã faptul cã goþii ºi geþii sunt acelaºi popor. Acesta este un exemplu al felului în care cercetarea riguroasã poate sã clarifice aspecte importante din istorie.
. . .poporul de la þarã are aceleaºi obiceiuri, de când lumea. Sunt obiceiuri agrare, ancestrale, pe care le-a pãstrat neschimbate. El nu s-a dus din matca lui, n-a plecat din sat, nu s-a rãspândit în alte regiuni. Fundamental, a rãmas pe acelaºi teritoriu de mii ºi mii de ani.
- Seamãnã a comunitate ruralã în cel mai adevãrat sens al cuvântului.
- Aºa ºi este. Numai o civilizaþie agrarã, cu puternice accente rurale; are ºanse de continuitate. . .Ea este legatã de pãmânt, pe care îl identificã cu matca ei. De aceea ne ºi numeam geti, adicã oameni ai pãmântului, acesta având un sens chiar mai subtil, cel al continuitãþii, al unei vechimi foarte mari. Chiar ºi numai acest argument ar fi de ajuns pentru a rezolva problema originii noastre pe acest teritoriu. Pânã pe la 1900, în general omul nu pleca din localitatea lui, din satul lui, pentru cã nu avea de ce. Abia auzise de Bucureºti. Þãranii români nu plecau. Totul se transmitea pe cale oralã de la pãrinþi. Cam pânã atunci, în satele româneºti domnea o stare de lucruri arhaicã ºi chiar ºi acum mai existã unele aºezãri rurale de acest fel, mai ales în munþii noºtri.
. . .La un moment dat în vechime au început sã plece, dar aceastã plecare nu a fost o migraþie propriu-zisã a poporului, ca în cazul triburilor barbare, ci pur ºi simplu o plecare a unei pãrþi din populatie, de la vatra originarã cãtre alte regiuni. Ceva în genul zborului albinelor de la stup spre alte zone în cãutarea polenului de flori. Unele se întorc, altele nu. Dar, în orice caz, stupul cu un anumit numãr de albine rãmâne unde a fost. Sper cã este un bun exemplu ca sã înþelegi fenomenul care s-a petrecut afunci. Oamenii au început sã se rãspândeascã pe diferite direcþi de la sursã, care se aflã chiar în acest spaþiu carpatic. Chiar existã termenul de roire a populaþiei, în sensul exemplului pe care þi l-am dat.

- Dar de ce au plecat? am întrebat. Am înþeles cã nu aveau motive sã facã asta.
- Aºa este, însã când se petrece un astfel de fenomen, el este motivat în principal de douã lucruri: fie cã spaþiul de locuire a devenit prea strâmt pentru populaþia care a crescut, din care cauzã apar probleme cu hrana; sau pentru cã vor sã facã ceva anume. Acest al doilea caz este propriu numai popoarelor foarte avansate spiritual, cum a fost poporul nostru. Au vrut sã mute centrul spiritual care exista aici, mai la est, însã aceastã ipotezã nu prea îºi gãseºte mulþi susþinãtori.
Prin anii ‘70, Marija Gimbutas – arheolog de origine lituanianã ºi profesoarã la Universitatea Califoniei din Los Angeles – este numitã ºef al unui vast proiect de cercetare în Europa, sã se documenteze ºi sã facã harta descoperirilor ce þin de perioada neoliticului de la 5000 înainte de Hristos. Ideea era cam aceeaºi, de a vedea de unde a plecat totul în civilizaþia umanã cunoscutã în prezent. Se duce la toate institutele arheologice mari ºi la toate muzeele prestigioase din Europa ºi întreabã: aveþi urme de la 5000 înainte de Hristos?
ªi cei din Franþa spun nu, cei din Italia spun nu; la fel ºi cei din Germania, Suedia ºi aºa mai departe. Face apoi harta celor care rãspund cu da ºi numeºte ce rezultã: Vechea Europã. În rest, alb peste tot. Nimic, nicãieri.
. . .Marija Gimbutas a scris mai apoi într-o carte cã România a fost the heartland, “pãmântul originar”.
. . .Pe lângã civilizaþia româneascã ancestralã, Sumerul era în pruncie. S-au realizat mai multe hãrþi cu privire la diferitele civilizaþii neolitice. Dacã sunt comparate cu teritoriile actuale ale statelor, se constatã cã toate cuprind România sau pãrþi din România, precum ºi ceva din afara ei. Iar când se face suprapunerea, apare concluzia cã toate aceste hãrþi se extind dinspre interior spre exterior. Nu haotic, ci pornind în mod clar de la o anumitã zonã, care este acest spaþiu carpatic de la noi. . .Nu existã nimic mai vechi în civilizaþia Europei, decât este aici.
. . .cei bine documentaþi ºtiu cã ceea ce am gãsit noi pe malul românesc al Dunãrii, cultura Schela Cladovei, este mai veche decât cultura Lepenski-Vir. Sunt 4000 de ani diferenþã faþã de ceea ce s-a gãsit pe malul celãlalt al Dunãrii, la foºtii iugoslavi. Atât a durat ca sã treacã civilizaþia dincolo. Este fenomenalã aceastã stabilitate ºi continuitate a civilizaþiei pe teritoriul nostru. ªi bineînþeles cã aceasta se reflectã ºi în tradiþie.
. . .Prin aceasta au rãsturnat iarãºi tot sistemul de concepþie despre cum ºi de unde a apãrut agricultura. Credeau cã ea a fost adusã în Europa de undeva din Asia, dar de fapt ea era aici, pe teritoriul României, acum 8000-9000 de ani. Oamenii au rãmas aici ºi au fãcut agriculturâ pânã când au început sã roiascã, pe la 3500 înainte de Hristos. . .
Dacã te uiþi pe o hartã, vezi cã zona aceasta, a spaþiului carpatic ºi a Ardealului, este cam la aceeaºi distanþã faþã de Spania, de munþii Ural ºi de extremitatea nordicã. Noi suntem în centrul Europei ºi îi ironizãm pe “specialiºtii” care au scris Enciclopedia Britanicã, în care se spune cã munþii Carpaþi reprezintã un lanþ muntos din centrul Europei, dar cu toate acestea nu ºtiu cum se face cã România este prezentatã ca o þarã din sud-estul Europei. Europa, se terminã la Ural, nu aici, ca sã fie estul ei, deci suntem chiar în centrul Europei.
. . .Este evident deci cã au plecat radial pe astfel de direcþii: 2900 kilometri pânã la Ural, 2900 kilometri pânã în Spania. Dar au urmat întotdeauna “drumul sãrii”. Faptul cã avem atât de multã sare ºi chiar la suprafaþã este un alt punct forte pentru a demonstra cã roirea a început de fapt de aici, s-a rãspândit ºi a format popoarele. . . ei au început sã se ducã cu desagii de sare pe mãgari pânã ajungeau în acele zone, pentru cã mai jos, în Balcani, nu era sare. Oile sunt infertile fãrã sare ºi se duce turma. De aceea “drumurile sãrii” sunt fãcute ºi existã de mii de ani.
Plecând de acasã, de la centru, au pierdut în primul rând coeziunea cu matca originarã, adicã s-au rupt cumva de unitatea primordialã, care domnea aici ºi fusese leagãnul lor timp de mii ºi mii de ani. Apoi, cum e ºi firesc, limba originarã a început ºi ea sã se sfãrâme în dialecte, schimbându-se chiar foarte mult. Asta s-a întâmplat pe diferite regiuni ale Europei, în directã corelaþie cu climatul de acolo, cu relieful ºi cu anumite particularitãþi vibraþionale ale spaþiului respectiv. La toate acestea se adaugã, desigur, perioadele diferite de roire, care sunt probabil cele mai determinante ºi explicã apariþia “limbilor” greceºti, celtice, latine, nordice ºi a celorlalte. Toate acestea au influenþat în mod decisiv schimbarea limbii, iar faptul cã ei nu puteau lua legãtura cu centrul din care au plecat, a amplificat ºi mai mult procesul.
. . .au plecat în valuri succesive ºi în perioade diferite. Asta a contribuit ºi mai mult ca ei sã fie diferiþi, sã se departajeze pe comunitãþi specifice, fiecare cu caracteristicile ei. Chiar dacã fondul comun exista, ei erau totuºi diferiþi ºi asta bineînþeles cã s-a reflectat ºi la nivelul limbajului.
Când pleci departe de casã nu mai existã interesul pentru pãstrarea limbii, nu mai existã rigurozitate în menþinerea ei ºi ea se transformã astfel dupã mediu, dupã necesitãþi. Dar chiar ºi aºa, limba românã era vorbitã peste tot, pentru cã ea a stat la baza tuturor celorlalte limbaje care au apãrut ulterior. Era vorbitã în dialecte, avea particularitãþi corespunzãtoare zonelor respective, dar te puteai înþelege totuºi, exista un fond comun de cuvinte, chiar considerabil, care asigura fluenþa comunicãrii între oameni. Pânã când au început sã introducã limbile oficiale, care sunt de fapt fabricate, aºa dupã cum þi-am spus. În Franþa, de exemplu, în provincia Occitaniei sunt bãtrâni care nu ºtiu franceza, dar vorbesc un fel de românã stâlcitã.
Peste tot s-a petrecut la fel, în afarã de România, cã aici n-ai de ce sã impui nimic, pentru cã este chiar limba mamã, originarã, suficientã prin ea însãºi ºi fãrã dialecte. În rest, au impus în ºcoli limbi fabricate artificial. În unele locuri au reuºit, în altele nu, dupã cum ai vãzut. Toate aceste disfuncþionalitãþi de limbã au provenit din faptul cã au încercat sã transforme originalul, fãrã sã aibã o bazã proprie.

Cea mai apropiatã de limba þãrãneascã româneascã este limba sanscritã, numitã ºi “limba zeilor”. Sunt multe cuvinte româneºti regãsite în sanscritã, unele chiar identice.
. . .În ceea ce priveºte Cucuteni; au descoperit zeci de mii de statuete ºi fragmente de ceramicã ºi se pare cã aceastã culturã merge înapoi în timp pânã pe la 7000 înainte de Hristos. . .numãrul statuetelor ºi al urmelor arheologice neolitice din România nu poate fi þinut. S-au aruncat saci întregi de descoperiri arheologice, nimeni nu poate sã inventarieze atâtea. În Germania, dacã gãsesc un os, un ciob, imediat îl periazã ºi îl pun la muzeu. La noi nu este nici cine sã le þinã numãrul, darãmite sã le mai ºi depoziteze.
. . .toatã aceastã bogãþie de relicve arheologice demonstreazã acelaºi lucru, cã aici a fost centrul, matca, originea civilizaþiilor urmãtoare. Desigur, s-au gãsit ºi în alte locuri, dar aici, în spaþiul carpato-dunãrean sunt cele mai multe ºi cele mai vechi.
Cu roirea spre est e ceva mai special. . .a implicat arienii, Sumerul, civilizaþia hindusã. A fost o deplasare a unei pãrþi a populaþiei pe o distanþã de 5000 de kilometri, care a avut loc treptat. Ezoteriºtii spun cã roirea în India, adicã spre est, nu a fost o roire propriu-zisã, ci a reprezentat o misiune spiritualã care trebuia îndeplinitã, adicã pur ºi simplu trebuiau sã mute centrul spiritual de aici, acolo.
De ce?
- Pentru a proteja tradiþia spiritualã, mutând-o într-un loc mai ferit de cotropirile cumplite care au avut ca þintã spaþiul românesc.
. . .au rãmas urme ºi nume de la atâtea zeitãþi care acum sunt interpretate ca fiind orientale. . .toate zeitãþile principale sunt prezente, le gãsim mai ales ca toponime. Chiar dacã au trecut atâtea mii de ani, ele sunt tot aici: Deva – Deva; Iaºi – Iºa; Cãlimani – Kali, Kala; Mangalia – Mangala; ªîva – ªiva. . . ªureanu; dar iniþial a fost Sureanu, pânã când s sã se înmoaie ºi sã treacã în “º”. Apoi, eanu este o adãugare târzie, un specific al ultimului mileniu, pentru cã înainte a fost Surea, Muntele Surea. . . . Or, în tradiþia orientalã Surya este chiar zeul Soarelui, considerat lumina supremã, cel care dã viaþa, cãldura, bogãþia, dar ºi simbolul profund spiritual al nemuririi.
. . .Ce popor mai suntem ºi noi… aici sunt toate, aici se gãsesc toate ºi totuºi apare cã nimic nu este al nostru. . .Toate au început aici, dar se spune cã au venit din altã parte.
. . .Cel mai vechi cuptor de topit metale s-a descoperit la Câmpeni, în Carpaþi ºi dateazã de prin 4000 înainte de Hristos. L-au ridicat ºi l-au dus la British Museum din Londra; dar se spune totuºi cã cei din Antalia sunt primii care ne-au învãþat metalurgia. E ciudat sã tragi concluzia cã o populaþie care nu are zãcãminte bogate în metale ne învaþã pe noi, cei care avem aºa ceva din plin, cum sã le prelucrãm.
. . .La noi se gãsesc practic toate tipurile de statuete, la ceilalþi câte una reprezentând o zeitate, ici ºi colo, dar asta înseamnã cã de acolo vine tradiþia în zeitatea respectivã, de parcã ni le-au aruncat toþi peste gard în curte, iar noi le-am pãstrat intacte, fãrã sã ºtim ce e cu ele. Deci nu este numai una, ci mai multe zeitãþi vedice prezente relicvar în acest spaþiu ºi în obiceiuri. Nu pot veni prin niciun fel de împrumut; nimeni nu poate sã vinã ºi sã facã chestia asta, sã îþi aducã o tradiþie ezotericã în þarã.
. . .Noi le-am dat limba ºi toate familiile de cuvinte, dar fiecare cuvânt românesc este explicat ca venind din altã limbã.
Din acest spaþiu s-a roit spre Orient ºi în Europa, fapt atestat ºtiinþific, dar se spune cã noi am venit în Europa din Orient, ca triburi migratoare. Dupã cum vezi, o inversiune totalã de valori, care se cautã sã fie menþinutã astfel, pentru a crea o idee cât mai falsã ºi chiar defavorabilã în legãturã cu spaþiul carpatic în care ne aflãm. În cel mai bun caz, ne alegem cu o completã ignorare.
. . .Pânã acum mai multe sute de ani, situaþia nu era chiar aºa. Însã imediat dupã perioada conducãtorilor demni, care erau oameni cu credinþã ºi suflet puternic românesc, s-a produs o rupturã între pãtura guvernatoare ºi þãrani. Ultimii au început sã fie mai mereu consideraþi proºti, inculþi ºi buni doar pentru fãcut treabã, deºi sunt îmbrãcaþi în alb, sunt curaþi, iar când le vezi straiele de sãrbãtoare te simþi jenat cu hainele noastre “moderne”.

Doar fondul primar existã, el este sãdit în noi prin tradiþia primordialã pe care o reprezentãm.
- ªi aºteaptã sã fie trezit din potenþialitate, am sugerat eu.
- Exact, are nevoie de un fel de trezire, de luare de poziþie, de interes ºi iniþiativã pentru a deveni activ, a aprobat Cezar. Asta e valabil pentru orice neam, dar la noi cred cã responsabilitatea este chiar mai mare, pentru cã aici a fost centrul ºi, dupã aceeaºi lege a ciclicitãþii, va mai fi. . .

“Pergamentul Secret” de Radu Cinamar
Aceste rânduri vin sã întãreascã concluziile domnului Cueºdean ºi sã confirme cã Româna este limba Vechii Europe.
Citiþi “Româna, limba Vechii Europe” pentru a înþelege pe deplin mecanismele prin care þãranii ºi-au creat graiul.






This entry was posted in Istorie, Lingvisticã, Lucian Iosif Cueºdean, Mitologie and tagged VECHEA EUROPA PELASGI PELAGI BELAGI BLAGI BLAHI VALAC VALAHI ROMANA SANSCRITA INDO-EUROPENI LUCIAN IOSIF CUESDEAN RADU CINAMAR. Bookmark the permalink.
← Românii nu existãLasã un rãspuns

Pestera Gugu-Observatorul lui Zamolxis
Cerul” observat de Zamolxis, in ce priveºte “observatorul”, acesta este o crevasã amenajatã în Vf. Cracul Gugului, dimensiunile fiind: lungime 10m, lãþime 2 m, înãlþime 2-3 m, coordonatele geografice fiind 45 16′ 54” latitudine nordicã ºi 22 42′ 44” longitudine esticã, altitudinea fiind de 2.150 m. Accesul nu este deloc facil, muntele putând fi abordat dinspre vest, dar mai ales dinspre est, unde se gãsesc ºi astãzi stânele, care acum douã milenii ºi jumãtate “asigurau” probabil pe cel de la “observator”..........................

Romania leaganul prostimmi EUROPENE

De la: viostup, la data 2010-11-11 22:10:01Romana,limba vechii Europe?

Profesorul Constantin era un bun istoric ºi lingvist. Studiase intens trecutul Daciei, deºi, la drept vorbind, nu a existat vreodatã o þarã cu numele acesta. Aºa au numit romanii zona respectivã, dupã cucerirea ei: Dacia Felix. În mod evident, fericiþi sau felix erau ei, jefuitorii. Dar nu avem nicio dovadã cã strãmoºii noºtri ar fi numit-o aºa. Îþi spuneam, deci, cã profesorul Constantin studiase aspectele respective ºi avea unele teorii importante cu privire la preistoria acestei regiuni.
Fãcuse în plus sãpãturi arheologice pe specific ºi era considerat un arheolog specialist în culturile neolitice. Am coroborat declaraþia lui cu cercetãrile existente în domeniul culturilor strãvechi, din spaþiul carpatic, deoarece ideea lui principalã era cã acest popor este originea oricãror dezvoltãri culturale care existã, cel puþin în Europa, ºi cã limba românã este de fapt limba primarã, adicã limba indo-europeanã.
Ideea nu îi era proprie, dar el îºi propusese sã o facã bine cunoscutã în toate mediile naþionale ºi internaþionale, bazându-se pe surse ºi cercetãri competente anterioare. Om bun, dar puþin naiv, mai ales în contextul actual foarte complicat, în care lupta este foarte strânsã tocmai pentru a distruge orice idee sau dovadã în acest sens.
Ca de atâtea ori pânã atunci, Cezar reuºise sã mã surprindã total. Aveam doar cunoºtinþe generale în legãturã cu acest subiect, de genul celor predate în ºcoalã. Dar brusc, inima mi-a fost inundatã de o mare bucurie, intuind aici un izvor nesecat de informaþie foarte valoroasã.
- Am devenit tot mai mult interesat de aceastã problemã ºi, am studiat-o chiar în detaliu, a continuat Cezar. Existã unele persoane în þarã la noi, a cãror erudiþie ºi talent analitic în aceastã direcþie este genial. Sincer, oamenii ar trebui sã le citeascã mãcar în sintezã lucrãrile, dar problema rãmâne mereu cea a manipulãrii informaþiei, a intereselor obscure ºi mai ales a intervenþiei unor organisme internaþionale, care, ignorã cu bunã ºtiinþã informaþia ºi documentaþia valoroasã.
. . . ideea principalã, subliniatã în niºte studii foarte competente ale unor lingviºti autohtoni, dintre care unul face chiar notã aparte, este cã limba românã reprezintã limba primordialã, practic singura limbã din Europa. ªi nu-þi vorbesc aici dintr-un spirit ieftin sau nejustificat, ci bazat pe referinþe ºi studii ale unor cercetãtori eminenþi, care nu pot fi contrazise decât din rea voinþã sau din ignoranþã.
- Bine, dar oricine poate sã considere aceastã afirmaþie despre limba românã ca fiind o blasfemie sau cel puþin sã o ironizeze ºi sã o ia în derâdere, am spus eu.
- Sigur cã da, însã ce preferi: o atitudine de acest gen, care este de doi bani, sau dovezile ºi studiile comparate ce nu lasã loc de interpretare? Aici sunt aspecte care implicã, pe de o parte, ignoranþa multor “cercetãtori” strãini ºi români, iar pe de altã parte interese statale ºi geopolitice, care se referã la influenþe complexe.
- Cine sã se gândeascã la faptul cã limba românã este limba de origine a tuturor indo europenilor?
- “Concepþiile” universitare, care în realitate sunt adevãrate dogme, s-au impus foarte repede ºi au format un fel de baraj în faþa informãrii corecte a publicului. Câþiva “istorici” ºi “lingviºti” de carierã au impus o linie de gândire ºi cunoaºtere care acum este ca o pecete asupra adevãrului ºi trebuie îndepãrtatã. Apoi mai este vorba despre superioritatea “afiºatã” de marile state sau culturi ale Europei, care nici mãcar nu iau în consideraþie posibilitatea ca civilizaþia primordialã sã-ºi aibã de fapt sãlaºul în spaþiul carpatic, exact pe teritoriul României. Pe lângã faptul cã este o problemã de snobism, ea aratã ºi o anumitã teamã ascunsã faþã de consecinþele recunoaºterii unui astfel de lucru.
Gândeºte-te ce ar însemna aceasta pentru orgoliul ºi “mãreþia” unor mari imperii sau tradiþii culturale; cum ar mai explica guvernanþii respectivelor popoare istoria ºi “mândria” lor naþionalã, care nu de puþine ori a stat la baza obþinerii unor mari avantaje economice, de influenþã diplomaticã ºi chiar teritorialã? Pentru aceste popoare, în special, recunoaºterea unui astfel de fapt ar fi un adevãrat dezastru, o prãbuºire a “demnitãþii” de stat, un fapt inacceptabil. De aceea, în majoritatea cazurilor, dar mai ales a celor “sensibile”, istoria intrã pe un fãgaº fabricat, fals, pentru a servi interese mult mai mari.
Se ºtie cã la ºcoalã se formeazã modul de a gândi al copiilor ºi cã ceea ce se învaþã acolo, se considerã ca fiind adevãrat. În general, populaþia absoarbe ceea ce i se serveºte, datoritã grijilor zilnice pe care le are. Ideea este ceva de genul: “lasã, cã ºtiu specialiºtii cum e mai bine, nu trebuie sã ne mai preocupãm noi”. Cu alte cuvinte, dacã “experþii” spun cã aºa este, atunci aºa trebuie sã fie. Nu vreau sã generalizez aceastã situaþie, dar îþi spun absolut sigur cã, în ceea ce priveºte cultura, limba ºi originea poporului nostru, acesta este adevãrul.
Noi am analizat îndelung problema ºi îi cunoaºtem dedesubturile. Ai fi uimit sã afli ce luptã se poartã la acest nivel ºi ce interese sunt implicate. . .limba românã este privitã ca un rezultat “surogat” de influenþe latine, greceºti, slavone, maghiare, turceºti ºi încã multe altele. Dacã te uiþi în orice dicþionar de limba românã, vei vedea cã aproape oricãrui cuvânt i se gãseºte o “influenþã”, o “derivaþie” dintr-o altã limbã, consideratã mai veche ºi mai autoritarã. Aceastã inversiune a valorilor este incredibilã, dar ea dovedeºte în primul rând dogma de care vorbeam ºi apoi o analizã superficialã a problemei.
. . . trebuie sã ai în vedere un studiu comparat. Se analizeazã acelaºi aspect din perspectiva mai multor limbi ºi influenþe ºi se ajunge la o concluzie finalã. Dar asta implicã multã muncã ºi dãruire, multã aspiraþie de a afla adevãrul. Or, tocmai aici a fost ºi este problema: sunt extrem de puþini cei care realizeazã astfel de studii ºtiinþifice complexe, chiar laborioase.
În loc de aceasta, se preferã lenea unei acceptãri jenante a unor “studii” realizate în trecut de anumiþi “erudiþi” cu privire la limba ºi obiceiurile poporului nostru, care ei înºiºi nu sunt români. Apoi, prelucrarea ºi rãspândirea informaþiei este doar un fapt de rutinã, pentru cã e mult mai uºor sã stai ºi sã baþi apa în piuã, repetând ce spun alþii ºi chiar contribuind la prostia lor, decât sã studiezi, sã cauþi surse competente ºi sã judeci singur aceste aspecte, pe o bazã profundã, autenticã.
. . .de exemplu, cuvântul “x” se gãseºte ºi în românã, dar ºi în germanã. Cine a dat cui? E uºor sã spui cã românii sunt proºti ºi cã tot timpul au luat de la alþii. Asta e chiar modalitatea despre care îþi ziceam cã se apeleazã în dicþionar. Dar uite cã a fost descoperit un element foarte important de structurã în limba românã, care demonstreazã contrariul, adicã adevãrul.
- Despre ce element vorbeºti? am întrebat curios.
- Despre faptul cã o limbã este caracterizatã de douã aspecte fundamentale: ea trebuie sã aibã o organicitate proprie ºi trebuie sã aibã, de asemenea, radicali proprii.
- Asta ce înseamnã? La ce te referi prin organicitate proprie?
- Adicã limba respectivã îºi explicã orice element din resursele ei proprii, fãrã sã facã apel la alte limbi sau influenþe. Iar radicalul este asimilat întotdeauna cu un element de bazã, cu ceva primordial de la care s-a pornit ºi de la care s-au format familiile de cuvinte.
Din ce se cunoaºte pânã acum, limba românã este singura care prezintã aceste caracteristici esenþiale. Asta face sã avem o complexitate unicã a limbii populare ºi, ceea ce este cel mai important, aceasta se bazeazã pe radicalii ei proprii, adicã pe rãdãcinile de la care s-a format limba. Prin comparaþie, în multe dintre celelalte limbi moderne – dintre care franceza este un bun exemplu – existã o mare sãrãcie de termeni proprii care sã le exprime ideile, tocmai pentru cã limbile respective nu au o bazã a lor proprie. Dar bineînþeles cã acest lucru este trecut sub tãcere sau pur ºi simplu ignorat.
. . . nu au rãdãcini de bazã, ele nu se gãsesc în resursele lor lingvistice. Nu existã aceste particule esenþiale de la care a pornit formarea familiilor de cuvinte. Dar în limba românã le gãsim. De exemplu, radicalul bor, care nu existã în altã parte, a generat aproape 500 de cuvinte. La fel ºi radicalul ma, care, deºi a generat mai puþine cuvine, este de asemenea foarte important. Nu se cunosc alte cazuri de o importanþã mai mare.
- Adicã din aceºti radicali s-au format cuvinte?
- Da, chiar familii de cuvinte împãrþite pe categorii care þin de utilitãþi imediate, cum ar fi digestia, depozitarea. Metoda cu radicalii permite sã se descopere care este limba de bazã care a dus la apariþia unui cuvânt într-o limbã sau alta. Aºa s-a vãzut cã limba românã stã la baza tuturor limbilor indo-europene. Asta este într-adevãr o “loviturã”, dar toþi cautã sã o evite.
- Pãi e firesc. Vor spune cã, poate nu acela e radicalul pentru cuvântul sau familia respectivã de cuvinte. Poate cã l-ai tras tu sã devinã aºa.
- Nu au cum sã facã asta, pentru cã acel radical este chiar rãdãcina fundamentalã în limba þãrãneascã. Doar limba þãrãneascã popularã este cea autenticã. Radicalul bor are semnificaþia de gaurã: bortã, burtã ºi aºa mai departe. De exemplu, cuvântul borcan, care implicã de asemenea un spaþiu gol, o deschizãturã, se zice cã vine din limba bulgarã.
Care este familia de cuvinte în limba bulgarã, câte cuvinte au ei în familia care derivã din bor? Poate zece. În condiþiilea cestea, practic ele nici nu existã faþã de cele aproape 500 care au fost identificate în limba românã. Situaþia este chiar comicã: nu doar cã acest cuvânt din românã – ºi am dat doar un exemplu – nu provine din limba bulgarã, dar este chiar invers, adicã ei l-au luat de la noi, pentru cã noi suntem cei care avem sute de derivaþii ale rãdãcinii. Þãranii noºtri nu fãceau congrese sã inventeze cuvintele.
– Nu e vorba de invenþie, dar o dezvoltare tot trebuie sã fi fost, am remarcat.
- Normal, de la simplu la complex. Au pornit de la radicali monosilabici: ma, la, ta, ba ºi alþii. Pe mãsurã ce obiectele de activitate ºi lucrurile se adãugau în universul în care trãiau ºi activau, ele trebuiau sã fie numite ºi oamenii de atunci fãceau asta în general pe baza a ceea ce deja era cunoscut.
Nu era vorba despre vreo ºtiinþã în a inventa sau a compune cuvintele, ci mai mult despre specificul vibratoriu al acelui lucru, pe care oamenii strãvechi îl simþeau mult mai clar decât cei din prezent. Diferenþa de concepþie ºi spiritualitate între atunci ºi acum este imensã.
- Dar cum explici dezacordurile, dacã zici cã limba nu e un proces ºtiinþific? am fost eu curios sã aflu.
- Nu existã conceptul de dezacord. Þãranii vorbesc ºi stâlcesc cuvintele cum vor ei, pentru cã în limba românã sensul se pãstreazã. De fapt ei nu stâlcesc cuvintele, pentru cã ce vorbesc ei este un grai, nu o limbã. Graiul are un înþeles mai complex decât o limbã vorbitã, este mai nuanþat, mai legat de origini. Aºa ceva se explicã numai dacã existã o organicitate proprie a limbii, numai dacã ea existã la modul fundamental prin ea însãºi. La fel ºi în ceea ce priveºte topica în frazã: în românã poþi sã întorci cum vrei cuvintele ºi sã le pui în orice ordine, pentru cã pânã la urmã sensul nu se schimbã. Asta nu se întâlneºte la alte limbi. Doar de când existã limba literarã a apãrut ºi conceptul de dezacord.
- Asta voiam sã te întreb: multe state au venit cu o limbã “modernã” peste cea veche, popularã. De ce a fost necesar aºa?
- Nu a fost deloc necesar; au fost doar interese. Trebuia sã existe o aºa-zisã limbã “comunã” tuturor locuitorilor care alcãtuiau un popor, pentru cã pânã atunci, pe suprafaþa þãrii respective existau foarte multe dialecte ºi oamenii nu se puteau înþelege de la o regiune la alta. Când statele au început sã se centralizeze, acest aspect a început sã creeze probleme de ordin administrativ, pentru cã era dificil sã coordonezi ºi sã te faci înþeles în zeci de dialecte sau idiomuri, adicã în limbi de comunicare diferite.
- Trebuie ca ele sã fi provenit din ceva, totuºi.
- Bineînþeles. Ele au o origine comunã, dar aceasta a fost estompatã în timp pentru cã dialectele nu sunt organice, nu se explicã prin ele însele, ci se bazeazã întotdeauna pe ceva care a fost iniþial. Din aceastã cauzã, în timp, ele se disipeazã, se îndepãrteazã de starea originarã care a stat la baza formãrii lor. Nici un dialect nu se explicã prin el însuºi, ci toate se explicã unele prin altele. La un moment dat aceasta creeazã probleme, ºi atunci au venit ºi au realizat într-un mod artificial o limbã aºa-zis literarã, pe care au impus-o oficial. Adicã puteai sã-þi vorbeºti dialectul, dar trebuia sã cunoºti ºi limba literarã. Este cazul limbii franceze, al limbii germane, al limbii engleze ºi aºa mai departe. De multe ori a trebuit ca limba literarã sã fie impusã aproape cu forþa, pentru cã era “limba regelui”, iar cine nu o vorbea, nu era vãzut bine.
- ªi cum a învãþat poporul noua limbã? Francezii, de pildã. Cã nu e uºor sã vii ºi sã spui: de acum înainte vorbeºti aºa ºi aºa.
Au învãþat treptat. Mai întâi a învãþat Curtea Regelui, apoi s-a impus în ºcoli, universitãþi, în mediile ºtiinþifice, ºi pe urmã s-a rãspândit tot mai mult, la toate nivelurile populaþiei. Francezii îºi au limba nouã doar de douã sute ºi ceva de ani.
. . .este celebrã încercarea guvernului Greciei de a impune o limbã oficialã, diferitã de limba popularã a grecilor, care se numeºte demotiki. Au încercat sã alcãtuiascã o limbã artificialã, katarevoussa, care e un dialect pe care l-au fãcut sã semene cu greaca veche, pentru a se legitima cã sunt urmaºii vechilor greci. Au fãcut eforturi uriaºe în bani sã-i înveþe pe oameni ºi pe copii în ºcoli, dar n-au reuºit sã impunã o altã limbã. Francezii au reuºit, dar la ei procesul a fost diferit. Ei nu au înlocuit un dialect cu un alt dialect, ci au stâlcit limba normandã, ea însãºi un dialect.
- Din 1829 încoace neîncetat, guvernele Greciei încearcã sã înlocuiascã acest grai, rezultatele fiind nule, cu toate cã aceastã acþiune a avut în ultimii 100 de ani ºi ajutorul mijloacelor moderne, presã, radio, televiziune, etc. Judecaþi ºi dumneavoastrã cât de justã este teoria romanizãrii, comparând-o cu acest caz. -

. . .latina este o limbã pentru consemnare în scris, e o limbã cãrturãreascã, artificialã, fãcutã. Dar poporul roman vorbea ceea ce azi se numeºte latina vulgaris, care de fapt era limba româneascã þãrãneascã, cea originarã, primordialã. Localnicii romani nici nu înþelegeau latina aºa cum e cunoscutã ea astãzi, adicã cea scrisã, pentru cã aceasta fusese fãcutã tocmai pentru a îndepãrta nobilii de vulg, pe cei bogaþi de cei sãraci.
. . .în realitate ea este limba românã strãveche. Ei nu pot spune asta, nici mãcar nu le trece prin cap, dar pânã la urmã vei vedea cã aceastã idee se va impune. Nu se poate altfel, pentru cã este adevãratã.
Limba europeanã comunã este limba þãrãneascã româneascã. Nu existã limbã þãrãneascã în altã parte; aproape toate familiile de cuvinte din celelalte limbi provin din rãdãcinile lingvistice ale limbii române. De aceea se spune cã este limba primordialã, limba matcã a tuturor limbilor indo-europene.
- Iar limbile moderne sunt de fapt surogate ale limbii române, am spus eu mai mult pentru mine.
Are sens, pentru cã altfel de ce sã te strãduieºti sã faci o limbã oficialã, ca în cazul grecilor sau al altora despre care mi-ai vorbit, dacã eºti de sine stãtãtor ºi existã o origine proprie a limbii?
. . .E ca ºi cum ai vorbi limba latinã în Italia; te-ai aºtepta sã te înþeleagã toþi, pentru cã toatã lumea ºtie cã era limba oficialã a Imperiului Roman, ºi totuºi poporul nu cunoaºte aceastã limbã. Pe când noi, ca români, înþelegem tot. Noi ne putem descurca în toate dialectele romanice; înþelegem ºi franceza veche, adicã cea de pe la anul 1000, mai bine chiar decât francezii. Lor le trebuie dicþionar pentru aceasta. ªi de altfel, chiar ºi în prezent, în anumite regiuni ale Franþei se mai vorbeºte o românã primarã.

Tot ceea ce s-a petrecut cu invazia culturii occidentale a fost din snobism ºi de faþadã. Neºansa poporului român a fost aceea cã o seamã de aºa-ziºi “intelectuali” au luat hotãrârea sã adapteze cultura ºi limba româneascã dupã cea a Franþei. Au încercat aceastã raportare fãrã sã aibã nici o bazã, nici o cunoaºtere profundã a originilor poporului nostru ºi a culturii lui multimilenare, preferând în loc civilizaþia “modernã” a Franþei, în bunã parte de imitaþie.
. . .România este singurul spaþiu din Europa în care, pe întreaga lui suprafaþã, locuitorii vorbesc aceeaºi limbã, fãrã ca ea sã fie una fãcutã în mod artificial. Dintotdeauna. De când se ºtie, moldovenii, oltenii ºi ardelenii vorbesc aceeaºi limbã. Unde mai întâlneºti tu aºa ceva? La noi nu existã dialecte; noi avem accente, dar nu dialecte. Peste tot în altã parte e dezastru în aceastã privinþã: în Germania sunt câteva sute de dialecte; în Italia, câteva mii; în Anglia la fel. Totuºi, e mai bine decât în unele þãri africane; acolo, uneori locuitorii nu se pot înþelege între ei de la o stradã la alta, datoritã dialectelor diferite. Asta e realitatea. Dar, revenind, îþi spuneam cã aici, pe teritoriul þãrii noastre, în spaþiul pur carpatin, întâlnim singura unitate de limbã din Europa. Nicãieri altundeva nu se mai întâlneºte un asemenea caz.
- Adicã în Antichitate vorbeau peste tot româna? am întrebat uluit.
- Cam asta era situaþia. Mã refer la limba þãrãneascã, ea fiind cea originarã. Sigur cã, în procesul de îndepãrtare faþã de limba matcã, multe elemente lingvistice s-au alterat treptat, dar chiar ºi aºa te puteai înþelege în românã aproape pretutindeni. Pe Columna lui Traian se aratã cum vin romanii ºi stau de vorbã cu dacii, dar nu au niciun traducãtor, vorbesc liber. Deci aveau o limbã unicã în Europa. Ovidiu zicea despre geþi, adicã despre strãmoºii noºtri, cã sunt cam prostãnaci, pentru cã el venea ºi vorbea cu ei, iar ei râdeau tot timpul. De fapt, dacii de atunci înþelegeau foarte bine ce zicea el, dar râdeau de graiul lui stâlcit prin raport la limba-mamã pe care o vorbeau ei. Mai apoi se pare cã Ovidiu ºi-a luat seama ºi a scris niºte versuri în “geticã”, dar ele nu s-au pãstrat.
- Pe mãsurã ce te îndepãrtezi de acest centru, totul: limba, cultura, poporul este tot mai fãrâmiþat

Numai aici este ºi rãmâne unitar.


- Asta înseamnã cã, dacã sunt pe timpul dacilor sau al lui ªtefan cel Mare, eu mã pot înþelege cu locuitorii de atunci?
- Þi-am spus, dacã vorbeºti limba þãrãneascã, aºa cum o ºtiu ºi o vorbesc þãranii noºtri autentici, ai mari ºanse. Dar fãrã “week-end” ºi fãrã “fastfood”, a glumit Cezar.
Asta ce înseamnã? Cã ceea ce vorbim noi acum nu mai este limba românã originarã?
- Nicidecum. Sigur cã în decursul timpului unele construcþii lingvistice s-au modificat, dar o limbã nu trebuie judecatã dupã aceste forme, ci dupã rãdãcinile sale, care dau sens cuvintelor. Acestea nu se altereazã. Or, tocmai aceasta e trãsãtura distinctivã a limbii române: ea a rãmas cu propriile ei resurse din care au apãrut familiile de cuvinte, dar ceva din aceste cuvinte, rãdãcina sau radicalul lor, dupã cum þi-am spus, a rãmas nealterat, ºi tocmai asta face ca tu sã te poþi înþelege cu alþii ºi peste milenii, în orice altã parte a continentului.

. . .în Ardeal ºi în Moldova se spune îs, care e forma prescurtatã de la sînt. Cei din sudul þãrii, ºi aici mã refer la unii orãºeni, spun din snobism sunt, ca sã arate cã ei pronunþã corect. De fapt, este un nonsens, deoarece nu vei spune niciodatã us, ca sã prescurtezi sunt, pentru cã nu vei înþelege despre ce este vorba. Dar în schimb înþelegi îs, care este prescurtarea de la sînt. Din pãcate, vezi cã se depune un anumit efort – e drept, lipsit de substanþã – pentru a ne schimba propria limbã, care este originea celorlalte limbi vorbite, când de fapt acestea sunt cele care ar trebui sã se modifice pentru a fi apropiate de ea.
- Pãi eforturi în acest sens au fãcut ºi toþi ceilalþi care au trecut peste noi, dar ai dreptate, nu vãd sã fi reuºit mare lucru, am remarcat eu.

- Nu cã nu au reuºit mare lucru; nu au reuºit nimic, a subliniat tranºant Cezar. Peste þara asta au trecut zeci de popoare barbare, care ne-au cotropit în diferite faze ale istoriei noastre; fiecare a venit cu limba ºi cultura lui, mai mult sau mai puþin rudimentare. Totuºi, aºa cum recunosc chiar ºi anumiþi autori strãini care ne erau ostili, aceste popoare au dispãrut mai apoi pânã la unul fãrã sã lase nimic din limba ºi cultura lor.

Limba românã sau limba valahã, cum era cunoscutã – nu a împrumutat cuvinte de la ei, deºi a fost mereu în contact cu limbile acestor popoare. De exemplu, nu existã nici mãcar un singur cuvânt unguresc care sã fie comun în limba românã. În 800 de ani de ocupaþie a imperiului austro-ungar, nu s-a reuºit sã se impunã absolut nimic din limba maghiarã în limba noastrã. În al Doilea Rãzboi Mondial, asta i-a întãrâtat pe soldaþii unguri, pentru cã ei vorbeau ungureºte, dar românii nu ºtiau sã le rãspundã.
Adicã ºtiau câte ceva, dar nu au reuºit niciodatã sã-i facã sã vorbeascã ungureºte, sã adopte limba lor, chiar dacã au rãmas atâta timp sub ocupaþie. ªi era deja 1940; în aceste condiþii, despre ce romanizare a dacilor crezi cã putea fi vorba în doar 160 de ani, aºa cum spune istoria? Austro-ungarii s-au chinuit vreme de 800 de ani ºi nu au reuºit nimic.
. . .þãranul român nu a simþit niciodatã nevoia, ºi nici acum nu o simte, sã-ºi schimbe limba, deoarece el are toate bazele ºi resursele în ea; nu are nevoie sã împrumute nimic de la altã limbã pentru a se exprima, deoarece el are deja totul în propriul lui lexicon. Atunci când eºti sãtul, oricât de mult ºi savuros þi s-ar mai oferi de mâncare, nu mai vrei, pentru cã nu ai de ce.
. . .cronicile de limbã latinã îi numesc daci; cronicile de limbã greacã îi numesc geti, de la ge, care înseamnã pãmânt, adicã “cei din pãmânt”. Asta înseamnã de fapt þãran: om al pãmântului, pãmântean, adicã get. Cum se spune: get-beget, adicã get adevãrat. Beget este o întãrire. Când noi folosim aceastã expresie, nici nu ne mai ducem cu gândul la geþi; este doar expresia “get- beget”, adicã adevãrat, bãtut pe muchie.

. . .limba pe care o vorbeau era aceeaºi, pentru cã, în ansamblul lor, în spaþiul carpatic erau percepuþi ca un tot, ca un singur popor: daci sau geþi. Pentru cã dac, get sau român e acelaºi lucru. Românii s-au considerat întotdeauna de acelaºi neam, de aceeaºi “mamã”, indiferent cã ºi-au spus daci sau geþi în vechime, ori ardeleni ºi moldoveni în vremurile mai recente.
. . .dacã îþi spun lucrurile astea, sã ºtii cã nu le scot de la mine, pentru cã existã deja foarte multe studii ºi referinþe în aceastã privinþã, care atestã adevãrul. Doar cã se manifestã în continuare o puternicã opoziþie datoratã prejudecãþilor ºi mai ales intereselor politice, care face ca toate aceste informaþii esenþiale pentru identitatea noastrã de popor român, sã nu fie cunoscute publicului larg, în special pentru a nu “deranja” un stat sau altul. ªi mai sunt ºi altfel de interese, dar nu e cazul sã dezvoltãm acum.
. . .din câte am observat, s-a impus o practicã pãguboasã, aceea de a copia de la alþii, de a-i imita pe alþii. Mereu pentru a justifica mãsuri interne, facem referire cã am luat cutare model de la alþii, cã am urmat cutare idee de la ceilalþi. Ne ipostaziem astfel în niºte copii prostuþi, care se lasã bãtuþi pãrinteºte pe cap de alþii, chipurile mai mari ºi mai deºtepþi decât ei. Pânã la urmã, e ºi o problemã de mândrie naþionalã. Tot copiindu-i pe alþii ºi plecând capul în faþa lor ºi a directivelor lor, vom ajunge noi înºine niºte copii la indigo. Asta este deranjant.

- Adevãrat. Problema este cã o astfel de atitudine uºureazã foarte mult intenþiile distructive ale unor organisme internaþionale. ªtii despre ce vorbesc ºi ce complicate sunt lucrurile în direcþia asta.

. . .Istoria din ºcoli nici nu pomeneºte cã noi am fi fost geþi, ci spune doar în treacãt cã ei au trecut pe aici.
. . .este interesul puterilor strãine de a pune mâna pe un teritoriu sau altul. Pentru cã, dacã nu poþi sã dovedeºti cã înainte de a veni ei pe acest teritoriu, tu erai deja aici, atunci înseamnã cã ai venit mai târziu ºi acum trebuie sã pleci sau sã te supui. Adicã pretenþii teritoriale, cu tot ce implicã asta. Dar se ºtia cã lucrurile erau cu totul altfel ºi cã românii sunt singurul popor din Eurasia, care subzistã în aceeaºi matcã de mii de ani. ªi atunci a început “fabricarea” poveºtii cu formarea poporului ºi cu romanizarea, în mare parte bazatã pe ignoranþa sau superficialitatea unor cronicari sau chiar istorici de renume. Dar, atenþie, în acest proces manipulator s-au ales numai acei cronicari, scriitori, istorici ºi lingviºti care aveau o anumitã greutate ca renume ºi care susþineau aceste idei false ºi contrafãcute. Primii dintre ei au urmat în mod conºtient acest plan prestabilit; cei care au venit dupã aceea erau deja prostiþi de dovezi parþiale, de multe ori neconcludente sau chiar false, de dogme ºi prejudecãþi. Presiunile de diferite tipuri au jucat ºi ele un rol important. Apoi, în timpurile moderne s-au adãugat frica, slugãrnicia, laºitatea ºi teama de a nu-ºi pierde postul retribuit.
. . .e imposibilã etnogeneza între secolul III ºi secolul VIII dupã Hristos: aºa dupã cum ne spun istoricii. Nu existã aºa ceva. Fiecare cotropitor sau regim a venit cu varianta lui. Despre romani se spune cã ne-au romanizat ºi ne-au dat latina. Stalin a fost pe aici ºi s-a spus cã slavii au jucat cel mai mare rol în formarea poporului român pentru cã limba românã are cuvinte slave. Austro-ungarii au spus cã noi am venit din sudul Dunãrii ºi cã, de fapt, am avut vatrã comunã cu albanezii.
- Imposibil. Ce om normal la cap ar susþine cã noi am plecat în bloc din þarã, când se ºtie cã teritoriul nostru a fost cel mai des lovit ºi pustiit de popoarele barbarilor? am întrebat eu retoric.
- Uite cã unii au putut sã susþinã asta. Populaþia se refugia mult mai uºor din calea nãvãlitorilor în codrii ºi pãdurile seculare ale Ardealului ºi munþilor noºtri, decât sã pãrãseascã în totalitate þara, aºa cum s-a sugerat, cãtre o zonã care nu numai cã nu îi oferea mai multã siguranþã, dar era ºi lipsitã de condiþiile necesare traiului. Adicã au plecat mai multe milioane de oameni dintr-un teritoriu vast, care oferea o configuraþie naturalã unicã în Europa ºi Asia, de resurse ºi condiþii de viaþã, golind astfel þara de populaþie, pentru a se înghesui într-un spaþiu foarte mic ºi sãrac la sud de Dunãre.
Nu numai cã nu existã nici o dovadã istoricã sau de altã naturã în acest sens, dar ideea în sine este o mostrã de imbecilitate intelectualã, dacã pot sã mã exprim aºa. Gândeºte-te: spaþiul nostru carpatin era cunoscut pentru pãdurile lui seculare ºi de nepãtruns. Nimeni nu se aventura acolo, pentru cã era o zonã necunoscutã ºi periculoasã.

Dupã cãderea Imperiului Roman, hunii au jefuit multe teritorii în Germania, în Franþa ºi chiar mai la sud, în Italia, adicã la sute de kilometri distanþã, dar nu s-au încumetat sã vinã câteva zeci de kilometri pânã în Ardeal, datoritã acestor pãduri înfricoºãtoare.
- Nici chiar marele Alexandru Macedon nu a îndrãznit sã intre în ” înfricoºãtoarea pãdure dacicã”. Se pare cã acolo era “o þarã asprã, aproape de nepãtruns, încojuratã de mister”, iar pãdurea, locul în care s-a nãscut “Utopia Geticã”, dupã Alexandru Busuioceanu. -
. . .au trebuit sã inventeze ceva pentru a spune cã ei au fost aici primii ºi au scos aberaþia cu transferul populaþiei din spaþiul carpatic, la sud de Dunãre. Pentru aceasta, singura lor “dovadã” este cã noi ne-am întors de acolo, chipurile, cu 20 de cuvinte albaneze în lexicul nostru ºi cã nu am fi putut sã le avem dacã nu am fi trãit la sud de Dunãre împreunã cu albanezii. Afirmaþiile sunt cu adevãrat penibile. Pe lângã motivele pe care le-am spus mai înainte, existã altele la fel de puternice. În primul rând, gândeºte-te cã depopularea acestui teritoriu ar fi însemnat lipsirea de resursele de sare a întregii Europe, care era alimentatã de aici, printr-un proces complex de efort uman. Nu existã zãcãminte de sare la suprafaþã în altã parte. Fãrã sare, nici un popor nu se poate susþine.
. . .am plecat deci de la cele mai uºoare ºi mai bune condiþii de viaþã care existã pe douã continente, pentru a ne refugia de frica barbarilor într-o zonã care nu are aproape nimic. În cazurile nenumãratelor invazii la care am fost supuºi, am spus cum se acþiona: o parte din populaþie lupta împotriva nãvãlitorilor, iar restul se retrãgea în munþi, în codrii deºi. Nici un cotropitor nu s-a aventurat acolo.
. . .aceeaºi “metodã” de manipulare informaþionalã: câteva somitãþi în lingvisticã emit o inepþie, fãrã nici o dovadã sau cu o justificare superficialã ºi eronatã, dupã care ceilalþi vin ºi þes “scenarii” care mai de care mai fanteziste. În felul acesta se asigurã un “fond” istoriografic ºi lingvistic, care este apoi invocat cu drept deplin, ca o dovadã clarã..
. . .De exemplu, cuvântul gard; îl vei gãsi în aproape toate limbile europene, atât cele din Antichitate, cât ºi cele moderne. Însã el este românesc, autohton; este originea pentru toate celelalte cuvinte din familia lui, ceea ce rezultã imediat dupã ce e studiatã structura lui în celelalte idiomuri. Numai “lingviºtii” unguri, cei strãini ºi din pãcate unii de pe la noi susþin cã el provine din albanezã, care este garth. Fãrã sã prezinte însã nicio dovadã.
. . .în vechime nu existau þãri. Cât anume se întindea Dacia, spre exemplu? Nimeni nu ºtie cu exactitate, pentru cã nu exista, propriu-zis, nici o Dacie. Þãrile s-au creat la un moment dat, dar în timpurile foarte de demult ele nu existau. La drept vorbind, o þarã este o delimitare artificialã pe o anumitã perioadã de timp. De altfel, sensul etimologic al cuvântului þarã, þarinã, este acela de pãmânt. Adicã þinut, zonã, spaþiu de locuit. Aºa putem vorbi chiar ºi azi de Þara Bârsei sau de altele, chiar pe cuprinsul teritoriului României.
- Dionise Peregetul, în 138 d.H., dã semne cã ar ºti cât se întindea “þara” geþilor: “În ceea ce urmeazã voi scrie despre cea mai mare þarã care se întindea din Asia Micã pânã în Iberia ºi din Nordul Africii pânã dincolo de Scandinavia, þara imensã a Dacilor”. -

- ªi cum le delimitau? Trãgeau fâºii de frontierã ca în zilele noastre?
- Nici pe departe. N-aveau nici garduri; ei ºtiau doar cã asta e grãdina lui ãla, asta e a celuilalt…
Românii din vechime n-aveau garduri; mai ales din cele înalte, sã nu se vadã ce ºi cum fac prin curte, aºa cum obiºnuiau sã se fereascã alte neamuri. Nu erau þãri, dar erau popoare, iar poporul român are continuitate în spaþiul carpato-dunãrean. Sunt deja nenumãrate surse care o atestã, precum ºi documente. Totul este sã existe voinþa de a se recunoaºte acest lucru ºi a se continua cercetãrile.

. . .au fost identificate nu mai puþin de 36 de surse individuale, care demonstreazã faptul cã goþii ºi geþii sunt acelaºi popor. Acesta este un exemplu al felului în care cercetarea riguroasã poate sã clarifice aspecte importante din istorie.
. . .poporul de la þarã are aceleaºi obiceiuri, de când lumea. Sunt obiceiuri agrare, ancestrale, pe care le-a pãstrat neschimbate. El nu s-a dus din matca lui, n-a plecat din sat, nu s-a rãspândit în alte regiuni. Fundamental, a rãmas pe acelaºi teritoriu de mii ºi mii de ani.
- Seamãnã a comunitate ruralã în cel mai adevãrat sens al cuvântului.
- Aºa ºi este. Numai o civilizaþie agrarã, cu puternice accente rurale; are ºanse de continuitate. . .Ea este legatã de pãmânt, pe care îl identificã cu matca ei. De aceea ne ºi numeam geti, adicã oameni ai pãmântului, acesta având un sens chiar mai subtil, cel al continuitãþii, al unei vechimi foarte mari. Chiar ºi numai acest argument ar fi de ajuns pentru a rezolva problema originii noastre pe acest teritoriu. Pânã pe la 1900, în general omul nu pleca din localitatea lui, din satul lui, pentru cã nu avea de ce. Abia auzise de Bucureºti. Þãranii români nu plecau. Totul se transmitea pe cale oralã de la pãrinþi. Cam pânã atunci, în satele româneºti domnea o stare de lucruri arhaicã ºi chiar ºi acum mai existã unele aºezãri rurale de acest fel, mai ales în munþii noºtri.
. . .La un moment dat în vechime au început sã plece, dar aceastã plecare nu a fost o migraþie propriu-zisã a poporului, ca în cazul triburilor barbare, ci pur ºi simplu o plecare a unei pãrþi din populatie, de la vatra originarã cãtre alte regiuni. Ceva în genul zborului albinelor de la stup spre alte zone în cãutarea polenului de flori. Unele se întorc, altele nu. Dar, în orice caz, stupul cu un anumit numãr de albine rãmâne unde a fost. Sper cã este un bun exemplu ca sã înþelegi fenomenul care s-a petrecut afunci. Oamenii au început sã se rãspândeascã pe diferite direcþi de la sursã, care se aflã chiar în acest spaþiu carpatic. Chiar existã termenul de roire a populaþiei, în sensul exemplului pe care þi l-am dat.

- Dar de ce au plecat? am întrebat. Am înþeles cã nu aveau motive sã facã asta.
- Aºa este, însã când se petrece un astfel de fenomen, el este motivat în principal de douã lucruri: fie cã spaþiul de locuire a devenit prea strâmt pentru populaþia care a crescut, din care cauzã apar probleme cu hrana; sau pentru cã vor sã facã ceva anume. Acest al doilea caz este propriu numai popoarelor foarte avansate spiritual, cum a fost poporul nostru. Au vrut sã mute centrul spiritual care exista aici, mai la est, însã aceastã ipotezã nu prea îºi gãseºte mulþi susþinãtori.
Prin anii ‘70, Marija Gimbutas – arheolog de origine lituanianã ºi profesoarã la Universitatea Califoniei din Los Angeles – este numitã ºef al unui vast proiect de cercetare în Europa, sã se documenteze ºi sã facã harta descoperirilor ce þin de perioada neoliticului de la 5000 înainte de Hristos. Ideea era cam aceeaºi, de a vedea de unde a plecat totul în civilizaþia umanã cunoscutã în prezent. Se duce la toate institutele arheologice mari ºi la toate muzeele prestigioase din Europa ºi întreabã: aveþi urme de la 5000 înainte de Hristos?
ªi cei din Franþa spun nu, cei din Italia spun nu; la fel ºi cei din Germania, Suedia ºi aºa mai departe. Face apoi harta celor care rãspund cu da ºi numeºte ce rezultã: Vechea Europã. În rest, alb peste tot. Nimic, nicãieri.
. . .Marija Gimbutas a scris mai apoi într-o carte cã România a fost the heartland, “pãmântul originar”.
. . .Pe lângã civilizaþia româneascã ancestralã, Sumerul era în pruncie. S-au realizat mai multe hãrþi cu privire la diferitele civilizaþii neolitice. Dacã sunt comparate cu teritoriile actuale ale statelor, se constatã cã toate cuprind România sau pãrþi din România, precum ºi ceva din afara ei. Iar când se face suprapunerea, apare concluzia cã toate aceste hãrþi se extind dinspre interior spre exterior. Nu haotic, ci pornind în mod clar de la o anumitã zonã, care este acest spaþiu carpatic de la noi. . .Nu existã nimic mai vechi în civilizaþia Europei, decât este aici.
. . .cei bine documentaþi ºtiu cã ceea ce am gãsit noi pe malul românesc al Dunãrii, cultura Schela Cladovei, este mai veche decât cultura Lepenski-Vir. Sunt 4000 de ani diferenþã faþã de ceea ce s-a gãsit pe malul celãlalt al Dunãrii, la foºtii iugoslavi. Atât a durat ca sã treacã civilizaþia dincolo. Este fenomenalã aceastã stabilitate ºi continuitate a civilizaþiei pe teritoriul nostru. ªi bineînþeles cã aceasta se reflectã ºi în tradiþie.
. . .Prin aceasta au rãsturnat iarãºi tot sistemul de concepþie despre cum ºi de unde a apãrut agricultura. Credeau cã ea a fost adusã în Europa de undeva din Asia, dar de fapt ea era aici, pe teritoriul României, acum 8000-9000 de ani. Oamenii au rãmas aici ºi au fãcut agriculturâ pânã când au început sã roiascã, pe la 3500 înainte de Hristos. . .
Dacã te uiþi pe o hartã, vezi cã zona aceasta, a spaþiului carpatic ºi a Ardealului, este cam la aceeaºi distanþã faþã de Spania, de munþii Ural ºi de extremitatea nordicã. Noi suntem în centrul Europei ºi îi ironizãm pe “specialiºtii” care au scris Enciclopedia Britanicã, în care se spune cã munþii Carpaþi reprezintã un lanþ muntos din centrul Europei, dar cu toate acestea nu ºtiu cum se face cã România este prezentatã ca o þarã din sud-estul Europei. Europa, se terminã la Ural, nu aici, ca sã fie estul ei, deci suntem chiar în centrul Europei.
. . .Este evident deci cã au plecat radial pe astfel de direcþii: 2900 kilometri pânã la Ural, 2900 kilometri pânã în Spania. Dar au urmat întotdeauna “drumul sãrii”. Faptul cã avem atât de multã sare ºi chiar la suprafaþã este un alt punct forte pentru a demonstra cã roirea a început de fapt de aici, s-a rãspândit ºi a format popoarele. . . ei au început sã se ducã cu desagii de sare pe mãgari pânã ajungeau în acele zone, pentru cã mai jos, în Balcani, nu era sare. Oile sunt infertile fãrã sare ºi se duce turma. De aceea “drumurile sãrii” sunt fãcute ºi existã de mii de ani.
Plecând de acasã, de la centru, au pierdut în primul rând coeziunea cu matca originarã, adicã s-au rupt cumva de unitatea primordialã, care domnea aici ºi fusese leagãnul lor timp de mii ºi mii de ani. Apoi, cum e ºi firesc, limba originarã a început ºi ea sã se sfãrâme în dialecte, schimbându-se chiar foarte mult. Asta s-a întâmplat pe diferite regiuni ale Europei, în directã corelaþie cu climatul de acolo, cu relieful ºi cu anumite particularitãþi vibraþionale ale spaþiului respectiv. La toate acestea se adaugã, desigur, perioadele diferite de roire, care sunt probabil cele mai determinante ºi explicã apariþia “limbilor” greceºti, celtice, latine, nordice ºi a celorlalte. Toate acestea au influenþat în mod decisiv schimbarea limbii, iar faptul cã ei nu puteau lua legãtura cu centrul din care au plecat, a amplificat ºi mai mult procesul.
. . .au plecat în valuri succesive ºi în perioade diferite. Asta a contribuit ºi mai mult ca ei sã fie diferiþi, sã se departajeze pe comunitãþi specifice, fiecare cu caracteristicile ei. Chiar dacã fondul comun exista, ei erau totuºi diferiþi ºi asta bineînþeles cã s-a reflectat ºi la nivelul limbajului.
Când pleci departe de casã nu mai existã interesul pentru pãstrarea limbii, nu mai existã rigurozitate în menþinerea ei ºi ea se transformã astfel dupã mediu, dupã necesitãþi. Dar chiar ºi aºa, limba românã era vorbitã peste tot, pentru cã ea a stat la baza tuturor celorlalte limbaje care au apãrut ulterior. Era vorbitã în dialecte, avea particularitãþi corespunzãtoare zonelor respective, dar te puteai înþelege totuºi, exista un fond comun de cuvinte, chiar considerabil, care asigura fluenþa comunicãrii între oameni. Pânã când au început sã introducã limbile oficiale, care sunt de fapt fabricate, aºa dupã cum þi-am spus. În Franþa, de exemplu, în provincia Occitaniei sunt bãtrâni care nu ºtiu franceza, dar vorbesc un fel de românã stâlcitã.
Peste tot s-a petrecut la fel, în afarã de România, cã aici n-ai de ce sã impui nimic, pentru cã este chiar limba mamã, originarã, suficientã prin ea însãºi ºi fãrã dialecte. În rest, au impus în ºcoli limbi fabricate artificial. În unele locuri au reuºit, în altele nu, dupã cum ai vãzut. Toate aceste disfuncþionalitãþi de limbã au provenit din faptul cã au încercat sã transforme originalul, fãrã sã aibã o bazã proprie.

Cea mai apropiatã de limba þãrãneascã româneascã este limba sanscritã, numitã ºi “limba zeilor”. Sunt multe cuvinte româneºti regãsite în sanscritã, unele chiar identice.
. . .În ceea ce priveºte Cucuteni; au descoperit zeci de mii de statuete ºi fragmente de ceramicã ºi se pare cã aceastã culturã merge înapoi în timp pânã pe la 7000 înainte de Hristos. . .numãrul statuetelor ºi al urmelor arheologice neolitice din România nu poate fi þinut. S-au aruncat saci întregi de descoperiri arheologice, nimeni nu poate sã inventarieze atâtea. În Germania, dacã gãsesc un os, un ciob, imediat îl periazã ºi îl pun la muzeu. La noi nu este nici cine sã le þinã numãrul, darãmite sã le mai ºi depoziteze.
. . .toatã aceastã bogãþie de relicve arheologice demonstreazã acelaºi lucru, cã aici a fost centrul, matca, originea civilizaþiilor urmãtoare. Desigur, s-au gãsit ºi în alte locuri, dar aici, în spaþiul carpato-dunãrean sunt cele mai multe ºi cele mai vechi.
Cu roirea spre est e ceva mai special. . .a implicat arienii, Sumerul, civilizaþia hindusã. A fost o deplasare a unei pãrþi a populaþiei pe o distanþã de 5000 de kilometri, care a avut loc treptat. Ezoteriºtii spun cã roirea în India, adicã spre est, nu a fost o roire propriu-zisã, ci a reprezentat o misiune spiritualã care trebuia îndeplinitã, adicã pur ºi simplu trebuiau sã mute centrul spiritual de aici, acolo.
De ce?
- Pentru a proteja tradiþia spiritualã, mutând-o într-un loc mai ferit de cotropirile cumplite care au avut ca þintã spaþiul românesc.
. . .au rãmas urme ºi nume de la atâtea zeitãþi care acum sunt interpretate ca fiind orientale. . .toate zeitãþile principale sunt prezente, le gãsim mai ales ca toponime. Chiar dacã au trecut atâtea mii de ani, ele sunt tot aici: Deva – Deva; Iaºi – Iºa; Cãlimani – Kali, Kala; Mangalia – Mangala; ªîva – ªiva. . . ªureanu; dar iniþial a fost Sureanu, pânã când s sã se înmoaie ºi sã treacã în “º”. Apoi, eanu este o adãugare târzie, un specific al ultimului mileniu, pentru cã înainte a fost Surea, Muntele Surea. . . . Or, în tradiþia orientalã Surya este chiar zeul Soarelui, considerat lumina supremã, cel care dã viaþa, cãldura, bogãþia, dar ºi simbolul profund spiritual al nemuririi.
. . .Ce popor mai suntem ºi noi… aici sunt toate, aici se gãsesc toate ºi totuºi apare cã nimic nu este al nostru. . .Toate au început aici, dar se spune cã au venit din altã parte.
. . .Cel mai vechi cuptor de topit metale s-a descoperit la Câmpeni, în Carpaþi ºi dateazã de prin 4000 înainte de Hristos. L-au ridicat ºi l-au dus la British Museum din Londra; dar se spune totuºi cã cei din Antalia sunt primii care ne-au învãþat metalurgia. E ciudat sã tragi concluzia cã o populaþie care nu are zãcãminte bogate în metale ne învaþã pe noi, cei care avem aºa ceva din plin, cum sã le prelucrãm.
. . .La noi se gãsesc practic toate tipurile de statuete, la ceilalþi câte una reprezentând o zeitate, ici ºi colo, dar asta înseamnã cã de acolo vine tradiþia în zeitatea respectivã, de parcã ni le-au aruncat toþi peste gard în curte, iar noi le-am pãstrat intacte, fãrã sã ºtim ce e cu ele. Deci nu este numai una, ci mai multe zeitãþi vedice prezente relicvar în acest spaþiu ºi în obiceiuri. Nu pot veni prin niciun fel de împrumut; nimeni nu poate sã vinã ºi sã facã chestia asta, sã îþi aducã o tradiþie ezotericã în þarã.
. . .Noi le-am dat limba ºi toate familiile de cuvinte, dar fiecare cuvânt românesc este explicat ca venind din altã limbã.
Din acest spaþiu s-a roit spre Orient ºi în Europa, fapt atestat ºtiinþific, dar se spune cã noi am venit în Europa din Orient, ca triburi migratoare. Dupã cum vezi, o inversiune totalã de valori, care se cautã sã fie menþinutã astfel, pentru a crea o idee cât mai falsã ºi chiar defavorabilã în legãturã cu spaþiul carpatic în care ne aflãm. În cel mai bun caz, ne alegem cu o completã ignorare.
. . .Pânã acum mai multe sute de ani, situaþia nu era chiar aºa. Însã imediat dupã perioada conducãtorilor demni, care erau oameni cu credinþã ºi suflet puternic românesc, s-a produs o rupturã între pãtura guvernatoare ºi þãrani. Ultimii au început sã fie mai mereu consideraþi proºti, inculþi ºi buni doar pentru fãcut treabã, deºi sunt îmbrãcaþi în alb, sunt curaþi, iar când le vezi straiele de sãrbãtoare te simþi jenat cu hainele noastre “moderne”.

Doar fondul primar existã, el este sãdit în noi prin tradiþia primordialã pe care o reprezentãm.
- ªi aºteaptã sã fie trezit din potenþialitate, am sugerat eu.
- Exact, are nevoie de un fel de trezire, de luare de poziþie, de interes ºi iniþiativã pentru a deveni activ, a aprobat Cezar. Asta e valabil pentru orice neam, dar la noi cred cã responsabilitatea este chiar mai mare, pentru cã aici a fost centrul ºi, dupã aceeaºi lege a ciclicitãþii, va mai fi. . .

“Pergamentul Secret” de Radu Cinamar
Aceste rânduri vin sã întãreascã concluziile domnului Cueºdean ºi sã confirme cã Româna este limba Vechii Europe.
Citiþi “Româna, limba Vechii Europe” pentru a înþelege pe deplin mecanismele prin care þãranii ºi-au creat graiul.






This entry was posted in Istorie, Lingvisticã, Lucian Iosif Cueºdean, Mitologie and tagged VECHEA EUROPA PELASGI PELAGI BELAGI BLAGI BLAHI VALAC VALAHI ROMANA SANSCRITA INDO-EUROPENI LUCIAN IOSIF CUESDEAN RADU CINAMAR. Bookmark the permalink.
← Românii nu existãLasã un rãspuns

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-12-15 13:30:53

De la: viostup, la data 2010-11-11 22:10:01Romana,limba vechii Europe?

Profesorul Constantin era un bun istoric ºi lingvist. Studiase intens trecutul Daciei, deºi, la drept vorbind, nu a existat vreodatã o þarã cu numele acesta. Aºa au numit romanii zona respectivã, dupã cucerirea ei: Dacia Felix. În mod evident, fericiþi sau felix erau ei, jefuitorii. Dar nu avem nicio dovadã cã strãmoºii noºtri ar fi numit-o aºa. Îþi spuneam, deci, cã profesorul Constantin studiase aspectele respective ºi avea unele teorii importante cu privire la preistoria acestei regiuni.
Fãcuse în plus sãpãturi arheologice pe specific ºi era considerat un arheolog specialist în culturile neolitice. Am coroborat declaraþia lui cu cercetãrile existente în domeniul culturilor strãvechi, din spaþiul carpatic, deoarece ideea lui principalã era cã acest popor este originea oricãror dezvoltãri culturale care existã, cel puþin în Europa, ºi cã limba românã este de fapt limba primarã, adicã limba indo-europeanã.
Ideea nu îi era proprie, dar el îºi propusese sã o facã bine cunoscutã în toate mediile naþionale ºi internaþionale, bazându-se pe surse ºi cercetãri competente anterioare. Om bun, dar puþin naiv, mai ales în contextul actual foarte complicat, în care lupta este foarte strânsã tocmai pentru a distruge orice idee sau dovadã în acest sens.
Ca de atâtea ori pânã atunci, Cezar reuºise sã mã surprindã total. Aveam doar cunoºtinþe generale în legãturã cu acest subiect, de genul celor predate în ºcoalã. Dar brusc, inima mi-a fost inundatã de o mare bucurie, intuind aici un izvor nesecat de informaþie foarte valoroasã.
- Am devenit tot mai mult interesat de aceastã problemã ºi, am studiat-o chiar în detaliu, a continuat Cezar. Existã unele persoane în þarã la noi, a cãror erudiþie ºi talent analitic în aceastã direcþie este genial. Sincer, oamenii ar trebui sã le citeascã mãcar în sintezã lucrãrile, dar problema rãmâne mereu cea a manipulãrii informaþiei, a intereselor obscure ºi mai ales a intervenþiei unor organisme internaþionale, care, ignorã cu bunã ºtiinþã informaþia ºi documentaþia valoroasã.
. . . ideea principalã, subliniatã în niºte studii foarte competente ale unor lingviºti autohtoni, dintre care unul face chiar notã aparte, este cã limba românã reprezintã limba primordialã, practic singura limbã din Europa. ªi nu-þi vorbesc aici dintr-un spirit ieftin sau nejustificat, ci bazat pe referinþe ºi studii ale unor cercetãtori eminenþi, care nu pot fi contrazise decât din rea voinþã sau din ignoranþã.
- Bine, dar oricine poate sã considere aceastã afirmaþie despre limba românã ca fiind o blasfemie sau cel puþin sã o ironizeze ºi sã o ia în derâdere, am spus eu.
- Sigur cã da, însã ce preferi: o atitudine de acest gen, care este de doi bani, sau dovezile ºi studiile comparate ce nu lasã loc de interpretare? Aici sunt aspecte care implicã, pe de o parte, ignoranþa multor “cercetãtori” strãini ºi români, iar pe de altã parte interese statale ºi geopolitice, care se referã la influenþe complexe.
- Cine sã se gândeascã la faptul cã limba românã este limba de origine a tuturor indo europenilor?
- “Concepþiile” universitare, care în realitate sunt adevãrate dogme, s-au impus foarte repede ºi au format un fel de baraj în faþa informãrii corecte a publicului. Câþiva “istorici” ºi “lingviºti” de carierã au impus o linie de gândire ºi cunoaºtere care acum este ca o pecete asupra adevãrului ºi trebuie îndepãrtatã. Apoi mai este vorba despre superioritatea “afiºatã” de marile state sau culturi ale Europei, care nici mãcar nu iau în consideraþie posibilitatea ca civilizaþia primordialã sã-ºi aibã de fapt sãlaºul în spaþiul carpatic, exact pe teritoriul României. Pe lângã faptul cã este o problemã de snobism, ea aratã ºi o anumitã teamã ascunsã faþã de consecinþele recunoaºterii unui astfel de lucru.
Gândeºte-te ce ar însemna aceasta pentru orgoliul ºi “mãreþia” unor mari imperii sau tradiþii culturale; cum ar mai explica guvernanþii respectivelor popoare istoria ºi “mândria” lor naþionalã, care nu de puþine ori a stat la baza obþinerii unor mari avantaje economice, de influenþã diplomaticã ºi chiar teritorialã? Pentru aceste popoare, în special, recunoaºterea unui astfel de fapt ar fi un adevãrat dezastru, o prãbuºire a “demnitãþii” de stat, un fapt inacceptabil. De aceea, în majoritatea cazurilor, dar mai ales a celor “sensibile”, istoria intrã pe un fãgaº fabricat, fals, pentru a servi interese mult mai mari.
Se ºtie cã la ºcoalã se formeazã modul de a gândi al copiilor ºi cã ceea ce se învaþã acolo, se considerã ca fiind adevãrat. În general, populaþia absoarbe ceea ce i se serveºte, datoritã grijilor zilnice pe care le are. Ideea este ceva de genul: “lasã, cã ºtiu specialiºtii cum e mai bine, nu trebuie sã ne mai preocupãm noi”. Cu alte cuvinte, dacã “experþii” spun cã aºa este, atunci aºa trebuie sã fie. Nu vreau sã generalizez aceastã situaþie, dar îþi spun absolut sigur cã, în ceea ce priveºte cultura, limba ºi originea poporului nostru, acesta este adevãrul.
Noi am analizat îndelung problema ºi îi cunoaºtem dedesubturile. Ai fi uimit sã afli ce luptã se poartã la acest nivel ºi ce interese sunt implicate. . .limba românã este privitã ca un rezultat “surogat” de influenþe latine, greceºti, slavone, maghiare, turceºti ºi încã multe altele. Dacã te uiþi în orice dicþionar de limba românã, vei vedea cã aproape oricãrui cuvânt i se gãseºte o “influenþã”, o “derivaþie” dintr-o altã limbã, consideratã mai veche ºi mai autoritarã. Aceastã inversiune a valorilor este incredibilã, dar ea dovedeºte în primul rând dogma de care vorbeam ºi apoi o analizã superficialã a problemei.
. . . trebuie sã ai în vedere un studiu comparat. Se analizeazã acelaºi aspect din perspectiva mai multor limbi ºi influenþe ºi se ajunge la o concluzie finalã. Dar asta implicã multã muncã ºi dãruire, multã aspiraþie de a afla adevãrul. Or, tocmai aici a fost ºi este problema: sunt extrem de puþini cei care realizeazã astfel de studii ºtiinþifice complexe, chiar laborioase.
În loc de aceasta, se preferã lenea unei acceptãri jenante a unor “studii” realizate în trecut de anumiþi “erudiþi” cu privire la limba ºi obiceiurile poporului nostru, care ei înºiºi nu sunt români. Apoi, prelucrarea ºi rãspândirea informaþiei este doar un fapt de rutinã, pentru cã e mult mai uºor sã stai ºi sã baþi apa în piuã, repetând ce spun alþii ºi chiar contribuind la prostia lor, decât sã studiezi, sã cauþi surse competente ºi sã judeci singur aceste aspecte, pe o bazã profundã, autenticã.
. . .de exemplu, cuvântul “x” se gãseºte ºi în românã, dar ºi în germanã. Cine a dat cui? E uºor sã spui cã românii sunt proºti ºi cã tot timpul au luat de la alþii. Asta e chiar modalitatea despre care îþi ziceam cã se apeleazã în dicþionar. Dar uite cã a fost descoperit un element foarte important de structurã în limba românã, care demonstreazã contrariul, adicã adevãrul.
- Despre ce element vorbeºti? am întrebat curios.
- Despre faptul cã o limbã este caracterizatã de douã aspecte fundamentale: ea trebuie sã aibã o organicitate proprie ºi trebuie sã aibã, de asemenea, radicali proprii.
- Asta ce înseamnã? La ce te referi prin organicitate proprie?
- Adicã limba respectivã îºi explicã orice element din resursele ei proprii, fãrã sã facã apel la alte limbi sau influenþe. Iar radicalul este asimilat întotdeauna cu un element de bazã, cu ceva primordial de la care s-a pornit ºi de la care s-au format familiile de cuvinte.
Din ce se cunoaºte pânã acum, limba românã este singura care prezintã aceste caracteristici esenþiale. Asta face sã avem o complexitate unicã a limbii populare ºi, ceea ce este cel mai important, aceasta se bazeazã pe radicalii ei proprii, adicã pe rãdãcinile de la care s-a format limba. Prin comparaþie, în multe dintre celelalte limbi moderne – dintre care franceza este un bun exemplu – existã o mare sãrãcie de termeni proprii care sã le exprime ideile, tocmai pentru cã limbile respective nu au o bazã a lor proprie. Dar bineînþeles cã acest lucru este trecut sub tãcere sau pur ºi simplu ignorat.
. . . nu au rãdãcini de bazã, ele nu se gãsesc în resursele lor lingvistice. Nu existã aceste particule esenþiale de la care a pornit formarea familiilor de cuvinte. Dar în limba românã le gãsim. De exemplu, radicalul bor, care nu existã în altã parte, a generat aproape 500 de cuvinte. La fel ºi radicalul ma, care, deºi a generat mai puþine cuvine, este de asemenea foarte important. Nu se cunosc alte cazuri de o importanþã mai mare.
- Adicã din aceºti radicali s-au format cuvinte?
- Da, chiar familii de cuvinte împãrþite pe categorii care þin de utilitãþi imediate, cum ar fi digestia, depozitarea. Metoda cu radicalii permite sã se descopere care este limba de bazã care a dus la apariþia unui cuvânt într-o limbã sau alta. Aºa s-a vãzut cã limba românã stã la baza tuturor limbilor indo-europene. Asta este într-adevãr o “loviturã”, dar toþi cautã sã o evite.
- Pãi e firesc. Vor spune cã, poate nu acela e radicalul pentru cuvântul sau familia respectivã de cuvinte. Poate cã l-ai tras tu sã devinã aºa.
- Nu au cum sã facã asta, pentru cã acel radical este chiar rãdãcina fundamentalã în limba þãrãneascã. Doar limba þãrãneascã popularã este cea autenticã. Radicalul bor are semnificaþia de gaurã: bortã, burtã ºi aºa mai departe. De exemplu, cuvântul borcan, care implicã de asemenea un spaþiu gol, o deschizãturã, se zice cã vine din limba bulgarã.
Care este familia de cuvinte în limba bulgarã, câte cuvinte au ei în familia care derivã din bor? Poate zece. În condiþiilea cestea, practic ele nici nu existã faþã de cele aproape 500 care au fost identificate în limba românã. Situaþia este chiar comicã: nu doar cã acest cuvânt din românã – ºi am dat doar un exemplu – nu provine din limba bulgarã, dar este chiar invers, adicã ei l-au luat de la noi, pentru cã noi suntem cei care avem sute de derivaþii ale rãdãcinii. Þãranii noºtri nu fãceau congrese sã inventeze cuvintele.
– Nu e vorba de invenþie, dar o dezvoltare tot trebuie sã fi fost, am remarcat.
- Normal, de la simplu la complex. Au pornit de la radicali monosilabici: ma, la, ta, ba ºi alþii. Pe mãsurã ce obiectele de activitate ºi lucrurile se adãugau în universul în care trãiau ºi activau, ele trebuiau sã fie numite ºi oamenii de atunci fãceau asta în general pe baza a ceea ce deja era cunoscut.
Nu era vorba despre vreo ºtiinþã în a inventa sau a compune cuvintele, ci mai mult despre specificul vibratoriu al acelui lucru, pe care oamenii strãvechi îl simþeau mult mai clar decât cei din prezent. Diferenþa de concepþie ºi spiritualitate între atunci ºi acum este imensã.
- Dar cum explici dezacordurile, dacã zici cã limba nu e un proces ºtiinþific? am fost eu curios sã aflu.
- Nu existã conceptul de dezacord. Þãranii vorbesc ºi stâlcesc cuvintele cum vor ei, pentru cã în limba românã sensul se pãstreazã. De fapt ei nu stâlcesc cuvintele, pentru cã ce vorbesc ei este un grai, nu o limbã. Graiul are un înþeles mai complex decât o limbã vorbitã, este mai nuanþat, mai legat de origini. Aºa ceva se explicã numai dacã existã o organicitate proprie a limbii, numai dacã ea existã la modul fundamental prin ea însãºi. La fel ºi în ceea ce priveºte topica în frazã: în românã poþi sã întorci cum vrei cuvintele ºi sã le pui în orice ordine, pentru cã pânã la urmã sensul nu se schimbã. Asta nu se întâlneºte la alte limbi. Doar de când existã limba literarã a apãrut ºi conceptul de dezacord.
- Asta voiam sã te întreb: multe state au venit cu o limbã “modernã” peste cea veche, popularã. De ce a fost necesar aºa?
- Nu a fost deloc necesar; au fost doar interese. Trebuia sã existe o aºa-zisã limbã “comunã” tuturor locuitorilor care alcãtuiau un popor, pentru cã pânã atunci, pe suprafaþa þãrii respective existau foarte multe dialecte ºi oamenii nu se puteau înþelege de la o regiune la alta. Când statele au început sã se centralizeze, acest aspect a început sã creeze probleme de ordin administrativ, pentru cã era dificil sã coordonezi ºi sã te faci înþeles în zeci de dialecte sau idiomuri, adicã în limbi de comunicare diferite.
- Trebuie ca ele sã fi provenit din ceva, totuºi.
- Bineînþeles. Ele au o origine comunã, dar aceasta a fost estompatã în timp pentru cã dialectele nu sunt organice, nu se explicã prin ele însele, ci se bazeazã întotdeauna pe ceva care a fost iniþial. Din aceastã cauzã, în timp, ele se disipeazã, se îndepãrteazã de starea originarã care a stat la baza formãrii lor. Nici un dialect nu se explicã prin el însuºi, ci toate se explicã unele prin altele. La un moment dat aceasta creeazã probleme, ºi atunci au venit ºi au realizat într-un mod artificial o limbã aºa-zis literarã, pe care au impus-o oficial. Adicã puteai sã-þi vorbeºti dialectul, dar trebuia sã cunoºti ºi limba literarã. Este cazul limbii franceze, al limbii germane, al limbii engleze ºi aºa mai departe. De multe ori a trebuit ca limba literarã sã fie impusã aproape cu forþa, pentru cã era “limba regelui”, iar cine nu o vorbea, nu era vãzut bine.
- ªi cum a învãþat poporul noua limbã? Francezii, de pildã. Cã nu e uºor sã vii ºi sã spui: de acum înainte vorbeºti aºa ºi aºa.
Au învãþat treptat. Mai întâi a învãþat Curtea Regelui, apoi s-a impus în ºcoli, universitãþi, în mediile ºtiinþifice, ºi pe urmã s-a rãspândit tot mai mult, la toate nivelurile populaþiei. Francezii îºi au limba nouã doar de douã sute ºi ceva de ani.
. . .este celebrã încercarea guvernului Greciei de a impune o limbã oficialã, diferitã de limba popularã a grecilor, care se numeºte demotiki. Au încercat sã alcãtuiascã o limbã artificialã, katarevoussa, care e un dialect pe care l-au fãcut sã semene cu greaca veche, pentru a se legitima cã sunt urmaºii vechilor greci. Au fãcut eforturi uriaºe în bani sã-i înveþe pe oameni ºi pe copii în ºcoli, dar n-au reuºit sã impunã o altã limbã. Francezii au reuºit, dar la ei procesul a fost diferit. Ei nu au înlocuit un dialect cu un alt dialect, ci au stâlcit limba normandã, ea însãºi un dialect.
- Din 1829 încoace neîncetat, guvernele Greciei încearcã sã înlocuiascã acest grai, rezultatele fiind nule, cu toate cã aceastã acþiune a avut în ultimii 100 de ani ºi ajutorul mijloacelor moderne, presã, radio, televiziune, etc. Judecaþi ºi dumneavoastrã cât de justã este teoria romanizãrii, comparând-o cu acest caz. -

. . .latina este o limbã pentru consemnare în scris, e o limbã cãrturãreascã, artificialã, fãcutã. Dar poporul roman vorbea ceea ce azi se numeºte latina vulgaris, care de fapt era limba româneascã þãrãneascã, cea originarã, primordialã. Localnicii romani nici nu înþelegeau latina aºa cum e cunoscutã ea astãzi, adicã cea scrisã, pentru cã aceasta fusese fãcutã tocmai pentru a îndepãrta nobilii de vulg, pe cei bogaþi de cei sãraci.
. . .în realitate ea este limba românã strãveche. Ei nu pot spune asta, nici mãcar nu le trece prin cap, dar pânã la urmã vei vedea cã aceastã idee se va impune. Nu se poate altfel, pentru cã este adevãratã.
Limba europeanã comunã este limba þãrãneascã româneascã. Nu existã limbã þãrãneascã în altã parte; aproape toate familiile de cuvinte din celelalte limbi provin din rãdãcinile lingvistice ale limbii române. De aceea se spune cã este limba primordialã, limba matcã a tuturor limbilor indo-europene.
- Iar limbile moderne sunt de fapt surogate ale limbii române, am spus eu mai mult pentru mine.
Are sens, pentru cã altfel de ce sã te strãduieºti sã faci o limbã oficialã, ca în cazul grecilor sau al altora despre care mi-ai vorbit, dacã eºti de sine stãtãtor ºi existã o origine proprie a limbii?
. . .E ca ºi cum ai vorbi limba latinã în Italia; te-ai aºtepta sã te înþeleagã toþi, pentru cã toatã lumea ºtie cã era limba oficialã a Imperiului Roman, ºi totuºi poporul nu cunoaºte aceastã limbã. Pe când noi, ca români, înþelegem tot. Noi ne putem descurca în toate dialectele romanice; înþelegem ºi franceza veche, adicã cea de pe la anul 1000, mai bine chiar decât francezii. Lor le trebuie dicþionar pentru aceasta. ªi de altfel, chiar ºi în prezent, în anumite regiuni ale Franþei se mai vorbeºte o românã primarã.

Tot ceea ce s-a petrecut cu invazia culturii occidentale a fost din snobism ºi de faþadã. Neºansa poporului român a fost aceea cã o seamã de aºa-ziºi “intelectuali” au luat hotãrârea sã adapteze cultura ºi limba româneascã dupã cea a Franþei. Au încercat aceastã raportare fãrã sã aibã nici o bazã, nici o cunoaºtere profundã a originilor poporului nostru ºi a culturii lui multimilenare, preferând în loc civilizaþia “modernã” a Franþei, în bunã parte de imitaþie.
. . .România este singurul spaþiu din Europa în care, pe întreaga lui suprafaþã, locuitorii vorbesc aceeaºi limbã, fãrã ca ea sã fie una fãcutã în mod artificial. Dintotdeauna. De când se ºtie, moldovenii, oltenii ºi ardelenii vorbesc aceeaºi limbã. Unde mai întâlneºti tu aºa ceva? La noi nu existã dialecte; noi avem accente, dar nu dialecte. Peste tot în altã parte e dezastru în aceastã privinþã: în Germania sunt câteva sute de dialecte; în Italia, câteva mii; în Anglia la fel. Totuºi, e mai bine decât în unele þãri africane; acolo, uneori locuitorii nu se pot înþelege între ei de la o stradã la alta, datoritã dialectelor diferite. Asta e realitatea. Dar, revenind, îþi spuneam cã aici, pe teritoriul þãrii noastre, în spaþiul pur carpatin, întâlnim singura unitate de limbã din Europa. Nicãieri altundeva nu se mai întâlneºte un asemenea caz.
- Adicã în Antichitate vorbeau peste tot româna? am întrebat uluit.
- Cam asta era situaþia. Mã refer la limba þãrãneascã, ea fiind cea originarã. Sigur cã, în procesul de îndepãrtare faþã de limba matcã, multe elemente lingvistice s-au alterat treptat, dar chiar ºi aºa te puteai înþelege în românã aproape pretutindeni. Pe Columna lui Traian se aratã cum vin romanii ºi stau de vorbã cu dacii, dar nu au niciun traducãtor, vorbesc liber. Deci aveau o limbã unicã în Europa. Ovidiu zicea despre geþi, adicã despre strãmoºii noºtri, cã sunt cam prostãnaci, pentru cã el venea ºi vorbea cu ei, iar ei râdeau tot timpul. De fapt, dacii de atunci înþelegeau foarte bine ce zicea el, dar râdeau de graiul lui stâlcit prin raport la limba-mamã pe care o vorbeau ei. Mai apoi se pare cã Ovidiu ºi-a luat seama ºi a scris niºte versuri în “geticã”, dar ele nu s-au pãstrat.
- Pe mãsurã ce te îndepãrtezi de acest centru, totul: limba, cultura, poporul este tot mai fãrâmiþat

Numai aici este ºi rãmâne unitar.


- Asta înseamnã cã, dacã sunt pe timpul dacilor sau al lui ªtefan cel Mare, eu mã pot înþelege cu locuitorii de atunci?
- Þi-am spus, dacã vorbeºti limba þãrãneascã, aºa cum o ºtiu ºi o vorbesc þãranii noºtri autentici, ai mari ºanse. Dar fãrã “week-end” ºi fãrã “fastfood”, a glumit Cezar.
Asta ce înseamnã? Cã ceea ce vorbim noi acum nu mai este limba românã originarã?
- Nicidecum. Sigur cã în decursul timpului unele construcþii lingvistice s-au modificat, dar o limbã nu trebuie judecatã dupã aceste forme, ci dupã rãdãcinile sale, care dau sens cuvintelor. Acestea nu se altereazã. Or, tocmai aceasta e trãsãtura distinctivã a limbii române: ea a rãmas cu propriile ei resurse din care au apãrut familiile de cuvinte, dar ceva din aceste cuvinte, rãdãcina sau radicalul lor, dupã cum þi-am spus, a rãmas nealterat, ºi tocmai asta face ca tu sã te poþi înþelege cu alþii ºi peste milenii, în orice altã parte a continentului.

. . .în Ardeal ºi în Moldova se spune îs, care e forma prescurtatã de la sînt. Cei din sudul þãrii, ºi aici mã refer la unii orãºeni, spun din snobism sunt, ca sã arate cã ei pronunþã corect. De fapt, este un nonsens, deoarece nu vei spune niciodatã us, ca sã prescurtezi sunt, pentru cã nu vei înþelege despre ce este vorba. Dar în schimb înþelegi îs, care este prescurtarea de la sînt. Din pãcate, vezi cã se depune un anumit efort – e drept, lipsit de substanþã – pentru a ne schimba propria limbã, care este originea celorlalte limbi vorbite, când de fapt acestea sunt cele care ar trebui sã se modifice pentru a fi apropiate de ea.
- Pãi eforturi în acest sens au fãcut ºi toþi ceilalþi care au trecut peste noi, dar ai dreptate, nu vãd sã fi reuºit mare lucru, am remarcat eu.

- Nu cã nu au reuºit mare lucru; nu au reuºit nimic, a subliniat tranºant Cezar. Peste þara asta au trecut zeci de popoare barbare, care ne-au cotropit în diferite faze ale istoriei noastre; fiecare a venit cu limba ºi cultura lui, mai mult sau mai puþin rudimentare. Totuºi, aºa cum recunosc chiar ºi anumiþi autori strãini care ne erau ostili, aceste popoare au dispãrut mai apoi pânã la unul fãrã sã lase nimic din limba ºi cultura lor.

Limba românã sau limba valahã, cum era cunoscutã – nu a împrumutat cuvinte de la ei, deºi a fost mereu în contact cu limbile acestor popoare. De exemplu, nu existã nici mãcar un singur cuvânt unguresc care sã fie comun în limba românã. În 800 de ani de ocupaþie a imperiului austro-ungar, nu s-a reuºit sã se impunã absolut nimic din limba maghiarã în limba noastrã. În al Doilea Rãzboi Mondial, asta i-a întãrâtat pe soldaþii unguri, pentru cã ei vorbeau ungureºte, dar românii nu ºtiau sã le rãspundã.
Adicã ºtiau câte ceva, dar nu au reuºit niciodatã sã-i facã sã vorbeascã ungureºte, sã adopte limba lor, chiar dacã au rãmas atâta timp sub ocupaþie. ªi era deja 1940; în aceste condiþii, despre ce romanizare a dacilor crezi cã putea fi vorba în doar 160 de ani, aºa cum spune istoria? Austro-ungarii s-au chinuit vreme de 800 de ani ºi nu au reuºit nimic.
. . .þãranul român nu a simþit niciodatã nevoia, ºi nici acum nu o simte, sã-ºi schimbe limba, deoarece el are toate bazele ºi resursele în ea; nu are nevoie sã împrumute nimic de la altã limbã pentru a se exprima, deoarece el are deja totul în propriul lui lexicon. Atunci când eºti sãtul, oricât de mult ºi savuros þi s-ar mai oferi de mâncare, nu mai vrei, pentru cã nu ai de ce.
. . .cronicile de limbã latinã îi numesc daci; cronicile de limbã greacã îi numesc geti, de la ge, care înseamnã pãmânt, adicã “cei din pãmânt”. Asta înseamnã de fapt þãran: om al pãmântului, pãmântean, adicã get. Cum se spune: get-beget, adicã get adevãrat. Beget este o întãrire. Când noi folosim aceastã expresie, nici nu ne mai ducem cu gândul la geþi; este doar expresia “get- beget”, adicã adevãrat, bãtut pe muchie.

. . .limba pe care o vorbeau era aceeaºi, pentru cã, în ansamblul lor, în spaþiul carpatic erau percepuþi ca un tot, ca un singur popor: daci sau geþi. Pentru cã dac, get sau român e acelaºi lucru. Românii s-au considerat întotdeauna de acelaºi neam, de aceeaºi “mamã”, indiferent cã ºi-au spus daci sau geþi în vechime, ori ardeleni ºi moldoveni în vremurile mai recente.
. . .dacã îþi spun lucrurile astea, sã ºtii cã nu le scot de la mine, pentru cã existã deja foarte multe studii ºi referinþe în aceastã privinþã, care atestã adevãrul. Doar cã se manifestã în continuare o puternicã opoziþie datoratã prejudecãþilor ºi mai ales intereselor politice, care face ca toate aceste informaþii esenþiale pentru identitatea noastrã de popor român, sã nu fie cunoscute publicului larg, în special pentru a nu “deranja” un stat sau altul. ªi mai sunt ºi altfel de interese, dar nu e cazul sã dezvoltãm acum.
. . .din câte am observat, s-a impus o practicã pãguboasã, aceea de a copia de la alþii, de a-i imita pe alþii. Mereu pentru a justifica mãsuri interne, facem referire cã am luat cutare model de la alþii, cã am urmat cutare idee de la ceilalþi. Ne ipostaziem astfel în niºte copii prostuþi, care se lasã bãtuþi pãrinteºte pe cap de alþii, chipurile mai mari ºi mai deºtepþi decât ei. Pânã la urmã, e ºi o problemã de mândrie naþionalã. Tot copiindu-i pe alþii ºi plecând capul în faþa lor ºi a directivelor lor, vom ajunge noi înºine niºte copii la indigo. Asta este deranjant.

- Adevãrat. Problema este cã o astfel de atitudine uºureazã foarte mult intenþiile distructive ale unor organisme internaþionale. ªtii despre ce vorbesc ºi ce complicate sunt lucrurile în direcþia asta.

. . .Istoria din ºcoli nici nu pomeneºte cã noi am fi fost geþi, ci spune doar în treacãt cã ei au trecut pe aici.
. . .este interesul puterilor strãine de a pune mâna pe un teritoriu sau altul. Pentru cã, dacã nu poþi sã dovedeºti cã înainte de a veni ei pe acest teritoriu, tu erai deja aici, atunci înseamnã cã ai venit mai târziu ºi acum trebuie sã pleci sau sã te supui. Adicã pretenþii teritoriale, cu tot ce implicã asta. Dar se ºtia cã lucrurile erau cu totul altfel ºi cã românii sunt singurul popor din Eurasia, care subzistã în aceeaºi matcã de mii de ani. ªi atunci a început “fabricarea” poveºtii cu formarea poporului ºi cu romanizarea, în mare parte bazatã pe ignoranþa sau superficialitatea unor cronicari sau chiar istorici de renume. Dar, atenþie, în acest proces manipulator s-au ales numai acei cronicari, scriitori, istorici ºi lingviºti care aveau o anumitã greutate ca renume ºi care susþineau aceste idei false ºi contrafãcute. Primii dintre ei au urmat în mod conºtient acest plan prestabilit; cei care au venit dupã aceea erau deja prostiþi de dovezi parþiale, de multe ori neconcludente sau chiar false, de dogme ºi prejudecãþi. Presiunile de diferite tipuri au jucat ºi ele un rol important. Apoi, în timpurile moderne s-au adãugat frica, slugãrnicia, laºitatea ºi teama de a nu-ºi pierde postul retribuit.
. . .e imposibilã etnogeneza între secolul III ºi secolul VIII dupã Hristos: aºa dupã cum ne spun istoricii. Nu existã aºa ceva. Fiecare cotropitor sau regim a venit cu varianta lui. Despre romani se spune cã ne-au romanizat ºi ne-au dat latina. Stalin a fost pe aici ºi s-a spus cã slavii au jucat cel mai mare rol în formarea poporului român pentru cã limba românã are cuvinte slave. Austro-ungarii au spus cã noi am venit din sudul Dunãrii ºi cã, de fapt, am avut vatrã comunã cu albanezii.
- Imposibil. Ce om normal la cap ar susþine cã noi am plecat în bloc din þarã, când se ºtie cã teritoriul nostru a fost cel mai des lovit ºi pustiit de popoarele barbarilor? am întrebat eu retoric.
- Uite cã unii au putut sã susþinã asta. Populaþia se refugia mult mai uºor din calea nãvãlitorilor în codrii ºi pãdurile seculare ale Ardealului ºi munþilor noºtri, decât sã pãrãseascã în totalitate þara, aºa cum s-a sugerat, cãtre o zonã care nu numai cã nu îi oferea mai multã siguranþã, dar era ºi lipsitã de condiþiile necesare traiului. Adicã au plecat mai multe milioane de oameni dintr-un teritoriu vast, care oferea o configuraþie naturalã unicã în Europa ºi Asia, de resurse ºi condiþii de viaþã, golind astfel þara de populaþie, pentru a se înghesui într-un spaþiu foarte mic ºi sãrac la sud de Dunãre.
Nu numai cã nu existã nici o dovadã istoricã sau de altã naturã în acest sens, dar ideea în sine este o mostrã de imbecilitate intelectualã, dacã pot sã mã exprim aºa. Gândeºte-te: spaþiul nostru carpatin era cunoscut pentru pãdurile lui seculare ºi de nepãtruns. Nimeni nu se aventura acolo, pentru cã era o zonã necunoscutã ºi periculoasã.

Dupã cãderea Imperiului Roman, hunii au jefuit multe teritorii în Germania, în Franþa ºi chiar mai la sud, în Italia, adicã la sute de kilometri distanþã, dar nu s-au încumetat sã vinã câteva zeci de kilometri pânã în Ardeal, datoritã acestor pãduri înfricoºãtoare.
- Nici chiar marele Alexandru Macedon nu a îndrãznit sã intre în ” înfricoºãtoarea pãdure dacicã”. Se pare cã acolo era “o þarã asprã, aproape de nepãtruns, încojuratã de mister”, iar pãdurea, locul în care s-a nãscut “Utopia Geticã”, dupã Alexandru Busuioceanu. -
. . .au trebuit sã inventeze ceva pentru a spune cã ei au fost aici primii ºi au scos aberaþia cu transferul populaþiei din spaþiul carpatic, la sud de Dunãre. Pentru aceasta, singura lor “dovadã” este cã noi ne-am întors de acolo, chipurile, cu 20 de cuvinte albaneze în lexicul nostru ºi cã nu am fi putut sã le avem dacã nu am fi trãit la sud de Dunãre împreunã cu albanezii. Afirmaþiile sunt cu adevãrat penibile. Pe lângã motivele pe care le-am spus mai înainte, existã altele la fel de puternice. În primul rând, gândeºte-te cã depopularea acestui teritoriu ar fi însemnat lipsirea de resursele de sare a întregii Europe, care era alimentatã de aici, printr-un proces complex de efort uman. Nu existã zãcãminte de sare la suprafaþã în altã parte. Fãrã sare, nici un popor nu se poate susþine.
. . .am plecat deci de la cele mai uºoare ºi mai bune condiþii de viaþã care existã pe douã continente, pentru a ne refugia de frica barbarilor într-o zonã care nu are aproape nimic. În cazurile nenumãratelor invazii la care am fost supuºi, am spus cum se acþiona: o parte din populaþie lupta împotriva nãvãlitorilor, iar restul se retrãgea în munþi, în codrii deºi. Nici un cotropitor nu s-a aventurat acolo.
. . .aceeaºi “metodã” de manipulare informaþionalã: câteva somitãþi în lingvisticã emit o inepþie, fãrã nici o dovadã sau cu o justificare superficialã ºi eronatã, dupã care ceilalþi vin ºi þes “scenarii” care mai de care mai fanteziste. În felul acesta se asigurã un “fond” istoriografic ºi lingvistic, care este apoi invocat cu drept deplin, ca o dovadã clarã..
. . .De exemplu, cuvântul gard; îl vei gãsi în aproape toate limbile europene, atât cele din Antichitate, cât ºi cele moderne. Însã el este românesc, autohton; este originea pentru toate celelalte cuvinte din familia lui, ceea ce rezultã imediat dupã ce e studiatã structura lui în celelalte idiomuri. Numai “lingviºtii” unguri, cei strãini ºi din pãcate unii de pe la noi susþin cã el provine din albanezã, care este garth. Fãrã sã prezinte însã nicio dovadã.
. . .în vechime nu existau þãri. Cât anume se întindea Dacia, spre exemplu? Nimeni nu ºtie cu exactitate, pentru cã nu exista, propriu-zis, nici o Dacie. Þãrile s-au creat la un moment dat, dar în timpurile foarte de demult ele nu existau. La drept vorbind, o þarã este o delimitare artificialã pe o anumitã perioadã de timp. De altfel, sensul etimologic al cuvântului þarã, þarinã, este acela de pãmânt. Adicã þinut, zonã, spaþiu de locuit. Aºa putem vorbi chiar ºi azi de Þara Bârsei sau de altele, chiar pe cuprinsul teritoriului României.
- Dionise Peregetul, în 138 d.H., dã semne cã ar ºti cât se întindea “þara” geþilor: “În ceea ce urmeazã voi scrie despre cea mai mare þarã care se întindea din Asia Micã pânã în Iberia ºi din Nordul Africii pânã dincolo de Scandinavia, þara imensã a Dacilor”. -

- ªi cum le delimitau? Trãgeau fâºii de frontierã ca în zilele noastre?
- Nici pe departe. N-aveau nici garduri; ei ºtiau doar cã asta e grãdina lui ãla, asta e a celuilalt…
Românii din vechime n-aveau garduri; mai ales din cele înalte, sã nu se vadã ce ºi cum fac prin curte, aºa cum obiºnuiau sã se fereascã alte neamuri. Nu erau þãri, dar erau popoare, iar poporul român are continuitate în spaþiul carpato-dunãrean. Sunt deja nenumãrate surse care o atestã, precum ºi documente. Totul este sã existe voinþa de a se recunoaºte acest lucru ºi a se continua cercetãrile.

. . .au fost identificate nu mai puþin de 36 de surse individuale, care demonstreazã faptul cã goþii ºi geþii sunt acelaºi popor. Acesta este un exemplu al felului în care cercetarea riguroasã poate sã clarifice aspecte importante din istorie.
. . .poporul de la þarã are aceleaºi obiceiuri, de când lumea. Sunt obiceiuri agrare, ancestrale, pe care le-a pãstrat neschimbate. El nu s-a dus din matca lui, n-a plecat din sat, nu s-a rãspândit în alte regiuni. Fundamental, a rãmas pe acelaºi teritoriu de mii ºi mii de ani.
- Seamãnã a comunitate ruralã în cel mai adevãrat sens al cuvântului.
- Aºa ºi este. Numai o civilizaþie agrarã, cu puternice accente rurale; are ºanse de continuitate. . .Ea este legatã de pãmânt, pe care îl identificã cu matca ei. De aceea ne ºi numeam geti, adicã oameni ai pãmântului, acesta având un sens chiar mai subtil, cel al continuitãþii, al unei vechimi foarte mari. Chiar ºi numai acest argument ar fi de ajuns pentru a rezolva problema originii noastre pe acest teritoriu. Pânã pe la 1900, în general omul nu pleca din localitatea lui, din satul lui, pentru cã nu avea de ce. Abia auzise de Bucureºti. Þãranii români nu plecau. Totul se transmitea pe cale oralã de la pãrinþi. Cam pânã atunci, în satele româneºti domnea o stare de lucruri arhaicã ºi chiar ºi acum mai existã unele aºezãri rurale de acest fel, mai ales în munþii noºtri.
. . .La un moment dat în vechime au început sã plece, dar aceastã plecare nu a fost o migraþie propriu-zisã a poporului, ca în cazul triburilor barbare, ci pur ºi simplu o plecare a unei pãrþi din populatie, de la vatra originarã cãtre alte regiuni. Ceva în genul zborului albinelor de la stup spre alte zone în cãutarea polenului de flori. Unele se întorc, altele nu. Dar, în orice caz, stupul cu un anumit numãr de albine rãmâne unde a fost. Sper cã este un bun exemplu ca sã înþelegi fenomenul care s-a petrecut afunci. Oamenii au început sã se rãspândeascã pe diferite direcþi de la sursã, care se aflã chiar în acest spaþiu carpatic. Chiar existã termenul de roire a populaþiei, în sensul exemplului pe care þi l-am dat.

- Dar de ce au plecat? am întrebat. Am înþeles cã nu aveau motive sã facã asta.
- Aºa este, însã când se petrece un astfel de fenomen, el este motivat în principal de douã lucruri: fie cã spaþiul de locuire a devenit prea strâmt pentru populaþia care a crescut, din care cauzã apar probleme cu hrana; sau pentru cã vor sã facã ceva anume. Acest al doilea caz este propriu numai popoarelor foarte avansate spiritual, cum a fost poporul nostru. Au vrut sã mute centrul spiritual care exista aici, mai la est, însã aceastã ipotezã nu prea îºi gãseºte mulþi susþinãtori.
Prin anii ‘70, Marija Gimbutas – arheolog de origine lituanianã ºi profesoarã la Universitatea Califoniei din Los Angeles – este numitã ºef al unui vast proiect de cercetare în Europa, sã se documenteze ºi sã facã harta descoperirilor ce þin de perioada neoliticului de la 5000 înainte de Hristos. Ideea era cam aceeaºi, de a vedea de unde a plecat totul în civilizaþia umanã cunoscutã în prezent. Se duce la toate institutele arheologice mari ºi la toate muzeele prestigioase din Europa ºi întreabã: aveþi urme de la 5000 înainte de Hristos?
ªi cei din Franþa spun nu, cei din Italia spun nu; la fel ºi cei din Germania, Suedia ºi aºa mai departe. Face apoi harta celor care rãspund cu da ºi numeºte ce rezultã: Vechea Europã. În rest, alb peste tot. Nimic, nicãieri.
. . .Marija Gimbutas a scris mai apoi într-o carte cã România a fost the heartland, “pãmântul originar”.
. . .Pe lângã civilizaþia româneascã ancestralã, Sumerul era în pruncie. S-au realizat mai multe hãrþi cu privire la diferitele civilizaþii neolitice. Dacã sunt comparate cu teritoriile actuale ale statelor, se constatã cã toate cuprind România sau pãrþi din România, precum ºi ceva din afara ei. Iar când se face suprapunerea, apare concluzia cã toate aceste hãrþi se extind dinspre interior spre exterior. Nu haotic, ci pornind în mod clar de la o anumitã zonã, care este acest spaþiu carpatic de la noi. . .Nu existã nimic mai vechi în civilizaþia Europei, decât este aici.
. . .cei bine documentaþi ºtiu cã ceea ce am gãsit noi pe malul românesc al Dunãrii, cultura Schela Cladovei, este mai veche decât cultura Lepenski-Vir. Sunt 4000 de ani diferenþã faþã de ceea ce s-a gãsit pe malul celãlalt al Dunãrii, la foºtii iugoslavi. Atât a durat ca sã treacã civilizaþia dincolo. Este fenomenalã aceastã stabilitate ºi continuitate a civilizaþiei pe teritoriul nostru. ªi bineînþeles cã aceasta se reflectã ºi în tradiþie.
. . .Prin aceasta au rãsturnat iarãºi tot sistemul de concepþie despre cum ºi de unde a apãrut agricultura. Credeau cã ea a fost adusã în Europa de undeva din Asia, dar de fapt ea era aici, pe teritoriul României, acum 8000-9000 de ani. Oamenii au rãmas aici ºi au fãcut agriculturâ pânã când au început sã roiascã, pe la 3500 înainte de Hristos. . .
Dacã te uiþi pe o hartã, vezi cã zona aceasta, a spaþiului carpatic ºi a Ardealului, este cam la aceeaºi distanþã faþã de Spania, de munþii Ural ºi de extremitatea nordicã. Noi suntem în centrul Europei ºi îi ironizãm pe “specialiºtii” care au scris Enciclopedia Britanicã, în care se spune cã munþii Carpaþi reprezintã un lanþ muntos din centrul Europei, dar cu toate acestea nu ºtiu cum se face cã România este prezentatã ca o þarã din sud-estul Europei. Europa, se terminã la Ural, nu aici, ca sã fie estul ei, deci suntem chiar în centrul Europei.
. . .Este evident deci cã au plecat radial pe astfel de direcþii: 2900 kilometri pânã la Ural, 2900 kilometri pânã în Spania. Dar au urmat întotdeauna “drumul sãrii”. Faptul cã avem atât de multã sare ºi chiar la suprafaþã este un alt punct forte pentru a demonstra cã roirea a început de fapt de aici, s-a rãspândit ºi a format popoarele. . . ei au început sã se ducã cu desagii de sare pe mãgari pânã ajungeau în acele zone, pentru cã mai jos, în Balcani, nu era sare. Oile sunt infertile fãrã sare ºi se duce turma. De aceea “drumurile sãrii” sunt fãcute ºi existã de mii de ani.
Plecând de acasã, de la centru, au pierdut în primul rând coeziunea cu matca originarã, adicã s-au rupt cumva de unitatea primordialã, care domnea aici ºi fusese leagãnul lor timp de mii ºi mii de ani. Apoi, cum e ºi firesc, limba originarã a început ºi ea sã se sfãrâme în dialecte, schimbându-se chiar foarte mult. Asta s-a întâmplat pe diferite regiuni ale Europei, în directã corelaþie cu climatul de acolo, cu relieful ºi cu anumite particularitãþi vibraþionale ale spaþiului respectiv. La toate acestea se adaugã, desigur, perioadele diferite de roire, care sunt probabil cele mai determinante ºi explicã apariþia “limbilor” greceºti, celtice, latine, nordice ºi a celorlalte. Toate acestea au influenþat în mod decisiv schimbarea limbii, iar faptul cã ei nu puteau lua legãtura cu centrul din care au plecat, a amplificat ºi mai mult procesul.
. . .au plecat în valuri succesive ºi în perioade diferite. Asta a contribuit ºi mai mult ca ei sã fie diferiþi, sã se departajeze pe comunitãþi specifice, fiecare cu caracteristicile ei. Chiar dacã fondul comun exista, ei erau totuºi diferiþi ºi asta bineînþeles cã s-a reflectat ºi la nivelul limbajului.
Când pleci departe de casã nu mai existã interesul pentru pãstrarea limbii, nu mai existã rigurozitate în menþinerea ei ºi ea se transformã astfel dupã mediu, dupã necesitãþi. Dar chiar ºi aºa, limba românã era vorbitã peste tot, pentru cã ea a stat la baza tuturor celorlalte limbaje care au apãrut ulterior. Era vorbitã în dialecte, avea particularitãþi corespunzãtoare zonelor respective, dar te puteai înþelege totuºi, exista un fond comun de cuvinte, chiar considerabil, care asigura fluenþa comunicãrii între oameni. Pânã când au început sã introducã limbile oficiale, care sunt de fapt fabricate, aºa dupã cum þi-am spus. În Franþa, de exemplu, în provincia Occitaniei sunt bãtrâni care nu ºtiu franceza, dar vorbesc un fel de românã stâlcitã.
Peste tot s-a petrecut la fel, în afarã de România, cã aici n-ai de ce sã impui nimic, pentru cã este chiar limba mamã, originarã, suficientã prin ea însãºi ºi fãrã dialecte. În rest, au impus în ºcoli limbi fabricate artificial. În unele locuri au reuºit, în altele nu, dupã cum ai vãzut. Toate aceste disfuncþionalitãþi de limbã au provenit din faptul cã au încercat sã transforme originalul, fãrã sã aibã o bazã proprie.

Cea mai apropiatã de limba þãrãneascã româneascã este limba sanscritã, numitã ºi “limba zeilor”. Sunt multe cuvinte româneºti regãsite în sanscritã, unele chiar identice.
. . .În ceea ce priveºte Cucuteni; au descoperit zeci de mii de statuete ºi fragmente de ceramicã ºi se pare cã aceastã culturã merge înapoi în timp pânã pe la 7000 înainte de Hristos. . .numãrul statuetelor ºi al urmelor arheologice neolitice din România nu poate fi þinut. S-au aruncat saci întregi de descoperiri arheologice, nimeni nu poate sã inventarieze atâtea. În Germania, dacã gãsesc un os, un ciob, imediat îl periazã ºi îl pun la muzeu. La noi nu este nici cine sã le þinã numãrul, darãmite sã le mai ºi depoziteze.
. . .toatã aceastã bogãþie de relicve arheologice demonstreazã acelaºi lucru, cã aici a fost centrul, matca, originea civilizaþiilor urmãtoare. Desigur, s-au gãsit ºi în alte locuri, dar aici, în spaþiul carpato-dunãrean sunt cele mai multe ºi cele mai vechi.
Cu roirea spre est e ceva mai special. . .a implicat arienii, Sumerul, civilizaþia hindusã. A fost o deplasare a unei pãrþi a populaþiei pe o distanþã de 5000 de kilometri, care a avut loc treptat. Ezoteriºtii spun cã roirea în India, adicã spre est, nu a fost o roire propriu-zisã, ci a reprezentat o misiune spiritualã care trebuia îndeplinitã, adicã pur ºi simplu trebuiau sã mute centrul spiritual de aici, acolo.
De ce?
- Pentru a proteja tradiþia spiritualã, mutând-o într-un loc mai ferit de cotropirile cumplite care au avut ca þintã spaþiul românesc.
. . .au rãmas urme ºi nume de la atâtea zeitãþi care acum sunt interpretate ca fiind orientale. . .toate zeitãþile principale sunt prezente, le gãsim mai ales ca toponime. Chiar dacã au trecut atâtea mii de ani, ele sunt tot aici: Deva – Deva; Iaºi – Iºa; Cãlimani – Kali, Kala; Mangalia – Mangala; ªîva – ªiva. . . ªureanu; dar iniþial a fost Sureanu, pânã când s sã se înmoaie ºi sã treacã în “º”. Apoi, eanu este o adãugare târzie, un specific al ultimului mileniu, pentru cã înainte a fost Surea, Muntele Surea. . . . Or, în tradiþia orientalã Surya este chiar zeul Soarelui, considerat lumina supremã, cel care dã viaþa, cãldura, bogãþia, dar ºi simbolul profund spiritual al nemuririi.
. . .Ce popor mai suntem ºi noi… aici sunt toate, aici se gãsesc toate ºi totuºi apare cã nimic nu este al nostru. . .Toate au început aici, dar se spune cã au venit din altã parte.
. . .Cel mai vechi cuptor de topit metale s-a descoperit la Câmpeni, în Carpaþi ºi dateazã de prin 4000 înainte de Hristos. L-au ridicat ºi l-au dus la British Museum din Londra; dar se spune totuºi cã cei din Antalia sunt primii care ne-au învãþat metalurgia. E ciudat sã tragi concluzia cã o populaþie care nu are zãcãminte bogate în metale ne învaþã pe noi, cei care avem aºa ceva din plin, cum sã le prelucrãm.
. . .La noi se gãsesc practic toate tipurile de statuete, la ceilalþi câte una reprezentând o zeitate, ici ºi colo, dar asta înseamnã cã de acolo vine tradiþia în zeitatea respectivã, de parcã ni le-au aruncat toþi peste gard în curte, iar noi le-am pãstrat intacte, fãrã sã ºtim ce e cu ele. Deci nu este numai una, ci mai multe zeitãþi vedice prezente relicvar în acest spaþiu ºi în obiceiuri. Nu pot veni prin niciun fel de împrumut; nimeni nu poate sã vinã ºi sã facã chestia asta, sã îþi aducã o tradiþie ezotericã în þarã.
. . .Noi le-am dat limba ºi toate familiile de cuvinte, dar fiecare cuvânt românesc este explicat ca venind din altã limbã.
Din acest spaþiu s-a roit spre Orient ºi în Europa, fapt atestat ºtiinþific, dar se spune cã noi am venit în Europa din Orient, ca triburi migratoare. Dupã cum vezi, o inversiune totalã de valori, care se cautã sã fie menþinutã astfel, pentru a crea o idee cât mai falsã ºi chiar defavorabilã în legãturã cu spaþiul carpatic în care ne aflãm. În cel mai bun caz, ne alegem cu o completã ignorare.
. . .Pânã acum mai multe sute de ani, situaþia nu era chiar aºa. Însã imediat dupã perioada conducãtorilor demni, care erau oameni cu credinþã ºi suflet puternic românesc, s-a produs o rupturã între pãtura guvernatoare ºi þãrani. Ultimii au început sã fie mai mereu consideraþi proºti, inculþi ºi buni doar pentru fãcut treabã, deºi sunt îmbrãcaþi în alb, sunt curaþi, iar când le vezi straiele de sãrbãtoare te simþi jenat cu hainele noastre “moderne”.

Doar fondul primar existã, el este sãdit în noi prin tradiþia primordialã pe care o reprezentãm.
- ªi aºteaptã sã fie trezit din potenþialitate, am sugerat eu.
- Exact, are nevoie de un fel de trezire, de luare de poziþie, de interes ºi iniþiativã pentru a deveni activ, a aprobat Cezar. Asta e valabil pentru orice neam, dar la noi cred cã responsabilitatea este chiar mai mare, pentru cã aici a fost centrul ºi, dupã aceeaºi lege a ciclicitãþii, va mai fi. . .

“Pergamentul Secret” de Radu Cinamar
Aceste rânduri vin sã întãreascã concluziile domnului Cueºdean ºi sã confirme cã Româna este limba Vechii Europe.
Citiþi “Româna, limba Vechii Europe” pentru a înþelege pe deplin mecanismele prin care þãranii ºi-au creat graiul.






This entry was posted in Istorie, Lingvisticã, Lucian Iosif Cueºdean, Mitologie and tagged VECHEA EUROPA PELASGI PELAGI BELAGI BLAGI BLAHI VALAC VALAHI ROMANA SANSCRITA INDO-EUROPENI LUCIAN IOSIF CUESDEAN RADU CINAMAR. Bookmark the permalink.
← Românii nu existãLasã un rãspuns

Romanii exista ,dar iei inca nu stiu asta!