Romania leaganul civilizatiei europene!

De la: profesor2010, la data 2010-10-14 10:10:53Romania leaganul civilizatiei europene

Civilizația europeanã dacã aveu un leagãn ca România ...murea de rușine, ca mama lui Marinarul...

Tovarasu' mancatorii de carne de sub seaua calului,ar trebui sa pupe urmele ROMANILOR

De la: profesor2010, la data 2010-10-14 10:10:53Romania leaganul civilizatiei europene

Civilizația europeanã dacã aveu un leagãn ca România ...murea de rușine, ca mama lui Marinarul...

Oare cind o sa incetati sa ne uriti. Cind ne aduceti in stare de disperare?. Aveti cei mai slabi ministrii, In fata intregii Europe, gresesc si tot pe romini ii acuzati.
Mai bine v-ati apuca de trreaba,
Cu acel dezastru din Ungaria, mergeti pe sest. Fiindca e ministru ungur. Dar sa-l vad, daca doamne fereste se intimpla ceva de la Dunare, pe cine dati vina.
Cu revoltele violente din ultimii ani, din Ungaria, cum mai stati. Sinteti cei mai violenti din Europa. Si nu invatati nimic. Voi nu sinteti acceptati, in lumea civilizata.

M-ai facut sa vorbesc asa, fiindca deja minciunile ce le spui pe forum intrec orice masura.
Rominia este un focar de civilizatie. Sa-ti fie clar asta. Motivul, nu noi am atacat pe altii. Noi nu ne ducem peste altii Poate oameni ca tine, care cind o dau in bara spun ca sint romini, sau cind e bine spun ca sint unguri.
Mai lucrati la caracter.
Si sa stii ca am multi prieteni unguri pe forum, care nu aduc acuzatii aiurea. Fiindca stiu ca apare reactie, mai devreme sau mai tirziu.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-10-14 15:51:17

De la: profesor2010, la data 2010-10-14 10:10:53Romania leaganul civilizatiei europene

Civilizația europeanã dacã aveu un leagãn ca România ...murea de rușine, ca mama lui Marinarul...

Oare cind o sa incetati sa ne uriti. Cind ne aduceti in stare de disperare?. Aveti cei mai slabi ministrii, In fata intregii Europe, gresesc si tot pe romini ii acuzati.
Mai bine v-ati apuca de trreaba,
Cu acel dezastru din Ungaria, mergeti pe sest. Fiindca e ministru ungur. Dar sa-l vad, daca doamne fereste se intimpla ceva de la Dunare, pe cine dati vina.
Cu revoltele violente din ultimii ani, din Ungaria, cum mai stati. Sinteti cei mai violenti din Europa. Si nu invatati nimic. Voi nu sinteti acceptati, in lumea civilizata.

M-ai facut sa vorbesc asa, fiindca deja minciunile ce le spui pe forum intrec orice masura.
Rominia este un focar de civilizatie. Sa-ti fie clar asta. Motivul, nu noi am atacat pe altii. Noi nu ne ducem peste altii Poate oameni ca tine, care cind o dau in bara spun ca sint romini, sau cind e bine spun ca sint unguri.
Mai lucrati la caracter.
Si sa stii ca am multi prieteni unguri pe forum, care nu aduc acuzatii aiurea. Fiindca stiu ca apare reactie, mai devreme sau mai tirziu.

Misu,Tovarasul este pupincurist de a lui basescu!

De la: Tramp, la data 2010-10-14 15:54:37

De la: nastasemihail, la data 2010-10-14 15:51:17

De la: profesor2010, la data 2010-10-14 10:10:53Romania leaganul civilizatiei europene

Civilizația europeanã dacã aveu un leagãn ca România ...murea de rușine, ca mama lui Marinarul...

Oare cind o sa incetati sa ne uriti. Cind ne aduceti in stare de disperare?. Aveti cei mai slabi ministrii, In fata intregii Europe, gresesc si tot pe romini ii acuzati.
Mai bine v-ati apuca de trreaba,
Cu acel dezastru din Ungaria, mergeti pe sest. Fiindca e ministru ungur. Dar sa-l vad, daca doamne fereste se intimpla ceva de la Dunare, pe cine dati vina.
Cu revoltele violente din ultimii ani, din Ungaria, cum mai stati. Sinteti cei mai violenti din Europa. Si nu invatati nimic. Voi nu sinteti acceptati, in lumea civilizata.

M-ai facut sa vorbesc asa, fiindca deja minciunile ce le spui pe forum intrec orice masura.
Rominia este un focar de civilizatie. Sa-ti fie clar asta. Motivul, nu noi am atacat pe altii. Noi nu ne ducem peste altii Poate oameni ca tine, care cind o dau in bara spun ca sint romini, sau cind e bine spun ca sint unguri.
Mai lucrati la caracter.
Si sa stii ca am multi prieteni unguri pe forum, care nu aduc acuzatii aiurea. Fiindca stiu ca apare reactie, mai devreme sau mai tirziu.

Misu,Tovarasul este pupincurist de a lui basescu!

Base e mongoloid. Ei la fel. Cum dracu or vrea sa le iasa gene europene. Cind ii refuza pe europeni, de la viata.
Daca le ies gene europene, e treaba aia ca au obligat autohtoni sa poarte nume unguresti. Nici ei nu mai stiu ca sint de fapt autohtoni, romini, numele actual.
Si bunicul meu, a fost obligat sa poarte nume unguresc. Dar il chema Petrescu. Credeam ca sint un sfert ungur. Dar nu e real.
Asa au procedat in toate teritoriile conduse de ei. O teroare a fost inainte de 1918 si in perioada 1940-1944.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Oricum mie tot imi place de unguroaice.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-10-14 16:03:00Oricum mie tot imi place de unguroaice.

,, yoooii'' ce bune-s

De la: Tramp, la data 2010-10-14 16:05:13

De la: nastasemihail, la data 2010-10-14 16:03:00Oricum mie tot imi place de unguroaice.

,, yoooii'' ce bune-s

Pai da si-au ameliorat rasa.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Apropo de aceasta nebunie cu hungarismul, se stie deja, ca mai sint oameni, originari din huni si hunguri, ce seamana perfect cu mongoloizii. Sint pe net. Au gene f puternice. Cei care seamana doar cu europenii, sint ...europeni. Si numai cu numele hunguri. Huni si hunguri cu par blond, saten, si ochi albastrii si verzi, nu exista in genetica lor. Sint autohtoni. Deci manevra lor ca sint unguri autohtoni, dintotdeauna, este o minciuna. Sint oameni, vreo 90% autohtoni, genetic, sau cu nume schimbat obligatoriu, in trecut.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Apropo de aceasta nebunie cu hungarismul, se stie deja, ca mai sint oameni, originari din huni si hunguri, ce seamana perfect cu mongoloizii. Sint pe net. Au gene f puternice. Cei care seamana doar cu europenii, sint ...europeni. Si numai cu numele hunguri. Huni si hunguri cu par blond, saten, si ochi albastrii si verzi, nu exista in genetica lor. Sint autohtoni. Deci manevra lor ca sint unguri autohtoni, dintotdeauna, este o minciuna. Sint oameni, vreo 90% autohtoni, genetic, sau cu nume schimbat obligatoriu, in trecut
Tovarasu' mancatorii de carne de sub seaua calului,ar trebui sa pupe urmele ROMANILOR
Oare cind o sa incetati sa ne uriti. Cind ne aduceti in stare de disperare?. Aveti cei mai slabi ministrii, In fata intregii Europe, gresesc si tot pe romini ii acuzati.
Mai bine v-ati apuca de trreaba,
Cu acel dezastru din Ungaria, mergeti pe sest. Fiindca e ministru ungur. Dar sa-l vad, daca doamne fereste se intimpla ceva de la Dunare, pe cine dati vina.
Cu revoltele violente din ultimii ani, din Ungaria, cum mai stati. Sinteti cei mai violenti din Europa. Si nu invatati nimic. Voi nu sinteti acceptati, in lumea civilizata.

M-ai facut sa vorbesc asa, fiindca deja minciunile ce le spui pe forum intrec orice masura.
Rominia este un focar de civilizatie. Sa-ti fie clar asta. Motivul, nu noi am atacat pe altii. Noi nu ne ducem peste altii Poate oameni ca tine, care cind o dau in bara spun ca sint romini, sau cind e bine spun ca sint unguri.
Mai lucrati la caracter.
Si sa stii ca am multi prieteni unguri pe forum, care nu aduc acuzatii aiurea. Fiindca stiu ca apare reactie, mai devreme sau mai tirziu.
Base e mongoloid. Ei la fel. Cum dracu or vrea sa le iasa gene europene. Cind ii refuza pe europeni, de la viata.
Daca le ies gene europene, e treaba aia ca au obligat autohtoni sa poarte nume unguresti. Nici ei nu mai stiu ca sint de fapt autohtoni, romini, numele actual.
Si bunicul meu, a fost obligat sa poarte nume unguresc. Dar il chema Petrescu. Credeam ca sint un sfert ungur. Dar nu e real.
Asa au procedat in toate teritoriile conduse de ei. O teroare a fost inainte de 1918 si in perioada 1940-1944.

Da, tipic românesc…Vorbim fãrã sã documentãm, singura sursã pentru voi sunt directivele de partid scrise, la cabinetul unu a CC PCR. Crede și nu cerceta… Dacã ați avea ceva cunoștințe în domeniu stabilirii arborilor genetice implicit a ADN ului v-ați dea seama ce prostii vorbiți..cu gene foarte putenici.. Și spuneți o prostie ca pãmântul prin stabilirea unui adevãr absolut, dar filozofic vorbind, adevãr absolut nu existã și aici cãdeți și Dvs în propriul prostiei capcane…. ”Cei care seamana doar cu europenii, sint ...europeni” Total fals. Cercetãrile de ultimã orã au stabilit clar care sunt popoarele a cãror arborele de gene preistorice se poate demonstra , poartã poporul respectiv sau nu. În Europa de est singurele popoare care sunt și prin istoria lor state puternice, sunt polonezi și ungurii. Aceste lucruri au fost cercetate nu de cercetãtori maghiari… v-am dat și sursa puneți mîna și citiți (dacã nu vã Satisface traducerea pe care am fãcut subsemnatul și nu posedați cunoștințã de limba englezã) Iar tâmpenia Huni si hunguri cu par blond, saten, si ochi albastrii si verzi, nu exista in genetica lor. Sint autohtoni. Vã rog argumentați prostia pe acer ați spus-o! Unde ați citit, cine este autor, în urma cãrui cerectãri….argumentați vã rog. Aici Aveți ceva dreptate în ce privește populați de pe teritoriul actual al României. Dar originea arborelui genetic a celor din porțiunea caracal, craiova s-ar putea cã duce în altã parte…Așa cã aș putea eu fiu invitat sã mãnânc carne de sub șaua calului , dar vã urez poftã bunã la mâncatul de sub coada calului, cã tot mâncați c…t.!
Chestia cu ” Oare cind o sa incetati sa ne uriti” Iar mâncați rahat. Cum ași putea eu, care mã recunosc român sã port urã neamului meu. Faptul Cã materia cenușie pe care-l am îmi permite sã înțeleg, sã studiez, sã vãd lucrurile în mod diferit de prostiile care au fost bãgate, de altfel și în capul meu pânã când am pãrãsit România, nu înseamnã urã. Maghiarii nu urãsc românii! Numai la noi este la modã. Maghiarii este drept cã nu uitã Trianonul, dar nu au picã pe români, le suntem perpenticulari. Ei o duc bine și nu se intereseazã în multe cazuri nici de rudele din România. Dar dacã nu ai argumente domnul meu atunci sari în disperarea prosteascã și confuzã pe care o ai în capul dumitale la un alt argument de denigrare… treaba cu miniștrii secui… Da asta voi ar trebui sã luați mãsuri de schimbare, dar sunteți atât de lași, de fricoși cã nu puteți sã vã uniți sã formați o opoziție împotriva guvernului…Strigați , lãtrați, dar nimic, nimic nu întreprindeți. Mãmãliga Româneascã, am spus și mai spun rãspicat Nu explodeazã, și nu a explodat niciodatã. 1989 ați fost ajutați, cã altfel și acum votați cu Ceaușescu…sunteți un popor de servitori, care trageți capul sub umãr și tãceți, suferiți și tãceți… Când am venit din Germania prima datã în Ungaria, actualul meu socru mi-a dat cãrți cu revoluția din 1956. Eh da acolo a fost oameni cu mândrie , tatã ! Sã ți piept tancurilor sovietice cu pieptul gol ..aici trebuie sânge în vene…asta noi românii nu suntem în stare ! Dar suntem de o rãutate ieșit din comun…
Pormã nu știu pe cineva inviți la muncã…„ Mai bine v-ati apuca de trreaba,„ Nu am înțeles…spun sincer cã eu aș vrea ca România sã fie la nivelul de dezvoltare la care este Ungaria, din toate punctele de vedere, cã și mintea dumitale ar funcționa altfel, nu ați fi atât de înrãiți !
Idiotismul cu care argumentezi… „Cu revoltele violente din ultimii ani, din Ungaria, cum mai stati. Sinteti cei mai violenti din Europa. Si nu invatati nimic. Voi nu sinteti acceptati, in lumea civilizata.” Dragul Tati , într-un stat de drept nu înghiți totul, cum faceți voi ! De cum nu îți convine cea ce fac guvernanți.. ieși în stradã, dar nu cum faceți voi cã nu vã cordonați, și stai acolo pânã pleacã guvernul. Este drept cã Gyurcsan a plecat cam greu dar opinia publiucã l-a dat deoparte, pe când la voi…povești, de vine ungurii …oh cât mã doare sufletul la atâta rãutate geneticã…suntem un popor stricat…rãu de tot de comuniști și nu reușim sã facem pasul înainte!
Iar argumentul „Rominia este un focar de civilizatie.„ Te caracterizeazã, ca și cele cu care continui… Nu dragã eu sunt , am fost și rãmân român! Indiferent de prostiile tale, iar cu focarul de țarã de hoți lasã mai moale. Nu este un obicei nicãieri în Europa hoția , numai la noi se furã pânã și voturile din parlament! Faptul cã spun adevãruri nu înseamnã cã nu am caracter sau cã acuz, cea ce spun sunt adevãruri , care știu cã este greu sã recunoști dar mediteazã !
Iar faptul cã cine pe cine a obligat la schimbarea numelui… asta s-a practicat foarte mult timp în toate țãrile foste socialiste, dar nu numai, dacã aveți memoria bunã, au fost Olimpiade unde concurenți la patru ani au fost prezentați sub alte nume….nimic nou sub soare…și asta este un patent sovietic, asta nu are nimic comun cu România sau Ungaria, doar cã toți au aplicat-o! Îmi pare rãu dacã câte odatã sunt mai dur dar nu îmi plac prostiile omenești !

sunt un tip timid,nu vrei sã mã cunoști,fromoaso! Au încercat toate nevestele mele dar....

Ca sa stai cu pieptul gol in fata tancurilor iti trebuie o doza de prostie. Ceea ce rominii, nu au. Cind nu patesti nimic de la tanc, au ordin sa nu traga, sau e milos tanchistul. Adica, cum spuneti voi ungurii....."prost'.
Si unul din bunici care era ardelean, a murit calcat de tancuri rusesti in transee. Asa ca sa nu-mi spui tu mie de curajul vostru, ca e apa de ploaie. Apareti sa mobilizati oamenii cind nu e pericol si dispareti la greu, Sint mincat de "curajul" vostru.
Daca noi rominii am fi ca in evul mediu, robii vostrii, atunci ati fi linistiti. De fapt asta vreti.
Sinteti provocatori de conflicte, din dorinta de a domina natiile care va gazduiesc. Nicidecum ptr a trai in armonie cu respectivele natii.
Aveti drepturi mai mari si decit alte natii conlocuitoare si decit natia in ansamblul ei. dar tot sinteti nemultumiti. de fapt vreti sa ne faceti sclavii vostrii. Oricine vede asta. Sau sa eliminati natia romina din comunitatile voastre. Prin obligarea purtarii de nume unguresti si altele.
Doar casatoriile mixte va mai potolesc.
Insasi faptul ca atunci cind se spune orice de bine de romini, dar orice, sariti ca arsi, de parca ar fi vorba de voi, arata ca aveti un fix cu eliminarea a tot ce e bun la natiile pe care aveti obsesie.
Continuati, ca iese la iveala cit de mult ne uriti.

E ptr cel cu postarea de sus, care nu lasa pe nimeni pe forum sa spuna ceva de bine de natia noastra.

Am vazut accentele de autoritarism ale citorva ministrii unguri, ei sint cei mai ai naibii. Ei dau tonul la masuri dure. Asa ca mai usor cu revoltele impotriva celor ce conduc, ca voi provocati, prin autoritarism excesiv, si fara finalitate pozitiv a functiei de conducere.
Masurile de conducere in mod normal ar trebui aprobate de oameni. As vrea sa va vad in functii de conducere cerind aprobarea rominilor, din acel domeniu Cred ca faceti soc, daca vi se pune in vedere asta.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Apropo de capacitatea ministrilor unguri. Ministrul ungar al mediului de la noi, cind are de gind sa porneasca constructia uneia, sau 2 statii de epurare a apei in Bucuresti? Este singura capitala europeana fara. Nu stiu daca e vorba de epurare ininte de consum sau cele reziduale.
Daca nu o incepe, fiindca va dura ceva ani, va fi ras din rindul personalitatilor, care ar mai merita atentie in viitor.
Parerea mea, e ca se incadreaza in aceeasi stare de spirit, in care ne uriti.
Tot raul spre bine, noi tot va trebui sa ne dezvoltam si sa ne crestem nivelul de trai. Si va fi fara voi.

Va trebui sa faceti asa cum vrem noi rominii, si cum trebuie.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

,,Motto: „Secuii ºi ungurii înseamnã douã lucruri deosebite, ºi secuiul din popor când i se spune cã este ungur el protesteazã(…)”. N. Iorga

afis maghiar de propaganda revizionistaPE 15 MARTIE, în fiecare an, comunitatea maghiarã din România serbeazã ziua naþionalã a Ungariei. Mitingul organizat cu aceastã ocazie are dublu scop: sã arate existenþa unei legãturi istorice între Transilvania ºi Ungaria ºi sã creeze o stare de spirit antiromâneascã în rândul cetãþenilor români de sorginte maghiarã. Cum au fãcut-o întotdeauna, ungurii le refuzã însã românilor din Ungaria manifestãrile cu caracter naþional, principiul reciprocitãþii fiind complet ignorat. De data aceasta, s-a mai adãugat obiectivelor mitingului ºi “proclamarea autonomiei þinutului secuiesc”. Este de departe o manevrã a UDMR-ului, care de 16 ani a adoptat politica paºilor mãrunþi, fiind sprijinat puternic de Budapesta. În februarie, s-a deschis un post de televiziune maghiar ºi un post de radio în Ardeal. Reprezentanþii UDMR au fãcut numeroase memorandumuri ca România sã nu fie primitã în UE, ceea ce ar asigura superioritatea maghiarilor, ºi dreptul de a interveni în Transilvania. În 1993, Marko Bela anexa unui astfel de memorandum o hartã care sã demonstreze drepturile ungurilor asupra Trannsilvaniei. Chiar recent, Adunarea Parlamentarã a Consiliului Europei a adoptat Recomandarea 1735, promovatã de Gyorgy Frunda, prin care se cere statelor membre sã-ºi modifice Constituþiile astfel încât sã nu mai fie definite pe bazã etnicã.

Ce legãturã existã însã între ziua naþionalã a Ungariei ºi secui? Istoric, nici una. Este surprinzãtor gradul de deznaþionalizare la care au fost aduºi secuii de cãtre revizionismul maghiar.

În întreaga lor istorie, ungurii au fost prea puþini numeric pentru pretenþiile lor prea mari. De aceea au procedat la asimilarea naþionalitãþilor conlocuitoare, cel mai adesea prin maghiarizare forþatã. Câþi români nu au fost siliþi sã-ºi schimbe numele pentru a scãpa de cruzimea maghiarã, cel mai recent exemplu fiind cel din perioadã horthystã?, când au fost schimbate pânã ºi numele de pe crucile româneºti. Noi, însã, nu am încercat niciodatã deznaþionalizarea altora, aºa cã nu înþelegem rostul autonomiei. A cere autonomie pentru þinutul secuiesc, lãsând la o parte ilegitimitatea istoricã a acestui þinut, înseamnã a cere drepturi speciale, care sã transforme o minoritate într-o aristocraþie. Democraþia trebuie sã fie aceeaºi pentru toþi. Cã dupã 1989 mulþi secui s-au declarat unguri, renegându-ºi originea, pentru a beneficia de avantaje materiale, acesta este un fapt pe larg cunoscut. Sã fi uitat secuii cã nobilii maghiari le-au retras la un moment dat drepturile ºi i-au transformat din oameni liberi în iobagi? „Cu secuii avem o simbiozã, adicã o viaþã împreunã, cu ungurii numai o vecinãtate”.[1]

Contoversata origine a secuilor

„Problema ungarismului nu poate fi separatã de cea a secuilor ºi de cea a deznaþionalizãrii românilor”. [2]. Prima atestare a secuilor este în 1213, fiind amintiþi în oastea comitelui Sibiului. Originea lor a nãscut numeroase polemici. Ungurii considerã cã au fost colonizaþi pentru apãrarea graniþei rãsãritene împotriva popoarelor migratoare. Episcopul Napragy îi considera „seminþie sciticã, care pe vremuri era alcãtuitã numai din oameni liberi”. S-a vorbit chiar de o origine dacicã a acestora. Cert este cã printre secui au fost asimilaþi de-a lungul timpului numeroºi români, care ar trebui sã-ºi aminteascã de aceasta. N. Iorga leagã originea secuilor de azi de chemarea cavalerilor teutoni de cãtre regii Ungariei, în jurul anului 1200, în Ardeal, pentru apãrarea graniþelor estice. ”Dar cavalerii grãmãdiserã oameni de pretutindeni la graniþa rãsãriteanã, în rândul întâi unguri, dar ºi unii români din masa veche a populaþiei româneºti din vãile Carpaþilor, pe care nimeni ºi nimic nu i-a putut înstrãina din sãlaºurile lor cele vechi. De acolo se trag secuii de azi, rãmaºi dupã retragerea teutonilor în seama regilor. Încetul cu încetul, foarte mulþi români de credinþã rãsãriteanã care erau aºezaþi aici ca grãniceri s-au pierdut, ca religie întâi, apoi ca limbã, dar nu ºi ca neam, în rândul secuilor din cel trei scaune” [3]

Se vede clar cã între secui ºi unguri nu poate fi pus semnul egalitãþii. Manipularea secuilor este doar una din mãsurile luate pentru realizarea visului de veacuri al poporului maghiar, care a acþionat întocmai ca presupusul testament al þarului Petru cel mare: refacerea coroanei Sfântului ªtefan. Coroana Sf. ªtefan a devenit obiect de idolatrie în istoria poporului maghiar. Ceea ce se uitã însã este cã expansiunea acestui regat s-a fãcut „nu în calitate naþionalã, ci în cea religioasã, catolicã” (N.Iorga). ªtefan era „rege prin creaþie apostolicã”, Papa având nevoie de o forþã barbarã pentru rãspândirea catolicismului. Pentru aceastã misiune ungurii erau prea puþini, ºi de acea s-a apelat la colonizarea cu saºi, secui, ºi chiar la chemarea teutonilor în Þara Bârsei ºi þinutul Severinului.

Semnificaþia zilei de 15 martie pentru români

15 martie 1848: proclamarea independenþei Ungariei ºi ieºirea de sub absolutismul Imperiului Habsuburgic. Refuzând altor popoare ceea ce revendicã pentru ei înºiºi, ungurii se pregãtesc sã înglobeze în „Ungaria mare” vecinii: românii din Transilvania, polonezii din Galiþia, o parte din croaþi ºi slovaci, ºi asta sub privirele îngãduitoare ale împãratului Ferdinand.

18 martie 1848: alipirea forþatã a Transilvaniei la Ungaria. Imediat începe politica de maghiarizare ºi mulþi dintre noii locuitori ai Ungariei sunt terorizaþi ºi chiar uciºi. Dupã ce zguduise Parisul, revoluþia a trecut la Viena ºi de aici în tot Imperiul Habsburgic, dar cu alte revendicãri. Popoarele slave din Imperiul Habsburgic (sârbii, croaþii, slovacii, o parte a polonezilor) sperã într-o intervenþie a þarului, care treptat preluase rolul de continuator al Bizanþului ºi apãrãtor al ortodoxiei. Românii din Ardeal, care demonstraserã încã de la Rãscoala lui Horea (1784) cã au o conºtiinþã naþionalã, îºi cereau drepturile, aspirând la unitate. Împotriva tuturor acestora, Casa de Austria a ales sã joace pe cartea maghiarã, carte fatalã care putea sã ducã puþin mai târziu chiar la cãderea Vienei sub asaltul trupelor maghiare.

29 mai 1848, Dieta de la Cluj, dominatã de unguri, va vota alipirea Transilvaniei la Ungaria, pantru ca pe 10 iunie alipirea sã fie recunoscutã de împãrat. Transilvania însemna la acea vreme doar o parte din cea ce înseamnã astãzi. Restul fusese deja anexat Ungariei: comitatele bãnãþene Caraº-Severin ºi Timiº-Torontal în 1779 ºi pãrþile ungurene (Maramureº, Sãlaj, Satu-Mare, Bihor ºi Arad) în 1836.

11 septembrie 1848: se produce ruptura între Curtea de la Viena ºi ungurii conduºi cu puteri dictatoriale de Kossuth. Comisarul austriac Lemberg este spânzurat la Budapesta ºi încep luptele dintre unguri ºi trupele austriece. Pe cine sã cheme în ajutor Viena, decât pe cei care mai devreme îi lãsase la cheremul ungurilor (croaþi, slovaci, români)? Primele victorii aparþin ungurilor, iar românii sunt pãrãsiþi de trupele imperiale, fiind siliþi sã reziste în faþa ungurilor în frunte cu Avram Iancu ºi alþi prefecþi. Timp de 8 luni, Munþii Apuseni sunt apãraþi exemplar de Avram Iancu, dar meritele acestuia nu vor fi recunoscute de curtea de la Viena. Înfrângerea ungurilor se face doar cu sprijinul armatelor þarului, care se temea de extinderea revoltelor.

Problema Unirii

Dupã înfrângerea ungurilor la Mohacs (1526) în faþa turcilor, mare parte a nobilimii maghiare s-a refugiat în Ardeal, de unde a luptat pentru refacerea Regatului Maghiar. Naþionalismul maghiar a supravieþuit ºi a avut ca punct de rezistenþã Ardealul.

De la Pacea de la Carloviþ 1699, când Austria primeºte de la turci Ungaria, lozinca „unitate (cu Transivania n.a.) sau moarte” a stãpânit minþile înfierbântate ale conducãtorilor maghiari. Între 1703-1711 rãscoala curuþilor, condusã de Francisc Rakoczy, a avut ca scop nedeclarat tocami aceastã unire a Ardealului cu Ungaria. Cronicarul ungur Mihai Cserey, scria referitor la aceste evenimente:

„Învaþã scumpa mea Transilvanie cum sã te împrieteneºti, cum sã te legi de aci de Ungaria, pentru cã stricãciunea Transilvaniei totdeauna de la Ungaria s-a tras. Oamenii din Ungaria, nestatornici, turbulenþi, leneºi, îngâmfaþi, ambiþioºi, netrebnici ºi prãdalnici totdeauna s-au refãcut din bogãþia locuitorilor din Transilvania, care sunt cruþãtori ºi buni gospodari”. [4]

Sub privirea îngãduitoare a Austriei, administraþia maghiarã era necruþãtoare faþã de români, al cãror protest a culminat cu celebrul Supplex Libellus Valachorum (1791). Zadarnic, cãci în 1842, limba maghiarã a fost declaratã „limbã diplomaticã”, fiind impusã în administraþia localã ºi cea a bisericii ardelene.

În anul revoluþionar 1848, o parte din reprezentanþii românilor agreau unirea cu Budapesta, întrucât prin numãrul lor, românii deveneau un factor politic de prim rang în Ungaria liberalã, cãci ungurii nu erau minoritari numai în Ardeal, ci chiar ºi în Ungaria propriu-zisã, unde „croaþii, sârbii, slovacii ºi ucrainienii din Rusia subcarpaticã erau toþi în majoritate faþã de unguri”[5]. Cei mai mulþi dintre români, în frunte cu mitropolitul Andrei ªaguna au sperat însã în unirea tuturor românilor sub tutela Vienei, noul împãrat Franz Iosif urmând sã devinã „duce al tuturor românilor”.

În 1867 se instaureazã dualismul austro-ungar, politica de deznaþionalizare a românilor din Transilvania culminând cu crimele hortyste din anii ’40, mergându-se pânã la dãrâmarea bisericilor ºi devalizarea mormintelor. În vremea perioadei comuniste lupta a continuat pe un alt plan, ungurii inventand divesre teorii cu privire la originea ºi istoria românilor ºi prezentând o imagine total negativã a României în Occident ºi în SUA. Teoriile dezvoltate de unguri pot fi sintetizate astfel: când ungurii au venit din stepã, în sec. IX, românii nu erau prezenþi pe malul stâng al Dunãrii, fiind rãspândiþi în Europa sud-esticã. Venind în contact cu Apusul, ungurii au cunoscut o mare dezvoltare, Regatul Maghiar al Sf. ªtefan (1000) extinzându-se mult în SE Europei. Se pierde din vedere, cã acest regat nu a fost decât un instrument de propagare a catolicismului în dauna Bizanþului ºi a religiei rãsãritene, ºi nu o cucerire a seminþiei maghiare. În 1933, contele Bethlen Istvan, fost prim-ministru al Ungarie în 1927, strângea semnãturile studenþilor de la Oxford pentru „dezlipirea Transilvaniei de România ºi constituirea sa într-un stat autonom”. ªi dupã 1989, diaspora maghiarã a dus o amplã campanie de creare a unei imagini negative a României.

Cu o clarviziune ieºitã din comun, N.Iorga avea sã afirme: „A ajuta Ungaria sã-ºi atingã scopurile ei, aceasta nu însemnã decât de a crea un nou izvor de tulburãri, care în chip fatal ar angaja popoare ºi state”.''

Diana Iane

Corneliu DAC/GET

Femeile dacilor
Poporul dac nu a fost constituit numai din acei bãrbaþi viteji care au uimit antichitatea cu credinþa, simplitatea ºi curajul lor, ci ºi din cealaltã jumãtate, cea femininã, pe a cãrei rãbdare ºi dãruire ºi-au bazat succesele cei prea adeseori plecaþi la rãzboi.
Dacã pentru vitejii daci istoriografia anticã a fost zgârcitã în a oferi detalii, pentru femeile lor aceeaºi literaturã a fost de-a dreptul vitregã, tot ceea ce ºtim limitându-se la câteva nume ºi informaþii rãzleþe. Cu toate acestea, nici în societatea geto-dacicã rolul femeii nu a putut fi unul minor, dupã cum probeazã descoperirile arheologice ºi reprezentãrile figurate ajunse pânã la noi, în special cele realizate la comanda învingãtorilor (Tropaeum Traiani, Columna lui Traian).
ªi în scrisul istoric contemporan poziþia femeii în societatea daco-geticã este încã una marginalã. Deºi mulþi istorici s-au simþit tentaþi sã scrie despre femei, un studiu monografic detaliat dedicat lor este încã greu de realizat. Tentative lãudabile sunt textele semnate de Florea Bobu Florescu [1], Lucia Marinescu [2] ºi Ion Horaþiu Criºan [3]. Referiri semnificative la subiect au fost fãcute mai ales cu prilejul publicãrii descoperirilor importante de obiecte de podoabã sau de cult asociabile feminitãþii.
Prezenta abordare, beneficiind de pe urma tuturor acestor contribuþii, dar neputându-ºi asocia nici pretenþia unei investigaþii exhaustive ºi nici pe cea a unei interpretãri originale, îºi propune cumularea unui spectru cât mai larg de informaþii, astfel încât universul feminin al Daciei sã aparã cât mai detaliat conturat, iar portretul femeii vizibil din cât mai multe unghiuri.

Ipostaze fizice.
Columna ne înfãþiºeazã ipostaze feminine zvelte, dar cu expresii aspre ºi mândre, cu o fineþe incontestabilã a trãsãturilor, cu faþa ovalã, frunte înaltã, ochi expresivi, nas drept, buze frumos conturate, pãr lung pieptãnat cu cãrare pe mijloc, acoperind tâmplele ºi lãsând libere urechile, strâns legat într-un coc bogat la ceafã ºi acoperit cu o nãframã [4]. La fel sunt pieptãnate femeile reprezentate pe monumentul de la Adamclisi [5], iar piesele de toreuticã cu reprezentãri feminine sugereazã uneori o coafurã similarã [6].
Un alt gen de pieptãnãturã este cea cu cãrare pe mijloc ºi pãrul împletit sau doar rãsucit în douã cosiþe [7], care în unele cazuri par sã porneascã din vârful capului. Aceastã coafurã neobiºnuitã, atestatã pe obiecte cu destinaþie culticã [8], e posibil sã fi fost un apanaj al personajelor feminine din panteonul geto-dac. De asemenea, coroborând interpretarea în acest mod a coafurii [9] cu anumite practici încã în uz în mediul rural transilvãnean care asociazã cosiþele cu virginitea, personajele reprezentate pe respectivele obiecte ne apar în ipostaza de zeiþe fecioare, respectiv acolite ale unei astfel de divinitãþi, la rândul lor fecioare.
Aceste portrete pot fi, cel puþin teoretic, “colorate”, prin apelul la sursele literare antice care vorbesc despre anumite caracteristici rasiale ale populaþiei nord-dunãrene: pãrul blond-roºcat, rareori negru, pielea de culoare deschisã ºi ochii albaºtri, prin aceste însuºiri fizice daco-geþii putând fi integraþi în aceeaºi categorie rasialã cu vecinii lor illiri, celþi, germanici ºi sciþi [10]. Cercetãrile osteologice completeazã ºi nuanþeazã aceastã imagine oarecum idealizatã a înfãþiºãrii fizice a geto-dacilor, vorbind despre o varietate de tipuri antropologice [11]. Aceste informaþii noi nu scad însã cu nimic din graþia ºi eleganþa modelelor feminine care i-au inspirat pe artiºtii antici, rãmânând astfel imortalizate în piatrã.

Vestimentaþia ºi podoabele.
Conform reprezentãrilor ºi informaþiilor pãstrate, putem aprecia ca îmbrãcãmintea femeilor din Dacia era compusã din cãmãºi asemãnãtoare iilor de azi, încreþite la gât, cu mâneci lungi ºi largi sau cu mâneci scurte, fuste pânã în pãmânt, peste care, uneori, se purta o mantie amplu drapatã. Când nu erau desculþe, în picioare purtau opinci sau cãlþuni. Capul ºi-l acopereau cu o basma, iar pe vreme rea posibil foloseau o glugã [12]. Este impresionantã asemãnarea care se poate observa între aceste piese de vestimentaþie ºi cele purtate încã în zilele noastre în anumite zone ale þãrii. Spre exemplu, fusta pe care o poartã femeile reprezentate pe metopele XLIX ºi L ale monumentului de la Adamclisi a fost interpretatã de etnografi ca o variantã a fotei cu capetele petrecute [13]; la fel s-au pronunþat specialiºtii ºi despre piesa similarã din þinuta vestimentarã a celor douã personaje feminine de pe plãcuþele de argint de la Letniþa, una dintre ele, cea reprezentatã cu o oglindã ºi un ºarpe cu trei capete, purtând ºi o cãmaºã în formã de ie [14]. Aceastã ultimã piesã de vestimentaþie amintitã este mai mult decât evidentã pe falera de la Galièe, inclusiv în ceea ce priveºte cusãturile care împodobesc umerii ºi pieptul [15]. Brâul ºi catrinþa sunt ºi ele prezente în analogiile fãcute între îmbrãcãmintea femeilor dace ºi costumul popular românesc [16].
Cercetãrile arheologice ne fac cunoscute astãzi o varietate considerabilã de obiecte de podoabã [17]. Discutate în ansamblu, este foarte dificil de delimitat o categorie care sã fie asociabilã exclusiv feminitãþii, atât colanele, lanþurile, torquesurile [18], brãþãrile, verigile, falerele, fibulele, inelele cât ºi pandantivele ºi chiar cerceii putând fi, în fapt, în uzul ambelor sexe. Impasul este parþial amortizat de aceleaºi reprezentãri artistice figurative deja amintite. Imaginea femininã de pe falera de la Galièe are la gât mai multe colane [19]; chipul de pe medalionul de lut ars descoperit la Sarmizegetusa este împodobit cu o diademã; în celebra sa reprezentare în bronz descoperitã la Piatra Roºie, Bendis are fruntea încinsã cu o bentiþã; figurile feminine de pe falerele de la Lupu poartã o podoabã stranie, ce pare alcãtuitã dintr-un ºir de falere, iar una dintre ele poartã ceva similar ºi în jurul capului [20]. Indiferent cum ar fi oricare dintre aceste personaje interpretate – ca zeiþe, acolite sau doar preotese –, podoabele în sine rãmân asociabile fiecãreia dintre ele, nu doar ca un atribut al sacrului, ci mai ales ca unul al feminitãþii.
O „podoabã” ºi mai puþin obiºnuitã este tatuajul. În societatea tracicã se pare cã tatuarea a fost la început o practicã de înfrumuseþare a femeilor. Clearh din Soloi, discipol al lui Aristotel, povesteºte o scenã care pare sã se fi petrecut în secolele V-IV a. Chr.: într-un context neexplicitat, un grup de femei “tracice”, foarte probabil ajunse captive, au fost tatuate de vecinele lor scite; ulterior ele au îmbogãþit însemnele respective, modificându-le în desene, transformând astfel semnificaþia iniþialã, de batjocurã, într-o “podoabã” [21] care va deveni sinonimã cu descendenþa nobiliarã ºi chiar un etalon al nobleþei, dupã afirmaþia unui alt autor contemporan, Dion Chrysostomos, care ºtie despre femeile din Tracia cã, “cu cât au mai multe semne ºi mai variate, cu atât se aratã a fi mai nobile ºi din pãrinþi mai de ispravã” [22]. ªi alþi autori antici vorbesc despre practicarea tatuajului în lumea geto-dacilor, folosindu-se ace înroºite în foc, înmuiate în diverºi coloranþi [23].
În ciuda acestor metode „barbare” de înfrumuseþare, e puþin probabil cã femeile din Dacia vor fi stârnit mai puþin interesul romanilor, dupã cucerire. Un indiciu cel puþin, dacã nu chiar o certitudine, este faptul cã artiºtii care au înfrumuseþat Roma cu monumentele menite sã facã nemuritoare faima de cuceritor al Daciei a împãratului Traian nu au fost impresionaþi doar de calitãþile bãrbaþilor, ci ºi de trãsãturile femeilor dace.

Îndeletniciri.
Ipostaze ale cotidianului pot fi descifrate cu ajutorul scenelor de pe Columnã ºi de pe metopele monumentului de la Adamclisi, unde femeia din acest spaþiu este înfãþiºatã într-o duioasã ipostazã maternã, ducând în braþe un sugar ºi þinându-i de mânã pe copiii mai mari sau purtând copilul într-o copaie pe cap.
Conform acestor reprezentãri, atribuþiile femeilor dace se concentrau în jurul locuinþei familiei dar ºi în cadrul muncilor agricole.
Centrul acestui univers a fost cu siguranþã vatra, cuvânt arhaic al cãrui înþeles primordial a rãmas la fel de puternic ºi de plin de semnificaþii pânã astãzi [24], însãºi pãstrarea sa datorându-se cu probabilitate femeii ºi ocupaþiilor sale specifice. Vestigiile arheologice sugereazã posibilitatea ca întreþinerea ºi manevrarea focului, în scopuri casnice ºi magico-religioase sã fi fost un apanaj exclusiv al femeii în societatea dacicã. La fel trebuie privitã ºi prepararea hranei care, în anumite circumstanþe, a putut fi consideratã parte a unui ritual social complex [25]. Informaþii preþioase despre aceastã îndeletnicire ne oferã tot descoperirile arheologice. Conform acestora, bucãtãria geto-dacicã pare sã fi fost simplã, sobrã, dar bine armonizatã nutritiv, oferind toate elementele necesare organismului uman [26]. Într-un posibil reþetar ar fi intrat, pe lângã pâine, diferite terciuri preparate din cereale (grâu, mei, secarã, orz, ovãz) în combinaþie sau nu cu alte alimente (laptele, brânza, mierea, ouãle, spanacul, loboda, lintea ºi mazãrea); alte fierturi de legume (nãut, bob, linte, mazãre, mãzãriche) sau diverse plante de sezon (mãcriº, ºtevie, spanac, lobodã, ciuperci, morcovi) însoþeau preparatele din carne, fiartã sau prãjitã, de vitã, oaie, porc, cal, pasãre, peºte, vânat ºi, sporadic, chiar de câine, condimentate cu usturoi, muºtar, oþet ºi, bineînþeles, nelipsita sare [27]. Fructele, mierea, lactatele [28], vinul [29], berea [30] ºi posibil ºi alte bãuturi (miedul, braga, borºul) completau meniul dacilor.
Unele alimente au fost servite ºi în stare crudã ºi, cu siguranþã, secretele conservãrii nu au fost cu totul strãine femeilor din Dacia. Diferitele practici de conservare (sãrarea, afumarea, murarea, fermentarea, uscarea, congelarea) sunt, oricum, modalitãþi de prelucrare primarã a alimentelor, iar chiupurile mari de lut ajunse pânã la noi au avut cu siguranþã ºi astfel de întrebuinþãri, nu doar pe aceea de depozitare a cerealelor, a mierii, vinului ºi uleiului [31]. La fel poate fi interpretatã ºi existenþa hambarelor de suprafaþã ºi a gropilor pentru pãstrarea proviziilor, atât de frecvent atestate în jurul locuinþelor.
Nu doar alimentaþia a stat în atenþia femeilor, ci chiar un atuu al lor trebuie sã fi fost cunoaºterea rolului curativ, medical, pe care îl deþin o serie de plante, a cãror întrebuinþare a fost cu siguranþã asociatã cu diverse practici magico-religioase.
Toate aceste afirmaþii se bazeazã pe descoperirile arheologice constând în diverse ustensile casnice, vase, seminþe, resturi osteologice, ºi pe informaþiile, fie ele ºi lacunare, oferite de autorii antici. Nu poate fi exclusã din discuþie nici vechimea unor cuvinte din vocabularul aferent gastronomiei, între care cele mai la îndemânã sunt: brânzã, mazãre, pãstaie, rânzã, sâmbure, strugure, ºoric, urdã, zãr. Pãstrarea lor de-a lungul veacurilor se datoreazã cu foarte mare probabilitate femeilor, care s-au aflat mult mai des în contact cu ingredientele pe care respectivele vocabule le desemnau, precum ºi cu consecinþele utilizãrii lor, ilustrate de termeni ca abure, sarbãd, scrum, steregie, strepede [33].
Nu numai pregãtitul hranei se desfãºura în jurul vetrei, ci întregul univers familial gravita în jurul acestei adevãrate axis mundi, prin sentimentul de protecþie ºi adãpost cu care se asocia, precum ºi prin semnificaþiile sale sacre. Întreaga locuinþã dacicã era organizatã împrejurul sãu, indiferent de forma sau dimensiunile spaþiului ocupat: bordei, locuinþã de suprafaþã, patrulaterã, ovalã, rotundã, poligonalã, cu una sau mai multe încãperi [34]. Este de presupus cã la clãdirea dar mai ales la amenajarea acestora luau parte activã ºi femeile, în grija cãrora rãmâneau oricum ulterior. Iarãºi posibile probe în favoarea contribuþiei femeii la întreþinerea locuinþei, reflectatã prin prisma vocabularului de sorginte arhaicã, sunt termenii: a deretica, mãturã, a scurma (lutul, pentru a-l folosi la lipirea pereþilor ºi a pardoselii) ºi, desigur, deja amintita vatrã [35].
Acesta este universul casnic al femeilor dacice ºi este neîndoielnic faptul cã ele ajutau la construirea lui, uneori în mod decisiv ºi întotdeauna individualizându-l, întocmai ca ºi þintele de fier cu floarea frumos ornamentatã cu motive geometrice sau vegetale care împodobeau uºile de la intrare [36]. Rolul femeii în acest microcosmos poate fi ºi el parþial reconstituit. Autorii antici ne vorbesc despre participarea ei la muncile câmpului ºi îngrijirea animalelor [37]. Pe lângã acestea, se ocupa de meºteºugurile casnice: tors, þesut, croit, cusut ºi, într-o oarecare mãsurã, de olãrit. Sãpãturile arheologice au scos la suprafaþã nenumãrate greutãþi folosite la rãzboiul de þesut, ace de cusut confecþionate din os sau metal, iar noþiuni precum brâu, caier, cãputã, cãciulã, creþ, a însãila, a înºira, pânzã, undrea [38] susþin ºi ele vechimea preocupãrilor pentru confecþionarea îmbrãcãmintei. Înclinaþia femeii spre frumos trebuie sã-ºi fi gãsit un domeniu de acþiune ºi în ornamentarea ceramicii, iar plãmãdirea din lut, odatã cu vasele necesare gospodãriei, a unor obiecte miniaturale ºi a pãpuºilor se asociazã mai uºor cu natura maternã. În legãturã cu aceast din urmã, este mai mult decât semnificativ faptul cã aproape toate cuvintele cu referire la copilãrie provin din substrat: bãiat, copil, leagãn, a lepãda (sarcina), a mãdãri (a rãsfãþa), prunc [39] ºi, posibil, cocon [40].
Coroborând descoperirile arheologice cu cercetãrile lingvistice, etnografice ºi antropologice, rolul femeii în societatea dacicã apare deci destul de clar conturat. Ea e stapâna casei, pe care o conduce adesea în lipsa bãrbatului, iar creºterea copiilor ºi gospodãria îi ocupau cea mai mare parte a timpului.

Rolul social.
Pe metopa IX de la Adamclisi o familie se deplaseazã cu ajutorul unui car tras de vite, iar pe metopa XLIX ne întâmpinã o pereche tânãrã: un bãrbat þinând de mânã o femeie [41]. Conform acestor reprezentãri, nucleul societãþii geto-dace pare sã fie familia monogamã. Lucrurile nu vor fi stat însã întotdeauna aºa, autorii antici fãcând referiri la obiceiul tracilor de a avea un numãr relativ mare de soþii, între 3 ºi 30 ! [42] Cert este, ºi reprezentãrile de pe Tropaeum Traiani par sã confirme, cã undeva spre mijlocul secolului I a. Chr. geþii au abandonat aceastã practicã. Am ales acest reper cronologic în ideea cã marea reformã sacerdotal-religioasã iniþiatã de marele preot Deceneu ar fi fost incompletã fãrã o reformã moralã, care sã presupunã ºi schimbarea atitudinii faþã de femeie ºi cãsãtorie. Prin implicaþiile sale, o asemenea transformare a moravurilor avea nevoie de o personalitate de talia ºi charisma lui Deceneu, rangul de mare preot ºi susþinerea regalã de care acesta s-a bucurat asigurând ºi succesul iniþiativei. Astfel, constatãm cã izvoarele scrise contemporane perioadei dintre domnia lui Burebista ºi cea a lui Decebal nu pun poligamia, comportamentul orgiastic ºi violenþa – metehne asociate societãþii tracilor sudici – ºi pe seama daco-geþilor. Este deci de acceptat ideea cã, reformând din temelii societatea geto-dacã, Deceneu a introdus schimbãri ºi în ceea ce priveºte componenþa familiei, fãrã reformarea acesteia neputându-se obþine o realã modificare de conduitã socialã.
Poli/monogamã, cãsãtoria la geto-daci, ca ºi la traci dealtfel, presupunea cumpãrarea soþiilor de la pãrinþii acestora – o adevãratã “lege tracã” [43], având ca revers o atitudine foarte durã la adresa infidelitãþii conjugale, cel puþin în lumea dacicã, unde “pãcatul adulteriului, cu îndemnu-i orbitor/Se rãscumpãrã cu moarte, dupã datinile lor” [44]. Valoarea zestrei se pare cã intervenea doar în cazul fetelor “nãpãstuite din pricina urâþeniei”, dupã plastica exprimare a lui Solinus [45]. Lucrurile nu vor fi stat însã chiar aºa ºi o dovadã a importanþei dotei pentru întemeierea noii familii este supravieþuirea pânã azi a cuvântului zestre [46], împreunã cu întregul sãu cortegiu de semnificaþii social-economice. Însemnãtatea ritualului cãsãtoriei în societatea geto-dacã este ilustratã ºi ea, pe aceeaºi filierã lingvisticã, de conservarea vocabulei mire [47], cãreia în mod natural i se asociazã ºi cel de mireasã.
Care era rostul femeii în modul de funcþionare a angrenajului familial s-a vãzut deja în capitolul dedicat îndeletnicilor. Redus la esenþã de autorii antici, el este asociat statutului celui mai inferior, dupã standardele epocii: erau puse “sã slujeascã fãrã a se deosebi întru nimic de sclavi” [48]. O asemenea atitudine plinã de desconsiderare, cu certitudine la adresa femeilor dace, ne-o prezintã Trogus Pompeius atunci când descrie derularea unui conflict daco-bastarn: “ªi dacii sunt o mlãdiþã a geþilor. În vremea regelui Oroles se luptarã fãrã succes împotriva bastarnilor ºi de aceea, ca pedeapsã pentru slãbiciunea arãtatã, au fost siliþi, din porunca regelui, ca atunci când voiau sã doarmã, sã punã capul în locul picioarelor ºi sã facã soþiilor lor serviciile pe care mai înainte acestea obiºnuiau sã le facã lor. Aceastã pedeapsã a fost înlãturatã numai dupã ce, prin vitejia lor, au ºters ruºinea pe care ºi-au atras-o în rãzboiul de mai înainte” [49].
Situaþia nu va fi fost însã la fel de dramaticã pentru toate femeile din Dacia. Ne gândim aici la femeile din categoriile sociale sus-puse, ale cãror griji casnice vor fi fost cu siguranþã împãrþite cu eventualele slujnice ºi chiar sclave. De o consideraþie aparte trebuie sã se fi bucurat femeile din înalta societate, în special cele din familia regalã. În legãturã cu acestea din urmã, putem sã ne întrebãm dacã atitudinea plinã de condescendenþã pe care Traian o manifestã faþã de o importantã prizonierã, consideratã a fi sora lui Decebal, în momentul în care o invitã sã urce în corabia ce urma sã o ducã în interiorul Imperiului [50], este un simplu gest de curtoazie sau manifestarea respectului faþã de un membru al familiei regale a cãrui luare în captivitate putea deveni o preþioasã armã psihologicã în mâinile împãratului. Dio Cassius susþine ca foarte probabilã cea de-a doua interpretare cãci, ne mãrturiseºte el, Decebal s-a arãtat dispus sã accepte încetarea ostilitãþilor în orice condiþii, “nu fiindcã ar fi avut de gând sã le respecte, ci ca sã mai prindã putere, dupã pierderile suferite atunci” [51].
Un caz posibil similar este dezvãluit de o inscripþie în care se vorbeºte despre Zia, soþia regelui costoboc Pieporus, decedatã la Roma în secolul II p. Chr., cãreia nepoþii Natoporus ºi Drilgisa i-au ridicat un monument funerar [52]. În lipsa oricãror detalii, cel mai plauzibil scenariu pare sã fie utilizarea aceleiaºi arme psihologice, soþia regelui devenind ostaticã în contextul confruntãrilor dintre romani ºi tribul rãzboinic al costobocilor.
În ambele situaþii ne aflãm în faþa unor personaje ce par sã-ºi depãºeascã statutul de membri ai înaltei societãþi ºi poate chiar ºi pe cel de persoane foarte apropiate conducãtorilor politici, din moment ce persoana lor putea garanta o anume evoluþie a evenimentelor. Mai mult, statutul acestor femei, deºi ostatice în Imperiu, se pare cã nu a fost lipsit de prestigiu, din moment ce Ziei i se ridicã un monument funerar, iar în anul 260 p. Chr., un oarecare Regalianus era proclamat împãrat de legiunile dunãrene, printre altele, ºi pentru cã „gentis Daciae, Decebali ipsius, ut fertur, affinis” („de neam dacic fiind, pe cât se spune, rudã cu însuºi Decebal”) [53] – semn cã acea sorã a regelui deportatã de Traian a avut urmaºi, fapt exploatat politic [54] ºi propagandistic de Regalianus.

Rolul sacerdotal.
Latura femininã nu este numai o caracteristicã a societãþii geto-dacice, ci ºi a panteonului geto-dac. Avem ca dovezi persistenþa cultului Marii Zeiþe din neolitic pânã în Latène-ul târziu [55]. Cultul pentru Marea Zeiþã sau Mama Divinã era nelipsit din religia popoarelor antice si daco-geþii nu puteau face excepþie. În acest sens a fost interpretat tezaurul de obiecte de argint descoperit la Lupu (jud. Alba) [56] ºi statuetele feminine descoperite în numeroase situri arheologice. S-a aproximat chiar cã numãrul acestor reprezentãri ar fi chiar mai mare decât al celor masculine [57], un indiciu care ar trebui sã ne atragã atenþia asupra impactului divinitãþilor feminine asupra religiozitãþii geto-dacilor.
O serie de descoperiri vin sã sprijine asocierea dintre o anume divinitate femininã (Marea Zeiþã ?, Hestia ?) ºi cultul focului. Îndeplinirea practicilor rituale cãdea cu siguranþã în sarcina femeilor, cele care în mod firesc întreþineau în cãmin, cu dificultãþile inerente mijloacelor de iniþiere si întreþinere avute la dispoziþie, focul necesar activitãþilor cotidiene [58].
Tot din strãfundurile neolitice ºi tot în legãturã cu o Mare Zeiþã sunt ºi practicile ºi credinþele legate de fertilitate ºi fecunditate, asociabile la rândul lor, într-o perioadã mai avansatã de organizare socialã, cu dragostea, maternitatea, familia în ultimã instanþã [59]. Herodot vorbeºte de o astfel de zeiþã, Bendis, pe care femeile trace o adorau ca pe o divinitate a feminitãþii în general [60]. Descoperirile arheologice puse în legãturã cu aceastã zeiþã (bustul-mascã de bronz de la Piatra Roºie, medalionul ceramic de la Sarmizegetusa ºi capul de la Costeºti) ne prezintã, dincolo de orice îndoialã, un tip de feminitate cu siguranþã deosebit, practicat sau practicabil doar la vârfurile ierarhiei sociale. Þinuta maiestuoasã, coafura mai puþin obiºnuitã, împodobitã cu o bentiþã sau o tiarã, puteau fi doar atributele unei femei de rang înalt sau ale unei zeiþe, oricum cam singurele care se puteau învrednici de atenþia artiºtilor, într-o societate care nu pare sã fi practicat arta ca un mod de viaþã.
Arta figurativã este deci cea care ne scoate ºi de aceastã datã din impas, câtã vreme nici un izvor scris din antichitate nu confirmã prezenþa în societatea dacicã a preoteselor. ªi totuºi, ele nu puteau lipsi, la fel ca în toate societãþile contemporane cu cea a dacilor, ºi de asemenea trebuie sã fi beneficiat de un prestigiu deosebit, chiar dacã acesta va fi fost împãrtãºit doar în limitele comunitãþii feminine.
Rolul sacerdotal al femeii este sugerat ºi de scena XLV de pe Columna traianã, unde, în preajma unei clãdiri, interpretate de Radu Vulpe ca templu, un grup de femei dace, posibil preotese, tortureazã prizonieri romani folosindu-se de torþe [61]. O altã sursã anticã [62] atestã practicarea de cãtre scordisci – cu eventuale corespondenþe ºi în lumea geto-dacicã – a unor ritualuri sângeroase în care prizonierii de rãzboi erau uciºi, dupã o prealabilã torturare ritualã. De altfel, în scena XXV de pe Columnã se pot vedea craniile, presupuse ale soldaþilor generalului Fuscus, expuse pe zidurile unei cetãþi dacice, înfipte în pari.
În istoriografia anticã virtuþi precum vitejia, demnitatea, ataºamentul faþã de pãmântul natal sunt frecvent asociate neamului dacilor, fiind de netãgãduit cã aceste nobile calitãþi s-au datorat cu prisosinþã ºi grijii materne, care, în ultimã instanþã, este autoritatea supremã ce a fãcut posibilã supravieþuirea pânã aproape de zilele noastre a substratului dacic. Femeile Daciei, mame, surori ºi fiice, au dus mai departe elementele culturii ºi civilizaþie proprii, atunci când armele bãrbaþilor nu au mai putut opri legiunile Romei, rãzbunându-i astfel pe cei ce au cãzut aparând Sarmizegetuza''

Burebista
,, intemeietor, regele geto-dacilor, statul dac

“Ajuns în fruntea neamului sãu, care era istovit de rãzboaie dese, getul Burebista l-a înãlþat atât de mult prin exerciþii, abþinere de la vin ºi ascultare faþã de porunci, încât în câþiva ani a fãurit un stat puternic ºi a supus geþilor cea mai mare parte din populaþiile vecine, ajungând sã fie temut chiar ºi de romani“, scria Strabon la puþinã vreme de la moartea lui Burebista


Ca lupii, stand la panda.
Vom insera cu anul
Si-om deveni pamanturi.
Ne-o tine minte neamul

Frumosi ca doua canturi.

Ne vom zidi-n Credinta,
In bolta Casei noastre,
Vom ninge cu vointa

Si vom ploua cu astre.

Vom asfinti cu veacul
Si-om deveni zapada.
Ne-o pomeni saracul

In planset de balada…

Ne-o creste foc din Suflet,
Ne-or plange-n palme macii,
Cand ne-om opri din umblet,
Feciori ai Sfintei Dacii



Burebista, rege al geto-dacilor (82-44 î.Hr.), întemeietorul statului dac.
PERSONALITATEA REGELUI

Un caracter solid si echilibrat, ajutat de calitatile unui geniu militar si un imens talent diplomatic, cunoscator al caracterului uman, un om robust, cu conditie fizica foarte buna, luptator fiind si calator, il impune ca cel mai mare rege dac si una din personalitatile de marca ale istoriei romanesti.
NUMELE

Avand in vedere numarul mare de copii prin care au ajuns la noi operele scriitorilor antici, putem lua in calcul doar radicalul numelui. Autorii antici, sau poate copistii creeaza confuzie, numele regelui aparand in multe izvoare in forme diferite chiar si la acelasi autor. Cel mai des intalnit este Byrebistas ca in decretul dionysopolitan in cinstea lui Acornion. Numele regelui dac, cunoaste insa cele mai variate forme: Byrabeistas, Burbistas, Boirebista, Buruista.



Coif
DOMNIA

Burebista s-a nascut ca fiu al regelui care avea capitala la Argedava in jurul anului 110 ien. Tatal lui Burebista trebuie sa fi avut o mare influenta in zona, atata timp cat reprezentantii oraselor pontice apelau la el. Acest context social, a avut, probabil un rol hotarator in viata lui Burebista, primul vizionar al unitatii administrative a populatiei carpato-danubiano-pontice. Avand in vedere evenimentele ulterioare, nu ne este greu sa ne imaginam, tineretea lu Burebista, o viata de print-ostas. Ajuns la maturitate, incepe procesul de unificare a tuturor dacilor. Prima datare precisa in acest sens o avem de la Iordanes, care ne spune ca la inceputul domniei lui Sylla la Roma, deci in anul 82 ien, Burebista este deja la conducerea uniunii de triburi. Acest fapt este sustinut de tezaure monetare cum ar fi cel de la Galiganul de Jos (jud. Arges), ce contine, monede dintre anii 150-81 ien, ceea ce inseamna ca vreun nobil dac sau un oras si-a ingropat tezaurul, odata cu revolutia inceputa de Burebista. Intre anii 80-70 ien, aflam din decretul dionysopolitan ca Acornion, intra in contact cu Burebista. In interval de 20-30 de ani, regele dac, isi definitiveaza opera: Dacia Mare. Acest lucru are loc pana in anul 48 ien, cand prietenul sau, acum, Acornion, transmite dorinta regelui de a interveni in politica Romei, deci avea si resursele necesare acestei actiuni. In anul 44 ien, in timpul unei probabile revolte de palat, regele este asasinat.
CAPITALA

Dupa cum s-a vazut mai sus, Burebista s-a nascut la Argedava. In prima faza a proiectului sau si-a stabilit capitala la Costesti, pana a construit Sarmizegetusa Regia.

GRANITELE

Celui mai mare regat din istoria noastra i se pot urmari granitele pe urmatorul traseu: se pleaca de pe malul Marii Negre, la sud de Sozopol (Bulgaria), se merge de-a lungul Balcanilor pana la Morava. De aici se urca spre nord-vest pana la Dunare. In continuare spre nord pana la Bratislava. De aici pe Carpatii nordici se ajunge la Nistru care ne duce pana la Parutino, inapoi pe malul Marii Negre.

Dacia
POLITICA INTERNA

Unificarea tuturor dacilor a avut loc pe mai multe planuri:

* militar: Strabo, ne indica numarul de 200.000 de ostasi ai armatei lui Burebista. O armata cu experienta, cu siguranta bine pusa la punct, putea sa impuna respect oricarui dusman.
* social: daca la un soldat se considera patru necombatanti, rezulta o populatie totala de aproximativ 1.000.000 de oameni. Se pare ca regele se putea baza pe marea majoritate a populatiei de rand, insa nobilimea nu ii impartaseau in aceeasi masura viziunea.
* administrativ: Burebista este conducatorul suprem care conduce cu inteligenta si la nevoie cu forta. Un ajutor important pentru rege este marele preot, in aceasta perioada, Deceneu, precum si o cancelarie regala competenta. Pentru o mai buna organizare realizeaza o structura birocratica, punand coordonatori in economie, peste armata, peste judecatori, peste medici.
* economic: bate moneda, cea existenta nemaifiind suficienta pentru comertul care creste vertiginos. Agricultura se bazeaza pe cereale, deasemena, oieritul, apicultura si extractiile de sare, asigura alimente nu numai pentru consumul intern, ci si pentru export. Extractiile de minereuri, asigura materialul necesar metalurgiei in continua dezvoltare. Se impune controlul regal al aurului, marea majoritate a podoabelor fiind din argint. Comertul are directia principala Dacia-Grecia dar nu lipseste nici cel cu Imperiul Roman.
* juridic: vestitele belagines sunt acum redactate in cancelaria regala
* moral-religios: populatia este adusa la o viata cu norme morale avangardiste, implementate in mare parte cu ajutorul religiei. Exemplul celebru este convingerea populatiei sa taie viile, pentru a renunta la vin.

POLITICA EXTERNA

Politica externa a regelui Burebista consta mai mult in expeditii de cucerire decat in relatii diplomatice. Unul din primele atacuri ale lui Burebista, are loc in sudul Dunarii, in alianta cu scordiscii. Acest atac din anul 74 ien, ii asigura regelui dac, o zona tampon intre triburile sudice si Dacia. Evenimente necunoscute cu exactitate, fac sa apara divergente intre daci si fostii aliati scordisci. Acest fapt duce la razboi intre cele doua neamuri si care se doved ste fatal pentru scordisci. Odata cu anul 60 ien incepe campania lui Burebista impotriva celtilor boi si taurisci din vestul Daciei. Critasiros conducatorul celtilor, desi dispune de o armata cu experienta, va fi nimicit, aceste triburi celtice disparand dupa aceste lupte. Aceste evenimente ii aduc lui Burebista porecla de “nimicitorul de celti”. O alta etapa importanta in istoria Daciei burebistiene, se desfasoara intre anii 55-48 ien. Scena este malul pontic. In acest interval, orasele grecesti de la Olb a la Apollonia vor ajunge sub stapanirea lui Burebista. In acest moment, Dacia este o putere demna de luat in seama in spatiul european. Chiar si romanii in frunte cu maretul Cezar privesc dacii ca pe un real pericol. Pozitia lui Burebista in scena europeana ii permite sa intervina in politica interna romana. La Roma tocmai izbucnise razboiul civil. Preferatul regelui dac este Pompeius care vorbeste in fata Senatului de un ajutor militar din parte unui priete personal. Cu un diplomat ca Acornion de partea a, cu siguranta ca Burebista este acest “prieten” al lui Pompeius. Asa cum probabil au planuit, regele dac ii trimite ajutor militar lui Pompeius pentru razboiul de la Pharsalia. Pompeius, nesabuit insa, nu asteapta corpul dacic de armata si Cezar nu numai ca obtine o victorie zdrobitoare dar se si hotaraste ca urmatoarele campanii militare, planuite de mult oricum, sa se desfasoare in Dacia. Aceste razboiae civile de la Roma il secatuiesc pe Cezar de resurse ceea ce ii ofera posibilitatea lui Burebista s a intreprinda actiuni de destabilizare a puterii romane. Intre acestea se numara amestecul pe plan diplomatic, in rascoala dalmatilor de pe malul Adriaticii. Pentru a-si intari armata, va actiona in continuare pe cale diplomatica, intervenind pe langa regele part, Mitridates VI Eupator. La orizont se profileaza ciocnirea intre cei doi titani dar in acelasi an, ambii conducatori, atat Cezar cat si Burebista sunt asasinati, ambele tari fiind sfasiate. Regatul dac se destramã în patru, mai apoi în cinci state. Centrul din Transilvania va fi condus dupã moartea lui Burebista de marele preot Deceneu. Moartea lui Burebista a avut drept efect destrãmarea regatului sãu, ale cãrui limite fuseserã : la Nord-Carpaþii Pãduroºi; la Sud-Munþii Balcani; la Est-litorarul Mãrii Negre; la Vest-confluenþa râului Marus cu Dunãrea mijlocie. Dupã moartea lui Burebista continuitatea vieþii politice se menþine în Sud-Vestul Transilvaniei, în zona fortificatã a Sarmisegetuzei. Puterea în stat a fost preluatã de Deceneu. Acesta era rege, mare preot ºi judecãtor suprem. Sub Deceneu, statul dac are un caracter teocratic (religios).''

Regii Daci


Regii inaintea lui Burebista

*

SITALCES - sec 5 î.e.n. - Tucidide spune cã acesta conducea uniunea odryzilor la N de Haemus de la Abdera în S Traciei.

*

SEUTHES - urmaºul lui Sitalces, primea un tribut de 400 de talanþi de la "barbari" ºi greci din izvoarele aceluiaºi Tucidide.

*

CHARNABON - sec 5 î.e.n. - menþionat de Sofocle.

*

REX HISTRIANORUM - în 339 scitul Ateas întâmpina în Dobrogea puternica rezistenþã a anonimului rege get care însã moare din cauze nemenþionate lãsând calea deschisã lui Ateas spre Filip al II-lea dupã cum ne spune Arrian.

*

MOSKON - în 335 î.e.n. - se afla în fruntea unei uniuni de triburi din Câmpia Dunãrii care se va opune lui Alexandru Macedon. Numele acestui basileu apare pe monede descoperite în regatul sãu.

*

DROMICHAETES - în 300 î.e.n. - geto-dacii din Muntenia sub conducerea lui Dromichaetes þin piept lui Lisimah (urmaºul lui Alexandru Macedon din 306 î.e.n.). Dromichaetes într-o primã luptã îl ia prizonier pe Agatocle, fiul lui Lisimah dar îi dã drumul în 292 î.e.n. Dupã o nouã confruntare, Lisimah însuºi cade prizonier ºi primeºte o lecþie de la Dromichaetes prin banchetul organizat de regele get prin diferenta de bogãþie dintre mesele celor doi regi, episod relatat de Diodorus. Pausania adaugã cã Lisimah ºi-a cãsãtorit fiica dupã regele get. De reþinut cã Dromichaetes îi convinge pe soldaþi nu le ordona salvarea lui Lisimah ceea ce denotã o democraþie militarã.

*

ZALMODEGIKOS - în sec 3 î.e.n., ne e atestatã de cãtre un decret histrian existenþa unui rege get din Muntenia sau poate din sudul Moldovei destul de puternic pentru a þine ostatici 60 de histrieni ºi de a bloca veniturile majore ale cetãþii milesiene.

*

RHEMAXOS - în anul 200 î.e.n., un decret histrian în cinstea lui Agatocle ne comunicã cã regele get Rhemaxos stãpânea pe malul stâng al Dunãrii poate pânã în Muntenia, Moldova ºi Bugea dar îºi întindea autoritatea ºi asupra cetãþilor pontice care îi plãteau tribut, apãrându-le de scitul Zoltes cu 100 de cãlãreþi mai apoi prin intermediul intervenþiei fiului regelui Rhemaxos - Phradmon cu 600 de cãlãreþi.

*

OROLES - în 200 î.e.n., dacii suferã o înfrângere în faþa bastarnilor mai mult ruºinoasã decât dureroasã, în urma cãreia regele dac îºi pedepseºte soldaþii sã devinã sclavii soþiilor lor pânã când îºi vor fi spãlat ruºinea în rãzboi. De reþinut din datele oferite de Pompeius Trogus diferenta doar geograficã dintre daci ºi geþi precum ºi autoritatea regelui asupra ostaºilor sãi.

*

RUBOBOSTES - fãrã o datare precisã Pompeius Trogus ne indicã o creºtere a puterii dacilor sub Rubobostes, cel mai probabil imediat dupã Oroles. Acesta reprezintã momentul mutãrii centrului puterii geto-dacilor din Câmpia Munteanã în Transilvania.


Regii dupa Burebista

*

DECENEU - 44-X î.e.n. - Preotul vicerege preia ºi puterea laicã dupã moartea lui Burebista (în probabil cel mai mare din cele 4 apoi 5 regate în care reîmparte Dacia burebistianã), imaginându-ne cã au existat 2 facþiuni, una rãsculatã ºi una condusã de Deceneu, ultima câºtigând, astfel lui Deceneu i se mai adaugã ºi titlul de rege, judecãtor suprem (ceea ce atestã existenþa altor judecãtori) ºi probabil comandant al armatei, titlurilor pe care le avea ºi pe vremea lui Burebista: mare preot, instructor în filozofie, morala, ºtiinþe - fizicã, logicã-psihologie, astronomie, medicinã -)

*

COMOSICUS - X-29 e.n. - Aceeaºi situaþie e ºi în cazul lui Comosicus, preotul care îi urmeazã lui Burebista ºi care "nu îi este cu nimic mai prejos"

*

SCORILO - CORYLLUS - 29-69 e.n. - Acesta conducea Dacia în timp ce la Roma erau mari rãzboaie civile dupã moartea lui Nerva. Majoritatea dacilor îl îndemnau pe rege la amestecul prin forþã în lupta pentru putere de la Roma. Frontinus ne comunica cã regele dac le dã o pilda vie contra acestei acþiuni: el ia doi câini pe care îi pune sã se lupte ºi aduce un lup. Atunci cei doi câini (romanii) uitã de divergenþã ºi se aliazã sã se apere de lup (daci).

*

DURAS - DIURPANEUS - 69-87 e.n. - Fratele lui Scorilo menþionat de Dio Cassius ºi Iordanes nu are parte de evenimente marcante, lui surâzându-i însã atacurile asupra posesiunilor romane pânã îi cedeazã locul nepotului sãu Decebal.

*

COSON - ~30 î.e.n. - Regele get îl ajutã pe Brutus în lupta pentru putere dintre Ovidiu ºi Antoniu care este de partea celui de-al doilea. Alegerea este greºitã deoarece Ovidiu iese învingãtor dar îl va ierta pe Coson (dupã cum ne spune Suetoniu vorbind despre posibila încuscrire dintre Coson ºi Ovidiu).

*

DICOMES - ~30 î.e.n. - Se amestecã ºi el în lupta pentru putere într-un prim moment de partea lui Ovidiu dar acesta nerãspunzându-i îl ajuta pe Antoniu. Dacii cãzuþi prizonieri sunt puºi sã lupte în amfiteatre cu suebi.

*

ROLES - ~30 î.e.n. - Regele dobrogean câºtigã titlul de "aliat ºi prieten al poporului roman", de la Octavian la Corint, dupã ajutorul dat lui M. Licinus Crassus în a învinge tracii denteleþi.

*

DAPYX-~30 î.e.n. - Intrã în conflict cu Roles, vecinul din sud care, cu ajutorul lui Crassus îl alungã pânã într-o cetate unde un trãdãtor se înþelege în greceºte cu generalul roman. Dapyx piere eroic în fruntea soldaþilor sãi.

*

ZYRAXES - ~30 î.e.n. - Regele cu tribul dobrogean cel mai nordic este atacat în capitala sa Genucla de cãtre Crassus pentru cã deþinea stindardele lui Hybrida din 61 î.e.n. Zyraxes ºtiind cã nu va rezista se retrage în stânga Dunãrii.

Atata neadevar,artata blestem adus istoriei unei natiuni...da cea cea am scris ca sunteti ingusti la cap se adevareste . Acum din pacate trebuie sa plaec dar promit ca raspiund la troate prostiile pe care ati postat aici. Mai voi nici nu va ganditi sa mai cititi si ceva literatura de specialitate aparuta in occident>?

sunt un tip timid,nu vrei sã mã cunoști,fromoaso! Au încercat toate nevestele mele dar....

De la: profesor2010, la data 2010-10-15 20:52:45Apropo de aceasta nebunie cu hungarismul, se stie deja, ca mai sint oameni, originari din huni si hunguri, ce seamana perfect cu mongoloizii. Sint pe net. Au gene f puternice. Cei care seamana doar cu europenii, sint ...europeni. Si numai cu numele hunguri. Huni si hunguri cu par blond, saten, si ochi albastrii si verzi, nu exista in genetica lor. Sint autohtoni. Deci manevra lor ca sint unguri autohtoni, dintotdeauna, este o minciuna. Sint oameni, vreo 90% autohtoni, genetic, sau cu nume schimbat obligatoriu, in trecut

Ungurii provin din Asia, dar sunt si autohtoni in felul urmator: populatia care a venit cu Arpad in anii 896-900, trecand din stepele rusesti prin Basarabia si vestul Ucrainei, pentru a traversa Carpatii Nordici si a navali in Panonia, apartinea in mod cer unui tip rasial asiatic. Rudele cele mai apropiate ale ungurilor nu sunt finicii de la Marea Baltica, ci populatiile hanti si mansi din Siberia de Vest (unde au chiar si o regiune autonoma in cadrul Rusiei). Acestia au pastrat aspectul fizic asiatic. Insa, cand au intrat in Panonia ungurii nu au gasit acolo un pustiu lipsit de populatie. Stim ca regiunea era locuita din descoperirile arheologice si avem doua surse scrise independente, "Povestea vremurilor de demult", cunoscuta si drept Cronica lui Nestor, cea mai veche cronica ruseasca, si "Gesta Hungarorum et Hunnorum" a cronicarului medieval maghiar Simon de Keza, care ne dau identitatea etnica a locuitorilor din Panonia sfarsitului de secol IX: bulgari (in sensul de protobulgari, si ei un popor asiatic care a dat numele poporului slavofon de la sud de Dunare), slavi si vlahi (urmasii populatiei autohtone romanizate a Panoniei). Fara indoiala, o parte din acesti locuitori s-au refugiat in regiunile invecinate, dar cei mai multi au ramas pe loc sub noua stapanire care, asa cum s-a intamplat de multe ori in istorie, si-a impus limba desi reprezentantii sai erau o populatie minoritara si nu majoritara. Asadar, ungurii traitori azi sunt in mai mare masura urmasii biologici ai slavilor, vlahilor si bulgarilor panonici maghiarizati decat ai cuceritorilor asiatici si asta explica de ce, desi vorbesc o limba asiatica, ungurii sunt un popor cu aspect fizic european.

In ce-i priveste pe huni, raportarea ungurilor la ei tine de un mit istoric fals. Hunii nu erau un popor fino-ugric, ci mongol (apar sub numele "xiognu" in textele antice chineze, iar navalirile lor au determinat prima construire a Marelui Zid sub dinastiile Qin si Han). Ei au trait intr-adevar in Panonia intre anii 376 si 454, dar la un an dupa moartea lui Attila au fost zdrobiti si alungati de o coalitie de triburi germanice, condusa de gepizi si longobarzi. Asadar, la sosirea lui Attila in Panonia nu mai exista picior de hun acolo de 442 de ani; cat priveste eventuala formare a ungurilor din hunii refugiati spre Est, aceasta este in mod evident o teorie falsa pentru ca, dincolo de o asemanare de nume, cele doua popoare nu erau inrudite.

Este in interesul nostru, al tuturor romanilor, fie ca traim in Romania sau in strainatate, ca tara si civilizatia noastra sa devina mai bine cunoscute in plan mondial, pentru ca astfel nu vom mai fi confundati cu altii, nu se va mai crede ca suntem cu totii o natie de cersetori si de hoti, si cand vom reusi sa inlocuim dispretul cu respect, fiecare dintre noi nu va avea decat de castigat. Asta au facut si alte natii, dispretuite in trecut, precum evreii, polonezii si irlandezii. Iar pentru promovarea in lume a propriei culturi orice mijloc, oricat de bizar, trebuie incercat. Prin urmare, va invit sa semnati petitia de la linkul urmator, in incercarea de a obtine ca una din noile planete descoperite in sistemul solar (conform definitiei oficiale din 2006, care omologheaza in sistemul solar opt planete, de la Mercur la Neptun, si cinci planete pitice, inclusiv Pluto, numarul acestora din urma fiind in crestere) sa poarte numele zeului geto-dac Gebeleizis: www.petitieonline.ro/petitie-p06606049.html. Nu va costa decat cateva minute, si cu putin noroc orice copil de oriunde va invata la scoala ceva ce are legatura cu Romania.

Ezie dele mezenai (inscriptie pe un inel tracic, secolul V I.Ch.)

Cred ca ar fi timpul sa intrati putin in problemele de continuitate a limbii romine de-a lungul a multe milenii.Sunt cercetatori care au relevat aspecte surprinzatoare despre vechimea si originalitatea acestei limbi,care se pare ca a evoluat odata cu specia umana din cele mai vechi timpuri pana azi,din ea derivand o multitudine de alte limbi vorbite acum pe intreaga planeta.
Cei care au sustinut si sustin inca,de pe inalte pozitii academice,ca mostenirea daca in cadrul limbii romine este derizorie se pare ca sunt combatuti cu argumente foarte solide si ridiculizati de cei care demonstreaza o continuitate solida a limbii dace in limba noastra.
Uniformitatea limbii pe arii extinse de-a lungul secolelor si mileniilor demonsteaza existenta candva,in negurile protoistoriei,a unui popor mare,cu o cultura si civilizatie dezvoltate,care a lasat urme ale civilizatiei sale pretutindeni pe unde a fiintat,acestea neputand fi sterse de navalitorii care l-au dezmostenit,imputinat,asimilat fortat,denigrat,erc

Indo-europenii, falsificarea istoriei neamurilor arimine

(vezi cartea Adevaruri ascunse si Getia lll)





Istoria Europei, deºi s-a dezvoltat pe o pretinsã studiere a scrierilor vechilor greci ºi latini, are cîteva idei fundamentale false, introduse premeditat pentru a da bine în muzichia unora sau altora. În secolul XlX, cînd popoarele acestui continent îºi cãutau rãdãcinile strãmoºilor, au fost unii mai sîrguincioºi care ºi-au impus pãrerile deºi se bazau mai mult pe pretenþii ºi minciuni decît pe dovezi ºi idei logice. Una din aceste profeþii mincinoase ºi ticãloase este conceptul indo-europenismului. Ideea a apãrut la sfîrºitul secolului XVlll cînd englezul William Jones ajungînd în India în anul 1786 ca trimis al imperiului britanic ºi studiind limba sanscritã, a observat cã sînt unele cuvinte asemãnãtoare cu limba latinã ºi greaca veche. Uimirea i-a fost mare ºi a cãutat o explicaþie, considerînd cã în vremuri uitate de istorie a existat o migraþiune din aceste teritorii cãtre vest, prin Iran ºi au ajuns în marginea Europei iar din acest hopa-trop la galop ºi uºurel-cãtinel s-au nãscut toate popoarele vechi ale continentului nostru. Dar asemãnãrile acestor limbi au fost observate chiar mai devreme de cãtre Thomas Stephens pe la 1538, Filippo Sasett pe la 1588 ºi Bonaventura Vulcanius pe la 1597.

Aceºtia sînt doar cei pe care istoria i-a trecut la rãbojul neiutãrii, însã numãrul ,,ciudaþilor” sigur a fost mai mare. Cum la sfîrºitul secolului XVlll, Europa se considera cea mai strãlucitã civilizaþie de pe Pãmânt, ºi care îºi avea rãdãcinile toate, înfipte adînc, cît mai adînc, în ,,cultura” iudaicã a iudeo-creºtinismului ºi antichitatea clasicã greacã ºi romanã, toþi specialiºtii lingvisticii occidentale au pornit cu cãþel ºi purcel la reconstituirea acestei limbi de început a civilizaþiei europene. Iar cei mai zeloºi ºi mai inventivi au fost germanii care au reuºit s-o ,,reconstruiascã”, i-au plesnit ºi o gramaticã ,,beton” ºi astfel, aceastã prostie fãrã ton cu muzicã surdã ºi mutã a ajuns marele adevãr istoric. Dar chiar cînd se lucra de zor la marea fãcãturã, unii curioºi mai îndrãzneþi ºi-au bãgat nasul adînc în scrierile limbii sanscrite ºi au constatat cu uimire cã aceste texte spun cã vechii inzi – numiþi în texte aryas – au venit în India, de undeva din apus. Dau spre aducere aminte pe cîþiva dintre ,,rãulenii” care dovedeau cã direcþia migraþiei nu a fost de la est spre vest ci invers: Gubernitas Angelo, Letture sopra la mitologia vedica, Roma 1874; Isaac ºi Taylor, The origine of Arians, London 1885, tradus în francezã la Vigot Frères, Paris 1895: Reinac ºi Salomon, L’origine des Ariens. Histoire d’une controverse, Paris 1892; Th. Antonescu în Lumi uitate, capitolul Dacia patria primitivã arianã, Iaºi 1901, J. Mension, Le Pays d’origine des indo-européens in Revue des questions scientifiques Bruxelles 1911. Au mai fost ºi alþii care nu s-au lãsat luaþi de valul indo-europenismului, pe care însã nu-i mai amintesc.

Dar lucrarea care a spart în bucãþi frumoasa fãcãturã a indo-europenismului ºi a pus-o în lada de gunoi a istoriei, a fost The Cambridge history of India, At the University Press, Cambridge, 1922, în 8 volume, îngrijitã de Rapson E. J. Studiind cu atenþie scrierile în sanscritã ale vechilor arieni din India, în vol l, cap. lll, The Arians, se precizeazã la paginile 67-71: ,,Arienii primitivi trãiau în zona temperatã, cunoºteau cu mare certitudine stejarul, fagul ºi salcia, anumite specii de conifere, ºi se pare, mesteacãnul, posibil teiul… Dupã toate probabilitãþile erau sedentari, pentru cã le era familiar grîul. Animalele folositoare cele mai cunoscute erau: boul ºi vaca, oaia, calul, cîinele ºi porcul ºi unele specii de cerb. În timpuri strãvechi nu cunoºteau mãgarul, cãmila ºi elefantul…. Lupul ºi ursul erau cunoscuþi, dar nu leul ºi tigrul. Din aceste date este posibil sã localizãm locul primitiv din care îºi trag originea vorbitorii acestor limbi? Nu este probabil sã fie India, cum presupun primii investigatori, întrucît nici flora nici fauna cum se reflectã ele din limbã nu sînt caracteristice acestei zone. ªi mai puþin probabil este Pamirul, una din cele mai mohorîte regiuni de pe faþa pãmîntului. Nu este probabil ca ,,Asia Centralã”, consideratã ºi ea ca loc de baºtinã al arienilor, sã fi îndeplinind acest rol, chiar dacã admitem cã lipsa evidentã a apei ºi, deci, sterilitatea mai multor zone, ar fi un fenomen mai recent. Dacã într-adevãr aceºti oameni cunoºteau fagul trebuie sã fi locuit la vest de o linie care pleacã de la Königsberg(actuala enclavã ruseascã Kaliningrad de la Marea Balticã) în Prusia, pînã în Crimeea ºi, de acolo, continuã prin Asia Micã. Nu existã o zonã care sã îndeplineascã aceste condiþii în cîmpiile din nordul Europei. Dupã cîte ºtim, în timpurile primitive era o þarã acoperitã cu pãduri…Existã vreo parte a Europei care combinã agricultura cu pãstoritul, strîns legate una de cealaltã, care sã aibã ºesuri calde potrivite culturii grîului ºi pãºuni bogate, la altitudine, necesare turmelor ºi cirezilor, ºi, în acelaºi timp, arbori ºi pãsãri de felul celor menþionate mai sus? Existã, dupã toate aparenþele, o singurã astfel de arie în Europa, anume aria delimitatã la est de Carpaþi, la sud de Balcani, la vest de Alpii Austriei ºi Böhmer Wald ºi la nord de cãtre Erzgebirge ºi munþii care fac legãtura cu Carpaþii. Dacã aceastã zonã este într-adevãr habitatul original – ºi destul de curios, cã deºi îndeplineºte atît de multe condiþii, nu pare sã fi fost propusã pînã acum – rãspîndirea limbilor indo-germanice devine uºor de înþeles… Trebuie reþinut faptul cã aceste migraþii nu au avut loc pe zone nepopulate, cã înainte de a atinge frontiera Indiei sau chiar a Mesopotamiei, wiros-ii trebuie sã fi avut de luptat cu populaþiile deja existente care considerau trecerea lor asemãnãtoare unui nor de lãcuste distrugãtoare… ªtim cã în timpuri istorice multe triburi au trecut astfel în Asia din Europa, printre acestea fiind frigienii, misienii ºi bitinii.”

Românilor nu le spune nimic aceastã realitate istoricã, pusã pe rãboj de cãtre neamul aryas în urmã cu peste 3500 de ani, pentru cã ei au preocupãri mult mai ,,serioase” ºi mai ,,ºtiinþifice” nu se înjosesc cu asemenea nimicuri. Chiar ºi cînd istoricii occidentali ºi din S.U.A. au acceptat cã cea mai veche scriere din lume este cea descoperitã la Turdaº ºi Tãrtãria ºi datatã pentru începutul mileniului Vl î.e.n. iar de aici aceasta a ajuns în Sumer ºi India la Mohenjo-Daro, ai noºtri istorici au rãmas tot semeþi în prostia ºi ura lor caracteristicã faþã de poporul român ºi chiar mai mult, s-au însoþit mai totdeauna în fãcãturile lor cu trãdarea de neam ºi þarã! Dar aceastã migraþie a neamurilor aryas din toriºtea carpatinã cãtre India, o gãsim consemnatã chiar în scrierile vechilor greci!!!

Diodor din Sicilia, în scrierea Biblioteca istoricã, Cartea ll,XXXVlll, ne transmite informaþii despre originea neamurilor din India scriind: ,,Cei mai învãþaþi dintre inzi povestesc o legendã pe care este cuvenit sã o înfãþiºãm cititorilor. În cele mai îndepãrtate vremi, pe cînd oamenii trãiau rãzleþiþi doar prin sate, a venit dinspre apus Dionisos cu o puternicã oaste ºi strãbãtu întreaga Indie, unde nu se afla nici o cetate ce s-ar cuveni amintitã ºi ar fi putut sã i se împotriveascã. Cînd, mai apoi, - din pricina arºiþei – se porni o molimã care secera pe rãzboinici, Dionisos, ca un înþelept cîrmuitor, îºi duse oastea din cîmpie spre munþi. Aici, bãtînd vînturi reci ºi ape repezi curgînd chiar din izvoarele lor, molima pãrãsi tabãra lui Dionisos. Þinutul muntos unde el îºi tãmãdui oastea se numea Meros. Apoi zeul a strîns roadele cîmpului, le-a pãstrat ºi i-a învãþat pe inzi meºteºugul agriculturii. Tot astfel, le-a arãtat cultura viþei de vie ºi multe lucruri folositoare vieþii. Aici el a fost întemeietorul unor cetãþi vestite, strîngînd laolaltã – în þinuturi mai bine aºezate – sate întregi ºi învãþîndu-i pe oameni a-i preamãri pe zei. El mai statornici legi ºi judecãþi, într-un cuvînt, minunate lucruri fapt pentru care a fost socotit zeu…. Cincizeci ºi doi de ani a domnit Dionisos în India murind la adînci bãtrîneþe. Fiii sãi i-ar fi urmat la domnie, lãsînd apoi regatul urmaºilor, pînã cînd, dupã multe generaþii, împãrãþia lor s-a destrãmat ºi fiecare cetate a avut o cîrmuire democraticã… Acestea le povestesc locuitorii þinuturilor muntoase ale Indiei.”Vedem cã povestea lãsatã de Diodor, este identicã în conþinutul ei cu informaþiile din scrierile sanscrite ºi cu concluzia englezilor care au scris studiul amintit mai sus. Ne mai spune Diodor cã migraþia a avut loc în cîmpiile din vestul Indiei ºi datoritã unor molime cumplite, neamurile aryas ºi-au pãrãsit cetãþile întemeiate în aceste locuri ºi s-au stabilit în munþi.

Studiile textelor sanscrite au arãtat cã migraþia a pornit din Centrul Europei, de pe toriºtea carpatinã în jurul anului 2600 î.e.n. Cele douã mari centre ale culturii antice indiene – Mohenjo Daro ºi Harapa – au fost întemeiate tot pe la anii 2600 î.e.n. ºi au fost pãrãsite cam pe la 1800-1700 î.e.n. Semnele folosite în scrierea din Mohenjo – Daro se gãsesc printre semnele folosite de geþi pe tãbliþele de plumb, iar în cultura strãmoºeascã pe un munte sfînt se afla Mãru Roºu sau Pomul Vieþii! Dar mai avem ºi alte dovezi cã migraþia neamurilor aryas a pornit din Carpaþi.

În lucrarea Dionysos, autorul Nonus Panopolitanul, ne transmite o legendã despre rãzboiul neamurilor arimine pregãtit împotriva indienilor de cãtre Ma sau Cybele, marea zeitate frigianã. Oºtirile adunate cîtã frunzã ºi iarbã trebuiau a fi conduse de Dionysos, iar primii soldaþi chemaþi sînt cabirii care erau faimoasele triburi din Carpaþi ce s-au perindat cu turmele ºi obiceiurile lor prin þinuturile din Asia Micã ajungînd pînã în Egipt. ,,Mai întîi din stînca abruptã ºi scãpãrãtoare de foc a Lemnosului, fãuri furtunoasã armã, aproape cu un molift mistic din Samos, doi cabiri, fii ai lui Hefaistos, avînd numele de familiei al mumei lor, pe care Cabiro din Tracia îi nãscu mai înainte, cerescului fãurar, adicã pe Alcon ºi Eurymedon, mãiestru în fierãrie”. Autorul îi localizeazã pe cabiri în Tracia pentru cã aºa erau ei cunoscuþi în lumea greacã, ce refuza sã recunoascã orice urmã de culturã geþilor, dar adevãrata lor baºtinã era la nord de Istru unde apar pe toate monumentele lui Mitra cu numele de Cauti ºi Cautipati, adicã Cercetãtorul ºi Judecãtorul.

În Cartea XLVll a scrierii lui Diodor, acesta ne transmite informaþii despre insula Sacrã a Cabirilor: ,,Sã începem cu Samothrace. Unii afirmã cã aceastã insulã s-ar fi numit odinioarã Samos. Dar acest nume – Samos - a rãmas doar insulei care a fost mai recent locuitã, pe cîtã vreme vechii insule Samos i s-a spus Samothrace, pentru cã se afla în apropierea Traciei. Locuitorii din Samothrace sînt bãºtinaºi ºi, de aceea nu existã nici un fel de legende despre cei dintîi oameni din insulã ºi cîrmuitorii lor. Unii spun cã odinioarã i se ziceau Saonesos ºi cã abia mai tîrziu, cînd au venit coloniºtii în Samos din Tracia a fost denumitã Samothrace. Bãºtinaºii, au o limbã veche a lor din care foarte multe vorbe s-au pãstrat pînã în zilele noastre, mai ales cuvinte privitoare la ritualul jertfelor… ºi încã înainte de potop a fost locuitã.”

În Cartea XLVlll, Diodor ne transmite o altã variantã a legendei cu privire la numele insulei Samothrace ºi spune cã el provine de la un conducãtor Saon care a venit din Tracia ºi împreunã cu alþii au colonizat locul. Dar numele de Saon este apropiat de Soin sau Zoin de pe tãbliþele de plumb, fiind divinitatea lunii ºi a renaºterii. Cãpetenia a împãrþit populaþia insulei în cinci triburi, numindu-le dupã numele fiilor sãi ºi le-a dat legi drepte pentru a se guverna cinstit. Unul din fii, Iasion a luat de soþie pe Cybele cu care l-a avut pe Coribas iar cînd a murit a fost trecut în rîndul zeilor. Fratele sãu Dardanos, al cãrui neam era la nord de Tracia, împreunã cu Cybele ºi Coribas ,,au adus cultul Mamei Zeilor în Asia, statornicindu-se în Frigia… Dar amãnuntele sfintelor ceremonii nu au fost destãinuite decît celor iniþiaþi în mistere. Foarte vestite sînt apariþiile acestor zei – cabirii – cum ºi ajutorul minunat pe care ei îl dau celor iniþiaþi, cînd aceºtia se aflã în primejdie ºi cheamã Nemuritorii sã le vie în ajutor.” Cabirii îºi aveau principalul centru de cult în insula Samothrace, dar erau cinstiþi pretutindeni în bazinul Mediteranei, chiar ºi în Egipt, la Memphis, fiind douã personaje masculine aºa cum apar ºi pe iconiþele de cult ale geþilor.

Ca sã ne lãmurim mai bine cu mitul Cybelei ºi a lui Dionysos, mai dau un fragment din scrierea lui Diodor, Cartea lll,LlX: ,,Muzele nãscocirã sunetul din mijloc, Linos septima, Orfeu ºi Thamiris secunda ºi terþa. Apolo ºi-a lepãdat cetera în peºtera lui Dionisos, iar pe Cybele – pe care o îndrãgise - a însoþit-o în rãtãcirile ei pînã la hiperboreeni… Frigienii, aduc de asemenea, în cinstea Cybelei jertfe pe vechile lor altare; ºi i-au mai înãlþat un templu mãreþ la Penus în Frigia, unde se desfãºoarã serbãri ºi se aduceau mari sacrificii, Cu acest prilej, regele Midas, ºi-a dovedit multã bunãvoinþã prin ajutorul pe care l-a dat.”

Textul ne aratã cã Cybele era foarte veneratã ºi la nordul Istrului în þinutul hiperboreenilor dar sub o altã denumire, de unde ea a fost dusã la frigieni de cãtre Dardanos împreunã cu cumnata sa Cybele ºi fiul ei Coribas care a format ºi tagma preoþeascã ce slujea pe Mama Zeilor sau Mama Pãmînteascã.

ªi despre Dionysos avem informaþii în scrierea lui Diodor în Cartea lV,lV: ,,Unii povestitori de mituri spun cã ar mai existat ºi un alt Dionisos… pe care îl numesc Sabazios. Naºterea lui este slãvitã ºi i se aduc jertfe, primind cinstirile vrednice de o zeitate; dar numai în timpul nopþii ºi în mare tainã, deoarece adunãrile care au loc atunci atrag asupra celor ce i-au parte la ele neîncrederea ºi înjosirea. Se povesteºte despre acest Dionisos cã s-ar fi deosebit mult prin agerimea minþii lui.” Numele divinitãþii invocat de scriitorul grec este apropiat de cel de pe tãbliþele de plumb – Zabelo – care era duhul vieþii împlinite, al cãldurii ºi maturitãþii, al forþei ºi energiei solare. Iar finalul citatului mã duce la concluzia cã acest Dionysos a condus oºtirile arimine în frunte cu cabirii din þinuturile Carpaþilor pînã în India ºi a dus pe acele locuri cultura de aici ce a rezistat peste timp prin brahmanism, sistem religios cu multe elemente comune în religia geþilor.

Coroborînd informaþiile transmise de scrierile sanscrite cu cele antice greceºti, se dovedeºte cu toatã puterea adevãrului cã neamurile aryas au plecat din toriºtea carpatinã în jurul anilor 2600 î.e.n. prin Asia Micã ºi nordul Iranului unde a rãmas amintirea þãrii Aryanam, au fãcut un popas de vreo 800 de ani în cîmpia de vest a Indiei unde au întemeiat o civilizaþie înfloritoare, apoi, datoritã unor molime cumplite, au plecat spre munþii din nord unde erau mai feriþi de pericolul bolilor din mediul umed al cîmpiei.

Un alt argument al originii lor carpatine este mulþimea de toponime ºi hidronime de cca 2500 asemãnãtoare limbilor românã ºi sanscritã dar ºi cca 1500 de cuvinte ce le au comune cele douã limbi ºi care nu se gãsesc decît foarte puþine în latinã. Însã forma românã a cuvintelor este de cele mai multe ori identicã sau mai apropiatã de sanscritã decît cea latinã, dovedind cã latinitatea românilor nu este decît o otravã cu care ne-au nenorocit minþile niºte stîrpituri trãdãtoare care s-au vîndut Satanei.

Dau în continuare un mic studiu comparativ între limbile sanscritã -la stînga semnului egal, limba românã - la dreapta semnului egal – iar între paranteze sînt puse explicaþiile privind originea cuvintelor dupã DEX. ap, apa = apã(lat. aqua), apasabda = apãsat(lat. appensare), akasa*: cer = acasã: loc de baºtinã, patrie. Arienii ca ºi geþii se considerau neam scoborîtor din cer(lat. casa), acaºa = acasã(a + lat. casa), acu = acu(eccum modo), adesa = adesa(a + lat. densus), anuma = anume(a + lat nume), ariyanam*: arienii = Aryanam: Þara Zeilor la avestici, þinut din nordul Iranului, aºa = aºa(lat. eccum), balimuca = balamuc(din nume propriu Mamaluc), balaha = baltã(sl. blato), banda = bandã(fr. bande), banica = baniþã(bg. banica), basma = basm(sl. basni), ban = bãnie(maghiar sau sîrbo-croat ban), balacsa = bãlaie(sl. bãlu), bho*: formã de adresare unor indivizi inferiori sau egali = bã: tu(et. necunoscutã), bhoga*: bogãþie = bogat: cu avere(sl. bogatu), bhikku*: cãlugãr cerºetor = bicu: tatã(lipseºte din DEX), bhuh*: a devenit pãmânt, a murit = buh(et. necunoscutã), bhuhav*: a devenit aer = puhav(sanscrit bhuhav), Bihar*: regiune în nordul Indiei unde s-au stabilit neamurile aryas = Bihar: regiune administrativã în vestul României, estul Ungariei ºi munþi în Apuseni.kala*: negru = kala: pivniþã pentru cereale, groapã în emegi(fr. cale), camaºa = camaºa(lat. camisia), camera = camerã(fr. camera), cana = cana(bg. cana. Dar bulgarii au venit aici în secolul Vll, deci românii pînã sã-i înveþe aceºti migratori, beau apa ca dobitoacele direct din baltã sau izvor), capala = cap(lat. caput; pînã sã vinã romanii eram fãrã cap aºa cum sînt lingviºtii care au scris aceste neghiobii), carsu = car(lat. carrus), csha = casa(lat. casa), cºu = caº(lat. caseus), cazna = caznã(sl. kazni), carca = cîrcã(sîrbo-croatul krke), cita = ceatã(sl. ceta), ciata = ceaþã(lat. caecia), cag = chiag(lat clagum), cîmitra = cimitir(neogreacã kimitirion), carvara = curvar(sl. kuruvari), cit*: a gîndi = citi(lat. citare), Kriºna*: divinitate vedicã foarte veche = crisma/crijma: învelitoarea de la botez a noului nãscut cu simboluri religioase pe ea(ukr. krijmo). ksatriya*: aristocraþia militarã a neamurilor aryas din rîndul cãrora a provenit atît Buddha cît ºi contemporanul sãu Mahavira = ºatra: clan la geþi(bg. ºatra),dadaca = dãdãci(neogreacã dada), darîmi = dãrîma(lat. deramare) duciaba = degeaba(tr. caba; rãu ne-aþi pocit limba criminalilor), danda*: pedeapsã pentru o faptã rea datã cu bastonul = dandana: necaz, bucluc, tãrãboi(tc. tantana), denta = dinte(lat dens), dwar = dor(lat. popularã dolus. Am zis eu cã atunci cînd nu au cum s-o mai scoatã pe mînecã o trag pe aceastã fãcãturã neauzitã ºi neºtiutã de nimeni), dru = drum(sl. drumu), dabba = dubã: temniþã; daba la geþi era cetatea unde se þineau judecãþile(et. necunoscutã), druh = duh(sl. duhu), duvas = duios(lat. doliosus), dukha*: durere = ducã: plecare, moarte(lat. ducere), dulman = duºman(tr. düºman), dur = dur(lat. durus), dura = dura(lat. dolare), fala = falã(sl. hvala), vrate = frate(lat. frater), gaura = gaurã(lat. avula), gatejas = gãteje(sl. gati), ganaca = genunchi (lat. genuclum), gingina = gingie(lat gingiva), gora = gurã(lat. gula), gutto*: lege sau doctrinã religioasã = gotã: zi de post(nu este în DEX),haia = hai: cuvînt cu care se îndeamnã caii la drum(et. necunoscutã), han = han(tr. han), hotu = hotar(maghiarul hotar), cirana = hrana(sl. hrana), ecata = iacãtã(et. necunoscutã), jadu = iad(sl. iadu), Yama*: zeul morþii = iama: a distruge(tc, yama), yuga: vîrstã = Iuga(nu este în DEX), iº = ieºi(lat. exire), ianma = inima(lat. anima), iub = iub(sl. liubiti), aderat = îndãrãt(lat. inderetro), angiras = înger(lat. angelus), antarita = întãri(et necunoscutã), invati = învãþa(lat. invitiare), jwala = jale(sl. jali), jagdi = jigodie(maghiarul zsigora), yuga = jug(lat. jugum), jurya = jura(lat. jurare), lab = labã(maghiarul lab), laþua = laþe(et. necunoscutã), lamba = limba(lat. lingua), lip*: mizerie, a unge, a mînji = lip: jeg, mizerie(ukr. lep), loca = loc(lat. locus), lup = lup(lat. lupus), lupta = lupta(lat. luctare), mahal*: mare = mahal: mare ºi greu(lipseºte din DEX), man*: a gîndi = mana: rod, frupt, belºug(sl. mana), mata*: mamã = mata: formulã de politeþe(et. necunoscutã), mardala = mardealã(þigãnescul mardo), mazara = mazãre(albanezul modhullë), meduva = mãduvã(lat. medulla), magarc = mãgar(bg. magare), mreþ = mãreþ(lat. mas), mandra = mîndru(sl. mondru), mauna*: legãmîntul tãcerii = mau: glas, vigoare, a lua maul – a reduce la tãcere(et. necunoscutã), min*: a strãluci = meni: a vrãji(sl. meniti), mîndza = mînz(albanezul mës), mladihta = mlãdiþã(sl. mladu), mosur = mosor(tr. masura), muherea = muiere(lat. mulier), musti = must(lat. mustum), mustaca = mustaþã(lat. mustacea care înseamnã prãjiturã), mutu = mut(lat. mutus), murta = mutra(neogreacã mutra), naiba = naiba(et. necunoscutã), nas = nas(lat. nasus), namata = nãmete(bg. namet), narabu = nãrav(bg. nãrav), natha*: stãpîna = nata: femeie adultã(lat. natus), niroda = nãrod(bg. neroda), napat = nepot(lat. nepos), navasti = nevastã(sl nevesta), nacta = nagta,noapte(lat. noctis), nîra = nor(lat. nubilum), nama = nama,nume(lat. nomen), avi = oaie(lat. ovis), obositi = obosi(bg. oboseia), abadda = obadã(sl. obedu), acara = ocarã(sl. ocariati), oka*: loc de ºedere = oca: unitate de mãsurã din vechime(tc. okka), onam*: a curba, a îndrepta = onanii: om urît, pocitanie, arãtare(et. necunoscutã), odaia = odaie(bg. odaia), odor = odor(sanscritul odor), om = om(lat. homo), omlet = omletã(fr. omelette), opariti = opãri(bg. oparia), upanaha = opinca(bg. opinka, adicã ce purtau geþii de pe columna lui Traian nu erau opinci?), ortac = ortac(sanscrita ortac), ostaviti = ostoi(sl. ustoiati), aºtravi = otrãvi(sl. otraviti), pakati*: fapte necugetate, fapte sau gînduri rele = pacatui: a face pãcate, a greºi(lat. peccatum), pala = palã,paloº(tr. pala), pandur = pandur(maghiarul pandur), paperuda = paparudã(bg. peperuda), para = par(lat. palus), paradina = paragina, paradit(et. necunoscutã), partac = partic,parte(lat. pars), pacata = pãcat(lat. peccatum), pacala = pãcalã(et. necunoscutã), palita = pãlit(sl. paliti), paþîmi = pãþi(lat. pateo), piya*: persoanã îndrãgitã = pio: iubitor de Dumnezeu(nu este în DEX), pîca = pace(lat. pacis), pingala*: în budism este unul dintre canalele energetice situat pe coloana vertebralã = pingalã: imagine, picturã, a se gãti(cuvîntul nu existã în DEX). pita*: tatã = pita: pîine, mijloace de existenþã, pitar – brutar(bg. pita), piti*: refugiu, adãpost = piti: a ascunde, a dosi(sl. pitiku), ipangea = pingea(tr. penºe), pisa = pisa(lat. pinsare), pluta = plutã(bg. pluta), pama = poamã(lat. poma), pad = pod(sl. podu), povamîna = pomanã(sl. pomenu), pradaþi = prãda(lat. praedare), pras = praz(bg. praz), Prajapati*: focul casei sau focul pãrinþilor ori a strãmoºilor = praji(sl. prajiti) + pati(lat. pati), parihana: cãdere, nenorocire, degenerare = prihanã: necinste, pãcat(ukr. pryhana), prapîde = prãpãdi(bg.propadam), prasara = presãra(et. necunoscutã), priatama = prieten(sl. priiateli), prîns = prînz(lat. prandium), Radha*: pãstoriþã din Veda = Rada(et. necunoscutã), rasa*: dans asemãnãtor cu hora, închinat lui Kriºna = rasa: de soi, bun(fr. race), rai = rai(sl. rai), ram = ram(lat. ramus), ravana = ravãn(sl. ravinu), racita = rãci(lat. recens), rabos = rãboj(bg. raboº), rã = rã(lat. reus), risipati = risipi(bg. rasipia), rabi = robi(sl. robu), rud = rudã(bg. roda), rage = ragea,rugã(tr. rica), ramana = rumîn(lat. romanus), rupa = rupe(lat. rumpere), sac = sac(lat. saccus), salbî = salba(lat. subalba), sara = sare(lat. salis), saddha*: credinþã, virtute = sadea: curat, pur(tc. sade), sadhu*: om sfînt = sade: butaºi de viþã-de-vie, rãsad(sl. sadu), sagga*: plin de bucurie = ºagã: glumã(bg. ºega), samma*: observaþia sau judecata corectã = samã: recenzare pentru impunere (maghiarul szam), samana*: ascet care a învins dorinþele prin practici austere = samana: a pune sãmînþa în ogor(lat. seminare), soma*: bãutura care aduce nemurirea = samã: judecatã, moarte(maghiarul szam) swah*: a devenit cer = suav(fr. suave), sâman*: denumirea jertfei adusã zeilor sau fãcutã pentru sine = samãn: asemãnãtor(lipseºte din DEX), Santo*: om bun sau de valoare, vine din verbul a fi ºi desemneazã pe omul care este cu adevãrat Buddha ºi arhant. Strãlucirea lor divinã vine din aura pe care o au în jurul capului = Sento/Sinto: Creatorul sau Dumenzeu în religia geþilor(lat. sanctus), sarmani*: cãlugãri care trãiesc cu foarte puþin = sarmani: lipsiþi de surse de existenþã, necãjiþi(bg. siromah), Soma*: zeul lunii unde se duc sufletele morþilor = somna: a dormi(nu este în DEX), sara*: miezul sau esenþa lucrurilor = sara: perioadã de zi, în antichitate ziua începea dimineaþa(lat. sera), sthavira*: ferm, stabil = stavãr: statornicie, fermitate (nu este în DEX), sukha*: fericire = sucã: poftã, ambiþie(nu este în DEX), samana = semãna(lat. similare), saptanahan = saptamîna(lat. septimana), sar = sãri(lat. salire), sacîtura = secãturã(lat. siccare), sacura = secure(lat. securis), asfant = sfînt(lat. sanctus), smarana = smerenie(sl. sumeriienie), swar,sura = sor,soare(lat. sol), swîrta = soartã(lat. sors), spuz = spumã,spuzã(lat. spudia), stîna = stîna(et. necunoscut[), stapana = stãpîn(et. necunoscutã), strig = striga(lat. strigare), struguhuri = struguri(et. necunoscutã), stupa = stup(lat. stypus), sulica = suliþã(sl. sulica), sumanas = suman,sucman(bg. sucmanu), supa = supa(fr. souper), surata = suratã(lat. soror), surpa = surpa(lat. subrupare), sant = sunt(lat. sunt), sag = ºag(bg. ºega), sîeua = ºeaua(lat. sella), sir = ºir(et. necunoscutã), ºira = ºirã(lat. sira), ºabda = ºoaptã(bg. septia), suamunita = ºoimãniþã(maghiarul solyom), ºuba = ºubã (maghiarul suba), ºuºana = ºuºanea(tr. ºiºane), taj*: durere = tînj: durere, suferinþã(sl. tonziti), tapa*: flagelare, suferinþã = tapã: tãieturã sub formã de panã, fãcutã în trunchiul unui copac(et. necunoscutã), tar = tare(lat. talem), tai = tãia(lat. taliare), tavur = taur(lat. taurus), tarapania = tarapana(tr. tarabhane), taua = tãu(maghiarul to), tuaca = teacã(lat. theea), temei = temei(sl. temeli), titthiya*: clevetitori, conspiratori = titii: a ºopti(nu este în DEX), tîrta = tîrtiþã(bg. tãrtica), tobã = tobã(maghiarul dob), trgovanie = tîrgui(sl. trugovati), ticva = tigvã(bg. ticva), tabar = topor(sl. toporu), trasnai = trãsnãi(sl. tresnonti), trãsati = tresãri(fr. tressaillir), tripitaka*: trei coºuri = tri(lat. tres) + pitaka. coºul disciplinei pentru cãlugãri, coºul doctrinelor filozofice, metafizice ºi religioase, pitacã: act oficial, poruncã scrisã, scrisoare(sl. pitaku), tulpinia = tulpinã(bg. tulpina), tara = þarã(lat. terra), tarc = þarcã(maghiarul szarka), þinta = þintaº(sl. centa), dumbra = umbra(lat. umbra), valîcica = ulcicã(lat. ollicella), udaca = uda(lat. udare), udhar = uger(lat. uber), urda = urdã(et. necunoscutã), ura = urã(lat. horrire), urdu = urgie(lat. orgia), urias = uriaº(maghiarul orias), urs = urs(lat. ursus), usc = usca(lat. exsucare), vadava = vãduva(lat. viduus), vadîmi = vatama(lat. victimaare), vale = vale(lat. vallis), vama = vama(maghiarul vam), vatra = vatrã(albanezul vatrë), vepas = vãpaie(albanezul vapë), varasati = vãrsaþi(lat. versare), vartena = vîrtej(bg. vãrtej), vanada = vînat(lat. venare), vîrbu = vîrf(sl. vruhu), varîmi = vîrî(sl. vreti), vîrta = vîrtos(lat. virtus), dzambaiîmi = zîmbi(sl. zonbi), soma = zeamã(lat. zema), sares = zer(et. necunoscutã), dziua = ziua(lat. dies), dzurba = zurbã(tr. zorba).

Sînt un total de 266 cuvinte, din care, cu pretinsã origine latinã sînt 101 cuvinte, 90 au rãdãcini în slavã, bulgarã, sîrbo-croatã, 13 vin din turcã, 13 din maghiarã, 8 din francezã, 4 din albanezã, 3 din neogreacã, 2 din sanscritã, 22 au origine necunoscutã ºi 10 nu sînt incluse în DEX! Dacã facem un raport statistic, avem 38% cuvinte provenite din latinã, 34% din cuvinte vin din limbile slave, 8% au origine necunoscutã, 5% vin din maghiarã ºi turcã iar 15% din cuvinte vin din alte limbi sau nu sînt incluse în DEX. Ilustrele noastre cãpãþîni academice din domeniul istoriei ºi lingvisticii susþin cã din limba vorbitã de strãmoºii mei geþi – ei au de strãmoºi colonii coloraþi în stãpîni – nu s-a pãstrat mai nimic în limba românã! Ar fi vreo 60-70 de cuvinte, cam 0,0001% din fondul lingvistic ºi cam atît.

Dacã situaþia ar fi cea prezentatã de ei în DEX, atunci ar trebui sã vorbim de un dialect latino – slav, care s-a format nu se ºtie cînd ºi nu se ºtie unde! Aceastã dogmã satanistã slujeºte perfect planul ºãrpãriei iezuite care a trimis cioporul de ,,doctori ardeleni” sã ne ,,lumineze” trecutul, dar numai dupã mintea ºi interesele lor drãceºti. Dar fãcãtura slujeºte la fel de bine ºi ºãrpãriei iahviste care încã mai strigã þinîndu-se de toartele cerului, cã plaiurile mioritice au fost ocupate la început de ei, iar noi am scos nasul în istorie, cam la o mie de ani dupã, ºi, i-am tot pãduchit pînã ce, sãracii de rãul nostru au trebuit sã plece cãtre rãsãrit. Dar ei nu ºi-au uitat niciodatã drepturile naturale ºi istorice, rezultate din faptul cã au pus primii piciorul pe gura de rai de la nordul Dunãrii!

Dacã citim cu atenþie cuvintele în sanscritã ºi românã constatãm cã forma lor foneticã ºi semanticã este identicã sau foarte asemãnãtoare, pe cînd forma din pretinsa lor origine latinã este foarte diferitã fonetic iar semantic, multe cuvinte au înþeles diferit de celelalte douã limbi. Explicaþia este foarte simplã dacã se lucreazã cu logicã ºi cu adevãr! Neamurile arimine – aryas – cînd au plecat din Carpaþi, erau o urdie de prãdãtori care au cucerit India, devenind stãpînii ei, cum i-a consemnat ºi istoria. Fiind casta conducãtoare ei ºi-au pãstrat multã vreme, fãrã influenþe de la bãºtinaºi, limba ºi cultura brahmanicã. Migraþia în peninsula italicã s-a fãcut de cãtre un grup mai mic de indivizi, care, pe parcursul timpului au suferit mai multe influenþe lingvistice ºi culturale, de aceea latina este mai depãrtatã de româna veche decît sanscrita.

Povestea colonizãrii provinciei romane Dacia, cu italici, este o minciunã a lui A. T. Laurian ºi clicii lui de lepre trãdãtoare. Deºi B. P. Haºdeu le-a demascat minciuna, ,,adevãrul” a rãmas tot cel plãsmuit de ei, pentru cã erau sprijiniþi politic de ciocoimea liberalã, care le-a instituþionalizat cuibul lor drãcesc în numita Societatea Academicã Românã, mai tîrziu Academia României, unde s-a fãcut toatã mîrºãvia! Aceastã practicã a nãscocirii de institute – de tracologie, de studiere a comunismului, de studiere a holocaustului, de studiere a religiilor, de studiere a revoluþiei române, de studiere a limbii române – nu sînt decît cuiburi sataniste, prin care, leprele care deþin puterea în România, urmãresc sã þinã într-o îndobitocire totalã poporul român! Faptul cã slavii din sudul Dunãrii au atît de multe cuvinte comune cu limba românã – dar ºi dansuri ºi obiceiuri - este dovada slavizãrii geþilor din aceste þinuturi dupã secolul Vll cînd migratorii veniþi din regiunea Uralilor s-au aºezat aici.

În prezent majoritatea istoricilor strãini acceptã ideea cã patria de origine a neamurilor aryas a fost regiunea Carpaþilor dar umblã cu pãrul în ochi ºi nu vreau sã vadã cã sanscrita are prea multe asemãnãri cu limba românã veche ºi sumeriana ca sã poatã ignora originea lor comunã. Cei mai înverºunaþi adversari ai acestei idei sînt germanii care ºi acum susþin cã patria neamurilor aryas este sudul Mãrii Baltice, iar ei sînt adevãraþii urmaºi deºi în germana veche sînt foarte puþine cuvinte ce se aseamãnã cu sanscrita, faþã de limba românã. Dar ei de fapt îºi susþin minciunile de la sfîrºitul secolului XlX, cînd au nãscocit limba indo-europeanã ºi gramatica ei, iar acum le vine foarte greu sã accepte cã ºi-au fãcut din minciunã o adevãratã ºtiinþã. Ivriþii ºi-au fãcut din minciunã, un puhoi de revelaþii drãceºti. Din aceastã nebunie a minciunii indo-europene, germanii ºi-au mai scos un fum turbat numit arianism ºi astfel Hitler a trimis în anul 1939 o expediþie de arheologi în Tibet sã caute potcoave de cai morþi ale neamului lor strãvechi, aryas. Nefiind prezenþi la împãrþirea ruºinii, dupã ce englezii le-au turnat niscai otravã în cupa gloriei mincinoase, ºi vãzîndu-se socotiþi la scurt, germanii au întors bidiviii vechilor indo-europeni cu 180 de grade, îndreptîndu-i cu dîrlogii cãtre India, le-au fãcut o suflare focoasã sub coadã, i-au mai hrãnit ºi cu ceva jar pentru drum, ºi apoi le-au dat bice, astfel ajungînd zmeulenii lor taman în munþii unde i-a descoperit istoria. Nebunia se explicã prin ideea imperialismului german din secolul XlX ºi prima parte a secolului XX, cînd ei se considerau urmaºii de drept a imperiului roman ºi vrednici ucenici ai culturii antice greceºti.

Cînd Dumenzeu îþi rãtãceºte puþina minte, nu poþi decît sã greºeºti!

ªi tot culturnicii occidentali prin pricepuþii lor germani au scornit elenismul, ca o curiozitate spiritualã a armatelor lui Alexandru Macedon ce au creat un vast imperiu, nu cu sabia ºi jaful ci cu cultura greacã ºi fãþãrnicia lor proverbialã! Diodor în scrierea amintitã mai sus, Cartea l,XLlV, dupã ce aminteºte de perioada mitologicã a istoriei Egiptului, el spune cã þara a fost cîrmuitã de regi din neamul omenesc vreme de aproape cinci mi de ani, din care mai toþi ai fost bãºtinaºi ºi numai puþini din Etiopia, Persia ºi Macedonia. ,,În sfîrºit macedonenii cîrmuirã Egiptul ºi stãpînirea lor þinu douã sute ºaptezeci ºi ºase de ani. În tot restul timpului regii au fost de neam din Egipt ºi cu toþii numãrã patru sute ºaptezeci de regi ºi cinci regine. Preoþii au însemnat în cãrþile sfinte istoria lor ºi, din cele mai îndepãrtate vremuri au încredinþat-o urmaºilor.” Cum Diodor ºi-a scris Biblioteca istoricã pe la anii 50-30 î.e.n. este exclusã vreo confuzie a celor care au întemeiat imperiul macedonean, ºi nu elenist cum spun fãcãtorii de istorii nãscocite ºi pocite, ei fiind ariminii din Macedonia ºi nu grecii de pe unde s-ar fi aciuat ei pentru negustoriile pe care le puneau la cale. Cînd Alexandru, aflat în campanie în imperiul persan, le-a cerut grecilor sã trimitã ºi ei trupe, aceºtia au refuzat.

Mai amintesc pe tracul arimin Hecateu din Abdera, oraº în Tracia, care a trãit la Alexandria în Egipt în secolele lll-ll î.e.n. în timpul domniei regilor Ptolomei ºi unde a scris în greacã douã tratate, respectiv, Despre hiperboreeni ºi Despre Egipt susþinînd cã filozofia greacã vine de la aceste douã popoare dar ºi alte lucruri foarte supãrãtoare pentru urechile subþiri ale altora. Dacã el ar fi fost elenist aºa cum bat cîmpii culturnicii nãscocitori, atunci ar fi cîntat pe greci la ceterã de asurzea lumea dar el a scris despre neamul lui strãbun – hiperboreenii – pentru a-l cinsti prin munca sa. ªi i-a mai cinstit pe egiptenii cu care a constatat cã se înrudeºte prin limbã ºi unele obiceiuri, chiar dacã primii macedoneni au ajuns pe Nil cu sabia pentru a-i alunga pe perºi. Dar grecii, pînã pe la mijlocul secolului Vl î.e.n. nu prea aveau cu ce sã se bîrzoaie în faþa altora ºi o spune chiar unul dintre marii falsificatori de istorii din antichitate.

Eusebiu din Cezareea în lucrarea Cronica 1 scrisã pe la începutul secolului lV, la p. 225 reproduce în fragment din Cartea Vll, parte din lucrarea lui Diodor amintitã mai sus, astfel: ,,Din aceeaºi scriere a lui Diodor, pe scurt, despre intervalele de timp în care Stãpînii Mãrii au deþinut supremaþia maritimã. Au stãpînit marea dupã rãzboiul troian: lidienii ºi meonii 92 de ani, pelasgii 85 de ani, tracii 79 de ani, rodienii 23 de ani, frigienii 25 de ani, ciprioþii 33 de ani, fenicienii 45 de ani, egiptenii – ani, milesienii 18 ani, carienii - de ani, lesbienii 68 de ani, foceenii 44 de ani, samienii – de ani, lacedemonienii 2 ani, naxienii 10 ani, eretrienii 15 ani, egineþii 10 ani, pînã cînd Xerxe a trecut pe celãlalt mal.” Din aceastã înºiruire de date rezultã cã grecii s-au impus pe mare cu mai puþin de 100 de ani înainte de invadarea peninsulei de cãtre perºi la anul 481. Informaþia poate fi consideratã corectã pentru cã toþi anii menþionaþi de Eusebiu, adunaþi împreunã cu anul 481 dau 1030, datã apropiatã de 1130-1200 cînd a avut loc rãzboiul Troiei Un alt citat al aceluiaºi Eusebiu din Cezareea tot din Cronica 1, reproduce dupã Diodor ºi scrie ,,De la Caranos care a fost întîiul rege al macedonenilor ºi pînã la Alexandru – cel care a supus meleagurile Asiei – se numãrã douãzeci ºi patru de regi. Anii care s-au scurs în acest rãstimp sînt patru sute optzeci.” Nici urmã de eleni ºi nici de elenism, deºi amîndoi erau greci ºi trãgeau la greu la falsificarea istoriei neamurilor arimine, pentru ei evidenþele erau prea mari ca sã poatã fi ascunse aºa cum se întîmplã astãzi.

Dar începînd cu secolul XlX, toate inscripþiile descoperite care erau scrise în frigianã, tracã, bessã, getã sau româna veche de pe tãbliþe, au fost citite prin limba greacã! Din acest fluviu de falsuri am sã dau doar cîteva exemple. Pe o monedã a unui rege odris din secolul lll î.e.n, apare pe revers un vas cu douã toare mici iar deasupra gurii acestuia sînt scrise literele KO. Pe laterala stîngã sub toartã este litera T, iar pe laterala dreaptã în aceeaºi poziþie este litera O. Cuvîntul scris este koto, dar pricepuþii l-au citit Cotys, fiind numele regelui! Ori vasul respectiv era vasul cunoaºterii din religia geþilor iar cuvîntul koto are sensul de cautã sau cerceteazã aºa cum se mai foloseºte ºi astãzi. Alt exemplu este un vas din secolul Vl î.e.n. care are o scenã cu Hercule care cãsãpeºte un centaur. Meseriaºii în citit spun cã centaurul se numeºte Nessos, dar în partea dreaptã a capului centaurului scrie GETOS. Arheologii turci au descoperit în anul 2003, în centrul podiºului Anatolie, o reºedinþã princiarã frigianã din secolul X î.e.n. unde au gãsit ºi mai multe inscripþii. Toate au fost citite prin limba greacã, deºi aceºtia au folosit alfabetul abia în secolul Vlll î.e.n. ºi atunci foarte rar ºi stîngaci. Cam aºa a fost scrisã istoria veche a Europei, dupã interes ºi pretenþii, iar adevãrul a fost folosit tocmai pentru a justifica acest gen de a instituþionaliza minciuna.

Dupã latinitate, o altã smintealã nãscocitã a început sã dea iama prin minþile rãtãcite ale unor pretinºi istorici, alegîndu-ne de aproape o sutã de ani cu nebunia tracistã. Pãrinþelul acestei golãnii fãrã seamãn este ,,marele” – dupã pretenþia lui – istoric Vasile Pîrvan cu fãcãtura numitã Getica, o adevãratã evanghelie închinatã sfîntului Tomaschek, mentorul sãu în tracism. Lucrarea a fost tipãritã în anul 1926 la Cultura Naþionalã, fundaþie al cãrui preºedinte era chiar Pîrvan, fiind stipendiatã de marea finanþã mozaicã din România, primind premiul Academia Românã unde autorul era membru. Scrierea, deºi este un tratat de arheologie a sitului de la Crãsani cercetat de Pîrvan, s-a dorit un rãspuns al specialiºtilor în istorie contrafãcutã, împotriva diletanþilor care s-au lãsat aburiþi de ,,romanul fantastic” al lui N. Densuºianu.

Din conþinutul cãrþii, mai puþin de un sfert trateazã probleme de istorie, restul este un studiu de arheologie, ºi doar atît! Cartea este aproape un omagiu adus istoricului german Tomaschek – proorocul mincinos al tracismului – autorul lucrãrii Die alten Thraker. Într-o totalã contradicþie cu bunul simþ, Pîrvan preia din cultura occidentalã a secolului XlX ºi începutul celui urmãtor ideea indo-europenismului o vînturã ºi peste Carpaþi, scoþînd din pãlãria mãiastrã pe tracii care au luat în stãpînire þinutul unde se gãsea un neam numit geþi de cãtre greci, chiar dacã elenii spun altceva ºi de aici nebunia cã sîntem urmaºii primilor cuceritori care, s-au prostituat ºi în faþa romanilor ºi din aceastã devãlmãºie degradantã a ieºit poporul român! Nu are zguduiri de conºtiinþã cînd îºi dã singur cu stîngul în dreptul, considerîndu-i pe toþi niºte novici ºi diletanþi ce nu au cum sã rãsufle ,,aerele tari” ale înþelepþilor cu care el poate sta la cioace! Pentru a dezvãlui falsurile ºi nebuniile acestui pretins singur istoric al românilor, voi lucra cu ,,marfa clientului” folosind trase/citate din Getica, consideratã încã de majoritatea istoricilor din România drept o carte fundamentalã!

La p. 9 avem: ,,Prin anii 1000 î.e.n. înflorea în þinutul dintre ultimele prelungiri ale Alpilor, deoparte, Carpaþii Nordici cu Galiþia ºi Bucovina de altã parte, în sfîrºit regiunea cãtre Nistru ºi Dunãrea de Jos, ca limitã de est ºi sud, ultima ºi cea mai dezvoltatã formã a civilizaþiei bronzului. Creatorii ei erau un popor unitar a cãrui naþionalitate se va defini uºor la cele ce urmeazã” ºi ne dezvãluie numele misteriosului neam la p. 172 ,,Am vãzut mai sus cã prin anii 1000 î.e.n. locuia în Dacia poporul Thracic pe care-l cunoaºtem mai tîrziu prin istoricii greci sub numele de geþi…. Aceeaºi thraci nordici de la anul 1000 au trebuit sã locuiascã în Carpaþi ºi la anul 1400 î.e.n…” Revin pentru lãmurire la p. 9: ,,În continuare cu acest popor, locuiau de la Nistru (Herodot lV, 11) ºi pînã la Don ºi în þinutul Cubanului(Herodot lV,12), ocupînd tot þãrmul nordic al Mãrii Negre, cimerienii. Aceºtia – dupã toate semnele – par a fi fost traci”.

Dacã aceste douã civilizaþii existau în acelaºi timp ºi nu s-a cunoscut nici o penetrare a cimerienilor spre vest în acel timp, de ce sã fie ºi ei tracii iubiþi de Tomaschek ºi clica lui de înþelepþi din care bineînþeles fãcea parte ºi Pîrvan? Dau mai departe trasul din pagina amintitã. ,,Civilizaþia bronzului reprezentatã de ei era foarte asemãnãtoare celeia din masivul carpatic. Se pare cã ei locuiau aici încã de prin al 16-lea veac î.e.n. De asemenea, resturile arheologice aratã cã, cel puþin de pe la începutul mileniului al ll-lea î.e.n. locuise ºi în Carpaþi cu civilizaþia originalã a bronzului acel neam al cãrui nume încã nu l-am spus….”, dar l-am adus eu de la pagina 172.

Pe ce considerente i-a fãcut pe cimerieni ºi traci ,,înþeleptul” nostru nu ne spune iar argumentul ,,par a fi fost traci” este bun doar în poveºti. Ne mai zice marele descoperitor de sfinte adevãruri: ,,Cam tot de prin anii 1600 î.e.n. încep însã ºi marile miºcãri de migraþiune ale arienilor-iranieni din Asia Centralã spre Vest… migraþiile ariene spre Apus, începute încã de pe la 1600 î.e.n. transplanteazã pe iranieni atît în sud-estul cît ºi în nordul Mãrii Negre cu mult înainte de anul 800”. Aºa, sã ne desluºim cu nãrãvaºul istoric, aceºti cimerieni au apãrut pe la 1600 î.e.n. dar nu ne spune dacã erau ºi ei indo-europeni sau niscaiva bãºtinaºi la fel ºi pentru populaþia din Carpaþi ºi marile împrejurimi care parcurg împreunã cam acelaºi timp istoric. ªi, la aceeaºi paginã continuã specialistul pentru a-i rupe pe diletanþi: ,,Totuºi resturile arheologice scythice – databile – nu încep în sudul Rusiei decît în secolul Vll. Iar întinderea scythilor în Europa esticã ºi centralã este completã, pînã la Oder, la Adriatica ori în Thracia, abia în secolul Vl î.e.n. Prezenþa scythilor în Ardeal se verificã tot în secolul Vll. Este clar deci, cã mult înainte de sec. Vll trebuia sã înceapã aceastã evoluþie culturalã., pe care în secolul Vll noi o gãsim pretutindeni gata… Dar mai e ºi un foarte interesant argument arheologic, care aratã cã între anii 1000 ºi 900 au trebuit sã înceapã turburãrile din Estul Europei, fireºte întîi deplasãrile violente cimeriene spre vest, iar apoi cu însãºi nãvãlirile scitice”. Ne spune totuºi la p. 10: ,,În sec. Vlll, cimerienii rupînd cu ei ºi pe thraci Treres, ajung cu invaziile lor în Asia Micã(Strabo, l, 3,21)…Aceastã turburare, ºi ca urmare, din Dacia spre nordvest, vest, sudvest ºi sudest – aºa cum fuseserã împinºi ºi cimerienii – de sciþii îndreptaþi în aceleaºi direcþii, este ea confirmatã prin vreun fapt geografic-etnografic incontestabil? Ori, cumva, trebuie sã socotim, dupã cei mai mulþi învãþaþi, cu tot cu Reinecke ºi Ebert, cã sciþii n-au gãsit în Dacia pe daco-geþi ci alte popoare?”

Pînã ºi Pîrvan se aflã aici într-o mare dilemã: erau geto-dacii în Carpaþi cînd au dat peste ei tracii-cimerienii sau nu? Ai senzaþia cã în Dacia a avut loc o mare catastrofã ºi toatã populaþia s-a împrãºtiat în cele patru zãri sau chiar mai rãu. ªi pentru a le face în ciudã înþelepþilor germani, spune la p. 173: ,,Thracii indo-europeni aºezîndu-se în Carpaþi peste populaþia localã au primit fireºte în conlocuirea cu ea diferite gînduri ºi forme ale vieþii acesteia. Treptat, ca ºi în Grecia, au desnaþionalizat-o; dar, ca exemplu, cultul principal al aborigenilor pentru Marea Zeiþã subpãmînteanã, a creaþiei ºi rodirii l-au pãstrat mai departe”. A uitat cã pe cimerieni i-a fãcut mai înainte traci iar indo-europenii erau alte seminþii dupã cum scrie chiar el, în Carpaþi existînd o populaþie înaintea venirii tracilor! În altã parte a cãrþii spune cã între cultele tracilor ºi a daco-geþilor existã diferenþe atît de evidente încît ele nu pot fi explicate decît printr-o deosebire foarte marea a culturilor unde s-au format în þinuturi diferite. Îl cheamã iarãºi pe proorocul Tomaschek, dar de data aceasta ca sã-l critice pentru cã nu a bãgat bine mîna în pãlãria cu minuni de unde a scos ceva care nu are trecere pe sub nasul vajnicului mioritic.

La p. 73 scrie: ,,Tomaschek, susþine poate cu dreptate, cã masivul carpatic a fost poate dintre începuturile indo-germanice, tracic. Acolo unde însã ni se pare cã Tomaschek greºeºte, e cînd identificã pe geþi cu thracii ºi dimpotrivã, desparte pe thraci de moesi ºi phrigi. Astfel îºi ia singur posibilitatea unei stratificãri de migraþii nord-thracice, analoage celor elenice: l ahei, ll dorieni – adicã l micenieni; ll geþii din epoca cimerianã” ºi continuã cu aceastã aiurealã mai departe la p. 81: ,,De fapt, însã, nordul acesta mai trãia încã în moºtenirea strãlucitului mileniu al ll î.e.n., cînd thracii alcãtuiserã în epoca micenianã, una ºi aceeaºi strãlucitã civilizaþie, cu grecii de o parte, cu phrigienii de alta”.ºi la p. 164: ,,ªi Herodot ne dã o bunã indicaþie cã cimerienii nu locuiserã la apus de Nistru, cã, deci prin anul 1000 î.e.n., geþii se aflau pe aceleaºi locuri în întreaga Galiþie ºi Moldovã, pe tot cursul Nistrului pînã la mare”.

Parcã suferind de un adevãrat delir generat de infailibilul argument ,,a fost poate”, ne mai lumineazã cu revelaþiile personale de la p. 26: ,,Cã þara locuitã de scythi a fost înainte a cimerienilor, cînd scythii nomazi au pornit din cauza masageþilor, peste Araxes spre Vest, cimerienii n-au fost uniþi ca sã le reziste, ci s-au certat între ei ºi ºi-au ucis pe ºefii lor, cari voiau sã-i mîne în luptã ºi i-au înmormîntat pe malurile Nistrului, iar mormintele lor se vedeau încã pe vremea lui Herodot… De altã parte migraþia sthytilor[agatîrºi] nu se oprise în Carpaþi, ci tocmai în Rhodope ºi la Marea Egee, cãtre gura rîului Nestos, unde ei împinseserã cu dinºii ºi triburile getice, pe care le constatãm prezente aici de prin anul 500 î.e.n.” Dar povestea lui Herodot se referã la evenimente din secolele Vlll-Vll î.e.n.! Pentru a îndepãrta ceaþa din mintea noastrã ne mai spune magistrul la p. 28: ,,De aceea superfluu sã chemãm în ajutor legenda Argonauþilor pe Dunãre în sus ºi denumirea insulei Istria din fundul Adriaticii dupã numele thracic al Dunãrii, pentru a înþelege cã sciþii ajunºi aici în masivul carpatic, au dat aici peste un mare popor , cel getic, pe care pe de o parte l-au supus, pe de altã parte l-au împrãºtiat pînã departe, fie fãcîndu-l sã-ºi caute la rîndul lui alte pãmînturi, fie, mai ales, luîndu-l cu ei prin expediþiile prin vecini”.

Voi face o cronologie a informaþiilor aºa cum le-a prezentat Pîrvan; pe la 1600 î.e.n. apar în arealul din nordul Mãrii Negre pe fluviul Nistru, cimerienii iar vecinii lor spre vest sînt geþii sau tracii care se întindeau pînã cãtre Tisa ºi chiar mai încolo. În aceeaºi perioadã tot el aminteºte pe indo-europenii care ridicã praful timpului de pe uitata Europã, dar nu ne spune dacã aceºtia sînt chiar cimerienii sau alte seminþii bulucite la porþile istoriei. Sub luminarea istoricilor germani îi numeºte pe aceºti cimerieni traci, dar în aceastã oalã îi bagã – fãrã a-i întreba ce hram poartã – ºi neamurile din Carpaþi! ªi aºa, dintr-un condei i-a fãcut pe geþi drept traci, ba încã spune cã aceºti traci din Carpaþi au mai fost cuceriþi încã odatã prin secolul Vlll î.e.n. de cãtre tracii-cimerieni, care i-a deznaþionalizat ºi spulberat în cele patru zãri. Dupã un secol nãvãlesc peste Carpaþi, sciþii, unde gãsesc ceva seminþii de traci pe care îi împrãºtie ºi ei sau în iau în campaniile de prãdãciuni prin vecini ajungînd pînã în ograda grecilor din Rhodope unde o parte din ei, obosiþi ºi sãturaþi de atîta alergãturã au adãstat pentru ceva vreme ºi aºa i-a aflat istoria pe acele locuri ca geþi veniþi din nordul Istrului! Dacã aceastã populaþie carpaticã a tot fost spartã, împrãºtiatã ºi deznaþionalizatã, te întrebi firesc: cine a mai continuat sã locuiascã þinutul care ne dezvãluie atîtea artefacte arheologice? Parcã supãrat pe mentorul lui german, Pîrvan îi reproºeazã cã i-a fãcut pe geþi drept traci de parcã el ar face altceva în abureala ce ne-a dat-o ca adevãr istoric ºi spune cã de fapt ar fi exista tracii minoici, cei care au ajuns pînã în Creta ºi geþii cimerieni, adicã nu sînt indo-europeni ºi nici de neam trac chiar dacã menþine zicerea cã cimerienii se pare cã erau traci. Aºa este plãsmuitã toatã cartea, se presupune iar mai tîrziu se confirmã pentru ca la final sã fie adevãrat, adicã o ipotezã purtatã prin cîteva sute de pagini, ameþitã, învîrtitã ºi înnebunitã la sfîrºit devine adevãr!

Am sã amintesc aici faptul cã Pîrvan eliminã din argumentele arheologice ceramica deºi ea a fost mult înaintea bronzului iar ca dovadã de netãgãduit a continuitãþii noastre pe aceste meleaguri ºi a smintelii lui, voi arãta cã pe multe vase de ceramicã apare crucea cu braþele egale înscrisã în cerc. Tot aici apare ºi steaua cu ºase raze, fiind veche de cca 5000-6000 ani, ambele simboluri avînd caracter religios. Parcã jucîndu-se cu memoria noastrã ºi sfidînd orice urmã de bun simþ, Pîrvan ne prezintã o altã variantã a genialei sale gîndiri cum se vede la p. 32 ,,Neamurile daco-getice cu aºezãrile lor numite davae, s-au întins – precum am accentuat ºi mai sus – încã din vremi imemoriale spre nord, pînã în Silezia, în Posen, în Galiþia ºi Podolia, iar spre sud-vest, nãvãlind peste thraci, pînã în Rhodope ºi pe valea Mariþei, , trecînd chiar dincolo de Hellespont în Asia Micã. Pe vremea lui Herodot acest proces de expansiune nordicã ºi sudicã, din centrul carpato-danubian era încheiat demult” ºi continuã la p. 81: ,,Prin secolul Vl î.e.n. geþii se aflau într-o stare relativã de prosperitate… Din Carpaþii Nordici ºi pînã în Haemus, geþii alcãtuiau un mare popor unitar ca neam, desigur însã împãrþit politic în numeroase clanuri autonome, unele sub principi indigeni independenþi, altele recunoscînd, mai ales în pãrþile Nistrului autoritatea cutãrui rege, de neam scythic”. Pe luminãþia sa germanã îl loveºte rãu la p. 170: ,,Tomaschek recunoaºte cã numele dacilor ºi geþilor sînt greu explicabile nu numai din thracicã, ci în general pe cale filologic-comparativã indo-europeanã”. Stãi miºelule sã ne socotim o leacã, zici ca un pezevenchi cã neamurile daco-getice ar fi pe teritoriile dintre Istru, Carpaþii Pãduroºi, Don ºi Tisa din vremuri imemoriale, adicã înainte de venirea indo-europenilor, tracilor, cimero-tracilor ºi sciþilor, iar istoria ne gãseºte tot pe aceste locuri, te întreb plin de supãrare: nu cumva ai scris toate aceste trãsnãi cînd erai la balamuc? Deci nu mai sîntem traci ci bãºtinaºi geþi begeþi. Aici ilustrul istoric ne dezvãluie cã existã ºi o limbã tracã pe care o cunoaºte el ºi cîþiva iniþiaþi în aceastã tainã iar numele de neam al strãmoºilor noºtri nu poate fi scos nici din indo-europeanã ºi nici din tracã. Aºa-i cînd lungeºti o minciunã, devine atît de strãvezie cã o descoperã oricine.

Ne mai spune Pîrvan cã din vremi imemoriale, trecînd prin secolul Vl î.e.n. daco-geþii au fost pe aceste meleaguri fãrã întrerupere iar din centrul carpato-danubian au avut mai multe nãvãliri ajungînd ºi peste…traci! Asta-i, magistrul ºi-a uitat pe undeva rãbojul ºi o dã la plesnealã pentru cã chiar dacã mulþi vãd ºi citesc, foarte puþini pricepesc! Adicã nu a existat nici o invazie tracã peste populaþia carpatinã ci invers aºa cum o spune chiar el ºi unele izvoare antice! Recunoscînd interpretarea forþatã asupra textului lui Herodot ne spune la p. 32 ,,În adevãr este drept cã Herodot nu cunoaºte pe geþi decît între Balcani ºi Dunãre, ºi anume încã din sec. Vl(vezi toate citatele la Tomaschek), ºi cã nici la Herodot ºi nici mai tîrziu pînã la Ptolemaios al lui Lagos, cîmpia munteanã nu este clar descrisã de nimeni, iar la Dunãrea de Jos este închipuitã chiar de Herodot(V,9) un fel de pustiu unde geþii ºi scythii ar fi deopotrivã vagabonzi…iar aici, între Carpaþi ºi Dunãre, nu e loc pentru alþi thraci decît pentru geþi, cari locuiau compact malul drept pînã la vãrsarea în mare, ºi cari locuiau de asemenea sub numele de carpi toatã Moldova de miazãzi”.

Sã spui numai pe baza unor probe arheologice selectate tendenþios ºi a unor ipoteze trãsnite cã se poate scrie istoria unui popor, asta miroase a miºelie. Iar cînd faci asemenea miºelie din simbria Satanei, asta se cheamã trãdare de Neam ºi Þarã!

Pentru a ne mai liniºti puþin din sminteala provocatã de nãbãdãile ,,ºtiinþifice” ale lui Pîrvan, am sã dau un citat lãmuritor din Strabon care în Geografia Vll, 3 ne spune cine erau tracii: ,,Grecii cei vechi au socotit pe geþi ca un popor trac ce locuia pe ambele maluri ale Istrului. De asemenea sînt traci ºi mysii, care acum se numesc moesii ºi din care se trag mysii ce locuiesc acum între Lidia, Frigia ºi Troada. Tot precum frigienii nu sînt altceva decît bridge, de asemenea sînt ºi ei neam de traci. ªi de aºijderea din aceastã gintã se trag ºi mygdonienii, bebrycii, medobithinienii, bithinienii, thinienii ºi poate ºi maryandinii. Numai cã aceste popoare trace au pãrãsit cu totul Europa, în vreme ce mysii au rãmas pe loc… Geþii vorbesc absolut aceeaºi limbã ca dacii. Dacã acum, noi ceilalþi greci cunoaºtem mai bine pe geþi, asta este cã aceºtia ºi-au schimbat necontenit locuinþele ºi au trecut de pe un mal pe altul, amestecîndu-se cu popoarele Traciei propriu-zise ºi în special cu mysii. Acelaºi lucru s-a întîmplat ºi tribalilor, alt popor din Tracia, de a primi adeseori în mijlocul lor cete de geþi emigranþi, goniþi din lãcaºurile lor de vecini mai puternici, fie de sciþi, bastarni ºi sauromaþi de pe malul celãlalt, care nemulþumindu-se de a-i fi expulzat, treceau fluviul dupã ei ºi au lãsat astfel diferite urme în insulele Istrului ºi în Tracia, fie goniþi de iliri, cei mai straºnici duºmani pe care i-au avut de partea de dincolo a Istrului.”

Adicã sã ne lãmurim odatã pentru totdeauna, grecii îi numesc pe locuitorii þinutului Tracia cu numele de traci ºi nu din alt motiv, pentru cã Herodot cînd enumerã triburile din aceastã regiune nu spune cã ar fi un popor sau trib trac. Mai amintesc faptul cã Strabon în Geografia la 28.2, C.Vll,10, scrie despre deportarea în Tracia a unui grup de cinci zeci de mii de geþi din Panonia care s-au rãsculat împotriva ocupaþiei romane în anii 6-9 e.n. spunînd despre aceºtia cã sînt ,,un neam de aceeaºi limbã cu tracii.” Clar ca lumina zilei, tracii ºi geþii erau unul ºi acelaºi popor, cu aceeaºi limbã, aceleaºi obiceiuri, dar despãrþiþi de un vast teritoriu. ªi asta o spun scriitorii grecii care le-au fost contemporani. Iar denumirile lor naþionale, erau pentru cei din nordul Istrului geþi ºi rumuni ºi traci sau armîni pentru cei din Tracia cum apare pe tãbliþele de plumb.

Tot ei afirmã în textele arãtate cã tracii de fapt sînt geþi veniþi din nordul Istrului ºi nu invers cum susþin leprele traciste de astãzi ca sã dea bine la cei care îi plãtesc pentru a ne falsifica istoria!

Îl mai aduc aici de martor pe poetul roman Ovidiu, mazilit la Tomis unde a trãit pînã în anul 18, ºi care spune în poemul Tristele lll, cã aproape a uitat sã mai vorbeascã latina din cauza graiului tracic ºi scitic ºi chiar ar fi în stare sã scrie ,,versuri în metrica geþilor”. Aceste trei popoare erau înrudite aºa cum aratã izvoarele menþionate mai înainte ºi vorbeau o limbã comunã cu unele specificitãþi teritoriale.

Prin aceste fãcãturi sîntem martorii unei acþiuni de deznaþionalizare ºi transformare în ridicol a identitãþii ºi specificitãþii neamului românesc!

Tot Pîrvan ne lãmureºte cu mare obrãznicie de ce a pus la cale aceastã ticãloºie dupã cum scrie la p. 82 ,,Dupã cum vom arãta în amãnunte mai jos, culturii greco-scythe din nordul Mãrii Negre, îi corespunde în valea Dunãrii de Jos cultura greco-getã”. Adicã nu am avut ºi nu avem nimic în faþa altora, sîntem un popor de maimuþe care am stat în umbra timpului cînd alþii îºi rodeau cãlcîiele sã alerge, sã clãdeascã, sã zideascã ºi sã zãmisleascã, halal gîndire de român dar este identicã cu a ciocoiului fanariot C.A.Roseti de pe la 1880!

În prezent grecii susþin cã noi românii ºi ceilalþi care se þin de neam latin la sud de Dunãre, am fi toþi greci latinizaþi ºi care au migrat dupã secolul l al erei noastre cãtre nord pînã în Carpaþii Pãduroºi. Este exact ce vrea sã audã ºi mafia cazarã ce ºi-a dorit în draci o ºãruire peste spinarea noastrã pe acelaºi motiv, noi sîntem un popor venit aici dupã secolul l pe cînd ei erau bãºtinaºi!

Dar parcã vrea sã se rãzgîndeascã Pîrvan în nebunia lui cînd spune la p. 93: ,,Fapt e, cã din pricina confuziei dintre tharcii sudici ºi daco-geþii danubieni, de sigur rude, dar nu acelaºi popor, confuzie pe care am vãzut-o mai sus ºi în cazul lui Dromichaites, al lui Kotelas etc., atîtea obiceiuri, instituþii, credinþe ºi chiar fapte istorice pur thracice erau atribuite – ºi sînt încã mereu pînã în momentul de faþã – în chip arbitrar ºi geþilor. Acest lucru îngreuneazã enorm cercetarea ºi duce la confuzii regretabile”. Dacã este confuzie de ce nu a denunþat-o dar a avut neobrãzarea sã ne-o prezinte ca adevãr istoric?

ªi continuã cu o altã zicere la p. 140 ,,Strabo p. 296: ,,iar cei de dincolo se cheamã daci fie cã sînt geþi fie cã sînt thraci din neamul dacic aºezat odinioarã în Rhodope”. Acum recunoaºte explicit cã a avut loc o singurã migraþiune, dar din nord în sud pînã în Tracia unde s-au stabilit o parte dintre geþi sau daci, alþii gãsindu-ºi sãlaº prin regiunile vecine. Pentru a ne buimãci mai mult, dã cu barda în tot tracismul cum se poate citi la p. 166 ,,Sigur e cã, la aºezarea lor în Dacia, slavii au gãsit aici o toponimie în mare majoritate thracicã ºi numai pe ici pe acolo romanicã. Acest lucru trebuie bine fixat, dacã nu vrem sã atribuim slavilor nume de localitãþi neromanice care, totuºi n-au nici de-a face nici cu slavii, ci sunt pur ºi simplu toponimice getice, din care mai sus am dat o serie de probe existente pînã la sfîrºitul Daciei romane, pentru cã ele fuseserã primite ºi de noii coloniºti ai acestor þinuturi ºi pronunþate la þarã în chip getic încã mult timp dupã 270, cînd procesul de romanizare nu înceteazã, ci abia a început serios, ºi va dura pînã în secolele Vll-Vlll neîntrerupt”. Cu asemenea elucubraþii avînd pretenþii de adevãruri absolute, ajungi repede la balamuc dacã cel care le spune nu te slãbeºte cu sminteala lui. Pîrvan o rãsuceºte dupã deget ºi scrie la p. 371: ,,În adevãr, asupra culturii geþilor s-a fãcut încã de la Roesler ºi Tomaschek greºeala fundamentalã de a se scrie cu idei preconcepute. Dar acest lucru este inadmisibil. Geþii au rãmas un popor indo-european de mentalitate nordicã, în vreme ce, thracii sau amestecat ca ºi grecii ºi italicii, cu rasa mediteraneeanã ºi au dat naºtere unei culturi amestecate în care multe elemente, în special religioase ºi sociale sînt sudice nu nordice”.

Ca o secãturã neagã tot ce a spun înainte ºi aproape cã vrea sã se converteascã la adevãr, dar asta nu respectã planul celor care l-au plãtit sã scrie asemenea porcãrie. Cartea se încheie cu urmãtoarele concluzii aflate la p. 406: ,,Începutã în sec. lV î.e.n. prin celþi, intensificatã din sec. ll î.e.n. chiar de romani, occidentalizarea geþilor din Carpaþi nu putea duce decît la un singur rezultat: în momentul cînd romanii luau definitiv rolul civilizator al celþilor, supunîndu-i ºi pe aceºtia, din Gallia ºi pînã la gurile Dunãrii, formelor de viaþã romane, Dacia era perfect pregãtitã sã devie ºi ea romanã. Romanizarea Daciei se anunþase de altfel antropogeografic încã de la 1000 î.e.n., cînd cultura villanovianã îmbrãþiºa ºi întreg masivul carpatic. Celþii au mijlocit însã apoi ºi elementele materiale ale culturii greco-italice. Iar romanii au tras concluziile: atît etnografic cît ºi spirituale”!!!

Dupã asemenea final apoteotic ºi apocaliptic pot pune ºi eu o întrebare: a fost nebun de-a binelea cînd a scris asemenea tîmpenii sau una din marile secãturi ale neamului nostru? Românaºi cu freza-n vînt, pas de înþeleg vreun gînd!

Trebuie sã mai arãt cã Pîrvan s-a ferit ca dracu de tãmîie sã-i aminteascã pe pelasgi, hiperboreeni ºi arimini, populaþii pe care vechii greci le menþioneazã de nenumãrate ori cã au locuit mult înaintea lor în nordul Istrului iar de aici pelasgii au migrat în sud ocupînd toatã peninsula balcanicã ºi insulele ionice unde i-au gãsit în descãlecatul lor. Dar toatã fãloºenia ºi sminteala lui nãimitã din pungã mozaicã, se bazeazã pe dogma indo-europenismului, care, aºa cum am demonstrat mai sus, este o fãcãturã, pe cale de consecinþã, toatã golãnia lui Pîrvan este tot o fãcãturã cu iz politic ºi multe parale la mijloc sau ceva cocoraþii academice vrednice de orice tradator.

Dacã vom persista în nãravul nostru de a cãuta numai pîrvotraci, popîndaci, cotcodaci ºi alte seminþii de poponeþi, atunci vom fi ceea ce am fost; o turmã vorbitoare cu supuºenie strãinã prin nãimiþi mioritici, mînatã de bande de lichele ºi de tîlhari, purtînd dispreþul celor din jur.





Textul este continuarea lucrarii mentionate in postarea anterioara.

Neamul Ales ºi Tara Sfîntã



Greu de crezut ºi acceptat cã aceastã sintagmã se referã la strãmoºii noºtri ºi þinutul locuit de ei. ªi totuºi acesta este adevãrul, adevãrat! Ideea vine din strãfundurile gîndirii neamului nostru ºi o gãsim in miturile geþilor pe care le-am pãstrat neverosimil de bine, în scrierile esene, ºi texte antice care au recunoscut strãmoºilor noºtri un merit unic pe care românii de azi îl ascund cu urã! Ca sã fie cîntare cu crezare, trebuie sã o iau din vremurile cele vechi cînd grecii nu mîncau curechi, iar geþii nu spuneau minciuni ca o turmã de nebuni. În Iliada, Homer spune despre pelasgi cã erau neam ales de Dumnezeu, ºi trebuie sã mãrturisim cã nu l-am nãimit sã ne urce aºa de sus, iar rãbojul timpului încã nu scosese neamul buricaþilor tãiaþi împrejur cu revelaþiile lor drãceºti. În Cîntul X al poemului homeric, aheii atacã pe troieni ºi aliaþii lor din afara cetãþii enumeraþi mai jos:

,,Pe de o parte spre mare sînt carii, peonii arcaºii,

Divinii pelasgi, cauconii precum ºi lelegii;’’

La fel îi numeºte ºi Eschil în scrierea Rugãtoarele, ca sã ne înceþoºeze cumplit puþina minte ce meºteºugit ea minte sã fim ai nimãnui pe acest pãmânt. Dar tot ei spun cã pelasgii sunt geþii sau hiperboreenii din nordul Istrului, veniþi în Peloponez înaintea aheilor, fiind de fapt bãºtinaºi.

Un alt neam arimin, pomenit în Iliada, ionii care trãiau în Ionia, spun ºi ei prin urmaºii din zilele noastre – irlandezii – cã erau un neam divin sau ales de Creator. Cuvîntul ion în irlandezã are ºi sensul de viþã aleasã sau neam superior.

Herodot spune cã regii Traciei adorau dintre toþi zeii mai mult pe Armis, divinitate care apare pe mai multe monede la nordul Istrului sau Sarmis cum îl gãsim scris pe tãbliþele de plumb, pe care îl considerau ca întemeietorul dinastiei lor. Iniþiaþii orfici, amintiþi de Ovidiu, spuneau în ritualurile lor cultice ceva ce sunã foarte frumos la urechile mele: ,,Al meu neam e din Cer’’. Poetul latin, pe la începutul secolului l al erei noastre scrie Pontice ll, 9 Lui Cotys care este o scrisoare adresatã conducãtorului geþilor ºi spune: ,,Odraslã de regi, Cotys, a cãrui origine nobilã se ridicã pînã la Eumolpus… Strãlucirea neamului tãu îþi impune aceasta, este datoria neamului nobil scoboarîtor din zei, þi-o pretinde aceasta insuºi Eumolpus preastrãlucitul autor al neamului, þi-o pretinde aceasta însuºi Erichtonius, înaintea lui Eumolpus.” Textul conþine un enunþ inacceptabil pentru cultura românã; geþii ºi tracii erau unul ºi acelaºi popor, cu aceeaºi limbã ºi aceeaºi religie, fiind cunoscuþi ca neam scoborîtor din zei. Eumolpus era una din cãpeteniile tracilor ºi întemeietorul templului de la Eleusis, dar Pausanias spune cã ei erau numai preoþii slujitori, lãcaºul fiind întemeiat de hiperboreeni. ªi sã venim pe toriºtea noastrã sã ascultãm zicerile strãmoºeºti ºi cele de pe tãbliþe.

Epigramistul roman Marþial(40-103), era cunoscut ca cel mai mare meseriaº în acest domeniu, încîntîndu-l ºi pe împãratul Domitian cu meºteºugul vorbelor sale. În Epigram. lX, 46 dedicatã prietenul sãu Marcellius care fãcea parte din trupele romane ce plecaserã la Istru în anul 86 pentru a lupta împotriva geþilor neîmblînziþi de civilizaþia romanã, Marþial scrie cã iubitul lui oºtean de gînd ºi faptã va vedea lumea fabuloasã ºi miraculoasã a hiperboreenilor ºi cerul getic cu osia lumii, alãturi de muntele faimos în legende unde a fost înlãnþuit ºi chinuit Prometeu. ,,Iatã ºi stîncile lui Prometeu. Iatã ºi muntele acela faimos în legende. Cînd tu vei contempla aceste stînci în care rãsunã durerile imense ale bãtrînului, vei zice: Da, el a fost încã mai tare decît aceste pietre tari, ºi la aceste cuvinte tu vei putea sã mai adaugi cã: acela care a fost în stare sã sufere, a putut într-adevãr sã fãureascã ºi neamul omenesc.”

Din cea mai nebuloasã antichitate, cînd falnicii geþi sînt amintiþi cã luptã în rãzboiul Troiei ºi pînã cãtre sfîrºitul secolului l al erei noastre cînd este datatã ultima sursã de informare, timp de peste 1300 de ani, izvoarele scrise venite chiar de la neprietenii noºtri, grecii ºi romanii, spun despre strãmoºii noºtri geþi, cã erau scoborîtori din zei ºi deci ,,fiii luminii”, din care s-a nãscut întreg neamul omenesc care apoi s-a rãspîndit, prin migraþii succesive cãtre cele patru zãri. Dar acesta este numai un exemplu de felul cum ne-au falsificat grecii, ivriþii ºi apoi iudo-sataniºtii istoria ºi cultura strãmoºeascã.

Din faimoasele legende ale Muntelui Sfînt, amintite ºi de Marþial, nu a mai rãmas nici urmã în cultura lumii antice deºi el le cunoºtea bine pentru cã fãceau parte din patrimoniul spiritual al multor neamuri ºi nu cum ne-au prezentat leprele greceºti pline ochi de elitism, cã am fi fost un popor de sãlbatici ºi proºti.

Þara lor era o Þarã Sfîntã pentru cã era locuitã de un popor nãscut din Tatãl Ceresc sub binecuvîntarea crucii ºi a Legii Adevãrului ºi Dreptãþii unde cunoaºterea ºi faptele bune erau singurele cãi de a deveni OM. La ivriþi ºi dupã anul 381 ºi la iudeo-creºtini, necunoaºterea, frica, viclenia, lãcomia, crima, ura împotriva neamului omenesc ºi jertfele cãtre templu sau bisericã în aur, argint ºi alte scumpeturi drãceºti, îþi fãceau drum cãtre Întunecimea Sa Iahwe.

Geþii aveau o religie monoteistã în frunte cu bãtrînul Sîntu, Gog, Dumnezeu sau Tatãl Ceresc, un bãtrîn bun ºi generos cum aminteºte ºi poetul latin ºi cum apare pe numeroase tãbliþe, care a izvodit toate cele vãzute ºi nevãzute. Nici urmã sau visare de vedenii, tîmpenii, revelaþii, fumigaþii, minuni pentru nebuni ºi fel de fel de conspiraþii ivrite. Despre acest neam ales de Satana din care se pretinde cã a curs ºuvoi de revelaþii ºi toatã înþelepciunea lumii, antichitatea ne-a lãsat scris cã se întrecea în cele mai josnicie ticãloºii ºi imoralitãþi, iar ei se fãlesc ºi astãzi cu mare obrãznicie cã ar fi ieºit chiar de sub poala Talpei Iadului în cele mai întunecate strãfunduri ale locului blestemat, fiind ,,fiii întunericului” de care erau atît de îngroziþi esenii în Palestina, iar acum ne-a ajuns urgia pe cei mai mulþi dintre noi. O legendã spune cum Dracu a lãþit pe furiº Pãmîntul crezînd cã îl pãcãleºte pe Dumnezeu ºi-l va stãpîni el. ,,Dumnezeu care se fãcea cã doarme, zîmbi iar cînd Dracu îi pomeni de promisiunea fãcutã de cu searã de a blagoslovi Pãmîntul, îi zise fãcînd aluzie la cutreieratul de peste noapte în formã de cruce. - Ce sã-l mai blagoslovim cã l-am blagoslovit astã-noapte! În alta gãsim cã ,,pãmîntul e sfînt, cãci el s-a jertfit dînd din trupul lui, pentru ca Dumnezeu sã facã toate cele ce le-a fãcut pe pãmânt. De aceea trebuie sã ne închinãm ºi sã batem mãtãnii, sã-l sãrutãm, cã el ne dã toate roadele care ne hrãnesc ºi ne poartã pe trupul lui. Nu e bine sã-l vorbim de rãu, sã-l înjurãm sau sã-i aruncãm vorbe urîte. Noi, oamenii, nu sîntem altceva decît pãmînt schimbat prin suflul lui Dumnezeu. E tot aºa de mare pãcat sã baþi pãmîntul, dupã cum e mare pãcat sã-þi baþi pãrinþii trupeºti. ªi sã-l iubeºti mai mult, sã se îngrijeascã de el ºi sã-i dea tot ce trebuie, cãci ºi aºa e destul cã-l bat balaurii cu piatrã. El e tare bãtrîn cãci aproape e deodatã cu Dumnezeu. Pãmîntul stã pe ape cum ar sta o frunzã de nufãr. Dar pentru cã e greu, cã þine atîta grozãvie de oameni ºi de animale ºi de cîte metale sînt ascunse în mãruntaiele munþilor, s-ar scufunda dacã nu s-ar sprijini pe patru stîlpi, care, la rîndul lor, se sprijinã pe patru peºti mari”. Pe tãbliþa 3 unde apare pentru prima datã aceastã expresie, se povesteºte trecerea cabirilor la religia geþilor iar pãmîntul sfînt este scris prim + im(im: pãmînt, nãmol). ,,Pãmîntul care este pãtruns de veneraþie pentru puterea sfintei cruci a dat pui(s-a înmulþit). Eu am mers plin de neliniºte la neamul care trãieºte într-o mare poianã din pãdure sã vãd aievea minunile crucii. Am alergat, am cercetat cu mãsurã ºi am botezat cu vin mulþimea înfrãþitã ce mustea de evlavie”. Aceastã gîndire devine ºi mai bine exprimatã în timpul lui boero Bisto unde se aminteºte pe tãbliþa 41 de rãutãþile lui Gelu cel roº-cat, comandant de oaste ºi felul cum a fost pedepsit pentru ceva trãdãri. ,,Este luat ºi azi a fost purtat într-un senic negru prin cetate. Cei care l-au ajutat au fost gãsiþi ascunºi în ocolul vitelor, aduºi în cetatea geþilor iar adãposturile lor au fost dãrîma-te cu berbecul. Puþina cenuºã a fost împrãºtiatã peste þara sfîntã (patri deo) ºi datã sfîntului Donizeto”. Moartea lui Ili rãstignit pentru cã a apãrat credinþa în puterea crucii, a fost pentru neamul nostru o nouã dovadã a valorilor spiritualitãþii religioa-se. Pe tãbliþa 50 junele boire Biseto spune cã ºi-a adus soaþã bastarnã în neamul ru-munilor din Sfînta Geþie(dio Geta) iar tãbliþa 66, turnatã în Sfînta Geþie(die Gitii) ne povesteºte despre o solie ce se pregãtea sã plece la Roma pentru a aduce pacea.

Dupã primele încîlceli cu Fuscus în care geþii au fost peniþi rãu cum stã scris la tãbliþa 68, conducãtorul Gezino este foarte supãrat pentru neputinþa lui ºi a armosei pe care o conducea. ,,Adunarea neamului a strîns locuitorii sã se însoþeascã la vii discuþii despre robirea florii nobilimii noastre care acum este þinutã închisã ca o pleavã de cînepã. Marea durere a înþepenit adunarea ºi pesemne abia bolboroseau între ei. Eu îl chem pe sfîntul Zabelo sã mã ia pentru cã a dat neamului ales de Dumnezeu(on Sent rodie), sã-ºi bea(ducã) existenþa viitoare cu vasul sãrãciei(copilului fãrã pãrinþi). Eu Gezino spun cã nenorocirea ne-a fost adusã pe tavã de lãudãrosul român Sando Pantelo”. Iar aceastã gîndire este accentuatã de tãbliþa 58 care spune o meditaþie profundã asupra rãstignirii lui Ili, ºmecherit de lepre în Iisus, al cãrui nume pe tãbliþe este scris Iosius. ,,Neamul nostru a fost ales primul sã iasã din gunoaie ºi sã aducã laude prin Miel, sã se închine ºi sã þinã Calea dreaptã. Aceastã cinste nu s-a oprit aici ºi a cãlãtorit cu toiagul la urmaºii minunatei mame a geþilor ºi tracilor”. Asta o spun tãbliþele la anul 30 al erei noastre, confirmînd ce i-a scris Ovidiu cu ceva ani în urmã lui Cotizo, conducãtorul neamului get. Unii traci mai ºmecheraºi cum spune tãbliþa 31 turnatã în secolul lll sau începutul secolului ll î.e.n., au fãcut cu de la sine voie, ceva adãugiri credinþei strãmoºeºti stîrnind supãrarea dabo geto, care i-a stropºit pentru nelegiuire. Tare bine ar fi pentru neamul nostru sã se scoale ceva români de viþã aleasã sã stropºeascã liota de nelegiuiþi ce s-au înstãpînit pe Þarã!

Scrierea esenã intitulatã Comuniunile confirmã ideea de ,,Þarã Sfîntã” pentru pãmîntul nostru strãmoºesc, autorii textului fiind geþii plecaþi din Carpaþi care se duceau în Palestina pentru a rãspîndi învãþãtura lui Sîntu în toatã lumea. ,,Dupã cum fiul moºteneºte pãmîntul de la tatãl sãu,/ Tot aºa, noi am moºtenit Pãmîntul Sfint de la pãrinþii noºtri.” Cum manuscrisul este scris cu mult timp înainte de anul 90 cînd ivriþii ºi-au canonizat fãcãturile lor, acesta se poate constitui ca o dovadã de netãgãduit cã Geþia, a fost Þara Sfîntã din antichitate, iar niºte jeguri criminale au falsificat atît de bine istoria, cã nici astãzi nu am reuºit sã scãpãm din plãsmuirea lor satanistã, pretinsã a fi revelatã lor de Satana sau Iahwe.

Mioriticii care au ajuns pe malurile Nilului pe la sfîrºitul mileniului lV î.e.n. îºi spunea neam ales, zãmisliþi din pãstorul ceresc Anti(An: Creatorul + ti: neam, clan), iar þinuturile pe care locuiau, le considerau þãri sfinte dupã cultul practicat de centrul de putere al fiecãrei nome.

Neamul nostru plecat din Carpaþi ºi care s-a oploºit între Tigru ºi Eufrat, emeºii se considera neam ales de Creator(sang: neam, clan + gi: nobil, ales) iar þara lor era binecuvîntatã de divinitate, considerînd-o þarã sfîntã(ki: pãmânt, þarinã, aºezare + en: profet, strãmoº+ gi: nobil, ales). Chiar dacã ei au plecat de aici pe la mijlocul mileniului lV î.e.n. totuºi au rãmas destui locuitori care sã ducã mai departe limba, tradiþiile ºi credinþele religioase. Mitul poporului ales de cãtre Creator este foarte vechi pe meleagurile mioritice ºi de aici el a fost dus în Ki-en-gi. Lista regalã din Larsa începe cu regii mitici în felul urmãtor: ,,Cînd împãrãþia a coborît din ceruri, împãrãþia se afla la Eridu. În Eridu era rege Alulim, a domnit 28800 ani. Alalcar a domnit 36000 ani, alþi doi au domnit 64000 ani. Eridu a fost nimicit, regatul lui a fost mutat în Badtibir. In Badtibir a domnit Enmenluana 48200 ani’’ pînã a ,,venit potopul lumii, iar dupã potop au preluat puterea regii popoarelor din munþi’’. Acest potop are originea în inundaþiile catastrofale care se abãteau primã-vara asupra cîmpiei dintre Eufrat ºi Tigru. Sãpãturile arheologice din acest þinut au arãtat cã au avut loc mai multe asemenea diluvii nimicitoare. Dar numele Enmenluana înþeles prin semantica eme-gi are sensul de profetul/preotul care a condus neamul creat de Dumnezeu(en: demnitate, preot, strãmoº + men: putere regalã, cinste, faimã + lu: om, bãrbat, familie, neam, a locui; Ana: Creatorul).

În munþii Buzãului existã un loc numit þara Luanei în apropierea lacului Goteº. Aici este un platou unde se manifestã un fenomen misterios numit de localnici deschiderea porþilor cerului. Uneori apare un nor alb-azuriu de o intensitate deosebitã care se menþine o perioadã de timp deasupra acestui platou iar psihicul omului este influenþat de fenomen. Curajoºii care au ,,testat” aceastã ciudãþenie au dispãrut fãrã urmã. ªtiinþific, poate fi explicat prin teleportare necontrolatã iar denumirea datã de localnici este dovada cunoaºterii realitãþii de cãtre strãmoºii noºtri care locuiau aceste meleaguri în urmã cu peste 6000 de ani! Þara Luanei are sensul de þara poporului creat de divinitate iar denumirea lacului înseamnã locul de unde te înalþi la ceruri pentru judecatã(god: mulþime, a zbura, ritual de purificare, altar + eº: a mirui, moaºte, judecatã). Culturile anglo-saxone au pentru Dumnezeu un cuvînt identic. Elenii cei subþiri de nas spun cã hiperboreanul Abaris/Zamolxe cînd i-a vizitat, cãlãtorea pe o sãgeatã datã de Apolo/Zabelo iar apariþia sau dispariþia lui nu putea fi urmãritã, afirmaþie care ne duce gîndul cãtre fenomenul de teleportare pe care marele înþelept get îl stãpînea foarte bine! Iar fenomenele anormale care se manifestã în peºtera de la Polovragi, cunoscutã de tradiþiei ca ,,peºtera lui Zamolxe” susþin aceastã idee. Tãbliþele confirmã din plin realitatea istoricã dar pe care o neagã cu vehemenþã românii specializaþi în plãsmuiri ºi sfinte fãcãturi. Amin!

Edda veche sînt texte ale goþilor ce au migrat în prima parte a secolului al erei noastre din Scandinavia pe cursul fluviului Volga pînã au ajuns la Marea Caspicã ºi Marea Neagrã. În aceste þinuturi au luat contact cu geþii iar aceste legãturi au durat pînã la mijlocul secolului V al erei noastre. Din aceastã convieþuire, goþii ºi-au creat propria mitologie dar influenþatã foarte puternic de cea geticã. Pentru elucidarea culturii strãmoºilor noºtri, aceste scrieri sînt o sursã importantã de informaþii. Pomenind de aseni – eroii geþi care mureau în timpul luptelor pentru apãrarea gliei strãbune ºi se duceau la Zamolxe, gãsim amintite în scrierea norvegianã neamurile alese sau sfinte în Cînturile zeilor, Voluspa

,,Rog sã-mi dea ascultare neamurile sfinte

Copiii lui Heimdall, cei de vazã ºi cei de rînd;

Pãrintele care alege doreºte aceasta, deci eu vã voi spune

Poveºti strãvechi, amintiri de foarte demult”.

Iar în Cîntul lui Grimnir spune despre þara goþilor cã este sfîntã, adicã ºi þara geþilor pentru cã aceste popoare locuiau împreunã la est de Carpaþi pînã la alungarea romanilor din Dacia apoi ca stãpîni peste tot þinutul geþilor pînã la nãvãlirea hunilor.

,,Numai Agnar, deci el va domni singur,

El, fiul lui Geirrod în þara goþilor, …

Þara este sfîntã, cea pe care o zãresc,

În apropiere de Aseni ºi Elbi;”

Din informaþiile prezentate mai sus, vedem cã antichitatea cea mai veche începînd cu secolul Xll î.e.n. cît ºi cea clasicã, a scris despre neamurile arimine – pelasgi, ioni, traci, geþi – cã erau Neamuri Alese de Creator iar þãrile lor erau biencuvîntate de divinitate, deci erau ,,þãri sfinte”, ºi toate aceste izvoare sînt de la greci ºi romani, popoare care ne iubeau precum sarea în ochi! ªi norvegienii prin miturile lor adunate în scrierea Edda, unele preluate din cultura geþilor, pãstreazã aceste concepte despre toriºtea strãbunã: Geþia era þara sfîntã iar geþii erau poporul ales de Dumnezeu pentru rãspîndirea religiei crucii.

Despre credinþele ivriþilor, cele mai vechi izvoare sînt de la mijlocul secolul lll î.e.n. venite de la preotul egiptean Manethon, care îi considerã o adunãturã periculoasã de leproºi la trup dar ºi la minte de care trebuie sã te fereºti ºi sã îi þii mereu la distanþã. Ariminul/armînul Hecateu din Abdera, oraº în Tracia, ºi-a dus o parte din viaþã în Egipt la Alexandria la curtea regilor macedoneni ai dinastiei Lagos, în secolele lll-ll î.e.n. cunoscînd ,,la faþa locului” comunitatea mozaicilor ºi începuturile furibundelor revelaþii. În tratatul Despre Egipt, amintind de iudeii din aceastã þarã, scrie cã sînt un popor lipsit de tradiþii ºi istorie, care nu a dat lumii nimic în culturã, trãind într-o lãcomie ºi minciunã veºnicã. Diodor din Sicilia în Biblioteca istoricã, preia un amplu citat din scrierea tracului din Alexandria în Cartea XL, netradus încã în cultura românã pentru cã ,,nu dã bine” la maimuþãreala ,,poporului ales”. Esenii încã din secolul ll î.e.n. scriau despre iudei cã practicau un cult satanisnt iar Plutarh, la începutul secolul ll al erei noastre spune acelaºi lucru despre religia mozaicã iar despre þara lor, Iudeea, scrie cã este þinutul stãpînit de Satana. Mai multe scrieri gnostice din primele secole ale erei noastre spun cã intrãrile în iad ar fi una prin Ierusalim iar alta în împrejurimile oraºului. În Bahir, cãrticica furãcioasã ce stã la baza Cabalei, rabinul Amora spune pe la mijlocul secolului Xlll cã porþile Sionului, care stau ca pavãzã þîþînei ezoteriei mozaice, sînt în realitate porþile iadului, adicã dupã mintea noastrã, Þara Satanei. Deci nimic ce ar arãta vreo legãturã cu Dumnezeu, ci doar un adevãr cutremurãtor, ei erau înfrãþiþi cu Satana ºi se mîndreau cu asta! (Cã Satana este fiul lui Iahwe, vezi explicaþiile din articolul Mileniul de întuneric al românilor, capitolul Fariseism ºi iudeo-creºtinism)

Clocind o nouã miºelie, ºãrpãria de la Vatican l-a înhãþat pe Scaraoþchi, l-a pomãdat sã arate mai alb, i-a pus pe cap un comãnac, l-a cãdelniþat sã nu mai putã a pucioasã, i-a dat þoale de eremit ºi cu o cruce uriaºã în spinare pu-nîndu-l sã colinde Palestina zicînd cã o sfinþeºte. Dar oricine ar fi ridicat straiele preacucernicului eremit, vedea cu groazã cã este Dracu în persoanã ºi nici urmã de sfinþenie, sau altã parascovenie de-a întunecaþilor!

Nãscocirea lexicalã ,,Þara Sfîntã” pentru Palestina, cunoscutã ºi ca Þara Satanei cum spuneau gnosticii ºi alþi liberi cunoscãtori, a fost ticluitã de ºãrpãria de la Vatican cãtre sfîrºitul secolului Xl, cînd ºi-a pus în gând sã cucereascã aceste teritorii stãpînite atunci de sarazini. Astfel pornind tãvãlugul cruciadelor, prima a fost între anii 1096-1099 cînd cuceresc Ierusalimul. iar ultima, cruciada Vlll în anul 1270 – papalitatea a urmãrit sã prezinte acþiunile militare ca o eliberare a pãmînturilor de proprietarii de drept, înstãpînindu-se acolo iudeo-creºtinii catolici. Zeci de mii de persoane au fost mãcelãrite numai de dragul ideologiei iudeo-creºtine aºa cum scrie peste tot în Tora ºi Talmud, iar papistaºii s-au considerat mereu verus Israel. Nesãturîndu-se cu sîngele acestor nefericiþi, Fiara de la Vatican, a hotãrît sã-ºi îmbogãþeascã meniul drãcesc cu sînge de ortodox ºi astfel a organizat cruciada împotriva catarilor în anul 1209, nimicind alte zeci de mii de persoane numai pentru cã nu doreau sã înghitã fãcãtura satanistã numitã Sfînta Scripturã. Pentru cã aceºti catari îºi aveau rãdãcinile în lumea vlahilor, a zis cã trebuie sã taie rãul de la rãdãcinã, ordonînd regelui ungurilor Bela lV în ianuarie 1238 sã porneascã o cruciadã împotriva regelui Ioan Asan ll al româno-bulgarilor pentru a-i aduce cu sabia la catolicism pe ,,schismaticii ortodocºi”. Aceasta a fost din totdeauna adevãrata faþã a iudeo-creºtinismului! Deci nici urmã de ,,þarã sfîntã” sau ,,neam ales”, ci doar cules de Talpa Iadului pentru cã era cel mai mic din lume, cel mai îndrãcit ºi cîrmuit cu mare pricepere de Satana pentru a subjuga întregul neam omenesc, cum se laudã ei pe toate paginile Torei ºi Talmudului!

Amin neam hulit!

Apa sfîntã chiar dacã este menþionatã de mai multe scrieri vechi, nimeni dintre istoricii noºtri nu au amintit de Istru cã era considerat sacru atît de geþi cît ºi de strãini. Ovidiu spune în Ponticele lll, 4 ,,Nici vorbele mele nu le citeºti, ale mele care sînt surghiunit la Istru, fluviu din care beau geþii ce cu greu se supun” adicã fluviul avea un rol purificator pentru strãmoºii noºtri cum este acum agheasma. Dionysius care a trãit în sec. l ºi a scris în versuri o Descriere a pãmîntului ne lãmureºte: ,,În apropiere de Rin izvorãºte Istru cel sacru” iar Strabon completeazã aceste date cu zicerea din Geografia Vll,3: ,,…Fluviul are ºapte guri, dintre care cea mai mare se numeºte Hierostoma(Gura Sfîntã) de la care pînã la Peuce este un drum pe mare de 120 stadii… ªi de asemenea peºtera în care se retrãgea (Zamolxe) s-a considerat sfîntã ºi se numeºte ºi astãzi Munte Sacru dar adevãratul sãu nume – care se dã ºi unui rîu ce curge la poalele sale – este Cogaeon.” ªi mai tîrziu în secolul Xll, Eustathius care a scris numeroase comentarii la evenimentele cunoscute din antichitate spune: ,,In apropiere de Rin izvorãºte, dintr-un loc ceva mai sus Istrul, care de obicei se numeºte sacru”, iar dupã spusa acestor scriitori, Istru, de la izvoare pînã la vãrsare era sacru. Muntele din centrul Geþiei era numit Munte- le Sacru unde se afla ºi peºtera sacrã locul de meditaþie al marelui înþelept Zamolxe. Pe cale de consecinþã toatã þara geþilor era consideratã sacrã pentru cã era înconjuratã de o apã sacrã iar pe tãbliþe apare aceastã formulare – dio Geta(Sfînta Geþie) - de mai multe ori. Aceste informaþii au fost ocultate cu bunã ºtiinþã pentru cã ele contraziceau în totalitate dogma iudeo-creºtinã ºi întreaga istorie de început a Europei creºtine! Dar mai sînt ºi alte argumente care nu pot fi tãgãduite! În tex-tul comunitãþii esene intitulat Comuniunile se spune pentru mintea oricãrei lepre iudeo-cretine, cã: ,,Toate apele pe care le-a fãcut Creatorul sînt sfinte.”

Populaþia europeanã din nordul Japoniei, spune cã a venit de undeva din vest din þara Sireta-ku, ori aceastã informaþie se leagã cu povestea noastrã de mai sus. În emegi cuvîntul ku are sensul de sfînt, purificat, sacru, adicã þara cu apa sfîntã Siretu, sau þara sfîntã Siretu, cu rîul de la estul Carpaþilor, adicã de lîngã muntele sfînt. La est de Prut este fluviul Nistru care trebuie înþeles ca Ni-Istru unde particula ni în emegi are sensul de jertfã, împãrtãºanie, veneraþie, copil abia nãscut. Aceste informaþii dovedesc indubitabil cã tot pãmîntul din jurul muntelui sfînt – Carpaþi – înconjurat de apele sfinte Istru ºi Niistru, se numea þara sfîntã.

O tãbliþã emeº spune cã templul Nin-Gal a trimis spre vest o corabie în insula Dilmun, cãlãtorie care a durat 2 ani ºi s-a întors cu aur, minereu de cupru, pietre preþi- oase ºi piatrã pentru realizarea statuilor ºi vaselor. Unii istorici au considerat insula Bahrein drept Dilmun, dar aceasta nu a fost locuitã mai devreme de secolul Vl e.n. Alþii confundã vestul cu estul ºi spun cã insula Dilmun este Ceylonul. Ambele ipoteze sînt greºite. Pe hãrþile din secolul l între vãrsãrile în Istru ale rîurilor Olt ºi Vedea, fluviul se bifurca ºi forma o insulã pe care era cetatea Dimum. Cum cea mai veche scriere din lume a fost descoperitã la Tãrtãria iar tãbliþele geþilor dovedesc fãrã tãgadã cã pe toriºtea strãmoºeascã meºteºugul scrisului era foarte rãspîndit, insula Dilmun din scrierile emeº este insula cu localitatea Dimum unde s-au descoperit numeroase vestigii arheologice din mileniile lV-ll î.e.n. Pentru cã tot aici era ºi raiul unde se retrãgeau sufletele celor vrednici, emeºii de fapt pãstrau în amintire locul de unde au migrat fiind considerat un loc sfînt. Ei aduceau din acest loc aur, minereu de cupru, pietre preþioase ºi piatrã pentru realizarea statuilor ºi vaselor dovedind cã aceastã insulã era un teritoriu mult mai mare unde existau munþi cu exploatãri miniere ºi cu piatrã bunã pentru prelucrat dar ºi numeroase lãcaºe de cult ºi de civilizaþie unde se scria vîrtos ºi se venerau anumite duhuri. Dacã venim dinspre Marea Neagrã, vedem aici cã Istru ºi Ni-istru îmbrãþiºeazã împreunã o mare întindere de pãmânt ce are forma unei insule ºi care a fost din totdeauna teritoriul locuit de strãmoºii noºtri, iar în parte, de noi în prezent. Geografic, acest teritoriu este mãrginit de Niistru la nord ºi nod-est, Marea Neagrã ºi Istru la sud ºi sud-vest iar la nord ºi vest este Tisa sau tot Istru, prin generalizare insula Dilmun este localitatea Dimum de pe malul drept al Istrului dar ºi tot teritoriul cuprins între Nistru, Marea Neagrã ºi Istru. Dar în mitologia emeº sufletele celor rãposaþi veneau din îndepãrtatul Ki-en-gi tot în þinutul Dilmun – raiul celor fericiþi unde erau judecate pentru faptele sãvîrºite în lumea pãmînteascã. Legenda a fost cunoscutã ºi de greci care ne amintesc în scrierile lor de insula fericiþilor undeva la gurile Dunãrii unde se duceau sufletele eroilor sã se odihneascã. La fel se spune în Avesta ºi Cartea lui Eno cã raiul este undeva la marginea miazãnoapte.

Pe malul drept al Istrului în apropiere de insula Dimum, se varsã rîul Iantra la cca 20 km în aval de vãrsarea rîului Vedea de pe malul stîng. Mai avem informaþii preþioase despre trecutul îndepãrtat al þãrii noastre ºi în Apocriful Genezei unde Matuºala fiind în încurcãturã se duce la tatãl sãu Enoh, care locuieºte în rai la capãtul lumii pentru a-i cere sfatul: ,,23 ªi el se duse la capãtul pãmîntului la Parwaim ºi l-a gãsit acolo…24 ªi el spuse lui Enoch, tatãl sãu…” În limba românã veche avem cuvîntul pîrva cu sensul de cel dintîi, primul, cel mai bun dar mai avem localitatea Parva un vechi centru minier iar im are sensul de pãmânt moale, noroi, þinut. Denumirea din text se poate interpreta ca primul tãrîm fãurit de Dumnezeu sau primul þinutul locuit ºi a apãrut în memoria colectivã a iudeilor datoritã relaþiilor directe ale acestora cu neamul geþilor din Carpaþi prin intermediul canaaniþilor sau filistenilor. În tãbliþa 3 unde Zamolxe îºi povesteºte vizita la cabirii din insula Samos spune despre þinutul natal cã este binecuvîntat de puterea crucii ºi scrie astfel + im. Tara este amintitã ºi în ll Cronici, lll,6 de unde Solomon ºi-a adus aurul pentru Templu. În þinutul Maramureºului în localitatea Tîrgu Lãpuº s-a descoperit o sabie de bronz datatã în sec. Xll î.e.n. dovedind cã în regiune era cunoscut mineritul de foarte multã vreme. Acest statut de þarã sfîntã pentru þinutul dintre Nistru, Marea Neagrã ºi Istru, este menþionat de emeºi pe la sfîrºitul mileniului lll î.e.n. apoi de iudei în secolul X î.e.n. de unde aduceau aur, de vechii greci începînd cu secolul Vl î.e.n., Strabon în prima parte a secolului l ºi de tãbliþele de plumb ale strãmoºilor noºtri care stau ascunse de canalii ºi lifte criminale, astfel ca sã fim sub oblãduirea lor turmã de dobitoace cuvîntãtoare.

Dom'le ma bucur ca il citati pe acest geniu numit Constantin Olariu Arimin si ca ii cititi cu nesat operele alese. .Desi dansul nu este istoric, iata ca a fost autodidact si studiind teminic ,"l-a desfiintat" practic pe Vasile Parvan si i-a "demascat" impostura. .Fara dansul Romania pierdea enorm, ramanand in bezna si nestiind niciodata spre exemplu ca Isus a fost get si nu evreu asa cum cred toti prostii,ca getii erau de fapt stapanii imperiului roman (istoricii fiind corupti ,evident ),nici ca de fapt Isus a fost rastignit de Ioan care a si masluit apoi faptele, si nici ca satanistii crestini de fapt persecutau religia noastra getica.

Iata spre exemplu cum cu logica clara si dovezi ireFUTABILE,dansul ne demonstreaza originea rugaciunii Tatal Nostru ...

"Iar în rugãciunea Tatãl nostru avem versul ,,Vie împãrãþia Ta” cu sensul de vioaie, plinã de viaþã, luminoasã dovedind originea ei mioriticã pentru cã ce apare pe tãbliþe sub expresia ,,cetatea vie/luminii” în creºtinism este ,,împãrãþia vie”. "

Cine mai poate obiecta ceva in fata unor dovezi asa de clare si de logice?

Limba geta/rumuna



Acest domeniu ca argument unic ºi de necontestat al latriniºtilor privind dispariþia limbii vorbitã de rumuni/geþi dupã mãcelul romanilor este trãsnaia unor indivizi nãimiþi, smintiþi sau smoniþi. Pentru desluºirea textelor de pe tãbliþele de plumb descoperite la Sinaia, am folosit Dicþionarul de arhaisme ºi regionalisme realizat de Gh. Bulgãre ºi Gh. Constantinescu-Dobridor apãrut în anul 2000 ºi care are cca. 35000 cuvinte. Peste 95% din cuvintele folosite în scrierea acestor tãbliþe se gãsesc în formã identicã sau apropiatã în aceastã lucrare. În anul 1966 a apãrut la Editura ªtiinþificã un Dicþionar latin-român care are 7350 cuvinte. Dacã povestea latinitãþii neamului român ar fi adevãratã, atunci mare parte din aceste cuvinte ar trebui sã se gãseascã în formã identicã sau foarte apropiatã în arhaismele ºi regionalismele româneºti din dicþionarul amintit mai sus. Aceste douã dicþionare au un singur cuvînt comun în formã identicã – ursa, ºi aproximativ 100 în formã apropiatã! Minciuna este mai mult decît evidentã ºi pentru a o masca, atunci cînd se discutã despre latinitate, lichelele scot la atac limba românã contemporanã care are multe cuvinte cu sonoritate latinã, dar intrate în fondul lingvistic în secolele XlX ºi XX din cultura francezã. Iar cînd nici aceastã ºmecherie nu ajutã la marea plãsmuire, se scoate din pãlãrie limba latinã popularã, o invenþie ºugubeaþã pe care nu a vãzut-o sau auzit-o nimeni dar maeºtrii în minciuni o pot achipui de cîte ori doresc sã gãseascã ouãle de aur a latinitãþii rãsãritene! Am sã aduc luminã ºi în direcþia întunericului ºi a întunecaþilor. Homer ne spune în Iliada cã Troia avea trupe de mercenari misi care au luptat alãturi de troieni împotriva aheilor. Dar troienii sînt strãmoºii romanilor. În vestul Troadei pe la mijlocul mileniului ll î.e.n. s-au aºezat misii, populaþie getã de pe malul drept al Istrului, care ºi-au numit þara tot Misia în amintirea celei pãrãsite. Au trãit în înþelegere cu troienii ºi i-au ajutat la mare necaz, dovedind cã aceste populaþii se cunoºteau cu mult înaintea cotropirii Geþiei de cãtre romani. Dupã distrugerea Troiei, populaþia a plecat în bejenie cãtre alte meleaguri, unii pe mare alþii pe uscat pînã s-au întregit iar în Italia. Pe drum s-au însoþit cu sabelii populaþie din neamul sabinilor care s-au aºezat în nord-estul Romei, þinutul Apeninilor.

Dar sabelii sînt sabeii, neam scitic sau getic amintit ºi la Istru iar Pliniu în secolul l spune despre neamul sacilor din Persia cã se numeau aramei dupã limba greacã ºi aramani dupã limba latinã. ,Persae illos(Scytharum populos) Sacas in universum appellavere a proxima gente, antiqui Aramaeos” În egipteanã cuvîntul saba are sensul de înþelept, învãþat sau dascãl, iar o ramurã a lor s-a stabilit în peninsula Arabia, formînd regatul sabeilor cu capitala în oraºul Saba. În regiunea munþilor Apenini exista oraºul Ariminum iar Jupiter purta în vechea religiei a populaþiei locale epitetul de armunos sau armunis. Geþii aveau ca divinitate a naºterii vieþii din luminã ºi a binelui pe Sabelio/Zabelio iar strãmoºul lor ancestral era Moº Ariminus sau Arumunus. Herodot pe la mijlocul secolului V î.e.n., scrie în Istorii cã tracii erau de acelaºi neam cu geþii ºi în altã parte cã: ,,geþii ºi dacii sînt un singur popor dar numiþi diferit dupã þinutul în care locuiesc”, iar Strabon(64 î.e.n. – 23 e.n.) scrie în Geografia sa cã: ,,Existã ºi o altã împãrþire a þãrii, o împãrþire mai veche, astfel cã unii se numesc daci alþii geþi. Geþi se numesc cei din Rãsãrit care sînt la Mare iar numele de daci se dã populaþiilor de la Apus, cele care trãiesc lîngã germani. Dacii/Davii vorbesc aceeaºi limbã ca ºi geþii. Dacã noi grecii îi cunoaºtem mai bine pe geþi, cauza e cã aceºtia ºi-au schimbat necontenit aºezãrile ºi au trecut de pe un mal pe altul al Istrului, amestecîndu-se cu tracii ºi cu misienii iar limba tracilor era identicã cu a geþilor”. Este o neghiobie sã-l acuzãm pe istoricul roman cã era beat cînd a scris asemenea informaþii pe la începutul secolului l al erei noastre despre limba noastrã cea strãbunã. ªi tot el spune despre gali pe care grecii îi numesc galati cã sînt fraþii romanilor! Cu ceva timp mai devreme, Diodor din Sicilia în scrierea Biblioteca istoricã, apãrutã pe la anii 30 î.e.n. spune despre Galia în cartea XV ,,Galia este locuitã de numeroase popoare, unele mai mari, altele mai mici. Cele mai mari numãrã vreo douã sute de mii de bãrbaþi, iar cel mai puþin numeroase, vreo cincizeci de mii; printre ele se aflã un neam înrudit ºi aliat cu romanii – din timpuri strãvechi – iar prietenia lor dãinuieºte pînã în zilele noastre.”

Adica adio latinitate!

În poemul Tristele al lui Ovidiu(43 î.e.n. – 17 e.n.), geþii ºi sarmaþii sau sciþii ne apar ca douã popoare vecine ºi înrudite. Tot el face o afirmaþie nãucitoare cu privire la grecii din Dobrogea: ,,Limba greacã sunã aici mai mult a geticã, fiind amestecatã cu multe getisme(Grajaque quod getico mixta loquela sono).” Dacã pînã ºi grecii cei þîfnoºi ºi-au ,,getizat” limba este o neghiobie ºi o crimã împotriva adevãrului, susþinerea latiniºtilor cã strãmoºii noºtri ºi-au pierdut limba luptîndu-se cu romanii. Aceeaºi afirmaþie o face ºi Vulcanius dar dupã 1600 de ani! Marþial, cîntãreþul lui Domiþian, îl criticã pe palavragiul Philomuses, colportor de zvonuri pe la toate porticurile Romei, care spune numai minciuni ºi ºtie tot; ºtie ce s-a hotãrît la curtea regelui parþilor Pacorus, pe cîtã oaste se bizuiau cei de pe Rin ºi din Sarmaþia, desface ordinele aºternute pe pergament de cãpetenia dacilor (Verba ducis Daci chartis mandata resignas) ºi vede laurii victoriei înainte ca ea sã se ivit. Adicã atunci cînd Gezina ºi Diogio se luptau cu armatele romane ale lui Domiþian pentru glia strãbunã, geþii scriau ºi pe pergament nu numai pe tãbliþele de plumb ºi asta o spune un roman fãrã sã clipeascã. Plesni-le-ar ochii specialiºtilor noºtri pentru îndobitocirea în care ne-au adus!

Arrianus(95-175) din Nicomedia, un grec instruit care a ajuns guvernatorul Capadociei în anul 134, scrie cãtre sfîrºitul vieþii lucrarea Arta tacticii militare, unde vorbeºte de cãlãreþii sciþi adicã veniþi din stînga Istrului, þinut numit ºi Sciþia dar care era baºtina geþilor, ce luptau în armata romanã însã cu steagurile ºi armele lor, adicã getice. Spune despre instrucþia primitã de oºteni cã: ,,…învaþã strigãtele de luptã strãmoºeºti ale fiecãrui neam, strigãtele celþilor pentru celþi, strigãtele geþilor pentru geþi ºi strigãtele retice pentru reþi.”. Dacã în armata romanã, soldaþii geþi foloseau propria limbã pentru a se îndemna în luptã aºa cum scrie un funcþionar roman pe la anii 160 – 170 al erei noastre, întreb leprele latriniste unde vãd sau aud ele latinizare? Stîrpiturilor, pe unde ar trebui sã vã bag otrava voastrã drãceascã numitã latinitate? Continuînd ideea lui Arrianus, aº putea zice despre voi cã strigaþi prostii în limba prosteascã ºi trãdãri de neam ºi þarã în limba trãdaria.

Symmachus scrie pe la anul 500 lucrarea Vita Maximini, unde, în cartea a V a despre Maximin Tracul, gãsim informaþii privitoare la limba strãmoºeascã a geþilor: ,,Se relateazã cã Maximinus… provenea dintr-un sat trac… nãscut din pãrinþi barbari dintre care tatãl era din Gothia/Dacia ºi mama era nãscutã din neamul alanilor… A fost foarte iubit de geþi ca ºi cum ar fi fost cetãþean de-al lor… ªi chiar din fragedã copilãrie a fost pãstor… în ziua de naºtere a fiului mai mic a unui get, împãratul Severus oferea jocuri militare propunînd ca rãsplatã arginþi… acesta deºi tînãr, cu puf pe barbã ºi pe atunci neºtiutor de latinã, i-a cerut împãratului în mod public aproape în grai tracic sã-i dea permisiunea de a se mãsura cu aceia care deja se luptau la nivel mai avansat”. Specialiºtii noºtri în plãsmuiri sînt în stare sã spunã cã Maximin i-a vorbit împãratului roman în limba tãtarã, chinezã sau amnezã numai în getã/tracã/rumunã nu, chiar dacã Strabon a scris cã limba getã ºi limba tracã sînt una, pentru ei însã, este nici una! Textul ne mai spune cã la începutul secolului lll, exista poporul get care l-a iubit pe Maximin, dar românii ,,români” ºi patrioþi ,,de serviciu” au ajuns sã iubeascã numai minciuna ºi trãdarea, falsificîndu-se în totalitate istoria ºi cultura strãmoºeascã, îndobitocindu-ne în mîlul otrãvitor al latrinitãþii!

Iordanes scria în Getica pe la anii 550, despre aceleaºi fapte amintite de Symmachus, la paragraful 84, unde ne lãmureºte ce ,,latinã” vorbeau neamurile arimine pe la anii 200: ,, Acesta într-o zi pe cînd domnea împãratul Severus care tocmai serba ziua de naºtere a fiului sãu, a venit la armatã ca tînãr recrut, dupã ce îºi petrecuse anii ca pãstor la þarã. Împãratul tocmai dãduse niºte jocuri militare, iar Maximin cînd le-a vãzut, deºi adolescent semibarbar, fiindcã se puseserã premii, în limba pãrinþilor sãi, a cerut împãratului permisiunea de a lupta cu militarii pregãtiþi pentru concurs.”

Textele scrise la mijlocul secolului Vl al erei noastre le dã rãu în bot latriniºtilor cu snoava lor urduroasã ºi otrãvitoare! Dacã Strabon ne-a lãsat informaþia cã limba tracã ºi limba getã sînt una ºi aceeaºi, iar Symmachus ºi Iordanes spun despre tracul Maximin ,,pe atunci neºtiutor de latinã”, cã s-a adresat împãratului roman de neam get/trac Septimius Severus pe la anul 195 ,,în limba pãrinþilor sãi.” întreb leprele trãdãtoare unde se zbenguie veseloasa latinitate prin limba neamurilor arimine? Sã le luãm la desluºit ºi pieptãnat pe îndelete, astfel sã nu mai înghiþim gogoºi cu plete ºi sã ne ploconim în faþa maimuþelor cu þilindru. Maximin Tracul s-a nãscut în anul 173, iar fapta la care fac referire cei doi autori se petrece în primii ani de domnie ai împãratului roman Septimius Severus(193-211) pe care senatorii de neam romanic îl batjocoreau cu expresia ,,micul trac”. Regatul Traciei a fost transformat în provincie romanã în anul 46 al erei noastre ºi deci dupã 150 de ani de ocupaþie a romanilor, canci latinizare printre traci!!! Rãu aþi deocheat istoria întunecaþilor! Dacã tracii nici dupã 150 de ani de ocupaþie romanã nu cunoºteau latina, iar soldaþii geþi încorporaþi în armata imperialã, cam în aceeaºi perioadã se îndemnau la luptã cu strigãtele strãmoºeºti, adicã limba getã cum am arãtat mai sus, este o crimã ºi o infamie la adresa adevãrului sã susþii cã geþii, în acelaºi numãr de ani ºi-au pierdut complet limba, însuºindu-ºi latina popularã, pe care Arrianus o numeºte fãrã ezitare ,,limba getã”.

Aceste informaþii dovedesc faptul cã istoricii ºi limbiºtii români au organizat o mare conspiraþie împotriva istoriei, culturii ºi identitãþii geþilor ca strãmoºi ai românilor, pentru a-ºi sluji cu mare supuºenie stãpînii ce îi plãteau; ºãrpãria romanicã de la Vatican sub controlul iezuiþilor ºi ºãrpãria iahvistã sub controlul mafiei sioniste.

Pe la anii 396, Paulinus din Nola îºi viziteazã prietenul Nicetas care era episcop de Remesiana, la sud de Dunãre ºi spune cã-i avea sub îndrumarea sa pe geþi ºi daci, de pe ambele maluri ale fluviului. ,,Marele istoric al românilor” V. Pîrvan în Getica sa are o strãfulgerare genialã ºi spune cã prin ,,geþi ºi daci” trebuie înþeleºi ,,goþii” de pe ambele maluri ale Dunãrii iar prin ,,sciþii” ,,potrivit limbii literare a vremii” nu sînt decît ,,locuitorii vechii Dacii dintre Tisa ºi Nistru care pot fi goþi sau daci”. Iar aceasta este una dintre sclipitoarele tîmpenii cu care se fãleºte cu neruºinare cultura românã.

Mai gãsim în Getica lui Iordanes o informaþie interesantã pentru neamul nostru la paragraful 176 ,,Cãci îi tulburase o mînã de goþi federaþi, care cu contele Gaina, prãdaserã Constantinopolul. Aºadar patriciul Aetius, pe atunci ºeful armatei, nãscut în cetatea Durostor, din neamul vitejilor moesieni, …prin imense pierderi omeneºti silise trufaºa barbarie a suevilor ºi francilor sã-ºi punã ceafa sub jugul imperiului roman”. Faptele se petrec pe la anul 439 dar nu este vorbã cã aceºti geþi/goþi federaþi în frunte cu o Gãinã, au penit rãu faimoasa armie a romeilor formatã toatã numai din cocoºi de soi. Nu numai cã existau ca popor vînjos ºi nãvalnic la nord de Istru, numit geþi sau goþi, ce primeau bani de la bizantini în calitate de federaþi, dar se încumetau sã prade capitala Constantinopol, fioroºii geþi ai contelui Gaina îndrãznînd a pãtrunde prin acþiuni militare pînã în inima imperiului roman. Nu se leagã deloc latrinitatea voastrã mincinoasã cu adevãrul istoric relatat de atîtea ori de izvoarele epigrafice.

Un alt înscris vechi care îi pomeneºte pe geþi sau valahi pe la mijlocul secolului V, este Historia delle azione d’Attila cognominato flagello di Dio apãrutã la anul 1710, care scrie, cã la nãvãlirea hunilor conduºi de Attila asupra oraºului Aquilea din anul 452, au participat ºi corpuri de oºtire ale valahilor ºi cumanilor.

ªi în scrierile timpurii ale germanilor Nibelungenlied gãsim informaþii despre ,,ducele Rumunc din þara Valahã” care a venit la curtea lui Atilla împreunã cu 700 de oºteni. Aceastã informaþie aratã cã baºtina neamului nostru strãbun nu a fost pãrãsitã de geþi sau daci aºa cum minte cu neruºinare Pîrvan, iar dacã Rumunc era duce înseamnã cã exista o structurã statalã ce se subordona hunilor dar aveau propria organizare ºi armatã! Adevãrul arãtat mai sus este confirmat de mai multe ori de Getica lui Iordanes.

Dar limba ºi cultura geþilor, cu tot holocaustul pornit de Militia Cristi împotriva lor, a supravieþuit în unele regiuni unde aceste hoarde criminale nu ºi-au putut face de cap ca la Roma ºi Bizanþ. În anul 1597 apare la Bruxelles, scrierea latinã Despre literele ºi limba Geþilor sau Goþilor, avîndu-l ca autor pe Bonaventura Vulcanius. El ne spune în lucrare despre literele getice care au fost chiar înaintea celor greceºti ºi latine ºi despre o literaturã geticã scrisã în limba geþilor din care el a vãzut ,,niºte file rupte din bibliotecile belgice publice, ca niºte rãmãºiþe dintr-un naufragiu.” Criminalii acestui naufragiu provocat sînt cãpeteniile iudeo-satanismului impus prin foc ºi sabie în anul 380 ca religie oficialã în imperiul roman. Sigur existã ºi alte informaþii dar specialiºtii noºtri în plãsmuiri lucreazã numai dupã plan sau ,,indicaþii preþioase.”

O altã sursã a dovedirii existenþei limbii strãmoºeºti ºi dupã ocuparea parþialã a Geþiei din anul 106, sînt inscripþiile cultului mitraic. În numãr de cîteva mii, aceste inscripþii figureazã la capitolul ,,cultura elenisticã” o nãscocire a culturnicilor occidentali de pe la mijlocul secolului XlX, cînd descoperind o mulþime de texte care nu puteau fi citite nici în latinã dar nici în greacã, au tras ei concluzia, cã aceastã limbã o vorbea oºtirea lui Alexandru Macedon. Citirea acestor texte ,,elenistice” este toatã falsã ºi intrã în acea amplã acþiune de manipulare ºi falsificare a istoriei ºi culturii Europei din secolul XlX, cînd unii nu mai aveau loc de alþii iar mintea le clocotea ca un vulcan în erupþie.

Mitraismul în imperiu roman a început sã se rãspîndeascã de la Dunãrea de Jos, adicã provinciile Mesia ºi Dacia, iar pe începutul secolului lll, geþii formau baza oºtirii romane cum sînt faptele consemnate în atîtea scrieri antice. Scriitorul latin Firmicus Maternus care a scris între anii 346-350 lucrarea De errore profanarum religionum, spune cã limba de cult în mitraism nu era nici greaca, nici latina, ci limba lui originalã, ºi ne cam lasã cu ochii în soare despre obîrºia acestei limbi, dar o putem afla foarte uºor dacã vrem. Mitraismul a ajuns în Roma pe la mijlocul secolului l al erei noastre ºi începînd cu anul 181, a devenit cultul oficial al împãraþilor pînã în anul 378 cînd a murit ultimul împãrat get Valens, care conducea imperiul roman. Ori acest cult era practicat în special de armatã ºi funcþionãrimea imperialã, iar oºtirea era formatã în mare parte din neamurile arimine ale geþilor, tracilor ºi mesilor, dar ºi soldaþii altor neamuri din armata romanã practicau acest cult. Limba de slujire a mitraismului, era limba getã aºa cum ne spune Arrianus despre soldãþimea getã din armatã imperialã care îºi folosea propria limbã în treburile militare. Cum originea mitraismului este doveditã arheologic în lumea geþilor din Mesia ºi Getia, limba culticã a fost limba getã/rumuna, informaþie venitã chiar din lumea latinã care nu-i prea îndesa pe geþi cu mare iubire.

Wulfila(311 - 381), cãrturar got spun ei, dar mai sigur capadocian nãscut ºi crescut în Geþia, le-a scris goþilor din nordul Istrului cãtre sfîrºitul vieþii o tãlmãcire dupã Tora, într-un alfabet luat tot din tolba neamului arimin. În tãlmãcirea lui Wulfila existã cîteva sute de cuvinte româneºti, ºi asta cu 1000 de ani înainte de pretinsa formare a limbii române! Goþii au format împreunã cu geþii din estul Carpaþilor dupã anul 106 imperiul Amal care a dãinuit pînã ce l-au distrus hunii în anul 376. Dacã cuvintele româneºti existau în limba gotã cînd Wulfila a scris cartea, înseamnã cã limba getã/rumunã era deja formatã cu un lexic bogat din care se înfruptau ºi alþii! Mai rãmîne sã spuneþi tovarãºi specialiºti cã neamul get a venit de pe lunã sau ai ieºit de sub pãmânt, la puhoiul de fãrãdelegi fãcut în dauna strãmoºilor mei – voi pretindeþi cã aveþi alte rãdãcini – una în plus nu mai poate distruge prea mult!

Generalul bizantin Belizarie, dupã ce a învins în anul 553 regatul ,,ostrogot’’ creat de Teodoric cel Mare în Italia, ºi-a luat numele de GETICUS MAXIMUS pentru a arãta istoriei pe cine a cucerit. Ori nu ºtia el cu cine a purtat luptele în Italia, ori istoria este atît de falsificatã, încît o rescriere a ei, ar produce un adevãrat dezastru la unele bordeie de jeguri alese ºi feþe cu educaþie de tîlhari! Dacã tot avem ,,specialiºti’’ în nãscociri, propun ca regatul ostrogot sã se numeascã ,,piticot’’, iar generalul bizantin se va numi piticoticus maximus, de nu se va supãra rãposatul, sau poate cã s-a luptat cu un popor de nãluci, aºa cum s-au luptat romanii dupã anul 106, cînd îi tot atacau nãlucile geþilor morþi în luptele din anii 101-102 ºi 105-106!

Dar mai existã în literatura anitcã o altã denumire a limbii geþilor, menþionatã sub numele de ausona. Ovidiu, nefericitul roman care a fost mazîlit la Tomis pentru cã avea venin pe limbã împotriva lui Octavian, scrie înainte de anul 17, anul morþii sale pe pãmînturi geþice, în Pontice I,2, 83-84 despre luptãtorii geþi urmãtoarele: ,,Maxima pars hominum nec te, pulcherinna, curant/ Roma, nec Ausonii militis arma tinent.’’ Versurile tãlmãcite pe limba noastrã zic aºa: ,În cel mai înalt grad grupul omenesc al luptãtorilor ausoni îºi zãngãne armele ºi nu tu frumoasã ºi îngrijitã Romã, nu tu!

Adicã geþilor nu le tremura freza de faima Romei cum ne este de mãrturie scrierea lui Ovidiu, aºa cum se întîmplã astãzi cu conducãtorii românilor care ajunºi în fruntea mesei, în loc sã-ºi apere neamul ºi glia de rãi ºi rele, îi pradã ºi îi vînd ca pe o turmã de vite.

Prelatul hispanic Paulus Orosius scrie în lucrarea Istorii terminatã în anul 417 despre aseni care erau sufletele geþilor ce au murit în luptã ºi se bucurau de cinstirea tuturor ca mari eroi iar într-un sens mai larg erau acei oameni pãtrunºi de o adîncã înþelepciune a cãrþilor sfinte ce te duceau la nemurire.

În anul 448 împãratul Teodosiu ll al Bizanþului trimite la Atila o solie ca sã trateze despre birul pretins de huni ca sã nu le calce graniþele romeilor. Din delegaþie a fãcut parte ºi istoricul Priscus care ne-a lãsat informaþia cã apropiindu-se de reºedinþa hunilor ce era undeva în Banat a stat de vorbã cu o persoanã care a spus cã este de neam auson ºi bãºtinaº. La masa datã în cinstea soliei bizantine de cãtre cãpetenia hunilor, grecul a stat tot lîngã un auson care vorbea cu ceilalþi în limba ausonã dar mesenii mai vorbeau în hunã ºi gotã. ,,..apropiindu-se cineva pe care dupã haina lui sciticã eu îl luasem drept barbar, m-a salutat în limba elinã zicîndu-mi: Gaire! Aºa cã eu fireºte m-am mirat cã unul dintre sciþi vorbeºte elineºte, cãci, amestecãturã de neamuri ei se mulþumesc cu propria limbã barbarã a fiecãruia, fie cea a hunilor, fie cea a goþilor, ba fie cea a ausonilor, aceia care sînt mai amestecaþi cu romanii ºi nu uºor le vine lor a vorbi elineºte, afarã numai doarã a celor robiþi din Tracia sau de pe coastele Iliriei. În pasajul al doilea Priscus aminteºte cã la masa lui Attila apare un mãscãrici numit Zercon, care fãcea pe toþi sã rîdã împleticind talmeº-balmeº la un loc vorbe luate din cele trei limbi ale þãrii, anume limba ausonilor, hunilor ºi goþilor. În al treilea pasaj, Priscus ne spune cã la acelaºi prînz, un barbar care ºedea la masã lîngã dînsul ºi care cunoºtea limba ausonilor, i-a vorbit în aceastã limbã ºi Priscus l-a ºi înþeles, - ceea ce nu se putea întîmpla dacã ausonii nu ar fi avut un grai apropiat de latinã cea vorbitã de pe atunci pe care o cunoºtea solul grec. În textul lui Suidas din secolul X în care este reprodus Priscus este fãcutã precizarea ,,iar ausoni însemneazã regi”.

Bizantinul Ioan Cinnamus scrie o Historiae ºi la Vl, 3 îi aminteºte pe vitejii ausoni: ,,Iar lui Leon, i-a dat ordin sã nãvãleascã cu o armatã din altã parte, mai ales cu o nenumãratã mulþime de valahi despre care se spune cã au fost colonii de odinioarã ai italicilor, sã atace Ungaria din locurile vecine cu Pontul Euxin, pe unde nimeni pînã acum, din primele veacuri nu i-a atacat…. ºi invadînd Ungaria au ajuns în mai multe sate populate ºi fac o mare pradã. Ucid mulþi oameni ºi pe foarte mulþi îi iau prizonieri ºi cînd s-au gîndit sã plece de acolo, fac o troiþã de metal pe care o aºazã acolo cu urmãtoarea inscripþie: în vreme cînd la Roma stãpînirea o avea divul Manuel(1143-1175), cea mai de seamã glorie a augustei dinastii a Comnenilor>>”. Deci la mijlocul secolului Xll, dar sigur ºi mult mai înainte, chiar înainte de secolul l al erei noastre, poporul ales de Sîntu, adicã neamul geþilor scoborîtor din zei, mai era numit, ausoni, aseni sau eseni. Dupã cãpãþînile istoricilor noºtri, geþii pot fi numiþi ºi huni, turci sau tãtari pentru cã tot nu mai intereseazã pe nimeni istoria românilor de astãzi. În anexa lucrãrii Fasti Getici o Gotici o adãugire la Storia d’Italia del Medio Evo, istoricul italian Carlo Troya, referindu-se la rãzboaiele purtate de Domiþian cu geþii conduºi de mato Gezina în anul 86, citîndu-l pe Orosius scrie: ,,Tacitus spune cã nu îndrãzneºte sã arate numãrul romanilor uciºi, relateazã Paulus Orosius care ar fi citit aceastã afirmaþie în cãrþile lui Tacitus atunci încã existente, astãzi dispãrute. Geþii care s-au distins în aceastã luptã au fost numiþi auseni sau aseni – eroi – pe care Zamolxe îi iubeºte cel mai mult ºi autorul lor învãþat crede cã au plecat cu Odin în Scandinavia”. Astãzi, urmaºii faimoºilor geþi iubitori de Zamolxe, au ajuns un popor de balamuc care urãsc ºi trãdeazã glia strãbunã ca pe o curvã de margine de drum.

Identificarea ausonei cu limba getã sau valahã cum au fost numiþi mai tîrziu strãmoºii noºtri, este fãcutã ºi de cãtre prelatul ungur Otrokocis în lucrarea Origines hungarice, tipãritã în anul 1693, care scrie la cap. lV despre vizita lui Priscus la curtea hunilor: ,,…N-a neglijat acest Priscus sã ne consemneze care ar fi fost limbile folosite în jurul lui Atila… Presupune în acestea cã unii dintre huni chiar, datoritã legãturilor cu romanii, îºi dãdeau silinþa sã vorbeascã limba gotã(care este înruditã cu alana) ºi ausona. Unde prin limba ausonã înþeleg valaha, leitã latina coruptã”.

Dar limba getã apare amintitã în unele texte din secolele lV-Vll ale erei creºtine sub numele de limba besã, nume, care limbiºtilor ºi istoricilor români nu le spune nimic pentru cã ei nu fac cercetare, ci executã niºte ordine criminale ale altora sau îºi considerã propriile nebunii drept revelaþii ºi adevãruri absolute!

Ioan Chrysostomul(349-407), zis ºi Gurã de Aur, a fost unul dintre cei mai luminaþi prelaþi ai bisericii creºtine ºi, datoritã culturii sale ºi modului de viaþã foarte simplu, a fost impus ca patriarh al Constantinopolului în anul 397 de cãtre împãratul Arcadios, apoi depus ºi exilat în Armenia în anul 404 pentru atitudinea lui împotriva abuzurilor clerului ºi a inechitãþilor sociale grave pe care le promova noua religie în imperiu. În scrierile lui teologice aminteºte de mai multe ori cã tracii ºi besii aveau în limba lor ca texte sacre o carte numitã Biblia. Dacã era fãcãtura satanistã a iudeilor – Tora sau/ºi Talmud – prelatul grec trebuia sã scrie Pentateuh, Sfînta Scripturã sau Scrierile Sfinte, pentru cã aºa numeau ei în acele timpuri scrierile mozaicilor. Biblia era scrierea sacrã a neamurilor arimine amintitã chiar de greci, încã din secolul V î.e.n. cînd pe hornurile ivriþilor nu se vedeau fumegaþii de revelaþii ºi alte nãscociri sataniste. Iar Strabon scrie cã limba tracã este una cu limba getã, dar nu pun punct discuþiei pentru cã mai sînt ºi alte informaþii de lãmurit.

La British Library din Londra existã o carte foarte veche pe care englezii o numesc Biblia Bessica fiind scrisã într-un alfabet care foloseºte semne asemãnãtoare cu cel grec ºi semne asemãnãtoare cu cele din alfabetul chirilic, dar cu mult timp înaintea apariþiei ,,alfabetului chirilic”!

Din lucrarea Vieþile Sfînþilor, aflãm cã sfîntul Teodosie a întemeiat o mãnãstirea pe la 465 la rãsãrit de Bethleem, adicã în regiunea unde esenii veniþi din Carpaþi erau ,,acasã” la ei de cîteva sute de ani iar pe la sfîrºitul secolului lV, li s-a alãturat sfîntul Ieronim ºi tot în acele vremi ºi prin acele locuri existau patru biserici: una ce slujea de bolniþã bolnavilor mintal, alta în care þinea slujba în greacã, alta unde "neamul besilor înãlþa în limba lor rugãciunile Stãpînului comun" ºi o alta, care era a armenilor/siriecilor sau caldeenilor. Este de reþinut cã autorul spune cã besii înãlþau rugãciuni în limba lor ,,Stãpînului comun”, prin aceastã precizare el dorea sã arate cã neamul lor în baºtina din Balcani, Dobrogea ºi sudul Moldovei mai practica un cult – adevãrata religie a crucii, adicã religia strãmoºilor geþi – foarte apropiat de fãcãtura iudeilor numitã creºtinism. Slujbele le þineau în limba besã cum spune autorul, adicã limba lor din baºtina carpatinã. Mai mulþi scriitori din acele vremuri amintesc de mãnãstirile besilor din Palestina precum ºi de cea pe care o aveau la anul 553 în Constantinopol.

În anul 570 A. D. Antonius Placentius scrie în Hierosolymitanum cã a ajuns în valea dintre munþii Horeb ºi Sina: ,,Cum am intrat mai jos în mãnãstirea de origine ºi unde, de asemenea sînt trei abaþii, slujite cu pricepere în limbile greacã, latinã, siriacã, egipteanã ºi besã.” Autorul scrie despre douã limbi distincte; latina ºi besa, excluzîndu-se orice confuzie dacã nu ai în cap ceva infuzie de prostie ºi golãnie trãdãtoare. Ioan Moscu, ne lasã informaþii cã în acele vremuri din secolul Vl în Palestina exista o mãnãstire unde se slujea în limba besã ºi una în limba siriacã iar în Viaþa sfîntului Sava se vorbeºte de mai multe mãnãstiri din Palestina unde se slujea în limba besã. Besii au fost geþii cei plimbãreþi care treceau Istrul din nord spre sud, iar izvoarele istorice îi aminteºte pe un teritoriu ce este în prezent cuprins la graniþele dintre Bulgariei, Serbiei - Cosovo, Macedoniei ºi Greciei, obîrºia lor fiind se pare în sudul Moldovei. Lingvistic, timpul ne-a pãstrat un indiciu în aceastã direcþie; partea sudicã a Moldovei dintre Siret ºi Nistru, apare cu numele de Bessarabia pe o hartã de pe la anii 1200. Cuvîntul este compus din numele populaþiei care stãpînea acest teritoriu, neamul bes ºi cuvîntul sarabi cu sensul de preoþi sau înþelepþi, adicã exact ce ne transmit mai multe izvoare scrise din secolele lV-Vl.

Dupã atîta urã, venin ºi munci îndrãcite ale întunecaþilor ivriþi, greci ºi latini iar în epoca modernã chiar românii s-au întrecut, strãduindu-se sã-ºi mutileze în totalitate propria identitate lingvisticã, istoricã ºi culturalã; din limba besã a rãmas chiar o besã!

Cam aºa stãteau adevãrurile în capetele unor strãini cînd istoria mai încerca sã aibã legãturã cu adevãrul. Odatã cu eruperea noilor ,,revelaþii mozaice” de la mijlocul secolului XlX – comunismul, semitismul ºi falsificarea prin semitizare a culturii europene ºi sionismul – ºi românii au avut ,,privilegiul” de a se bucura de asemenea atenþii din partea leprelor cazare. Le-a fost dat mioriticilor carpatini sã audã de la aceastã adunãturã de urdori ale istoriei, cã ei nu sînt bãºtinaºi ci venetici, pentru cã mult timp înaintea lor, a trãit aici un popor semit venit din Palestina, plecînd mai spre est dupã un popas de cîteva sute de ani sã vadã ce este prin alte luni, ºi dupã ce s-a sãtura de pribegit prin cîmpiile Rusiei, vrea sã vinã acasã în Carpaþi, iar românii sã-ºi caute alt loc sub soare! Au scris secãturile o ,,bogatã literaturã istoricã” prin care urmãreau sã se ,,înrãdãcineze” în jurul Carpaþilor dar mai ales în partea de est, unde era grosul lor. În acele vremuri, spre deosebire de cele de astãzi, au fost români care le-au dat peste bot urlãtorilor de profesie, scriind cu mult curaj adevãrul atît de supãrãtor în mutrele nãscocitorilor.

În studiul Originea românilor ºi fonologia dacicã, publicat în Timpul nr. 9 din 13 ianuarie 1878, M. Eminescu combate trãsnãile ilustrului istoric austriac Fligier, cazar ºi mare iubitor al lui Iahwe, care a þinut mai multe conferinþe în anii 1876 ºi 1877 privind originea românilor iar sinteza a fost fãcutã în articolul Die Abstammung der Rumänen, apãrut în publicaþia Fremden Blatt din 5 ianuarie 1878. El susþinea cã românii nu se trag din soldaþii coloni italici, cum apãruse o molimã prin Europa care s-a scurs ºi pe meleagurile mioritice, pentru cã datoritã rãzboaielor civile, Italia a fost secãtuitã de bãrbaþi chiar înaintea lui Traian. Trupele romane care au cucerit Dacia ºi apoi au participat la însãmînþarea femeilor dace ºi deci formarea neamului românilor, ar fi fost formate din semiþi din Asia Micã, Siria ºi Palestina iar pentru românii de astãzi este o mare ruºine cã nu se taie împrejur ca strãmoºii lor!

În articolul menþionat, Eminescu scrie: ,,Limba românã e unicã în Europa care n-are proprie-vorbind dialecte. Pe-o întindere de pãmânt atît de mare, despãrþiþi prin munþi ºi fluvii, românii vorbesc o singurã limbã. Prin urmare elementele din cari s-au zãmislit poporul românesc, n-au putut sã fie decît numai douã. În orice caz, însã semiþii d-lui Fligier ar fi lãsat o urmã cît de slabã, care însã nu se gãseºte deloc. Sã presupunem cã toate cuvintele semitice au dispãrut, n-ar fi dispãrut însã gîtlejul, cerul gurii ºi pãrãtuºul lor, deci am gãsi urme de fonologie semiticã în limba românã, caz care asemenea nu se întîmplã. Am trebui azi sã avem o limbã latinã pronunþatã jidoveºte. Toþi ºtiu cã jidanii moderni de exemplu, chiar de o sutã de ani sã fie în þarã, nu sînt în stare sã pronunþe româneºte.Nu ºtim cum e istoric constatat cã coloniºtii ar fi fost semiþi. Ex toto orbio Romano a lui Eutropius(singurul loc ce vorbeºte despre colonizare), nu poate fi interpretat prin Siria, Asia micã º.a….

Coborîrea din traci o negãm pur ºi simplu. Afirmati obstat probatio. Dacã n-ar exista aceastã regulã salutarã a logicei elementare, ne-am bãlãbãni vecinic cu sute de mii de pãreri. Poate c-am ieºi la urmã ºi chinezi ºi turcomani ºi tot ce ar pofti cineva. Prin simplã afirmare nu se dovedeºte nimic.” Mozaicii au pãstrat în mare tainã adevãrul cã în ebraica veche existã sute de cuvinte care sînt identice sau asemãnãtoare cu limba românã veche pentru cã atunci lucrurile s-ar fi discutat altfel ºi primatul semitismului în lume cu care ei fãceau atîta tãrãboi prin Europa, s-ar fi dus dracului, dispãrînd ºi miracolul revelaþiilor Torei, iar iudeo-cretinii ar fi descoperit cã totul este o fãcãturã oribilã.

Ne mai spune Marele Român, cã aceste nãscociri despre originea neamului nostru, îi poate da dreptul oricãrui netrebnic sã spunã orice despre identitatea românilor fãrã a fi obligat sã arate cu dovezi istorice ºi lingvistice ce susþine. Astãzi niºte lepre, chiar mioritice, ne fac traci migraþi din sudul Dunãrii pentru cã ei slujesc MOSAD-ul ºi Satana. Ce sã le faci acestor scapeþi, ºi þeapa ar fi o cinste prea mare! Dacã noi am luat mulþimi de cuvinte de la bulgari, slavi, greci ºi turci, înseamnã cã ne-am format ca popor dupã ei, dar în sudul Dunãrii iar Roesller are dreptate în totalitate, la fel ºi cazarii care spun cã ei au fost primii locuitori în Carpaþi potrivit planului Poexoto. Slavii sud-dunãreni spun cã atunci cînd au luat ei în stãpînire aceste þinuturi nu mirosea nicãieri a opincã mioriticã, deci patria noastrã este pe nicãieri!

Iorga spunea despre istoricii români din vremea sa, cã sînt scribii oficiali ai partidelor politice care au fãcut numai rãu adevãrului istoric, dar ce te faci cu tîrîturile care au ajuns ,,istorici de serviciu” în solda duºmanilor românilor. În Istoria literaturii române contemporane, considera cunoºtinþele lui Tocilescu în domeniul istoriei ,,o erudiþie de paradã” iar istoricul Theohari Antonescu spunea despre acelaºi personaj cã este un amator cu pretenþii de profesor. Mai scria Iorga despre aceºti istorici cã sînt ,,mediocritãþi convenabile” care au otrãvit minþile multor generaþii de studenþi ºi elevi, iar nivelul lor de cunoaºtere a fost totdeauna foarte departe de vanitatea pretenþiilor. În Istoria poporului român, lucrare apãrutã în limba românã în anul 1985, fiind tradusã dupã Geschichte des Rümänischen Volkes in Rahmenseiner Staatsbildungen apãrutã la Gotha în anul 1905, marele om de culturã scrie la p. 13: ,,Urã ºi exagerare de sine au îndrumat pînã acum pana celor mai mulþi dintre scriitorii istoriei românilor ºi ce a rezultat de aici nu e greu de ghicit; numai pãreri sucite, opuse adevãrului, pe care neºtiutorii ºi le-au însuºit ºi rãspîndit cu o grabã uimitoare.”

Programul acesta drãcesc de falsificare a istoriei noastre de cãtre ,,specialiºtii” în istorie ºi istorii plãsmuite ºi îndobitocire a românilor, a fost observat prima datã de Mihai Eminescu, care prin articolele sale a încercat sã combatã acþiunea criminalã. Dar ei au lucrat în continuare în ºãrpãria întunecaþilor cu mult spor, iar revolta lui Iorga a fost încã un puternic strigãt de groazã la ceea ce li se pregãtea urmaºilor geþilor.

Unul dintre cei mai perfizi uneltitori împotriva adevãrului, a fost V. Pîrvan cu Getica lui, o adevãratã evanghelie a minciunilor antiromâneºti.

Astãzi avem chiar ,,patrioþi de serviciu” care fac circ în public cu negarea pretinsului holocaust din România, dar refuzã sã probeze cu dovezi aceste alegaþii, deºi ele stau la îndemînã ºi sînt cu miile sau sutele de mii! Ba încã se mai laudã cu neruºinare aceºti ,,patrioþi de serviciu” cã defileazã la toartã cu rabinii iubitori de români. Halal gând de visare la o Românie Mare! La dovezile zdrobitoare venite de la scriitorii antici prezentate mai sus, istoricii ºi limbiºtii români rãspund cam aºa: ei ºi, îi priveºte ce au scris ºi de ce au scris! Noi avem de îndeplinit niºte planuri cu indicaþii preþioase ºi nu ne vom abate de la ele cu nimic!



Vai, pãgînãtate-amarã,

Cum ne-aþi lãsat fãrã þarã!

Fãrã suflet, fãrã buni,

Fãrã neamul din strãbuni!

~ROMANIA LEAGANUL CIVILIZATIEI EUROPENE! ~

sunt un tip timid,nu vrei sã mã cunoști,fromoaso! Au încercat toate nevestele mele dar....

```ROMANIA LEAGANUL CIVILIZATIEI EUROPENE!````

Schimbã mãi titlul în România Leagãnul hoției, a imbecilitîții Europene ...!

sunt un tip timid,nu vrei sã mã cunoști,fromoaso! Au încercat toate nevestele mele dar....

De la: DanubianKnight, la data 2010-10-17 18:54:06

De la: profesor2010, la data 2010-10-15 20:52:45Apropo de aceasta nebunie cu hungarismul, se stie deja, ca mai sint oameni, originari din huni si hunguri, ce seamana perfect cu mongoloizii. Sint pe net. Au gene f puternice. Cei care seamana doar cu europenii, sint ...europeni. Si numai cu numele hunguri. Huni si hunguri cu par blond, saten, si ochi albastrii si verzi, nu exista in genetica lor. Sint autohtoni. Deci manevra lor ca sint unguri autohtoni, dintotdeauna, este o minciuna. Sint oameni, vreo 90% autohtoni, genetic, sau cu nume schimbat obligatoriu, in trecut

Ungurii provin din Asia, dar sunt si autohtoni in felul urmator: populatia care a venit cu Arpad in anii 896-900, trecand din stepele rusesti prin Basarabia si vestul Ucrainei, pentru a traversa Carpatii Nordici si a navali in Panonia, apartinea in mod cer unui tip rasial asiatic. Rudele cele mai apropiate ale ungurilor nu sunt finicii de la Marea Baltica, ci populatiile hanti si mansi din Siberia de Vest (unde au chiar si o regiune autonoma in cadrul Rusiei). Acestia au pastrat aspectul fizic asiatic. Insa, cand au intrat in Panonia ungurii nu au gasit acolo un pustiu lipsit de populatie. Stim ca regiunea era locuita din descoperirile arheologice si avem doua surse scrise independente, "Povestea vremurilor de demult", cunoscuta si drept Cronica lui Nestor, cea mai veche cronica ruseasca, si "Gesta Hungarorum et Hunnorum" a cronicarului medieval maghiar Simon de Keza, care ne dau identitatea etnica a locuitorilor din Panonia sfarsitului de secol IX: bulgari (in sensul de protobulgari, si ei un popor asiatic care a dat numele poporului slavofon de la sud de Dunare), slavi si vlahi (urmasii populatiei autohtone romanizate a Panoniei). Fara indoiala, o parte din acesti locuitori s-au refugiat in regiunile invecinate, dar cei mai multi au ramas pe loc sub noua stapanire care, asa cum s-a intamplat de multe ori in istorie, si-a impus limba desi reprezentantii sai erau o populatie minoritara si nu majoritara. Asadar, ungurii traitori azi sunt in mai mare masura urmasii biologici ai slavilor, vlahilor si bulgarilor panonici maghiarizati decat ai cuceritorilor asiatici si asta explica de ce, desi vorbesc o limba asiatica, ungurii sunt un popor cu aspect fizic european.

In ce-i priveste pe huni, raportarea ungurilor la ei tine de un mit istoric fals. Hunii nu erau un popor fino-ugric, ci mongol (apar sub numele "xiognu" in textele antice chineze, iar navalirile lor au determinat prima construire a Marelui Zid sub dinastiile Qin si Han). Ei au trait intr-adevar in Panonia intre anii 376 si 454, dar la un an dupa moartea lui Attila au fost zdrobiti si alungati de o coalitie de triburi germanice, condusa de gepizi si longobarzi. Asadar, la sosirea lui Attila in Panonia nu mai exista picior de hun acolo de 442 de ani; cat priveste eventuala formare a ungurilor din hunii refugiati spre Est, aceasta este in mod evident o teorie falsa pentru ca, dincolo de o asemanare de nume, cele doua popoare nu erau inrudite.

Este in interesul nostru, al tuturor romanilor, fie ca traim in Romania sau in strainatate, ca tara si civilizatia noastra sa devina mai bine cunoscute in plan mondial, pentru ca astfel nu vom mai fi confundati cu altii, nu se va mai crede ca suntem cu totii o natie de cersetori si de hoti, si cand vom reusi sa inlocuim dispretul cu respect, fiecare dintre noi nu va avea decat de castigat. Asta au facut si alte natii, dispretuite in trecut, precum evreii, polonezii si irlandezii. Iar pentru promovarea in lume a propriei culturi orice mijloc, oricat de bizar, trebuie incercat. Prin urmare, va invit sa semnati petitia de la linkul urmator, in incercarea de a obtine ca una din noile planete descoperite in sistemul solar (conform definitiei oficiale din 2006, care omologheaza in sistemul solar opt planete, de la Mercur la Neptun, si cinci planete pitice, inclusiv Pluto, numarul acestora din urma fiind in crestere) sa poarte numele zeului geto-dac Gebeleizis: www.petitieonline.ro/petitie-p06606049.html. Nu va costa decat cateva minute, si cu putin noroc orice copil de oriunde va invata la scoala ceva ce are legatura cu Romania.

Asta am spus-o eu, nu personajul acela ...profesor. Se baga pe toate topicele unde nu e treaba lui, si baga intepaturi. Practic injura tot ce e rominesc, pe un forum rominesc.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

titlul nu poate fi schimbat!
VA ROG SA VA PRECIZATI SURSA PE CARE O CITATI IN POSTARILE Dvs., ATUNCI CAND EA EXISTA, ORI SA SUBLINIATI CARE E CONTRIBUTIA PERSONALA PRIVITOR LA INFORMATIA POSTATA. CRED CA E MAI RIGUROS ASA, FINDCA TEMA NU ESTE DELOC UNA LA INDEMANA ORICUI, INDIFERENT CAT DE ROMAN S-AR SIMTI ACELA...!

de omnia dubitandum

De la: profesor2010, la data 2010-11-01 14:52:12 ```ROMANIA LEAGANUL CIVILIZATIEI EUROPENE!````

Schimbã mãi titlul în România Leagãnul hoției, a imbecilitîții Europene ...!

Tovarasuuuuuu'.............mancator de carne cruda ,de la seaua callui,voi Hungurii ,nici astazi nu stiti ,de unde si incotro mergeti...................Este cineva care v-a numit BOZGORI si cred ,incet ,incet ca are dreptate!.....................

De la: cristianvitu, la data 2010-11-01 15:15:47titlul nu poate fi schimbat!
VA ROG SA VA PRECIZATI SURSA PE CARE O CITATI IN POSTARILE Dvs., ATUNCI CAND EA EXISTA, ORI SA SUBLINIATI CARE E CONTRIBUTIA PERSONALA PRIVITOR LA INFORMATIA POSTATA. CRED CA E MAI RIGUROS ASA, FINDCA TEMA NU ESTE DELOC UNA LA INDEMANA ORICUI, INDIFERENT CAT DE ROMAN S-AR SIMTI ACELA...!

Simtul Romanulu,i estechemarea pamantului stramosesc,numai ca ,,Profesorul ''este o cartita ,care latra ,fara sa stie ce latra,din goana calului!

De la: cristianvitu, la data 2010-11-01 15:15:47titlul nu poate fi schimbat!
VA ROG SA VA PRECIZATI SURSA PE CARE O CITATI IN POSTARILE Dvs., ATUNCI CAND EA EXISTA, ORI SA SUBLINIATI CARE E CONTRIBUTIA PERSONALA PRIVITOR LA INFORMATIA POSTATA. CRED CA E MAI RIGUROS ASA, FINDCA TEMA NU ESTE DELOC UNA LA INDEMANA ORICUI, INDIFERENT CAT DE ROMAN S-AR SIMTI ACELA...!

Mi-a luat o postare a mea, si a pus-o la el, acest profesor. Sint studii care arata ca genetic populatia Europei este modificata doar in proportie de 10% de popoarele din Asia. La asta ma refer.
Iar alte 10 % sint modificari genetice. Si acest 20% este de 40000 de ani. Ca modificare. Cind spui de un blond cu ochi albastrii ca e ungur, e o aberatie. Si nu noi rominii spunem ca ungurii sint romini, ci ei insista ca sint atit de multi. Acum de curind se confrunta cei din autoritatile locale cu acest fenomen de romini cu nume unguresti. Care culmea sint mai ....unguri decit ungurii.......ca si comportare.
Aceste informatii le am de citiva ani, cu genetica, iar cu numele unguresc, am din familie.

Si nu am cum sa urasc ungurii fiindca am in familie unguri. O verisoara jumate unguroaica.
Sint oameni veseli, joviali si prietenosi. Dar pina la injuraturi la adresa natiei mele.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.