Meditatii crestine,predici crestine, articole crestine

Va invit sa citim si sa postam impreuna : meditatii, predici crestine, articole si predici scrise de diversi pastori crestini.

Emanuel - Fiul lui Dumnezeu
Fiul lui Dumnezeu:

Isus � M�ntuitorul

și

Emanuel - Dumnezeu este cu noi



Cea mai profund� semnificație a nașterii Domnului isus este c� prin El Dumnezeu a venit la noi: Dumnezeu Și-a luat trup omenesc și a locuit printre noi. Și mai profund: Dumnezeu Și-a asumat umanitatea noastr� pentru ca noi s� putem primi ceva din Ființa Lui, adic� s� devenim fii ai Lui.

�n Biblie, numele cuiva este ceva extrem de important și de semnificativ și de aceea pe Cel ce S-a n�scut �n Betleem �l putem �nțelege chiar prin numele care I-au fost date de la �nceput.

Evanghelistul Luca ne spune c� �ngerul Gavril i-a f�cut Mariei acest anunț:

�Și iat� c� vei r�m�ne �ns�rcinat� și vei naște un fiu, c�ruia �i vei pune numele Isus�(Luca 1:31).

Evanghelistul Matei ne red� cuvintele pe care �ngerul i le-a spus lui Iosif:

�Iosife, fiul lui David, nu te teme s� iei la tine pe Maria, soția ta, c�ci ce s-a conceput �n ea este de la Duhul Sf�nt. Ea va naște un fiu, și-i vei pune numele Isus, pentru c� El va m�ntui pe poporul S�u de p�catele sale� (Matei 1: 20-21)

Matei comenteaz� evenimentul nașterii Domnului Isus din fecioara Maria prin aceste cuvinte:

�Toate aceste lucruri s-au �nt�mplat ca s� se �mplineasc� ce vestise Domnul prin proorocul care zice: �Iat�, fecioara va fi �ns�rcinat�, va naște un fiu și-i vor pune numele Emanuel, care tradus �nseamn� �Dumnezeu este cu noi� (Matei 1: 22-23).

Iosif și Maria au ascultat de instrucțiunile primite și i-au pus copilului numele Isus. �n limba ebraic� (sau aramaic�) cuv�ntul Isus (sau Iosua) este compus din forma prescurtat� a cuv�ntului pentru Dumnezeu, Iehova (prescurtarea este Ie-. Evreii de-a lungul secolelor au avut practica de a da unor copii nume cu prefixul Ie- : Ieroboam, Ieremia, etc.)și din cuv�ntul iasa , care �nseamn� a m�ntui. Iesus (prescurtat de noi �n Isus) �nseamn� deci �Dumnezeu m�ntuiește�

Ce se �nt�mpl� �ns� cu proorocia lui Isaia c� numele celui n�scut din fecioar� va fi Emanuel? Matei nu ne las� f�r� r�spuns la aceast� �ntrebare, numai c� r�spunsul ni-l d� la sf�rșitul Evangheliei lui. Iar� ce citim acolo:

�Isus S-a apropiat de ei și le-a zis:

�Toat� puterea Mi-a fost dat� �n cer și pe p�m�nt.

Duceți-v� și faceți ucenici din toate națiunile, botez�ndu-i �n Numele tat�lui, al Fiului și al Duhului Sf�nt și �nv�ț�ndu-i s� p�zeasc� (s� �mplineasc�) tot ce v-am poruncit Eu.

Și iat� c� eu sunt cu voi �n toate zilele, p�n� la sf�rșitul veacului�. Amin� (Matei 28:18-20).

�n textul acesta g�sim, �nainte de toate, declarația solemn� a lui Crsitos cel �nviat: �Toat� puterea Mi-a fost dat� �n cer și pe p�m�nt!�

S� detaliem ce cuprinde aceast� declarație monumental�:

Cristos cel �nviat ne spune: Cerurile se țin prin puterea Mea, sunt energizate prin puterea Mea, se mișc� prin puterea Mea; tot ce se petrece �n univers se face prin voia Mea și prin energia insuflat� din Mine; iar pe p�m�nt totul este conceput și energizat de Mine: mișcarea atomilor și combinațiile chimice se fac prin puterea Mea, mișc�rile tectonice și exploziile vulcanilor se �nt�mpl� prin puterea Mea, �nc�lzirea sau r�cirea planetei se face prin puterea Mea, speciile vegetale și animale tr�iesc sau se sting la decizia Mea, popoarele cresc sau dispar prin puterea Mea; �ntreaga istorie este condus� de Mine. Viața voastr� a fiec�ruia este tr�it� prin puterea Mea: Nici un fir de p�r nu v� cade dec�t prin voința mea și prin puterea Mea.

Așa ceva numai Dumnezeu poate s� afirme!

Apoi, Dl Isus le d� ucenicilor S�i marea �ns�rcinare, sau marea trimitere de a vesti Evanghelia Lui �n toat� lumea. Și, dup� aceasta, le face m�reața promisiune:

�Și iat�, Eu sunt cu voi �n toate zilele, p�n� la sf�rșitul istoriei!�

Cu alte cuvinte, Dl Isus le spune:

- Eu sunt Dumnezeu, și

- Eu sunt cu voi �n fiecare clip�, �n aceast� viaț� și apoi toat� eternitatea.

Aceste dou� declarații sunt cuprinse �n numele Emanuel, care tradus �n rom�nește �nseamn� �Dumnezeu este cu noi�.

Fiul lui Dumnezeu, a c�rui naștere printre noi o s�rb�torim �n aceste zile, are pentru noi dou� nume principale: (1) Isus, care ne arat� c� prin El și numai prin El, Dumnezeu ne m�ntuiește, adic� ne scoate de sub robia celui r�u, ne �mpac� cu Sine, ne naște din Sine și �și �mplinește �n noi planul S�u de a ne �nnoi dup� chipul S�u, și (2) Emanuel, care ne spune c� prin Dl Isus Dumnezeu este �n permanenț� cu noi.

Trebuie s� observ�m, �ns�, c� promisiunea permanenței Lui cu noi depinde de �mplinirea de c�tre noi a marii �ns�rcin�ri, aceea de a face ucenici. Pentru aceasta nu este nevoie s� mergem �n Africa sau �n China. Ucenici putem face exact acolo unde tr�im �n momentul acesta. Dar ce este cel mai important este s� vedem ce �nseamn� s� facem ucenici. Domnul Isus ne explic� lucrul acesta prin aceste cuvinte: ��nv�ț�ndu-i s� p�zeasc� tot ce v-am poruncit Eu�.

S� detaliem și aceast� fraz� extrem de condensat�.

C�nd Dl Isus ne spune s� facem ucenici, el explic�: �nv�țați-i pe alții ce v-am �nv�țat Eu pe voi și �nv�țați-i s� tr�iasc� dup� aceast� �nv�ț�tur�, adic� s� fie felul de oameni descris de Mine și s� procedeze �n toate situațiile din viaț� dup� poruncile Mele. Și desigur, aceasta implic� faptul c� voi �nșiv� trebuie s� fiți �n felul acesta și s� tr�iți �n felul acesta.

Cu alte cuvinte, Dl Isus ne spune așa: Ia-ți o persoan� care nu cunoaște Evanghelia și spune-i. Vino, drag�, s� te �nv�ț ce m-a �nv�țat pe mine Dl Isus. Uite, �nv�ț�turile Lui și poruncile lui de baz� sunt �n predica de pe munte (Matei 5-7) și �n predica de pe c�mpie (Luca 6: 17-49). Hai s� le studiem �mpreun� și s�-ți ar�t cum �ți poți construi un asemenea caracter și cum poți s� tr�iești o asemenea viaț�.

S� ne oprim puțin și s� ne apropiem și mai mult de esența �nv�ț�turii Dlui Isus. Cred c� sunt �ndrept�țit s� spun c� esența tuturor poruncilor lui Isus este cuprins� �n aceste cuvinte din predica de pe c�mpie:

�Voi, �ns�, iubiți pe vr�jmașii voștri, faceți bine și dați cu �mprumut f�r� s� sperați ceva �n schimb. Și r�splata voastr� va fi mare și veți fi fii ai Celui Prea�nalt, c�ci el este bun cu cei nemulțumittori și cu cei r�i. Fiți, dar, milostivi, cum și Tat�l vostru este milostiv� (Luca 6:35-36)

Eu v�d aici trei porunci majore:

- S� iubiți cum iubește Tat�l vostru cel ceresc;

- S� fiți buni așa cum este Tat�l vostru, și

- S� fiți milostivi cum este Tat�l vostru.

Dac� veți �mplini aceste trei porunci, ne spune Isus, �veți fi fiii Celui Prea�nalt.�

Cu alte cuvinte, nu puteți s� v� g�ndiți c� sunteți fii ai lui Dumnezeu dac� nu exist� �n voi caractrerul lui Dumnezeu, manifestat prin iubire, bun�tate și mil� pentru toți oamenii, chiar și pentru cei ce v� fac r�u.

Ca s� fie și mai clar ceea ce vrea s� ne spun� prin aceste porunci, Dl Isus continu� prin aceste cuvinte explicative:

�Nu judecați, ca s� nu fiți judecați; nu condamnați, ca s� nu fiți condamnați; iertați și vi se va ierta; dați și vi se va da...

Cum poți s� zici fratelui t�u: Frate, las�-m� s�-ți scot așchia din ochi și, c�nd colo, tu vezi b�rna din ochiul t�u? F�țarnicule, scoate �nt�i b�rna din ochiul t�u și atunci vei vedea clar s� scoți așchia din ochiul fratelui t�u.

Nu exist� nici un pom bun care s� fac� rod r�u și nici un pom r�u care s� fac� rod bun.

C�ci orice pom se cunoaște dup� rodul lui. Nu se str�ng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din m�r�cini.

Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bun� a inimii lui, iar omul r�u scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. C�ci din prisosul inimii vorbește gura� (Luca 6: 36-37 și 42-45).

Acestea sunt �nv�ț�turi (porunci!) esențiale ale Dlui Isus. Acum, s� ne g�ndim c�ți dintre noi ascult�m de porunca dlui Isus din marea trimitere, adic� s� lu�m un ucenic și s�-i spunem: �Hai s� tre �nv�ț ce m-a �nv�țat pe mine Dl Isus și s� te �nv�ț s�-ți formezi acest caracter și s� tr�iești �n toate situațiile și cu toți oamenii �n felul acesta� și s�-i explic�m pe larg predica de pe munte și cea de pe c�mpie?

Mulți vor zice �n g�ndul lor: �Dar lucrurile acestea nu sunt posibile pentru noi!� �ntr-adev�r, dac� ne uit�m numai la aceast� cerinț� din marea trimitere și la starea noastr� corupt� totul ni se pare imposibil. Dar s� ne uit�m �ntre ce este �ncadrat� ea: Dl Isus o �ncadreaz� �ntre cele dou� declarații monumentale, dumnezeiești: (1) Toat� puterea din univers este la Mine, și (2) Eu sunt cu voi tot timpul!

Prin aceasta, Domnul Isus ne spune: Faceți-v� din �nv�ț�tura Mea baza vieții voastre - asimilați-o, impregnați-v� g�ndirea cu ea, modelați-v� caracterul prin ea, faceți-v� țel primordial s� procedați �n toatre situațiile dup� ea - și Eu v� garantez c� am toat� puterea ca s� fac ca toate acestea s� devin� reale �n voi și M� angajez s� fiu inseparabil unit cu voi. Dac� vreți cu toat� inima s� M� ascultați, Eu v� voi da toat� puterea necesar�. Eu v� voi transforma și voi �mplini toate acestea �n voi. Eu v� foi face s� sem�nați cu Mine și, astfel s� sem�nați cu Tat�l Meu și Tat�l vostru!

Venirea Domnului Isus la noi, pe care o s�rb�torim acum, este pus� de apostolul Pavel �n aceste cuvinte:

�Dar c�nd s-a ar�tat bun�tatea lui Dumnezeu, M�ntuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne-a m�ntuit... prin sp�larea nașterii din nou și prin �nnoirea f�cut� de Duhul Sf�nt, pe care L-a v�rsat din belșug peste noi prin Isus Cristos, M�ntuitorul nostru� (Tit 3: 4-6).

Nașterea Domnului Isus este manifestarea plenar� a bun�t�ții lui Dumnezeu și a iubirii lui de oameni. Prin Domnul Isus și prin Duhul Sf�nt, noi suntem n�scuți din nou (transformați radical �n fii ai lui Dumnezeu!) și suntem �nnoiți �n caracter și comportament așa �nct s� manifest�m practic c� suntem cu adev�rat fiii Lui. Pentru aceste scopuri ni L-a dat Dumnezeu pe Domnul Isus și pe Duhul Sf�nt.

Pentru aceste scopuri a avut loc evenimentul pe care �l s�rb�torim. Fie ca aceste scopuri s� fie �mplinite �n noi. Atunci s�rb�toarea este cu adev�rat o realitate �n noi.

V� dorim la toți s�rb�tori fericite și un an nou plin de prezența transformatoare a Domnului Isus �n voi.

Din Portland, Oregon,

Iosif și Elisabeta Țon

Meditatia Zilei
Psalmi 5:3


Doamne, auzi-mi glasul, dimineata! Dimineata eu imi indrept rugaciunea spre Tine, si astept!


�Cine se scoal� de diminea�� departe ajunge", spune un proverb popular. C�t de pre�ioase sunt orele de diminea�� pentru cel credincios, care simte nevoia s� stea �n prezen�a lui Dumnezeu. Chiar David a recunoscut �i a experimentat valoarea acestor ore de diminea��. Clipele de lini�te ale orelor de diminea�� �naintea Domnului, �nainte de a �ncepe zarva zilei, sunt un nesecat izvor de putere �i binecuv�ntare, de c�l�uz� sigur� pentru drumul nostru din ziua �ntreag�. Dac� ne �n�l��m diminea�a inima c�tre Dumnezeu, c�ut�nd �n rug�ciune fa�a Lui, pun�nd �naintea Lui toate nevoile noastre, citind Cuv�ntul Lui �i cuget�nd �n rug�ciune asupra celor citite, atunci �ncepem �i noi lucr�rile zilei noastre �ntr-o stare bun� �i nedesp�r�i�i de Domnul. Dac� ne-am pus �n zorii zilei n�dejdea �n El pentru toate lucrurile, atunci putem �n odihn� �i deplin� lini�te s� ne bizuim pe El �i pe sprijinul Lui. Dac� �l privim, dac� n�d�jduim �n El, negre�it �i va cobor� privirea cu �ndurare spre noi �i ne va c�l�uzi �n dragoste �i �n har �n toate c�ile noastre. �n leg�tur� cu Domnul, povara zilei va deveni mai u�oar�. Aduc�nd prin credin�� toate �ngrijor�rile la El, vom primi �n acela�i timp asigurarea, c� Domnul Isus ne va purta de grij�.
Zorii zilei este timpul cel mai potrivit s� ai leg�tur� cu Dumnezeu, deoarece inima noastr� nu este �nc� plin� de greut��i, iar lini�tea casei te �nv�luie. Ar fi bine ca noi to�i s� cunoa�tem �i s� pre�uim aceste fericite ore de diminea�� �n leg�tur� cu Domnul! �Eu iubesc pe cei ce m� iubesc �i cei ce m� caut� �n zori m� vor g�si", spune sf�ntul Cuv�nt a lui Dumnezeu. Rug�ciunea s� fie CHEIA zilei �i LAC�TUL nop�ii! �Las�-m� s� aud �n zori bun�tatea

Tu trebuie sa fi "bunicuta"acestui forum....macar ca te cam "scarpina"colegii de la cultele"sfintei TRADITII....Bunicuto...nu-i grea crucea????

Apel preluat de pe alt forum crestin, eu deja am semnat petitia, invit toti crestinii sa o faca.


Clujul va devini capitala lesbi - votati impotriva
Posted on ianuarie 29, 2009 de Vio Pop

nolesbiClujul va deveni pentru o saptamana, intre 9 si 15 februarie, capitala femeilor lesbi de pretutindeni, cu ocazia �Festivalului International Lesby� organizat de ONG-ul �Esti Unica�.

Sa ne rugam pentru acest eveniment, stim ca Dumnezeu este ofensat de astfel de atitudini si ca El va actiona impotriva acestor lucruri intr-un fel in care pe toti ne poate afecta.

Clujul - capitala Lesbienelor? Nicidecum! Haideti sa luptam impreuna pentru ca asa ceva sa nu aiba loc! Puteti vota:

www.petitieonline.ro/petitie/clu ... 72050.html

sursa: stiricrestine.ro/2009/01/29/cluj ... impotriva/

De la: gabrielasigiorgio, la data 2009-01-31 20:22:14



BINE AI REVENIT!!!

Articolul a fost publicat de Preot Vasile Filat la 12 Decembrie 2008

Cum s� r�spunzi nebunilor?
Am primit urm�toarea �ntrebare:

Cum comenta�i/exemplifica�i pasajul din Biblie Proverbele lui Solomon 26:4−5?

Textul biblic
Textul biblic men�ionat spune astfel:


Nu r�spunde nebunului dup� nebunia lui, ca s� nu semeni �i tu cu el. � R�spunde �ns� nebunului dup� nebunia lui, ca s� nu se cread� �n�elept. (Proverbele lui Solomon 26:4−5)

Alege varianta trei
Potrivit cu textul biblic, atunci c�nd e�ti provocat sau atacat de un nebun, prima variant� ar fi s� r�spunzi cu ac�iuni sau cuvinte similare celor pe care �i le face sau spune el. Cu alte cuvinte, ��i face el r�u, s�-i faci �i tu la fel, te nume�te cu cuvinte rele, s�-l nume�ti �i tu la fel. Dar, �n a�a caz, cum te mai deosebe�ti de cel nebun? Printr-un astfel de comportament, te vei asem�na cu el �i ��i vei face un nume r�u ca �i cel al nebunului. Deci, nu accepta nicicum prima variant�.

A doua variant� este s� nu-i r�spunzi �n nici un fel c�nd un nebun ��i face r�u, te vorbe�te de r�u sau te batjocore�te. Dar iar�i, dac� faci a�a, nebunul se va crede �n�elept, se va �nt�ri mai mult �n nebunia lui �i va ac�iona cu o �i mai mare nebunie. Vor urma atacuri mai multe, mai mari �i nu doar la adresa ta. De aceea, este important s�-i dai un r�spuns care �l poate ajuta s�-�i vad� nebunia, lucru greu de realizat c�nd ai a face cu un nebun. Deci, nu este totdeauna bine s� ignori ac�iunile �i vorbele omului nebun.

Varianta a treia este cea mai grea, pentru c� trebuie s� dai un astfel de r�spuns, �nc�t s� nu te asemeni cu nebunul �i �n acela�i timp nici el s� nu se cread� �n�elept ac�ion�nd mai departe cu r�utate �i �mpr�tiind nebunia. Poate vom �n�elege mai bine aceasta privind un exemplu din Sfintele Scripturi:

Exemplul Domnului Isus
Preo�ii cei mai de seam�, fariseii �i b�tr�nii poporului, c�utau un prilej s� poat� �nvinui pe Isus �i s�-l condamne la moarte. De aceea, ca ni�te nebuni, au nesocotit adev�rul �i Sfintele Scripturi �i au c�utat prin �ntreb�ri viclene, s�-i �ntind� curse M�ntuitorului. Iat� un caz care ne arat� felul �n�elept al Domnului Isus de a r�spunde la provoc�rile lor:


Isus S-a dus la Templu; �i, pe c�nd �nv��a pe norod, au venit la El preo�ii cei mai de seam� �i b�tr�nii norodului, �i I-au zis: �Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, �i cine �i-a dat puterea aceasta?� Drept r�spuns, Isus le-a zis: �V� voi pune �i Eu o �ntrebare; �i dac�-Mi ve�i r�spunde la ea, v� voi spune �i Eu cu ce putere fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau de la oameni?� Dar ei vorbeau �ntre ei �i ziceau: �Dac� vom r�spunde: �Din cer,� ne va spune: �Atunci de ce nu l-a�i crezut?� �i dac� vom r�spunde: �De la oameni,� ne temem de norod, pentru c� to�i socotesc pe Ioan drept prooroc.� Atunci au r�spuns lui Isus: �Nu �tim!� �i El, la r�ndul Lui, le-a zis: �Nici Eu nu v� voi spune cu ce putere fac aceste lucruri. (Evanghelia dup� Matei 21:23−27)

Preo�ii cei mai de seam� �i b�tr�nii norodului au pus �ntrebarea a�tept�ndu-se s� primeasc� un r�spuns prin care s�-L �nvinuiasc� pe Domnul Isus de blasfemie, ca s�-L poat� condamna la moarte. Domnul Isus le-a venit �n �nt�mpinare cu o �ntrebare care a scos la iveal� c� ei de fapt singuri nu �tiau ce vor �i ce fac. Domnul Isus nu s-a oprit aici, �i ca nebunii s� nu se cread� �n�elep�i, a mai ad�ugat urm�toarele:


Ce crede�i? Un om avea doi feciori; �i s-a dus la cel dint�i, �i i-a zis: �Fiule, du-te ast�zi de lucreaz� �n via mea!� �Nu vreau,� i-a r�spuns el. �n urm�, ia p�rut r�u, �i s-a dus. S-a dus �i la cel�lalt, �i i-a spus tot a�a. �i fiul acesta a r�spuns: �M� duc, doamne!� �i nu s-a dus. Care din am�ndoi a f�cut voia tat�lui s�u?� �Cel dint�i� au r�spuns ei. �i Isus le-a zis: "Adev�rat v� spun c� vame�ii �i curvele merg �naintea voastr� �n �mp�r��ia lui Dumnezeu. Fiindc� Ioan a venit la voi umbl�nd �n calea neprih�nirii, �i nu l-a�i crezut. Dar vame�ii �i curvele l-au crezut; �i, m�car c� a�i v�zut lucrul acesta, nu v-a�i c�it �n urm� ca s�-l crede�i. (Evanghelia dup� Matei 21:28−32)

La �ncheiere a�i sugera cititorilor acestui articol s� citeasc� alte cazuri care arat� cum cineva a r�spuns �n�elept la provoc�rile din partea nebunilor �i anume Matei 22:15−22, 1 Samuel 25 �i Judec�tori 9.

Articolul a fost publicat de Preot Vasile Filat la 29 Decembrie 2008

Ce a spus Isus Hristos despre post?
Fiind �n perioada postului, am primit azi mai multe �ntreb�ri cu referire la acest subiect. Voi r�spunde �n articole separate la ele, prima fiind aceast� �ntrebare:

De ce �n Biblie nu este nici un cuv�nt venit de la Isus privind modul de a tine post? Nu este nici m�car explicat� modalitatea de a �ine post. Dup� ce �reguli� tine cre�tinul post daca in Biblie nu este men�ionat acest lucru? Isus nu a spus sa nu m�ncam carne, lapte etc., dar noi a�a �inem postul. Ce explica�ie �mi pute�i da?

Domnul Isus a vorbit mult despre post, despre felul cum trebuie s� �inem �i toate aceste �nv���turi sunt �nregistrate pe paginile Noului Testament. S� privim la c�teva din ele.

Motiva�ia conteaz�
�n renumita predic� de pe munte, Domnul Isus a abordat cele mai importante aspecte ale rela�iei noastre cu Dumnezeu, �i cu privire la post a spus urm�toarele:


C�nd posti�i, s� nu v� lua�i o �nf��i�are posomor�t�, ca f��arnicii, care �i slu�esc fe�ele, ca s� se arate oamenilor c� postesc. Adev�rat v� spun, c� �i-au luat r�splata. Ci tu, c�nd poste�ti, unge-�i capul, �i spal�-�i fa�a, ca s� te ar��i c� poste�ti nu oamenilor, ci Tat�lui t�u, care este �n ascuns; �i Tat�l t�u, care vede �n ascuns, ��i va r�spl�ti. (Ev. Matei 6:16−18)

Este foarte important, �nainte ca s� �ncepi a posti, s�-�i pui �ntrebarea de ce faci aceasta? Ce vrei s� realizezi? Care este motiva�ia ta? Vezi, potrivit pasajului biblic citat mai sus, unii posteau pentru c� a�a era �n vremea ceea, se considera c� cine poste�te este un om evlavios, adic� un fel de a m�sura evlavia �i unii �i luau o �nf��i�are posomor�t� ca s� arat� ce mari eforturi depun ei pentru a tr�i evlavios. Dar, efortul era pentru ai impresiona pe oameni. Motiva�ia corect� c�nd poste�ti este ca s� te ar��i Tat�lui din ceruri. Mai spune textul de mai sus c� atunci c�nd vrei s� impresionezi pe oameni, sau s� �ii pur �i simplu o tradi�ie, aceasta �i este tot ce ai realizat prin postul t�u, mai mult nimic. Adic�, te-au v�zut oamenii, poate unii te-au apreciat, sau pur si simplu ai respectat o tradi�ie. Punct. Mai mult nimic.

Atitudinea gre�it� z�d�rnice�te postul
Adev�rul acesta se vede bine din urm�torul caz:


(Isus) A mai spus �i pilda aceasta pentru unii care se �ncredeau �n ei �nsu�i c� sunt neprih�ni�i, �i dispre�uiau pe ceilal�i. �Doi oameni s-au suit la Templu s� se roage; unul era Fariseu, �i altul vame�. Fariseul sta �n picioare, �i a �nceput s� se roage �n sine astfel: �Dumnezeule, ��i mul�umesc c� nu sunt ca ceilal�i oameni, hr�p�re�i, nedrep�i, preacurvari sau chiar ca vame�ul acesta. Eu postesc de dou� ori pe s�pt�m�n�, dau zeciuial� din toate veniturile mele.� Vame�ul sta departe, �i nu �ndr�znea nici ochii s� �i-i ridice spre cer; ci se b�tea �n piept, �i zicea: �Dumnezeule, ai mil� de mine, p�c�tosul!� Eu v� spun c� mai degrab� omul acesta s-a pogor�t acas� socotit neprih�nit dec�t cel�lalt. C�ci oricine se �nal��, va fi smerit; �i oricine se smere�te, va fi �n�l�at.� (Ev. Luca 18:9−14)

Fariseul a folosit religia sa pentru a se ridica �n fa�a altora �i postul a fost parte component� folosit� tot pentru acela�i scop. Lui Dumnezeu nu-i place un astfel de post �i spune clar c� nu-l accept�, at�t timp c�t omul nu se smere�te deplin �i nu se poc�ie�te de p�catele s�v�r�ite a�a ca s� se lepede definitiv de ele. Te-ai smerit tu ca s� te poc�ie�ti? Sau doar poste�ti a�a, ca s� fii �n r�nd cu lumea?

Isus �i ucenicii Lui nu practicau postul ne�ntemeiat
Cum am v�zut din pilda de mai sus, Fariseii obi�nuiau s� posteasc� de dou� ori pe s�pt�m�n�. Ucenicii lui Ioan Botez�orul au preluat �i ei aceast� practic�. Iat� ce discu�ie a avut loc odat� pe marginea acestui subiect:


Ucenicii lui Ioan �i Fariseii obi�nuiau s� posteasc�. Ei au venit �i au zis lui Isus: �Pentru ce ucenicii lui Ioan �i ai Fariseilor postesc, iar ucenicii T�i nu postesc?� Isus le-a r�spuns: �Oare pot posti nunta�ii c�t� vreme este mirele cu ei? C�t� vreme au pe mire cu ei, nu pot posti. Vor veni zile, c�nd va fi luat mirele de la ei, �i atunci vor posti �n ziua aceea. Nimeni nu coase un petec de postav nou la o hain� veche, altfel, petecul de postav nou rupe o parte din cel vechi, �i mai rea ruptur� se face. �i nimeni nu pune vin nou �n burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, �i vinul se vars�, iar burdufurile se pr�p�desc; ci vinul nou este pus �n burdufuri noi.� (Ev. Marcu 2:18−22)

Cazul acesta este descris �i �n celelalte dou� Evanghelii sinoptice, adic� la Luca �i la Matei, care aduc ni�te detalii interesante. Apostolul Matei spune c� Isus a r�spuns a�a:


�Se pot jeli nunta�ii c�t� vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, c�nd mirele va fi luat de la ei, �i atunci vor posti.� (Ev. Matei 9:15)

Domnul Isus a vrut s� arate c� nu accept� un post de dragul obiceiului, care a devenit rutin�, ci doar unul motivat, cum ar fi o jale. Apoi, �n toate trei locuri din Scripturi unde este men�ionat acest caz, totdeauna Isus a spus compara�ia cu petecul la haina nou� �i cu burduful vechi �i vinul nou. Prin ambele exemple ar�ta c� �nv���tura cre�tin� adus� de El nu este o c�rpeal� nou� la o hain� vechie, tot a�a cum nici burdufurile vechi ale �nv���turilor ca cea a Fariseilor, nu pot �ine �nv���tura nou� �i dreapt� a Domnului Isus Hristos. Evanghelistul Luca spune c� Isus a mai ad�ugat apoi:


�i nimeni, dup� ce a b�ut vin vechi, nu voie�te vin nou, c�ci zice: �Este mai bun cel vechi�. (Ev. Luca 5:39)

Prin aceasta a ar�tat c� atunci c�nd oamenii se obi�nuiesc cu o tradi�ie, nu doresc s� se dezic� de ea, chiar �i atunci c�nd ea nu mai face sens.

Postul este o necesitate �n propov�duirea Evangheliei
Odat� ucenicii au venit la Isus �i i-au spus despre un om �ndr�cit din care nu puteau alunga duhul necurat. Dup� ce Isus a certat dracul �i acela a ie�it din om, ucenicii L-au �ntrebat pe Isus de ce lor nu le-a reu�it aceasta.


�Din pricina pu�inei voastre credin�e�, le-a zis Isus. �Adev�rat v� spun c�, dac� a�i avea credin�� c�t un gr�unte de mu�tar, a�i zice muntelui acestuia: �Mut�-te de aici colo�, �i s-ar putea; nimic nu v-ar fi cu neputin��. Dar acest soi de draci nu iese afar� dec�t cu rug�ciune �i cu post� (Ev. Matei 17:20−21)

Iar�i se vede clar acela�i principiu, c� postul trebuie s� aib� o motiva�ie serioas�, �n cazul acesta, slujitorii Evangheliei trebuie s� posteasc� pentru a realiza eliberarea unui om de duhuri necurate care �l chinuiesc.

Cum vede�i, Domnul Isus a vorbit suficient de mult despre post. Cum vei posti de acum �nainte?

Articolul a fost publicat de Preot Vasile Filat la 29 Ianuarie 2009

Diferen�a dintre postul alimentar �i cel spiritual?
�ntrebare:

Ce este mai important pentru noi cre�tinii � postul alimentar sau cel spiritual? Se �tie expresia �nu este important ce bagi �n gur�, ci ceea ce sco�i�, �n sensul c� dac� faci, vorbe�ti �i g�nde�ti bine fa�� de aproapele t�u e mai important dec�t ceea ce m�n�nci.

Rela�ia dintre postul alimentar �i cel spiritual
Atunci c�nd omul se ab�ine de la m�ncare pentru o perioad� f�r� un motiv spiritual, sau f�r� s� aib� o stare spiritual� corespunz�toare, acesta este un post care cuprinde doar aspectul alimentar �i �l omite pe cel spiritual. Biblia nu ne d� astfel de clasific�ri ale postului, dar totu�i, sunt multe pasaje �n Biblie care ne arat� c� postul care se limiteaz� doar la ab�inerea de la m�ncare, f�r� o atitudine �i o stare spiritual� pl�cut� lui Dumnezeu, nu are nici un pre� �i nu-�i atinge scopul.

Lipsa unei atitudini corecte spirituale face postul zadarnic
�n cartea proorocului Isaia, Dumnezeu spune c� poporul Israel avea urm�toarele preten�ii fa�� de Dumnezeu:


�La ce ne folose�te s� postim� � zic ei � �dac� Tu nu vezi? La ce s� ne chinuim sufletul, dac� Tu nu �ii seama de lucrul acesta?� � "Pentru c�, zice Domnul, �n ziua postului vostru, v� l�sa�i �n voia pornirilor voastre, �i asupri�i pe s�mbria�ii vo�tri. Iat�, posti�i ca s� v� ciorov�i�i �i s� v� certa�i, ca s� bate�i r�ut�cios cu pumnul; nu posti�i cum cere ziua aceea, ca s� vi se aud� strig�tul sus. Oare acesta este postul pl�cut Mie: s�-�i chinuiasc� omul sufletul o zi? S�-�i plece capul ca un pipirig, �i s� se culce pe sac �i cenu��? Aceasta nume�ti tu post �i zi pl�cut� Domnului? (Isaia 58:3−5)

Postul pl�cut lui Dumnezeu implic� o schimbare de atitudine
�n continuare Dumnezeu spune prin proorocul Isaia:


Iat� postul pl�cut Mie: dezleag� lan�urile r�ut��ii, deznoad� leg�turile robiei, d� drumul celor asupri�i, �i rupe orice fel de jug; �mparte-�i p�inea cu cel fl�m�nd, �i adu �n casa ta pe nenoroci�ii f�r� ad�post; dac� vezi pe un om gol, acoper�-l, �i nu �ntoarce spatele semenului t�u. (Isaia 58:6−7)

Post �nseamn� ab�inere
�n timp ce predam o carte din profe�ii mici ai Vechiului Testament, studiam despre post �i cineva din studen�i a spus c� dac� at�t de important este aspectul spiritual al postului, nu mai conteaz� dac� m�n�nci sau nu. Nu este a�a. Post tocmai �nseamn� ab�inere �i deci, neap�rat implic� ab�inere de la m�ncare sau �i de la ap�. Doar c� nu are nici un sens dac� nu este �nso�it de o atitudine smerit� a inimii �naintea lui Dumnezeu �i o tr�ire neprih�nit�. A�a s� ne ajute Dumnezeu pe to�i s� tr�im.

"Bunicuto""Maria,vad ca "crestinii""nu se prea inghesuie pe subiectul dumneavoastra...am mai citit din urma....d-ta esti de vina,i-ai trimis in IAD,pe multi care au postat.Asa ca iti ramane tie tot Paradisul

Primii 300 de ani ai Erei crestine
Fragmentul face parte din cartea "Identitate crestina in istorie" aparuta la editura "Multimedia" din Arad, 1999.
ISTORIA BISERICII IN PRIMELE TREI SECOLE
Nici o alta miscare religioasa nu a cunoscut o crestere asa de meteorica, asa de extraordinara ca si crestinismul. Cand Domnul Isus a fost rastignit, urmasii Lui erau in numar de cateva sute. In urmatoarele doua treimi ale primului secol, miscarea crestina s-a raspandit pretutindeni si a cuprins toate paturile sociale ale Imperiului roman. Istoricii estimeaza ca la sfarsitul secolului intai erau deja nu mai putin de 500.000 de crestini.

Cercetatorul David Barrett este de parere ca pe la anul 300 d.Ch., sau la noua generatii de la Christos, 10,4 % din populatia lumii era crestina, 66,4 % dintre acestia fiind din afara rasei albe. Scriptura era deja tradusa in zece limbi de circulatie. In primii 300 dea ani de crestinism, mai mult de 410.000 de persoane, sau un procentaj de 1 la fiecare 200 de crestini, isi dadusera viata ca martiri pentru Christos.

Facem bine daca tinem seama ca aceasta fenomenala raspandire s-a petrecut sub conducerea apostolilor si, in special, sub extraordinara putere a Duhului Sfant. Epocala infaptuire era rezultatul vizibil al impulsului exersat asupra acelei generatii de viata, invatatura, moartea si invierea lui Isus din Nazaret. Cand aceasta prima generatie de �martori oculari� ai invierii a inceput sa moara, elanul miscarii crestine s-a micsorat. Apostolii au disparut unul dupa celalalt, majoritatea suferind moarte de martiri, iar inspiratia �profetica� a incetat si ea dupa scrierea cartilor Noului Testament. Se incheia etapa de punere a temeliei, pe care avea sa-si zideasca Christos biserica in urmatoarele secole. Iata cateva cuvinte din gura unuia dintre lucratorii care au asezat �temelia� in primul secol:

�Iar Aceluia care poate sa va intareasca, dupa evanghelia mea si potrivit cu descoperirea tainei, care a fost tinuta ascunsa de veacuri, dar a fost descoperita acum prin scrierile proorocilor si prin porunca Dumnezeului celui vesnic, a fost adusa la cunostinta Neamurilor, ca sa asculte de credinta, a lui Dumnezeu, care singur este intelept, sa fie slava, prin Isus Christos, in vecii vecilor! Amin. (Rom 16:25-27).
�Asadar, voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Christos. In El toata cladirea, bine inchegata, creste ca sa fie un Templu sfant in Domnul. Wi prin El si voi sunteti ziditi impreuna, ca sa fiti un locas al lui Dumnezeu, prin Duhul� (Efes. 2:19-22).



�Eu, ca un mester zidar intelept, am pus temelia si un altul cladeste deasupra. Dar fiecare sa ia bine seama cum cladeste deasupra� (1 Cor. 3:10).



Iustin Martirul



Inchinaciunea in biserica primara



Iustin Martirul a fost un "apologet" (aparator al credintei) in fata valului de acuze nedrepte din partea societatii.

Iata un fragment din "Apologia" lui, in care descrie modul de inchinare practicat de primii crestini in jurul anului 150:



"Noi ne aducem aminte unii altora continuu de aceste lucruri:



Cei bogati dintre noi poarta de grija saracilor; traim o viata de stransa partasie si pentru tot ceea ce avem binecuvantam pe Facatorul nostru prin Isus Christos, Fiul Sau si prin Duhul Sfant. In ziua care se cheama "Duminica", ne adunam impreuna intr-un loc anumit inainte de rasaritul soarelui si citim cat ne ingaduie timpul din "memoriile apostolilor" si din scrierile profetilor. Apoi, cand se opreate cel ce citeste, cel ce prezideaza tine o cuvantare in care ne indeamna sa traim conform cu lucrurile frumoase pe care le-am auzit. Ne ridicam apoi toti la rugaciune si, cum am mai spus, cand sfarwim rugaciunile, sunt aduse painea, vinul ai apa. Cel ce prezideaza, dupa priceperea sa, se roaga atunci si multumeate lui Dumnezeu, iar restul celor adunati spun: Amin.



Se imparte apoi fiecaruia din cei prezenti, iar celor care n-au venit li se trimite prin diaconi acasa.



Cei care au avere si vor s-o faca, daruiesc apoi cat vor si colecta care se aduna este data celui ce prezideaza si el se ingrijeste apoi ca din ea sa fie ajutati cei orfani, vaduvele, cei care, prin boala sau alte imprejurari au ajuns in lipsuri, cei care se afla in inchisori, cei care se afla in calatorie si ne viziteaza; intr-un cuvant toti aceia care au nevoie.



Noi cinstim ziua de Duminica pentru ca este cea dintai zi, in care Dumnezeu, schimband intunerecul si materia dintru inceput, a facut lumea, si, tot in aceasta zi, Domnul Isus, Mantuitorul nostru a inviat dintre cei morti. El a fost rastignit in ziua dinaintea zilei lui Saturn (sambata) si in ziua de dupa ziua lui Saturn, care se cheama ziua Soarelui (Duminica) a inviat si S-a aratat apostolilor si ucenicilor Lui, si le-a spus aceste lucruri pe care ti le scriem acum spre cunostinta si examinare."





Aparuta ca un torent irezistibil si navalnic, rezultat din ploaia binecuvantarilor divine, crestinismul a intrat in albia istoriei si i-a schimbat cursul. Ideile crestine au patruns in societate si au schimbat parerile oamenilor despre lume si despre ei insisi. Crestinismul a intrat in concurenta cu alte �fluvii de gandire� care marcau societatea. Din aceasta inclestare au iesit invinsi si invingatori. De la inaltimea pe care ne-o ofera perspectiva celor douazeci de secole, putem spune ca, in primul secol, crestinismul a influentat societatea, dar si societatea a influentat intr-o masura oarecare crestinismul.



Apa limpede din torentul crestin a intrat in confluenta istoriei in combinatie cu marile curente de gandire ale epocii. Influentandu-le, avea sa fie apoi el insusi influentat de ele. Care au fost aceste curente corupte si corupatoare?



Iata-le



(1) radacina incapatanata a pornirilor firesti din inima omului,

(2) invataturile pervertite ale iudaismului,

(3) foarte raspandita si indeobste acceptata filosofie greaca.



Oamenii din primul secol au primit mesajul crestin primar, dar s-au apucat imediat sa-l modifice, mutilandu-l ca sa incapa in tiparele firesti ale pornirilor cu care se simteau comfortabili.



Mare parte din cuprinsul Noului Testament ne aseaza inaintea ochilor imaginea unei Biserici care este mai mult o suma de idealuri, decat o infaptuire reala. Majoritatea epistolelor au aparut din necesitatea de a �trata� niste Biserici care sufereau din cauza neajunsurilor si neimplinirilor. Alunecarile abea perceptibile in bisericile primului secol aveau sa ajunga in cel de al doilea, indepartari evidente de la invatatura clara si curata a Evangheliei. Wi aceasta fusese insa prevazuta in planul divin: �Wtiu bine ca, dupa plecarea mea, se vor vari intre voi lupi rapitori, care nu vor cruta turma; si se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor invata lucruri stricacioase, ca sa atraga pe ucenici de partea lor� (Fapte 20:29-30).



Greselile care au aparut in secolul al doilea au fost deci mai mult indepartari fata de idealurile apostolice din scrierile Noului Testament, decat abateri de la realizarile crestinilor din primul secol. Iata cum au lucrat ele:



Confruntarea cu natura umana impotrivitoare lui Dumnezeu

Suprematia lui Christos si atotsuficienta Lui pentru rezolvarea tuturor problemelor umane nu place firii noastre pamantesti. Ea exclude competenta si contributia noastra. Principiile de baza ale Noului Testament intra in conflict categoric cu instinctul natural al omului, care, din momentul caderii in ispita, se jeneaza sa stea fata in fata cu Dumnezeu (�Mi-a fost frica, pentru ca eram gol si m-am ascuns� - Gen. 3:10).



In toate veacurile, omul a fost ingenios in iscodirea de cai si mijloace pentru a nu se infatisa direct, personal inaintea lui Dumnezeu. Tematoarea caprioara nu este mai timida fata de om si nu cauta sa-l evite cu mai multa silinta, decat este timid omul in fata Creatorului si decat cauta omul sa nu se intalneasca cu Creatorul sau. Dupa cum spunea cineva: �Un ateu nu se intalneste cu Dumnezeu din aceleasi motive pentru care un hot nu vrea sa se intalneasca cu un politai.�



Confruntarea cu iudaismul corupt al vremii

Evreii nu puteau accepta competenta si suficienta lui Christos fara a trebui sa arunce la gunoi o serie intreaga de credinte si traditii care devenisera una cu fiinta lor nationala. Amintiti-va de convertirea lui Saul din Tars, recititi marturiile lui din Fapte 22:1-21; 26:2-23; Filip. 3:2-7 si veti intelege cat de greu i-a fost unui evreu sa ajunga sa spuna: �toate cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi� (2 Cor. 5:17).



Iudeii nu puteau accepta dreptul individului de a se inchina �in duh si in adevar� fara sa trebuiasca sa renunte la o intreaga institutie a preotiei levitice si a jertfelor cu care se obisnuisera din cea mai frageda pruncie. Cand evreii au trecut la crestinism, si un mare numar dintre ei au facut-o, nu-i de mirare ca, poate inconstient, multi dintre ei au cautat sa impleteasca noua invatatura cu traditiile lor milenare.



Confruntarea cu filosofia greaca

S-a spus pe drept cuvant ca �romanii i-au cucerit pe greci prin forta, dar pana la urma grecii s-au razbunat cucerindu-i pe romani prin ... filosofie.� Ca si evreii, grecii erau raspanditi prin toate partile imperiului roman, iar filosofia lor despre viata si activitate patrunsese adanc in gandirea vremii. Pentru greci, materia era rea cu desavarsire si imposibil de imbunatatit, iar divinitatea era izolata in sferele cerului, imposibil de �contaminat� prin ideia de �intrupare.� Omul trebuia sa-si lucreze singur inaltarea, pana la stadiul acceptarii in sferele intimitatii cu divinitatea. Evanghelia crestina era pentru greci �o nebunie� (1 Cor. 1:17-24).



Prin confruntarea si contaminarea cu aceste trei mari idei ale vremii contemporane, crestinismul primelor doua secole s-a deformat el insusi si s-a indepartat de puritatea invataturii Noului Testament. Adaptarea doctrinelor crestine la �convingerile� prevalente in societate a dus la modificarea unora dintre cele mai fundamentale adevaruri despre mantuire.



Deformarea invataturii despre sursa mantuirii

Prin influente din afara, s-a ajuns la invatatura ca mantuirea nu este in intregime o lucrare a harului divin, ci o forma de �colaborare intre Dumnezeu si om� in care �faptele bune� sunt strict necesare. Si grecii si evreii si romanii s-au poticnit in ideia ca mantuirea este doar prin credinta personala in lucrarea lui Christos, fara merit personal si fara necesitatea faptelor bune. Punctul in care a inceput alunecarea a fost invatatura despre importanta si semnificatia botezului crestin. Daca botezul este obligatoriu pentru crestini, au zis ei, atunci el constituie dovada ca exista cel putin o �fapta� meritorie: acceptarea botezului. Daca in Biserica se poate intra numai prin botez, atunci prin administrarea botezului, biserica este cea care hotaraste cine este mantuit si cine nu.



Botezul a inceput sa fie privit ca un garant al iertarii si tratat ca un ritual prin care toate pacatele din trecut sunt �spalate�. Din aceasta cauza, crestinii au inceput sa pastreze botezul doar pentru cei foarte in varsta, sau chiar pentru cei aflati pe patul mortii. Deoarece botezul nu poate fi aplicat de mai multe ori, spuneau ei, el trebuie pastrat pentru clipa in care omul se afla la capat de drum, altfel, pacatele savarsite �dupa botez� nu mai pot fi �spalate.� In felul acesta, crestinismul a fost corupt in chiar esenta sa: invatatura despre mantuirea prin har si credinta, fara fapte meritorii.



�Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Wi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni� (Efes. 2:8-9).



Noul Testament spusese: �Doar prin Isus!� Biserica spunea acuma: �Prin Isus si prin botez!� Cum doar biserica putea administra botezul, oamenii au ajuns sa depinda pentru mantuire de acceptarea din partea bisericii. Acest �aluat� avea sa dospeasca apoi incredibil de repede si sa anuleze aproape cu desavarsire eficacitatea lucrarii mantuitoare a lui Christos. Abaterea a durat pana pe vremea Reformei, cand oamenii s-au intors la textul Bibliei si la strigatul: �Doar prin credinta!�



Deformarea invataturii despre botez

Scriitorul crestin Hippol]tus, ne-a lasat o descriere a felului in care era administrat botezul crestinilor din Roma. Iata ce scria el in anul 200 d.Ch.: �Candidatii se dezbracau de hainele lor si erau cufundati in apa de trei ori, dupa ce renuntau in mod public la Satan si rosteau articolele de baza ale credintei crestine. Ei se imbracau apoi in haine noi si se alaturau restului adunarii ca sa participe la Cina Domnului.�



La Botez nu era acceptat oricine. Candidatul, numit �catachumen�, trebuia sa treaca mai intai printr-un curs de pregatire si invatare. Acest curs putea dura uneori pana la trei ani, timp in care purtarea candidatului era supravegheata foarte de aproape. Biserica nu accepta la botez decat pe aceia care dovedeau ca sunt sinceri in dorinta lor de a imbratisa o viata noua, in sanul comunitatii crestine.



Trecand de la aceasta practica a bisericii primare la acceptarea ideii ca botezul trebuie aplicat doar spre sfarsitul vietii, ca un fel de �spalare� rituala a pacatelor, biserica a deformat invatatura despre botez.



Christos intentionase ca botezul sa fie �declarativ�, un act de marturie publica. Biserica il facea acum �procurativ�, garantul dobandirii neprihanirii. Christos il instaurase doar ca o �implinire a neprihanirii�, oamenii l-au pervertit in ceva care �aduce mantuirea�. Pavel l-a oferit drept un simbol al harului deja primit, oamenii l-au pervertit intr-un instrument prin care se dobandeste harul. Diferenta de invatatura a parut la inceput foarte minora si nesemnificativa, dar la inceputul secolului doi ea a dat nastere la invatatura despre �botezul regenerator�, cu putere de a declansa nasterea din nou. Iata ce scrie Iustin Martirul, care a fost ucis pentru credinta la Roma, in cea dintai �Apologie� a sa: �Noi ii ducem la un loc unde este apa si sunt regenerati in acelasi fel in care am fost innoiti si noi. Caci ei sunt spalati in numele lui Dumnezeu Tatal, Stapanul universului, in numele Mantuitorului nostru, Isus Christos, si in numele Duhului Sfant.�



Odata modificat ca practica si semnificatie, botezul a trecut apoi printr-o alta transformare: i s-a modificat forma. Eusebiu, in cartea sa �Istoria Bisericii� (anul 289), scrie despre un novatian care era foarte bolnav si pe moarte. De teama ca nu cumva prietenul lor sa treaca �dincolo� nespalat de pacate si pentru ca nu era transportabil, prietenii sai au hotarat sa-l boteze prin �turnare�. Ei au turnat peste el o cantitate de apa echivalenta cu cea care ar fi fost necesara ca el sa se poate scufunda in ea.



Inovatia, odata acceptata, s-a raspandit peste tot, astfel ca pe la sfarsitul celui de al treilea secol era foarte des practicata botezarea �pe scaun� a celor foarte aproape de moarte. Cantitatea de apa turnata pe cap a fost micsorata din ce in ce mai mult pana cand s-a transformat intr-o simpla �stropire.� Paradoxal este ca s-a pastrat totusi numele de �botez�, care este o transliterare a cuvantului grec �Baptizo�, cu insemnatatea de scufundare, acoperire cu apa. Incepand cu secolul saisprezece, in Biserica Catolica, botezul prin turnare a devenit singura norma acceptata:



�Biserica Apuseana a pastrat practica botezului prin scufundare doar pana in secolul saisprezece, cum se poate vedea dintr-o multime de tablouri si din cronicile de botez ale reginei Elisabeta si ale regelui Iacob (James) I. Biserica Rasariteana a ramas pana astazi credincioasa botezului prin afundare, pe care il aplica tuturor, fara exceptie si in orice fel de circumstante�

(Dr. W.T.Whitley, istoric englez).



Dupa un timp, s-a produs cea de a doua modificare in practica botezului: aplicarea lui la copiii celor credinciosi. Desemnat, prin insasi natura sa, sa fie un gest al celor ce pot, pe picioarele lor, sa se pogoare in apa si sa marturiseasca credinta lor personala in Christos, botezul a inceput apoi sa fie aplicat unora care nu credeau inca in Christos, in anticiparea unei decizii si conformari viitoare.



Felul in care s-a produs aceasta schimbare in practica botezului este foarte bine cunoscut. Din moment ce oamenii au inceput sa creada ca botezul mantuieste si ca cel nebotezat se duce in iad, parintii grijulii si afectati au intrebat: �Dar ce facem atunci cu copiii nostrii care mor la putina vreme dupa nastere?� Ei au asupra lor �pacatul originar.� Daca nu-i botezam, ce se va alege de ei in vesnicie?�



Astfel de oameni au inceput sa insiste sa fie botezati copiii, pe promisiunea parintilor lor, inainte de varsta la care pot lua ei hotarari personale. Prin induplecarea liderilor bisericii, botezul a fost astfel transformat dintr-un simbol, intr-un decret de acceptare a mantuirii. Practica s-a impamantenit insa greu. Oamenii si-au dat seama ca ceva nu este in regula. Botezul copiilor nu s-a generalizat decat dupa secolul VI. Din cele mai vechi timpuri insa si pana astazi exista crestini care, cu Noul Testament in mana i se opun cu inversunare.



Prima mentiune despre botezul copiilor o avem din anul 185, dintr-o scrisoare a lui Tertulian, care i s-a opus cu vehementa. Prima referinta favorabila se pastreaza intr-o scriere a lui Ciprian, in Sinodul de la Cartagina (253). Adresandu-se unui cetatean numit generic �fidus� (credinciosul), Ciprian este de parere ca toti copiii ar trebui botezati imediat dupa nastere (Epistolele lui Ciprian, LVIII, 2).



Departe de a fi doar o inocenta indepartare de la adevarul evanghelic, botezul copiilor a adus asupra crestinismului un rau incomensurabil. In 16 Mai 1920, vorbind in imprejurari foarte solemne pe treptele Capitoliului din Washington D.C, George W. Truett, lider baptist american a spus:



�Daca am in fata mea in aceasta distinsa audienta un sustinator al botezului copiilor, dati-mi voie sa spun clar si sincer, in cel mai pur si fratesc spirit crestin, ca pentru baptisti, botezul copiilor este de neimaginat din toate punctele de vedere. Inainte de toate, baptistii nu gasesc nici cea mai mica marturie despre un astfel de botez in Cuvantul lui Dumnezeu. Aceasta realitate ii face pe baptisti sa recomande intregii crestinatati sa reconsidere pozitia si invatatura lor in problema botezului. Si nu numai atata. Dupa parerea baptistilor, botezul copiilor tinde sa ritualizeze credinta crestina si sa o reduca la o forma golita de adevarata viata. El tinde deasemenea sa duca la secularizarea bisericii si la stergerea oricarei linii de demarcatie dintre biserica si oamenii nemantuiti ai lumii.�



Deformarea invataturii despre Cina Domnului

La foarte scurta vreme dupa disparitia apostolilor, iudaizatorii, nostalgici incapatanati ai Legii lui Moise, au strecurat in biserica ideia �sacrificiului continuu� al lui Christos. Desi, epistola catre Evrei spune clar ca �Christos S-a adus pe Sine insusi jertfa o data pentru totdeauna�, fixand crucificarea ca eveniment unic si irepetabil in istorie, unii lideri ai bisericii au introdus la Cina Domnului ideia ca painea si vinul nu sunt doar simple simboluri, ci reprezentari ale unor realitati spirituale in care �jertfirea lui Christos� continua pana la sfarsitul lumii. �N-a spus Domnul Isus�, intrebau ei in mod ipocrit, �acesta ESTE trupul si sangele Meu?� De aici si pana la ideia �transubstantierii� n-a mai fost decat un singur pas.



De fapt, cuvintele rostite atunci de Domnul Isus nu pot fi interpretate �literal�, caci Isus se afla inca in viata, avea trup. Daca ar fi vorbit in sensul presupus de adeptii �transubstantierii�, in momentul vorbirii Domnul Isus ar fi avut ... doua trupuri. Unul in care era si altul pe care-l tinea in mana!



Mai mult, in 1 Corinteni 11 ni se spune ca unii crestini din Corint greseau prin atitudinea lor de la Cina Domnului, dar in corectia pe care le-o face apostolul Pavel nu intalnim nici o referinta la �transubstantiere�. In loc sa o ia cu respectul unei �mese de aducere aminte�, corintenii o bagatelizasera, transformand-o intr-o simpla ocazie de dezmat si de afisare de sine:



�Cand va adunati dar in acelasi loc, nu este cu putinta sa mancati Cina Domnului. Fiindca atunci cand stati la masa, fiecare se grabeste sa-si ia cina adusa de el, inaintea altuia; asa ca unul este flamand, iar altul este beat. Ce? N-aveti case pentru ca sa mancati si sa beti acolo? Sau dispretuiti Biserica lui Dumnezeu si vreti sa-i faceti de rusine pe cei ce n-au nimic? Ce sa va zic? Sa va laud? In aceasta privinta nu va laud.� (1 Cor. 11:20-22).



Este evident ca cei din Corint luau Cina mancand si band o mancare si o bautura pe care o consumau �ca de obicei� acasa. Pavel se simte obligat sa le spuna ca �masa de acasa� este una si �masa de simbol� este alta. Nici prin cap insa nu-i trece sa le scrie ca painea si vinul s-ar transforma cumva miraculos la Cina in chiar trupul si sangele Domnului Isus. Este evident insa ca lumea de atunci nu se putea lipsi prea usor de imaginea �jertfelor�, atat de prevalenta in toate religiile vremii.



Odata cu transformarea invataturii despre natura elementelor Cinei, in jurul ei a inceput sa se dezvolte un intreg ceremonial fastuos, in care semnificatia simpla a fost inlocuita definitiv cu una �tainica�, proprietara unor puteri supranaturale. Cina Domnului a incetat sa mai fie doar o masa �de aducere aminte� in care credinciosii aveau partasie unul cu celalalt si cu Domnul cel inviat si a devenit un ritual mistic, celebrat cu fast si cu teama. Dintr-un memorial simbolic, Cina a fost facuta in mod gresit un mijloc al harului indumnezeitor. Christos spusese: �Sa faceti aceasta spre pomenirea Mea�, nu �Sa faceti aceasta spre mantuirea voastra!� (1 Cor. 11:25)



In tendinta lor de a evita o intalnire personala si directa cu Dumnezeu, oamenii au inventat inca o forma si ceremonii pe care sa le aseze drept paravan intre ei si Tatal lor din ceruri. In loc sa accepte in mod simplu lucrarea terminata a lui Christos, ei si-au construit lucrari de merit personal de a caror indeplinire depindea accesul la mantuire.



Capatand caracter de �substanta� divina, Cina a inceput sa fie privita drept un act cu putere sa �ierte� prin impartasirea (impartasania) cu trupul si sangele jertfei. Elementul pagan si-a facut in acest fel casa buna in ograda bisericii crestine.



Deformarea invataturii despre slujitorii bisericii

In biserica Noului Testament, presbiterul sau pastorul era un egal intre egali, un frate intre frati. El nu detinea nici un fel de autoritate in afara aceleia care ii era incredintata de cei din adunare (! Tim. 4:17). Doar Domnul Isus era considerat Stapanul si Legiuitorul bisericii. Fiecare credincios avea acces direct la Dumnezeu Tatal prin mijlocirea Domnului Isus si a Duhului Sfant. Incet, dar sigur, si aceasta frumoasa ordine spirituala din biserica a fost modificata. In mod treptat, presbiterul sau pastorul a incetat sa mai fie slujitorul fratilor sai si, pe nebagate de seama s-a transformat intr-un �preot�, separat de restul credinciosilor si ridicat deasupra lor in autoritate. Faptul ca a oficiat la Cina Domnului, transformata asa cum am aratat intr-o �jertfire� perpetua a lui Christos, l-a intors pe presbiter la ordinea liturgica de la Templu. O astfel de randuiala s-a potrivit ca o manusa pentru �neamurile� pagane obisnuite si ele cu preoti, jertfe si temple. Pe nesimtite, presbiterii au devenit �preoti�, iar peste un grup de �presbiteri-preoti� locali a aparut �episcopul monarhic.�



Este greu sa stabilim momentul istoric in care s-a petrecut aceasta metamorfoza. Ce putem spune precis este ca trecerea de la simplitatea democratica (teocratia evanghelica) a Noului Testament la sacerdotalism (preotie) a avut un efect tot atat de destructiv asupra vietii spirituale a crestinismului ca si activitatea preotiei din Ierusalim pe vremea Domnului. Si una si cealalta a cautat sa inchida calea oamenilor spre Christos (Mat. 23:13).



Din documentele care ne-au ramas, putem spune cu certitudine ca bisericile Nou Testamentale au crescut rapid, mai ales in marele orase ale imperiului. Majoritatea lor erau conduse de o pluralitate de conducatori spirituali locali, numiti presbiteri, episcopi sau pastori, asistati in rezolvarea problemelor materiale de catre �diaconi.�



�Pavel si Timotei, robi ai lui Isus Christos, catre toti sfintii in Christos Isus care sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si diaconii� (Filip. 1:1).



In mod natural, unii dintre acesti presbiteri au capatat o cinste mai mare prin abilitati specifice, prin spiritualitate sau printr-o intelepciune duhovniceasca deosebita. Personalitatea mai puternica a unora i-a facut sa se impuna in plan local si sa aiba un cuvant mai greu de spus in rezolvarea problemelor. Peste aceasta s-a suprapus fara indoiala si lupta multiseculara pentru o pozitie de autoritate si de control asupra celorlalti.







Apostolul Pavel



In invatatura apostolului Pavel, teoreticianul si intemeietorul a numeroase biserici crestine, liderii bisericii crestine sunt, ca maturitate, "presbiteri" adica batrani", ca pozitie "episcopi" adica "supraveghetori", iar ca lucrare "pastori". Toate cele trei numiri identifica unul si acelasi oficiu de slujire:



" ... din Milet, Pavel ... a chemat pe presbiterii Bisericii ... si le-a zis: "Luati seama la voi insiva si la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfant episcopi, ca sa pastoriti Biserica Domnului ..." - Fapte 20:17, 28





Ca sa fie distins din numarul celorlalti presbiteri, un asemenea om a monopolizat titlul de �episcop� (in greaca, episcopos = supraveghetor). Cu timpul, in toate problemele bisericii, ultimul cuvant i-a revenit unui astfel de �episcop monarhic.�



Episcopii din bisericile marilor orase si-au extins autoritatea si asupra bisericilor aflate in teritoriile imediat invecinate. Astfel, peste toti episcopii dintr-o anumita regiune a fost promovat un �arhiepiscop� sau �mitropolit.� Cinci din acesti arhiepiscopi, cei din Alexandria, Ierusalim, Antiohia, Constantinopole si Roma si-au extins autoritatea peste regiuni intinse si au fost numiti �patriarhi.�



Intre acestia, patriarhul Romei, capitala Imperiului, a considerat ca are dreptul la autoritatea universala asupra bisericii si, cu trecerea vremii, s-a proclamat �papa� (tata al tuturor) - macar ca Domnul Isus le interzisese ucenicilor acest lucru: �Voi sa nu va numiti Rabi! Fiindca Unul singur este Invatatorul vostru: Christos, si voi toti sunteti frati. Si �Tata� sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri� (Mat. 23:8-9).



Prin acest proces trist de evolutie eclesiastica s-a nascut Biserica Catolica (universala), cu papa de la Roma ca regent in locul lui Christos (vicar) si cu imensa ei masinarie preoteasca, intinsa ca o caracatita peste toata lumea. Clemet al Romei a fost cel dintai scriitor bisericesc care a sugerat o paralela intre preotia crestina si preotia levitica din Vechiul Testament si a fost cel dintai care a vorbit despre distinctia dintre �clerici� si �laici� (oameni din popor, laios=popor) in sanul fratietatii crestine.



Procesul a fost justificat mai departe de Tertulian si Ciprian, astfel ca pe la sfarsitul secolului III, aparuse deja o casta preoteasca distincta si total separata de restul �laicilor.�



Acelasi instinct care a corupt preotia iudaica lucra acum si in crestinism, asezand inca o data bariera unor �mijlocitori� intre oameni si Creatorul lor. Simplitatea si spiritualitatea Noului Testament a fost astfel calcata in picioare si abandonata.



Existenta preotiei are o sursa indoita de vinovatie. Pe de o parte avem de-a face cu mandria unei �elite�, care a vrut sa puna mana pe autoritate si control asupra comunitatii, iar pe de alta parte, avem de a face cu �smecheria� unei majoritati care s-a vrut eliberata de responsabilitatea unei �preotii universale a credinciosilor.� Poporul a preferat atunci si prefera si astazi, sa-i aseze pe �clerici� pe un piedestal mai inalt, ca numai lor sa li se pretinda sfintenie, si ca majoritatii sa i se permita sa traiasca la nivelul firii pamantesti pacatoase.



Acceptand �ierarhia eclesiastica�, majoritatea crestina si-a fabricat de fapt niste �specialisti� care sa-i izbaveasca de vinovatia traiului lor pacatos de fiecare zi.



Evaluare

Pe la sfarsitul secolului III, intre biserica Noului Testament si biserica reala din societate mai exista doar o palida si fragmentara asemanare. Cititorul atent, a remarcat deja din cele spuse mai sus ca biserica pierduse exact acele principii fundamentale pe care Reforma si innoirile din teologia neoprotestanta evanghelica de azi cauta sa le reaseze in invatatura si viata bisericii contemporane.



Dupa doar doua secole de existenta, iudaismul, paganismul si etern prezenta natura corupta a omului razvratit impotriva lui Dumnezeu au dus biserica la compromis si decadenta. Trebuie sa tinem cont ca majoritatea populatiei de atunci era fara stiinta de carte, asa ca evangheliile si epistolele nu circulau decat in cercuri restranse, multi lideri ai bisericilor fiind fara pregatire academica. Imensa majoritate a credinciosilor au intrat astfel in ceea ce s-a numit Biserica Catolica, iar in randurile ei a domnit un climat de armonie si de intelegere in ceea ce priveste invatatura si practica. Armonia se datora mai mult indiferentei, iar intelegerea era mai mult rezultatul unei spiritualitati aproape inexistente. Au existat si glasuri �dezidente�, atat in afara bisericii, cat si in interiorul ei. Ele au fost insa reduse repede la tacere, in numele unei unitati a credintei care semana mai mult cu compromisul, decat cu adevarul.



�Dragostea dintai� caracteristica primului secol s-a racit in cel de al doilea si biserica, cu tot avertismentul Domnului Isus, nu s-a mai intors la �faptele ei dintai� (Apoc. 2:4-5).



Progres sub persecutie

Vorbind despre decadenta �institutionala� a bisericii crestine, nu trebuie sa uitam ca, dincolo de existenta ei ca �organizatie�, biserica este viata nenumaratilor crestini anonimi, prin care Domnul Isus se manifesta si se marturiseste. Extraordinara raspandire a crestinismului primelor secole nu s-a datorat �formei organizatorice� a bisericii, ci inflacararii cu care crestinii L-au marturisit pe Christos. Dispretuiti si persecutati de societate, crestinii au impresionat prin frumusetea caracterului, prin viata de intrajutorare si prin taria nadejdii lor in revenirea lui Christos.



Crestinismul a inceput ca o miscare in sanul iudaismului. Cea mai mare parte a proclamarii Evangheliei s-a facut la inceput in perimetrul sinagogilor. Totusi, crestinii nu s-au alaturat evreilor in revolta lor indreptata impotriva Romei in anul 66 d.Ch., iar pe la sfarsitul primului secol, Biserica crestina functiona ca o grupare distincta si cu totul separata de viata sinagogii. Din vremea lui Nero, pana la increstinarea imparatului Constantin si la edictul de la Milan (313 d.Ch.), prin care crestinismul a primit un caracter legal, credinta crestina a fost privita oficial drept o �religio prava�, o religie decadenta, depravata, rea.



Cei dintai crestini nu aveau o cladire dedicata in mod expres ca loc de intalnire si inchinare comuna. Adunarile lor se desfasurau cu precadere in case. Primele locasuri dedicate in mod special adunarii au aparut abia pe la inceputul secolului al II-lea.



Prima Biserica nu a cunoscut fenomenul �denominatiilor� asa cum le cunoastem noi astazi. Asta nu insemna catusi de putin ca in sanul crestinismului primar nu s-au produs disensiuni si contraziceri. S-au produs. Aceasta nu i-a mirat prea mult, caci aveau de a face cu probleme legate de adevarul absolut, iar in acest domeniu, procesul cunoasterii era individual si legat in mod direct cu maturizarea personala.



Persecutia

Crestinii au devenit foarte repede tinta persecutiilor de tot felul, unele de o ferocitate si cruzime de nedescris. De exemplu, in anul 64 d.Ch., ca sa isi ascunda propria vinovatie, imparatul Nero i-a invinuit pe crestini pentru incendiul care a mistuit 10 din cele 14 cartiere ale Romei. Istoricul roman Tacitus, un necrestin, spune ca Nero a poruncit ca acesti �crestini sa fie sfasiati de caini, tintuiti pe cruci, ... folositi chiar ca torte vii pentru iluminarea nocturna a gradinilor palatului.�



Crestinii nu au fost insa persecutati pretutindeni si intotdeauna. Valurile de persecutie au venit la rastimpuri, cu intervale de pace si relativa libertate. Atacurile impotriva crestinilor au avut, in general, un caracter local si au variat mult in intensitate.



Istoria consemneaza zece �valuri� de persecutie a crestinilor. Este si in aceasta o confirmare a faptului ca Dumnezeu a stiut dinainte prin ce va trece biserica sa. Iata ce gasim scris in cartea Apocalipsei despre epoca bisericii aflate sub persecutie:



�Stiu necazul tau si saracia ta (dar esti bogat), si batjocurile, din partea celor ce zic ca sunt Iudei si nu sunt, ci sunt o sinagoga a Satanei. Nu te teme nicidecum de ce ai sa suferi. Iata ca Diavolul are sa arunce in temnita pe unii dintre voi, ca sa va incerce. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da cununa vietii� (Apoc. 2:9-10).



Certificatul, va rog!

Au fost doar doua valuri de persecutii care s-au intins peste intreg teritoriul imperiului Roman. Ele au urmarit sa stearga Biserica crestina de pe fata pamantului. Cel dintai val de persecutie generalizata s-a dezlantuit in luna Decembrie, 249 d.Ch., pe vremea domniei lui Decius. Fiecare cetatean al imperiului a fost obligat sa se duca la un guvernator roman local si sa primeasca un �certificat� prin care se adeverea faptul ca numitul a �dat ofranda zeilor� - un act pe care nici un crestin curat la cuget nu-l putea face.



Al doilea val de teroare, numit si �Marea Persecutie�, s-a dezlantuit in 23 Februarie 303, din porunca imparatului Diocletian. Galerius, mana dreapta a imparatului a fost forta malefica din spatele persecutiei si a prelungit-o chiar si dupa moartea lui Diocletian. Timp de 8 ani interminabili, decrete oficiale i-au transformat pe crestini in �dusmani ai imperiului�, i-au scos din orice slujbe oficiale, le-au confiscat si le-au ars Scripturile, le-au daramat cladirile Bisericilor, le-au arestat conducatorii si au pretins ca test de �lepadare� �ofranda adusa zeilor.�



Impotriva crestinilor au fost folosite cele mai odioase forme de tortura: au fost aruncati in arene sa fie mancati de fiare salbatice, au fost arsi pe rug, injunghiati, decapitati, rastigniti, sfartecati in bucati. Toate acestea au fost insa zadarnice. Credinta crestina crestea, se latea si patrundea pana si in cele mai neasteptate locuri ale Imperiului. In anul 311 d.Ch., acelasi Galeriu, rapus de boala si aflat pe patul mortii, a dispus darea unui edict de �toleranta.� El prevederea ca �este datoria crestinilor sa se roage Dumnezeului lor pentru bunastarea noastra.�



Progresul

Cum de au supravietuit sub persecutie cei din Biserica primara? Cum de n-a disparut, asemenea atator alte miscari religioase din vechime? Omeneste vorbind, ei n-aveau nici o sansa sa propaseasca. Era de neconceput ca o miscare spirituala minuscula si dispretuita, germinata intr-un colt al Palestinei sa incolteasca si sa poata deveni o forta preponderenta in idolatrul si impresionantul Imperiu al Romei. In ciuda acestei perspective, crestinismul nu numai ca a �dat peste cap� toate socotelile imperiale, ci a si devenit forta care i-a modelat toate manifestarile ulterioare.



Raspandirea crestinismului in primele secole ale erei noastre constituie unul dintre cele mai uimitoare fenomene din toata istoria omenirii. Care a fost oare secretul reusitei primilor crestini?



Mult mai mult decat o simpla cladire

Crestinismul primar nu a avut cladiri desemnate oficial drept locasuri de inchinaciune. De obicei, ei se inchinau prin case (Cea dintai cladire de biserica propriu zisa a fost excavata la Dura Europos, pe raul Eufrat. Ruinele dateaza din preajma anului 231 i.Ch.). Cei dintai crestini nu au practicat ceremonii publice, n-au avut acces la �mijloacele de publicitate� ale vremii. Cum se poate deci explica fenomenala lor raspandire din primele trei secole?



Dupa disparitia apostolului Pavel din arena n-au mai aparut alte mari �personalitati� insarcinate sa colinde lumea cu Evanghelia. Dumnezeu a schimbat metoda si a raspandit �vestea buna� prin intermediul unei adevarate �armate de furnici�, credinciosi anonimi si nebagati in seama, ale caror nume au disparut de mult in uitare.



Spre orase!

Crestinismul primar a fost cu precadere o �credinta urbana, citatida�. Primele Biserici au luat fiinta in centrele importante de pe rutele comerciale ale Imperiului Roman. In aceste orase, oamenii locuiau aproape unul de celalalt, in ingramadiri citadine. In astfel de �cartiere� era greu sa tii un secret. Credinta crestina s-a raspandit ca o �epidemie� de sanatate spirituala, ai carei virusi treceau cu repeziciune dintr-o casa in alta. Convertirile se produceau ca un rezultat al impresiei pozitive pe care o facea asupra vecinilor �viata cea noua� din comunitatea crestina.



Ce era �deosebit� in felul lor de vietuire? Intr-o scrisoare de aparare a crestinilor indreptata catre Cezarul Antonius Pius, Iustin Martirul, renumit teolog crestin din vremea aceea, ii descrie pe crestini in urmatoarele cuvinte:



�Pana nu de mult, ne bucuram si noi de intinaciunile vietii, dar acum indragim doar castitatea; inainte foloseam si noi artele magice, acum ne-am consacrat in intregime adevaratului si eternului Dumnezeu (unbegotten God); inainte eram iubitori de bani si ne osteneam sa adunam o mare avere, dar acum impartim ce avem intre noi si dam cu bucurie celor aflati in lipsa; inainte ne uram unii pe altii, ne omoram unii pe altii si, plini de dispret, nici n-am fi stat la masa cu cineva de alta rasa, acum insa, de cand s-a aratat Christos, traim in pace unii cu altii, ne rugam chiar si pentru dusmanii nostrii si cautam sa-i aducem printre noi pe toti aceia care ne osandesc fara nici un temei justificat.�





�Tatal nostru�

S-ar putea ca o justificare a repeziciunii cu care s-a raspandit crestinismul sa fie si in extraordinarul impact pe care a produs-o in lumea romana una din invataturile lui de baza: prezentarea lui Dumnezeu ca �Tata al nostru, al tuturor�. In societatea de atunci, de fapt si in societatea de azi, oamenii se simteau victime in mainile unei soarte oarbe si lipsite de mila; la dispozitia �sansei� arbitrare, robi ai �norocului�, al caror destin era stabilit de �convergenta unor forte astrologice impersonale.�



Prin contrast, crestinii se prezentau ca martori ai unui Dumnezeu viu si binevoitor, mai mult decat dornic sa-i primeasca pe toti la Sine, asemeni unui Tata iubitor gata sa poarte de grija tuturor copiilor Sai. Aceasta ideie �revolutionara� reaseza demnitatea in inimile sclavilor si readucea responsabilitatea in mintile celor coplesiti de resemnarea paralizanta si fatalista.



O certificare indirecta despre acest aspect s-ar putea sa existe in misterioasele patrate de cuvinte latine care au fost dezgropate de arheologi in diferite locuri presarate din Anglia pana in Mesopotamia. Doua au fost gasite in Pompei, ceea ce le dateaza inainte de anul 79 d.Ch. cand orasul a fost distrus de lava vulcanului din apropiere. Cuvintele pot fi citite si dinainte inapoi si dinapoi inainte pe orice rand sau coloana.







R O T A S

O P E R A

T E N E T

A R E P O

S A T O R



Literele pot fi rearanjate sub forma unei cruci cu mesajul: �Paternoster� (�Tatal nostru� in limba latina). Literele A si O raman pe afara, cu semnificatia de alfa si omega, inceputul si sfarsitul alfabetului grec, unul din numele Domnului Isus in textul Noului Testament. (vezi pagina urmatoare)

In alta parte a scrisorii sale, Iustin Martirul arata cum cei ce se impotrivisera crestinismului fusesera apoi convertiti la el prin marturia consistenta a vietii celor credinciosi, notand mai ales impresia pe care o facea rabdarea lor extraordinara cand erau inselati, precum si cinstea lor exemplara in afaceri.



A



P

A

T

E

R

A P A T E R N O S T E R A

O

S

T

E

R



O



Facere de bine si rugaciuni

Crestinii au ajuns renumiti prin grija manifestata fata de cei bolnavi si neputinciosi. Multi ajunsesera renumiti pentru faptul ca se vindecasera in urma rugaciunilor. Adunarile crestine au infintat multe �cantine ale saracilor�. Documentele ne spun ca in preajma anului 250 d.Ch., crestinii dadeau de mancare in fiecare zi la 1.500 de oameni saraci din Roma.



Tot cam pe atunci, imparatul Iulian, supranumit si �apostatul�, a vrut sa revitalizeze inchinaciunea pagana la zei. Din scrierile lui ne-a ramas aceasta apreciere facuta la adresa crestinilor:

�Raspandirea si inmultirea lor a fost favorizata de renumele pe care si l-au castigat prin ingrijirea dragastoasa pe care o manifesta fata de vagabonzi si nevoiasi si prin grija cu care fac o inmormantare celor morti. Este un scandal ca nu exista nici macar un singur evreu cersetor si ca ei (crestinii) poarta de grija nu numai de ai lor, ci si de saracii nostrii; caci ai nostri au ajuns sa astepte zadarnic un ajutor din partea noastra!�



La prima vedere, crestinii de atunci pareau slabi si fara putere, o tinta usoara pentru batjocora si ridiculizarea publica. N-aveau avere, nu aveau cladiri, nu se bucurau de pozitii sociale inalte, n-aveau aprobare legala, nu aveau asentimentul oamenilor de cultura si arta. Mai mult, dupa ce au fost alungati din sinagogile evreiesti, crestinii au pierdut si suportul milenar al unei religii cu traditii.

Dincolo de aparenta slabiciune insa, biserica a supravietuit pentru ca a avut �credinta�. Asta a fost secretul biruintei ei. Credinta lor i-a imbogatit cu o viata de �partasie�. O noua comunitate cu un nou stil de viata. Pe deasupra, au avut �nadejde�, o nadejde nestramutata in faptul ca Domnul lor este viu in cer si ca de acolo era stapan sa le calauzeasca pas cu pas viata, pana in clipa cand se va reintoarce sa-si instaureze triumfator Imparatia fara sfarsit.



Credinta, dragostea si nadejdea. Acestea au fost tainele Bisericii crestine, elementele temeliei pe care s-a construit mai tarziu ceea ce numim astazi admirativ �cultura occidentala.�



Crestinii au atras in mijlocul lor oameni din toate clasele si straturile sociale. Aceasta era in contrast izbitor cu practicile sociale ale vremii. In anul 217 d.Ch., un fost sclav, care trudise din greu in mina, a ajuns sa fie promovat ca episcop al Romei. Numele lui: Callistus.



�Trimiteti-mi scrisorile si ... darurile voastre!�

Folosirea Evangheliei pentru castig material nu este doar o marca a secolului XX. Escrocii care stiu sa profite de naivitatea celor �slabi de inger� au existat mereu. Biserica nu a stiut intotdeauna sa faca foarte necesara distinctie dintre credinta si ... credulitate.



Unul dintre cele mai vechi documente crestine �Didache�, un fel de manual pentru viata si organizarea Bisericii, contine un avertisment impotriva predicatorilor itineranti care apar din senin si se grabesc mereu sa ceara bani pentru cele mai diverse scopuri. Un autor satiric, Lucian, ii ironiza pe crestini pentru usurinta cu care se lasa pacaliti de tot felul de sarlatani care-i storc de toate resursele financiare. Lucian consemneaza un caz notoriu pe atunci. Un anume Peregrinus, filosof de profesie, reusise, pana ce a fost dat de gol, sa atraga o mare multime de urmasi (si o considerabila avere) din sanul comunitatii crestine. Instinctul sau de actor inascut si dorinta de celebritate l-au facut sa piara in mod spectaculos: Peregrinus si-a dat singur foc la sfarsitul jocurilor Olimpice din anul 165 d.Ch.



Pastorul din umbra

Socotita ca o turma buna de junghiat si nu de putine ori inselata de �personalitatea� unor �lupi rapitori imbracati in piele de oaie�, Biserica crestina a supravietuit paradoxal si s-a inmultit providential in lungul si latul Imperiului Roman. Aceasta �turma mica� era insa condusa din umbra de Marele Pastor, care-i promisese deja Imparatia. Istoria trecuta, prezenta si viitoare va fi dovada ca El isi respecta promisiunile!





roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm

Meditatia Zilei
1 Petru 5:5


Si toti in legaturile voastre, sa fiti impodobiti cu smerenie.


Adev�rata smerenie se g�se�te acolo unde �n lumina lui Dumnezeu se recunoa�te propria neputin�� �i unde Domnul Isus este urmat pe calea lep�d�rii de sine. At�ta timp c�t ne afl�m �n aceast� lume rea, trebuie s� �nv���m multe �n �coala smereniei, dar, spre ru�inea noastr� vor ap�rea din loc �n loc semnele arogan�ei fire�ti. Dar cine vrea �n adev�r s� se smereasc� nu trebuie s� se clatine. Domnul Isus vrea s� ne ajute pe calea smereniei. M�ndria este un p�cat pe care �l avem �n chip firesc; smerenia trebuie s� o �nv���m �ns� de la Domnul c�ci numai El este smerit cu inima. Devenind p�rta�i ai firii noi, prin har avem capacitatea s� �nv���m de la El aceast� lec�ie. Cel smerit nu caut� nimic pentru folosul s�u. El socote�te pe cel mai slab frate cu mult superior lui �i aceasta din cauz� c� el �i cunoa�te propriile sl�biciuni. El �l caut� �i �l vede �n fiecare m�dular al lui Cristos pe Domnul �nsu�i �i acolo unde se g�se�te �l recunoa�te ca atare. Vai ce repede ne smulge c�te un v�nt mantaua smereniei �i iese la iveal� trufia, arogan�a noastr� fireasc�. Petru vorbe�te din propria lui experien�� �i ne �ndeamn� s� ne �mpodobim, s� ne �mbr�c�m �n smerenie pentru a fi biruitori �i pentru a fi o binecuv�ntare pentru al�ii.
Pe bun� dreptate s-a spus c� smerenia cre�te numai pe morm�ntul m�ndriei. De ce este o plant� a�a de rar�? Pentru c� trufia, arogan�a, stau �nr�d�cinate �n firea veche �i sunt alimentate de cre�terea personalit��ii �i cea a avu�iei personale. Firea (natura) cea nou� dore�te s� fie c�t mai asem�n�toare cu Cristos care a fost bl�nd �i smerit cu inima. Celor smeri�i Domnul Dumnezeu le d� har, dar celor m�ndri le st� �mpotriv�. Cum reac�ion�m c�nd suntem supu�i criticii? C�ut�m imediat s� ne �ndrept��im? Critica ridic� �n noi am�r�ciune �i �mpotrivire? Devenim imediat combativi? Astfel de reac�ii dovedesc c� suntem st�p�ni�i de m�ndrie. Un duh smerit va accepta s� fie judecat de oricine �i va scoate din aceasta un profit duhovnicesc.

... practici crestine ... pe la noi gasim asa ceva ... ''idolatrie'' ... hello mister president ...

www.youtube.com/watch?v=9BvtcbmEnD0&feature=related

... spalarea de pacate ... nici nu mai ai nevoie de botez ...


www.youtube.com/watch?v=zdB8KY4B6BQ&feature=related

... pe la noi cum e ? ...

www.intercer.net/intercer_player.php?id=5920&type=inte



VIZIONARE PLACUTA.

RUGACIUNE
Domnul meu
... iarta-mi gandul ascuns si egoist, fapta, vorba care raneste. Te raneste pe Tine
... iarta-mi vointa slaba ce ma trage inapoi
... iarta-ma ca, de multe ori, fac ce stiu ca nu trebuie sa fac
... iarta-ma ca nu ma tin de promisiunile facute
... iarta-mi nemultumirea si nerecunostinta
... iarta-ma ca iau totul asa de usor...oamenii si ceeea ce mi-ai dat; invata-ma sa apreciez...
... iarta-ma ca nu ma gandesc mai des la Tine, ca nu ma rog mai mult, ca nu ma hranesc mai adanc din Tine
... iarta-mi pacatele pe care nu le stiu
... iarta-ma ca nu accept mustrarea, durerea, ca nu urmez in fiecare zi urma pasior Tai
... iarta-ma, Domnul meu

Acesta sunt, stii ce simt, ce gandesc, ce traiesc. Nimic nu este ascuns de Tine si nici nu doresc sa ascund ceva... caci cine Altcineva mai bun ca Tine este? si cine Altcineva ma iarta asa cum o faci Tu, in intregime? cine Altcineva ma "framanta", ma modeleaza mai bine si ma face mai de pret? Nimeni... doar TU!

Scuze, azi m-am trezit mai tarziu, pun imediat meditatia zilei.



Meditatia Zilei
Neemia 3:6


Ioiada, fiul lui Paseah, si Mesulam, fiul lui Besodia, au dres poarta cea veche. Au acoperit-o cu scanduri, si i-au pus usile, incuietorile si zavoarele.


Din faptele legate de zidul cet��ii Ierusalimului putem scoate �nv���turi pre�ioase. Zidul ne spune despre separarea cerut� de Dumnezeu. Nu totul �ns� a fost f�cut cum trebuia la aceste lucr�ri de refacere. Elia�ib �nsu�i ca mare preot nu a dat un exemplu bun deoarece pentru pricini de rudenie nu a pus �ncuietorile �i z�voarele la poarta oilor (vezi cap. 13.4-7). Dar iat� c� oamenii care lucrau la restaurarea por�ii celei vechi au pus iar�i �ncuietorile �i z�voarele. Ce pild� serioas� ne st� �nainte dac� privim cum ace�ti oameni, plini de abnega�ie, se osteneau s� restaureze totul dup� chipul vechiului Ierusalim! Poate ei �i d�deau seama ce importan�� are Ierusalimul �n ochii lui Dumnezeu. Ierusalimul era locul unde Dumnezeu vroia ca Numele lui s� locuiasc�. Poarta din Nord-Est a Ierusalimului era �n chip deosebit atacat� de du�mani. Nu numai acest lucru a stat �ns� �n fa�a ochilor reziditorilor, ci �i �nsemn�tatea lucr�rii pe care o f�ceau pentru genera�iile viitoare.
Dumnezeu are �i �n zilele noastre astfel de oameni al c�ror nume nu este cunoscut, dar care lucreaz� cu r�vn� �i cu tragere de inim� la poarta veche. Astfel de oameni plini de energie lucreaz� cu entuziasm pentru a �nv��a �i aplica �n via�� g�ndurile lui Dumnezeu �n privin�a Adun�rii Sale. Vor �nt�mpina �mpotriviri chiar de la cei apropia�i ai lor, deoarece ceea ce este �vechi", ceea ce seam�n� cu �poarta veche" nu mai este ast�zi actual. St� scris �ns�: �Nu muta hotarul cel vechi pe care l-au a�ezat p�rin�ii t�i� (Prov. 22.28). S� lucr�m �i noi st�ruind �n lucrurile �i �n adev�rurile pe care n-i le-a transmis Dumnezeu prin Sf�nta Sa carte!
Venirea Domnului Cristos este foarte aproape. Te va g�si oare acolo unde lucrurilor cere�ti li s-a dat o form� distractiv�, lumeasc�, acolo unde �n loc s� fie l�sat Duhul Sf�nt s� lucreze, lucreaz� omul? Hot�r�te-te chiar acum pentru a asculta NUMAI de El!

Anca, bine ai venit, te astept aici in fiecare zi, o sa citesc cu atentie tot ce o sa postezi.

x

De la: maria_tu, la data 2009-02-03 11:36:14Anca TC? Raspunde-mi in privat.

Gandul lui JOY
Nu voi renunta sa cred:
...ca in fiecare persoana exista ceva bun
...ca viata aceasta este doar o portita spre eternitatea cu al meu Isus
...ca se merita sa iubesti chiar dak esti mai expus dezamagirilor si suferintei
...ca am si eu partea mea de facut in planul minunat al Celui ce a creat totul
...ca "secretul" poate fi gasit in lucrurile mici
...ca nu exista concidente
...ca cel mai minunat lucru este sa investesti in oameni chiar daca poate, nu vei vedea "roadele" prea curand
..ca intotdeauna vei mai avea ceva de invatat
...ca niciodata nu esti destul de tare pt a nu putea cadea
...ca un prieten sincer si loial este o comoara rara ce merita apreciata si pretuita la adevarata ei valoare
...ca poti face o diferenta in lumea in care traiesti
...ca Cineva acolo sus ma iubeste...pt ceea ce sunt...si pt ceea ce pot deveni!

2009: 100 de ani de la nasterea lui Richard Wurmbrand

adaugat: 11/01/09 | sursa: www.richard-wurmbrand.ro



La 24 martie 1909 s-a nascut la Bucuresti, intr-o familie de evrei, Richard Wurmbrand - o persoana unica. Multe confesiuni crestine si-ar dori sa-l revendice, dar nu pot. Facand abstractie de criza in care pare a se cufunda lumea in care traim, nu putem sa nu semnalam centenarul nasterii lui Richard Wurmbrand, un titan al credintei crestine, fost detinut vreme de 14 ani, persecutat si torturat pentru Hristos, acest Apostol Pavel al Cortinei de Fier dupa cum a fost supranumit, campion al ajutorarii crestinilor si bisericilor prigonite, prin intermediul organizatiei infiintate de el, cu numele de Vocea Martirilor.



Ne facem datoria sa proclamam Anul 2009 - Anul Wurmbrand! Este un mic pas inspre recuperarea mostenirii spirituale a acestui om deosebit si e o responsabilitate de onoare a crestinilor romani sa-i onoreze memoria in aceste vremuri. Puteti afla mai multe detalii pe situl richard-wurmbrand.ro
**************************************************************
Concert cu trupa Decean la Cluj Napoca, 7 februarie

sursa: stiricrestine

Casa Tamplarului (Cluj Napoca) organizeaza un concert de muzica crestina cu trupa Decean, sambata 7 februarie, la Casa de Cultura a Studentilor din Cluj Napoca. Concertul va incepe la ora 18.
Invitat special: Nicki Pfeifer (USA).

Meditatia Zilei
2 Corinteni 5:2-3


Si gemem in cortul acesta, plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc, negresit daca atunci cand vom fi imbracati nu vom fi gasiti dezbracati de el.


C�te oft�ri nu ne smulg necazurile �i greut��ile ce intervin �n trupul acesta chiar �i pentru noi credincio�ii. Unii au primit pe drumul vie�ii lor o durere care din c�nd �n c�nd parc� �i fr�neaz� �i le fur� toat� bucuria vie�ii. Ce m�ng�iere c� aceste dureri �i greut��i ne sunt trimise de Dumnezeu �i Tat�l nostru. Dac� le lu�m din m�na Lui atunci ele devin adev�rate binecuv�nt�ri. C�ci �noi �tim c� toate lucrurile lucreaz� spre binele celor ce sunt iubi�i de Dumnezeu."
�n lumina acestei f�g�duin�e g�sim m�ng�iere �n toate durerile noastre. Dar ceea ce este dureros la copiii lui Dumnezeu, este prezen�a firii p�m�nte�ti care caut� s� mic�oreze �i s� distrug� savurarea de c�tre credincio�i a bucuriei �n Domnul Cristos. �i Pavel ofteaz� �n acest trup, dar exprim� totodat� �i o �n�tiin�are. Cineva poate fi �mbr�cat �i totu�i s� fie g�sit dezbr�cat. Este un lucru foarte serios - �nseamn� c� cineva poate s� aib� o m�rturie bun� �i totu�i s� nu aib� via�� din Dumnezeu. Ce grav este acest lucru! O de s-ar cerceta fiecare, ca s� �tie care este situa�ia lui, personal�. Numai prin na�terea din nou se poate deveni copil al lui Dumnezeu. Ce m�ng�iere este �n aceast� n�dejde: �s� fim �mbr�ca�i peste acest loca�." Aceasta se va �nt�mpla c�nd Domnul Isus va veni la Mireasa Sa pentru a o lua �n slav�. To�i m�ntui�ii vor primi trupul slavei �n care nu va mai exista nici o sl�biciune, nici o durere sau greutate. �n aceast� stare vom fi pentru totdeauna cu Domnul �n fericire. Care e starea ta? E�ti m�ntuit? Dac� nu, atunci nu mai am�na!
Veni�i la Isus Cristos. El a adus �n Persoana Sa aceste bunuri ve�nice care se numesc: iertarea p�catelor, pacea inimii, �mp�carea cu Dumnezeu, bucuria adev�rat�, via�a ve�nic�. Aceste bunuri vrea s� �i le dea chiar acum. Prime�te-le din toat� inima!

Preuate de pe un forum crestin...

Jan 18O C�NTARE NOUÅ
Medita�ii 1 Comment �Cum pot s�-�i c�nt Doamne-n �ncercare? Cum s�-�i c�nt o c�ntare nou�?..

�nva��-m� s�-�i c�nt in suferin��,atunci c�nd drumul e plin de gropi,c�nd cerul e plumburiu lipsit de orice raz� de soare �i lipsit de orice speran��

�nva��-m� s�-�i c�nt chiar �i atunci c�nd nu v�d cap�tul drumului meu �i c�nd groaza m� cuprinde �i m� impiedic� s� mai visez la ceva frumos�.

Ajut�-m� s� inal� laude curate spre Tronul T�u,s� ridic capul din p�m�nt �i ca un viteaz s� merg �nainte spre �inta iubirii Tale care mi-ai pregatit-o�.

�nva��-m� s� nu mai privesc nici �n st�nga nici in dreapta,ci s� calc pe urmele Tale, drept �nainte�..

D�-mi putere s�-�i c�nt chiar �i atunci c�nd suferin�a e din ce �n ce mai mare,c�nd rana se ad�nce�te tot mai mult �i c�nd credin�a,parc� scade la fiecare pas inainte�.

Mielule Ceresc,spal�-m� �n scumpul s�nge al T�u �i accept� azi c�ntarea vie�ii mele ce zi de zi m� str�duiesc s� �i-o compun!�.

Tu ai fost Acela care m-ai ajutat la fiecare vers, la fiecare strof�,la fiecare refren �i la fiecare tr�ire pe care Tu ai pus-o in mine ca s�-�i g�se�ti pl�cerea �n sufletul meu�.

S�-�i c�nte azi tr�irea mea o c�ntare de pace�.

S�-�i c�nte azi faptele mele o melodie de dragoste�..

S�-�i c�nte azi lucrarea mea o c�ntare de bucurie�.

S�-�i c�nte g�ndirea mea �i tot ce eu sunt o c�ntare de laud� pentru Tine, Dumnezeul cerurilor si a pam�nturilor�.

S�-�i c�nte azi inima �i sufletul meu O C�NTARE NOU�!�

Jan 14MA-NCRED IN TINE�
Medita�ii No Comments �M�-ncred �n Tine Doamne pentru c� Tu tot timpul ai fost parta� la fiecare z�mbet al meu,la fiecare lacrim� ce-a curs pe obrazul meu,la fiecare dezam�gire pe care o aveam din partea celor dragi care nu cunosc Cine e�ti cu adev�rat, Dumnezeul Atotputernic�.

M�-ncred �n Tine pentru c� Tu e�ti Cel ce mi-ai promis c� dac� �mi vei fi desf�tarea Tu �mi vei da tot ce-mi dore�te inima�.

M�-ncred �n Tine �i las toate planurile mele,toate visele mele,tot ce eu sunt, pentru c� sunt deplin �ncredin�at� c� Tu vei lucra�.

M�-ncred �n Tine pentru c� Tu vei face s� str�luceasc� dreptatea mea ca lumina �i dreptul meu ca soarele la amiaz�

C�t de scump� este bun�tatea Ta Doamne, la umbra aripilor Tale g�sesc ad�post, m� saturi de bel�ugul Casei Tale �i m� adapi din �uvoiul desf�t�rilor Tale,c�ci la Tine este izvorul vie�ii,prin lumina Ta, eu v�d lumina�de aceea n�d�jduiesc in Tine�.

M�-ncred �n Tine,pentru c�, la fiecare pas, Tu mi-ai ar�tat c�te o f�r�m� din Tine �i atunci c�nd am g�sit-o am sim�it c� prind aripi s� zbor tot mai aproape de Tine�.

M�-ncred �n Tine pentru c� la fiecare viscol care s-a n�p�dit asupra casei mele Tu ai �inut-o din temelii cu toat� puterea Ta �i nu ai l�sat-o d�r�mat�

Atunci c�nd am alunecat, Tu m-ai prins de m�n�, c�nd am cazut Tu m-ai ridicat s�-mi pot continua drumul, dar niciodat� nu m-ai l�sat jos,de aceea m�-ncred in Tine�.

M�-ncred �n Tine pentru c� Tu esti Singurul ce poate s�-mi scrie romanul vie�ii mele, filele ce le-am scris eu �terge-le Doamne �i rescrie-le cu Dragostea �i cu Pacea Ta�..

M�-ncred �n Tine fiindc� Tu m-ai �mbr�cat �n haina m�ntuirii Tale �i mi-ai c�tigat deplina �NCREDERE�

Se poate pierde m�ntuirea? (preluat de pe un site cestin- articol Iosif Ton)


Dup� re�ntoarcerea mea �n Rom�nia de la studii �n Anglia �n 1972, am vorbit de foarte multe ori pe tema predestina�ie-liber arbitru. De regul�, am spus a�a: �Dac� mi se cere s� spun dac� cred �n predestina�ie sau cred �n liber arbitru, eu r�spund c� prin aceast� �ntrebare mi se cere de fapt s� cred numai jum�tate din Biblie, deoarece o jum�tate din Biblie spune c� Dumnezeu alege, iar cealalt� jum�tate spune c� omul este liber s� aleag�. Eu nu cred numai jum�tate din Biblie; eu cred �ntreaga Biblie. Singura mea problem� este c� dup� logica mea omeneasc� este imposibil ca ambele s� fie adev�rate �i deci sunt ispitit s� aleg pe una dintre cele dou�. Dar, de vreme ce Dumnezeu �mi vorbe�te �n Cuv�ntul lui despre am�ndou�, �nseamn� c� am�ndou� sunt adev�rate. Cum pot s� fie am�ndou� adev�rate? Sunt sigur c� Dumnezeu are un �mecanism� prin care face ca am�ndou� s� fie adev�rate. De aici, de pe p�m�nt, acest mod al lui Dumnezeu de a face ca am�ndou� s� fie adev�rate nu se vede. El se vede numai c�nd te ui�i de sus �n jos, din ve�nicie c�tre sistemul nostru spa�iu-timp. C�nd m� voi duce acolo �i m� voi uita de acolo �ncoace voi fi surprins ce simplu se rezolv� aceast� aparen�� contradic�ie. A�a c�, eu nu �ncerc s� o �mpac acum. Eu acum le accept prin credin�� pe am�ndou�. Acolo voi vedea solu�ia lui Dumnezeu la aceast� aparent� problem�.�

Cu toate c� �n ultimii ani am ajuns s� optez mai categoric pentru pozi�ia arminian�, totu�i pot s� afirm c� subscriu �i ast�zi la pozi�ia redat� mai sus.

Trebuie s� facem acum o important� precizare:

Cine crede �n predestina�ie, trebuie s� cread� c� m�ntuirea nu se mai poate pierde, deoarece m�ntui�i sunt cei predestina�i pentru m�ntuire; �i predestinarea pentru m�ntuire �nseamn� m�ntuire pentru eternitate.

Tot astfel, cine crede �n liberul arbitru, trebuie s� cread� c� m�ntuirea se poate pierde, deoarece omul este liber s� primeasc� m�ntuirea �i el r�m�ne liber �i dup� ce o prime�te, adic� este liber s� o p�streze sau s� renun�e la ea.

�n 1999 am publicat o carte mai mic� �ntitulat� "M�ntuirea. Ce este ea?Se poate pierde?" �n aceast� carte am explicat c� Dumnezeu este �n afara sistemului spa�iu-timp �i noi suntem �n sistemul spa�iu-timp. Am spus c� ve�nicia nu este un timp f�r� sf�r�it ci este o stare de existen�� unde nu este timp, �i de unde tot sistemul spa�iu-timp se poate vedea dintr-o dat�, cu totul, cu trecutul, cu prezentul �i cu viitorul ca fiind vizibile �n acela�i timp. Am afirmat �n continuare c� din punctul de vedere al lui Dumnezeu, cei ce au fost ale�i, au fost �i chema�i, �i �ndrept��i�i, �i sfin�i�i �i glorifica�i. Adic�, �ntregul proces al destinului omului este, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, un singur bloc. Pe de alt� parte, din punctul de vedere al omului, care este �n spa�iu-timp, unde tot ce a fost ieri cauzeaz� ce este ast�zi �i tot ce se petrece ast�zi cauzeaz� ce va fi m�ine, m�ntuirea este �i ea condi�ionat� de ceea ce decide �i face omul.

Prin urmare, concluzia mea �n aceast� carte a fost c� dac� prive�ti lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu trebuie s� fii predestina�ionist, iar dac� le prive�ti din punctul de vedere al omului, trebuie s� crezi �n liberul arbitru.

Problema cu aceast� interpretare este c� ea depinde de modul de a concepe ve�nicia ca o stare de existen�� �n care nu este timp. Mul�i filosofi cre�tin din ultima genera�ie contest� ideea c� Dumnezeu ar fi �n afara timpului �i a spa�iului. Cartea aceasta ar necesita o revizuire �i dac� Dumnezeu �mi va mai da timpul �i r�gazul necesar o voi reface.

O problem� de procedur�.

S-au �n�irat versete care vorbesc clar despre siguran�a p�str�rii sfin�ilor �n har (afirma�ie mult mai corect� dec�t c� m�ntuirea nu se poate pierde), iar pe de alt� parte s-au �n�irat versete care arat� clar c� oamenii pot c�dea de la credin�� (expresie mult mai corect� dec�t c� se poate pierde m�ntuirea). Care dintre aceste texte au mai mare greutate, sau pe care s� ne baz�m noi g�ndirea (teologia) �i existen�a?

S-a subliniat pe bun� dreptate c� prin metoda aceasta nu se poate ajunge niciodat� la o concluzie categoric� pentru o pozi�ie sau pentru cealalt�.

Atunci, care este cea mai bun� metod� de abordare acestei probleme spinoase?

Este necesar s� ne ridic�m �i s� privim problema din punctul de vedere al planului lui Dumnezeu cu omul �i din punctul de vedere al suveranit��ii lui Dumnezeu vis-a-vis de omul creat de Dumnezeu ca persoan�.

Am abordat aceast� tem� �n eseul meu despre Suveranitatea lui Dumnezeu.

�ntrebarea este: Ce fel de Suveran este Dumnezeu? Este El suveran �n sensul c� a f�cut un plan detaliat a tot ce are s� se �nt�mple �n istorie �i c� totul este astfel predeterminat �i c� totul se desf�oar� mecanic, urm�nd cu exactitate planul? �n cazul acesta, omul este parte din acest mecanism �i este doar un robot care func�ioneaz� dup� programul �nscris �n el dinainte. Sau, c�nd Dumnezeu a decis s� fac� omul ca persoan�, adic� o fiin�� care g�nde�te �i alege pentru sine, El a decis �n suveranitatea Lui s�-�i limiteze suveranitatea pentru ca �n sfera care este persoana uman� s� poat� decide persoana aceea?

Cu alte cuvinte, ce a decis Dumnezeu s� fac�: Ni�te fii care aleg liber s�-I apar�in� lui Dumnezeu, s�-L iubeasc� liber �i s�-L asculte liber? Sau ni�te robo�i care �ndeplinesc predestinarea pe care le-a scris-o Dumnezeu din ve�nicia trecut�?

Un bun teolog va remarca imediat c� mai exist� o problem�, �i anume, care au fost consecin�ele neascult�rii primilor doi oameni? P�n� la anul 400, s-a considerat c� neascultarea lui Adam a fost alunecarea unui copil. Ea a afectat grav omenirea, deoarece p�catul �i corup�ia au intrat �n omenire, dar omul �i-a p�strat totu�i chipul lui Dumnezeu �n sine, adic� a p�strat capacitatea de a g�ndi �i de alege pentru sine �i c� Dumnezeu i se adreseaz� ca unuia care are capacitatea de a discerne �i de a alege. Imediat dup� anul 400, Augustin a adus teoria c� neascultarea lui Adam a fost o catastrof� total�: omul este totalmente depravat �i, �n special, el �i-a pierdut capacitatea de a alege �i de a decide pentru sine. Lui Dumnezeu nu I-a mai r�mas altceva de f�cut dec�t s� aleag� pe unii pentru m�ntuire �i pe al�ii pentru pierzare �i Domnul Isus a murit numai pentru cei ale�i pentru m�ntuire.

La anul 1524, marele g�nditor umanist, Erasmus de Roterdam, a scris o carte intitulat� Libertatea de voin��. �n 1525, Martin Luther, ca replic�, a publicat cartea lui Sclavia voin�ei. Pu�ini �tiu c� teologul anabaptist Balthasar Hubmaier a publicat �n anul 1526 o carte �n dou� p�r�i despre libertatea de voin�� (se g�se�te �n volumul �n englez� Balthasar Hubmaier, Theologian of Anabaptism, translated and edited by H. Wayne Pipkin and John H. Yoder, Herald Press, Scottdale, Pa., 1989).

Puritanii englezi, ap�ru�i pe la 1600, au fost calvini�ti. John Wesley (activ ca evanghelist �i teolog �ntre 1750-1791) a fost cel mai mare popularizator al arminianismului �n lumea protestant�.

A�adar, �ntreb�rile de baz� sunt:

Cum �n�elegem Suveranitatea lui Dumnezeu? �i
Cum �n�elegem consecin�ele neascult�rii primilor oameni?
Ce fel de fiin�� este omul? Mai este el persoana pe care Dumnezeu o cheam� la p�rt�ie cu Sine cu scopul de o face dup� chipul �i asem�narea Sa? Sau acest plan s-a pr�bu�it �i Dumnezeu se limiteaz� la a r�scump�ra din pierzare un num�r restr�ns de oameni pe care i-a predestinat pentru m�ntuire?
Pe r�spunsurile la aceste �ntreb�ri ar trebui s� ne �batem�! De r�spunsurile la aceste �ntreb�ri depinde cum �n�elegem lumea �i via�a. �n lumina acestor r�spunsuri trebuie s� �n�elegem �i textele care ne vorbesc despre siguran�a p�str�rii sfin�ilor �n har �i despre avertismentul c� p�catul ne separ� de Dumnezeu chiar �i dup� �ntoarcerea la Dumnezeu.



Cealalt� problem� care trebuie adus� �n discu�ie este natura m�ntuirii. Este m�ntuirea un bun care mi se d� mie �n a�a fel �nc�t eu nu o mai pot pierde? Sau m�ntuirea este o rela�ie a persoanei umane cu Persoanele din Sf�nta Treime?



Dac� ea este un bun, un obiect, atunci o pot p�stra indiferent de ascultarea sau neascultarea mea de Dumnezeu.

Dac� este o rela�ie, atunci se pune problema dac� dup� ce am intrat �n rela�ie cu Dumnezeu, prin Domnul Isus �i prin Duhul Sf�nt, �i astfel am devenit fiu al lui Dumnezeu, mai pot s� ies din aceast� rela�ie, sau �sunt b�tut �n cuie� �n ea �i nu mai pot ie�i din ea?

Arunc aici �n discu�ie pilda fiului risipitor. Toat� lumea e de a cord c� Tat�l din pild� este Dumnezeu. El zice �n final despre unul dintre fiii S�i: �Acest fiu al Meu a fost mort �i a �nviat.�

�ntrebare: Este aceast� pild� conform� cu realitatea spiritual�, sau Domnul Isus ne-a spus o pild� care nu este oglinda acelei realit��i? �ine�i cont c� unii spun c� istoria lui Laz�r �i a bogatului este doar �pild�, dar ea este o imagina�ie care nu e conform� cu ceea ce se �nt�mpl� dup� moarte! Aceasta ar face din Domnul Isus un inventator de pove�ti neconforme cu realitatea. Vede�i implica�iile pentru divinitatea Domnului Isus?

Aceste dou� pilde reflect� exact ceea ce este �n lumea spiritual� �i �n lumea celor trecu�i �n ve�nicie!

Concluzia este c� aici pe p�m�nt unul ca re a devenit fiu al lui Dumnezeu poate s� fie ispitit de lume �i s� decid� s� plece din casa Tat�lui �n lume! C�nd face aceasta el este �mort�. Dar slav� Domnului c� El poate s� �nvieze!

Tot a�a este cu Ioan 15:1-10, unde Domnul Isus ne descrie rela�ia Lui cu noi ca rela�ia dintre o vi�� �i o ml�di��. El pledeaz� cu noi: �R�m�ne�i �n Mine� �i ne spune care sunt consecin�ele pentru ml�di�a care nu r�m�ne �l El: este t�iat�, se usuc� �i este aruncat� �n foc.

�ntrebare: Exprim� Domnul Isus aici o realitate, sau ie�irea din El nu mai este posibil�, �i atunci avertismentul Lui referitor la ml�di�a aruncat� �n foc este fictiv?

Dac� omul �i-a p�strat capacitatea de a decide �i dup� neascultarea lui Adam �i dac� el �i p�streaz� libertatea de a alege �i dup� intrarea �n rela�ie cu Dumnezeu, atunci demnitatea omului este �n�l�at� imens de mult, chiar de Dumnezeu �nsu�i!

Dumnezeu κi dore�te fii care �l aleg pe El �n libertate, care �nva�� s�-I vad� frumuse�ea �i valoarea �i care r�m�ne �n rela�ie de dragoste cu El de dragul Persoanei Lui! Dar at�ta timp c�t omul este aici pe p�m�nt, Satan d� t�rcoale �i caut� s�-l atrag� �napoi. Avertismentul oglinde�te o realitate, nu o situa�ie fictiv�, imposibil�. Omul este tot timpul �ntre Dumnezeu �i Satan. P�n� c�nd Satan va fi aruncat �n ad�nc, �ca s� nu mai �n�ele na�iunile� (omenirea).

Iosif Ton

Meditatia Zilei
Romani 5:11

Si nu numai atat, dar ne si bucuram in DUMNEZEU, prin Domnul nostru ISUS CRISTOS, prin care am capatat impacarea.

�naintea �mp�c�rii trebuie s� fi fost o du�m�nie. Noi eram du�manii Iui Dumnezeu, de aceea peste faptele noastre rele, peste p�catele noastre se a�ternea blestemul. Unica �i inevitabila lor urmare era moartea. �n vederea unei �mp�c�ri, �in�nd seama de dreptatea Iui Dumnezeu, trebuia achitat� mai �nt�i plata p�catului. De aceea c�nd Noul Testament vorbe�te de �mp�care, vorbe�te totdeauna de moartea Domnului �n trupul S�u. Acest adev�r este ar�tat �n Romani 5.10: �c�nd eram vr�jma�i am fost �mp�ca�i cu Dumnezeu prin MOARTEA Fiului S�u.� �n Efeseni 2.16 ne este spus c� Domnul a �mp�cat cu Dumnezeu �pe cei doi (evrei �i neamuri) �ntr-un singur Trup." Iar la Coloseni 1.21: �El ne-a �mp�cat acum prin trupul lui de carne, prin moartea Sa.� �n 2 Corinteni 5 ne este ar�tat c� Dumnezeu era �n Cristos ca s� �mpace lumea cu Sine �nsu�i.
�El a purtat p�catele noastre �n trupul S�u pe lemn� (1 Petru 2.24). Dar mai mult: Ca om �n trup a fost f�cut P�CAT. Datorit� vr�jm�iei fa�� de Dumnezeu El a fost pus deoparte, ca prin judecat�, noi care odinioar� am fost du�mani, s� primim �mp�carea. Aceasta-i �n �NTREGIME lucrarea lui Dumnezeu �n Cristos Isus; noi n-am putut face nimic �i nici nu puteam s� ne �mp�c�m cu Dumnezeu prin noi �n�ine.
Ce har minunat c� Dumnezeu nu are nimic s� ne repro�eze pentru starea noastr� veche, ba mai mult ne-a dat Duhul S�u. �Duhul care vine de la Dumnezeu ca s� putem cunoa�te lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu� (1 Cor. 2.12). Da, c�tre noi El spune ca odinioar� c�tre Avraam: �Scoal�-te str�bate �ara �n lung �i �n lat c�ci �ie �i-o voi da."
Sfin�enia vie�ii unit� cu o supunere ad�nc� a sufletului trebuie s� izvorasc� din adev�rata p�rt�ie cu suferin�ele lui Cristos; c�ci nu se poate ca r�ul moral �i suferin�ele suflete�ti s� poat� sta �n fa�a acestor suferin�e.

Articol preluat de pe www.joshua.4t.com/custom4.html

DESPRE CAPCANELE PE CARE NI LE �NTINDE TELEVIZORUL

�n Rom�nia mass-media este o putere. Dintre mijloacele mass-media cel mai mare impact �l are televizorul. Ca aparat, televizorul este o inven�ie a min�ii omene�ti - care �n sine nu este nocivã; �nsã modul �n care el este folosit, cu prec�dere �n ultimii unsprezece ani la noi �i �n ultimii treizeci de ani �n occident, l-a transformat �n cea mai distructivã armã din lume - pentru suflet.

Televiziunea are o tendin�� tot mai acceleratã �i mai accentuatã de a nu mai �ndeplini func�ia de divertisment, informa�ie, culturã, etc., ci pe aceea de a forma un om nou, sp�lat de tot ce e bun. Televizorul are o lucrare "religioasã", o influen�ã spiritualã de net�g�duit. El a reu�it ceea ce nu s-a mai realizat de la Turnul Babel - sã uneasc� toatã omenirea �n tot ceea ce nu este Dumnezeu. Atunci (la Turnul Babel) ca sã-i opreasc� de la r�u, Dumnezeu a �mp�r�it limbile, iar ast�zi, prin televizor, de la un cap�t al p�m�ntului la celãlalt o singurã limbã hule�te tot ceea ce este sf�nt.

Televizorul alungã pentru totdeauna pe Dumnezeu din sufletul omului �i �l �nlocuie�te cu toate pornirile diavole�ti. Televizorul nu strecoar� �n mod pervers �n om o singurã patimã, ci toate patimile mari - sodomia, curvia, iubirea de aur �i de bani, setea de s�nge, hula �mpotriva Duhului Sf�nt, egoismul, setea de putere si de slavã de�art�, precum �i pe cele mai mici (care de fapt nu sunt deloc mici): lenea, judecarea aproapelui, nep�sarea, curiozitatea nefolositoare �i boln�vicioas�. Telenovelele sunt specializate �n amplificarea acestei ultime patimi.

Televizorul nu �nghite numai indivizi, ci popoare �ntregi. Desigur, aparent, nu e mai p�c�tos un televizor dec�t un bordel, dar televizorul are totu�i o putere distructivã cu mult mai mare dec�t acesta, pentru cã �n fiecare casã introduce un bordel, �n care intrã cu u�urin�ã to�i (p�rin�i �i copii) �i la orice orã.

Omul intrã �n contact cu lumea prin cele cinci sim�uri: v�z, auz, miros, gust, pip�it. Dintre aceste sim�uri, vederea este cea prin care intrã cele mai multe imagini �i informa�ii. Personalitatea omului, prin facult��i ale ei precum sunt: cunoa�terea, �n�elegerea, memoria, imagina�ia, este foarte dependentã de ceea ce prime�te prin acest sim�. Acesta este motivul pentru care nu ne prea ocupãm de radio, care nu are puterea de �nr�urire a televizorului. Radioul se adreseaz� auzului. Televizorul se adreseaz� v�zului, �n primul r�nd, dar �i auzului. Este mai periculos dec�t ziarele. Acestea se adreseaz� si ele v�zului, dar imaginile sunt nemi�c�toare - par moarte. Imaginile de la televizor sunt vii, mi�cãtoare: de aici puterea lor.

Omul �mp�timit de televizor nu mai �n�elege cã imaginile pe care acesta i le ofer� le prive�te nu la rece, ci acestea intrã �n via�a lui interioarã, pe care o influen�eazã, o modeleaz� dup� chipul lor (spune-mi cu cine te �nso�e�ti, ca sã-�i spun cine e�ti). �n timp se produce o simbiozã �ntre om �i televizor, o �ntovãrã�ire �n care �nsã primul este factorul pasiv, cel care prime�te orice, fãrã nici un discern�m�nt. Omul devine pur �i simplu un material care se las�, fãrã sã-�i dea seama, prelucrat �n duhul tovarã�ului sãu, care treptat �i devine chiar �i st�p�n. Astfel televizorul devine de fapt adev�ratul dumnezeu al omului, c�ruia i se �nchinã, �l ascultã, �i sluje�te, chiar dacã privitorul este cre�tin botezat �n numele Sfintei Treimi. Dumnezeu cu adev�rat este cel cu care ai o legãturã con�tientã. Cei c�rora li se pare cã exagerez sã fac� o compara�ie �ntre timpul pe care �l petrec �n fa�a micului ecran �i timpul pe care �l petrec �n rug�ciune, �ntre interesul �i emo�ia cu care primesc imagini cel mai adesea murdare, �i formalismul cu care fac o rug�ciune, prea adesea nãlucitã de imagini pãtima�e, demonice.

Este televizorul vinovat de toate relele din lume? Oare el le-a adus? Nu. Dar el amplificã la maxim r�ul �n lume, �l rafineaz�, �l generalizeaz�, �i dã o putere pe care acesta nu a mai avut-o p�n� ast�zi. R�ul exista �i fãrã televizor, dar nu avea for�a �i �ntinderea pe care le are �n prezent.

"Sunt oare numai rele la televizor?"

Sunt �i bune, dar at�t de amestecate cu cele rele, �nc�t nu mai sunt deci bune, �n m�sura �n care, accept�nd aceastã "amestecare rea", ajung, oarecum, sã le motiveze, sã le gireze. Acolo unde r�ul e amestecat cu binele nu mai este locul lui Dumnezeu, ci al diavolului. Atunci c�nd a m�ncat din pom Adam a cunoscut �i binele, �i rãul, dar a ajuns rob numai al r�ului. Un doctor ginecolog care face chiuretaje nu va sc�pa de os�nda lui Dumnezeu pentru cã a ajutat pe unele femei sã nasc�. C�nd pe aceea�i conductã (ecranul televizorului) curge apã de izvor curatã �i mizeria dintr-un grajd de vite, cel care se adap� de acolo, ce gust va sim�i: al apei sau al b�legarului? Compara�ia �ntre televizor �i aceastã conductã pare durã, dar �n privin�a filmelor pornografice �i a a�a-numitelor filme "sexy" este foarte elocventã �i exprimã realitatea.

Omule care te ui�i la televizor, trebuie sã �tii cã asimilezi tot ceea ce vezi acolo �i �ncet-�ncet vei ajunge �i sã fii ceea ce asimilezi!

Dacã �ntr-o revistã de patru pagini toate sunt pline de articole cre�tine, dar jos, pe ultima paginã, se dã un num�r de telefon al unei linii erotice, revista aceasta este anticre�tinã. "Nu pute�i sluji lui Dumnezeu �i lui Mamona" (Matei 6, 24).

"La televizor sunt �i lucruri bune, noi le despãr�im de cele rele".

Ca sã alegi trebuie un criteriu �n func�ie de care sã te orientezi �n privin�a binelui �i a r�ului. Adul�ii (peste 40 de ani), care n-au crescut cu mizeriile de la televizor, s-ar putea sã aib� un criteriu �n bunul lor sim�. Dar dacã nu sunt bine ancora�i �ntr-o via�ã religioasã, vor fi �i ei foarte �ng�duitori �n privin�a r�ului. Ce criteriu are �nsã genera�ia t�n�ra (sub 50 de ani) care din copil�rie s-a hr�nit cu filme erotice, de groazã �i de incredibilã violen�ã? Personalitatea adolescentului se va forma pe aceastã temelie spurcatã �i subredã. Rãul �i binele sunt amestecate �n capul lui. El nu va apuca niciodat� v�rsta discernerii binelui de r�u, pentru cã n-a tr�it niciodat� numai �n bine. �n lumea fizicã, pentru a vedea un obiect mai bine, trebuie sã te apropii de el. �n lumea spiritualã, aceastã lege este valabilã numai �n cazul virtu�ilor. �n ceea ce prive�te p�catul, nu-l po�i vedea dec�t dacã te distan�ezi de el. Acesta este motivul pentru care Sfin�ii �i pl�ng p�catele �i se m�rturisesc pãcãto�i, iar homosexualii se m�ndresc cu patima lor, fac paradã �i cer drepturi.

Televizorul nu este un singur diavol, ci iadul �ntreg. C�nd a ap�rut televizorul marele stat major al iadului l-a primit ca pe cea mai plãcutã surprizã din istorie. Nu se a�tepta ca �nsu�i omul sã-i procure inven�ia cea mai potrivitã spre a-i dezvolta �i finaliza toate inten�iile sale infernale.

Televizorul este periculos nu numai pentru cã ne aratã rele, ci �i pentru cã ne �nva�ã sã facem foarte multe feluri de rele, oferind chiar vaste posibilitã�i de "�naltã calificare" �n toate domeniile malefice

Dintre toate relele televizorului, douã sunt cele mai mari:

- desfr�narea

- calomnierea, judecarea �i dispre�uirea aproapelui, �i prin aceasta distrugerea psihologicã �i sufleteascã a oric�rei persoane, ca �i compromiterea oric�rei idei, inten�ii sau institu�ii benefice.


Cum intrã prin micul ecran desfr�narea �n om?

Orice imagine care apare pe retinã este transmisã sufletului. Cele trei puteri ale sufletului (ra�iune, sentiment, voin�ã) sunt toate colorate potrivit imaginii primite. Imaginea "sexy" face ra�iunea sã treac� �ncet prin etapele urm�toare: la �nceput respinge ceea ce a vãzut, apoi acceptã imaginea �i, �n cele din urmã, o prime�te c�ci bariera, �mpotrivirea ra�iunii a fost dobor�tã de patimã.

Sim�irea, mai �nt�i se sc�rbe�te de mizeria moralã de acolo, apoi este indiferentã, iar la urmã dore�te sã fac� �ntocmai ceea ce a vãzut.

Voin�a � nemaifiind condusã de ra�iune �i �ntãritã de afectivitate, trece �i ea de la �mpotrivire la c�utarea desfr�n�rii. Aceastã trecere se face �n timp, dacã omul vede mai multe filme �i secven�e cu scene pornografice. Biruin�a pornografiei asupra psihicului este at�t la nivel con�tient, c�t �i la nivel subcon�tient. �n subsolurile fiin�ei, �n subcon�tient, videoteca pornograficã creeaz� mi�cãri care se ridicã �n con�tient �i constr�nge pe om sã fac� unele lucruri cu o putere (demonicã) pe care el nu o �n�elege de unde provine �i c�reia nu i se mai poate �mpotrivi. De exemplu, un t�n�r care mai �nainte pe c�nd trecea pe l�ng� o tarabã cu cãr�i c�uta romanele lui Sadoveanu sau poeziile lui Eminescu, ast�zi caut� manualele chineze�ti sau indiene de ini�iere �n practicile, nu arareori perverse, sexuale. Privirea unei femei, care �nainte nu �l tulbura, ast�zi treze�te �n el dorin�e josnice. Aceastã schimbare se datoreaz� acumul�rii pornografice din subcon�tientul sãu. �ntreaga sa personalitate este astfel treptat pecetluitã cu "num�rul fiarei" (Apoc. 15, 8).

Imagina�ia este terenul �n care aceste influen�e se vãd cel mai clar. Filmele lucreaz� aici �n douã moduri: unii tineri, v�z�nd de ce sunt capabili "eroii" lor, capãtã complexe de inferioritate fa�ã de sexul opus, se vãd ur��i, incapabili de vitejii prea mari �n domeniu, devin necomunicativi, �nchi�i �n sine, tri�ti �i recurg la "deful�ri" sexuale (onanie �i altele �nrudite cu ea) �n care n-au nevoie de partener. Al�ii (bine �ndoctrina�i de filme) devin obseda�i de desfr�nare, incapabili de �nfr�nare �i cu manifest�ri sexuale care depã�esc �n perversitate Sodoma si Gomora. Unii ca ace�tia, dacã se c�s�toresc, vor spurca patul conjugal �i vor aduce pe lume copii cu mari probleme psihofizice. C�s�toriile �n care se fac p�catele sodomice nu rezistã �n timp. Dacã acestea ar fi cazuri izolate, rãul n-ar fi a�a de mare. Din p�cate, aceste perversiuni, pe care Dumnezeu le-a pedepsit �n Sodoma �i Gomora cu foc din cer �i ploaie de pucioasã (a se vedea cartea Facerea, capitolul 19, din Sf�nta Scripturã), s-au extins nespus de mult. Cine a contribuit cel mai mult la aceastã pierz�toare extindere? Televizorul, "educatorul" poporului nostru.

Iat� cã treptat imaginea de la televizor devine via�ã. Treptat, imaginarul a reu�it batjocorirea �i schimonosirea realului. Ceea ce noi am prezentat schematic mai �nainte (modul �n care omul este invadat �i biruit de pornografie) �tiu �i con�tientizeazã perfect regizorii acestor filme. Dovada faptului cã �tiu este �nsu�i rezultatul ob�inut. Deci care este scopul acestor filme? Sã fac� din fiecare cetã�ean al �mpãrã�iei lui Dumnezeu (cre�tin botezat) un locuitor al Sodomei (aceasta este pecetea fiarei apocaliptice) - iar dacã va muri fãrã pocãin�ã �i un viitor os�ndit �n iad.


Dar oare de ce �n primul r�nd desfr�nare, si nu alte p�cate?

Aceasta deoarece nimic nu-l desfigureaz� pe om suflete�te at�t de mult ca desfr�narea, nimic nu-l distruge mai repede �i mai ireversibil, nimic nu-l sc�rbe�te pe Dumnezeu la un om mai mult dec�t p�catul acesta. Oare de at�tea mii de ani, de c�nd este omenirea, au avut nevoie oamenii sã fie educa�i sexual prin televizor pentru a se �nmul�i? nicidecum. Scopul real al prezentei �n fiecare film a imaginii desfr�n�rii este de fapt cel cu totul contrar: distrugerea omenirii. Se �tie prea bine cã desfr�narea reduce de fapt natalitatea. �n bordeluri, unde este cea mai intensã activitate sexualã, nu se na�te nici un copil. Mamã smeritã, grijulie �i iubitoare, �i amantã senzualã, rafinatã �i perversã sunt douã feluri de �nsu�iri ale femeii, care se exclud.

Iat� numai un exemplu - din multe altele asem�n�toare care s-ar putea da spre a arãta modul �n care rafineaz� televizorul p�catul curviei. �n urmã cu c�teva zeci de ani filmele de dragoste, romantice, prezentau tineri care �i m�rturiseau sentimentele, dar �n privin�a manifest�rilor fizice totul se reducea la o privire caldã, la o str�ngere de m�nã �i (sau) la o �mbrã�isare nevinovatã. Apoi au ap�rut s�ruturile din ce �n ce mai lungi, mai "apetisante" �i mai dese. �ncet, �ncet au ap�rut femeile semi�mbrãcate, dezbr�cate �i scenele erotice din ce �n ce mai "curajoase" �i mai variate. Ast�zi existã o adevãratã artã �i industrie a pornografiei (extrem de bãnoasã). Rãul nu s-a oprit aici. Dup� 1989 s-a �ndesit la noi �n �arã folosirea cuv�ntului: "homosexual". Prima reac�ie a fost cea de sc�rbã. La televizor, mai �nt�i totul s-a redus la ni�te aluzii ironice (lumea r�dea pe seama lor), dar mai apoi cenzura constiin�ei, treptat a fost dobor�tã. Apoi s-au �ndesit filmele av�nd ca personaje centrale homosexuali, au ap�rut spectacole "vesele", de divertisment �i interviuri cu ei. Care este mesajul acestor fãcãturi, care de care mai perfide �i mai imunde, care s-a �ncercat a ni se inocula? Acela cã, de fapt �i de drept (?!) �i ei sunt oameni ca �i noi, obi�nui�i, ba chiar cu unele calitã�i deosebite - fiind invocate chiar nume de personalitã�i artistice, literare etc. -, iar pornirile lor sexuale nu sunt nici p�cate, nici manifest�ri patologice, ci alternative "cumsecade" la manifest�rile heterosexuale. Iat� cum s-a escaladat astfel o altã culme �ngrozitoare a r�ului.

Ni se sugereaz� cã ceea ce face majoritatea este bine (spiritul de turmã), �i astfel �naintarea �n r�u �i continuã ac�iunea �ndobitocitoare, de�i a ajuns deja foarte departe. Au �nceput sã apar� (deocamdat� sporadic) �i secven�e cu aluzii la p�catul zoofiliei, al desfr�n�rii cu animale: "Va veni vremea ca oamenii sã �nnebuneasc� �i c�nd vor vedea pe cineva cã nu �nnebune�te, se vor scula asupra lui, zic�ndu-i cã el este nebun, pentru cã nu este asemenea lor".

Nimeni nu poate sã ajung� �ntr-o singurã zi un mare p�c�tos. Diavolul �tie lucrul acesta �i ac�ioneazã �n consecin�ã: dãr�mã treptat toate puterile bune ale sufletului �i ridicã �n locul lor templul sãu. "�mpãrã�ia lui Dumnezeu este �nlãuntrul vostru" spune M�ntuitorul. Tot acolo vrea �i cel rãu sã �i zideasc� �ntunecata sa �mp�r��ie.

Legisla�ia, c�tã vreme a r�mas supusã legilor divine, a fost categoricã �n privin�a acestui p�cat: pedeapsa cu moartea, �n Vechiul Testament; apoi, �nchisoarea. Acum, practica homosexualã nu mai este pedepsitã de lege. Rãul �nsã nu se opre�te nici aici, pentru cã mai sunt bariere care trebuie sã cadã. Homosexualii vor sã �nfieze copii (vã da�i seama la ce va fi supus un copil care are p�rin�i doi b�rba�i), vor sã se cãsãtoreascã �n bisericã, vor sã fie hirotoni�i preo�i, vor legiferarea pedofiliei. Sunt o minoritate care cere drepturi care sã-i permit� sã ajung� majoritate, pentru ca sã poat� atunci sã impun� noi legi, nelegiuite. �n Sodoma �i Gomora Dumnezeu a cobor�t foc din cer pentru cã locuitorii acestor cet��i (bogate) nu numai cã f�ceau acest p�cat, ci �i for�au pe to�i cei ce veneau acolo sã sãv�r�eascã �i ei r�utatea.


Cum se poate distruge o persoanã nevinovatã prin televizor

Emisiunile calomniatoare, mincinoase, nu pot fi verificate de publicul larg. �nsã aceste emisiuni creeaz� atitudini ostile fatã de persoana vizatã. Chiar dacã dup� zece astfel de emisiuni mincinoase va ap�rea o emisiune care restabile�te adev�rul, totu�i sãm�n�a r�ului a fost aruncatã. Omul acela, �nconjurat de ne�ncredere, suspiciune �i du�m�nie din partea celorlal�i, �ncepe sã-�i piard� echilibrul l�untric chiar dacã este nevinovat. Minciunile spuse despre el, acuza�iile de care nu se poate ap�ra si sentimentul neputin�ei �l dãr�mã l�untric. Nu numai oameni, dar si idei si institu�ii pot fi distruse prin aceastã metodã. Iat� ce for�ã au la �ndem�nã cei care conduc televiziunea �n Rom�nia �i �n lume.

Cine amendeaz� un ziar sau un post de televiziune pentru calomnierea �i umilirea unei persoane? Cine dã certificat de corectitudine oamenilor care lucreaz� �n massmedia?

Desenele animate - nevinovate numai �n aparen�ã, au un caracter hipnotic, �nrobesc sufletul copilului. Creeaz� viciul privirii necontenite la televizor. Acum se uitã la desene animate, iar dup� 12-14 ani la filme de "ac�iune", de r�zboi, la filme pornografice, "sexy", de extremã violen�ã �i de groazã. �n afarã de aceasta, desenele animate de ast�zi umblã tot mai v�dit la modelarea unei concep�ii false a copilului despre Dumnezeu �i lume. �n unele desene animate, eroul principal, "demonicã", este un personaj pus pe pozne �i, chiar dacã are corni�e, este prezentat astfel �nc�t sã devin� c�t mai simpatic. Potrivit �nvã�ãturii cre�tine �nsã, demonul - chiar mic dacã este ("demonicã") - nu este dec�t tot un lucr�tor viclean al rãutã�ii �i �mpreunã colaborator cu fra�ii s�i �ncornora�i mai mari, �n urzirea de planuri me�te�ugite spre pierderea neamului omenesc.

Robo�ii cu ochi ro�ii �i aripi (draci moderni) care se r�zboiesc �ntre ei �i ucid cu aberantã cruzime, inoculeaz� copiilor setea de violen�ã. Imaginile desenelor animate care se mi�cã cu repeziciune z�p�cesc mintea copilului, �l fac �i pe el sã fie sucit, sã n-aib� ast�mp�r, �i r�pesc dorin�a de �nvã�ãturã. Violen�a desenelor animate trece �n realitate. �n Rusia sunt ast�zi 100 000 de copii asocia�i �n grup�ri uciga�e. La noi, �n Rom�nia, crimele �ngrozitoare sãv�r�ite de unii copii i-au f�cut pe responsabilii de la Televiziune sã �nsemneze, prin buline, cercuri, triunghiuri �i p�trate colorate, filmele nocive pentru copii. Dar aceasta este oare de ajuns spre a opri vizionarea acestor filme de c�tre copii, ai c�ror p�rin�i sunt ei �n�i�i �n gravã confuzie moralã, iar celor care dau pe post asemenea produc�ii cinematografice ucig�toare de suflete le vor fi de ajuns bulinele si celelalte semne spre a se ap�ra la dreapta �i �nfrico�ata Judecatã a lui Hristos?

Trei exemple spre a arãta cum trece imaginea micului ecran �n realitate

1. �n urmã cu c��iva ani a ap�rut la noi �n �arã o casetã video intitulatã "Sirenele - satanismul �n muzica rock". Autorul acestei casete, grec de origine, fost c�nt�re� rock, mãrturise�te cã filosofia de via�ã �i-a format-o pe c�nd era copil, din filmele stiin�ifico-fantastice, care l-au fascinat. Din aceste filme ("R�zboiul stelelor" �i altele) a tras concluzia cã universul este condus de douã for�e impersonale, a binelui �i a r�ului, care se aflã �ntr-un ne�ncetat conflict, iar valorile supreme sunt puterea, orgoliul �i gloria. Autorul acestei casete video face parte dintre putinii �n�ela�i care s-au �ntors la adev�r. �nsã c��i tineri, care �n copil�rie s-au "hr�nit" cu "R�zboiul stelelor", n-au murit fãrã sã �tie cã Dumnezeu este unul singur �i pre�uie�te mai mult iubirea dec�t ura, smerenia dec�t m�ndria, iertarea dec�t r�zbunarea!

2. Filmele stiin�ifico-fantastice au r�sp�ndit �n omenire o nouã credin�ã: aceea �n existen�a extratere�trilor. Nimeni ast�zi nu se mai �ndoie�te de existen�a lor. Un ieromonah ortodox din America, P�rintele Serafim Rose, aratã �n cartea sa "Ortodoxia �i religia viitorului" cã apari�iile extraterestre sunt de fapt experien�e mediumistice de naturã demonicã. Un fel de �edin�e de spiritism �n care p�m�ntenii intrã �n contact cu duhurile r�ut��ii, pentru care nu este nici o greutate sã ia chipul "cetã�enilor" unor alte civiliza�ii.

3. Existã ast�zi �n lume aproximativ 1500 de "vampiri" (cei mai mul�i �n America) - oameni ce dorm �n co�ciuge, beau s�nge, etc. To�i ace�ti "vampiri" sunt copiii care odinioar� au vizionat filmele de groazã av�nd ca "eroi" astfel de personaje. �nchipuirea lor a fost at�t de marcatã, �nc�t le-a deformat total imaginea asupra realitã�ii propriei lor persoane. �n loc sã se considere �i sã tr�iasc� precum oamenii, ei au ajuns sã se considere �i sã tr�iasc� efectiv ca "vampiri".

Vr�jitoarele, al c�ror me�tesug este os�ndit �i amenin�at cu grele urgii dumnezeie�ti �n toate paginile Sfintei Scripturi, ast�zi �i demonstreaz� abilitã�ile pe micul ecran, dau interviuri, �i fac reclamã �i �i dau adresele. �n zilele noastre oamenii nu se mai tem de Dumnezeu, ci de vr�ji, nu �i mai cer ajutorul Lui, ci vr�jitoarelor, iar astrologia este nelipsitã din programele TV, sub forma, de r�t�cire �i �n�elare, a citirii zodiilor, at�t de vehement condamnate de Sf�nta Scripturã.

Jocurile de noroc n-ar putea �mbogã�i at�t de repede pe unii, putini, dar vicleni, pe seama altora, mul�i dar creduli, dacã n-ar fi televizorul. Naivul telespectator v�z�nd premiile colosale v�nturate pe micul ecran se �i vede c�tigãtorul unuia dintre ele. El nu �tie cã adevãra�ii c�tigãtori sunt - matematic - cei ce organizeaz� jocurile. Pu�inii premia�i culeg firimiturile, iar cei mai mul�i r�m�n cu iluziile spulberate.


Invazia publicitã�ii

�n vinderea unui produs, pe pia�ã, un rol important �l are reclama. Atunci c�nd un film serial are succes la public, produsele c�rora li se face reclama �n timpul lui sunt mai bine v�ndute, a�a �nc�t omul care iube�te un film serial "�nghite" fãrã sã vrea pe l�ng� acesta �i produsul c�ruia i se face reclamã. Ce este rãu �n aceasta? Rãul este cã televizorul devine astfel, dintr-un mijloc de a�a-zis divertisment, st�p�nul �ntregii noastre vie�i, care ne porunce�te cum sã ne �mbr�cam, ce sã m�ncãm, cum sã vorbim, cum sã g�ndim .

O firmã americanã care comercializa cafea �i-a sporit cu mult v�nz�rile �n urma apari�iei la televiziune a unui serial a c�rui ac�iune se �nv�rtea �n jurul unei ce�ti de cafea. Personajele principale ale acestui serial, un t�n�r �i o t�nãrã, au o pasiune comunã: marca de cafea comercializatã de acea firmã americanã. Pe m�sura ce americanii �ndr�geau personajele acestui film le cre�tea �i apetitul pentru cafeaua cu pricina.

Este uimitoare r�bdarea prosteascã de care dau dovadã unii oameni care, pe l�ng� un film de 45 de minute, �nghit �i 15 minute de publicitate.

Americanizarea. Majoritatea cov�r�itoare a filmelor fiind americane, dau iluzia r�sp�ndirii stilului de via�ã american, str�in felului nostru de a fi. Prin aceste filme se realizeaz� de fapt o colonizare ideologicã de la distan�ã, o �nrobire a mentalitã�ii �i a sensibilit��ii cre�tine a unui �ntreg popor. Chiar dacã cea mai mare parte a americanilor sunt cre�tini neoprotestan�i, trebuie spus cã aceste filme n-au �n ele nici un fel de nuan�ã cre�tinã. Sunt pur �i simplu p�g�ne �i anticre�tine. Occidentul, pe care l-au invadat mai demult, deja s-a debarasat de ele, fiind suprasaturat de neru�inarea lor, elimin�ndu-le metodic, sistematic �i rapid.

�tirile, care - chipurile - ar trebui sã fie emisiuni mai serioase, s-au pervertit �i ele. Violen�ele, uciderile �ntre rude, mor�i terifiante, incesturi, violuri umplu ast�zi mai tot spa�iul lor. Oare ce fel de informa�ie poate fi aceasta, cã �n cutare sat un om beat a venit acas�, a luat toporul �i l-a omor�t pe tat�l sãu? Sau altele de acest gen. Aceste "�tiri" reprezentau �nainte subiectul de discu�ie �i de b�rfã al babelor de pe la sate �i al celor lipsi�i de orice orizont spiritual �i intelectual, iar ast�zi se transmit la ore de maximã audien�ã, de oameni �coli�i special pentru o asemenea activitate. Pe de altã parte zvonurile ("�n ziua cutare va fi un cutremur devastator", "iarna aceasta va fi polarã" etc.) terorizeaz�, streseazã pe bie�ii oameni care doresc sã afle ultimele noutã�i. Televizorul devine astfel un puternic factor de stres.

Ne cultivãm prin televizor? Nimeni nu ajunge om de culturã pierz�nd timpul �n fa�a micului ecran, ci citind cãr�i, tocindu-�i coatele. Televizorul caut� cu insucces sã se substituie actului de culturã; dimpotriv�, s-a observat cã interesul pentru carte dispare la copiii ce-�i petrec timpul �n fa�a televizorului.

Cronofagia. Chiar emisiunile aparent nevinovate (meciurile de fotbal, �ntrecerile sportive) au un aspect negativ: pierderea timpului. Fiecare clipã a vie�ii omului are o valoare infinit�. �n timp omul c�tigã sau pierde ve�nicia. Cumplite sunt, �n incon�tien�� �i iresponsabilitatea lor, expresiile: "�mi pierd timpul cu... Mi-am omor�t timpul cu...".

Copiii mei nu se uitã la prostii. A�a zic �i cred pãrin�ii care nu �tiu ce programe vizioneaz� copiii �n absen�a lor, sau chiar �n prezen�a lor, atunci c�nd "b�tr�nii" dorm. Unii copii �i adolescen�i �in telecomanda �n m�nã �i filmul erotic se transformã �ntr-o secundã, printr-o simplã ap�sare de buton, �ntr-un nevinovat film documentar.

C�ntecele. �n marea lor majoritate sunt indecente, spurcate, aruncã �n aer bunul sim�, pudoarea, prin mesaje pornografice, �ndemnuri la violen�ã �i anarhie �i refrenuri ce se lipesc imediat de mintea t�n�rului. Sunt posturi de radio �i televiziune care de diminea�a p�n� noaptea nu transmit dec�t asemenea soiuri de muzicã, prin care se demonizeazã mai ales mintea tinerilor (viitorii adul�i). Cu umoru-i inegalabil, �n "Jurnalul fericirii". Ca �i filmele, �i c�ntecele, fiind �n cea mai mare parte americane, produc o americanizare a poporului rom�n �i a lumii �ntregi. Tinerii �i tinerele de pe stradã aratã prin hainele lor cum sunt echipate starurile muzicii de ast�zi.

Cele spuse �n aceste r�nduri vor p�rea unora exagerate, unilaterale sau chiar absurde, dar �n realitate rãul care vine prin micul - a�a cum este alintat el �n prezent ecran este cu mult mai mare �i mai greu de evaluat. �nsã fiind de naturã spiritualã nu se vede nici cu luneta, nici cu microscopul �i nici nu poate fi c�nt�rit cu c�ntarul.


Care este pozi�ia cre�tinã fatã de televizor?

Cre�tinul care �i trãie�te cu seriozitate fãgãduin�ele botezului ("Mã lep�d de satana si de to�i slujitorii lui si de toate lucrurile lui si de toatã trufia lui si mã alipesc cu Hristos") va elimina cu desãv�r�ire din casa lui �i din via�a lui acest lucru necre�tinesc. Mai ales acolo unde sunt �i copii, nu existã altã solu�ie.

A�a cum spune un bun cre�tin biblia, postul �i rug�ciunea sunt televizorul cre�tinului. Cei care vor un adev�rat "divertisment", �l pot afla curat, folositor �i ziditor �n "Rug�ciuni �. Cei care vor mai mult dec�t aceste "emisiuni" sã deschid� biblia �ntre orele 0-5 noaptea. Vor cunoa�te "senza�ii tari" duhovnice�ti �i vor avea negre�it tr�iri cere�ti, vor �n�elege �i experimenta c�t este de adev�rat cuv�ntul care spune: "Dulce este somnul, dar mai dulce este rug�ciunea".

C�ci to�i trebuie s� ne �nf��i��m �naintea scaunului de judecat� al lui Hristos,

pentru ca fiecare s�-�i primeasc� r�splata dup� binele sau r�ul, pe care-l va fi f�cut c�nd tr�ia �n trup.

2 Corinteni 5:10

Maria, pana la dumnezeu te mananca sfintii.
maria pana la dumnezeu iomul este o fiara ,dar si un lash si un umil care se lasa dezumanizat.
Dumnezeu este Perfectiune, iar omul este dator sa tinda spre perfectiune.

A tot citi psalmi, a tot spune rugaciuni, in secte religioase ,sau in biserici in care sunt falsi preoti,in realitate adepti ai crimelor comuniste savarsite pe teritotiul Romaniie de -a lungul a 60 ded ani de ocupatie comunista este noncredinta.
NU VA MAI LASATI UMITILI,NU VA MAI LASATI PROSTITI, NU MAI FITI NISTE FIINTE BIPEDE CARE SALIVEAZA LA POMENILE DATE DE TORTIONARII VOSTRI ,DOAR INTR-UN SINGUR SCOP, ACELA DE A VA MANTINE IN PROSTIE SI DEZUMANIZARE.

Nu uitati unica lege ,care apara Iubirea si Perfectiunea si Absolutul adica pe Dumnezeu este LEGEA TALIONULUI.

Vreti sa auziti predici crestine,vreti sa stiti mai multe despre religie adresati-va unor specialisti in materie, nici un profan nu are dreptul sa denatureze religia si s-o transforme intr-o propaganda sectanta.

Livia, pe mine inca nu m-a macat nici un "sfant" cat despre "specialisti in materie da-mi cateva nume ca sa ii cunosc si eu . Oricum, bine ai venit!