Romania leaganul civilizatiei europene!

De la: profesor2010, la data 2010-10-14 10:10:53Romania leaganul civilizatiei europene

Civilizația europeană dacă aveu un leagăn ca România ...murea de rușine, ca mama lui Marinarul...

Tovarasu' mancatorii de carne de sub seaua calului,ar trebui sa pupe urmele ROMANILOR

De la: profesor2010, la data 2010-10-14 10:10:53Romania leaganul civilizatiei europene

Civilizația europeană dacă aveu un leagăn ca România ...murea de rușine, ca mama lui Marinarul...

Oare cind o sa incetati sa ne uriti. Cind ne aduceti in stare de disperare?. Aveti cei mai slabi ministrii, In fata intregii Europe, gresesc si tot pe romini ii acuzati.
Mai bine v-ati apuca de trreaba,
Cu acel dezastru din Ungaria, mergeti pe sest. Fiindca e ministru ungur. Dar sa-l vad, daca doamne fereste se intimpla ceva de la Dunare, pe cine dati vina.
Cu revoltele violente din ultimii ani, din Ungaria, cum mai stati. Sinteti cei mai violenti din Europa. Si nu invatati nimic. Voi nu sinteti acceptati, in lumea civilizata.

M-ai facut sa vorbesc asa, fiindca deja minciunile ce le spui pe forum intrec orice masura.
Rominia este un focar de civilizatie. Sa-ti fie clar asta. Motivul, nu noi am atacat pe altii. Noi nu ne ducem peste altii Poate oameni ca tine, care cind o dau in bara spun ca sint romini, sau cind e bine spun ca sint unguri.
Mai lucrati la caracter.
Si sa stii ca am multi prieteni unguri pe forum, care nu aduc acuzatii aiurea. Fiindca stiu ca apare reactie, mai devreme sau mai tirziu.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-10-14 15:51:17

De la: profesor2010, la data 2010-10-14 10:10:53Romania leaganul civilizatiei europene

Civilizația europeană dacă aveu un leagăn ca România ...murea de rușine, ca mama lui Marinarul...

Oare cind o sa incetati sa ne uriti. Cind ne aduceti in stare de disperare?. Aveti cei mai slabi ministrii, In fata intregii Europe, gresesc si tot pe romini ii acuzati.
Mai bine v-ati apuca de trreaba,
Cu acel dezastru din Ungaria, mergeti pe sest. Fiindca e ministru ungur. Dar sa-l vad, daca doamne fereste se intimpla ceva de la Dunare, pe cine dati vina.
Cu revoltele violente din ultimii ani, din Ungaria, cum mai stati. Sinteti cei mai violenti din Europa. Si nu invatati nimic. Voi nu sinteti acceptati, in lumea civilizata.

M-ai facut sa vorbesc asa, fiindca deja minciunile ce le spui pe forum intrec orice masura.
Rominia este un focar de civilizatie. Sa-ti fie clar asta. Motivul, nu noi am atacat pe altii. Noi nu ne ducem peste altii Poate oameni ca tine, care cind o dau in bara spun ca sint romini, sau cind e bine spun ca sint unguri.
Mai lucrati la caracter.
Si sa stii ca am multi prieteni unguri pe forum, care nu aduc acuzatii aiurea. Fiindca stiu ca apare reactie, mai devreme sau mai tirziu.

Misu,Tovarasul este pupincurist de a lui basescu!

De la: Tramp, la data 2010-10-14 15:54:37

De la: nastasemihail, la data 2010-10-14 15:51:17

De la: profesor2010, la data 2010-10-14 10:10:53Romania leaganul civilizatiei europene

Civilizația europeană dacă aveu un leagăn ca România ...murea de rușine, ca mama lui Marinarul...

Oare cind o sa incetati sa ne uriti. Cind ne aduceti in stare de disperare?. Aveti cei mai slabi ministrii, In fata intregii Europe, gresesc si tot pe romini ii acuzati.
Mai bine v-ati apuca de trreaba,
Cu acel dezastru din Ungaria, mergeti pe sest. Fiindca e ministru ungur. Dar sa-l vad, daca doamne fereste se intimpla ceva de la Dunare, pe cine dati vina.
Cu revoltele violente din ultimii ani, din Ungaria, cum mai stati. Sinteti cei mai violenti din Europa. Si nu invatati nimic. Voi nu sinteti acceptati, in lumea civilizata.

M-ai facut sa vorbesc asa, fiindca deja minciunile ce le spui pe forum intrec orice masura.
Rominia este un focar de civilizatie. Sa-ti fie clar asta. Motivul, nu noi am atacat pe altii. Noi nu ne ducem peste altii Poate oameni ca tine, care cind o dau in bara spun ca sint romini, sau cind e bine spun ca sint unguri.
Mai lucrati la caracter.
Si sa stii ca am multi prieteni unguri pe forum, care nu aduc acuzatii aiurea. Fiindca stiu ca apare reactie, mai devreme sau mai tirziu.

Misu,Tovarasul este pupincurist de a lui basescu!

Base e mongoloid. Ei la fel. Cum dracu or vrea sa le iasa gene europene. Cind ii refuza pe europeni, de la viata.
Daca le ies gene europene, e treaba aia ca au obligat autohtoni sa poarte nume unguresti. Nici ei nu mai stiu ca sint de fapt autohtoni, romini, numele actual.
Si bunicul meu, a fost obligat sa poarte nume unguresc. Dar il chema Petrescu. Credeam ca sint un sfert ungur. Dar nu e real.
Asa au procedat in toate teritoriile conduse de ei. O teroare a fost inainte de 1918 si in perioada 1940-1944.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Oricum mie tot imi place de unguroaice.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-10-14 16:03:00Oricum mie tot imi place de unguroaice.

,, yoooii'' ce bune-s

De la: Tramp, la data 2010-10-14 16:05:13

De la: nastasemihail, la data 2010-10-14 16:03:00Oricum mie tot imi place de unguroaice.

,, yoooii'' ce bune-s

Pai da si-au ameliorat rasa.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Apropo de aceasta nebunie cu hungarismul, se stie deja, ca mai sint oameni, originari din huni si hunguri, ce seamana perfect cu mongoloizii. Sint pe net. Au gene f puternice. Cei care seamana doar cu europenii, sint ...europeni. Si numai cu numele hunguri. Huni si hunguri cu par blond, saten, si ochi albastrii si verzi, nu exista in genetica lor. Sint autohtoni. Deci manevra lor ca sint unguri autohtoni, dintotdeauna, este o minciuna. Sint oameni, vreo 90% autohtoni, genetic, sau cu nume schimbat obligatoriu, in trecut.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Apropo de aceasta nebunie cu hungarismul, se stie deja, ca mai sint oameni, originari din huni si hunguri, ce seamana perfect cu mongoloizii. Sint pe net. Au gene f puternice. Cei care seamana doar cu europenii, sint ...europeni. Si numai cu numele hunguri. Huni si hunguri cu par blond, saten, si ochi albastrii si verzi, nu exista in genetica lor. Sint autohtoni. Deci manevra lor ca sint unguri autohtoni, dintotdeauna, este o minciuna. Sint oameni, vreo 90% autohtoni, genetic, sau cu nume schimbat obligatoriu, in trecut
Tovarasu' mancatorii de carne de sub seaua calului,ar trebui sa pupe urmele ROMANILOR
Oare cind o sa incetati sa ne uriti. Cind ne aduceti in stare de disperare?. Aveti cei mai slabi ministrii, In fata intregii Europe, gresesc si tot pe romini ii acuzati.
Mai bine v-ati apuca de trreaba,
Cu acel dezastru din Ungaria, mergeti pe sest. Fiindca e ministru ungur. Dar sa-l vad, daca doamne fereste se intimpla ceva de la Dunare, pe cine dati vina.
Cu revoltele violente din ultimii ani, din Ungaria, cum mai stati. Sinteti cei mai violenti din Europa. Si nu invatati nimic. Voi nu sinteti acceptati, in lumea civilizata.

M-ai facut sa vorbesc asa, fiindca deja minciunile ce le spui pe forum intrec orice masura.
Rominia este un focar de civilizatie. Sa-ti fie clar asta. Motivul, nu noi am atacat pe altii. Noi nu ne ducem peste altii Poate oameni ca tine, care cind o dau in bara spun ca sint romini, sau cind e bine spun ca sint unguri.
Mai lucrati la caracter.
Si sa stii ca am multi prieteni unguri pe forum, care nu aduc acuzatii aiurea. Fiindca stiu ca apare reactie, mai devreme sau mai tirziu.
Base e mongoloid. Ei la fel. Cum dracu or vrea sa le iasa gene europene. Cind ii refuza pe europeni, de la viata.
Daca le ies gene europene, e treaba aia ca au obligat autohtoni sa poarte nume unguresti. Nici ei nu mai stiu ca sint de fapt autohtoni, romini, numele actual.
Si bunicul meu, a fost obligat sa poarte nume unguresc. Dar il chema Petrescu. Credeam ca sint un sfert ungur. Dar nu e real.
Asa au procedat in toate teritoriile conduse de ei. O teroare a fost inainte de 1918 si in perioada 1940-1944.

Da, tipic românesc…Vorbim fără să documentăm, singura sursă pentru voi sunt directivele de partid scrise, la cabinetul unu a CC PCR. Crede și nu cerceta… Dacă ați avea ceva cunoștințe în domeniu stabilirii arborilor genetice implicit a ADN ului v-ați dea seama ce prostii vorbiți..cu gene foarte putenici.. Și spuneți o prostie ca pământul prin stabilirea unui adevăr absolut, dar filozofic vorbind, adevăr absolut nu există și aici cădeți și Dvs în propriul prostiei capcane…. ”Cei care seamana doar cu europenii, sint ...europeni” Total fals. Cercetările de ultimă oră au stabilit clar care sunt popoarele a căror arborele de gene preistorice se poate demonstra , poartă poporul respectiv sau nu. În Europa de est singurele popoare care sunt și prin istoria lor state puternice, sunt polonezi și ungurii. Aceste lucruri au fost cercetate nu de cercetători maghiari… v-am dat și sursa puneți mîna și citiți (dacă nu vă Satisface traducerea pe care am făcut subsemnatul și nu posedați cunoștință de limba engleză) Iar tâmpenia Huni si hunguri cu par blond, saten, si ochi albastrii si verzi, nu exista in genetica lor. Sint autohtoni. Vă rog argumentați prostia pe acer ați spus-o! Unde ați citit, cine este autor, în urma cărui cerectări….argumentați vă rog. Aici Aveți ceva dreptate în ce privește populați de pe teritoriul actual al României. Dar originea arborelui genetic a celor din porțiunea caracal, craiova s-ar putea că duce în altă parte…Așa că aș putea eu fiu invitat să mănânc carne de sub șaua calului , dar vă urez poftă bună la mâncatul de sub coada calului, că tot mâncați c…t.!
Chestia cu ” Oare cind o sa incetati sa ne uriti” Iar mâncați rahat. Cum ași putea eu, care mă recunosc român să port ură neamului meu. Faptul Că materia cenușie pe care-l am îmi permite să înțeleg, să studiez, să văd lucrurile în mod diferit de prostiile care au fost băgate, de altfel și în capul meu până când am părăsit România, nu înseamnă ură. Maghiarii nu urăsc românii! Numai la noi este la modă. Maghiarii este drept că nu uită Trianonul, dar nu au pică pe români, le suntem perpenticulari. Ei o duc bine și nu se interesează în multe cazuri nici de rudele din România. Dar dacă nu ai argumente domnul meu atunci sari în disperarea prostească și confuză pe care o ai în capul dumitale la un alt argument de denigrare… treaba cu miniștrii secui… Da asta voi ar trebui să luați măsuri de schimbare, dar sunteți atât de lași, de fricoși că nu puteți să vă uniți să formați o opoziție împotriva guvernului…Strigați , lătrați, dar nimic, nimic nu întreprindeți. Mămăliga Românească, am spus și mai spun răspicat Nu explodează, și nu a explodat niciodată. 1989 ați fost ajutați, că altfel și acum votați cu Ceaușescu…sunteți un popor de servitori, care trageți capul sub umăr și tăceți, suferiți și tăceți… Când am venit din Germania prima dată în Ungaria, actualul meu socru mi-a dat cărți cu revoluția din 1956. Eh da acolo a fost oameni cu mândrie , tată ! Să ți piept tancurilor sovietice cu pieptul gol ..aici trebuie sânge în vene…asta noi românii nu suntem în stare ! Dar suntem de o răutate ieșit din comun…
Pormă nu știu pe cineva inviți la muncă…„ Mai bine v-ati apuca de trreaba,„ Nu am înțeles…spun sincer că eu aș vrea ca România să fie la nivelul de dezvoltare la care este Ungaria, din toate punctele de vedere, că și mintea dumitale ar funcționa altfel, nu ați fi atât de înrăiți !
Idiotismul cu care argumentezi… „Cu revoltele violente din ultimii ani, din Ungaria, cum mai stati. Sinteti cei mai violenti din Europa. Si nu invatati nimic. Voi nu sinteti acceptati, in lumea civilizata.” Dragul Tati , într-un stat de drept nu înghiți totul, cum faceți voi ! De cum nu îți convine cea ce fac guvernanți.. ieși în stradă, dar nu cum faceți voi că nu vă cordonați, și stai acolo până pleacă guvernul. Este drept că Gyurcsan a plecat cam greu dar opinia publiucă l-a dat deoparte, pe când la voi…povești, de vine ungurii …oh cât mă doare sufletul la atâta răutate genetică…suntem un popor stricat…rău de tot de comuniști și nu reușim să facem pasul înainte!
Iar argumentul „Rominia este un focar de civilizatie.„ Te caracterizează, ca și cele cu care continui… Nu dragă eu sunt , am fost și rămân român! Indiferent de prostiile tale, iar cu focarul de țară de hoți lasă mai moale. Nu este un obicei nicăieri în Europa hoția , numai la noi se fură până și voturile din parlament! Faptul că spun adevăruri nu înseamnă că nu am caracter sau că acuz, cea ce spun sunt adevăruri , care știu că este greu să recunoști dar meditează !
Iar faptul că cine pe cine a obligat la schimbarea numelui… asta s-a practicat foarte mult timp în toate țările foste socialiste, dar nu numai, dacă aveți memoria bună, au fost Olimpiade unde concurenți la patru ani au fost prezentați sub alte nume….nimic nou sub soare…și asta este un patent sovietic, asta nu are nimic comun cu România sau Ungaria, doar că toți au aplicat-o! Îmi pare rău dacă câte odată sunt mai dur dar nu îmi plac prostiile omenești !

sunt un tip timid,nu vrei să mă cunoști,fromoaso! Au încercat toate nevestele mele dar....

Ca sa stai cu pieptul gol in fata tancurilor iti trebuie o doza de prostie. Ceea ce rominii, nu au. Cind nu patesti nimic de la tanc, au ordin sa nu traga, sau e milos tanchistul. Adica, cum spuneti voi ungurii....."prost'.
Si unul din bunici care era ardelean, a murit calcat de tancuri rusesti in transee. Asa ca sa nu-mi spui tu mie de curajul vostru, ca e apa de ploaie. Apareti sa mobilizati oamenii cind nu e pericol si dispareti la greu, Sint mincat de "curajul" vostru.
Daca noi rominii am fi ca in evul mediu, robii vostrii, atunci ati fi linistiti. De fapt asta vreti.
Sinteti provocatori de conflicte, din dorinta de a domina natiile care va gazduiesc. Nicidecum ptr a trai in armonie cu respectivele natii.
Aveti drepturi mai mari si decit alte natii conlocuitoare si decit natia in ansamblul ei. dar tot sinteti nemultumiti. de fapt vreti sa ne faceti sclavii vostrii. Oricine vede asta. Sau sa eliminati natia romina din comunitatile voastre. Prin obligarea purtarii de nume unguresti si altele.
Doar casatoriile mixte va mai potolesc.
Insasi faptul ca atunci cind se spune orice de bine de romini, dar orice, sariti ca arsi, de parca ar fi vorba de voi, arata ca aveti un fix cu eliminarea a tot ce e bun la natiile pe care aveti obsesie.
Continuati, ca iese la iveala cit de mult ne uriti.

E ptr cel cu postarea de sus, care nu lasa pe nimeni pe forum sa spuna ceva de bine de natia noastra.

Am vazut accentele de autoritarism ale citorva ministrii unguri, ei sint cei mai ai naibii. Ei dau tonul la masuri dure. Asa ca mai usor cu revoltele impotriva celor ce conduc, ca voi provocati, prin autoritarism excesiv, si fara finalitate pozitiv a functiei de conducere.
Masurile de conducere in mod normal ar trebui aprobate de oameni. As vrea sa va vad in functii de conducere cerind aprobarea rominilor, din acel domeniu Cred ca faceti soc, daca vi se pune in vedere asta.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Apropo de capacitatea ministrilor unguri. Ministrul ungar al mediului de la noi, cind are de gind sa porneasca constructia uneia, sau 2 statii de epurare a apei in Bucuresti? Este singura capitala europeana fara. Nu stiu daca e vorba de epurare ininte de consum sau cele reziduale.
Daca nu o incepe, fiindca va dura ceva ani, va fi ras din rindul personalitatilor, care ar mai merita atentie in viitor.
Parerea mea, e ca se incadreaza in aceeasi stare de spirit, in care ne uriti.
Tot raul spre bine, noi tot va trebui sa ne dezvoltam si sa ne crestem nivelul de trai. Si va fi fara voi.

Va trebui sa faceti asa cum vrem noi rominii, si cum trebuie.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

,,Motto: „Secuii şi ungurii înseamnă două lucruri deosebite, şi secuiul din popor când i se spune că este ungur el protestează(…)”. N. Iorga

afis maghiar de propaganda revizionistaPE 15 MARTIE, în fiecare an, comunitatea maghiară din România serbează ziua naţională a Ungariei. Mitingul organizat cu această ocazie are dublu scop: să arate existenţa unei legături istorice între Transilvania şi Ungaria şi să creeze o stare de spirit antiromânească în rândul cetăţenilor români de sorginte maghiară. Cum au făcut-o întotdeauna, ungurii le refuză însă românilor din Ungaria manifestările cu caracter naţional, principiul reciprocităţii fiind complet ignorat. De data aceasta, s-a mai adăugat obiectivelor mitingului şi “proclamarea autonomiei ţinutului secuiesc”. Este de departe o manevră a UDMR-ului, care de 16 ani a adoptat politica paşilor mărunţi, fiind sprijinat puternic de Budapesta. În februarie, s-a deschis un post de televiziune maghiar şi un post de radio în Ardeal. Reprezentanţii UDMR au făcut numeroase memorandumuri ca România să nu fie primită în UE, ceea ce ar asigura superioritatea maghiarilor, şi dreptul de a interveni în Transilvania. În 1993, Marko Bela anexa unui astfel de memorandum o hartă care să demonstreze drepturile ungurilor asupra Trannsilvaniei. Chiar recent, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Recomandarea 1735, promovată de Gyorgy Frunda, prin care se cere statelor membre să-şi modifice Constituţiile astfel încât să nu mai fie definite pe bază etnică.

Ce legătură există însă între ziua naţională a Ungariei şi secui? Istoric, nici una. Este surprinzător gradul de deznaţionalizare la care au fost aduşi secuii de către revizionismul maghiar.

În întreaga lor istorie, ungurii au fost prea puţini numeric pentru pretenţiile lor prea mari. De aceea au procedat la asimilarea naţionalităţilor conlocuitoare, cel mai adesea prin maghiarizare forţată. Câţi români nu au fost siliţi să-şi schimbe numele pentru a scăpa de cruzimea maghiară, cel mai recent exemplu fiind cel din perioadă horthystă?, când au fost schimbate până şi numele de pe crucile româneşti. Noi, însă, nu am încercat niciodată deznaţionalizarea altora, aşa că nu înţelegem rostul autonomiei. A cere autonomie pentru ţinutul secuiesc, lăsând la o parte ilegitimitatea istorică a acestui ţinut, înseamnă a cere drepturi speciale, care să transforme o minoritate într-o aristocraţie. Democraţia trebuie să fie aceeaşi pentru toţi. Că după 1989 mulţi secui s-au declarat unguri, renegându-şi originea, pentru a beneficia de avantaje materiale, acesta este un fapt pe larg cunoscut. Să fi uitat secuii că nobilii maghiari le-au retras la un moment dat drepturile şi i-au transformat din oameni liberi în iobagi? „Cu secuii avem o simbioză, adică o viaţă împreună, cu ungurii numai o vecinătate”.[1]

Contoversata origine a secuilor

„Problema ungarismului nu poate fi separată de cea a secuilor şi de cea a deznaţionalizării românilor”. [2]. Prima atestare a secuilor este în 1213, fiind amintiţi în oastea comitelui Sibiului. Originea lor a născut numeroase polemici. Ungurii consideră că au fost colonizaţi pentru apărarea graniţei răsăritene împotriva popoarelor migratoare. Episcopul Napragy îi considera „seminţie scitică, care pe vremuri era alcătuită numai din oameni liberi”. S-a vorbit chiar de o origine dacică a acestora. Cert este că printre secui au fost asimilaţi de-a lungul timpului numeroşi români, care ar trebui să-şi amintească de aceasta. N. Iorga leagă originea secuilor de azi de chemarea cavalerilor teutoni de către regii Ungariei, în jurul anului 1200, în Ardeal, pentru apărarea graniţelor estice. ”Dar cavalerii grămădiseră oameni de pretutindeni la graniţa răsăriteană, în rândul întâi unguri, dar şi unii români din masa veche a populaţiei româneşti din văile Carpaţilor, pe care nimeni şi nimic nu i-a putut înstrăina din sălaşurile lor cele vechi. De acolo se trag secuii de azi, rămaşi după retragerea teutonilor în seama regilor. Încetul cu încetul, foarte mulţi români de credinţă răsăriteană care erau aşezaţi aici ca grăniceri s-au pierdut, ca religie întâi, apoi ca limbă, dar nu şi ca neam, în rândul secuilor din cel trei scaune” [3]

Se vede clar că între secui şi unguri nu poate fi pus semnul egalităţii. Manipularea secuilor este doar una din măsurile luate pentru realizarea visului de veacuri al poporului maghiar, care a acţionat întocmai ca presupusul testament al ţarului Petru cel mare: refacerea coroanei Sfântului Ştefan. Coroana Sf. Ştefan a devenit obiect de idolatrie în istoria poporului maghiar. Ceea ce se uită însă este că expansiunea acestui regat s-a făcut „nu în calitate naţională, ci în cea religioasă, catolică” (N.Iorga). Ştefan era „rege prin creaţie apostolică”, Papa având nevoie de o forţă barbară pentru răspândirea catolicismului. Pentru această misiune ungurii erau prea puţini, şi de acea s-a apelat la colonizarea cu saşi, secui, şi chiar la chemarea teutonilor în Ţara Bârsei şi ţinutul Severinului.

Semnificaţia zilei de 15 martie pentru români

15 martie 1848: proclamarea independenţei Ungariei şi ieşirea de sub absolutismul Imperiului Habsuburgic. Refuzând altor popoare ceea ce revendică pentru ei înşişi, ungurii se pregătesc să înglobeze în „Ungaria mare” vecinii: românii din Transilvania, polonezii din Galiţia, o parte din croaţi şi slovaci, şi asta sub privirele îngăduitoare ale împăratului Ferdinand.

18 martie 1848: alipirea forţată a Transilvaniei la Ungaria. Imediat începe politica de maghiarizare şi mulţi dintre noii locuitori ai Ungariei sunt terorizaţi şi chiar ucişi. După ce zguduise Parisul, revoluţia a trecut la Viena şi de aici în tot Imperiul Habsburgic, dar cu alte revendicări. Popoarele slave din Imperiul Habsburgic (sârbii, croaţii, slovacii, o parte a polonezilor) speră într-o intervenţie a ţarului, care treptat preluase rolul de continuator al Bizanţului şi apărător al ortodoxiei. Românii din Ardeal, care demonstraseră încă de la Răscoala lui Horea (1784) că au o conştiinţă naţională, îşi cereau drepturile, aspirând la unitate. Împotriva tuturor acestora, Casa de Austria a ales să joace pe cartea maghiară, carte fatală care putea să ducă puţin mai târziu chiar la căderea Vienei sub asaltul trupelor maghiare.

29 mai 1848, Dieta de la Cluj, dominată de unguri, va vota alipirea Transilvaniei la Ungaria, pantru ca pe 10 iunie alipirea să fie recunoscută de împărat. Transilvania însemna la acea vreme doar o parte din cea ce înseamnă astăzi. Restul fusese deja anexat Ungariei: comitatele bănăţene Caraş-Severin şi Timiş-Torontal în 1779 şi părţile ungurene (Maramureş, Sălaj, Satu-Mare, Bihor şi Arad) în 1836.

11 septembrie 1848: se produce ruptura între Curtea de la Viena şi ungurii conduşi cu puteri dictatoriale de Kossuth. Comisarul austriac Lemberg este spânzurat la Budapesta şi încep luptele dintre unguri şi trupele austriece. Pe cine să cheme în ajutor Viena, decât pe cei care mai devreme îi lăsase la cheremul ungurilor (croaţi, slovaci, români)? Primele victorii aparţin ungurilor, iar românii sunt părăsiţi de trupele imperiale, fiind siliţi să reziste în faţa ungurilor în frunte cu Avram Iancu şi alţi prefecţi. Timp de 8 luni, Munţii Apuseni sunt apăraţi exemplar de Avram Iancu, dar meritele acestuia nu vor fi recunoscute de curtea de la Viena. Înfrângerea ungurilor se face doar cu sprijinul armatelor ţarului, care se temea de extinderea revoltelor.

Problema Unirii

După înfrângerea ungurilor la Mohacs (1526) în faţa turcilor, mare parte a nobilimii maghiare s-a refugiat în Ardeal, de unde a luptat pentru refacerea Regatului Maghiar. Naţionalismul maghiar a supravieţuit şi a avut ca punct de rezistenţă Ardealul.

De la Pacea de la Carloviţ 1699, când Austria primeşte de la turci Ungaria, lozinca „unitate (cu Transivania n.a.) sau moarte” a stăpânit minţile înfierbântate ale conducătorilor maghiari. Între 1703-1711 răscoala curuţilor, condusă de Francisc Rakoczy, a avut ca scop nedeclarat tocami această unire a Ardealului cu Ungaria. Cronicarul ungur Mihai Cserey, scria referitor la aceste evenimente:

„Învaţă scumpa mea Transilvanie cum să te împrieteneşti, cum să te legi de aci de Ungaria, pentru că stricăciunea Transilvaniei totdeauna de la Ungaria s-a tras. Oamenii din Ungaria, nestatornici, turbulenţi, leneşi, îngâmfaţi, ambiţioşi, netrebnici şi prădalnici totdeauna s-au refăcut din bogăţia locuitorilor din Transilvania, care sunt cruţători şi buni gospodari”. [4]

Sub privirea îngăduitoare a Austriei, administraţia maghiară era necruţătoare faţă de români, al căror protest a culminat cu celebrul Supplex Libellus Valachorum (1791). Zadarnic, căci în 1842, limba maghiară a fost declarată „limbă diplomatică”, fiind impusă în administraţia locală şi cea a bisericii ardelene.

În anul revoluţionar 1848, o parte din reprezentanţii românilor agreau unirea cu Budapesta, întrucât prin numărul lor, românii deveneau un factor politic de prim rang în Ungaria liberală, căci ungurii nu erau minoritari numai în Ardeal, ci chiar şi în Ungaria propriu-zisă, unde „croaţii, sârbii, slovacii şi ucrainienii din Rusia subcarpatică erau toţi în majoritate faţă de unguri”[5]. Cei mai mulţi dintre români, în frunte cu mitropolitul Andrei Şaguna au sperat însă în unirea tuturor românilor sub tutela Vienei, noul împărat Franz Iosif urmând să devină „duce al tuturor românilor”.

În 1867 se instaurează dualismul austro-ungar, politica de deznaţionalizare a românilor din Transilvania culminând cu crimele hortyste din anii ’40, mergându-se până la dărâmarea bisericilor şi devalizarea mormintelor. În vremea perioadei comuniste lupta a continuat pe un alt plan, ungurii inventand divesre teorii cu privire la originea şi istoria românilor şi prezentând o imagine total negativă a României în Occident şi în SUA. Teoriile dezvoltate de unguri pot fi sintetizate astfel: când ungurii au venit din stepă, în sec. IX, românii nu erau prezenţi pe malul stâng al Dunării, fiind răspândiţi în Europa sud-estică. Venind în contact cu Apusul, ungurii au cunoscut o mare dezvoltare, Regatul Maghiar al Sf. Ştefan (1000) extinzându-se mult în SE Europei. Se pierde din vedere, că acest regat nu a fost decât un instrument de propagare a catolicismului în dauna Bizanţului şi a religiei răsăritene, şi nu o cucerire a seminţiei maghiare. În 1933, contele Bethlen Istvan, fost prim-ministru al Ungarie în 1927, strângea semnăturile studenţilor de la Oxford pentru „dezlipirea Transilvaniei de România şi constituirea sa într-un stat autonom”. Şi după 1989, diaspora maghiară a dus o amplă campanie de creare a unei imagini negative a României.

Cu o clarviziune ieşită din comun, N.Iorga avea să afirme: „A ajuta Ungaria să-şi atingă scopurile ei, aceasta nu însemnă decât de a crea un nou izvor de tulburări, care în chip fatal ar angaja popoare şi state”.''

Diana Iane

Corneliu DAC/GET

Femeile dacilor
Poporul dac nu a fost constituit numai din acei bărbaţi viteji care au uimit antichitatea cu credinţa, simplitatea şi curajul lor, ci şi din cealaltă jumătate, cea feminină, pe a cărei răbdare şi dăruire şi-au bazat succesele cei prea adeseori plecaţi la război.
Dacă pentru vitejii daci istoriografia antică a fost zgârcită în a oferi detalii, pentru femeile lor aceeaşi literatură a fost de-a dreptul vitregă, tot ceea ce ştim limitându-se la câteva nume şi informaţii răzleţe. Cu toate acestea, nici în societatea geto-dacică rolul femeii nu a putut fi unul minor, după cum probează descoperirile arheologice şi reprezentările figurate ajunse până la noi, în special cele realizate la comanda învingătorilor (Tropaeum Traiani, Columna lui Traian).
Şi în scrisul istoric contemporan poziţia femeii în societatea daco-getică este încă una marginală. Deşi mulţi istorici s-au simţit tentaţi să scrie despre femei, un studiu monografic detaliat dedicat lor este încă greu de realizat. Tentative lăudabile sunt textele semnate de Florea Bobu Florescu [1], Lucia Marinescu [2] şi Ion Horaţiu Crişan [3]. Referiri semnificative la subiect au fost făcute mai ales cu prilejul publicării descoperirilor importante de obiecte de podoabă sau de cult asociabile feminităţii.
Prezenta abordare, beneficiind de pe urma tuturor acestor contribuţii, dar neputându-şi asocia nici pretenţia unei investigaţii exhaustive şi nici pe cea a unei interpretări originale, îşi propune cumularea unui spectru cât mai larg de informaţii, astfel încât universul feminin al Daciei să apară cât mai detaliat conturat, iar portretul femeii vizibil din cât mai multe unghiuri.

Ipostaze fizice.
Columna ne înfăţişează ipostaze feminine zvelte, dar cu expresii aspre şi mândre, cu o fineţe incontestabilă a trăsăturilor, cu faţa ovală, frunte înaltă, ochi expresivi, nas drept, buze frumos conturate, păr lung pieptănat cu cărare pe mijloc, acoperind tâmplele şi lăsând libere urechile, strâns legat într-un coc bogat la ceafă şi acoperit cu o năframă [4]. La fel sunt pieptănate femeile reprezentate pe monumentul de la Adamclisi [5], iar piesele de toreutică cu reprezentări feminine sugerează uneori o coafură similară [6].
Un alt gen de pieptănătură este cea cu cărare pe mijloc şi părul împletit sau doar răsucit în două cosiţe [7], care în unele cazuri par să pornească din vârful capului. Această coafură neobişnuită, atestată pe obiecte cu destinaţie cultică [8], e posibil să fi fost un apanaj al personajelor feminine din panteonul geto-dac. De asemenea, coroborând interpretarea în acest mod a coafurii [9] cu anumite practici încă în uz în mediul rural transilvănean care asociază cosiţele cu virginitea, personajele reprezentate pe respectivele obiecte ne apar în ipostaza de zeiţe fecioare, respectiv acolite ale unei astfel de divinităţi, la rândul lor fecioare.
Aceste portrete pot fi, cel puţin teoretic, “colorate”, prin apelul la sursele literare antice care vorbesc despre anumite caracteristici rasiale ale populaţiei nord-dunărene: părul blond-roşcat, rareori negru, pielea de culoare deschisă şi ochii albaştri, prin aceste însuşiri fizice daco-geţii putând fi integraţi în aceeaşi categorie rasială cu vecinii lor illiri, celţi, germanici şi sciţi [10]. Cercetările osteologice completează şi nuanţează această imagine oarecum idealizată a înfăţişării fizice a geto-dacilor, vorbind despre o varietate de tipuri antropologice [11]. Aceste informaţii noi nu scad însă cu nimic din graţia şi eleganţa modelelor feminine care i-au inspirat pe artiştii antici, rămânând astfel imortalizate în piatră.

Vestimentaţia şi podoabele.
Conform reprezentărilor şi informaţiilor păstrate, putem aprecia ca îmbrăcămintea femeilor din Dacia era compusă din cămăşi asemănătoare iilor de azi, încreţite la gât, cu mâneci lungi şi largi sau cu mâneci scurte, fuste până în pământ, peste care, uneori, se purta o mantie amplu drapată. Când nu erau desculţe, în picioare purtau opinci sau călţuni. Capul şi-l acopereau cu o basma, iar pe vreme rea posibil foloseau o glugă [12]. Este impresionantă asemănarea care se poate observa între aceste piese de vestimentaţie şi cele purtate încă în zilele noastre în anumite zone ale ţării. Spre exemplu, fusta pe care o poartă femeile reprezentate pe metopele XLIX şi L ale monumentului de la Adamclisi a fost interpretată de etnografi ca o variantă a fotei cu capetele petrecute [13]; la fel s-au pronunţat specialiştii şi despre piesa similară din ţinuta vestimentară a celor două personaje feminine de pe plăcuţele de argint de la Letniţa, una dintre ele, cea reprezentată cu o oglindă şi un şarpe cu trei capete, purtând şi o cămaşă în formă de ie [14]. Această ultimă piesă de vestimentaţie amintită este mai mult decât evidentă pe falera de la Galiče, inclusiv în ceea ce priveşte cusăturile care împodobesc umerii şi pieptul [15]. Brâul şi catrinţa sunt şi ele prezente în analogiile făcute între îmbrăcămintea femeilor dace şi costumul popular românesc [16].
Cercetările arheologice ne fac cunoscute astăzi o varietate considerabilă de obiecte de podoabă [17]. Discutate în ansamblu, este foarte dificil de delimitat o categorie care să fie asociabilă exclusiv feminităţii, atât colanele, lanţurile, torquesurile [18], brăţările, verigile, falerele, fibulele, inelele cât şi pandantivele şi chiar cerceii putând fi, în fapt, în uzul ambelor sexe. Impasul este parţial amortizat de aceleaşi reprezentări artistice figurative deja amintite. Imaginea feminină de pe falera de la Galiče are la gât mai multe colane [19]; chipul de pe medalionul de lut ars descoperit la Sarmizegetusa este împodobit cu o diademă; în celebra sa reprezentare în bronz descoperită la Piatra Roşie, Bendis are fruntea încinsă cu o bentiţă; figurile feminine de pe falerele de la Lupu poartă o podoabă stranie, ce pare alcătuită dintr-un şir de falere, iar una dintre ele poartă ceva similar şi în jurul capului [20]. Indiferent cum ar fi oricare dintre aceste personaje interpretate – ca zeiţe, acolite sau doar preotese –, podoabele în sine rămân asociabile fiecăreia dintre ele, nu doar ca un atribut al sacrului, ci mai ales ca unul al feminităţii.
O „podoabă” şi mai puţin obişnuită este tatuajul. În societatea tracică se pare că tatuarea a fost la început o practică de înfrumuseţare a femeilor. Clearh din Soloi, discipol al lui Aristotel, povesteşte o scenă care pare să se fi petrecut în secolele V-IV a. Chr.: într-un context neexplicitat, un grup de femei “tracice”, foarte probabil ajunse captive, au fost tatuate de vecinele lor scite; ulterior ele au îmbogăţit însemnele respective, modificându-le în desene, transformând astfel semnificaţia iniţială, de batjocură, într-o “podoabă” [21] care va deveni sinonimă cu descendenţa nobiliară şi chiar un etalon al nobleţei, după afirmaţia unui alt autor contemporan, Dion Chrysostomos, care ştie despre femeile din Tracia că, “cu cât au mai multe semne şi mai variate, cu atât se arată a fi mai nobile şi din părinţi mai de ispravă” [22]. Şi alţi autori antici vorbesc despre practicarea tatuajului în lumea geto-dacilor, folosindu-se ace înroşite în foc, înmuiate în diverşi coloranţi [23].
În ciuda acestor metode „barbare” de înfrumuseţare, e puţin probabil că femeile din Dacia vor fi stârnit mai puţin interesul romanilor, după cucerire. Un indiciu cel puţin, dacă nu chiar o certitudine, este faptul că artiştii care au înfrumuseţat Roma cu monumentele menite să facă nemuritoare faima de cuceritor al Daciei a împăratului Traian nu au fost impresionaţi doar de calităţile bărbaţilor, ci şi de trăsăturile femeilor dace.

Îndeletniciri.
Ipostaze ale cotidianului pot fi descifrate cu ajutorul scenelor de pe Columnă şi de pe metopele monumentului de la Adamclisi, unde femeia din acest spaţiu este înfăţişată într-o duioasă ipostază maternă, ducând în braţe un sugar şi ţinându-i de mână pe copiii mai mari sau purtând copilul într-o copaie pe cap.
Conform acestor reprezentări, atribuţiile femeilor dace se concentrau în jurul locuinţei familiei dar şi în cadrul muncilor agricole.
Centrul acestui univers a fost cu siguranţă vatra, cuvânt arhaic al cărui înţeles primordial a rămas la fel de puternic şi de plin de semnificaţii până astăzi [24], însăşi păstrarea sa datorându-se cu probabilitate femeii şi ocupaţiilor sale specifice. Vestigiile arheologice sugerează posibilitatea ca întreţinerea şi manevrarea focului, în scopuri casnice şi magico-religioase să fi fost un apanaj exclusiv al femeii în societatea dacică. La fel trebuie privită şi prepararea hranei care, în anumite circumstanţe, a putut fi considerată parte a unui ritual social complex [25]. Informaţii preţioase despre această îndeletnicire ne oferă tot descoperirile arheologice. Conform acestora, bucătăria geto-dacică pare să fi fost simplă, sobră, dar bine armonizată nutritiv, oferind toate elementele necesare organismului uman [26]. Într-un posibil reţetar ar fi intrat, pe lângă pâine, diferite terciuri preparate din cereale (grâu, mei, secară, orz, ovăz) în combinaţie sau nu cu alte alimente (laptele, brânza, mierea, ouăle, spanacul, loboda, lintea şi mazărea); alte fierturi de legume (năut, bob, linte, mazăre, măzăriche) sau diverse plante de sezon (măcriş, ştevie, spanac, lobodă, ciuperci, morcovi) însoţeau preparatele din carne, fiartă sau prăjită, de vită, oaie, porc, cal, pasăre, peşte, vânat şi, sporadic, chiar de câine, condimentate cu usturoi, muştar, oţet şi, bineînţeles, nelipsita sare [27]. Fructele, mierea, lactatele [28], vinul [29], berea [30] şi posibil şi alte băuturi (miedul, braga, borşul) completau meniul dacilor.
Unele alimente au fost servite şi în stare crudă şi, cu siguranţă, secretele conservării nu au fost cu totul străine femeilor din Dacia. Diferitele practici de conservare (sărarea, afumarea, murarea, fermentarea, uscarea, congelarea) sunt, oricum, modalităţi de prelucrare primară a alimentelor, iar chiupurile mari de lut ajunse până la noi au avut cu siguranţă şi astfel de întrebuinţări, nu doar pe aceea de depozitare a cerealelor, a mierii, vinului şi uleiului [31]. La fel poate fi interpretată şi existenţa hambarelor de suprafaţă şi a gropilor pentru păstrarea proviziilor, atât de frecvent atestate în jurul locuinţelor.
Nu doar alimentaţia a stat în atenţia femeilor, ci chiar un atuu al lor trebuie să fi fost cunoaşterea rolului curativ, medical, pe care îl deţin o serie de plante, a căror întrebuinţare a fost cu siguranţă asociată cu diverse practici magico-religioase.
Toate aceste afirmaţii se bazează pe descoperirile arheologice constând în diverse ustensile casnice, vase, seminţe, resturi osteologice, şi pe informaţiile, fie ele şi lacunare, oferite de autorii antici. Nu poate fi exclusă din discuţie nici vechimea unor cuvinte din vocabularul aferent gastronomiei, între care cele mai la îndemână sunt: brânză, mazăre, păstaie, rânză, sâmbure, strugure, şoric, urdă, zăr. Păstrarea lor de-a lungul veacurilor se datorează cu foarte mare probabilitate femeilor, care s-au aflat mult mai des în contact cu ingredientele pe care respectivele vocabule le desemnau, precum şi cu consecinţele utilizării lor, ilustrate de termeni ca abure, sarbăd, scrum, steregie, strepede [33].
Nu numai pregătitul hranei se desfăşura în jurul vetrei, ci întregul univers familial gravita în jurul acestei adevărate axis mundi, prin sentimentul de protecţie şi adăpost cu care se asocia, precum şi prin semnificaţiile sale sacre. Întreaga locuinţă dacică era organizată împrejurul său, indiferent de forma sau dimensiunile spaţiului ocupat: bordei, locuinţă de suprafaţă, patrulateră, ovală, rotundă, poligonală, cu una sau mai multe încăperi [34]. Este de presupus că la clădirea dar mai ales la amenajarea acestora luau parte activă şi femeile, în grija cărora rămâneau oricum ulterior. Iarăşi posibile probe în favoarea contribuţiei femeii la întreţinerea locuinţei, reflectată prin prisma vocabularului de sorginte arhaică, sunt termenii: a deretica, mătură, a scurma (lutul, pentru a-l folosi la lipirea pereţilor şi a pardoselii) şi, desigur, deja amintita vatră [35].
Acesta este universul casnic al femeilor dacice şi este neîndoielnic faptul că ele ajutau la construirea lui, uneori în mod decisiv şi întotdeauna individualizându-l, întocmai ca şi ţintele de fier cu floarea frumos ornamentată cu motive geometrice sau vegetale care împodobeau uşile de la intrare [36]. Rolul femeii în acest microcosmos poate fi şi el parţial reconstituit. Autorii antici ne vorbesc despre participarea ei la muncile câmpului şi îngrijirea animalelor [37]. Pe lângă acestea, se ocupa de meşteşugurile casnice: tors, ţesut, croit, cusut şi, într-o oarecare măsură, de olărit. Săpăturile arheologice au scos la suprafaţă nenumărate greutăţi folosite la războiul de ţesut, ace de cusut confecţionate din os sau metal, iar noţiuni precum brâu, caier, căpută, căciulă, creţ, a însăila, a înşira, pânză, undrea [38] susţin şi ele vechimea preocupărilor pentru confecţionarea îmbrăcămintei. Înclinaţia femeii spre frumos trebuie să-şi fi găsit un domeniu de acţiune şi în ornamentarea ceramicii, iar plămădirea din lut, odată cu vasele necesare gospodăriei, a unor obiecte miniaturale şi a păpuşilor se asociază mai uşor cu natura maternă. În legătură cu aceast din urmă, este mai mult decât semnificativ faptul că aproape toate cuvintele cu referire la copilărie provin din substrat: băiat, copil, leagăn, a lepăda (sarcina), a mădări (a răsfăţa), prunc [39] şi, posibil, cocon [40].
Coroborând descoperirile arheologice cu cercetările lingvistice, etnografice şi antropologice, rolul femeii în societatea dacică apare deci destul de clar conturat. Ea e stapâna casei, pe care o conduce adesea în lipsa bărbatului, iar creşterea copiilor şi gospodăria îi ocupau cea mai mare parte a timpului.

Rolul social.
Pe metopa IX de la Adamclisi o familie se deplasează cu ajutorul unui car tras de vite, iar pe metopa XLIX ne întâmpină o pereche tânără: un bărbat ţinând de mână o femeie [41]. Conform acestor reprezentări, nucleul societăţii geto-dace pare să fie familia monogamă. Lucrurile nu vor fi stat însă întotdeauna aşa, autorii antici făcând referiri la obiceiul tracilor de a avea un număr relativ mare de soţii, între 3 şi 30 ! [42] Cert este, şi reprezentările de pe Tropaeum Traiani par să confirme, că undeva spre mijlocul secolului I a. Chr. geţii au abandonat această practică. Am ales acest reper cronologic în ideea că marea reformă sacerdotal-religioasă iniţiată de marele preot Deceneu ar fi fost incompletă fără o reformă morală, care să presupună şi schimbarea atitudinii faţă de femeie şi căsătorie. Prin implicaţiile sale, o asemenea transformare a moravurilor avea nevoie de o personalitate de talia şi charisma lui Deceneu, rangul de mare preot şi susţinerea regală de care acesta s-a bucurat asigurând şi succesul iniţiativei. Astfel, constatăm că izvoarele scrise contemporane perioadei dintre domnia lui Burebista şi cea a lui Decebal nu pun poligamia, comportamentul orgiastic şi violenţa – metehne asociate societăţii tracilor sudici – şi pe seama daco-geţilor. Este deci de acceptat ideea că, reformând din temelii societatea geto-dacă, Deceneu a introdus schimbări şi în ceea ce priveşte componenţa familiei, fără reformarea acesteia neputându-se obţine o reală modificare de conduită socială.
Poli/monogamă, căsătoria la geto-daci, ca şi la traci dealtfel, presupunea cumpărarea soţiilor de la părinţii acestora – o adevărată “lege tracă” [43], având ca revers o atitudine foarte dură la adresa infidelităţii conjugale, cel puţin în lumea dacică, unde “păcatul adulteriului, cu îndemnu-i orbitor/Se răscumpără cu moarte, după datinile lor” [44]. Valoarea zestrei se pare că intervenea doar în cazul fetelor “năpăstuite din pricina urâţeniei”, după plastica exprimare a lui Solinus [45]. Lucrurile nu vor fi stat însă chiar aşa şi o dovadă a importanţei dotei pentru întemeierea noii familii este supravieţuirea până azi a cuvântului zestre [46], împreună cu întregul său cortegiu de semnificaţii social-economice. Însemnătatea ritualului căsătoriei în societatea geto-dacă este ilustrată şi ea, pe aceeaşi filieră lingvistică, de conservarea vocabulei mire [47], căreia în mod natural i se asociază şi cel de mireasă.
Care era rostul femeii în modul de funcţionare a angrenajului familial s-a văzut deja în capitolul dedicat îndeletnicilor. Redus la esenţă de autorii antici, el este asociat statutului celui mai inferior, după standardele epocii: erau puse “să slujească fără a se deosebi întru nimic de sclavi” [48]. O asemenea atitudine plină de desconsiderare, cu certitudine la adresa femeilor dace, ne-o prezintă Trogus Pompeius atunci când descrie derularea unui conflict daco-bastarn: “Şi dacii sunt o mlădiţă a geţilor. În vremea regelui Oroles se luptară fără succes împotriva bastarnilor şi de aceea, ca pedeapsă pentru slăbiciunea arătată, au fost siliţi, din porunca regelui, ca atunci când voiau să doarmă, să pună capul în locul picioarelor şi să facă soţiilor lor serviciile pe care mai înainte acestea obişnuiau să le facă lor. Această pedeapsă a fost înlăturată numai după ce, prin vitejia lor, au şters ruşinea pe care şi-au atras-o în războiul de mai înainte” [49].
Situaţia nu va fi fost însă la fel de dramatică pentru toate femeile din Dacia. Ne gândim aici la femeile din categoriile sociale sus-puse, ale căror griji casnice vor fi fost cu siguranţă împărţite cu eventualele slujnice şi chiar sclave. De o consideraţie aparte trebuie să se fi bucurat femeile din înalta societate, în special cele din familia regală. În legătură cu acestea din urmă, putem să ne întrebăm dacă atitudinea plină de condescendenţă pe care Traian o manifestă faţă de o importantă prizonieră, considerată a fi sora lui Decebal, în momentul în care o invită să urce în corabia ce urma să o ducă în interiorul Imperiului [50], este un simplu gest de curtoazie sau manifestarea respectului faţă de un membru al familiei regale a cărui luare în captivitate putea deveni o preţioasă armă psihologică în mâinile împăratului. Dio Cassius susţine ca foarte probabilă cea de-a doua interpretare căci, ne mărturiseşte el, Decebal s-a arătat dispus să accepte încetarea ostilităţilor în orice condiţii, “nu fiindcă ar fi avut de gând să le respecte, ci ca să mai prindă putere, după pierderile suferite atunci” [51].
Un caz posibil similar este dezvăluit de o inscripţie în care se vorbeşte despre Zia, soţia regelui costoboc Pieporus, decedată la Roma în secolul II p. Chr., căreia nepoţii Natoporus şi Drilgisa i-au ridicat un monument funerar [52]. În lipsa oricăror detalii, cel mai plauzibil scenariu pare să fie utilizarea aceleiaşi arme psihologice, soţia regelui devenind ostatică în contextul confruntărilor dintre romani şi tribul războinic al costobocilor.
În ambele situaţii ne aflăm în faţa unor personaje ce par să-şi depăşească statutul de membri ai înaltei societăţi şi poate chiar şi pe cel de persoane foarte apropiate conducătorilor politici, din moment ce persoana lor putea garanta o anume evoluţie a evenimentelor. Mai mult, statutul acestor femei, deşi ostatice în Imperiu, se pare că nu a fost lipsit de prestigiu, din moment ce Ziei i se ridică un monument funerar, iar în anul 260 p. Chr., un oarecare Regalianus era proclamat împărat de legiunile dunărene, printre altele, şi pentru că „gentis Daciae, Decebali ipsius, ut fertur, affinis” („de neam dacic fiind, pe cât se spune, rudă cu însuşi Decebal”) [53] – semn că acea soră a regelui deportată de Traian a avut urmaşi, fapt exploatat politic [54] şi propagandistic de Regalianus.

Rolul sacerdotal.
Latura feminină nu este numai o caracteristică a societăţii geto-dacice, ci şi a panteonului geto-dac. Avem ca dovezi persistenţa cultului Marii Zeiţe din neolitic până în Latène-ul târziu [55]. Cultul pentru Marea Zeiţă sau Mama Divină era nelipsit din religia popoarelor antice si daco-geţii nu puteau face excepţie. În acest sens a fost interpretat tezaurul de obiecte de argint descoperit la Lupu (jud. Alba) [56] şi statuetele feminine descoperite în numeroase situri arheologice. S-a aproximat chiar că numărul acestor reprezentări ar fi chiar mai mare decât al celor masculine [57], un indiciu care ar trebui să ne atragă atenţia asupra impactului divinităţilor feminine asupra religiozităţii geto-dacilor.
O serie de descoperiri vin să sprijine asocierea dintre o anume divinitate feminină (Marea Zeiţă ?, Hestia ?) şi cultul focului. Îndeplinirea practicilor rituale cădea cu siguranţă în sarcina femeilor, cele care în mod firesc întreţineau în cămin, cu dificultăţile inerente mijloacelor de iniţiere si întreţinere avute la dispoziţie, focul necesar activităţilor cotidiene [58].
Tot din străfundurile neolitice şi tot în legătură cu o Mare Zeiţă sunt şi practicile şi credinţele legate de fertilitate şi fecunditate, asociabile la rândul lor, într-o perioadă mai avansată de organizare socială, cu dragostea, maternitatea, familia în ultimă instanţă [59]. Herodot vorbeşte de o astfel de zeiţă, Bendis, pe care femeile trace o adorau ca pe o divinitate a feminităţii în general [60]. Descoperirile arheologice puse în legătură cu această zeiţă (bustul-mască de bronz de la Piatra Roşie, medalionul ceramic de la Sarmizegetusa şi capul de la Costeşti) ne prezintă, dincolo de orice îndoială, un tip de feminitate cu siguranţă deosebit, practicat sau practicabil doar la vârfurile ierarhiei sociale. Ţinuta maiestuoasă, coafura mai puţin obişnuită, împodobită cu o bentiţă sau o tiară, puteau fi doar atributele unei femei de rang înalt sau ale unei zeiţe, oricum cam singurele care se puteau învrednici de atenţia artiştilor, într-o societate care nu pare să fi practicat arta ca un mod de viaţă.
Arta figurativă este deci cea care ne scoate şi de această dată din impas, câtă vreme nici un izvor scris din antichitate nu confirmă prezenţa în societatea dacică a preoteselor. Şi totuşi, ele nu puteau lipsi, la fel ca în toate societăţile contemporane cu cea a dacilor, şi de asemenea trebuie să fi beneficiat de un prestigiu deosebit, chiar dacă acesta va fi fost împărtăşit doar în limitele comunităţii feminine.
Rolul sacerdotal al femeii este sugerat şi de scena XLV de pe Columna traiană, unde, în preajma unei clădiri, interpretate de Radu Vulpe ca templu, un grup de femei dace, posibil preotese, torturează prizonieri romani folosindu-se de torţe [61]. O altă sursă antică [62] atestă practicarea de către scordisci – cu eventuale corespondenţe şi în lumea geto-dacică – a unor ritualuri sângeroase în care prizonierii de război erau ucişi, după o prealabilă torturare rituală. De altfel, în scena XXV de pe Columnă se pot vedea craniile, presupuse ale soldaţilor generalului Fuscus, expuse pe zidurile unei cetăţi dacice, înfipte în pari.
În istoriografia antică virtuţi precum vitejia, demnitatea, ataşamentul faţă de pământul natal sunt frecvent asociate neamului dacilor, fiind de netăgăduit că aceste nobile calităţi s-au datorat cu prisosinţă şi grijii materne, care, în ultimă instanţă, este autoritatea supremă ce a făcut posibilă supravieţuirea până aproape de zilele noastre a substratului dacic. Femeile Daciei, mame, surori şi fiice, au dus mai departe elementele culturii şi civilizaţie proprii, atunci când armele bărbaţilor nu au mai putut opri legiunile Romei, răzbunându-i astfel pe cei ce au căzut aparând Sarmizegetuza''

Burebista
,, intemeietor, regele geto-dacilor, statul dac

“Ajuns în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, încât în câţiva ani a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine, ajungând să fie temut chiar şi de romani“, scria Strabon la puţină vreme de la moartea lui Burebista


Ca lupii, stand la panda.
Vom insera cu anul
Si-om deveni pamanturi.
Ne-o tine minte neamul

Frumosi ca doua canturi.

Ne vom zidi-n Credinta,
In bolta Casei noastre,
Vom ninge cu vointa

Si vom ploua cu astre.

Vom asfinti cu veacul
Si-om deveni zapada.
Ne-o pomeni saracul

In planset de balada…

Ne-o creste foc din Suflet,
Ne-or plange-n palme macii,
Cand ne-om opri din umblet,
Feciori ai Sfintei Dacii



Burebista, rege al geto-dacilor (82-44 î.Hr.), întemeietorul statului dac.
PERSONALITATEA REGELUI

Un caracter solid si echilibrat, ajutat de calitatile unui geniu militar si un imens talent diplomatic, cunoscator al caracterului uman, un om robust, cu conditie fizica foarte buna, luptator fiind si calator, il impune ca cel mai mare rege dac si una din personalitatile de marca ale istoriei romanesti.
NUMELE

Avand in vedere numarul mare de copii prin care au ajuns la noi operele scriitorilor antici, putem lua in calcul doar radicalul numelui. Autorii antici, sau poate copistii creeaza confuzie, numele regelui aparand in multe izvoare in forme diferite chiar si la acelasi autor. Cel mai des intalnit este Byrebistas ca in decretul dionysopolitan in cinstea lui Acornion. Numele regelui dac, cunoaste insa cele mai variate forme: Byrabeistas, Burbistas, Boirebista, Buruista.



Coif
DOMNIA

Burebista s-a nascut ca fiu al regelui care avea capitala la Argedava in jurul anului 110 ien. Tatal lui Burebista trebuie sa fi avut o mare influenta in zona, atata timp cat reprezentantii oraselor pontice apelau la el. Acest context social, a avut, probabil un rol hotarator in viata lui Burebista, primul vizionar al unitatii administrative a populatiei carpato-danubiano-pontice. Avand in vedere evenimentele ulterioare, nu ne este greu sa ne imaginam, tineretea lu Burebista, o viata de print-ostas. Ajuns la maturitate, incepe procesul de unificare a tuturor dacilor. Prima datare precisa in acest sens o avem de la Iordanes, care ne spune ca la inceputul domniei lui Sylla la Roma, deci in anul 82 ien, Burebista este deja la conducerea uniunii de triburi. Acest fapt este sustinut de tezaure monetare cum ar fi cel de la Galiganul de Jos (jud. Arges), ce contine, monede dintre anii 150-81 ien, ceea ce inseamna ca vreun nobil dac sau un oras si-a ingropat tezaurul, odata cu revolutia inceputa de Burebista. Intre anii 80-70 ien, aflam din decretul dionysopolitan ca Acornion, intra in contact cu Burebista. In interval de 20-30 de ani, regele dac, isi definitiveaza opera: Dacia Mare. Acest lucru are loc pana in anul 48 ien, cand prietenul sau, acum, Acornion, transmite dorinta regelui de a interveni in politica Romei, deci avea si resursele necesare acestei actiuni. In anul 44 ien, in timpul unei probabile revolte de palat, regele este asasinat.
CAPITALA

Dupa cum s-a vazut mai sus, Burebista s-a nascut la Argedava. In prima faza a proiectului sau si-a stabilit capitala la Costesti, pana a construit Sarmizegetusa Regia.

GRANITELE

Celui mai mare regat din istoria noastra i se pot urmari granitele pe urmatorul traseu: se pleaca de pe malul Marii Negre, la sud de Sozopol (Bulgaria), se merge de-a lungul Balcanilor pana la Morava. De aici se urca spre nord-vest pana la Dunare. In continuare spre nord pana la Bratislava. De aici pe Carpatii nordici se ajunge la Nistru care ne duce pana la Parutino, inapoi pe malul Marii Negre.

Dacia
POLITICA INTERNA

Unificarea tuturor dacilor a avut loc pe mai multe planuri:

* militar: Strabo, ne indica numarul de 200.000 de ostasi ai armatei lui Burebista. O armata cu experienta, cu siguranta bine pusa la punct, putea sa impuna respect oricarui dusman.
* social: daca la un soldat se considera patru necombatanti, rezulta o populatie totala de aproximativ 1.000.000 de oameni. Se pare ca regele se putea baza pe marea majoritate a populatiei de rand, insa nobilimea nu ii impartaseau in aceeasi masura viziunea.
* administrativ: Burebista este conducatorul suprem care conduce cu inteligenta si la nevoie cu forta. Un ajutor important pentru rege este marele preot, in aceasta perioada, Deceneu, precum si o cancelarie regala competenta. Pentru o mai buna organizare realizeaza o structura birocratica, punand coordonatori in economie, peste armata, peste judecatori, peste medici.
* economic: bate moneda, cea existenta nemaifiind suficienta pentru comertul care creste vertiginos. Agricultura se bazeaza pe cereale, deasemena, oieritul, apicultura si extractiile de sare, asigura alimente nu numai pentru consumul intern, ci si pentru export. Extractiile de minereuri, asigura materialul necesar metalurgiei in continua dezvoltare. Se impune controlul regal al aurului, marea majoritate a podoabelor fiind din argint. Comertul are directia principala Dacia-Grecia dar nu lipseste nici cel cu Imperiul Roman.
* juridic: vestitele belagines sunt acum redactate in cancelaria regala
* moral-religios: populatia este adusa la o viata cu norme morale avangardiste, implementate in mare parte cu ajutorul religiei. Exemplul celebru este convingerea populatiei sa taie viile, pentru a renunta la vin.

POLITICA EXTERNA

Politica externa a regelui Burebista consta mai mult in expeditii de cucerire decat in relatii diplomatice. Unul din primele atacuri ale lui Burebista, are loc in sudul Dunarii, in alianta cu scordiscii. Acest atac din anul 74 ien, ii asigura regelui dac, o zona tampon intre triburile sudice si Dacia. Evenimente necunoscute cu exactitate, fac sa apara divergente intre daci si fostii aliati scordisci. Acest fapt duce la razboi intre cele doua neamuri si care se doved ste fatal pentru scordisci. Odata cu anul 60 ien incepe campania lui Burebista impotriva celtilor boi si taurisci din vestul Daciei. Critasiros conducatorul celtilor, desi dispune de o armata cu experienta, va fi nimicit, aceste triburi celtice disparand dupa aceste lupte. Aceste evenimente ii aduc lui Burebista porecla de “nimicitorul de celti”. O alta etapa importanta in istoria Daciei burebistiene, se desfasoara intre anii 55-48 ien. Scena este malul pontic. In acest interval, orasele grecesti de la Olb a la Apollonia vor ajunge sub stapanirea lui Burebista. In acest moment, Dacia este o putere demna de luat in seama in spatiul european. Chiar si romanii in frunte cu maretul Cezar privesc dacii ca pe un real pericol. Pozitia lui Burebista in scena europeana ii permite sa intervina in politica interna romana. La Roma tocmai izbucnise razboiul civil. Preferatul regelui dac este Pompeius care vorbeste in fata Senatului de un ajutor militar din parte unui priete personal. Cu un diplomat ca Acornion de partea a, cu siguranta ca Burebista este acest “prieten” al lui Pompeius. Asa cum probabil au planuit, regele dac ii trimite ajutor militar lui Pompeius pentru razboiul de la Pharsalia. Pompeius, nesabuit insa, nu asteapta corpul dacic de armata si Cezar nu numai ca obtine o victorie zdrobitoare dar se si hotaraste ca urmatoarele campanii militare, planuite de mult oricum, sa se desfasoare in Dacia. Aceste razboiae civile de la Roma il secatuiesc pe Cezar de resurse ceea ce ii ofera posibilitatea lui Burebista s a intreprinda actiuni de destabilizare a puterii romane. Intre acestea se numara amestecul pe plan diplomatic, in rascoala dalmatilor de pe malul Adriaticii. Pentru a-si intari armata, va actiona in continuare pe cale diplomatica, intervenind pe langa regele part, Mitridates VI Eupator. La orizont se profileaza ciocnirea intre cei doi titani dar in acelasi an, ambii conducatori, atat Cezar cat si Burebista sunt asasinati, ambele tari fiind sfasiate. Regatul dac se destramă în patru, mai apoi în cinci state. Centrul din Transilvania va fi condus după moartea lui Burebista de marele preot Deceneu. Moartea lui Burebista a avut drept efect destrămarea regatului său, ale cărui limite fuseseră : la Nord-Carpaţii Păduroşi; la Sud-Munţii Balcani; la Est-litorarul Mării Negre; la Vest-confluenţa râului Marus cu Dunărea mijlocie. După moartea lui Burebista continuitatea vieţii politice se menţine în Sud-Vestul Transilvaniei, în zona fortificată a Sarmisegetuzei. Puterea în stat a fost preluată de Deceneu. Acesta era rege, mare preot şi judecător suprem. Sub Deceneu, statul dac are un caracter teocratic (religios).''

Regii Daci


Regii inaintea lui Burebista

*

SITALCES - sec 5 î.e.n. - Tucidide spune că acesta conducea uniunea odryzilor la N de Haemus de la Abdera în S Traciei.

*

SEUTHES - urmaşul lui Sitalces, primea un tribut de 400 de talanţi de la "barbari" şi greci din izvoarele aceluiaşi Tucidide.

*

CHARNABON - sec 5 î.e.n. - menţionat de Sofocle.

*

REX HISTRIANORUM - în 339 scitul Ateas întâmpina în Dobrogea puternica rezistenţă a anonimului rege get care însă moare din cauze nemenţionate lăsând calea deschisă lui Ateas spre Filip al II-lea după cum ne spune Arrian.

*

MOSKON - în 335 î.e.n. - se afla în fruntea unei uniuni de triburi din Câmpia Dunării care se va opune lui Alexandru Macedon. Numele acestui basileu apare pe monede descoperite în regatul său.

*

DROMICHAETES - în 300 î.e.n. - geto-dacii din Muntenia sub conducerea lui Dromichaetes ţin piept lui Lisimah (urmaşul lui Alexandru Macedon din 306 î.e.n.). Dromichaetes într-o primă luptă îl ia prizonier pe Agatocle, fiul lui Lisimah dar îi dă drumul în 292 î.e.n. După o nouă confruntare, Lisimah însuşi cade prizonier şi primeşte o lecţie de la Dromichaetes prin banchetul organizat de regele get prin diferenta de bogăţie dintre mesele celor doi regi, episod relatat de Diodorus. Pausania adaugă că Lisimah şi-a căsătorit fiica după regele get. De reţinut că Dromichaetes îi convinge pe soldaţi nu le ordona salvarea lui Lisimah ceea ce denotă o democraţie militară.

*

ZALMODEGIKOS - în sec 3 î.e.n., ne e atestată de către un decret histrian existenţa unui rege get din Muntenia sau poate din sudul Moldovei destul de puternic pentru a ţine ostatici 60 de histrieni şi de a bloca veniturile majore ale cetăţii milesiene.

*

RHEMAXOS - în anul 200 î.e.n., un decret histrian în cinstea lui Agatocle ne comunică că regele get Rhemaxos stăpânea pe malul stâng al Dunării poate până în Muntenia, Moldova şi Bugea dar îşi întindea autoritatea şi asupra cetăţilor pontice care îi plăteau tribut, apărându-le de scitul Zoltes cu 100 de călăreţi mai apoi prin intermediul intervenţiei fiului regelui Rhemaxos - Phradmon cu 600 de călăreţi.

*

OROLES - în 200 î.e.n., dacii suferă o înfrângere în faţa bastarnilor mai mult ruşinoasă decât dureroasă, în urma căreia regele dac îşi pedepseşte soldaţii să devină sclavii soţiilor lor până când îşi vor fi spălat ruşinea în război. De reţinut din datele oferite de Pompeius Trogus diferenta doar geografică dintre daci şi geţi precum şi autoritatea regelui asupra ostaşilor săi.

*

RUBOBOSTES - fără o datare precisă Pompeius Trogus ne indică o creştere a puterii dacilor sub Rubobostes, cel mai probabil imediat după Oroles. Acesta reprezintă momentul mutării centrului puterii geto-dacilor din Câmpia Munteană în Transilvania.


Regii dupa Burebista

*

DECENEU - 44-X î.e.n. - Preotul vicerege preia şi puterea laică după moartea lui Burebista (în probabil cel mai mare din cele 4 apoi 5 regate în care reîmparte Dacia burebistiană), imaginându-ne că au existat 2 facţiuni, una răsculată şi una condusă de Deceneu, ultima câştigând, astfel lui Deceneu i se mai adaugă şi titlul de rege, judecător suprem (ceea ce atestă existenţa altor judecători) şi probabil comandant al armatei, titlurilor pe care le avea şi pe vremea lui Burebista: mare preot, instructor în filozofie, morala, ştiinţe - fizică, logică-psihologie, astronomie, medicină -)

*

COMOSICUS - X-29 e.n. - Aceeaşi situaţie e şi în cazul lui Comosicus, preotul care îi urmează lui Burebista şi care "nu îi este cu nimic mai prejos"

*

SCORILO - CORYLLUS - 29-69 e.n. - Acesta conducea Dacia în timp ce la Roma erau mari războaie civile după moartea lui Nerva. Majoritatea dacilor îl îndemnau pe rege la amestecul prin forţă în lupta pentru putere de la Roma. Frontinus ne comunica că regele dac le dă o pilda vie contra acestei acţiuni: el ia doi câini pe care îi pune să se lupte şi aduce un lup. Atunci cei doi câini (romanii) uită de divergenţă şi se aliază să se apere de lup (daci).

*

DURAS - DIURPANEUS - 69-87 e.n. - Fratele lui Scorilo menţionat de Dio Cassius şi Iordanes nu are parte de evenimente marcante, lui surâzându-i însă atacurile asupra posesiunilor romane până îi cedează locul nepotului său Decebal.

*

COSON - ~30 î.e.n. - Regele get îl ajută pe Brutus în lupta pentru putere dintre Ovidiu şi Antoniu care este de partea celui de-al doilea. Alegerea este greşită deoarece Ovidiu iese învingător dar îl va ierta pe Coson (după cum ne spune Suetoniu vorbind despre posibila încuscrire dintre Coson şi Ovidiu).

*

DICOMES - ~30 î.e.n. - Se amestecă şi el în lupta pentru putere într-un prim moment de partea lui Ovidiu dar acesta nerăspunzându-i îl ajuta pe Antoniu. Dacii căzuţi prizonieri sunt puşi să lupte în amfiteatre cu suebi.

*

ROLES - ~30 î.e.n. - Regele dobrogean câştigă titlul de "aliat şi prieten al poporului roman", de la Octavian la Corint, după ajutorul dat lui M. Licinus Crassus în a învinge tracii denteleţi.

*

DAPYX-~30 î.e.n. - Intră în conflict cu Roles, vecinul din sud care, cu ajutorul lui Crassus îl alungă până într-o cetate unde un trădător se înţelege în greceşte cu generalul roman. Dapyx piere eroic în fruntea soldaţilor săi.

*

ZYRAXES - ~30 î.e.n. - Regele cu tribul dobrogean cel mai nordic este atacat în capitala sa Genucla de către Crassus pentru că deţinea stindardele lui Hybrida din 61 î.e.n. Zyraxes ştiind că nu va rezista se retrage în stânga Dunării.

Atata neadevar,artata blestem adus istoriei unei natiuni...da cea cea am scris ca sunteti ingusti la cap se adevareste . Acum din pacate trebuie sa plaec dar promit ca raspiund la troate prostiile pe care ati postat aici. Mai voi nici nu va ganditi sa mai cititi si ceva literatura de specialitate aparuta in occident>?

sunt un tip timid,nu vrei să mă cunoști,fromoaso! Au încercat toate nevestele mele dar....

De la: profesor2010, la data 2010-10-15 20:52:45Apropo de aceasta nebunie cu hungarismul, se stie deja, ca mai sint oameni, originari din huni si hunguri, ce seamana perfect cu mongoloizii. Sint pe net. Au gene f puternice. Cei care seamana doar cu europenii, sint ...europeni. Si numai cu numele hunguri. Huni si hunguri cu par blond, saten, si ochi albastrii si verzi, nu exista in genetica lor. Sint autohtoni. Deci manevra lor ca sint unguri autohtoni, dintotdeauna, este o minciuna. Sint oameni, vreo 90% autohtoni, genetic, sau cu nume schimbat obligatoriu, in trecut

Ungurii provin din Asia, dar sunt si autohtoni in felul urmator: populatia care a venit cu Arpad in anii 896-900, trecand din stepele rusesti prin Basarabia si vestul Ucrainei, pentru a traversa Carpatii Nordici si a navali in Panonia, apartinea in mod cer unui tip rasial asiatic. Rudele cele mai apropiate ale ungurilor nu sunt finicii de la Marea Baltica, ci populatiile hanti si mansi din Siberia de Vest (unde au chiar si o regiune autonoma in cadrul Rusiei). Acestia au pastrat aspectul fizic asiatic. Insa, cand au intrat in Panonia ungurii nu au gasit acolo un pustiu lipsit de populatie. Stim ca regiunea era locuita din descoperirile arheologice si avem doua surse scrise independente, "Povestea vremurilor de demult", cunoscuta si drept Cronica lui Nestor, cea mai veche cronica ruseasca, si "Gesta Hungarorum et Hunnorum" a cronicarului medieval maghiar Simon de Keza, care ne dau identitatea etnica a locuitorilor din Panonia sfarsitului de secol IX: bulgari (in sensul de protobulgari, si ei un popor asiatic care a dat numele poporului slavofon de la sud de Dunare), slavi si vlahi (urmasii populatiei autohtone romanizate a Panoniei). Fara indoiala, o parte din acesti locuitori s-au refugiat in regiunile invecinate, dar cei mai multi au ramas pe loc sub noua stapanire care, asa cum s-a intamplat de multe ori in istorie, si-a impus limba desi reprezentantii sai erau o populatie minoritara si nu majoritara. Asadar, ungurii traitori azi sunt in mai mare masura urmasii biologici ai slavilor, vlahilor si bulgarilor panonici maghiarizati decat ai cuceritorilor asiatici si asta explica de ce, desi vorbesc o limba asiatica, ungurii sunt un popor cu aspect fizic european.

In ce-i priveste pe huni, raportarea ungurilor la ei tine de un mit istoric fals. Hunii nu erau un popor fino-ugric, ci mongol (apar sub numele "xiognu" in textele antice chineze, iar navalirile lor au determinat prima construire a Marelui Zid sub dinastiile Qin si Han). Ei au trait intr-adevar in Panonia intre anii 376 si 454, dar la un an dupa moartea lui Attila au fost zdrobiti si alungati de o coalitie de triburi germanice, condusa de gepizi si longobarzi. Asadar, la sosirea lui Attila in Panonia nu mai exista picior de hun acolo de 442 de ani; cat priveste eventuala formare a ungurilor din hunii refugiati spre Est, aceasta este in mod evident o teorie falsa pentru ca, dincolo de o asemanare de nume, cele doua popoare nu erau inrudite.

Este in interesul nostru, al tuturor romanilor, fie ca traim in Romania sau in strainatate, ca tara si civilizatia noastra sa devina mai bine cunoscute in plan mondial, pentru ca astfel nu vom mai fi confundati cu altii, nu se va mai crede ca suntem cu totii o natie de cersetori si de hoti, si cand vom reusi sa inlocuim dispretul cu respect, fiecare dintre noi nu va avea decat de castigat. Asta au facut si alte natii, dispretuite in trecut, precum evreii, polonezii si irlandezii. Iar pentru promovarea in lume a propriei culturi orice mijloc, oricat de bizar, trebuie incercat. Prin urmare, va invit sa semnati petitia de la linkul urmator, in incercarea de a obtine ca una din noile planete descoperite in sistemul solar (conform definitiei oficiale din 2006, care omologheaza in sistemul solar opt planete, de la Mercur la Neptun, si cinci planete pitice, inclusiv Pluto, numarul acestora din urma fiind in crestere) sa poarte numele zeului geto-dac Gebeleizis: www.petitieonline.ro/petitie-p06606049.html. Nu va costa decat cateva minute, si cu putin noroc orice copil de oriunde va invata la scoala ceva ce are legatura cu Romania.

Ezie dele mezenai (inscriptie pe un inel tracic, secolul V I.Ch.)

Cred ca ar fi timpul sa intrati putin in problemele de continuitate a limbii romine de-a lungul a multe milenii.Sunt cercetatori care au relevat aspecte surprinzatoare despre vechimea si originalitatea acestei limbi,care se pare ca a evoluat odata cu specia umana din cele mai vechi timpuri pana azi,din ea derivand o multitudine de alte limbi vorbite acum pe intreaga planeta.
Cei care au sustinut si sustin inca,de pe inalte pozitii academice,ca mostenirea daca in cadrul limbii romine este derizorie se pare ca sunt combatuti cu argumente foarte solide si ridiculizati de cei care demonstreaza o continuitate solida a limbii dace in limba noastra.
Uniformitatea limbii pe arii extinse de-a lungul secolelor si mileniilor demonsteaza existenta candva,in negurile protoistoriei,a unui popor mare,cu o cultura si civilizatie dezvoltate,care a lasat urme ale civilizatiei sale pretutindeni pe unde a fiintat,acestea neputand fi sterse de navalitorii care l-au dezmostenit,imputinat,asimilat fortat,denigrat,erc

Indo-europenii, falsificarea istoriei neamurilor arimine

(vezi cartea Adevaruri ascunse si Getia lll)





Istoria Europei, deşi s-a dezvoltat pe o pretinsă studiere a scrierilor vechilor greci şi latini, are cîteva idei fundamentale false, introduse premeditat pentru a da bine în muzichia unora sau altora. În secolul XlX, cînd popoarele acestui continent îşi căutau rădăcinile strămoşilor, au fost unii mai sîrguincioşi care şi-au impus părerile deşi se bazau mai mult pe pretenţii şi minciuni decît pe dovezi şi idei logice. Una din aceste profeţii mincinoase şi ticăloase este conceptul indo-europenismului. Ideea a apărut la sfîrşitul secolului XVlll cînd englezul William Jones ajungînd în India în anul 1786 ca trimis al imperiului britanic şi studiind limba sanscrită, a observat că sînt unele cuvinte asemănătoare cu limba latină şi greaca veche. Uimirea i-a fost mare şi a căutat o explicaţie, considerînd că în vremuri uitate de istorie a existat o migraţiune din aceste teritorii către vest, prin Iran şi au ajuns în marginea Europei iar din acest hopa-trop la galop şi uşurel-cătinel s-au născut toate popoarele vechi ale continentului nostru. Dar asemănările acestor limbi au fost observate chiar mai devreme de către Thomas Stephens pe la 1538, Filippo Sasett pe la 1588 şi Bonaventura Vulcanius pe la 1597.

Aceştia sînt doar cei pe care istoria i-a trecut la răbojul neiutării, însă numărul ,,ciudaţilor” sigur a fost mai mare. Cum la sfîrşitul secolului XVlll, Europa se considera cea mai strălucită civilizaţie de pe Pământ, şi care îşi avea rădăcinile toate, înfipte adînc, cît mai adînc, în ,,cultura” iudaică a iudeo-creştinismului şi antichitatea clasică greacă şi romană, toţi specialiştii lingvisticii occidentale au pornit cu căţel şi purcel la reconstituirea acestei limbi de început a civilizaţiei europene. Iar cei mai zeloşi şi mai inventivi au fost germanii care au reuşit s-o ,,reconstruiască”, i-au plesnit şi o gramatică ,,beton” şi astfel, această prostie fără ton cu muzică surdă şi mută a ajuns marele adevăr istoric. Dar chiar cînd se lucra de zor la marea făcătură, unii curioşi mai îndrăzneţi şi-au băgat nasul adînc în scrierile limbii sanscrite şi au constatat cu uimire că aceste texte spun că vechii inzi – numiţi în texte aryas – au venit în India, de undeva din apus. Dau spre aducere aminte pe cîţiva dintre ,,răulenii” care dovedeau că direcţia migraţiei nu a fost de la est spre vest ci invers: Gubernitas Angelo, Letture sopra la mitologia vedica, Roma 1874; Isaac şi Taylor, The origine of Arians, London 1885, tradus în franceză la Vigot Frères, Paris 1895: Reinac şi Salomon, L’origine des Ariens. Histoire d’une controverse, Paris 1892; Th. Antonescu în Lumi uitate, capitolul Dacia patria primitivă ariană, Iaşi 1901, J. Mension, Le Pays d’origine des indo-européens in Revue des questions scientifiques Bruxelles 1911. Au mai fost şi alţii care nu s-au lăsat luaţi de valul indo-europenismului, pe care însă nu-i mai amintesc.

Dar lucrarea care a spart în bucăţi frumoasa făcătură a indo-europenismului şi a pus-o în lada de gunoi a istoriei, a fost The Cambridge history of India, At the University Press, Cambridge, 1922, în 8 volume, îngrijită de Rapson E. J. Studiind cu atenţie scrierile în sanscrită ale vechilor arieni din India, în vol l, cap. lll, The Arians, se precizează la paginile 67-71: ,,Arienii primitivi trăiau în zona temperată, cunoşteau cu mare certitudine stejarul, fagul şi salcia, anumite specii de conifere, şi se pare, mesteacănul, posibil teiul… După toate probabilităţile erau sedentari, pentru că le era familiar grîul. Animalele folositoare cele mai cunoscute erau: boul şi vaca, oaia, calul, cîinele şi porcul şi unele specii de cerb. În timpuri străvechi nu cunoşteau măgarul, cămila şi elefantul…. Lupul şi ursul erau cunoscuţi, dar nu leul şi tigrul. Din aceste date este posibil să localizăm locul primitiv din care îşi trag originea vorbitorii acestor limbi? Nu este probabil să fie India, cum presupun primii investigatori, întrucît nici flora nici fauna cum se reflectă ele din limbă nu sînt caracteristice acestei zone. Şi mai puţin probabil este Pamirul, una din cele mai mohorîte regiuni de pe faţa pămîntului. Nu este probabil ca ,,Asia Centrală”, considerată şi ea ca loc de baştină al arienilor, să fi îndeplinind acest rol, chiar dacă admitem că lipsa evidentă a apei şi, deci, sterilitatea mai multor zone, ar fi un fenomen mai recent. Dacă într-adevăr aceşti oameni cunoşteau fagul trebuie să fi locuit la vest de o linie care pleacă de la Königsberg(actuala enclavă rusească Kaliningrad de la Marea Baltică) în Prusia, pînă în Crimeea şi, de acolo, continuă prin Asia Mică. Nu există o zonă care să îndeplinească aceste condiţii în cîmpiile din nordul Europei. După cîte ştim, în timpurile primitive era o ţară acoperită cu păduri…Există vreo parte a Europei care combină agricultura cu păstoritul, strîns legate una de cealaltă, care să aibă şesuri calde potrivite culturii grîului şi păşuni bogate, la altitudine, necesare turmelor şi cirezilor, şi, în acelaşi timp, arbori şi păsări de felul celor menţionate mai sus? Există, după toate aparenţele, o singură astfel de arie în Europa, anume aria delimitată la est de Carpaţi, la sud de Balcani, la vest de Alpii Austriei şi Böhmer Wald şi la nord de către Erzgebirge şi munţii care fac legătura cu Carpaţii. Dacă această zonă este într-adevăr habitatul original – şi destul de curios, că deşi îndeplineşte atît de multe condiţii, nu pare să fi fost propusă pînă acum – răspîndirea limbilor indo-germanice devine uşor de înţeles… Trebuie reţinut faptul că aceste migraţii nu au avut loc pe zone nepopulate, că înainte de a atinge frontiera Indiei sau chiar a Mesopotamiei, wiros-ii trebuie să fi avut de luptat cu populaţiile deja existente care considerau trecerea lor asemănătoare unui nor de lăcuste distrugătoare… Ştim că în timpuri istorice multe triburi au trecut astfel în Asia din Europa, printre acestea fiind frigienii, misienii şi bitinii.”

Românilor nu le spune nimic această realitate istorică, pusă pe răboj de către neamul aryas în urmă cu peste 3500 de ani, pentru că ei au preocupări mult mai ,,serioase” şi mai ,,ştiinţifice” nu se înjosesc cu asemenea nimicuri. Chiar şi cînd istoricii occidentali şi din S.U.A. au acceptat că cea mai veche scriere din lume este cea descoperită la Turdaş şi Tărtăria şi datată pentru începutul mileniului Vl î.e.n. iar de aici aceasta a ajuns în Sumer şi India la Mohenjo-Daro, ai noştri istorici au rămas tot semeţi în prostia şi ura lor caracteristică faţă de poporul român şi chiar mai mult, s-au însoţit mai totdeauna în făcăturile lor cu trădarea de neam şi ţară! Dar această migraţie a neamurilor aryas din toriştea carpatină către India, o găsim consemnată chiar în scrierile vechilor greci!!!

Diodor din Sicilia, în scrierea Biblioteca istorică, Cartea ll,XXXVlll, ne transmite informaţii despre originea neamurilor din India scriind: ,,Cei mai învăţaţi dintre inzi povestesc o legendă pe care este cuvenit să o înfăţişăm cititorilor. În cele mai îndepărtate vremi, pe cînd oamenii trăiau răzleţiţi doar prin sate, a venit dinspre apus Dionisos cu o puternică oaste şi străbătu întreaga Indie, unde nu se afla nici o cetate ce s-ar cuveni amintită şi ar fi putut să i se împotrivească. Cînd, mai apoi, - din pricina arşiţei – se porni o molimă care secera pe războinici, Dionisos, ca un înţelept cîrmuitor, îşi duse oastea din cîmpie spre munţi. Aici, bătînd vînturi reci şi ape repezi curgînd chiar din izvoarele lor, molima părăsi tabăra lui Dionisos. Ţinutul muntos unde el îşi tămădui oastea se numea Meros. Apoi zeul a strîns roadele cîmpului, le-a păstrat şi i-a învăţat pe inzi meşteşugul agriculturii. Tot astfel, le-a arătat cultura viţei de vie şi multe lucruri folositoare vieţii. Aici el a fost întemeietorul unor cetăţi vestite, strîngînd laolaltă – în ţinuturi mai bine aşezate – sate întregi şi învăţîndu-i pe oameni a-i preamări pe zei. El mai statornici legi şi judecăţi, într-un cuvînt, minunate lucruri fapt pentru care a fost socotit zeu…. Cincizeci şi doi de ani a domnit Dionisos în India murind la adînci bătrîneţe. Fiii săi i-ar fi urmat la domnie, lăsînd apoi regatul urmaşilor, pînă cînd, după multe generaţii, împărăţia lor s-a destrămat şi fiecare cetate a avut o cîrmuire democratică… Acestea le povestesc locuitorii ţinuturilor muntoase ale Indiei.”Vedem că povestea lăsată de Diodor, este identică în conţinutul ei cu informaţiile din scrierile sanscrite şi cu concluzia englezilor care au scris studiul amintit mai sus. Ne mai spune Diodor că migraţia a avut loc în cîmpiile din vestul Indiei şi datorită unor molime cumplite, neamurile aryas şi-au părăsit cetăţile întemeiate în aceste locuri şi s-au stabilit în munţi.

Studiile textelor sanscrite au arătat că migraţia a pornit din Centrul Europei, de pe toriştea carpatină în jurul anului 2600 î.e.n. Cele două mari centre ale culturii antice indiene – Mohenjo Daro şi Harapa – au fost întemeiate tot pe la anii 2600 î.e.n. şi au fost părăsite cam pe la 1800-1700 î.e.n. Semnele folosite în scrierea din Mohenjo – Daro se găsesc printre semnele folosite de geţi pe tăbliţele de plumb, iar în cultura strămoşească pe un munte sfînt se afla Măru Roşu sau Pomul Vieţii! Dar mai avem şi alte dovezi că migraţia neamurilor aryas a pornit din Carpaţi.

În lucrarea Dionysos, autorul Nonus Panopolitanul, ne transmite o legendă despre războiul neamurilor arimine pregătit împotriva indienilor de către Ma sau Cybele, marea zeitate frigiană. Oştirile adunate cîtă frunză şi iarbă trebuiau a fi conduse de Dionysos, iar primii soldaţi chemaţi sînt cabirii care erau faimoasele triburi din Carpaţi ce s-au perindat cu turmele şi obiceiurile lor prin ţinuturile din Asia Mică ajungînd pînă în Egipt. ,,Mai întîi din stînca abruptă şi scăpărătoare de foc a Lemnosului, făuri furtunoasă armă, aproape cu un molift mistic din Samos, doi cabiri, fii ai lui Hefaistos, avînd numele de familiei al mumei lor, pe care Cabiro din Tracia îi născu mai înainte, cerescului făurar, adică pe Alcon şi Eurymedon, măiestru în fierărie”. Autorul îi localizează pe cabiri în Tracia pentru că aşa erau ei cunoscuţi în lumea greacă, ce refuza să recunoască orice urmă de cultură geţilor, dar adevărata lor baştină era la nord de Istru unde apar pe toate monumentele lui Mitra cu numele de Cauti şi Cautipati, adică Cercetătorul şi Judecătorul.

În Cartea XLVll a scrierii lui Diodor, acesta ne transmite informaţii despre insula Sacră a Cabirilor: ,,Să începem cu Samothrace. Unii afirmă că această insulă s-ar fi numit odinioară Samos. Dar acest nume – Samos - a rămas doar insulei care a fost mai recent locuită, pe cîtă vreme vechii insule Samos i s-a spus Samothrace, pentru că se afla în apropierea Traciei. Locuitorii din Samothrace sînt băştinaşi şi, de aceea nu există nici un fel de legende despre cei dintîi oameni din insulă şi cîrmuitorii lor. Unii spun că odinioară i se ziceau Saonesos şi că abia mai tîrziu, cînd au venit coloniştii în Samos din Tracia a fost denumită Samothrace. Băştinaşii, au o limbă veche a lor din care foarte multe vorbe s-au păstrat pînă în zilele noastre, mai ales cuvinte privitoare la ritualul jertfelor… şi încă înainte de potop a fost locuită.”

În Cartea XLVlll, Diodor ne transmite o altă variantă a legendei cu privire la numele insulei Samothrace şi spune că el provine de la un conducător Saon care a venit din Tracia şi împreună cu alţii au colonizat locul. Dar numele de Saon este apropiat de Soin sau Zoin de pe tăbliţele de plumb, fiind divinitatea lunii şi a renaşterii. Căpetenia a împărţit populaţia insulei în cinci triburi, numindu-le după numele fiilor săi şi le-a dat legi drepte pentru a se guverna cinstit. Unul din fii, Iasion a luat de soţie pe Cybele cu care l-a avut pe Coribas iar cînd a murit a fost trecut în rîndul zeilor. Fratele său Dardanos, al cărui neam era la nord de Tracia, împreună cu Cybele şi Coribas ,,au adus cultul Mamei Zeilor în Asia, statornicindu-se în Frigia… Dar amănuntele sfintelor ceremonii nu au fost destăinuite decît celor iniţiaţi în mistere. Foarte vestite sînt apariţiile acestor zei – cabirii – cum şi ajutorul minunat pe care ei îl dau celor iniţiaţi, cînd aceştia se află în primejdie şi cheamă Nemuritorii să le vie în ajutor.” Cabirii îşi aveau principalul centru de cult în insula Samothrace, dar erau cinstiţi pretutindeni în bazinul Mediteranei, chiar şi în Egipt, la Memphis, fiind două personaje masculine aşa cum apar şi pe iconiţele de cult ale geţilor.

Ca să ne lămurim mai bine cu mitul Cybelei şi a lui Dionysos, mai dau un fragment din scrierea lui Diodor, Cartea lll,LlX: ,,Muzele născociră sunetul din mijloc, Linos septima, Orfeu şi Thamiris secunda şi terţa. Apolo şi-a lepădat cetera în peştera lui Dionisos, iar pe Cybele – pe care o îndrăgise - a însoţit-o în rătăcirile ei pînă la hiperboreeni… Frigienii, aduc de asemenea, în cinstea Cybelei jertfe pe vechile lor altare; şi i-au mai înălţat un templu măreţ la Penus în Frigia, unde se desfăşoară serbări şi se aduceau mari sacrificii, Cu acest prilej, regele Midas, şi-a dovedit multă bunăvoinţă prin ajutorul pe care l-a dat.”

Textul ne arată că Cybele era foarte venerată şi la nordul Istrului în ţinutul hiperboreenilor dar sub o altă denumire, de unde ea a fost dusă la frigieni de către Dardanos împreună cu cumnata sa Cybele şi fiul ei Coribas care a format şi tagma preoţească ce slujea pe Mama Zeilor sau Mama Pămîntească.

Şi despre Dionysos avem informaţii în scrierea lui Diodor în Cartea lV,lV: ,,Unii povestitori de mituri spun că ar mai existat şi un alt Dionisos… pe care îl numesc Sabazios. Naşterea lui este slăvită şi i se aduc jertfe, primind cinstirile vrednice de o zeitate; dar numai în timpul nopţii şi în mare taină, deoarece adunările care au loc atunci atrag asupra celor ce i-au parte la ele neîncrederea şi înjosirea. Se povesteşte despre acest Dionisos că s-ar fi deosebit mult prin agerimea minţii lui.” Numele divinităţii invocat de scriitorul grec este apropiat de cel de pe tăbliţele de plumb – Zabelo – care era duhul vieţii împlinite, al căldurii şi maturităţii, al forţei şi energiei solare. Iar finalul citatului mă duce la concluzia că acest Dionysos a condus oştirile arimine în frunte cu cabirii din ţinuturile Carpaţilor pînă în India şi a dus pe acele locuri cultura de aici ce a rezistat peste timp prin brahmanism, sistem religios cu multe elemente comune în religia geţilor.

Coroborînd informaţiile transmise de scrierile sanscrite cu cele antice greceşti, se dovedeşte cu toată puterea adevărului că neamurile aryas au plecat din toriştea carpatină în jurul anilor 2600 î.e.n. prin Asia Mică şi nordul Iranului unde a rămas amintirea ţării Aryanam, au făcut un popas de vreo 800 de ani în cîmpia de vest a Indiei unde au întemeiat o civilizaţie înfloritoare, apoi, datorită unor molime cumplite, au plecat spre munţii din nord unde erau mai feriţi de pericolul bolilor din mediul umed al cîmpiei.

Un alt argument al originii lor carpatine este mulţimea de toponime şi hidronime de cca 2500 asemănătoare limbilor română şi sanscrită dar şi cca 1500 de cuvinte ce le au comune cele două limbi şi care nu se găsesc decît foarte puţine în latină. Însă forma română a cuvintelor este de cele mai multe ori identică sau mai apropiată de sanscrită decît cea latină, dovedind că latinitatea românilor nu este decît o otravă cu care ne-au nenorocit minţile nişte stîrpituri trădătoare care s-au vîndut Satanei.

Dau în continuare un mic studiu comparativ între limbile sanscrită -la stînga semnului egal, limba română - la dreapta semnului egal – iar între paranteze sînt puse explicaţiile privind originea cuvintelor după DEX. ap, apa = apă(lat. aqua), apasabda = apăsat(lat. appensare), akasa*: cer = acasă: loc de baştină, patrie. Arienii ca şi geţii se considerau neam scoborîtor din cer(lat. casa), acaşa = acasă(a + lat. casa), acu = acu(eccum modo), adesa = adesa(a + lat. densus), anuma = anume(a + lat nume), ariyanam*: arienii = Aryanam: Ţara Zeilor la avestici, ţinut din nordul Iranului, aşa = aşa(lat. eccum), balimuca = balamuc(din nume propriu Mamaluc), balaha = baltă(sl. blato), banda = bandă(fr. bande), banica = baniţă(bg. banica), basma = basm(sl. basni), ban = bănie(maghiar sau sîrbo-croat ban), balacsa = bălaie(sl. bălu), bho*: formă de adresare unor indivizi inferiori sau egali = bă: tu(et. necunoscută), bhoga*: bogăţie = bogat: cu avere(sl. bogatu), bhikku*: călugăr cerşetor = bicu: tată(lipseşte din DEX), bhuh*: a devenit pământ, a murit = buh(et. necunoscută), bhuhav*: a devenit aer = puhav(sanscrit bhuhav), Bihar*: regiune în nordul Indiei unde s-au stabilit neamurile aryas = Bihar: regiune administrativă în vestul României, estul Ungariei şi munţi în Apuseni.kala*: negru = kala: pivniţă pentru cereale, groapă în emegi(fr. cale), camaşa = camaşa(lat. camisia), camera = cameră(fr. camera), cana = cana(bg. cana. Dar bulgarii au venit aici în secolul Vll, deci românii pînă să-i înveţe aceşti migratori, beau apa ca dobitoacele direct din baltă sau izvor), capala = cap(lat. caput; pînă să vină romanii eram fără cap aşa cum sînt lingviştii care au scris aceste neghiobii), carsu = car(lat. carrus), csha = casa(lat. casa), cşu = caş(lat. caseus), cazna = caznă(sl. kazni), carca = cîrcă(sîrbo-croatul krke), cita = ceată(sl. ceta), ciata = ceaţă(lat. caecia), cag = chiag(lat clagum), cîmitra = cimitir(neogreacă kimitirion), carvara = curvar(sl. kuruvari), cit*: a gîndi = citi(lat. citare), Krişna*: divinitate vedică foarte veche = crisma/crijma: învelitoarea de la botez a noului născut cu simboluri religioase pe ea(ukr. krijmo). ksatriya*: aristocraţia militară a neamurilor aryas din rîndul cărora a provenit atît Buddha cît şi contemporanul său Mahavira = şatra: clan la geţi(bg. şatra),dadaca = dădăci(neogreacă dada), darîmi = dărîma(lat. deramare) duciaba = degeaba(tr. caba; rău ne-aţi pocit limba criminalilor), danda*: pedeapsă pentru o faptă rea dată cu bastonul = dandana: necaz, bucluc, tărăboi(tc. tantana), denta = dinte(lat dens), dwar = dor(lat. populară dolus. Am zis eu că atunci cînd nu au cum s-o mai scoată pe mînecă o trag pe această făcătură neauzită şi neştiută de nimeni), dru = drum(sl. drumu), dabba = dubă: temniţă; daba la geţi era cetatea unde se ţineau judecăţile(et. necunoscută), druh = duh(sl. duhu), duvas = duios(lat. doliosus), dukha*: durere = ducă: plecare, moarte(lat. ducere), dulman = duşman(tr. düşman), dur = dur(lat. durus), dura = dura(lat. dolare), fala = fală(sl. hvala), vrate = frate(lat. frater), gaura = gaură(lat. avula), gatejas = găteje(sl. gati), ganaca = genunchi (lat. genuclum), gingina = gingie(lat gingiva), gora = gură(lat. gula), gutto*: lege sau doctrină religioasă = gotă: zi de post(nu este în DEX),haia = hai: cuvînt cu care se îndeamnă caii la drum(et. necunoscută), han = han(tr. han), hotu = hotar(maghiarul hotar), cirana = hrana(sl. hrana), ecata = iacătă(et. necunoscută), jadu = iad(sl. iadu), Yama*: zeul morţii = iama: a distruge(tc, yama), yuga: vîrstă = Iuga(nu este în DEX), iş = ieşi(lat. exire), ianma = inima(lat. anima), iub = iub(sl. liubiti), aderat = îndărăt(lat. inderetro), angiras = înger(lat. angelus), antarita = întări(et necunoscută), invati = învăţa(lat. invitiare), jwala = jale(sl. jali), jagdi = jigodie(maghiarul zsigora), yuga = jug(lat. jugum), jurya = jura(lat. jurare), lab = labă(maghiarul lab), laţua = laţe(et. necunoscută), lamba = limba(lat. lingua), lip*: mizerie, a unge, a mînji = lip: jeg, mizerie(ukr. lep), loca = loc(lat. locus), lup = lup(lat. lupus), lupta = lupta(lat. luctare), mahal*: mare = mahal: mare şi greu(lipseşte din DEX), man*: a gîndi = mana: rod, frupt, belşug(sl. mana), mata*: mamă = mata: formulă de politeţe(et. necunoscută), mardala = mardeală(ţigănescul mardo), mazara = mazăre(albanezul modhullë), meduva = măduvă(lat. medulla), magarc = măgar(bg. magare), mreţ = măreţ(lat. mas), mandra = mîndru(sl. mondru), mauna*: legămîntul tăcerii = mau: glas, vigoare, a lua maul – a reduce la tăcere(et. necunoscută), min*: a străluci = meni: a vrăji(sl. meniti), mîndza = mînz(albanezul mës), mladihta = mlădiţă(sl. mladu), mosur = mosor(tr. masura), muherea = muiere(lat. mulier), musti = must(lat. mustum), mustaca = mustaţă(lat. mustacea care înseamnă prăjitură), mutu = mut(lat. mutus), murta = mutra(neogreacă mutra), naiba = naiba(et. necunoscută), nas = nas(lat. nasus), namata = nămete(bg. namet), narabu = nărav(bg. nărav), natha*: stăpîna = nata: femeie adultă(lat. natus), niroda = nărod(bg. neroda), napat = nepot(lat. nepos), navasti = nevastă(sl nevesta), nacta = nagta,noapte(lat. noctis), nîra = nor(lat. nubilum), nama = nama,nume(lat. nomen), avi = oaie(lat. ovis), obositi = obosi(bg. oboseia), abadda = obadă(sl. obedu), acara = ocară(sl. ocariati), oka*: loc de şedere = oca: unitate de măsură din vechime(tc. okka), onam*: a curba, a îndrepta = onanii: om urît, pocitanie, arătare(et. necunoscută), odaia = odaie(bg. odaia), odor = odor(sanscritul odor), om = om(lat. homo), omlet = omletă(fr. omelette), opariti = opări(bg. oparia), upanaha = opinca(bg. opinka, adică ce purtau geţii de pe columna lui Traian nu erau opinci?), ortac = ortac(sanscrita ortac), ostaviti = ostoi(sl. ustoiati), aştravi = otrăvi(sl. otraviti), pakati*: fapte necugetate, fapte sau gînduri rele = pacatui: a face păcate, a greşi(lat. peccatum), pala = pală,paloş(tr. pala), pandur = pandur(maghiarul pandur), paperuda = paparudă(bg. peperuda), para = par(lat. palus), paradina = paragina, paradit(et. necunoscută), partac = partic,parte(lat. pars), pacata = păcat(lat. peccatum), pacala = păcală(et. necunoscută), palita = pălit(sl. paliti), paţîmi = păţi(lat. pateo), piya*: persoană îndrăgită = pio: iubitor de Dumnezeu(nu este în DEX), pîca = pace(lat. pacis), pingala*: în budism este unul dintre canalele energetice situat pe coloana vertebrală = pingală: imagine, pictură, a se găti(cuvîntul nu există în DEX). pita*: tată = pita: pîine, mijloace de existenţă, pitar – brutar(bg. pita), piti*: refugiu, adăpost = piti: a ascunde, a dosi(sl. pitiku), ipangea = pingea(tr. penşe), pisa = pisa(lat. pinsare), pluta = plută(bg. pluta), pama = poamă(lat. poma), pad = pod(sl. podu), povamîna = pomană(sl. pomenu), pradaţi = prăda(lat. praedare), pras = praz(bg. praz), Prajapati*: focul casei sau focul părinţilor ori a strămoşilor = praji(sl. prajiti) + pati(lat. pati), parihana: cădere, nenorocire, degenerare = prihană: necinste, păcat(ukr. pryhana), prapîde = prăpădi(bg.propadam), prasara = presăra(et. necunoscută), priatama = prieten(sl. priiateli), prîns = prînz(lat. prandium), Radha*: păstoriţă din Veda = Rada(et. necunoscută), rasa*: dans asemănător cu hora, închinat lui Krişna = rasa: de soi, bun(fr. race), rai = rai(sl. rai), ram = ram(lat. ramus), ravana = ravăn(sl. ravinu), racita = răci(lat. recens), rabos = răboj(bg. raboş), ră = ră(lat. reus), risipati = risipi(bg. rasipia), rabi = robi(sl. robu), rud = rudă(bg. roda), rage = ragea,rugă(tr. rica), ramana = rumîn(lat. romanus), rupa = rupe(lat. rumpere), sac = sac(lat. saccus), salbî = salba(lat. subalba), sara = sare(lat. salis), saddha*: credinţă, virtute = sadea: curat, pur(tc. sade), sadhu*: om sfînt = sade: butaşi de viţă-de-vie, răsad(sl. sadu), sagga*: plin de bucurie = şagă: glumă(bg. şega), samma*: observaţia sau judecata corectă = samă: recenzare pentru impunere (maghiarul szam), samana*: ascet care a învins dorinţele prin practici austere = samana: a pune sămînţa în ogor(lat. seminare), soma*: băutura care aduce nemurirea = samă: judecată, moarte(maghiarul szam) swah*: a devenit cer = suav(fr. suave), sâman*: denumirea jertfei adusă zeilor sau făcută pentru sine = samăn: asemănător(lipseşte din DEX), Santo*: om bun sau de valoare, vine din verbul a fi şi desemnează pe omul care este cu adevărat Buddha şi arhant. Strălucirea lor divină vine din aura pe care o au în jurul capului = Sento/Sinto: Creatorul sau Dumenzeu în religia geţilor(lat. sanctus), sarmani*: călugări care trăiesc cu foarte puţin = sarmani: lipsiţi de surse de existenţă, necăjiţi(bg. siromah), Soma*: zeul lunii unde se duc sufletele morţilor = somna: a dormi(nu este în DEX), sara*: miezul sau esenţa lucrurilor = sara: perioadă de zi, în antichitate ziua începea dimineaţa(lat. sera), sthavira*: ferm, stabil = stavăr: statornicie, fermitate (nu este în DEX), sukha*: fericire = sucă: poftă, ambiţie(nu este în DEX), samana = semăna(lat. similare), saptanahan = saptamîna(lat. septimana), sar = sări(lat. salire), sacîtura = secătură(lat. siccare), sacura = secure(lat. securis), asfant = sfînt(lat. sanctus), smarana = smerenie(sl. sumeriienie), swar,sura = sor,soare(lat. sol), swîrta = soartă(lat. sors), spuz = spumă,spuză(lat. spudia), stîna = stîna(et. necunoscut[), stapana = stăpîn(et. necunoscută), strig = striga(lat. strigare), struguhuri = struguri(et. necunoscută), stupa = stup(lat. stypus), sulica = suliţă(sl. sulica), sumanas = suman,sucman(bg. sucmanu), supa = supa(fr. souper), surata = surată(lat. soror), surpa = surpa(lat. subrupare), sant = sunt(lat. sunt), sag = şag(bg. şega), sîeua = şeaua(lat. sella), sir = şir(et. necunoscută), şira = şiră(lat. sira), şabda = şoaptă(bg. septia), suamunita = şoimăniţă(maghiarul solyom), şuba = şubă (maghiarul suba), şuşana = şuşanea(tr. şişane), taj*: durere = tînj: durere, suferinţă(sl. tonziti), tapa*: flagelare, suferinţă = tapă: tăietură sub formă de pană, făcută în trunchiul unui copac(et. necunoscută), tar = tare(lat. talem), tai = tăia(lat. taliare), tavur = taur(lat. taurus), tarapania = tarapana(tr. tarabhane), taua = tău(maghiarul to), tuaca = teacă(lat. theea), temei = temei(sl. temeli), titthiya*: clevetitori, conspiratori = titii: a şopti(nu este în DEX), tîrta = tîrtiţă(bg. tărtica), tobă = tobă(maghiarul dob), trgovanie = tîrgui(sl. trugovati), ticva = tigvă(bg. ticva), tabar = topor(sl. toporu), trasnai = trăsnăi(sl. tresnonti), trăsati = tresări(fr. tressaillir), tripitaka*: trei coşuri = tri(lat. tres) + pitaka. coşul disciplinei pentru călugări, coşul doctrinelor filozofice, metafizice şi religioase, pitacă: act oficial, poruncă scrisă, scrisoare(sl. pitaku), tulpinia = tulpină(bg. tulpina), tara = ţară(lat. terra), tarc = ţarcă(maghiarul szarka), ţinta = ţintaş(sl. centa), dumbra = umbra(lat. umbra), valîcica = ulcică(lat. ollicella), udaca = uda(lat. udare), udhar = uger(lat. uber), urda = urdă(et. necunoscută), ura = ură(lat. horrire), urdu = urgie(lat. orgia), urias = uriaş(maghiarul orias), urs = urs(lat. ursus), usc = usca(lat. exsucare), vadava = văduva(lat. viduus), vadîmi = vatama(lat. victimaare), vale = vale(lat. vallis), vama = vama(maghiarul vam), vatra = vatră(albanezul vatrë), vepas = văpaie(albanezul vapë), varasati = vărsaţi(lat. versare), vartena = vîrtej(bg. vărtej), vanada = vînat(lat. venare), vîrbu = vîrf(sl. vruhu), varîmi = vîrî(sl. vreti), vîrta = vîrtos(lat. virtus), dzambaiîmi = zîmbi(sl. zonbi), soma = zeamă(lat. zema), sares = zer(et. necunoscută), dziua = ziua(lat. dies), dzurba = zurbă(tr. zorba).

Sînt un total de 266 cuvinte, din care, cu pretinsă origine latină sînt 101 cuvinte, 90 au rădăcini în slavă, bulgară, sîrbo-croată, 13 vin din turcă, 13 din maghiară, 8 din franceză, 4 din albaneză, 3 din neogreacă, 2 din sanscrită, 22 au origine necunoscută şi 10 nu sînt incluse în DEX! Dacă facem un raport statistic, avem 38% cuvinte provenite din latină, 34% din cuvinte vin din limbile slave, 8% au origine necunoscută, 5% vin din maghiară şi turcă iar 15% din cuvinte vin din alte limbi sau nu sînt incluse în DEX. Ilustrele noastre căpăţîni academice din domeniul istoriei şi lingvisticii susţin că din limba vorbită de strămoşii mei geţi – ei au de strămoşi colonii coloraţi în stăpîni – nu s-a păstrat mai nimic în limba română! Ar fi vreo 60-70 de cuvinte, cam 0,0001% din fondul lingvistic şi cam atît.

Dacă situaţia ar fi cea prezentată de ei în DEX, atunci ar trebui să vorbim de un dialect latino – slav, care s-a format nu se ştie cînd şi nu se ştie unde! Această dogmă satanistă slujeşte perfect planul şărpăriei iezuite care a trimis cioporul de ,,doctori ardeleni” să ne ,,lumineze” trecutul, dar numai după mintea şi interesele lor drăceşti. Dar făcătura slujeşte la fel de bine şi şărpăriei iahviste care încă mai strigă ţinîndu-se de toartele cerului, că plaiurile mioritice au fost ocupate la început de ei, iar noi am scos nasul în istorie, cam la o mie de ani după, şi, i-am tot păduchit pînă ce, săracii de răul nostru au trebuit să plece către răsărit. Dar ei nu şi-au uitat niciodată drepturile naturale şi istorice, rezultate din faptul că au pus primii piciorul pe gura de rai de la nordul Dunării!

Dacă citim cu atenţie cuvintele în sanscrită şi română constatăm că forma lor fonetică şi semantică este identică sau foarte asemănătoare, pe cînd forma din pretinsa lor origine latină este foarte diferită fonetic iar semantic, multe cuvinte au înţeles diferit de celelalte două limbi. Explicaţia este foarte simplă dacă se lucrează cu logică şi cu adevăr! Neamurile arimine – aryas – cînd au plecat din Carpaţi, erau o urdie de prădători care au cucerit India, devenind stăpînii ei, cum i-a consemnat şi istoria. Fiind casta conducătoare ei şi-au păstrat multă vreme, fără influenţe de la băştinaşi, limba şi cultura brahmanică. Migraţia în peninsula italică s-a făcut de către un grup mai mic de indivizi, care, pe parcursul timpului au suferit mai multe influenţe lingvistice şi culturale, de aceea latina este mai depărtată de româna veche decît sanscrita.

Povestea colonizării provinciei romane Dacia, cu italici, este o minciună a lui A. T. Laurian şi clicii lui de lepre trădătoare. Deşi B. P. Haşdeu le-a demascat minciuna, ,,adevărul” a rămas tot cel plăsmuit de ei, pentru că erau sprijiniţi politic de ciocoimea liberală, care le-a instituţionalizat cuibul lor drăcesc în numita Societatea Academică Română, mai tîrziu Academia României, unde s-a făcut toată mîrşăvia! Această practică a născocirii de institute – de tracologie, de studiere a comunismului, de studiere a holocaustului, de studiere a religiilor, de studiere a revoluţiei române, de studiere a limbii române – nu sînt decît cuiburi sataniste, prin care, leprele care deţin puterea în România, urmăresc să ţină într-o îndobitocire totală poporul român! Faptul că slavii din sudul Dunării au atît de multe cuvinte comune cu limba română – dar şi dansuri şi obiceiuri - este dovada slavizării geţilor din aceste ţinuturi după secolul Vll cînd migratorii veniţi din regiunea Uralilor s-au aşezat aici.

În prezent majoritatea istoricilor străini acceptă ideea că patria de origine a neamurilor aryas a fost regiunea Carpaţilor dar umblă cu părul în ochi şi nu vreau să vadă că sanscrita are prea multe asemănări cu limba română veche şi sumeriana ca să poată ignora originea lor comună. Cei mai înverşunaţi adversari ai acestei idei sînt germanii care şi acum susţin că patria neamurilor aryas este sudul Mării Baltice, iar ei sînt adevăraţii urmaşi deşi în germana veche sînt foarte puţine cuvinte ce se aseamănă cu sanscrita, faţă de limba română. Dar ei de fapt îşi susţin minciunile de la sfîrşitul secolului XlX, cînd au născocit limba indo-europeană şi gramatica ei, iar acum le vine foarte greu să accepte că şi-au făcut din minciună o adevărată ştiinţă. Ivriţii şi-au făcut din minciună, un puhoi de revelaţii drăceşti. Din această nebunie a minciunii indo-europene, germanii şi-au mai scos un fum turbat numit arianism şi astfel Hitler a trimis în anul 1939 o expediţie de arheologi în Tibet să caute potcoave de cai morţi ale neamului lor străvechi, aryas. Nefiind prezenţi la împărţirea ruşinii, după ce englezii le-au turnat niscai otravă în cupa gloriei mincinoase, şi văzîndu-se socotiţi la scurt, germanii au întors bidiviii vechilor indo-europeni cu 180 de grade, îndreptîndu-i cu dîrlogii către India, le-au făcut o suflare focoasă sub coadă, i-au mai hrănit şi cu ceva jar pentru drum, şi apoi le-au dat bice, astfel ajungînd zmeulenii lor taman în munţii unde i-a descoperit istoria. Nebunia se explică prin ideea imperialismului german din secolul XlX şi prima parte a secolului XX, cînd ei se considerau urmaşii de drept a imperiului roman şi vrednici ucenici ai culturii antice greceşti.

Cînd Dumenzeu îţi rătăceşte puţina minte, nu poţi decît să greşeşti!

Şi tot culturnicii occidentali prin pricepuţii lor germani au scornit elenismul, ca o curiozitate spirituală a armatelor lui Alexandru Macedon ce au creat un vast imperiu, nu cu sabia şi jaful ci cu cultura greacă şi făţărnicia lor proverbială! Diodor în scrierea amintită mai sus, Cartea l,XLlV, după ce aminteşte de perioada mitologică a istoriei Egiptului, el spune că ţara a fost cîrmuită de regi din neamul omenesc vreme de aproape cinci mi de ani, din care mai toţi ai fost băştinaşi şi numai puţini din Etiopia, Persia şi Macedonia. ,,În sfîrşit macedonenii cîrmuiră Egiptul şi stăpînirea lor ţinu două sute şaptezeci şi şase de ani. În tot restul timpului regii au fost de neam din Egipt şi cu toţii numără patru sute şaptezeci de regi şi cinci regine. Preoţii au însemnat în cărţile sfinte istoria lor şi, din cele mai îndepărtate vremuri au încredinţat-o urmaşilor.” Cum Diodor şi-a scris Biblioteca istorică pe la anii 50-30 î.e.n. este exclusă vreo confuzie a celor care au întemeiat imperiul macedonean, şi nu elenist cum spun făcătorii de istorii născocite şi pocite, ei fiind ariminii din Macedonia şi nu grecii de pe unde s-ar fi aciuat ei pentru negustoriile pe care le puneau la cale. Cînd Alexandru, aflat în campanie în imperiul persan, le-a cerut grecilor să trimită şi ei trupe, aceştia au refuzat.

Mai amintesc pe tracul arimin Hecateu din Abdera, oraş în Tracia, care a trăit la Alexandria în Egipt în secolele lll-ll î.e.n. în timpul domniei regilor Ptolomei şi unde a scris în greacă două tratate, respectiv, Despre hiperboreeni şi Despre Egipt susţinînd că filozofia greacă vine de la aceste două popoare dar şi alte lucruri foarte supărătoare pentru urechile subţiri ale altora. Dacă el ar fi fost elenist aşa cum bat cîmpii culturnicii născocitori, atunci ar fi cîntat pe greci la ceteră de asurzea lumea dar el a scris despre neamul lui străbun – hiperboreenii – pentru a-l cinsti prin munca sa. Şi i-a mai cinstit pe egiptenii cu care a constatat că se înrudeşte prin limbă şi unele obiceiuri, chiar dacă primii macedoneni au ajuns pe Nil cu sabia pentru a-i alunga pe perşi. Dar grecii, pînă pe la mijlocul secolului Vl î.e.n. nu prea aveau cu ce să se bîrzoaie în faţa altora şi o spune chiar unul dintre marii falsificatori de istorii din antichitate.

Eusebiu din Cezareea în lucrarea Cronica 1 scrisă pe la începutul secolului lV, la p. 225 reproduce în fragment din Cartea Vll, parte din lucrarea lui Diodor amintită mai sus, astfel: ,,Din aceeaşi scriere a lui Diodor, pe scurt, despre intervalele de timp în care Stăpînii Mării au deţinut supremaţia maritimă. Au stăpînit marea după războiul troian: lidienii şi meonii 92 de ani, pelasgii 85 de ani, tracii 79 de ani, rodienii 23 de ani, frigienii 25 de ani, ciprioţii 33 de ani, fenicienii 45 de ani, egiptenii – ani, milesienii 18 ani, carienii - de ani, lesbienii 68 de ani, foceenii 44 de ani, samienii – de ani, lacedemonienii 2 ani, naxienii 10 ani, eretrienii 15 ani, egineţii 10 ani, pînă cînd Xerxe a trecut pe celălalt mal.” Din această înşiruire de date rezultă că grecii s-au impus pe mare cu mai puţin de 100 de ani înainte de invadarea peninsulei de către perşi la anul 481. Informaţia poate fi considerată corectă pentru că toţi anii menţionaţi de Eusebiu, adunaţi împreună cu anul 481 dau 1030, dată apropiată de 1130-1200 cînd a avut loc războiul Troiei Un alt citat al aceluiaşi Eusebiu din Cezareea tot din Cronica 1, reproduce după Diodor şi scrie ,,De la Caranos care a fost întîiul rege al macedonenilor şi pînă la Alexandru – cel care a supus meleagurile Asiei – se numără douăzeci şi patru de regi. Anii care s-au scurs în acest răstimp sînt patru sute optzeci.” Nici urmă de eleni şi nici de elenism, deşi amîndoi erau greci şi trăgeau la greu la falsificarea istoriei neamurilor arimine, pentru ei evidenţele erau prea mari ca să poată fi ascunse aşa cum se întîmplă astăzi.

Dar începînd cu secolul XlX, toate inscripţiile descoperite care erau scrise în frigiană, tracă, bessă, getă sau româna veche de pe tăbliţe, au fost citite prin limba greacă! Din acest fluviu de falsuri am să dau doar cîteva exemple. Pe o monedă a unui rege odris din secolul lll î.e.n, apare pe revers un vas cu două toare mici iar deasupra gurii acestuia sînt scrise literele KO. Pe laterala stîngă sub toartă este litera T, iar pe laterala dreaptă în aceeaşi poziţie este litera O. Cuvîntul scris este koto, dar pricepuţii l-au citit Cotys, fiind numele regelui! Ori vasul respectiv era vasul cunoaşterii din religia geţilor iar cuvîntul koto are sensul de caută sau cercetează aşa cum se mai foloseşte şi astăzi. Alt exemplu este un vas din secolul Vl î.e.n. care are o scenă cu Hercule care căsăpeşte un centaur. Meseriaşii în citit spun că centaurul se numeşte Nessos, dar în partea dreaptă a capului centaurului scrie GETOS. Arheologii turci au descoperit în anul 2003, în centrul podişului Anatolie, o reşedinţă princiară frigiană din secolul X î.e.n. unde au găsit şi mai multe inscripţii. Toate au fost citite prin limba greacă, deşi aceştia au folosit alfabetul abia în secolul Vlll î.e.n. şi atunci foarte rar şi stîngaci. Cam aşa a fost scrisă istoria veche a Europei, după interes şi pretenţii, iar adevărul a fost folosit tocmai pentru a justifica acest gen de a instituţionaliza minciuna.

După latinitate, o altă sminteală născocită a început să dea iama prin minţile rătăcite ale unor pretinşi istorici, alegîndu-ne de aproape o sută de ani cu nebunia tracistă. Părinţelul acestei golănii fără seamăn este ,,marele” – după pretenţia lui – istoric Vasile Pîrvan cu făcătura numită Getica, o adevărată evanghelie închinată sfîntului Tomaschek, mentorul său în tracism. Lucrarea a fost tipărită în anul 1926 la Cultura Naţională, fundaţie al cărui preşedinte era chiar Pîrvan, fiind stipendiată de marea finanţă mozaică din România, primind premiul Academia Română unde autorul era membru. Scrierea, deşi este un tratat de arheologie a sitului de la Crăsani cercetat de Pîrvan, s-a dorit un răspuns al specialiştilor în istorie contrafăcută, împotriva diletanţilor care s-au lăsat aburiţi de ,,romanul fantastic” al lui N. Densuşianu.

Din conţinutul cărţii, mai puţin de un sfert tratează probleme de istorie, restul este un studiu de arheologie, şi doar atît! Cartea este aproape un omagiu adus istoricului german Tomaschek – proorocul mincinos al tracismului – autorul lucrării Die alten Thraker. Într-o totală contradicţie cu bunul simţ, Pîrvan preia din cultura occidentală a secolului XlX şi începutul celui următor ideea indo-europenismului o vîntură şi peste Carpaţi, scoţînd din pălăria măiastră pe tracii care au luat în stăpînire ţinutul unde se găsea un neam numit geţi de către greci, chiar dacă elenii spun altceva şi de aici nebunia că sîntem urmaşii primilor cuceritori care, s-au prostituat şi în faţa romanilor şi din această devălmăşie degradantă a ieşit poporul român! Nu are zguduiri de conştiinţă cînd îşi dă singur cu stîngul în dreptul, considerîndu-i pe toţi nişte novici şi diletanţi ce nu au cum să răsufle ,,aerele tari” ale înţelepţilor cu care el poate sta la cioace! Pentru a dezvălui falsurile şi nebuniile acestui pretins singur istoric al românilor, voi lucra cu ,,marfa clientului” folosind trase/citate din Getica, considerată încă de majoritatea istoricilor din România drept o carte fundamentală!

La p. 9 avem: ,,Prin anii 1000 î.e.n. înflorea în ţinutul dintre ultimele prelungiri ale Alpilor, deoparte, Carpaţii Nordici cu Galiţia şi Bucovina de altă parte, în sfîrşit regiunea către Nistru şi Dunărea de Jos, ca limită de est şi sud, ultima şi cea mai dezvoltată formă a civilizaţiei bronzului. Creatorii ei erau un popor unitar a cărui naţionalitate se va defini uşor la cele ce urmează” şi ne dezvăluie numele misteriosului neam la p. 172 ,,Am văzut mai sus că prin anii 1000 î.e.n. locuia în Dacia poporul Thracic pe care-l cunoaştem mai tîrziu prin istoricii greci sub numele de geţi…. Aceeaşi thraci nordici de la anul 1000 au trebuit să locuiască în Carpaţi şi la anul 1400 î.e.n…” Revin pentru lămurire la p. 9: ,,În continuare cu acest popor, locuiau de la Nistru (Herodot lV, 11) şi pînă la Don şi în ţinutul Cubanului(Herodot lV,12), ocupînd tot ţărmul nordic al Mării Negre, cimerienii. Aceştia – după toate semnele – par a fi fost traci”.

Dacă aceste două civilizaţii existau în acelaşi timp şi nu s-a cunoscut nici o penetrare a cimerienilor spre vest în acel timp, de ce să fie şi ei tracii iubiţi de Tomaschek şi clica lui de înţelepţi din care bineînţeles făcea parte şi Pîrvan? Dau mai departe trasul din pagina amintită. ,,Civilizaţia bronzului reprezentată de ei era foarte asemănătoare celeia din masivul carpatic. Se pare că ei locuiau aici încă de prin al 16-lea veac î.e.n. De asemenea, resturile arheologice arată că, cel puţin de pe la începutul mileniului al ll-lea î.e.n. locuise şi în Carpaţi cu civilizaţia originală a bronzului acel neam al cărui nume încă nu l-am spus….”, dar l-am adus eu de la pagina 172.

Pe ce considerente i-a făcut pe cimerieni şi traci ,,înţeleptul” nostru nu ne spune iar argumentul ,,par a fi fost traci” este bun doar în poveşti. Ne mai zice marele descoperitor de sfinte adevăruri: ,,Cam tot de prin anii 1600 î.e.n. încep însă şi marile mişcări de migraţiune ale arienilor-iranieni din Asia Centrală spre Vest… migraţiile ariene spre Apus, începute încă de pe la 1600 î.e.n. transplantează pe iranieni atît în sud-estul cît şi în nordul Mării Negre cu mult înainte de anul 800”. Aşa, să ne desluşim cu nărăvaşul istoric, aceşti cimerieni au apărut pe la 1600 î.e.n. dar nu ne spune dacă erau şi ei indo-europeni sau niscaiva băştinaşi la fel şi pentru populaţia din Carpaţi şi marile împrejurimi care parcurg împreună cam acelaşi timp istoric. Şi, la aceeaşi pagină continuă specialistul pentru a-i rupe pe diletanţi: ,,Totuşi resturile arheologice scythice – databile – nu încep în sudul Rusiei decît în secolul Vll. Iar întinderea scythilor în Europa estică şi centrală este completă, pînă la Oder, la Adriatica ori în Thracia, abia în secolul Vl î.e.n. Prezenţa scythilor în Ardeal se verifică tot în secolul Vll. Este clar deci, că mult înainte de sec. Vll trebuia să înceapă această evoluţie culturală., pe care în secolul Vll noi o găsim pretutindeni gata… Dar mai e şi un foarte interesant argument arheologic, care arată că între anii 1000 şi 900 au trebuit să înceapă turburările din Estul Europei, fireşte întîi deplasările violente cimeriene spre vest, iar apoi cu însăşi năvălirile scitice”. Ne spune totuşi la p. 10: ,,În sec. Vlll, cimerienii rupînd cu ei şi pe thraci Treres, ajung cu invaziile lor în Asia Mică(Strabo, l, 3,21)…Această turburare, şi ca urmare, din Dacia spre nordvest, vest, sudvest şi sudest – aşa cum fuseseră împinşi şi cimerienii – de sciţii îndreptaţi în aceleaşi direcţii, este ea confirmată prin vreun fapt geografic-etnografic incontestabil? Ori, cumva, trebuie să socotim, după cei mai mulţi învăţaţi, cu tot cu Reinecke şi Ebert, că sciţii n-au găsit în Dacia pe daco-geţi ci alte popoare?”

Pînă şi Pîrvan se află aici într-o mare dilemă: erau geto-dacii în Carpaţi cînd au dat peste ei tracii-cimerienii sau nu? Ai senzaţia că în Dacia a avut loc o mare catastrofă şi toată populaţia s-a împrăştiat în cele patru zări sau chiar mai rău. Şi pentru a le face în ciudă înţelepţilor germani, spune la p. 173: ,,Thracii indo-europeni aşezîndu-se în Carpaţi peste populaţia locală au primit fireşte în conlocuirea cu ea diferite gînduri şi forme ale vieţii acesteia. Treptat, ca şi în Grecia, au desnaţionalizat-o; dar, ca exemplu, cultul principal al aborigenilor pentru Marea Zeiţă subpămînteană, a creaţiei şi rodirii l-au păstrat mai departe”. A uitat că pe cimerieni i-a făcut mai înainte traci iar indo-europenii erau alte seminţii după cum scrie chiar el, în Carpaţi existînd o populaţie înaintea venirii tracilor! În altă parte a cărţii spune că între cultele tracilor şi a daco-geţilor există diferenţe atît de evidente încît ele nu pot fi explicate decît printr-o deosebire foarte marea a culturilor unde s-au format în ţinuturi diferite. Îl cheamă iarăşi pe proorocul Tomaschek, dar de data aceasta ca să-l critice pentru că nu a băgat bine mîna în pălăria cu minuni de unde a scos ceva care nu are trecere pe sub nasul vajnicului mioritic.

La p. 73 scrie: ,,Tomaschek, susţine poate cu dreptate, că masivul carpatic a fost poate dintre începuturile indo-germanice, tracic. Acolo unde însă ni se pare că Tomaschek greşeşte, e cînd identifică pe geţi cu thracii şi dimpotrivă, desparte pe thraci de moesi şi phrigi. Astfel îşi ia singur posibilitatea unei stratificări de migraţii nord-thracice, analoage celor elenice: l ahei, ll dorieni – adică l micenieni; ll geţii din epoca cimeriană” şi continuă cu această aiureală mai departe la p. 81: ,,De fapt, însă, nordul acesta mai trăia încă în moştenirea strălucitului mileniu al ll î.e.n., cînd thracii alcătuiseră în epoca miceniană, una şi aceeaşi strălucită civilizaţie, cu grecii de o parte, cu phrigienii de alta”.şi la p. 164: ,,Şi Herodot ne dă o bună indicaţie că cimerienii nu locuiseră la apus de Nistru, că, deci prin anul 1000 î.e.n., geţii se aflau pe aceleaşi locuri în întreaga Galiţie şi Moldovă, pe tot cursul Nistrului pînă la mare”.

Parcă suferind de un adevărat delir generat de infailibilul argument ,,a fost poate”, ne mai luminează cu revelaţiile personale de la p. 26: ,,Că ţara locuită de scythi a fost înainte a cimerienilor, cînd scythii nomazi au pornit din cauza masageţilor, peste Araxes spre Vest, cimerienii n-au fost uniţi ca să le reziste, ci s-au certat între ei şi şi-au ucis pe şefii lor, cari voiau să-i mîne în luptă şi i-au înmormîntat pe malurile Nistrului, iar mormintele lor se vedeau încă pe vremea lui Herodot… De altă parte migraţia sthytilor[agatîrşi] nu se oprise în Carpaţi, ci tocmai în Rhodope şi la Marea Egee, către gura rîului Nestos, unde ei împinseseră cu dinşii şi triburile getice, pe care le constatăm prezente aici de prin anul 500 î.e.n.” Dar povestea lui Herodot se referă la evenimente din secolele Vlll-Vll î.e.n.! Pentru a îndepărta ceaţa din mintea noastră ne mai spune magistrul la p. 28: ,,De aceea superfluu să chemăm în ajutor legenda Argonauţilor pe Dunăre în sus şi denumirea insulei Istria din fundul Adriaticii după numele thracic al Dunării, pentru a înţelege că sciţii ajunşi aici în masivul carpatic, au dat aici peste un mare popor , cel getic, pe care pe de o parte l-au supus, pe de altă parte l-au împrăştiat pînă departe, fie făcîndu-l să-şi caute la rîndul lui alte pămînturi, fie, mai ales, luîndu-l cu ei prin expediţiile prin vecini”.

Voi face o cronologie a informaţiilor aşa cum le-a prezentat Pîrvan; pe la 1600 î.e.n. apar în arealul din nordul Mării Negre pe fluviul Nistru, cimerienii iar vecinii lor spre vest sînt geţii sau tracii care se întindeau pînă către Tisa şi chiar mai încolo. În aceeaşi perioadă tot el aminteşte pe indo-europenii care ridică praful timpului de pe uitata Europă, dar nu ne spune dacă aceştia sînt chiar cimerienii sau alte seminţii bulucite la porţile istoriei. Sub luminarea istoricilor germani îi numeşte pe aceşti cimerieni traci, dar în această oală îi bagă – fără a-i întreba ce hram poartă – şi neamurile din Carpaţi! Şi aşa, dintr-un condei i-a făcut pe geţi drept traci, ba încă spune că aceşti traci din Carpaţi au mai fost cuceriţi încă odată prin secolul Vlll î.e.n. de către tracii-cimerieni, care i-a deznaţionalizat şi spulberat în cele patru zări. După un secol năvălesc peste Carpaţi, sciţii, unde găsesc ceva seminţii de traci pe care îi împrăştie şi ei sau în iau în campaniile de prădăciuni prin vecini ajungînd pînă în ograda grecilor din Rhodope unde o parte din ei, obosiţi şi săturaţi de atîta alergătură au adăstat pentru ceva vreme şi aşa i-a aflat istoria pe acele locuri ca geţi veniţi din nordul Istrului! Dacă această populaţie carpatică a tot fost spartă, împrăştiată şi deznaţionalizată, te întrebi firesc: cine a mai continuat să locuiască ţinutul care ne dezvăluie atîtea artefacte arheologice? Parcă supărat pe mentorul lui german, Pîrvan îi reproşează că i-a făcut pe geţi drept traci de parcă el ar face altceva în abureala ce ne-a dat-o ca adevăr istoric şi spune că de fapt ar fi exista tracii minoici, cei care au ajuns pînă în Creta şi geţii cimerieni, adică nu sînt indo-europeni şi nici de neam trac chiar dacă menţine zicerea că cimerienii se pare că erau traci. Aşa este plăsmuită toată cartea, se presupune iar mai tîrziu se confirmă pentru ca la final să fie adevărat, adică o ipoteză purtată prin cîteva sute de pagini, ameţită, învîrtită şi înnebunită la sfîrşit devine adevăr!

Am să amintesc aici faptul că Pîrvan elimină din argumentele arheologice ceramica deşi ea a fost mult înaintea bronzului iar ca dovadă de netăgăduit a continuităţii noastre pe aceste meleaguri şi a smintelii lui, voi arăta că pe multe vase de ceramică apare crucea cu braţele egale înscrisă în cerc. Tot aici apare şi steaua cu şase raze, fiind veche de cca 5000-6000 ani, ambele simboluri avînd caracter religios. Parcă jucîndu-se cu memoria noastră şi sfidînd orice urmă de bun simţ, Pîrvan ne prezintă o altă variantă a genialei sale gîndiri cum se vede la p. 32 ,,Neamurile daco-getice cu aşezările lor numite davae, s-au întins – precum am accentuat şi mai sus – încă din vremi imemoriale spre nord, pînă în Silezia, în Posen, în Galiţia şi Podolia, iar spre sud-vest, năvălind peste thraci, pînă în Rhodope şi pe valea Mariţei, , trecînd chiar dincolo de Hellespont în Asia Mică. Pe vremea lui Herodot acest proces de expansiune nordică şi sudică, din centrul carpato-danubian era încheiat demult” şi continuă la p. 81: ,,Prin secolul Vl î.e.n. geţii se aflau într-o stare relativă de prosperitate… Din Carpaţii Nordici şi pînă în Haemus, geţii alcătuiau un mare popor unitar ca neam, desigur însă împărţit politic în numeroase clanuri autonome, unele sub principi indigeni independenţi, altele recunoscînd, mai ales în părţile Nistrului autoritatea cutărui rege, de neam scythic”. Pe luminăţia sa germană îl loveşte rău la p. 170: ,,Tomaschek recunoaşte că numele dacilor şi geţilor sînt greu explicabile nu numai din thracică, ci în general pe cale filologic-comparativă indo-europeană”. Stăi mişelule să ne socotim o leacă, zici ca un pezevenchi că neamurile daco-getice ar fi pe teritoriile dintre Istru, Carpaţii Păduroşi, Don şi Tisa din vremuri imemoriale, adică înainte de venirea indo-europenilor, tracilor, cimero-tracilor şi sciţilor, iar istoria ne găseşte tot pe aceste locuri, te întreb plin de supărare: nu cumva ai scris toate aceste trăsnăi cînd erai la balamuc? Deci nu mai sîntem traci ci băştinaşi geţi begeţi. Aici ilustrul istoric ne dezvăluie că există şi o limbă tracă pe care o cunoaşte el şi cîţiva iniţiaţi în această taină iar numele de neam al strămoşilor noştri nu poate fi scos nici din indo-europeană şi nici din tracă. Aşa-i cînd lungeşti o minciună, devine atît de străvezie că o descoperă oricine.

Ne mai spune Pîrvan că din vremi imemoriale, trecînd prin secolul Vl î.e.n. daco-geţii au fost pe aceste meleaguri fără întrerupere iar din centrul carpato-danubian au avut mai multe năvăliri ajungînd şi peste…traci! Asta-i, magistrul şi-a uitat pe undeva răbojul şi o dă la plesneală pentru că chiar dacă mulţi văd şi citesc, foarte puţini pricepesc! Adică nu a existat nici o invazie tracă peste populaţia carpatină ci invers aşa cum o spune chiar el şi unele izvoare antice! Recunoscînd interpretarea forţată asupra textului lui Herodot ne spune la p. 32 ,,În adevăr este drept că Herodot nu cunoaşte pe geţi decît între Balcani şi Dunăre, şi anume încă din sec. Vl(vezi toate citatele la Tomaschek), şi că nici la Herodot şi nici mai tîrziu pînă la Ptolemaios al lui Lagos, cîmpia munteană nu este clar descrisă de nimeni, iar la Dunărea de Jos este închipuită chiar de Herodot(V,9) un fel de pustiu unde geţii şi scythii ar fi deopotrivă vagabonzi…iar aici, între Carpaţi şi Dunăre, nu e loc pentru alţi thraci decît pentru geţi, cari locuiau compact malul drept pînă la vărsarea în mare, şi cari locuiau de asemenea sub numele de carpi toată Moldova de miazăzi”.

Să spui numai pe baza unor probe arheologice selectate tendenţios şi a unor ipoteze trăsnite că se poate scrie istoria unui popor, asta miroase a mişelie. Iar cînd faci asemenea mişelie din simbria Satanei, asta se cheamă trădare de Neam şi Ţară!

Pentru a ne mai linişti puţin din sminteala provocată de năbădăile ,,ştiinţifice” ale lui Pîrvan, am să dau un citat lămuritor din Strabon care în Geografia Vll, 3 ne spune cine erau tracii: ,,Grecii cei vechi au socotit pe geţi ca un popor trac ce locuia pe ambele maluri ale Istrului. De asemenea sînt traci şi mysii, care acum se numesc moesii şi din care se trag mysii ce locuiesc acum între Lidia, Frigia şi Troada. Tot precum frigienii nu sînt altceva decît bridge, de asemenea sînt şi ei neam de traci. Şi de aşijderea din această gintă se trag şi mygdonienii, bebrycii, medobithinienii, bithinienii, thinienii şi poate şi maryandinii. Numai că aceste popoare trace au părăsit cu totul Europa, în vreme ce mysii au rămas pe loc… Geţii vorbesc absolut aceeaşi limbă ca dacii. Dacă acum, noi ceilalţi greci cunoaştem mai bine pe geţi, asta este că aceştia şi-au schimbat necontenit locuinţele şi au trecut de pe un mal pe altul, amestecîndu-se cu popoarele Traciei propriu-zise şi în special cu mysii. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi tribalilor, alt popor din Tracia, de a primi adeseori în mijlocul lor cete de geţi emigranţi, goniţi din lăcaşurile lor de vecini mai puternici, fie de sciţi, bastarni şi sauromaţi de pe malul celălalt, care nemulţumindu-se de a-i fi expulzat, treceau fluviul după ei şi au lăsat astfel diferite urme în insulele Istrului şi în Tracia, fie goniţi de iliri, cei mai straşnici duşmani pe care i-au avut de partea de dincolo a Istrului.”

Adică să ne lămurim odată pentru totdeauna, grecii îi numesc pe locuitorii ţinutului Tracia cu numele de traci şi nu din alt motiv, pentru că Herodot cînd enumeră triburile din această regiune nu spune că ar fi un popor sau trib trac. Mai amintesc faptul că Strabon în Geografia la 28.2, C.Vll,10, scrie despre deportarea în Tracia a unui grup de cinci zeci de mii de geţi din Panonia care s-au răsculat împotriva ocupaţiei romane în anii 6-9 e.n. spunînd despre aceştia că sînt ,,un neam de aceeaşi limbă cu tracii.” Clar ca lumina zilei, tracii şi geţii erau unul şi acelaşi popor, cu aceeaşi limbă, aceleaşi obiceiuri, dar despărţiţi de un vast teritoriu. Şi asta o spun scriitorii grecii care le-au fost contemporani. Iar denumirile lor naţionale, erau pentru cei din nordul Istrului geţi şi rumuni şi traci sau armîni pentru cei din Tracia cum apare pe tăbliţele de plumb.

Tot ei afirmă în textele arătate că tracii de fapt sînt geţi veniţi din nordul Istrului şi nu invers cum susţin leprele traciste de astăzi ca să dea bine la cei care îi plătesc pentru a ne falsifica istoria!

Îl mai aduc aici de martor pe poetul roman Ovidiu, mazilit la Tomis unde a trăit pînă în anul 18, şi care spune în poemul Tristele lll, că aproape a uitat să mai vorbească latina din cauza graiului tracic şi scitic şi chiar ar fi în stare să scrie ,,versuri în metrica geţilor”. Aceste trei popoare erau înrudite aşa cum arată izvoarele menţionate mai înainte şi vorbeau o limbă comună cu unele specificităţi teritoriale.

Prin aceste făcături sîntem martorii unei acţiuni de deznaţionalizare şi transformare în ridicol a identităţii şi specificităţii neamului românesc!

Tot Pîrvan ne lămureşte cu mare obrăznicie de ce a pus la cale această ticăloşie după cum scrie la p. 82 ,,După cum vom arăta în amănunte mai jos, culturii greco-scythe din nordul Mării Negre, îi corespunde în valea Dunării de Jos cultura greco-getă”. Adică nu am avut şi nu avem nimic în faţa altora, sîntem un popor de maimuţe care am stat în umbra timpului cînd alţii îşi rodeau călcîiele să alerge, să clădească, să zidească şi să zămislească, halal gîndire de român dar este identică cu a ciocoiului fanariot C.A.Roseti de pe la 1880!

În prezent grecii susţin că noi românii şi ceilalţi care se ţin de neam latin la sud de Dunăre, am fi toţi greci latinizaţi şi care au migrat după secolul l al erei noastre către nord pînă în Carpaţii Păduroşi. Este exact ce vrea să audă şi mafia cazară ce şi-a dorit în draci o şăruire peste spinarea noastră pe acelaşi motiv, noi sîntem un popor venit aici după secolul l pe cînd ei erau băştinaşi!

Dar parcă vrea să se răzgîndească Pîrvan în nebunia lui cînd spune la p. 93: ,,Fapt e, că din pricina confuziei dintre tharcii sudici şi daco-geţii danubieni, de sigur rude, dar nu acelaşi popor, confuzie pe care am văzut-o mai sus şi în cazul lui Dromichaites, al lui Kotelas etc., atîtea obiceiuri, instituţii, credinţe şi chiar fapte istorice pur thracice erau atribuite – şi sînt încă mereu pînă în momentul de faţă – în chip arbitrar şi geţilor. Acest lucru îngreunează enorm cercetarea şi duce la confuzii regretabile”. Dacă este confuzie de ce nu a denunţat-o dar a avut neobrăzarea să ne-o prezinte ca adevăr istoric?

Şi continuă cu o altă zicere la p. 140 ,,Strabo p. 296: ,,iar cei de dincolo se cheamă daci fie că sînt geţi fie că sînt thraci din neamul dacic aşezat odinioară în Rhodope”. Acum recunoaşte explicit că a avut loc o singură migraţiune, dar din nord în sud pînă în Tracia unde s-au stabilit o parte dintre geţi sau daci, alţii găsindu-şi sălaş prin regiunile vecine. Pentru a ne buimăci mai mult, dă cu barda în tot tracismul cum se poate citi la p. 166 ,,Sigur e că, la aşezarea lor în Dacia, slavii au găsit aici o toponimie în mare majoritate thracică şi numai pe ici pe acolo romanică. Acest lucru trebuie bine fixat, dacă nu vrem să atribuim slavilor nume de localităţi neromanice care, totuşi n-au nici de-a face nici cu slavii, ci sunt pur şi simplu toponimice getice, din care mai sus am dat o serie de probe existente pînă la sfîrşitul Daciei romane, pentru că ele fuseseră primite şi de noii colonişti ai acestor ţinuturi şi pronunţate la ţară în chip getic încă mult timp după 270, cînd procesul de romanizare nu încetează, ci abia a început serios, şi va dura pînă în secolele Vll-Vlll neîntrerupt”. Cu asemenea elucubraţii avînd pretenţii de adevăruri absolute, ajungi repede la balamuc dacă cel care le spune nu te slăbeşte cu sminteala lui. Pîrvan o răsuceşte după deget şi scrie la p. 371: ,,În adevăr, asupra culturii geţilor s-a făcut încă de la Roesler şi Tomaschek greşeala fundamentală de a se scrie cu idei preconcepute. Dar acest lucru este inadmisibil. Geţii au rămas un popor indo-european de mentalitate nordică, în vreme ce, thracii sau amestecat ca şi grecii şi italicii, cu rasa mediteraneeană şi au dat naştere unei culturi amestecate în care multe elemente, în special religioase şi sociale sînt sudice nu nordice”.

Ca o secătură neagă tot ce a spun înainte şi aproape că vrea să se convertească la adevăr, dar asta nu respectă planul celor care l-au plătit să scrie asemenea porcărie. Cartea se încheie cu următoarele concluzii aflate la p. 406: ,,Începută în sec. lV î.e.n. prin celţi, intensificată din sec. ll î.e.n. chiar de romani, occidentalizarea geţilor din Carpaţi nu putea duce decît la un singur rezultat: în momentul cînd romanii luau definitiv rolul civilizator al celţilor, supunîndu-i şi pe aceştia, din Gallia şi pînă la gurile Dunării, formelor de viaţă romane, Dacia era perfect pregătită să devie şi ea romană. Romanizarea Daciei se anunţase de altfel antropogeografic încă de la 1000 î.e.n., cînd cultura villanoviană îmbrăţişa şi întreg masivul carpatic. Celţii au mijlocit însă apoi şi elementele materiale ale culturii greco-italice. Iar romanii au tras concluziile: atît etnografic cît şi spirituale”!!!

După asemenea final apoteotic şi apocaliptic pot pune şi eu o întrebare: a fost nebun de-a binelea cînd a scris asemenea tîmpenii sau una din marile secături ale neamului nostru? Românaşi cu freza-n vînt, pas de înţeleg vreun gînd!

Trebuie să mai arăt că Pîrvan s-a ferit ca dracu de tămîie să-i amintească pe pelasgi, hiperboreeni şi arimini, populaţii pe care vechii greci le menţionează de nenumărate ori că au locuit mult înaintea lor în nordul Istrului iar de aici pelasgii au migrat în sud ocupînd toată peninsula balcanică şi insulele ionice unde i-au găsit în descălecatul lor. Dar toată făloşenia şi sminteala lui năimită din pungă mozaică, se bazează pe dogma indo-europenismului, care, aşa cum am demonstrat mai sus, este o făcătură, pe cale de consecinţă, toată golănia lui Pîrvan este tot o făcătură cu iz politic şi multe parale la mijloc sau ceva cocoraţii academice vrednice de orice tradator.

Dacă vom persista în năravul nostru de a căuta numai pîrvotraci, popîndaci, cotcodaci şi alte seminţii de poponeţi, atunci vom fi ceea ce am fost; o turmă vorbitoare cu supuşenie străină prin năimiţi mioritici, mînată de bande de lichele şi de tîlhari, purtînd dispreţul celor din jur.





Textul este continuarea lucrarii mentionate in postarea anterioara.

Neamul Ales şi Tara Sfîntă



Greu de crezut şi acceptat că această sintagmă se referă la strămoşii noştri şi ţinutul locuit de ei. Şi totuşi acesta este adevărul, adevărat! Ideea vine din străfundurile gîndirii neamului nostru şi o găsim in miturile geţilor pe care le-am păstrat neverosimil de bine, în scrierile esene, şi texte antice care au recunoscut strămoşilor noştri un merit unic pe care românii de azi îl ascund cu ură! Ca să fie cîntare cu crezare, trebuie să o iau din vremurile cele vechi cînd grecii nu mîncau curechi, iar geţii nu spuneau minciuni ca o turmă de nebuni. În Iliada, Homer spune despre pelasgi că erau neam ales de Dumnezeu, şi trebuie să mărturisim că nu l-am năimit să ne urce aşa de sus, iar răbojul timpului încă nu scosese neamul buricaţilor tăiaţi împrejur cu revelaţiile lor drăceşti. În Cîntul X al poemului homeric, aheii atacă pe troieni şi aliaţii lor din afara cetăţii enumeraţi mai jos:

,,Pe de o parte spre mare sînt carii, peonii arcaşii,

Divinii pelasgi, cauconii precum şi lelegii;’’

La fel îi numeşte şi Eschil în scrierea Rugătoarele, ca să ne înceţoşeze cumplit puţina minte ce meşteşugit ea minte să fim ai nimănui pe acest pământ. Dar tot ei spun că pelasgii sunt geţii sau hiperboreenii din nordul Istrului, veniţi în Peloponez înaintea aheilor, fiind de fapt băştinaşi.

Un alt neam arimin, pomenit în Iliada, ionii care trăiau în Ionia, spun şi ei prin urmaşii din zilele noastre – irlandezii – că erau un neam divin sau ales de Creator. Cuvîntul ion în irlandeză are şi sensul de viţă aleasă sau neam superior.

Herodot spune că regii Traciei adorau dintre toţi zeii mai mult pe Armis, divinitate care apare pe mai multe monede la nordul Istrului sau Sarmis cum îl găsim scris pe tăbliţele de plumb, pe care îl considerau ca întemeietorul dinastiei lor. Iniţiaţii orfici, amintiţi de Ovidiu, spuneau în ritualurile lor cultice ceva ce sună foarte frumos la urechile mele: ,,Al meu neam e din Cer’’. Poetul latin, pe la începutul secolului l al erei noastre scrie Pontice ll, 9 Lui Cotys care este o scrisoare adresată conducătorului geţilor şi spune: ,,Odraslă de regi, Cotys, a cărui origine nobilă se ridică pînă la Eumolpus… Strălucirea neamului tău îţi impune aceasta, este datoria neamului nobil scoboarîtor din zei, ţi-o pretinde aceasta insuşi Eumolpus preastrălucitul autor al neamului, ţi-o pretinde aceasta însuşi Erichtonius, înaintea lui Eumolpus.” Textul conţine un enunţ inacceptabil pentru cultura română; geţii şi tracii erau unul şi acelaşi popor, cu aceeaşi limbă şi aceeaşi religie, fiind cunoscuţi ca neam scoborîtor din zei. Eumolpus era una din căpeteniile tracilor şi întemeietorul templului de la Eleusis, dar Pausanias spune că ei erau numai preoţii slujitori, lăcaşul fiind întemeiat de hiperboreeni. Şi să venim pe toriştea noastră să ascultăm zicerile strămoşeşti şi cele de pe tăbliţe.

Epigramistul roman Marţial(40-103), era cunoscut ca cel mai mare meseriaş în acest domeniu, încîntîndu-l şi pe împăratul Domitian cu meşteşugul vorbelor sale. În Epigram. lX, 46 dedicată prietenul său Marcellius care făcea parte din trupele romane ce plecaseră la Istru în anul 86 pentru a lupta împotriva geţilor neîmblînziţi de civilizaţia romană, Marţial scrie că iubitul lui oştean de gînd şi faptă va vedea lumea fabuloasă şi miraculoasă a hiperboreenilor şi cerul getic cu osia lumii, alături de muntele faimos în legende unde a fost înlănţuit şi chinuit Prometeu. ,,Iată şi stîncile lui Prometeu. Iată şi muntele acela faimos în legende. Cînd tu vei contempla aceste stînci în care răsună durerile imense ale bătrînului, vei zice: Da, el a fost încă mai tare decît aceste pietre tari, şi la aceste cuvinte tu vei putea să mai adaugi că: acela care a fost în stare să sufere, a putut într-adevăr să făurească şi neamul omenesc.”

Din cea mai nebuloasă antichitate, cînd falnicii geţi sînt amintiţi că luptă în războiul Troiei şi pînă către sfîrşitul secolului l al erei noastre cînd este datată ultima sursă de informare, timp de peste 1300 de ani, izvoarele scrise venite chiar de la neprietenii noştri, grecii şi romanii, spun despre strămoşii noştri geţi, că erau scoborîtori din zei şi deci ,,fiii luminii”, din care s-a născut întreg neamul omenesc care apoi s-a răspîndit, prin migraţii succesive către cele patru zări. Dar acesta este numai un exemplu de felul cum ne-au falsificat grecii, ivriţii şi apoi iudo-sataniştii istoria şi cultura strămoşească.

Din faimoasele legende ale Muntelui Sfînt, amintite şi de Marţial, nu a mai rămas nici urmă în cultura lumii antice deşi el le cunoştea bine pentru că făceau parte din patrimoniul spiritual al multor neamuri şi nu cum ne-au prezentat leprele greceşti pline ochi de elitism, că am fi fost un popor de sălbatici şi proşti.

Ţara lor era o Ţară Sfîntă pentru că era locuită de un popor născut din Tatăl Ceresc sub binecuvîntarea crucii şi a Legii Adevărului şi Dreptăţii unde cunoaşterea şi faptele bune erau singurele căi de a deveni OM. La ivriţi şi după anul 381 şi la iudeo-creştini, necunoaşterea, frica, viclenia, lăcomia, crima, ura împotriva neamului omenesc şi jertfele către templu sau biserică în aur, argint şi alte scumpeturi drăceşti, îţi făceau drum către Întunecimea Sa Iahwe.

Geţii aveau o religie monoteistă în frunte cu bătrînul Sîntu, Gog, Dumnezeu sau Tatăl Ceresc, un bătrîn bun şi generos cum aminteşte şi poetul latin şi cum apare pe numeroase tăbliţe, care a izvodit toate cele văzute şi nevăzute. Nici urmă sau visare de vedenii, tîmpenii, revelaţii, fumigaţii, minuni pentru nebuni şi fel de fel de conspiraţii ivrite. Despre acest neam ales de Satana din care se pretinde că a curs şuvoi de revelaţii şi toată înţelepciunea lumii, antichitatea ne-a lăsat scris că se întrecea în cele mai josnicie ticăloşii şi imoralităţi, iar ei se fălesc şi astăzi cu mare obrăznicie că ar fi ieşit chiar de sub poala Talpei Iadului în cele mai întunecate străfunduri ale locului blestemat, fiind ,,fiii întunericului” de care erau atît de îngroziţi esenii în Palestina, iar acum ne-a ajuns urgia pe cei mai mulţi dintre noi. O legendă spune cum Dracu a lăţit pe furiş Pămîntul crezînd că îl păcăleşte pe Dumnezeu şi-l va stăpîni el. ,,Dumnezeu care se făcea că doarme, zîmbi iar cînd Dracu îi pomeni de promisiunea făcută de cu seară de a blagoslovi Pămîntul, îi zise făcînd aluzie la cutreieratul de peste noapte în formă de cruce. - Ce să-l mai blagoslovim că l-am blagoslovit astă-noapte! În alta găsim că ,,pămîntul e sfînt, căci el s-a jertfit dînd din trupul lui, pentru ca Dumnezeu să facă toate cele ce le-a făcut pe pământ. De aceea trebuie să ne închinăm şi să batem mătănii, să-l sărutăm, că el ne dă toate roadele care ne hrănesc şi ne poartă pe trupul lui. Nu e bine să-l vorbim de rău, să-l înjurăm sau să-i aruncăm vorbe urîte. Noi, oamenii, nu sîntem altceva decît pămînt schimbat prin suflul lui Dumnezeu. E tot aşa de mare păcat să baţi pămîntul, după cum e mare păcat să-ţi baţi părinţii trupeşti. Şi să-l iubeşti mai mult, să se îngrijească de el şi să-i dea tot ce trebuie, căci şi aşa e destul că-l bat balaurii cu piatră. El e tare bătrîn căci aproape e deodată cu Dumnezeu. Pămîntul stă pe ape cum ar sta o frunză de nufăr. Dar pentru că e greu, că ţine atîta grozăvie de oameni şi de animale şi de cîte metale sînt ascunse în măruntaiele munţilor, s-ar scufunda dacă nu s-ar sprijini pe patru stîlpi, care, la rîndul lor, se sprijină pe patru peşti mari”. Pe tăbliţa 3 unde apare pentru prima dată această expresie, se povesteşte trecerea cabirilor la religia geţilor iar pămîntul sfînt este scris prim + im(im: pămînt, nămol). ,,Pămîntul care este pătruns de veneraţie pentru puterea sfintei cruci a dat pui(s-a înmulţit). Eu am mers plin de nelinişte la neamul care trăieşte într-o mare poiană din pădure să văd aievea minunile crucii. Am alergat, am cercetat cu măsură şi am botezat cu vin mulţimea înfrăţită ce mustea de evlavie”. Această gîndire devine şi mai bine exprimată în timpul lui boero Bisto unde se aminteşte pe tăbliţa 41 de răutăţile lui Gelu cel roş-cat, comandant de oaste şi felul cum a fost pedepsit pentru ceva trădări. ,,Este luat şi azi a fost purtat într-un senic negru prin cetate. Cei care l-au ajutat au fost găsiţi ascunşi în ocolul vitelor, aduşi în cetatea geţilor iar adăposturile lor au fost dărîma-te cu berbecul. Puţina cenuşă a fost împrăştiată peste ţara sfîntă (patri deo) şi dată sfîntului Donizeto”. Moartea lui Ili răstignit pentru că a apărat credinţa în puterea crucii, a fost pentru neamul nostru o nouă dovadă a valorilor spiritualităţii religioa-se. Pe tăbliţa 50 junele boire Biseto spune că şi-a adus soaţă bastarnă în neamul ru-munilor din Sfînta Geţie(dio Geta) iar tăbliţa 66, turnată în Sfînta Geţie(die Gitii) ne povesteşte despre o solie ce se pregătea să plece la Roma pentru a aduce pacea.

După primele încîlceli cu Fuscus în care geţii au fost peniţi rău cum stă scris la tăbliţa 68, conducătorul Gezino este foarte supărat pentru neputinţa lui şi a armosei pe care o conducea. ,,Adunarea neamului a strîns locuitorii să se însoţească la vii discuţii despre robirea florii nobilimii noastre care acum este ţinută închisă ca o pleavă de cînepă. Marea durere a înţepenit adunarea şi pesemne abia bolboroseau între ei. Eu îl chem pe sfîntul Zabelo să mă ia pentru că a dat neamului ales de Dumnezeu(on Sent rodie), să-şi bea(ducă) existenţa viitoare cu vasul sărăciei(copilului fără părinţi). Eu Gezino spun că nenorocirea ne-a fost adusă pe tavă de lăudărosul român Sando Pantelo”. Iar această gîndire este accentuată de tăbliţa 58 care spune o meditaţie profundă asupra răstignirii lui Ili, şmecherit de lepre în Iisus, al cărui nume pe tăbliţe este scris Iosius. ,,Neamul nostru a fost ales primul să iasă din gunoaie şi să aducă laude prin Miel, să se închine şi să ţină Calea dreaptă. Această cinste nu s-a oprit aici şi a călătorit cu toiagul la urmaşii minunatei mame a geţilor şi tracilor”. Asta o spun tăbliţele la anul 30 al erei noastre, confirmînd ce i-a scris Ovidiu cu ceva ani în urmă lui Cotizo, conducătorul neamului get. Unii traci mai şmecheraşi cum spune tăbliţa 31 turnată în secolul lll sau începutul secolului ll î.e.n., au făcut cu de la sine voie, ceva adăugiri credinţei strămoşeşti stîrnind supărarea dabo geto, care i-a stropşit pentru nelegiuire. Tare bine ar fi pentru neamul nostru să se scoale ceva români de viţă aleasă să stropşească liota de nelegiuiţi ce s-au înstăpînit pe Ţară!

Scrierea esenă intitulată Comuniunile confirmă ideea de ,,Ţară Sfîntă” pentru pămîntul nostru strămoşesc, autorii textului fiind geţii plecaţi din Carpaţi care se duceau în Palestina pentru a răspîndi învăţătura lui Sîntu în toată lumea. ,,După cum fiul moşteneşte pămîntul de la tatăl său,/ Tot aşa, noi am moştenit Pămîntul Sfint de la părinţii noştri.” Cum manuscrisul este scris cu mult timp înainte de anul 90 cînd ivriţii şi-au canonizat făcăturile lor, acesta se poate constitui ca o dovadă de netăgăduit că Geţia, a fost Ţara Sfîntă din antichitate, iar nişte jeguri criminale au falsificat atît de bine istoria, că nici astăzi nu am reuşit să scăpăm din plăsmuirea lor satanistă, pretinsă a fi revelată lor de Satana sau Iahwe.

Mioriticii care au ajuns pe malurile Nilului pe la sfîrşitul mileniului lV î.e.n. îşi spunea neam ales, zămisliţi din păstorul ceresc Anti(An: Creatorul + ti: neam, clan), iar ţinuturile pe care locuiau, le considerau ţări sfinte după cultul practicat de centrul de putere al fiecărei nome.

Neamul nostru plecat din Carpaţi şi care s-a oploşit între Tigru şi Eufrat, emeşii se considera neam ales de Creator(sang: neam, clan + gi: nobil, ales) iar ţara lor era binecuvîntată de divinitate, considerînd-o ţară sfîntă(ki: pământ, ţarină, aşezare + en: profet, strămoş+ gi: nobil, ales). Chiar dacă ei au plecat de aici pe la mijlocul mileniului lV î.e.n. totuşi au rămas destui locuitori care să ducă mai departe limba, tradiţiile şi credinţele religioase. Mitul poporului ales de către Creator este foarte vechi pe meleagurile mioritice şi de aici el a fost dus în Ki-en-gi. Lista regală din Larsa începe cu regii mitici în felul următor: ,,Cînd împărăţia a coborît din ceruri, împărăţia se afla la Eridu. În Eridu era rege Alulim, a domnit 28800 ani. Alalcar a domnit 36000 ani, alţi doi au domnit 64000 ani. Eridu a fost nimicit, regatul lui a fost mutat în Badtibir. In Badtibir a domnit Enmenluana 48200 ani’’ pînă a ,,venit potopul lumii, iar după potop au preluat puterea regii popoarelor din munţi’’. Acest potop are originea în inundaţiile catastrofale care se abăteau primă-vara asupra cîmpiei dintre Eufrat şi Tigru. Săpăturile arheologice din acest ţinut au arătat că au avut loc mai multe asemenea diluvii nimicitoare. Dar numele Enmenluana înţeles prin semantica eme-gi are sensul de profetul/preotul care a condus neamul creat de Dumnezeu(en: demnitate, preot, strămoş + men: putere regală, cinste, faimă + lu: om, bărbat, familie, neam, a locui; Ana: Creatorul).

În munţii Buzăului există un loc numit ţara Luanei în apropierea lacului Goteş. Aici este un platou unde se manifestă un fenomen misterios numit de localnici deschiderea porţilor cerului. Uneori apare un nor alb-azuriu de o intensitate deosebită care se menţine o perioadă de timp deasupra acestui platou iar psihicul omului este influenţat de fenomen. Curajoşii care au ,,testat” această ciudăţenie au dispărut fără urmă. Ştiinţific, poate fi explicat prin teleportare necontrolată iar denumirea dată de localnici este dovada cunoaşterii realităţii de către strămoşii noştri care locuiau aceste meleaguri în urmă cu peste 6000 de ani! Ţara Luanei are sensul de ţara poporului creat de divinitate iar denumirea lacului înseamnă locul de unde te înalţi la ceruri pentru judecată(god: mulţime, a zbura, ritual de purificare, altar + eş: a mirui, moaşte, judecată). Culturile anglo-saxone au pentru Dumnezeu un cuvînt identic. Elenii cei subţiri de nas spun că hiperboreanul Abaris/Zamolxe cînd i-a vizitat, călătorea pe o săgeată dată de Apolo/Zabelo iar apariţia sau dispariţia lui nu putea fi urmărită, afirmaţie care ne duce gîndul către fenomenul de teleportare pe care marele înţelept get îl stăpînea foarte bine! Iar fenomenele anormale care se manifestă în peştera de la Polovragi, cunoscută de tradiţiei ca ,,peştera lui Zamolxe” susţin această idee. Tăbliţele confirmă din plin realitatea istorică dar pe care o neagă cu vehemenţă românii specializaţi în plăsmuiri şi sfinte făcături. Amin!

Edda veche sînt texte ale goţilor ce au migrat în prima parte a secolului al erei noastre din Scandinavia pe cursul fluviului Volga pînă au ajuns la Marea Caspică şi Marea Neagră. În aceste ţinuturi au luat contact cu geţii iar aceste legături au durat pînă la mijlocul secolului V al erei noastre. Din această convieţuire, goţii şi-au creat propria mitologie dar influenţată foarte puternic de cea getică. Pentru elucidarea culturii strămoşilor noştri, aceste scrieri sînt o sursă importantă de informaţii. Pomenind de aseni – eroii geţi care mureau în timpul luptelor pentru apărarea gliei străbune şi se duceau la Zamolxe, găsim amintite în scrierea norvegiană neamurile alese sau sfinte în Cînturile zeilor, Voluspa

,,Rog să-mi dea ascultare neamurile sfinte

Copiii lui Heimdall, cei de vază şi cei de rînd;

Părintele care alege doreşte aceasta, deci eu vă voi spune

Poveşti străvechi, amintiri de foarte demult”.

Iar în Cîntul lui Grimnir spune despre ţara goţilor că este sfîntă, adică şi ţara geţilor pentru că aceste popoare locuiau împreună la est de Carpaţi pînă la alungarea romanilor din Dacia apoi ca stăpîni peste tot ţinutul geţilor pînă la năvălirea hunilor.

,,Numai Agnar, deci el va domni singur,

El, fiul lui Geirrod în ţara goţilor, …

Ţara este sfîntă, cea pe care o zăresc,

În apropiere de Aseni şi Elbi;”

Din informaţiile prezentate mai sus, vedem că antichitatea cea mai veche începînd cu secolul Xll î.e.n. cît şi cea clasică, a scris despre neamurile arimine – pelasgi, ioni, traci, geţi – că erau Neamuri Alese de Creator iar ţările lor erau biencuvîntate de divinitate, deci erau ,,ţări sfinte”, şi toate aceste izvoare sînt de la greci şi romani, popoare care ne iubeau precum sarea în ochi! Şi norvegienii prin miturile lor adunate în scrierea Edda, unele preluate din cultura geţilor, păstrează aceste concepte despre toriştea străbună: Geţia era ţara sfîntă iar geţii erau poporul ales de Dumnezeu pentru răspîndirea religiei crucii.

Despre credinţele ivriţilor, cele mai vechi izvoare sînt de la mijlocul secolul lll î.e.n. venite de la preotul egiptean Manethon, care îi consideră o adunătură periculoasă de leproşi la trup dar şi la minte de care trebuie să te fereşti şi să îi ţii mereu la distanţă. Ariminul/armînul Hecateu din Abdera, oraş în Tracia, şi-a dus o parte din viaţă în Egipt la Alexandria la curtea regilor macedoneni ai dinastiei Lagos, în secolele lll-ll î.e.n. cunoscînd ,,la faţa locului” comunitatea mozaicilor şi începuturile furibundelor revelaţii. În tratatul Despre Egipt, amintind de iudeii din această ţară, scrie că sînt un popor lipsit de tradiţii şi istorie, care nu a dat lumii nimic în cultură, trăind într-o lăcomie şi minciună veşnică. Diodor din Sicilia în Biblioteca istorică, preia un amplu citat din scrierea tracului din Alexandria în Cartea XL, netradus încă în cultura română pentru că ,,nu dă bine” la maimuţăreala ,,poporului ales”. Esenii încă din secolul ll î.e.n. scriau despre iudei că practicau un cult satanisnt iar Plutarh, la începutul secolul ll al erei noastre spune acelaşi lucru despre religia mozaică iar despre ţara lor, Iudeea, scrie că este ţinutul stăpînit de Satana. Mai multe scrieri gnostice din primele secole ale erei noastre spun că intrările în iad ar fi una prin Ierusalim iar alta în împrejurimile oraşului. În Bahir, cărticica furăcioasă ce stă la baza Cabalei, rabinul Amora spune pe la mijlocul secolului Xlll că porţile Sionului, care stau ca pavăză ţîţînei ezoteriei mozaice, sînt în realitate porţile iadului, adică după mintea noastră, Ţara Satanei. Deci nimic ce ar arăta vreo legătură cu Dumnezeu, ci doar un adevăr cutremurător, ei erau înfrăţiţi cu Satana şi se mîndreau cu asta! (Că Satana este fiul lui Iahwe, vezi explicaţiile din articolul Mileniul de întuneric al românilor, capitolul Fariseism şi iudeo-creştinism)

Clocind o nouă mişelie, şărpăria de la Vatican l-a înhăţat pe Scaraoţchi, l-a pomădat să arate mai alb, i-a pus pe cap un comănac, l-a cădelniţat să nu mai pută a pucioasă, i-a dat ţoale de eremit şi cu o cruce uriaşă în spinare pu-nîndu-l să colinde Palestina zicînd că o sfinţeşte. Dar oricine ar fi ridicat straiele preacucernicului eremit, vedea cu groază că este Dracu în persoană şi nici urmă de sfinţenie, sau altă parascovenie de-a întunecaţilor!

Născocirea lexicală ,,Ţara Sfîntă” pentru Palestina, cunoscută şi ca Ţara Satanei cum spuneau gnosticii şi alţi liberi cunoscători, a fost ticluită de şărpăria de la Vatican către sfîrşitul secolului Xl, cînd şi-a pus în gând să cucerească aceste teritorii stăpînite atunci de sarazini. Astfel pornind tăvălugul cruciadelor, prima a fost între anii 1096-1099 cînd cuceresc Ierusalimul. iar ultima, cruciada Vlll în anul 1270 – papalitatea a urmărit să prezinte acţiunile militare ca o eliberare a pămînturilor de proprietarii de drept, înstăpînindu-se acolo iudeo-creştinii catolici. Zeci de mii de persoane au fost măcelărite numai de dragul ideologiei iudeo-creştine aşa cum scrie peste tot în Tora şi Talmud, iar papistaşii s-au considerat mereu verus Israel. Nesăturîndu-se cu sîngele acestor nefericiţi, Fiara de la Vatican, a hotărît să-şi îmbogăţească meniul drăcesc cu sînge de ortodox şi astfel a organizat cruciada împotriva catarilor în anul 1209, nimicind alte zeci de mii de persoane numai pentru că nu doreau să înghită făcătura satanistă numită Sfînta Scriptură. Pentru că aceşti catari îşi aveau rădăcinile în lumea vlahilor, a zis că trebuie să taie răul de la rădăcină, ordonînd regelui ungurilor Bela lV în ianuarie 1238 să pornească o cruciadă împotriva regelui Ioan Asan ll al româno-bulgarilor pentru a-i aduce cu sabia la catolicism pe ,,schismaticii ortodocşi”. Aceasta a fost din totdeauna adevărata faţă a iudeo-creştinismului! Deci nici urmă de ,,ţară sfîntă” sau ,,neam ales”, ci doar cules de Talpa Iadului pentru că era cel mai mic din lume, cel mai îndrăcit şi cîrmuit cu mare pricepere de Satana pentru a subjuga întregul neam omenesc, cum se laudă ei pe toate paginile Torei şi Talmudului!

Amin neam hulit!

Apa sfîntă chiar dacă este menţionată de mai multe scrieri vechi, nimeni dintre istoricii noştri nu au amintit de Istru că era considerat sacru atît de geţi cît şi de străini. Ovidiu spune în Ponticele lll, 4 ,,Nici vorbele mele nu le citeşti, ale mele care sînt surghiunit la Istru, fluviu din care beau geţii ce cu greu se supun” adică fluviul avea un rol purificator pentru strămoşii noştri cum este acum agheasma. Dionysius care a trăit în sec. l şi a scris în versuri o Descriere a pămîntului ne lămureşte: ,,În apropiere de Rin izvorăşte Istru cel sacru” iar Strabon completează aceste date cu zicerea din Geografia Vll,3: ,,…Fluviul are şapte guri, dintre care cea mai mare se numeşte Hierostoma(Gura Sfîntă) de la care pînă la Peuce este un drum pe mare de 120 stadii… Şi de asemenea peştera în care se retrăgea (Zamolxe) s-a considerat sfîntă şi se numeşte şi astăzi Munte Sacru dar adevăratul său nume – care se dă şi unui rîu ce curge la poalele sale – este Cogaeon.” Şi mai tîrziu în secolul Xll, Eustathius care a scris numeroase comentarii la evenimentele cunoscute din antichitate spune: ,,In apropiere de Rin izvorăşte, dintr-un loc ceva mai sus Istrul, care de obicei se numeşte sacru”, iar după spusa acestor scriitori, Istru, de la izvoare pînă la vărsare era sacru. Muntele din centrul Geţiei era numit Munte- le Sacru unde se afla şi peştera sacră locul de meditaţie al marelui înţelept Zamolxe. Pe cale de consecinţă toată ţara geţilor era considerată sacră pentru că era înconjurată de o apă sacră iar pe tăbliţe apare această formulare – dio Geta(Sfînta Geţie) - de mai multe ori. Aceste informaţii au fost ocultate cu bună ştiinţă pentru că ele contraziceau în totalitate dogma iudeo-creştină şi întreaga istorie de început a Europei creştine! Dar mai sînt şi alte argumente care nu pot fi tăgăduite! În tex-tul comunităţii esene intitulat Comuniunile se spune pentru mintea oricărei lepre iudeo-cretine, că: ,,Toate apele pe care le-a făcut Creatorul sînt sfinte.”

Populaţia europeană din nordul Japoniei, spune că a venit de undeva din vest din ţara Sireta-ku, ori această informaţie se leagă cu povestea noastră de mai sus. În emegi cuvîntul ku are sensul de sfînt, purificat, sacru, adică ţara cu apa sfîntă Siretu, sau ţara sfîntă Siretu, cu rîul de la estul Carpaţilor, adică de lîngă muntele sfînt. La est de Prut este fluviul Nistru care trebuie înţeles ca Ni-Istru unde particula ni în emegi are sensul de jertfă, împărtăşanie, veneraţie, copil abia născut. Aceste informaţii dovedesc indubitabil că tot pămîntul din jurul muntelui sfînt – Carpaţi – înconjurat de apele sfinte Istru şi Niistru, se numea ţara sfîntă.

O tăbliţă emeş spune că templul Nin-Gal a trimis spre vest o corabie în insula Dilmun, călătorie care a durat 2 ani şi s-a întors cu aur, minereu de cupru, pietre preţi- oase şi piatră pentru realizarea statuilor şi vaselor. Unii istorici au considerat insula Bahrein drept Dilmun, dar aceasta nu a fost locuită mai devreme de secolul Vl e.n. Alţii confundă vestul cu estul şi spun că insula Dilmun este Ceylonul. Ambele ipoteze sînt greşite. Pe hărţile din secolul l între vărsările în Istru ale rîurilor Olt şi Vedea, fluviul se bifurca şi forma o insulă pe care era cetatea Dimum. Cum cea mai veche scriere din lume a fost descoperită la Tărtăria iar tăbliţele geţilor dovedesc fără tăgadă că pe toriştea strămoşească meşteşugul scrisului era foarte răspîndit, insula Dilmun din scrierile emeş este insula cu localitatea Dimum unde s-au descoperit numeroase vestigii arheologice din mileniile lV-ll î.e.n. Pentru că tot aici era şi raiul unde se retrăgeau sufletele celor vrednici, emeşii de fapt păstrau în amintire locul de unde au migrat fiind considerat un loc sfînt. Ei aduceau din acest loc aur, minereu de cupru, pietre preţioase şi piatră pentru realizarea statuilor şi vaselor dovedind că această insulă era un teritoriu mult mai mare unde existau munţi cu exploatări miniere şi cu piatră bună pentru prelucrat dar şi numeroase lăcaşe de cult şi de civilizaţie unde se scria vîrtos şi se venerau anumite duhuri. Dacă venim dinspre Marea Neagră, vedem aici că Istru şi Ni-istru îmbrăţişează împreună o mare întindere de pământ ce are forma unei insule şi care a fost din totdeauna teritoriul locuit de strămoşii noştri, iar în parte, de noi în prezent. Geografic, acest teritoriu este mărginit de Niistru la nord şi nod-est, Marea Neagră şi Istru la sud şi sud-vest iar la nord şi vest este Tisa sau tot Istru, prin generalizare insula Dilmun este localitatea Dimum de pe malul drept al Istrului dar şi tot teritoriul cuprins între Nistru, Marea Neagră şi Istru. Dar în mitologia emeş sufletele celor răposaţi veneau din îndepărtatul Ki-en-gi tot în ţinutul Dilmun – raiul celor fericiţi unde erau judecate pentru faptele săvîrşite în lumea pămîntească. Legenda a fost cunoscută şi de greci care ne amintesc în scrierile lor de insula fericiţilor undeva la gurile Dunării unde se duceau sufletele eroilor să se odihnească. La fel se spune în Avesta şi Cartea lui Eno că raiul este undeva la marginea miazănoapte.

Pe malul drept al Istrului în apropiere de insula Dimum, se varsă rîul Iantra la cca 20 km în aval de vărsarea rîului Vedea de pe malul stîng. Mai avem informaţii preţioase despre trecutul îndepărtat al ţării noastre şi în Apocriful Genezei unde Matuşala fiind în încurcătură se duce la tatăl său Enoh, care locuieşte în rai la capătul lumii pentru a-i cere sfatul: ,,23 Şi el se duse la capătul pămîntului la Parwaim şi l-a găsit acolo…24 Şi el spuse lui Enoch, tatăl său…” În limba română veche avem cuvîntul pîrva cu sensul de cel dintîi, primul, cel mai bun dar mai avem localitatea Parva un vechi centru minier iar im are sensul de pământ moale, noroi, ţinut. Denumirea din text se poate interpreta ca primul tărîm făurit de Dumnezeu sau primul ţinutul locuit şi a apărut în memoria colectivă a iudeilor datorită relaţiilor directe ale acestora cu neamul geţilor din Carpaţi prin intermediul canaaniţilor sau filistenilor. În tăbliţa 3 unde Zamolxe îşi povesteşte vizita la cabirii din insula Samos spune despre ţinutul natal că este binecuvîntat de puterea crucii şi scrie astfel + im. Tara este amintită şi în ll Cronici, lll,6 de unde Solomon şi-a adus aurul pentru Templu. În ţinutul Maramureşului în localitatea Tîrgu Lăpuş s-a descoperit o sabie de bronz datată în sec. Xll î.e.n. dovedind că în regiune era cunoscut mineritul de foarte multă vreme. Acest statut de ţară sfîntă pentru ţinutul dintre Nistru, Marea Neagră şi Istru, este menţionat de emeşi pe la sfîrşitul mileniului lll î.e.n. apoi de iudei în secolul X î.e.n. de unde aduceau aur, de vechii greci începînd cu secolul Vl î.e.n., Strabon în prima parte a secolului l şi de tăbliţele de plumb ale strămoşilor noştri care stau ascunse de canalii şi lifte criminale, astfel ca să fim sub oblăduirea lor turmă de dobitoace cuvîntătoare.

Dom'le ma bucur ca il citati pe acest geniu numit Constantin Olariu Arimin si ca ii cititi cu nesat operele alese. .Desi dansul nu este istoric, iata ca a fost autodidact si studiind teminic ,"l-a desfiintat" practic pe Vasile Parvan si i-a "demascat" impostura. .Fara dansul Romania pierdea enorm, ramanand in bezna si nestiind niciodata spre exemplu ca Isus a fost get si nu evreu asa cum cred toti prostii,ca getii erau de fapt stapanii imperiului roman (istoricii fiind corupti ,evident ),nici ca de fapt Isus a fost rastignit de Ioan care a si masluit apoi faptele, si nici ca satanistii crestini de fapt persecutau religia noastra getica.

Iata spre exemplu cum cu logica clara si dovezi ireFUTABILE,dansul ne demonstreaza originea rugaciunii Tatal Nostru ...

"Iar în rugăciunea Tatăl nostru avem versul ,,Vie împărăţia Ta” cu sensul de vioaie, plină de viaţă, luminoasă dovedind originea ei mioritică pentru că ce apare pe tăbliţe sub expresia ,,cetatea vie/luminii” în creştinism este ,,împărăţia vie”. "

Cine mai poate obiecta ceva in fata unor dovezi asa de clare si de logice?

Limba geta/rumuna



Acest domeniu ca argument unic şi de necontestat al latriniştilor privind dispariţia limbii vorbită de rumuni/geţi după măcelul romanilor este trăsnaia unor indivizi năimiţi, smintiţi sau smoniţi. Pentru desluşirea textelor de pe tăbliţele de plumb descoperite la Sinaia, am folosit Dicţionarul de arhaisme şi regionalisme realizat de Gh. Bulgăre şi Gh. Constantinescu-Dobridor apărut în anul 2000 şi care are cca. 35000 cuvinte. Peste 95% din cuvintele folosite în scrierea acestor tăbliţe se găsesc în formă identică sau apropiată în această lucrare. În anul 1966 a apărut la Editura Ştiinţifică un Dicţionar latin-român care are 7350 cuvinte. Dacă povestea latinităţii neamului român ar fi adevărată, atunci mare parte din aceste cuvinte ar trebui să se găsească în formă identică sau foarte apropiată în arhaismele şi regionalismele româneşti din dicţionarul amintit mai sus. Aceste două dicţionare au un singur cuvînt comun în formă identică – ursa, şi aproximativ 100 în formă apropiată! Minciuna este mai mult decît evidentă şi pentru a o masca, atunci cînd se discută despre latinitate, lichelele scot la atac limba română contemporană care are multe cuvinte cu sonoritate latină, dar intrate în fondul lingvistic în secolele XlX şi XX din cultura franceză. Iar cînd nici această şmecherie nu ajută la marea plăsmuire, se scoate din pălărie limba latină populară, o invenţie şugubeaţă pe care nu a văzut-o sau auzit-o nimeni dar maeştrii în minciuni o pot achipui de cîte ori doresc să găsească ouăle de aur a latinităţii răsăritene! Am să aduc lumină şi în direcţia întunericului şi a întunecaţilor. Homer ne spune în Iliada că Troia avea trupe de mercenari misi care au luptat alături de troieni împotriva aheilor. Dar troienii sînt strămoşii romanilor. În vestul Troadei pe la mijlocul mileniului ll î.e.n. s-au aşezat misii, populaţie getă de pe malul drept al Istrului, care şi-au numit ţara tot Misia în amintirea celei părăsite. Au trăit în înţelegere cu troienii şi i-au ajutat la mare necaz, dovedind că aceste populaţii se cunoşteau cu mult înaintea cotropirii Geţiei de către romani. După distrugerea Troiei, populaţia a plecat în bejenie către alte meleaguri, unii pe mare alţii pe uscat pînă s-au întregit iar în Italia. Pe drum s-au însoţit cu sabelii populaţie din neamul sabinilor care s-au aşezat în nord-estul Romei, ţinutul Apeninilor.

Dar sabelii sînt sabeii, neam scitic sau getic amintit şi la Istru iar Pliniu în secolul l spune despre neamul sacilor din Persia că se numeau aramei după limba greacă şi aramani după limba latină. ,Persae illos(Scytharum populos) Sacas in universum appellavere a proxima gente, antiqui Aramaeos” În egipteană cuvîntul saba are sensul de înţelept, învăţat sau dascăl, iar o ramură a lor s-a stabilit în peninsula Arabia, formînd regatul sabeilor cu capitala în oraşul Saba. În regiunea munţilor Apenini exista oraşul Ariminum iar Jupiter purta în vechea religiei a populaţiei locale epitetul de armunos sau armunis. Geţii aveau ca divinitate a naşterii vieţii din lumină şi a binelui pe Sabelio/Zabelio iar strămoşul lor ancestral era Moş Ariminus sau Arumunus. Herodot pe la mijlocul secolului V î.e.n., scrie în Istorii că tracii erau de acelaşi neam cu geţii şi în altă parte că: ,,geţii şi dacii sînt un singur popor dar numiţi diferit după ţinutul în care locuiesc”, iar Strabon(64 î.e.n. – 23 e.n.) scrie în Geografia sa că: ,,Există şi o altă împărţire a ţării, o împărţire mai veche, astfel că unii se numesc daci alţii geţi. Geţi se numesc cei din Răsărit care sînt la Mare iar numele de daci se dă populaţiilor de la Apus, cele care trăiesc lîngă germani. Dacii/Davii vorbesc aceeaşi limbă ca şi geţii. Dacă noi grecii îi cunoaştem mai bine pe geţi, cauza e că aceştia şi-au schimbat necontenit aşezările şi au trecut de pe un mal pe altul al Istrului, amestecîndu-se cu tracii şi cu misienii iar limba tracilor era identică cu a geţilor”. Este o neghiobie să-l acuzăm pe istoricul roman că era beat cînd a scris asemenea informaţii pe la începutul secolului l al erei noastre despre limba noastră cea străbună. Şi tot el spune despre gali pe care grecii îi numesc galati că sînt fraţii romanilor! Cu ceva timp mai devreme, Diodor din Sicilia în scrierea Biblioteca istorică, apărută pe la anii 30 î.e.n. spune despre Galia în cartea XV ,,Galia este locuită de numeroase popoare, unele mai mari, altele mai mici. Cele mai mari numără vreo două sute de mii de bărbaţi, iar cel mai puţin numeroase, vreo cincizeci de mii; printre ele se află un neam înrudit şi aliat cu romanii – din timpuri străvechi – iar prietenia lor dăinuieşte pînă în zilele noastre.”

Adica adio latinitate!

În poemul Tristele al lui Ovidiu(43 î.e.n. – 17 e.n.), geţii şi sarmaţii sau sciţii ne apar ca două popoare vecine şi înrudite. Tot el face o afirmaţie năucitoare cu privire la grecii din Dobrogea: ,,Limba greacă sună aici mai mult a getică, fiind amestecată cu multe getisme(Grajaque quod getico mixta loquela sono).” Dacă pînă şi grecii cei ţîfnoşi şi-au ,,getizat” limba este o neghiobie şi o crimă împotriva adevărului, susţinerea latiniştilor că strămoşii noştri şi-au pierdut limba luptîndu-se cu romanii. Aceeaşi afirmaţie o face şi Vulcanius dar după 1600 de ani! Marţial, cîntăreţul lui Domiţian, îl critică pe palavragiul Philomuses, colportor de zvonuri pe la toate porticurile Romei, care spune numai minciuni şi ştie tot; ştie ce s-a hotărît la curtea regelui parţilor Pacorus, pe cîtă oaste se bizuiau cei de pe Rin şi din Sarmaţia, desface ordinele aşternute pe pergament de căpetenia dacilor (Verba ducis Daci chartis mandata resignas) şi vede laurii victoriei înainte ca ea să se ivit. Adică atunci cînd Gezina şi Diogio se luptau cu armatele romane ale lui Domiţian pentru glia străbună, geţii scriau şi pe pergament nu numai pe tăbliţele de plumb şi asta o spune un roman fără să clipească. Plesni-le-ar ochii specialiştilor noştri pentru îndobitocirea în care ne-au adus!

Arrianus(95-175) din Nicomedia, un grec instruit care a ajuns guvernatorul Capadociei în anul 134, scrie către sfîrşitul vieţii lucrarea Arta tacticii militare, unde vorbeşte de călăreţii sciţi adică veniţi din stînga Istrului, ţinut numit şi Sciţia dar care era baştina geţilor, ce luptau în armata romană însă cu steagurile şi armele lor, adică getice. Spune despre instrucţia primită de oşteni că: ,,…învaţă strigătele de luptă strămoşeşti ale fiecărui neam, strigătele celţilor pentru celţi, strigătele geţilor pentru geţi şi strigătele retice pentru reţi.”. Dacă în armata romană, soldaţii geţi foloseau propria limbă pentru a se îndemna în luptă aşa cum scrie un funcţionar roman pe la anii 160 – 170 al erei noastre, întreb leprele latriniste unde văd sau aud ele latinizare? Stîrpiturilor, pe unde ar trebui să vă bag otrava voastră drăcească numită latinitate? Continuînd ideea lui Arrianus, aş putea zice despre voi că strigaţi prostii în limba prostească şi trădări de neam şi ţară în limba trădaria.

Symmachus scrie pe la anul 500 lucrarea Vita Maximini, unde, în cartea a V a despre Maximin Tracul, găsim informaţii privitoare la limba strămoşească a geţilor: ,,Se relatează că Maximinus… provenea dintr-un sat trac… născut din părinţi barbari dintre care tatăl era din Gothia/Dacia şi mama era născută din neamul alanilor… A fost foarte iubit de geţi ca şi cum ar fi fost cetăţean de-al lor… Şi chiar din fragedă copilărie a fost păstor… în ziua de naştere a fiului mai mic a unui get, împăratul Severus oferea jocuri militare propunînd ca răsplată arginţi… acesta deşi tînăr, cu puf pe barbă şi pe atunci neştiutor de latină, i-a cerut împăratului în mod public aproape în grai tracic să-i dea permisiunea de a se măsura cu aceia care deja se luptau la nivel mai avansat”. Specialiştii noştri în plăsmuiri sînt în stare să spună că Maximin i-a vorbit împăratului roman în limba tătară, chineză sau amneză numai în getă/tracă/rumună nu, chiar dacă Strabon a scris că limba getă şi limba tracă sînt una, pentru ei însă, este nici una! Textul ne mai spune că la începutul secolului lll, exista poporul get care l-a iubit pe Maximin, dar românii ,,români” şi patrioţi ,,de serviciu” au ajuns să iubească numai minciuna şi trădarea, falsificîndu-se în totalitate istoria şi cultura strămoşească, îndobitocindu-ne în mîlul otrăvitor al latrinităţii!

Iordanes scria în Getica pe la anii 550, despre aceleaşi fapte amintite de Symmachus, la paragraful 84, unde ne lămureşte ce ,,latină” vorbeau neamurile arimine pe la anii 200: ,, Acesta într-o zi pe cînd domnea împăratul Severus care tocmai serba ziua de naştere a fiului său, a venit la armată ca tînăr recrut, după ce îşi petrecuse anii ca păstor la ţară. Împăratul tocmai dăduse nişte jocuri militare, iar Maximin cînd le-a văzut, deşi adolescent semibarbar, fiindcă se puseseră premii, în limba părinţilor săi, a cerut împăratului permisiunea de a lupta cu militarii pregătiţi pentru concurs.”

Textele scrise la mijlocul secolului Vl al erei noastre le dă rău în bot latriniştilor cu snoava lor urduroasă şi otrăvitoare! Dacă Strabon ne-a lăsat informaţia că limba tracă şi limba getă sînt una şi aceeaşi, iar Symmachus şi Iordanes spun despre tracul Maximin ,,pe atunci neştiutor de latină”, că s-a adresat împăratului roman de neam get/trac Septimius Severus pe la anul 195 ,,în limba părinţilor săi.” întreb leprele trădătoare unde se zbenguie veseloasa latinitate prin limba neamurilor arimine? Să le luăm la desluşit şi pieptănat pe îndelete, astfel să nu mai înghiţim gogoşi cu plete şi să ne ploconim în faţa maimuţelor cu ţilindru. Maximin Tracul s-a născut în anul 173, iar fapta la care fac referire cei doi autori se petrece în primii ani de domnie ai împăratului roman Septimius Severus(193-211) pe care senatorii de neam romanic îl batjocoreau cu expresia ,,micul trac”. Regatul Traciei a fost transformat în provincie romană în anul 46 al erei noastre şi deci după 150 de ani de ocupaţie a romanilor, canci latinizare printre traci!!! Rău aţi deocheat istoria întunecaţilor! Dacă tracii nici după 150 de ani de ocupaţie romană nu cunoşteau latina, iar soldaţii geţi încorporaţi în armata imperială, cam în aceeaşi perioadă se îndemnau la luptă cu strigătele strămoşeşti, adică limba getă cum am arătat mai sus, este o crimă şi o infamie la adresa adevărului să susţii că geţii, în acelaşi număr de ani şi-au pierdut complet limba, însuşindu-şi latina populară, pe care Arrianus o numeşte fără ezitare ,,limba getă”.

Aceste informaţii dovedesc faptul că istoricii şi limbiştii români au organizat o mare conspiraţie împotriva istoriei, culturii şi identităţii geţilor ca strămoşi ai românilor, pentru a-şi sluji cu mare supuşenie stăpînii ce îi plăteau; şărpăria romanică de la Vatican sub controlul iezuiţilor şi şărpăria iahvistă sub controlul mafiei sioniste.

Pe la anii 396, Paulinus din Nola îşi vizitează prietenul Nicetas care era episcop de Remesiana, la sud de Dunăre şi spune că-i avea sub îndrumarea sa pe geţi şi daci, de pe ambele maluri ale fluviului. ,,Marele istoric al românilor” V. Pîrvan în Getica sa are o străfulgerare genială şi spune că prin ,,geţi şi daci” trebuie înţeleşi ,,goţii” de pe ambele maluri ale Dunării iar prin ,,sciţii” ,,potrivit limbii literare a vremii” nu sînt decît ,,locuitorii vechii Dacii dintre Tisa şi Nistru care pot fi goţi sau daci”. Iar aceasta este una dintre sclipitoarele tîmpenii cu care se făleşte cu neruşinare cultura română.

Mai găsim în Getica lui Iordanes o informaţie interesantă pentru neamul nostru la paragraful 176 ,,Căci îi tulburase o mînă de goţi federaţi, care cu contele Gaina, prădaseră Constantinopolul. Aşadar patriciul Aetius, pe atunci şeful armatei, născut în cetatea Durostor, din neamul vitejilor moesieni, …prin imense pierderi omeneşti silise trufaşa barbarie a suevilor şi francilor să-şi pună ceafa sub jugul imperiului roman”. Faptele se petrec pe la anul 439 dar nu este vorbă că aceşti geţi/goţi federaţi în frunte cu o Găină, au penit rău faimoasa armie a romeilor formată toată numai din cocoşi de soi. Nu numai că existau ca popor vînjos şi năvalnic la nord de Istru, numit geţi sau goţi, ce primeau bani de la bizantini în calitate de federaţi, dar se încumetau să prade capitala Constantinopol, fioroşii geţi ai contelui Gaina îndrăznînd a pătrunde prin acţiuni militare pînă în inima imperiului roman. Nu se leagă deloc latrinitatea voastră mincinoasă cu adevărul istoric relatat de atîtea ori de izvoarele epigrafice.

Un alt înscris vechi care îi pomeneşte pe geţi sau valahi pe la mijlocul secolului V, este Historia delle azione d’Attila cognominato flagello di Dio apărută la anul 1710, care scrie, că la năvălirea hunilor conduşi de Attila asupra oraşului Aquilea din anul 452, au participat şi corpuri de oştire ale valahilor şi cumanilor.

Şi în scrierile timpurii ale germanilor Nibelungenlied găsim informaţii despre ,,ducele Rumunc din ţara Valahă” care a venit la curtea lui Atilla împreună cu 700 de oşteni. Această informaţie arată că baştina neamului nostru străbun nu a fost părăsită de geţi sau daci aşa cum minte cu neruşinare Pîrvan, iar dacă Rumunc era duce înseamnă că exista o structură statală ce se subordona hunilor dar aveau propria organizare şi armată! Adevărul arătat mai sus este confirmat de mai multe ori de Getica lui Iordanes.

Dar limba şi cultura geţilor, cu tot holocaustul pornit de Militia Cristi împotriva lor, a supravieţuit în unele regiuni unde aceste hoarde criminale nu şi-au putut face de cap ca la Roma şi Bizanţ. În anul 1597 apare la Bruxelles, scrierea latină Despre literele şi limba Geţilor sau Goţilor, avîndu-l ca autor pe Bonaventura Vulcanius. El ne spune în lucrare despre literele getice care au fost chiar înaintea celor greceşti şi latine şi despre o literatură getică scrisă în limba geţilor din care el a văzut ,,nişte file rupte din bibliotecile belgice publice, ca nişte rămăşiţe dintr-un naufragiu.” Criminalii acestui naufragiu provocat sînt căpeteniile iudeo-satanismului impus prin foc şi sabie în anul 380 ca religie oficială în imperiul roman. Sigur există şi alte informaţii dar specialiştii noştri în plăsmuiri lucrează numai după plan sau ,,indicaţii preţioase.”

O altă sursă a dovedirii existenţei limbii strămoşeşti şi după ocuparea parţială a Geţiei din anul 106, sînt inscripţiile cultului mitraic. În număr de cîteva mii, aceste inscripţii figurează la capitolul ,,cultura elenistică” o născocire a culturnicilor occidentali de pe la mijlocul secolului XlX, cînd descoperind o mulţime de texte care nu puteau fi citite nici în latină dar nici în greacă, au tras ei concluzia, că această limbă o vorbea oştirea lui Alexandru Macedon. Citirea acestor texte ,,elenistice” este toată falsă şi intră în acea amplă acţiune de manipulare şi falsificare a istoriei şi culturii Europei din secolul XlX, cînd unii nu mai aveau loc de alţii iar mintea le clocotea ca un vulcan în erupţie.

Mitraismul în imperiu roman a început să se răspîndească de la Dunărea de Jos, adică provinciile Mesia şi Dacia, iar pe începutul secolului lll, geţii formau baza oştirii romane cum sînt faptele consemnate în atîtea scrieri antice. Scriitorul latin Firmicus Maternus care a scris între anii 346-350 lucrarea De errore profanarum religionum, spune că limba de cult în mitraism nu era nici greaca, nici latina, ci limba lui originală, şi ne cam lasă cu ochii în soare despre obîrşia acestei limbi, dar o putem afla foarte uşor dacă vrem. Mitraismul a ajuns în Roma pe la mijlocul secolului l al erei noastre şi începînd cu anul 181, a devenit cultul oficial al împăraţilor pînă în anul 378 cînd a murit ultimul împărat get Valens, care conducea imperiul roman. Ori acest cult era practicat în special de armată şi funcţionărimea imperială, iar oştirea era formată în mare parte din neamurile arimine ale geţilor, tracilor şi mesilor, dar şi soldaţii altor neamuri din armata romană practicau acest cult. Limba de slujire a mitraismului, era limba getă aşa cum ne spune Arrianus despre soldăţimea getă din armată imperială care îşi folosea propria limbă în treburile militare. Cum originea mitraismului este dovedită arheologic în lumea geţilor din Mesia şi Getia, limba cultică a fost limba getă/rumuna, informaţie venită chiar din lumea latină care nu-i prea îndesa pe geţi cu mare iubire.

Wulfila(311 - 381), cărturar got spun ei, dar mai sigur capadocian născut şi crescut în Geţia, le-a scris goţilor din nordul Istrului către sfîrşitul vieţii o tălmăcire după Tora, într-un alfabet luat tot din tolba neamului arimin. În tălmăcirea lui Wulfila există cîteva sute de cuvinte româneşti, şi asta cu 1000 de ani înainte de pretinsa formare a limbii române! Goţii au format împreună cu geţii din estul Carpaţilor după anul 106 imperiul Amal care a dăinuit pînă ce l-au distrus hunii în anul 376. Dacă cuvintele româneşti existau în limba gotă cînd Wulfila a scris cartea, înseamnă că limba getă/rumună era deja formată cu un lexic bogat din care se înfruptau şi alţii! Mai rămîne să spuneţi tovarăşi specialişti că neamul get a venit de pe lună sau ai ieşit de sub pământ, la puhoiul de fărădelegi făcut în dauna strămoşilor mei – voi pretindeţi că aveţi alte rădăcini – una în plus nu mai poate distruge prea mult!

Generalul bizantin Belizarie, după ce a învins în anul 553 regatul ,,ostrogot’’ creat de Teodoric cel Mare în Italia, şi-a luat numele de GETICUS MAXIMUS pentru a arăta istoriei pe cine a cucerit. Ori nu ştia el cu cine a purtat luptele în Italia, ori istoria este atît de falsificată, încît o rescriere a ei, ar produce un adevărat dezastru la unele bordeie de jeguri alese şi feţe cu educaţie de tîlhari! Dacă tot avem ,,specialişti’’ în născociri, propun ca regatul ostrogot să se numească ,,piticot’’, iar generalul bizantin se va numi piticoticus maximus, de nu se va supăra răposatul, sau poate că s-a luptat cu un popor de năluci, aşa cum s-au luptat romanii după anul 106, cînd îi tot atacau nălucile geţilor morţi în luptele din anii 101-102 şi 105-106!

Dar mai există în literatura anitcă o altă denumire a limbii geţilor, menţionată sub numele de ausona. Ovidiu, nefericitul roman care a fost mazîlit la Tomis pentru că avea venin pe limbă împotriva lui Octavian, scrie înainte de anul 17, anul morţii sale pe pămînturi geţice, în Pontice I,2, 83-84 despre luptătorii geţi următoarele: ,,Maxima pars hominum nec te, pulcherinna, curant/ Roma, nec Ausonii militis arma tinent.’’ Versurile tălmăcite pe limba noastră zic aşa: ,În cel mai înalt grad grupul omenesc al luptătorilor ausoni îşi zăngăne armele şi nu tu frumoasă şi îngrijită Romă, nu tu!

Adică geţilor nu le tremura freza de faima Romei cum ne este de mărturie scrierea lui Ovidiu, aşa cum se întîmplă astăzi cu conducătorii românilor care ajunşi în fruntea mesei, în loc să-şi apere neamul şi glia de răi şi rele, îi pradă şi îi vînd ca pe o turmă de vite.

Prelatul hispanic Paulus Orosius scrie în lucrarea Istorii terminată în anul 417 despre aseni care erau sufletele geţilor ce au murit în luptă şi se bucurau de cinstirea tuturor ca mari eroi iar într-un sens mai larg erau acei oameni pătrunşi de o adîncă înţelepciune a cărţilor sfinte ce te duceau la nemurire.

În anul 448 împăratul Teodosiu ll al Bizanţului trimite la Atila o solie ca să trateze despre birul pretins de huni ca să nu le calce graniţele romeilor. Din delegaţie a făcut parte şi istoricul Priscus care ne-a lăsat informaţia că apropiindu-se de reşedinţa hunilor ce era undeva în Banat a stat de vorbă cu o persoană care a spus că este de neam auson şi băştinaş. La masa dată în cinstea soliei bizantine de către căpetenia hunilor, grecul a stat tot lîngă un auson care vorbea cu ceilalţi în limba ausonă dar mesenii mai vorbeau în hună şi gotă. ,,..apropiindu-se cineva pe care după haina lui scitică eu îl luasem drept barbar, m-a salutat în limba elină zicîndu-mi: Gaire! Aşa că eu fireşte m-am mirat că unul dintre sciţi vorbeşte elineşte, căci, amestecătură de neamuri ei se mulţumesc cu propria limbă barbară a fiecăruia, fie cea a hunilor, fie cea a goţilor, ba fie cea a ausonilor, aceia care sînt mai amestecaţi cu romanii şi nu uşor le vine lor a vorbi elineşte, afară numai doară a celor robiţi din Tracia sau de pe coastele Iliriei. În pasajul al doilea Priscus aminteşte că la masa lui Attila apare un măscărici numit Zercon, care făcea pe toţi să rîdă împleticind talmeş-balmeş la un loc vorbe luate din cele trei limbi ale ţării, anume limba ausonilor, hunilor şi goţilor. În al treilea pasaj, Priscus ne spune că la acelaşi prînz, un barbar care şedea la masă lîngă dînsul şi care cunoştea limba ausonilor, i-a vorbit în această limbă şi Priscus l-a şi înţeles, - ceea ce nu se putea întîmpla dacă ausonii nu ar fi avut un grai apropiat de latină cea vorbită de pe atunci pe care o cunoştea solul grec. În textul lui Suidas din secolul X în care este reprodus Priscus este făcută precizarea ,,iar ausoni însemnează regi”.

Bizantinul Ioan Cinnamus scrie o Historiae şi la Vl, 3 îi aminteşte pe vitejii ausoni: ,,Iar lui Leon, i-a dat ordin să năvălească cu o armată din altă parte, mai ales cu o nenumărată mulţime de valahi despre care se spune că au fost colonii de odinioară ai italicilor, să atace Ungaria din locurile vecine cu Pontul Euxin, pe unde nimeni pînă acum, din primele veacuri nu i-a atacat…. şi invadînd Ungaria au ajuns în mai multe sate populate şi fac o mare pradă. Ucid mulţi oameni şi pe foarte mulţi îi iau prizonieri şi cînd s-au gîndit să plece de acolo, fac o troiţă de metal pe care o aşază acolo cu următoarea inscripţie: în vreme cînd la Roma stăpînirea o avea divul Manuel(1143-1175), cea mai de seamă glorie a augustei dinastii a Comnenilor>>”. Deci la mijlocul secolului Xll, dar sigur şi mult mai înainte, chiar înainte de secolul l al erei noastre, poporul ales de Sîntu, adică neamul geţilor scoborîtor din zei, mai era numit, ausoni, aseni sau eseni. După căpăţînile istoricilor noştri, geţii pot fi numiţi şi huni, turci sau tătari pentru că tot nu mai interesează pe nimeni istoria românilor de astăzi. În anexa lucrării Fasti Getici o Gotici o adăugire la Storia d’Italia del Medio Evo, istoricul italian Carlo Troya, referindu-se la războaiele purtate de Domiţian cu geţii conduşi de mato Gezina în anul 86, citîndu-l pe Orosius scrie: ,,Tacitus spune că nu îndrăzneşte să arate numărul romanilor ucişi, relatează Paulus Orosius care ar fi citit această afirmaţie în cărţile lui Tacitus atunci încă existente, astăzi dispărute. Geţii care s-au distins în această luptă au fost numiţi auseni sau aseni – eroi – pe care Zamolxe îi iubeşte cel mai mult şi autorul lor învăţat crede că au plecat cu Odin în Scandinavia”. Astăzi, urmaşii faimoşilor geţi iubitori de Zamolxe, au ajuns un popor de balamuc care urăsc şi trădează glia străbună ca pe o curvă de margine de drum.

Identificarea ausonei cu limba getă sau valahă cum au fost numiţi mai tîrziu strămoşii noştri, este făcută şi de către prelatul ungur Otrokocis în lucrarea Origines hungarice, tipărită în anul 1693, care scrie la cap. lV despre vizita lui Priscus la curtea hunilor: ,,…N-a neglijat acest Priscus să ne consemneze care ar fi fost limbile folosite în jurul lui Atila… Presupune în acestea că unii dintre huni chiar, datorită legăturilor cu romanii, îşi dădeau silinţa să vorbească limba gotă(care este înrudită cu alana) şi ausona. Unde prin limba ausonă înţeleg valaha, leită latina coruptă”.

Dar limba getă apare amintită în unele texte din secolele lV-Vll ale erei creştine sub numele de limba besă, nume, care limbiştilor şi istoricilor români nu le spune nimic pentru că ei nu fac cercetare, ci execută nişte ordine criminale ale altora sau îşi consideră propriile nebunii drept revelaţii şi adevăruri absolute!

Ioan Chrysostomul(349-407), zis şi Gură de Aur, a fost unul dintre cei mai luminaţi prelaţi ai bisericii creştine şi, datorită culturii sale şi modului de viaţă foarte simplu, a fost impus ca patriarh al Constantinopolului în anul 397 de către împăratul Arcadios, apoi depus şi exilat în Armenia în anul 404 pentru atitudinea lui împotriva abuzurilor clerului şi a inechităţilor sociale grave pe care le promova noua religie în imperiu. În scrierile lui teologice aminteşte de mai multe ori că tracii şi besii aveau în limba lor ca texte sacre o carte numită Biblia. Dacă era făcătura satanistă a iudeilor – Tora sau/şi Talmud – prelatul grec trebuia să scrie Pentateuh, Sfînta Scriptură sau Scrierile Sfinte, pentru că aşa numeau ei în acele timpuri scrierile mozaicilor. Biblia era scrierea sacră a neamurilor arimine amintită chiar de greci, încă din secolul V î.e.n. cînd pe hornurile ivriţilor nu se vedeau fumegaţii de revelaţii şi alte născociri sataniste. Iar Strabon scrie că limba tracă este una cu limba getă, dar nu pun punct discuţiei pentru că mai sînt şi alte informaţii de lămurit.

La British Library din Londra există o carte foarte veche pe care englezii o numesc Biblia Bessica fiind scrisă într-un alfabet care foloseşte semne asemănătoare cu cel grec şi semne asemănătoare cu cele din alfabetul chirilic, dar cu mult timp înaintea apariţiei ,,alfabetului chirilic”!

Din lucrarea Vieţile Sfînţilor, aflăm că sfîntul Teodosie a întemeiat o mănăstirea pe la 465 la răsărit de Bethleem, adică în regiunea unde esenii veniţi din Carpaţi erau ,,acasă” la ei de cîteva sute de ani iar pe la sfîrşitul secolului lV, li s-a alăturat sfîntul Ieronim şi tot în acele vremi şi prin acele locuri existau patru biserici: una ce slujea de bolniţă bolnavilor mintal, alta în care ţinea slujba în greacă, alta unde "neamul besilor înălţa în limba lor rugăciunile Stăpînului comun" şi o alta, care era a armenilor/siriecilor sau caldeenilor. Este de reţinut că autorul spune că besii înălţau rugăciuni în limba lor ,,Stăpînului comun”, prin această precizare el dorea să arate că neamul lor în baştina din Balcani, Dobrogea şi sudul Moldovei mai practica un cult – adevărata religie a crucii, adică religia strămoşilor geţi – foarte apropiat de făcătura iudeilor numită creştinism. Slujbele le ţineau în limba besă cum spune autorul, adică limba lor din baştina carpatină. Mai mulţi scriitori din acele vremuri amintesc de mănăstirile besilor din Palestina precum şi de cea pe care o aveau la anul 553 în Constantinopol.

În anul 570 A. D. Antonius Placentius scrie în Hierosolymitanum că a ajuns în valea dintre munţii Horeb şi Sina: ,,Cum am intrat mai jos în mănăstirea de origine şi unde, de asemenea sînt trei abaţii, slujite cu pricepere în limbile greacă, latină, siriacă, egipteană şi besă.” Autorul scrie despre două limbi distincte; latina şi besa, excluzîndu-se orice confuzie dacă nu ai în cap ceva infuzie de prostie şi golănie trădătoare. Ioan Moscu, ne lasă informaţii că în acele vremuri din secolul Vl în Palestina exista o mănăstire unde se slujea în limba besă şi una în limba siriacă iar în Viaţa sfîntului Sava se vorbeşte de mai multe mănăstiri din Palestina unde se slujea în limba besă. Besii au fost geţii cei plimbăreţi care treceau Istrul din nord spre sud, iar izvoarele istorice îi aminteşte pe un teritoriu ce este în prezent cuprins la graniţele dintre Bulgariei, Serbiei - Cosovo, Macedoniei şi Greciei, obîrşia lor fiind se pare în sudul Moldovei. Lingvistic, timpul ne-a păstrat un indiciu în această direcţie; partea sudică a Moldovei dintre Siret şi Nistru, apare cu numele de Bessarabia pe o hartă de pe la anii 1200. Cuvîntul este compus din numele populaţiei care stăpînea acest teritoriu, neamul bes şi cuvîntul sarabi cu sensul de preoţi sau înţelepţi, adică exact ce ne transmit mai multe izvoare scrise din secolele lV-Vl.

După atîta ură, venin şi munci îndrăcite ale întunecaţilor ivriţi, greci şi latini iar în epoca modernă chiar românii s-au întrecut, străduindu-se să-şi mutileze în totalitate propria identitate lingvistică, istorică şi culturală; din limba besă a rămas chiar o besă!

Cam aşa stăteau adevărurile în capetele unor străini cînd istoria mai încerca să aibă legătură cu adevărul. Odată cu eruperea noilor ,,revelaţii mozaice” de la mijlocul secolului XlX – comunismul, semitismul şi falsificarea prin semitizare a culturii europene şi sionismul – şi românii au avut ,,privilegiul” de a se bucura de asemenea atenţii din partea leprelor cazare. Le-a fost dat mioriticilor carpatini să audă de la această adunătură de urdori ale istoriei, că ei nu sînt băştinaşi ci venetici, pentru că mult timp înaintea lor, a trăit aici un popor semit venit din Palestina, plecînd mai spre est după un popas de cîteva sute de ani să vadă ce este prin alte luni, şi după ce s-a sătura de pribegit prin cîmpiile Rusiei, vrea să vină acasă în Carpaţi, iar românii să-şi caute alt loc sub soare! Au scris secăturile o ,,bogată literatură istorică” prin care urmăreau să se ,,înrădăcineze” în jurul Carpaţilor dar mai ales în partea de est, unde era grosul lor. În acele vremuri, spre deosebire de cele de astăzi, au fost români care le-au dat peste bot urlătorilor de profesie, scriind cu mult curaj adevărul atît de supărător în mutrele născocitorilor.

În studiul Originea românilor şi fonologia dacică, publicat în Timpul nr. 9 din 13 ianuarie 1878, M. Eminescu combate trăsnăile ilustrului istoric austriac Fligier, cazar şi mare iubitor al lui Iahwe, care a ţinut mai multe conferinţe în anii 1876 şi 1877 privind originea românilor iar sinteza a fost făcută în articolul Die Abstammung der Rumänen, apărut în publicaţia Fremden Blatt din 5 ianuarie 1878. El susţinea că românii nu se trag din soldaţii coloni italici, cum apăruse o molimă prin Europa care s-a scurs şi pe meleagurile mioritice, pentru că datorită războaielor civile, Italia a fost secătuită de bărbaţi chiar înaintea lui Traian. Trupele romane care au cucerit Dacia şi apoi au participat la însămînţarea femeilor dace şi deci formarea neamului românilor, ar fi fost formate din semiţi din Asia Mică, Siria şi Palestina iar pentru românii de astăzi este o mare ruşine că nu se taie împrejur ca strămoşii lor!

În articolul menţionat, Eminescu scrie: ,,Limba română e unică în Europa care n-are proprie-vorbind dialecte. Pe-o întindere de pământ atît de mare, despărţiţi prin munţi şi fluvii, românii vorbesc o singură limbă. Prin urmare elementele din cari s-au zămislit poporul românesc, n-au putut să fie decît numai două. În orice caz, însă semiţii d-lui Fligier ar fi lăsat o urmă cît de slabă, care însă nu se găseşte deloc. Să presupunem că toate cuvintele semitice au dispărut, n-ar fi dispărut însă gîtlejul, cerul gurii şi părătuşul lor, deci am găsi urme de fonologie semitică în limba română, caz care asemenea nu se întîmplă. Am trebui azi să avem o limbă latină pronunţată jidoveşte. Toţi ştiu că jidanii moderni de exemplu, chiar de o sută de ani să fie în ţară, nu sînt în stare să pronunţe româneşte.Nu ştim cum e istoric constatat că coloniştii ar fi fost semiţi. Ex toto orbio Romano a lui Eutropius(singurul loc ce vorbeşte despre colonizare), nu poate fi interpretat prin Siria, Asia mică ş.a….

Coborîrea din traci o negăm pur şi simplu. Afirmati obstat probatio. Dacă n-ar exista această regulă salutară a logicei elementare, ne-am bălăbăni vecinic cu sute de mii de păreri. Poate c-am ieşi la urmă şi chinezi şi turcomani şi tot ce ar pofti cineva. Prin simplă afirmare nu se dovedeşte nimic.” Mozaicii au păstrat în mare taină adevărul că în ebraica veche există sute de cuvinte care sînt identice sau asemănătoare cu limba română veche pentru că atunci lucrurile s-ar fi discutat altfel şi primatul semitismului în lume cu care ei făceau atîta tărăboi prin Europa, s-ar fi dus dracului, dispărînd şi miracolul revelaţiilor Torei, iar iudeo-cretinii ar fi descoperit că totul este o făcătură oribilă.

Ne mai spune Marele Român, că aceste născociri despre originea neamului nostru, îi poate da dreptul oricărui netrebnic să spună orice despre identitatea românilor fără a fi obligat să arate cu dovezi istorice şi lingvistice ce susţine. Astăzi nişte lepre, chiar mioritice, ne fac traci migraţi din sudul Dunării pentru că ei slujesc MOSAD-ul şi Satana. Ce să le faci acestor scapeţi, şi ţeapa ar fi o cinste prea mare! Dacă noi am luat mulţimi de cuvinte de la bulgari, slavi, greci şi turci, înseamnă că ne-am format ca popor după ei, dar în sudul Dunării iar Roesller are dreptate în totalitate, la fel şi cazarii care spun că ei au fost primii locuitori în Carpaţi potrivit planului Poexoto. Slavii sud-dunăreni spun că atunci cînd au luat ei în stăpînire aceste ţinuturi nu mirosea nicăieri a opincă mioritică, deci patria noastră este pe nicăieri!

Iorga spunea despre istoricii români din vremea sa, că sînt scribii oficiali ai partidelor politice care au făcut numai rău adevărului istoric, dar ce te faci cu tîrîturile care au ajuns ,,istorici de serviciu” în solda duşmanilor românilor. În Istoria literaturii române contemporane, considera cunoştinţele lui Tocilescu în domeniul istoriei ,,o erudiţie de paradă” iar istoricul Theohari Antonescu spunea despre acelaşi personaj că este un amator cu pretenţii de profesor. Mai scria Iorga despre aceşti istorici că sînt ,,mediocrităţi convenabile” care au otrăvit minţile multor generaţii de studenţi şi elevi, iar nivelul lor de cunoaştere a fost totdeauna foarte departe de vanitatea pretenţiilor. În Istoria poporului român, lucrare apărută în limba română în anul 1985, fiind tradusă după Geschichte des Rümänischen Volkes in Rahmenseiner Staatsbildungen apărută la Gotha în anul 1905, marele om de cultură scrie la p. 13: ,,Ură şi exagerare de sine au îndrumat pînă acum pana celor mai mulţi dintre scriitorii istoriei românilor şi ce a rezultat de aici nu e greu de ghicit; numai păreri sucite, opuse adevărului, pe care neştiutorii şi le-au însuşit şi răspîndit cu o grabă uimitoare.”

Programul acesta drăcesc de falsificare a istoriei noastre de către ,,specialiştii” în istorie şi istorii plăsmuite şi îndobitocire a românilor, a fost observat prima dată de Mihai Eminescu, care prin articolele sale a încercat să combată acţiunea criminală. Dar ei au lucrat în continuare în şărpăria întunecaţilor cu mult spor, iar revolta lui Iorga a fost încă un puternic strigăt de groază la ceea ce li se pregătea urmaşilor geţilor.

Unul dintre cei mai perfizi uneltitori împotriva adevărului, a fost V. Pîrvan cu Getica lui, o adevărată evanghelie a minciunilor antiromâneşti.

Astăzi avem chiar ,,patrioţi de serviciu” care fac circ în public cu negarea pretinsului holocaust din România, dar refuză să probeze cu dovezi aceste alegaţii, deşi ele stau la îndemînă şi sînt cu miile sau sutele de mii! Ba încă se mai laudă cu neruşinare aceşti ,,patrioţi de serviciu” că defilează la toartă cu rabinii iubitori de români. Halal gând de visare la o Românie Mare! La dovezile zdrobitoare venite de la scriitorii antici prezentate mai sus, istoricii şi limbiştii români răspund cam aşa: ei şi, îi priveşte ce au scris şi de ce au scris! Noi avem de îndeplinit nişte planuri cu indicaţii preţioase şi nu ne vom abate de la ele cu nimic!



Vai, păgînătate-amară,

Cum ne-aţi lăsat fără ţară!

Fără suflet, fără buni,

Fără neamul din străbuni!

~ROMANIA LEAGANUL CIVILIZATIEI EUROPENE! ~

sunt un tip timid,nu vrei să mă cunoști,fromoaso! Au încercat toate nevestele mele dar....

```ROMANIA LEAGANUL CIVILIZATIEI EUROPENE!````

Schimbă măi titlul în România Leagănul hoției, a imbecilitîții Europene ...!

sunt un tip timid,nu vrei să mă cunoști,fromoaso! Au încercat toate nevestele mele dar....

De la: DanubianKnight, la data 2010-10-17 18:54:06

De la: profesor2010, la data 2010-10-15 20:52:45Apropo de aceasta nebunie cu hungarismul, se stie deja, ca mai sint oameni, originari din huni si hunguri, ce seamana perfect cu mongoloizii. Sint pe net. Au gene f puternice. Cei care seamana doar cu europenii, sint ...europeni. Si numai cu numele hunguri. Huni si hunguri cu par blond, saten, si ochi albastrii si verzi, nu exista in genetica lor. Sint autohtoni. Deci manevra lor ca sint unguri autohtoni, dintotdeauna, este o minciuna. Sint oameni, vreo 90% autohtoni, genetic, sau cu nume schimbat obligatoriu, in trecut

Ungurii provin din Asia, dar sunt si autohtoni in felul urmator: populatia care a venit cu Arpad in anii 896-900, trecand din stepele rusesti prin Basarabia si vestul Ucrainei, pentru a traversa Carpatii Nordici si a navali in Panonia, apartinea in mod cer unui tip rasial asiatic. Rudele cele mai apropiate ale ungurilor nu sunt finicii de la Marea Baltica, ci populatiile hanti si mansi din Siberia de Vest (unde au chiar si o regiune autonoma in cadrul Rusiei). Acestia au pastrat aspectul fizic asiatic. Insa, cand au intrat in Panonia ungurii nu au gasit acolo un pustiu lipsit de populatie. Stim ca regiunea era locuita din descoperirile arheologice si avem doua surse scrise independente, "Povestea vremurilor de demult", cunoscuta si drept Cronica lui Nestor, cea mai veche cronica ruseasca, si "Gesta Hungarorum et Hunnorum" a cronicarului medieval maghiar Simon de Keza, care ne dau identitatea etnica a locuitorilor din Panonia sfarsitului de secol IX: bulgari (in sensul de protobulgari, si ei un popor asiatic care a dat numele poporului slavofon de la sud de Dunare), slavi si vlahi (urmasii populatiei autohtone romanizate a Panoniei). Fara indoiala, o parte din acesti locuitori s-au refugiat in regiunile invecinate, dar cei mai multi au ramas pe loc sub noua stapanire care, asa cum s-a intamplat de multe ori in istorie, si-a impus limba desi reprezentantii sai erau o populatie minoritara si nu majoritara. Asadar, ungurii traitori azi sunt in mai mare masura urmasii biologici ai slavilor, vlahilor si bulgarilor panonici maghiarizati decat ai cuceritorilor asiatici si asta explica de ce, desi vorbesc o limba asiatica, ungurii sunt un popor cu aspect fizic european.

In ce-i priveste pe huni, raportarea ungurilor la ei tine de un mit istoric fals. Hunii nu erau un popor fino-ugric, ci mongol (apar sub numele "xiognu" in textele antice chineze, iar navalirile lor au determinat prima construire a Marelui Zid sub dinastiile Qin si Han). Ei au trait intr-adevar in Panonia intre anii 376 si 454, dar la un an dupa moartea lui Attila au fost zdrobiti si alungati de o coalitie de triburi germanice, condusa de gepizi si longobarzi. Asadar, la sosirea lui Attila in Panonia nu mai exista picior de hun acolo de 442 de ani; cat priveste eventuala formare a ungurilor din hunii refugiati spre Est, aceasta este in mod evident o teorie falsa pentru ca, dincolo de o asemanare de nume, cele doua popoare nu erau inrudite.

Este in interesul nostru, al tuturor romanilor, fie ca traim in Romania sau in strainatate, ca tara si civilizatia noastra sa devina mai bine cunoscute in plan mondial, pentru ca astfel nu vom mai fi confundati cu altii, nu se va mai crede ca suntem cu totii o natie de cersetori si de hoti, si cand vom reusi sa inlocuim dispretul cu respect, fiecare dintre noi nu va avea decat de castigat. Asta au facut si alte natii, dispretuite in trecut, precum evreii, polonezii si irlandezii. Iar pentru promovarea in lume a propriei culturi orice mijloc, oricat de bizar, trebuie incercat. Prin urmare, va invit sa semnati petitia de la linkul urmator, in incercarea de a obtine ca una din noile planete descoperite in sistemul solar (conform definitiei oficiale din 2006, care omologheaza in sistemul solar opt planete, de la Mercur la Neptun, si cinci planete pitice, inclusiv Pluto, numarul acestora din urma fiind in crestere) sa poarte numele zeului geto-dac Gebeleizis: www.petitieonline.ro/petitie-p06606049.html. Nu va costa decat cateva minute, si cu putin noroc orice copil de oriunde va invata la scoala ceva ce are legatura cu Romania.

Asta am spus-o eu, nu personajul acela ...profesor. Se baga pe toate topicele unde nu e treaba lui, si baga intepaturi. Practic injura tot ce e rominesc, pe un forum rominesc.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

titlul nu poate fi schimbat!
VA ROG SA VA PRECIZATI SURSA PE CARE O CITATI IN POSTARILE Dvs., ATUNCI CAND EA EXISTA, ORI SA SUBLINIATI CARE E CONTRIBUTIA PERSONALA PRIVITOR LA INFORMATIA POSTATA. CRED CA E MAI RIGUROS ASA, FINDCA TEMA NU ESTE DELOC UNA LA INDEMANA ORICUI, INDIFERENT CAT DE ROMAN S-AR SIMTI ACELA...!

de omnia dubitandum

De la: profesor2010, la data 2010-11-01 14:52:12 ```ROMANIA LEAGANUL CIVILIZATIEI EUROPENE!````

Schimbă măi titlul în România Leagănul hoției, a imbecilitîții Europene ...!

Tovarasuuuuuu'.............mancator de carne cruda ,de la seaua callui,voi Hungurii ,nici astazi nu stiti ,de unde si incotro mergeti...................Este cineva care v-a numit BOZGORI si cred ,incet ,incet ca are dreptate!.....................

De la: cristianvitu, la data 2010-11-01 15:15:47titlul nu poate fi schimbat!
VA ROG SA VA PRECIZATI SURSA PE CARE O CITATI IN POSTARILE Dvs., ATUNCI CAND EA EXISTA, ORI SA SUBLINIATI CARE E CONTRIBUTIA PERSONALA PRIVITOR LA INFORMATIA POSTATA. CRED CA E MAI RIGUROS ASA, FINDCA TEMA NU ESTE DELOC UNA LA INDEMANA ORICUI, INDIFERENT CAT DE ROMAN S-AR SIMTI ACELA...!

Simtul Romanulu,i estechemarea pamantului stramosesc,numai ca ,,Profesorul ''este o cartita ,care latra ,fara sa stie ce latra,din goana calului!

De la: cristianvitu, la data 2010-11-01 15:15:47titlul nu poate fi schimbat!
VA ROG SA VA PRECIZATI SURSA PE CARE O CITATI IN POSTARILE Dvs., ATUNCI CAND EA EXISTA, ORI SA SUBLINIATI CARE E CONTRIBUTIA PERSONALA PRIVITOR LA INFORMATIA POSTATA. CRED CA E MAI RIGUROS ASA, FINDCA TEMA NU ESTE DELOC UNA LA INDEMANA ORICUI, INDIFERENT CAT DE ROMAN S-AR SIMTI ACELA...!

Mi-a luat o postare a mea, si a pus-o la el, acest profesor. Sint studii care arata ca genetic populatia Europei este modificata doar in proportie de 10% de popoarele din Asia. La asta ma refer.
Iar alte 10 % sint modificari genetice. Si acest 20% este de 40000 de ani. Ca modificare. Cind spui de un blond cu ochi albastrii ca e ungur, e o aberatie. Si nu noi rominii spunem ca ungurii sint romini, ci ei insista ca sint atit de multi. Acum de curind se confrunta cei din autoritatile locale cu acest fenomen de romini cu nume unguresti. Care culmea sint mai ....unguri decit ungurii.......ca si comportare.
Aceste informatii le am de citiva ani, cu genetica, iar cu numele unguresc, am din familie.

Si nu am cum sa urasc ungurii fiindca am in familie unguri. O verisoara jumate unguroaica.
Sint oameni veseli, joviali si prietenosi. Dar pina la injuraturi la adresa natiei mele.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.