Transcriptul emisiunii Zig-zag
Televiziunea Antena 3
Emisiunea ZIG-ZAG
Ora 20.05
TALK-SHOW
Ion Cristoiu in dialog cu Principele Radu al Romaniei
Ion Cristoiu: Înainte de 1989, am fost directorul revistei Teatru. La această revistă unde m-au dus vremurile, printer actorii tineri pe care i-a cultivat revista, s-a numărat și Radu Duda, actualmente Alteța sa regală Principele Radu Duda, candidat independent la președinție. M-am hotărât să fac un taifas cu Principele Radu. Bine ați venit, Alteță. Dumneavoastră vă amintiți mai bine decât mine
ce îmi amintesc despre dumneavoastră ca actor e faptul că am publicat noi odată pe coperta revistei Teatru, dumneavoastră și Carmen Tănase, la Teatrul Național din Iași, Doi pe un balansoar.
Principele Radu: A fost unul dintre cele mai frumoase spectacole ale mele și coperta aceea din păcate ne-a adus oprirea lui. Pentru că Sala Studio de la Teatrul Național din Iași pusese spectacolul fără să aibă toate aprobările.
Ion Cristoiu: V-am făcut un rău fără să știm.
Principele Radu: S-a jucat după aceea fără să mai fie pus pe afiș, avea un succes mare de public, dar piesa fiind americană era puțin mai dificil de plătit
Ion Cristoiu: A, erau drepturile de autor! Mai știți ceva de Carmen Tănase?
Principele Radu: Da, este o actriță cu un succes fabulos la televiziune, acum face un serial care are o trecere extraordinară, chiar și în alte țări, nu numai în România. E un talent extraordinar.
Ion Cristoiu: Dumneavoastră dacă ați fi fost actor acum în activitate, ați fi acceptat să jucați în televiziune?
Principele Radu: Nu cred că aș mai fi fost actor.
Ion Cristoiu: Dacă.
Principele Radu: Nu cred că asta s-ar mai fi întâmplat. Nu putea să fie decât ce a fost. Nu cred că
Ion Cristoiu: Nu se mai putea
Principele Radu: Nu, nu, nu.
Ion Cristoiu: Deseori când trec pe Kiseleff și se vede Palatul Elisabeta, rămân surprins că eu n-am văzut niciodată mișcare. Ce se întâmplă în interiorul palatului ăsta?
Principele Radu: Întâi aveți acest sentiment pentru că e departe de șosea și păstrează o anumită discreție. În al doilea rând, vi se pare că nu mișcă, pentru că nu mișcă precum România.
Ion Cristoiu: Există o viață?
Principele Radu: Palatul are o activitate foarte puternică. Sunt sute de angajamente publice pe care le găzduiește, dar o face altfel decât fac celelalte instituții. Noi am început aici în 2001, prezența acum 8 ani în luna mai, și am făcut tot ce a fost posibil ca în acești 8 ani palatul să lucreze netrădându-și identitatea lui, și atunci acțiunea noastră publică are o particularitate. Nu seamănă cu nimic din ceea ce se face în viața publică românească, mai ales în viața politică. Serile Palatului Elisabeta e un exemplu.
Ion Cristoiu: Vreți să spuneți că aveți o activitate publică? Palatul? Eu credeam că n-are nici viață
Principele Radu: Da, are o activitate publică puternică. Unul din evenimente este Serile Palatului Elisabeta. În fiecare lună, serile au ajuns la cifra 100 - și noi nu suntem de 100 de luni în palat -, pun de fiecare dată întâlnirea sub o anumită temă. De exemplu: Societatea civilă românească, sau Pictorii români,
Uniunea Europeană, NATO, Colegiul Marshall, Comunitatea de afaceri, Camera de comerț a României
Pe urmă avem serile regionale. Cât am fost reprezentant special a trei guverne diferite am făcut mereu serile regionale, care purtau numele județului: Seara doljeană, Seara ieșeană, Seara brașoveană, punând împreună personalități din județul respectiv, de toate felurile, de la oameni de afaceri până la militari sau jurnaliști, și mediul bucureștean, corpul diplomatic, companii de consultanță, pentru a însufleți această comunitate locală ținută într-o stare de umilință de către centru, în general.
Ion Cristoiu: Acolo stau și două familii. Din ce povestiți dumneavoastră, văd că e o instituție.
Principele Radu: Da. Familiile cele două au două apartamente
Ion Cristoiu: Cum arată viața?
Principele Radu: Da, la etajul 1 al palatului sunt două apartamente care stau față în față, e apartamentul maiestăților lor și cel al nostru, fiecare din ele compuse dintr-un șir de două sau trei încăperi, și acolo ne ducem viața în fiecare zi. Restul palatului e folosit tot pentru întâlniri, activități. Secretariatul nostru cuprinde destul de multă lume, dar activitățile sunt făcute pe temeiul Casei regale.
Ion Cristoiu: A, deci e o instituție în acel palat? Nu cum ar crede unii că cele două familii fac acolo
Principele Radu: Da, noi ocupăm câteva zeci de metri pătrați, poate 100, dar restul casei
ca și la Palatul Buckingham.. Regina Elisabeta în camera ei, unde ne primește la ceai, e o cameră nu mai mare decât spațiul unde stăm noi de vorbă. Și de altfel își fierbe apa de la ceai singură. Restul palatului e gigantic și ea primește acolo tot felul de musafiri.
Ion Cristoiu: Există un protocol, luați masa împreună cu maiestatea sa?
Principele Radu: Da.
Ion Cristoiu: Toate cele 3 mese?
Principele Radu: Da, e un anume protocol. Nu toate trei, pentru că regele nu ia micul dejun niciodată. Nu mănâncă decât la prânz, la 12:30, niciodată mai mult, și masa de prânz durează 20 de minute. Cafeaua durează un minut. Nu-i place să piardă vremea cu masa. Iar seara mănâncă amândoi la 18:30 și durează 25 de minute, pentru că mai stăm puțin de vorbă.
Ion Cristoiu: Înseamnă că e contrar tradiției românești, care presupune să stai cât mai mult la masă.
Principele Radu: El și astăzi, la 87 de ani, dacă îmbracă uniforma de la vârsta de 27, se încheie la toți nasturii.
Ion Cristoiu: Stă bine cu sănătatea?
Principele Radu: Da, e foarte bine.
Ion Cristoiu: Și ce face, își scrie memoriile?
Principele Radu: Întâi și întâi își îngrijește jeep-urile în fiecare zi. Se duce la atelier și șurubărește.
Ion Cristoiu: Da, și acum?
Principele Radu: Da. Se bagă sub mașini, le repară. Sunt 9 pe care le-a refăcut de-a lungul a 50 de ani, a refăcut 9 jeep-uri de război. Are grijă de ele. Își verifică corespondența în fiecare zi, scrie o parte din scrisori cu mâna lui, primește tot felul de musafiri, merge prin țară, conduce mașina singur, a mers la un moment dat de la Geneva la Paris și înapoi. De la București la Săvârșin merge numai cu mașina condusă personal.
Ion Cristoiu: Probabil că la fel ca mulți români, aveam impresia că nu face nimic.
Principele Radu: Da, e adevărat.
Ion Cristoiu: Dar acum îmi dau seama că e o activitate intensă. Dumneavoastră ați hotărât să candidați și ați stat de vorbă cu maiestățile sale, sau regele Mihai a spus, ce ar fi dacă ai candida? Mă interesează momentul ăla omenesc.
Principele Radu: Momentul a fost în anul 2007 într-o plimbare prin parcul de la Săvârșin. Erau deja 2-3 ani de când subiectul acesta îmi parvenea mereu în diferite întâlniri. După cum v-am spus și cu alte ocazii, sunt foarte mult timp plecat prin țară, în comunitățile locale. Școli, universități, camere de comerț, administrații locale. Eu cred în puterea comunității locale de a privi cu fruntea sus către lume, de a fi stăpână pe ea însăși.
Ion Cristoiu: Dar la acea plimbare cum a fost? Dumneavoastră ați deschis subiectul?
Principele Radu: Da, i-am spus, pentru că regele nu vine în general la acele întâlniri în țară, și punându-l în temă de fiecare dată cu ce s-a întâmplat, la un moment dat, în anii 2005, 2006 și 2007 în mod special, acest subiect a revenit mereu în discuțiile publice pe care le aveam cu diverse persoane. Presă
Și la acea întâlnire la Săvârșin, era într-o vară, ne-am plimbat prin parc într-o după-amiază, doar noi doi, și i-am spus că acest lucru începe să devină din ce în ce mai mult un subiect. Și că aș vrea să știe acest fapt pentru că e ceva cu totul ieșit din comun, nu e un lucru ușor de înțeles, nici ușor de decis. Și atunci regele a spus textual, după o pauză destul de lungă: Aceasta e o sabie cu două tăișuri.
Ion Cristoiu: Atât? N-a explicat și de ce?
Principele Radu: Nu, dar eu am fost cu totul de acord cu el, că sunt două tăișuri.
Ion Cristoiu: Ce se înțelegea, care e un tăiș și care e altul?
Principele Radu: Că există o parte bună a acestui lucru, pentru că regele a fost toată viața interesat de menținerea în spiritul național și în instituțiile României a unei statalități solide. E singurul lucru care a contat. La urma urmei familia regală e un fel de custode al statului român modern, pe care l-a format. Deci pentru el, principalul lucru, deasupra oricărei forme de guvernământ, este de a păstra pe cât posibil națiunea, cu valorile și forma ei propriu-zisă, și statalitatea și statul, care nu sunt de fapt același lucru. Și ultimii ani regelui i-au adus în mod limpede în față o degradare a statalității ca sumă de valori. E limpede că românul nu mai înțelege prea bine ce înseamnă acest stat.
Ion Cristoiu: Dar dincolo de aceste lucruri, maiestatea sa e apropiat de dumneavoastră ca om. De atunci ați mai discutat, v-ați sfătuit în campania asta electorală? V-a atras atenția asupra vreunui pericol?
Principele Radu: Da, de atunci au trecut 2 ani și jumătate și între timp discuțiile au continuat. Am vorbit și pe parcursul lui 2008, însă regele a făcut de fiecare dată o luare de cunoștință a acestor aspecte, și corespondăm, vorbim destul de des, și puțin câte puțin subiectul a fost întors pe toate părțile și rediscutat până în
2008. După 2 ani de la aducerea lui pe firmament, într-o zi - în 21 februarie - a spus: O să mergem înainte așa. Cred că e un lucru bun de făcut.
Ion Cristoiu: Stați, că totuși sunteți două persoane apropiate. Cum, adică la un moment dat a spus cred că o să mergem înainte? Sau dumneavoastră ați spus: pot să candidez?
Principele Radu: Doi ani a fost continuu discutat acest lucru.
Ion Cristoiu: A, da?
Principele Radu: Da.
Ion Cristoiu: Și de ce? Ezita sau ce?
Principele Radu: Nu a considerat probabil că este momentul. Eu niciodată nu îi spuneam, în acești 2 ani, maiestate, vă rog să facem asta. Eu îi aduceam la cunoștință de fiecare dată situația. Urmărind felul în care lucrurile decurg în România și discutând în continuare
am vorbit mereu despre asta, până au început să îi spună și diverse persoane direct, fără să îi spun eu. Și la începutul lui 2009, întâlnirile noastre au fost mult mai dese. Am mers chiar și noi în Elveția pentru câteva săptămâni, ceea ce n-am mai făcut de ani de zile, și am discutat atunci destul de mult.
Ion Cristoiu: Stați, puteați să vă întâlniți la masă. Nu abordați subiectul acesta?
Principele Radu: Da, dar vreau să vă spun că
la masă în general nu prea vorbim, regele mănâncă foarte puțin și scurt. Nu e timp de vorbit. Dar mai e un motiv pentru care a făcut-o în 2009, în februarie, faptul că era anul electoral. Adică discuția asta în 2007 nu avea atât de mare relevanță, pentru că mai era timp.
Ion Cristoiu: Pot să constat că a vorbit cu dumneavoastră ca un șef de stat, nu ca un socru?
Principele Radu: Da. El e șef de stat și atunci când
Eu nu l-am văzut niciodată pe rege în fața mea ca un socru 100%. Niciodată. Eu n-am uitat nicio clipă că e regele meu în acești ani.
Ion Cristoiu: Observ că toată această discuție a fost cu regele Mihai, și nu cu tatăl Margaretei.
Principele Radu: Absolut.
Ion Cristoiu: E posibil așa ceva?
Principele Radu: Da. Știți ce se întâmplă? E posibil, pentru că oamenii care au profesat această șefie a statului, prin încarnarea ei, sunt asta și când dorm, și când iau micul dejun. M-am întâlnit cu regele Juan Carlos acum, pe 29. El nu e nici socrul meu, nici regele meu. Și cu toate acestea nicio clipă eu nu uit că e regele Spaniei, chiar dacă vorbim în cele mai năstrușnice subiecte. Pentru că el are alt fel de personalitate. El e vorbăreț, jucăuș
Ion Cristoiu: Nu e ca maiestatea sa.
Principele Radu: Nu. Și vorbim multe lucruri care nu au nimic legat de conducerea statului spaniol. Cu toate acestea nu uit nicio clipă cine e. Pentru că astfel de îndeletniciri nu sunt cu adevărat profesii. Sunt destine, nu sunt cariere. Deci omul pe care îl ai în față nu poartă haina unei îndeletniciri. Ci poartă un fel de aripă deasupra lui, care îl duce mai departe.
Ion Cristoiu: Voiam să vă întreb, dumneavoastră erați actorul Radu Duda, v-a schimbat intrarea în această lume a Casei regale a contactelor cu familii regale? Adică erați și înainte așa
sobru, disciplinat, controlat?
Principele Radu: O anumită parte a personalității nu are cum să se schimbe. Am fost educat așa de la vârsta de 0 ani. Am plecat din Maternitatea Elena, din Iași, ca fiu al unei mame de 22 de ani, care era studentă, și am fost crescut într-o lume de oameni în vârstă, a părinților ei și a părinților tatălui meu, până la vârsta de 7 ani.
Ion Cristoiu: Adică la bunici.
Principele Radu: Da. Și bunicii mei erau doi intelectuali foarte, foarte subțiri.
Ion Cristoiu: Severi?
Principele Radu: Nu. Erau foarte în vârstă față de mine, bunicul meu, care a fost medic, era născut în 1894. Deci la venirea mea pe lume era un domn bătrân. Și de altfel nici n-a trăit decât 10 ani
la 10 ani ai mei au murit. Într-un mod cât se poate de dramatic. A făcut un infarct căzând într-o cofetărie, la rând.
Ion Cristoiu: Da.
Principele Radu: A fost un model, a fost un om excepțional. Un om de o extraordinară personalitate, dar din păcate nu aveam decât 10 ani când a dispărut. Pentru mine a rămas ca un model. Iar bunica mea, soția lui, era un reputat profesor de istorie și de limbi străine, și care au contat amândoi enorm pentru mine. Eu fiind născut în 1960, nu mă separau decât 12 ani de momentul în care în România s-a schimbat regimul. Deci ei fatalmente erau oameni care aparțineau în mod automat unui alt
un om care la momentul nașterii mele avea 66 de ani, era un om pe care nu-l mai putea schimba o lume nouă. Și ca atare educația mea a venit în mod direct de la ei, în acel oraș patriarhal, unde se mânca șerbet de trandafir și duminica jucau poker pe 30 de bani împreună cu preotul din capătul străzii și cu profesorii din oraș
Ion Cristoiu: Asta în Iași?
Principele Radu: Nu, era un orășel lângă, Bârlad. La 7 ani m-am întors la Iași, la părinți, unde am găsit doi oameni surprinzător de tineri, despre care nu înțelegeam cum aș putea să îi numesc părinți. Erau ca doi frați mai mari. Mama avea 29 de ani, iar tata 31. Și am rămas în acest raport de prietenie cu ei până la sfârșit.
Ion Cristoiu: De fapt primii 10 ani ați fost cu bunicii.
Principele Radu: Da, și cu părinții a fost un fel de complicitate. Toți împreună eram copiii a doi oameni care la un moment dat n-au mai fost. Și cred că de acolo s-a tras acest fel de sobrietate de care vorbiți, și din natura mea umană, dar și din educația primită de la ei. Și pe urmă când am intrat în familia regelui, nu atât comportamentul maiestății sale
pentru că regele e un om foarte simplu. Îl poți găsi, dacă nu anunți când te duci, în salopetă, la motor.. Dar are ceva în sensul datoriei pe care o are. De fapt acest om e rege pentru că el crede că are o datorie. E singurul motor care îl ține în viață, și care îi dă un sens. Pentru că pentru el din momentul plecării, din 1948, nimic nu a fost reparabil. Pentru el atâta vreme cât n-a putut să își facă datoria față de România, cum a înțeles el, totul a fost o pierdere. Totul e ireparabil. El nu dorește poziții, nu dorește bani, nu dorește bogății. Lui mașinile i-au plăcut pentru performanța lor tehnică, nu pentru culoarea lor sau ca să îi epateze pe ceilalți. De altfel nu știu dacă ați remarcat, regele în București când conduce, conduce mașini foarte scumpe. Dar nimeni nu bagă asta de seamă. Nu pare că e în contrast
asta pentru că are înăuntru acest lucru.
Ion Cristoiu: Au fost anumite elemente de protocol la care v-ați adaptat mai greu? Nu aici, în întâlniri, la Palatul Buckingham, la
Principele Radu: Nu, nu mi-a fost greu, pentru că
Ion Cristoiu: Erați actor.
Principele Radu: Poate că există și ceva din asta care m-a ajutat. Dar întâi și întâi pentru că nimic din ritualul vieții noastre, de exemplu, ritualul de a merge la biserică să aprinzi o lumânare, sau de a merge într-o bibliotecă, toate au un anume sens, ele pornesc de undeva. La un moment dat eu i-am spus cuiva de la palat, o fată care venise să se angajeze cameristă, și care pusese în fața mesei obiectele de folosit pentru mâncare anapoda. Și eu i-am spus, ele se pun altfel, uite așa. Și i-am spus, dar știi de ce? Și ea a spus că e frumos. Și am spus nu, întâi trebuie să fie utile. Furculița e pusă aici nu pentru fanfaronadă, ci pentru că trebuie să fie aproape de mână. Același lucru e și la ritualul de la Palatul Buckingham. El nu e respectat prostește. El a fost pus la cale acum 700 de ani, pentru că exprimă un conținut. Și așa se întâmplă cu absolut tot ritualul statal. Chiar și într-o republică. Pentru că nu toate țările puternice sunt monarhii. Dar nimic din ceea ce ritualul cere, nu e făcut gratuit. Totul are un rost undeva. Citeam zilele trecute despre George Washington cât era de pedant. Dar el nu era pedant din superficialitate. El spunea la un moment dat că indiferent cine intră în cameră, dacă i se adresează, el se ridică în picioare. Dar n-o făcea dintr-o politețe stupidă sau fără rost, o făcea pentru că simțea nevoia să îl onoreze pe celălalt, iar celălalt la rândul lui nu mai putea sfârși decât prin a-l respecta.
Ion Cristoiu: Cât e personalul la palat?
Principele Radu: Sunt 3 cameriste care lucrează
dar dimensiunea palatului e imensă, are 3500 de metri. Deci sunt chiar foarte puține. Există o bucătăreasă, Gina, care e excepțională, și mai ales la patiserie. Există câțiva ofițeri și subofițeri de la SPP care păzesc clădirea și care sunt angajații statului. Există câteva persoane la secretariat, unele sunt angajate de noi, altele sunt angajate de stat, pentru că regele are prin lege dreptul de a avea un mic personal
Ion Cristoiu: Care e criteriul când angajați?
Principele Radu: De asta nu mă ocup eu. E un director al administrației regelui care se ocupă de asta.
Ion Cristoiu: Dar există un criteriu? Bănuiesc că nu angajați orice cameristă.
Principele Radu: E un criteriu, bine, camerista nu e un post atât de complicat. Nu primim doctori în economie la
Ion Cristoiu: Am înțeles. Ați făcut niște dezvăluiri, și o imagine
trebuie să recunoașteți că exista o imagine de porți închise la Casa regală. Spuneți-mi, au trecut 6 luni, regretați că v-ați anunțat candidatura?
Principele Radu: Nu.
Ion Cristoiu: De ce?
Principele Radu: Pentru că este o extraordinară ocazie de verificare pentru mine, ca om care a slujit 8 ani de zile cu tot devotamentul viața publică românească. Am început la 42 de ani mergând la școală, am intrat la Colegiul Național de Apărare, și timp de 4 ani până în 2006 n-am făcut decât să studiez, în timp ce și lucram. E un angajament pe care Principesa și cu mine l-am luat, pentru că am realizat în 2001 când am venit, era momentul când Simion al II-lea lua în primire Guvernul bulgar, am venit odată, și fiecare a luat-o pe un alt drum. Dar amândoi am pornit spre societățile noastre. Și vine un moment în care ai nevoie să îți răspunzi la o întrebare. Întâi și întâi, ești util acestei țări sau nu? Pentru că e evident că lumea de astăzi nu e o lume a moștenirii unui drept prin naștere. Ci o lume a meritului. E un lucru pe care îl verifici în Spania, în Marea Britanie, și cu atât mai mult în țări care se conduc după o Constituție republicană. Nu există în acest moment posibilitatea de a te adresa viitorului numai pentru că te-ai născut cu o poziție. Acest lucru s-a încheiat și sper că toată lumea înțelege că nu se poate întoarce. Dar există un anume fel de a fi util țării, pe care îl are de evaluat chiar și cineva care s-a născut într-o familie regală, dar cu atât mai mult cineva care a intrat fără să fi fost născut în ea. Eu fiind un român născut într-o familie obișnuită, am cu atât mai mult obligația istorică de a fi o punte de legătură între familie și țară.
Ion Cristoiu: Dacă nu ați fi fost Principele Radu Duda, ați fi candidat?
Principele Radu: Niciodată.
Ion Cristoiu: De ce?
Principele Radu: Pentru că nu ar fi arătat niciodată viața mea în acest fel. Nu aș fi fost un personaj public care dorește să ajungă om de stat. Aș fi fost un om de artă și aș fi încheiat ca om de artă. Este exclusiv datorată identității mele actuale pe care însă am asumat-o nu ca pe un personaj sau ca pe o haină, ci am asumat-o în sângele meu, în viața mea, în respirația mea
Nu e vorba doar de cazul meu particular. Și nici de un merit personal. În Suedia există un caz celebru. Soția regelui Carl Gustaf a fost translator. Era o tânără fată din Germania, foarte frumoasă, cu care acest tânăr rege s-a căsătorit, dar particularitatea era că regele era deja pe tron în momentul în care a găsit această fată în Germania, de care s-a îndrăgostit. A luat-o de soție, și această persoană, dintr-o familie simplă din Germania, s-a dus în țara de adopție cu extraordinar de dificila sarcină de a deveni regină direct. Și astăzi, după 34 de ani, regina Silvia e cea mai iubită persoană din familia regală, e un simbol al acestei țări, o țară foarte de stânga dealtfel, un om care nu numai că întruchipează gustul suedez, dar e și un liant pentru coroana suedeză. Și în acest moment nimeni nu își poate imagina nici țara, nici familia fără ea. Și e o femeie care și-a început acest fel de viață la 20 și ceva de ani, a devenit mama a trei copii care astăzi sunt și ei pe punctul de a deveni părinți, și e un exemplu extraordinar despre ceea ce înseamnă să îți asumi nu o carieră, nu un rol, ci un destin. Astăzi când mă uit la ea, nu văd în Europa o regină mai perfectă decât Silvia a Suediei.
Ion Cristoiu: Da. Spuneți-mi când ați fost la întâlnirea privată cu regele Juan Carlos, a făcut vreo remarcă în legătură cu candidatura dumneavoastră?
Principele Radu: Da.
Ion Cristoiu: Și ce a spus, a glumit?
Principele Radu: E foarte interesat.
Ion Cristoiu: Nu v-a descurajat?
Principele Radu: Nu. Dar întâi și întâi, un om de experiența lui nu și-ar putea vreodată permite să facă un gest atât de brutal într-o chestiune care privește familia română și țara ei.. Nici lui nu i-ar plăcea să audă despre el și țara lui vreo remarcă. În schimb e foarte interesat, de ce? Pentru că Juan Carlos al Spaniei e probabil cel mai prezidențial rege din lume. Pentru că el și-a câștigat coroana prin propriul merit. El e singurul caz din secolul 20 când un monarh a ajuns monarh prin merit personal, prin forța personalității lui. El nu era la rând la tron. Deci această țară a îmbrățișat monarhia prin el și pentru el. De aceea există și o problemă mare astăzi în Spania, pentru că toți spaniolii sunt juancarliști, nu monarhiști. O bună parte din oamenii care țin cu el nu doresc monarhie, ci pe el. Și asta e o problemă serioasă pentru el, că are 71 de ani. Ei nu au ceva în special cu urmașul lui, pentru că are toate calitățile, minus una, nu e el. Și aici
..
Ion Cristoiu: Senzațională observație.
Principele Radu: Deci el, orice lucru ți-ar spune, această legendă vie a secolului 20, pentru că Juan Carlos e un mare om de stat, e o binecuvântare. Și în plus e un om atât de jovial și atât de simplu
dar e adevărat, că spre satisfacția mea prezidențială, niciodată n-a fost atât de afectuos cu mine ca acum. În toți acești ani de când îl cunosc, a avut un fel de
un fel de duioșie, un fel de protecție părintească. Niciodată n-a fost atât de afectuos cu noi, cum a fost în lunea aceea. Bineînțeles că nu se poate pune problema unei poziții publice a lui în privința aceasta. Dar el nu a privit-o ca pe șeful de stat al Spaniei, ci ca o întâlnire în care e foarte interesat. De altfel un om care a trecut prin ce a trecut el înțelege bine că țările din Estul Europei sunt într-o stare de vulnerabilitate din cauza felului în care s-a făcut tranziția de la comunism la democrație. Și țara lui, care e o țară cu mult mai solidă ca România, are anumite vulnerabilități democratice. Deci înțelege bine că o țară ca Bulgaria, Serbia, România, sunt țări care încă își caută identitatea.
Ion Cristoiu: Da. Spuneți-mi, dumneavoastră vă enervați?
Principele Radu: O, da.
Ion Cristoiu: Nu se vede.
Principele Radu: Aceasta e meseria. A te enerva e o slăbiciune, și atunci încerc să o acopăr. Mă enervez teribil uneori. Dar enervarea mea nu se produce decât în fața incompetenței. Pe mine mă enervează doar lucrurile care nu ies, care nu merg. În rest am înțelegere pentru orice altceva.
Ion Cristoiu: Maiestatea sa se enervează?
Principele Radu: Da. Nu arată, dar uneori se enervează teribil.
Ion Cristoiu: În această perioadă de candidat
dumneavoastră spuneți că nu faceți campanie
după ce v-ați anunțat, există vreo acuzație care v-a supărat?
Principele Radu: Deloc. Nu m-au supărat, pentru că există două circumstanțe atenuante. Întâi și întâi, faptul că orice om care ajunge să dorească o astfel de poziție e cât se poate de normal să fie scrutat de societate în toate felurile. Și în al doilea rând, dacă ceea ce se produce public ca acuză are un anumit rost, are un motiv, pornește de la ceva, e cât se poate de normal. Dacă de exemplu luăm
acea acuză cu colaborarea cu Securitatea, cum pot să mă supăr, când acel document pe care numele meu e pus există? Cum aș putea să mă supăr? Și eu sunt intrigat de faptul că acel document există. Cum să nu fie intrigați cei care nu mă vor? Pentru că există desigur o manipulară serioasă a acestor acuzații. Dar chiar dacă ele
câtă vreme documentul acela există, și eu aș pune întrebarea de ce există. Acum, după ce am spus de 100 de ori de ce cred eu că el există, și că n-am făcut acest gest, evident că dacă povestea se repetă la infinit nu e plăcut.
Ion Cristoiu: Vă așteptați
cunoașteți confruntările electorale din România, vă așteptați la și mai multe mizerii?
Principele Radu: Da, sunt convins că vor apărea.
Ion Cristoiu: Și cum veți reacționa? Nu o să vă enervați?
Principele Radu: O să
.
Ion Cristoiu: S-ar putea să fie confruntări unde o să fiți chiar insultat. O să rezistați?
Principele Radu: Da. Sunt un luptător. E adevărat că la început am luptat cu cuvântul, acum lupt cu sabia, dar sunt un luptător.
Ion Cristoiu: Publicitate.
Ion Cristoiu: Am revenit, un taifas istoric cu Alteța sa Principele Radu Duda. Domnia sa mi-a amintit că a fost un interviu, primul interviu al dumneavoastră, tot cu mine. A fost într-un fel
Principele Radu: Acum 7-8 ani.
Ion Cristoiu: Am aici o carte: Principele Radu al României în dialog cu Nicolae Drăgușin - altfel. Am înțeles că e și titlul campaniei dumneavoastră. Altfel ce? Altfel de Românie, altfel de președinție?
Principele Radu: Exact. Altfel de generație regală întâi și întâi, prima generație din familia regală care nu va moșteni decât un tron virtual. E interesant. Principesa Margareta va fi prima din cei cinci șefi ai Casei, care atunci când îi va veni rândul va moșteni ceva ce nu există. Deci pentru asta trebuie să îți pui dinainte
trebuie să știm exact ce vom face în situația aceea în România. Altfel de stat, găsesc că statul român e în momentul de față într-una diin cele mai vulnerabile forme ale lui de la crearea lui de Carol I. Altfel de democrație, democrația românească e astăzi extraordinar de fragilizată de lipsa de încredere a oamenilor, altfel de instituții, altfel de candidatură, altfel de campanie electorală.
Ion Cristoiu: Și altfel de președinte, în ce sens?
Principele Radu: În sensul că nu voi fi sub nicio formă un președinte politic.
Ion Cristoiu: Altfel decât președintele în exercițiu, sau decât toți președinții României de până acum?
Principele Radu: Decât toți președinții. Președintele actual nu a făcut altceva decât să îngroașe tușele unei forme, ale unui profil care fusese deja bine de tot dus în direcția aceasta, din 1989 încoace, de toți ceilalți. Nu e autorul integral al acestei devieri de la statalitate, de 20 de ani.
Ion Cristoiu: Îmi amintesc că ați colaborat la revista Teatru și ca jurnalist. Ca jurnalist, faceți scurt un portret despre principalii dumneavoastră contracandidați. Crin Antonescu, ce e bun, ce e rău?
Principele Radu: Nu, ei sunt toți trei, au două trăsături commune importante. Prima e că sunt toți oameni politici, fiecare cu mai mult sau mai puțin talent, cu mai mult sau mai puțină putere, și a doua caracteristică e că nici unul dintre ei nu e bun de președinte.
Ion Cristoiu: În afară de dumneavoastră.
Principele Radu: Absolut.
Ion Cristoiu: Spuneți-mi un lucru bun despre Traian Băsescu.
Principele Radu: Este cel mai redutabil om politic pe care l-a avut România în ultimii
Ion Cristoiu: Adică e mai bun decât Ion Iliescu?
Principele Radu: E mai redutabil.
Ion Cristoiu: De ce?
Principele Radu: Pentru că e un om care provoacă frică.
Ion Cristoiu: Ce are specific Traian Băsescu?
Principele Radu: Setea de putere. Plăcerea.
Ion Cristoiu: Foarte interesantă observație, îi place puterea.
Principele Radu: Nu puterea, ci lupta, în stomac, îi face plăcere această permanentă sfâșiere.
Ion Cristoiu: Nu se simte bine când e liniște.
Principele Radu: E o mare plăcere. Așa cum vă place să fumați. E o plăcere, vine din viscere. Și de aceea nici nu se încheie vreodată. Pentru că dacă ar veni din suflet sau din minte, ar putea să apună. Omul poate înceta să iubească, dar nu va înceta să îi fie foame până la capăt. Nu va înceta să îi fie sete. Aici e vorba de o sete. Setea de luptă și de putere. De aceea și spun că e un om politic redutabil. Problema este că la Cotroceni trebuie altceva decât un om politic. Trebuie un om de stat. Omul acela trebuie să respire statalitate în fiecare zi, cum respiră Juan Carlos aer. Indiferent dacă e rege sau președinte. Nu contează asta. Nu forma de guvernământ e problema. Ci faptul că omul așezat acolo trebuie să acționeze statal, nu politic. Uitați-vă, dau un exemplu din domeniul republican. Adenauer nu era șef de stat, era doar cancelar, era premier. Deci era om politic. Nu era un monarh, cu toate acestea omul acesta respira statalitate. Era un om care impunea nu numai respect, dar valorile pe care statul are nevoie să le conțină, să fie înconjurat de ele. Și aceasta e marea dramă a statului român. Pentru că îl are în frunte pe omul cel mai puternic și mai talentat din punct de vedere politic. Îi face rău. N-ar trebui să fie acolo. Câștigul lui, succesul lui de om politic este insuccesul statalității românești.
Ion Cristoiu: Sunteți bun gazetar. Extraordinară observația asta. Așa este că ghinionul statului român este că e un om foarte bun, politic, acolo.
Principele Radu: Și n-ar trebui să fie acolo. Ar trebui să fie în altă parte, aici e drama.
Ion Cristoiu: Îl vedeți șeful opoziției? Ar fi bun de șeful opoziției?
Principele Radu: E bun de șef, și președintele României nu e un șef. Nu e nicăieri scris că el ar fi șef la ceva.
Ion Cristoiu: De ce credeți că
despre ceilalți contracandidați să vă întreb?
Principele Radu: Nu mă întrebați pentru că n-are rost.
Ion Cristoiu: Da, așadar, să încheiem. Indiferent ce se va întâmpla, vă veți înscrie și oficial în cursă?
Principele Radu: Da.
Ion Cristoiu: Dacă, să spunem, dacă nu ați intra în turul 2, cui dați voturile?
Principele Radu: Nimănui, mie. Le țin și fac din ele un tezaur cu care vom duce Casa regală mai departe.
Ion Cristoiu: Da, extraordinar. Un taifas cu Alteța sa Principele Radu Duda. Vă urez succes! O să vă urmăresc în această bătălie.. La revedere.
