Meditatii crestine,predici crestine, articole crestine

cristianet.fr/index.php?option=com_content&task=view&id=420&Itemid=89

GENEZA



Titlul: Titlul din limba rom�n� provine de la cuv�ntul latin �genesis" care �nseamn� ��nceput", �n limba ebraic�, cartea aceasta poart� numirea primelor cuvinte din debutul ei: �La �nceput" (�bere�it"). Acest titlu este cum nu se poate mai nimerit pentru o carte �n care Dumnezeu a binevoit s� ne dea informa�ii cu privire la �nceputurile tuturor lucrurilor din lumea necunoscut� �n care deschidem ochii prin na�terea biologic�.

Autorul: Cartea aceasta a fost scris� de Moise �i, �mpreun� cu urm�toarele patru scrise de el, face parte dintr-o grup� de cinci c�r�i cunoscute sub numirea de: �Pentateucul lui Moise". Dovezi �n sprijinul p�rerii c� Moise a fost autorul acestor c�r�i se g�sesc �n: (1) textul acestor c�r�i (Exod 17:14; 24:4, 7; 34:27; Num. 33:1-2; Deut. 31:9), (2) alte c�r�i ale Vechiului Testament (Iosua 1:7-8; 8:32, 34; 22:5; 1 �mp�ra�i 2:3; 2 �mp�ra�i 14:6; 21:8; Ezra 6:18; Dan. 9:11-13; Mal. 4:4), (3) �n c�r�ile Noului Testament (Mat. 19:8; Marcu 12:26; Ioan 5:46-47; 7:19; Rom. 10:5), (4) faptul c� descrierile apar a fi ale unui martor ocular, nu a unuia care ar fi tr�it la multe secole dup� aceea (Exod 15:27; Num. 21:1-31; 11:7-8), (5) faptul c� autorul manifest� o cunoa�tere foarte exact� asupra numelor, cuvintelor, obiceiurilor �i locurilor din Egipt (Gen 13:10; 16:1-3; 33:18; 41:43 cf. Fapte 7:22)

Con�inutul: Cartea Genezei con�ine informa�ii despre ��nceputurile" multor lucruri din lumea �n care tr�im noi ast�zi. Descrierea acestor ��nceputuri" este f�cut� concentric, �ncep�nd cu informa�ii globale despre realitatea crea�iei �i apropiindu-se apoi treptat, treptat de lumea imediat �nconjur�toare omului. Aceast� apropiere cosmogonic� sugereaz� c� �ntreaga carte este un r�spuns pe care Dumnezeu �l d� celor mai arz�toare �ntreb�ri ale fiin�ei umane: Cine s�nt eu? Ce este lumea aceasta �n care m-am n�scut? Cine a f�cut-o? De ce m-am n�scut �i care este ra�iunea existen�ei mele?

Textul Genezei apare de 60 de ori �n con�inutul Noului Testament dovedind �ntr-un sens profund c� germenii tuturor revela�iilor dumnezeie�ti s�nt plantate aici �i c� cine vrea s� �n�eleag� pe deplin aceast� revela�ie trebuie s� �nceap� cu aceast� carte.

Geneza este o carte istoric�. Ea cuprinde evenimente din �protoistoria omenirii". De fapt am putea �mp�r�ii �ntreaga Biblie �n dou� sec�iuni istorice distincte. Evenimentele dinaintea c�derii omului (Geneza 1:1 p�n� la Geneza 3:24) �i evenimentele de dup� aceea (Geneza 4:1 p�n� la sf�r�itul Bibliei). �n cea de a dou� sec�iune istoric� s�nt redate evenimentele din planul de �m�ntuire" a fiin�ei umane, adic� acele evenimente cauzate de Dumnezeu s� se �nt�mple pentru salvarea omului de la pierzarea ve�nic�.

S�nt multe feluri �n care se poate face istorie; exist� o istorie a mijloacelor de produc�ie (tehnologie), o alta a formelor diferite de alc�tuire a societ��ii umane (sociologie), o alta a diferitelor r�zboaie sau a cuceririlor teritoriale, o alt� istorie a cuceririi spa�iului �nconjur�tor �i �nc� o alta a abilit��ii omului de a-�i explica lumea �i ra�iunea ei de existen�� (filosofie). Biblia este o carte de istorie �n m�sura �n care cuprinde evenimentele cauzate de Dumnezeu pentru salvarea oamenilor de la pierzarea ve�nic� produs� de neascultarea din gr�dina Edenului, �n lumina destinului nostru ve�nic, Biblia, �i implicit cartea Genezei, este singura nara�iune istoric� care ne poate influen�a soarta noastr� etern�. Ignorarea celorlalte c�r�i de istorie ne poate d�una relativ, dar ignorarea Bibliei ne poate atrage suferin�a noastr� absolut� �i de ne�nl�turat.

�n mod normal, dup� c�derea omului �n neascultare, Dumnezeu a trebuit s� exercite pedeapsa �i s� refac� echilibrul drept��ii. Dumnezeu a ales �ns� s� nu ne fac� ceva r�u care s� ne distrug� ve�nic; pedepsele Lui s�nt limitate �n m�sur� �i educative �n scop. Hot�r�rea lui Dumnezeu de a restringe �dimensiunile" pedepsei pentru a ne face bine este ilustrat� �n cele 8 �leg�minte" pe care El le-a f�cut cu omul �n decursul istoriei. Primele 4 leg�minte din aceast� serie de 8 s�nt redate �n cuprinsul c�r�ii Geneza. Iat� �ns� o list� complet� a tuturor celor 8: (1) Edenic (Gen. 2:16), (2) Adamic (Gen. 3:15), (3) prin Noe (Gen. 9:16), (4) Avraamic (Gen. 12:2), (5) Mozaic (Gen. 19:5), (6) Palestinian (Deut. 30:3), (7) Davidic (2 Sam. 7:16) �i (8) Leg�m�ntul cel Nou (Evrei 8:8; 1 Cor. 11:23-25).

A�ezat� la �nceputul celor 66 de c�r�i ale Bibliei, Geneza este �i �nceputul �revela�iei de Sine" a lui Dumnezeu, a descoperirii fiin�ei Lui c�tre f�ptura creiat�. Aceast� descoperire treptat� este progresiv� �n esen�� �i culmineaz� �n Cristos, Dumnezeu adev�rat f�cut trup �i cobor�t printre oameni (Ioan 1:18; 14:8-10; Col. 1:15; 2:9; Evrei 1:1-3).

Cunoa�terea pe care oamenii au primit-o despre Dumnezeu este exprimat� �n �numele" cu care L-au identificat. �n mod absolut, Dumnezeu nu poate avea un nume deoarece orice cuv�nt reprezint� o realitate static�, iar Dumnezeu este infinit �n dimensiunile fiin�ei Sale �i �n posibilit��ile Lui de manifestare. Totu�i, cartea Geneza ne pune la dispozi�ie primele trei numiri cu care L-au identificat oamenii pe Dumnezeu: Elohim, Iehova �i Adonai, date oamenilor �ntr-o ordine prestabilit� �i des�v�r�it� care nu poate fi schimbat� f�r� a altera caracterul revela�iei lui Dumnezeu c�tre oameni (Exod 6:3), precum �i cele cinci numiri compuse ale numelui lui Dumnezeu: El-Elion: Dumnezeul Cel Prea �nalt (Gen. 14:18), Iehova Elohim: Domnul Dumnezeu (15:2), El-Roi: Dumnezeul care m� vede (Gen. 16:13), Iehova-Iire: Domnul va purta de grij� (Gen. 22:14) El-Elohe-Israel: Domnul este Dumnezeul lui Israel (Gen.33:20).

Elohim este o form� de plural care denume�te un aspect caracteristic al fiin�ei divine: Dumnezeu �ntreit �n fiin�� (Gen. 1:26), dar unic �n natur� �i persoan� (Deut. 6:4)

Iehova nu este un nume propriu zis, ci un grup de cuvinte care desf�oar� ceva din caracterul infinit al prezen�ei �i posibilit��ilor divine: �Eu s�nt Cel ce s�nt" (Exod 3:11-15). Ocazia �n care a ap�rut acest nume i-a f�cut pe mul�i s� se opreasc� asupra lui ca asupra singurului nume veritabil al dumnezeirii. Este bine de �tiut �ns� c� evreii au pierdut ei �n�i�i pronun�area corect� a acestei perifraze notate �n textul vechi doar prin consoanele HH �i semivocalele Y, W (lingvi�tii de ast�zi �nclin� totu�i spre forma Yahweh). �n timpul Evului Mediu, rabinii au �nlocuit vocalele originale cu vocalele din cel de al treilea nume pentru divinitate: Adonai �i astfel s-a ajuns la numirea de �Iehova". Ast�zi nimeni nu poate spune c� �tie cum a sunat vocea din ceruri prin care S-a identificat Dumnezeu �naintea lui Moise, iar faptul c� �n textul Bibliei au ap�rut apoi alte numiri pentru Dumnezeu ne arat� clar c� nu este bine s� ne leg�m prea mult de aceast� singur� numire.

Adonai, sau mai scurt �Adon" este numirea veche pentru �St�p�n" sau �Domn" �i este aplicat� �n textul Vechiului Testament �i omului �i divinit��ii (Gen. 15:2). Atunci c�nd este aplicat oamenilor �adonai" se scrie cu liter� mic�.

Faptul c� Geneza �ncepe cu cuvintele acestea: �La �nceput Dumnezeu a f�cut cerurile �i p�m�ntul" este de o important� cov�r�itoare. Aceast� afirma�ie limiteaz� r�t�cirile imagina�iei noastre care-l caut� pe Dumnezeu �n forme aberante �i arbitrare.

�La �nceput Dumnezeu...� - neag� totodat� �i Ateismul �i Politeismul. �ntre vidul nimicului �i confuzia mul�imii de dumnezei, Geneza ni-L a�eaz� �nainte pe maiestuosul Dumnezeu unic care este sursa, suportul �i scopul tuturor lucrurilor.

�La �nceput Dumnezeu a f�cut...� - neag� Fatalismul cu �nv���tura lui bazat� pe hazard.

�La �nceput Dumnezeu a f�cut...� - neag� �i Evolu�ionismul haotic, ma�inist �i impersonal.

�La �nceput Dumnezeu a f�cut Cerurile �i p�m�ntul" - neag� Panteismul care sus�ine c� Dumnezeu este totuna cu creia�ia Sa, dar neag� �i Materialismul care, ame�indu-ne cu ceea ce se vede �i pretinz�nd c� materia este ve�nic�, caut� s� ne ascund� izvorul creator, �nceputul �i Judec�torul des�v�r�it al tuturor celor create.

�MP�R�IREA C�R�II

Tema Genezei fiind: �Suveranitatea divin� �n crea�ie, istorie �i m�ntuire", am putea sistematiza cuprinsul c�r�ii dup� cum urmeaz�:

I. Protoistoria Omenirii
Patru evenimente de seam�

CREA�IA - Suveranitatea divin� asupra lumii fizice. Priorit��ile ve�nice ale lui Dumnezeu.

C�DEREA - Suveranitatea divin� �n problemele umane. Autoritatea moral� divin�.

POTOPUL - Suveranitatea divin� �n pedepsire. Autoritatea judiciar� suprem�.

CRIZA DE LA BABEL - Suveranitatea divin� �n r�sp�ndirea �i specificul raselor. Autoritate social� suprem�. St�p�nirea deplin� asupra societ��ii.

II. Istoria patriarhilor
Patru persoane de seam�

AVRAAM - Suveranitatea divin� �n alegere. Chemare supranatural�.
ISAAC - Suveranitatea divin� �n alegere. Na�terea supranatural�.
IACOV - Suveranitatea divin� �n alegere. �ngrijire supranatural�.
IOSIF - Suveranitatea divin� �n c�l�uzire. C�l�uzire supranatural�.

SCHI�A C�R�II

I. FACEREA LUMII 1:1 - 2:25
a. Facerea universului, 1:1
b. Facerea p�m�ntului, 1:2 - 2:3
c. Facerea Omului, 2:4 -25

II. C�DEREA OMULUI 3:1-24
a. Ispitirea, 3:1-7
b. Pedepsele, 3:8-24

III. PROTOISTORIA OMENIRII 4 - 5
a. Cain �i urma�ii lui, 4:1-24
b. Set, 4:25-26
c. De la Adam la Noe, 5:1-32

IV. VIA�A LUI NOE 6:1 - 10:32
a. Cauzele potopului, 6:1-13
b. Potopul, 6:14-8:19
c. Evenimente de dup� potop, 8:20 - 9:29
d. Urma�ii lui Noe, 10:1-32

V. TURNUL BABEL, 11:1-9

VI. VIA�A LUI AVRAAM 11:10-25:11
a. Str�mo�ii lui Avraam, 11:10-26
b. Familia lui Avraam, 11:27-32
c. Chemarea lui Avraam, 12:1-20
d. Desp�r�irea lui Avraam de Lot, 13:1-18
e. Lot izb�vit de Avraam, 14:1-24
f. Leg�m�ntul Avraamic, 15:1-21
g. Na�terea lui Ismael, 16:1-16
h. T�ierea �mprejur, 17:1-27
i. Nimicirea Sodomei �i Gomorei, 18; 19
�. Avraam �i Abimelec, 20:1-18
j. Na�terea �i jertfirea lui Isaac, 21; 22
k. Moartea Sarei, 23:1-20
l. C�s�toria lui Isaac, 24:1-67
m. Moartea lui Avraam, 25:1-11

VII. URMA�II LUI ISMAEL, 25:12-18

VIII. VIA�A LUI IACOV, 25:19-36:43
a. Iacov �i Esau, 25:19-34
b. Isaac �i Abimelec, 26:1-35
c. Iacov �n tinere�e, 27:1 - 28:22
d. Iacov la Laban, 29:1 - 30:43
e. Iacov se �ntoarce �n Canaan, 31:1 - 33:20
f. B�tr�ne�ea lui Iacov, 34:1 - 36:43

IX. VIA�A LUI IOSIF, 37:1 - 50:26
a. Iosif v�ndut �n robie, 37:1-36
b. P�c�tuirea lui Iuda cu Tamar, 38:1-30
c. Iosif �n Egipt, 39:1 -41:57
d. Fra�ii lui Iosif vin �n Egipt, 42:1 - 45:28
e. Toat� familia vine �n Egipt, 46:1 - 47:31
f. Binecuv�ntarea copiilor lui Iosif, 48:1-22
g. Iacov �i binecuv�nteaz� fii, 49:1-27
h. Moartea �i �ngroparea lui Iacov, 49:28 -50:14
i. Ultimele zile ale lui Iosif, 50:15-26

Meditatia Zilei
1 Petru 3:3-4


Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor, ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui DUMNEZEU.


Ca femeia s� se �mpodobeasc� st� �n natura �i caracterul ei. �κi uit� fata podoabele, sau mireasa br�ul?" (Ier. 2.32). Dar �ntrebarea cea mai important� este CUM se �mpodobe�te, �i mai presus de toate, cum se �mpodobe�te o credincioas� �n a�a fel ca s�-i plac� Domnului �i M�ntuitorului ei. Dac� se �mpodobe�te fiindc� este �ncrezut� sau ca s� atrag� ochii altora, atunci nu face aceste lucruri dup� g�ndul lui Dumnezeu. Apostolii Petru �i Pavel ne avertizeaz�, m�na�i de Duhul Sf�nt, aproape cu aceea�i expresie, despre primejdia pe care o prezint� �ng�mfarea �i ridicarea �n ochii no�tri proprii. Petru le �ndeamn� pe femei la o umblare �n supunere: �A c�ror podoab� s� nu fie cea din afar�, care st� �n �mpletitura p�rului, �n purtarea de scule de aur sau �n �mbr�carea hainelor", iar Pavel scrie c�tre Timotei: �Vreau de asemenea ca femeile s� se �mbrace �n chip CUVINCIOS, cu ru�ine �i sfial�; nu cu �mpletituri de p�r, nici cu aur, nici cu m�rg�ritare, nici cu haine scumpe� (1 Tim. 2.9).
Am�ndoi apostolii le �mb�rb�teaz� pe credincioase �n toat� lini�tea la �fapte bune" adic� s� fac� �binele"; �n aceasta s�-�i g�seasc� podoaba �n fa�a lui Dumnezeu �i a oamenilor. �n secolul trecut prin lucrarea plin� de �ndurare a lui Dumnezeu mul�i s-au trezit la o stare �nalt� �n Cristos, sute �i chiar mii de oameni pe �ntreg p�m�ntul, au l�sat la o parte podoabele imense ale caselor lor �i au avut dorin�a de a fi modest �mbr�ca�i, ei �i casele lor, ca semn al supunerii totale fa�� de Cuv�ntul lui Dumnezeu. La tine se observ� aceast� deosebire �ntre un om din lume �i un copil al lui Dumnezeu?

roboam.com/identitate/scurtistoricbaptistromani.htm

ISTORIA BAPTISTILOR DIN ROMANIA

Cum de au ajuns unii baptisti in Romania prin ... Rusia ?

La 4 Decembrie 1762, Caterina a II-a (cea Mare) a transmis o "invitatie" prin care chema locuitorii din tarile Europei centrale sa se aseze in teritoriile stepelor rusesti aflate intre riul Volga si Marea Neagra. Aceasta "invitatie" a fost rezultatul dorintei tarinei de a-si civiliza supusii si, prin influenta europeana, de a initia un transfer de inventivitate si harnicie prin plantarea de "colonisti." tarina stia ca "invitatia" ei va fi primita cu entuziasm de gruparile "separatistilor" reformati. Numirea de "separatisti" vine de la atitudinea pe care o aveau acesti reformati fata de Biserica protestanta integrata in structurile statale.

De cine s-au separat "separatistii"?

Miscarea separatista a fost o scindare a unor crestini de "reformatii" protestanti care, separindu-se de catolicism, au zdruncinat Imperiul Romei catolice, dar care nu s-au rupt de puterea politica a vremii, ci au pus in locul imperiului catolic alte micii "imperii ale exclusivismului protestant." Din secolul IV si pina in timpul Reformei (sec. XV), Statul si Biserica au avut structuri intrepatrunse. Dupa 325 d.Ch., imparatul roman Constantin cel Mare a dat religiei crestine un statut preferential, iar episcopii s-au grabit sa "inventeze" dogma "celor doua sabii", in care puterea politica primea, alaturi de puterea Bisericeasca statut de autoritate divina.

Ce este aceasta doctrina a "celor doua sabii"?

Doctrina "celor doua sabii" a fost o stratagema a lui Constantin cel Mare, prin care puterea imperiala a primit pe nedrept calificativul de "divina." Intreaga "smecherie" a fost rasplata pe care Biserica crestina a fost fortata sa i-o dea lui Constantin cel Mare pentru instaurarea unui climat de libertate pentru crestini. Doctrina "celor doua sabii" a fost "fundamentata" pe textul din Luca 22:36, in care Petru ii spune Domnului Isus: "Iata aici doua sabii", iar Domnul Isus ii raspunde: "Destul." In "interpretarea" (daca o putem numi asa) unora din episcopii de atunci, Domnul Isus i-a incredintat lui Petru dublul caracter al autoritatii sociale: "sabia politica", garantoare a disciplinarii temporale in Stat si "sabia eclesiastica", garantoarea disciplinarii eterne in Biserica.

In secolele care s-au succedat dupa decretul lui Constantin cel Mare, intre Biserica si Stat au existat adevarate "dueluri", in care cele doua sabii s-au luptat din rasputeri pentru suprematie. Cei ce cunosc istoria stiu ca, desi pe vremea aceea, in Europa, papii incoronau capetele regale, la incoronarea sa, Napoleon a luat, spre stupoarea generala, cununa imparateasca din mina papei si si-a asezat-o el singur pe cap. Prin gestul sau, Napoleon spunea simbolic ca Franta nu va accepta sa stea sub tutela politica a Romei.

In ce a constat greseala reformatorilor protestanti?

Protestantii Reformei s-au ridicat impotriva "ereziilor doctrinare" practicate de Biserica romano catolica. Din pacate insa, ei nu au mers pina la capat cu revenirea la invataturile biblice. Cind s-a produs Reforma, cei patru mari reformatori europeni, Luther, Z[ingli, Calvin si |nox, au scos casele nobiliare din subordinea Vaticanului, dar, lipsiti de clarviziune biblica si presati de realitatile politice, au "schimbat un rau cu un altul" si, nascind alte structuri eclesiastice, s-au aliat iarasi cu Statul. In virtutea aceleiasi "dogme a celor doua sabii", teritoriile reformate au devenit la fel de exclusiviste ca si domeniile afiliate inca Romei. Credinciosi principiului ca "preferintele seniorului" determina religia obligatorie in teritoriu, reformatii protestanti au inceput sa-i prigoneasca pe catolici cu aceiasi rivna cu care catolicii ii prigoneau pe protestanti. Aceste persecutii reciproce au dat nastere unor mari miscari de populatie. Catolicii fugeau in teritorii "catolice", in timp ce "reformatii" se adunau de peste tot in teritoriile "reformate." Cei mai nefericiti dintre toti au fost insa reformatii "separatisti."

Cine au fost acesti "reformati separatisti"?

Acestia erau cei care, prin citirea Bibliei, si-au dat seama ca intre sistemul "lumii" si Biserica lui Christos nu poate exista nici un fel de asociere. Scandalizati de decadenta Romei catolice, dar si ingrijorati de compromisurile pe care Luther si Z[ingli incepusera sa le faca pentru justificarea "razboaielor sfinte", acesti credinciosi "evanghelici" numiti pe alocuri "frati moravieni", "frati elvetieni", iar prin alte parti "anabaptisti" (de la practica rebotezarii adultilor care se converteau) au refuzat categoric orice forma de asociere cu puterea politica a vremii.

In sens absolut, desi au aparut in aceiasi perioada istorica, acesti anabaptisti nu au fost parte din miscarea Reformata protestanta. Ei au devenit "separatisti", indraznind sa intrevada o societate in care Statul si Biserica aveau sa devina doua entitati total diferite in structura si destin. Doctrina fundamentala a anabaptistilor a schimbat aberatia "celor doua sabii" cu doctrina "separarii" dintre Stat si Biserica.

Pentru ca "separatisti" au protestat fata de greselile "protestantilor", ei au primit numirea de "neo-protestanti."

Menonitii

Aceasta ramura a "anabaptistilor" este cea mai veche comunitate din rindurile Bisericii Libere Protestante si a miscarilor de "trezire". Ea a fost fondata de Menno Simon (1496-1561), care, dupa ce a fost doi ani preot, a trecut la anabaptism in 1536. Acesta a fost persecutat dupa ce a incercat sa formeze "imparatia sfintilor" in Munster. A organizat comunitati in Olanda si in tarile vecine (specificul cultural si portul specific este pastrat si astazi), dupa principiul adunarilor locale, conduse de "presbiteri", fara alte organizarii eclesiastice. "Menonitii", urmind reformatorii radicali, resping botezul copiilor si prezenta reala a lui Christos in elementele Cinei Domnului, cer independenta puterii bisericesti de cea seculara, refuza serviciul militar, juramintul si magistratura, sustin ca Biserica trebuie sa includa numai crestini angajati in slujba Evangheliei. Practica botezul la virsta adulta, savirsesc Cina (de trei ori pe an), duc o viata spirituala profunda, care include citirea Bibliei, rugaciunea in familie si caritatea. Prima Conferinta mondiala a menonitilor s-a tinut la Basel in anul 1925 (1.250.100 de membri). Multi menoniti au emigrat �n America si s-au stabilit �n tinuturile lui Penn (Pennsilvania de astazi). Astazi exista menoniti �n mai toate statele Americii. Ei traiesc �n comunitati strinse si sunt renumiti pentru "operele de caritate" pe care le fac.

Ce i-a atras pe "reformatorii separatisti" in Rusia?

Persecutati si uriti de moarte atit pe domeniile catolice, cit si pe cele "protestante", anabaptistii au primit cu bucurie "Invitatia" tarinei Ecaterina a II-a, ea insasi descendenta dintr-o vita nobila germana, de a se stabili in stepele ruse dintre Volga si Marea Neagra. In doar citiva ani, un numar de peste 68.000 de colonisti germani, majoritatea lor "menoniti", s-a indreptata spre sudul Rusiei. "Invitatia" a foat urmata pe 22 Iulie 1763 de un alt document semnat de tarina Caterina si care garanta conditii avantajoase pentru "colonisti":

1. O totala libertate religioasa.
2. Nici un fel de taxe sau obligatii financiare fata de guvernul rus; nici un fel de obligatii ordinare sau extraordinare fata de statul rus.
3. Nici un fel de obligativitate de a servi in armata sau in alte servicii fata de Stat.
4. Dreptul de proprietate asupra teritoriului acordat; cu stipularea ca este vorba doar de o proprietate colectiva, nu particulara.
5. Pamintul primit in proprietate nu putea fi instrainat fara stirea autoritatilor ruse.
6. Colonistilor li s-a dat dreptul sa cumpere orice alta proprietate aditionala, ca cetateni particulari, care era inscrisa in evidente ca proprietate particulara.

Cei mai multi "separatisti" care au dat navala si au raspuns "Invitatiei" tarinei au fost din landurile germane. Mii si mii de "anabaptisti" au luat drumul Rusiei. Cind guvernul german a revocat in anul 1789 o scutire de serviciu militar acordata precedent menonitilor (o ramura a anabaptistilor) alte mii de germani au plecat si ei in Rusia. Traind in comunitati "inchise", pastrindu-si limba germana si cultura "de acasa", colonistii au prosperat material si au crescut numeric. Erau fara egal in cultivarea griului, multi devenind mari fermieri si proprietari de mori pentru macinarea griului. (Frank H. Wolke, Heritage and Ministry of the American Baptist Conference, pag. 20-22)

Primii colonisti s-au asezat la Nipru, in guvernamintul Ecaterinoslav. In anul 1865 existau deja 213 colonii germane in spatiul larg cuprins intre Basarabia si Caucaz.

Prosperitatea materiala nu a fost insotita insa si de o prosperitate spirituala. Fara o asistenta pastorala corespunzatoare, viata bisericeasca a degenerat in formalism si in repetate fragmentari. si anabaptistii si menonitii isi pierdusera fervoarea evanghelica. Pe la mijlocul secolului XIX a inceput iarasi printre ei o miscare de trezire spirituala. Etnicii germani au inceput sa se adune prin case pentru grupe de studiu biblic si rugaciune ("stunden"). Curind, ei si-au dat seama ca au nevoie de raspunsuri la multe intrebari si au cautat sa ia legatura cu oameni cu pregatire teologica. Unul din cei contactati a fost Johan Gerhard Onken (1800-1884), care fondase in 1834 cea dintii biserica baptista din Germania si era pasionat de formarea unor noi lucratori cu Evanghelia. (Nascut in Germania la data de 26 Ianuarie 1800, acest Onken a crescut apoi in Anglia si in Scotia. In 1823 s-a intors in Germania si a fondat Societatea scolii Duminicale in Hamburg. A devenit baptist in 1834. Cu suport financiar din partea Organizatie Misionare Baptiste Americane, el a infiintat grupari baptiste in Germania si Danemarca. Tot prin eforturile si calatoriile lui au fost infiintate biserici baptiste in Austria, Ungaria, Romania, Bulgaria, Elvetia, Belgia, Olanda, Polonia si Rusia. A murit in Zurich, Elvetia pe 2 ianuarie 1884)

Pentru ca nu se putea deplasa personal in Rusia, Onken a inceput un dialog cu germanii din Rusia prin corespondenta. Unii din miscarea "sundista" si-au dat seama ca, in general, ei sunt de acord cu toate principiile si invataturile lui Onken, mai ales cu cea privitoare la botezul prin cufundare aplicat doar acelor persoane adulte care au ajuns la o convingere personala despre credinta crestina. Rezultatul a fost ca pe 23 Septembrie 1860 primii candidati din rindul colonistilor au primit botezul. Invatatura despre botezul adultilor a prins mai cu seama in comunitatile menonite si a dus la formarea unor grupari noi, numite "bisericile fratilor menoniti." Bucurosi de rezultatul studiilor trimise prin corespondenta, baptistii germani l-au trimis sa viziteze Rusia pe unul din pastorii lor: August Liebig. Primit bine de cei botezati, el a fost insa arestat si aruncat in inchisoare de restul comunitatii anabaptiste germane. Fara sa tina seama de primejdia scoasa in evidenta de arestarea lui Liebig, Onken insusi s-a suit in tren si a venit in Rusia in anul 1869. Entuziasmul generat de vizita sa a produs un foarte mare numar de botezuri, a dus la instalarea unui misionar, Pritzkau, ca pastor local si la ordinarea unui numar mare de diaconi. In timpul vizitei sale, Onken l-a ordinat si pe Abraham Unger ca pastor al Bisericii Fratilor Menoniti din Einlage. Miscarea baptista a crescut rapid, astfel ca, in ciuda tuturor eforturilor de a o suprima, in doar saptesprezece ani de la vizita lui Onken, Uniunea Bisericilor Baptiste din Rusia numara peste 12.000 de membrii.

Cum au ajuns baptistii germani din Rusia in Romania?

Fervoarea evanghelstica a baptistilor din Rusia a dus la represalii. Ele au venit din doua directii distincte: din partea colonistilor si din partea autoritatilor ruse.

Colonistii n-au privit cu ochi buni marirea numarului acelora care "tulburau" viata comunitatii, cu pretentiile lor de chemare la "sfintire." Crestinismul coloniilor devenise mai mult o fateta a patriotismului lor german. Inconjurati asemenea unei insule de o imensa populatie de slavi ortodocsi, germanii era multumiti cu forma religioasa, dar deranjati de "excesele" de evlavie ale baptistilor.

Pe de alta parte, autoritatile ruse au fost puse in fata inevitabilului. Populatia majoritara resimtea dureros faptul ca "strainii" o duceau mult mai bine din punct de vedere economic si se bucurau de privilegiile scutirii de obligatii si plati fata de Stat. Ocazia declansarii conflictului a venit tocmai din partea "baptistilor." In rivna lor misionara, germanii baptisti au predicat evanghelia si rusilor. Cei convinsi de Evanghelie au inceput sa ceara sa fie si ei botezati, lucru categoric interzis de lege si de aranjamentele dintre Guvernul rus si colonistii germani. Cu toate ca germanii baptisti n-au vrut sa boteze credinciosi rusi, doi dintre ei, Elim Zseibel si Trifon Chlystun, s-au strecurat in sirul candidatilor germani la botez si au fost si ei cufundati in apa de pastorul Abraham Unger. Dupa aceea, rusii botezati au inceput sa raspindeasca Evanghelia si sa boteze alti rusi care treceau in masa la credinta baptista. Nu este de mirare ca la auzul "noutatilor" Biserica Ortodoxa Rusa a trecut pe rind intii la mirare, iar apoi la minie. Ca represalii, in anul 1871 guvernul rus a anulat toate privilegiile garantate prin "Invitatia" si edictul dat de tarina Caterina a II-a. Dupa o suta de ani de privilegii, germanii se vedeau astfel siliti sa traiasca sub aceleasi legi si obligatii ca toti ceilalti cetateni ai Rusiei. De fapt, lipsiti de protectia legilor, germanii au dus-o chiar mai rau decit rusii, ajungind tinta abuzurilor de tot felul. Li s-a interzis sa mai aiba scoli in limba germana, iar pe alocuri au fost chiar fortati sa-si ia nume rusesti.

Sub presiunea evenimentelor, multi colonisti germani au intrat in Moldova si in Romania. Pina si astazi, multe din adunarile baptiste romine isi pot trasa inceputurile in activitatea baptistilor germani veniti in Romania din Rusia.

Prin anul 1924, dupa ce comunistii rusi interzisesera "orice propaganda straina" pe teritoriul sovietic, Asociatia Baptistilor Germani din America suporta material anual cu suma de 4.116 dolari pe cei 12 misionari germani activi in Romania (Frank H. Wolke, Heritage and Ministry of the American Baptist Conference, pag. 309).

Majoritatea germanilor din Rusia au preferat insa sa treaca "discret" prin Europa si sa plece in America. Persecutati in trecut in Germania si acum in Rusia, ei n-au avut de ales decit varianta stramutarii in Lumea Noua.

"Invitatia" tarinei a avut totusi, macar in parte, efectul scontat. Urmele civilizatoare ale "separatistilor" germani mai sunt si astazi vizibile in Crimeia si, pe alocuri, in teritoriile de la nordul Marii Negre.

Multe din comunitatile colonistilor germani din America isi cauta si astazi radacinile in teritoriile asezate altadata intre riul Volga si Marea Neagra. Nu intimplator, o societate menonita misionara din Berlin, Ohio, are o baza de activitate in Patrauti, judetul Suceava si si-a extins activitatile in teritorii care sunt astazi incorporate in Moldova de dincolo de Prut si in Ucraina.

�

CITI BAPTISTI SUNT IN ROMANIA?

Inceputurile miscarii baptiste in Romania pot fi trasate incepind cu anul 1856 pentru populatia de etnie germana si cu anul 1875 pentru populatia de etnie maghiara si romina. In anul 1991, numarul baptistilor din Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania era:

1. Uniunea Bisericilor Baptiste 100.000 1.423 de biserici (infintata 1919)

2. Bisericil Maghiare 9.043 99 de biserici.

Cu "apartinatorii" (copiii) din familiilr lor, totalul baptistilor de se apropie de 200.000.

Totalul neoprotestantilor evanghelici din Rominia incorporeaza inca aproximativ 300.000 de pentecostali (600.000 cu apartinatori) si 60.000 de Crestini dupa Evanghelie (100.000 cu apartinatori), citeva zeci de mii de Adventisti si unele fractiuni din cei peste 1.000.000 de membrii ai Oastei Domnului.

Cum au ajuns baptistii in Romania?

Inceputurile si evolutia miscarii crestine baptiste din Romania sunt dificil de trasat deoarece avem de a face cu evenimente petrecute in trei grupuri etnice: germani, maghiari si romini. Primele convertiri la credinta baptista s-au petrecut in regiuni diferite ale tarii, aflate sub diferite jurisdictii politice, unite abia in anul 1919, cind s-a format Romania Mare, prin alipirea Transilvaniei la tara mama.

Cum a inceput lucrarea printre germanii din Bucuresti?

Primul baptist german despre care stim a fost Carl Scharschmidt, un timplar care s-a stabilit in anul 1856 in Bucuresti. Dupa numai 7 ani, in 1863, August Liebig, pastor baptist german exilat din nordul Marii Negre, a fondat in in centrul Bucurestiului prima biserica baptista germana pe strada Popa Rusu nr. 22. Cladirea acestei Biserici exista si astaxi, in ea adapostindu-se acum o foarte energica biserica baptista romina.

Alti baptisti germani exilati din Ucraina in 1864 au format in anul 1864 o biserica baptista germana la Cataloi, in Dobrogea, care se afla la data aceea sub jurisdictie turceasca.

Un al treilea centru al baptistilor germani a fost la Tarutino, in Basarabia (astazi in Ucraina). Aceasta biserica a fost fondata ca misiune in 1875 si si-a capatat statutul de biserica independenta in anul 1907. Prin activitatea sa, biserica germana din Tarutino a infiintat si sponsorat multe puncte misionare. In prima parte a anilor 1930, germanii aveau zece biserici in Basarabia, dar totalul credinciosilor nu depasea cifra de o mie. Din cauza puternicei emigratii, germanii din multe parti ale Romaniei si-au parasit locurile si fie ca s-au repatriat in Germania, fie ca au emigrat in America. Lucrarea baptista printre etnicii germani este astazi aproape inexistenta.

Cum a inceput lucrarea printre unguri si romani?

O alta patrundere a baptistilor in Romania s-a produs din directia Ungariei inspre Transilvania si Banat. Un colportor (impartitor de carti si tractate crestine), Anton Novac, a dat peste un grup de reformati maghiari dornici sa studieze mai serios Biblia. In anul 1875, Henrich Meyer, un lider baptist din Budapesta, i-a botezat si a format prima biserica baptista maghiara din Translivania la Salonta Mare. Printre cei opt care s-au botezat era si Mihai Cornea, care a devenit un evanghelist dinamic, un om cu darul de a se apropia de oameni. Cornea a predicat Evanghelia peste tot pe unde a ajuns, si la unguri si la romini.

Transilvania gazduieste astazi (1997) de departe cel mai mare numar de credinciosi baptisti, majoritatea grupati in teritoriile de la granita vestica a Rominiei. Biserica baptista maghiara din Oradea are 1.100 de membrii, in timp ce Biserica Baptista Romina Emanuel din acelasi oras are 3.000 de membrii (fiind cea mai mare biserica baptista din Europa continentala, cu exceptia Rusiei). Afiliate Bisericii Emanuel din Oradea sunt astazi Institutul Biblic Emanuel, un liceu crestin si un orfelinat.

Patrunderea baptistilor in "fostul regat" al Romaniei s-a produs, prin comparatie cu celelalte doua amintite mai sus, mult mai tirziu. In ciuda opozitiei feroce a Bisericii Ortodoxe, prima biserica baptista din Muntenia a fost infiintata in anul 1909 la Jegalia. Constantin Adorian (1882-1954), un romin care a facut studii teologice la Hamburg in Germania, si care s-a alaturat la intoarcerea in tara Bisericii Germane din strada Popa Rusu, a inceput o lucrare de misiune printre romini in anul 1912.

Dupa unirea Transilvaniei (1918) cu Rominia, toti baptistii din Romania s-au unit in 1919, formind "Uniunea Bisericilor Baptiste din Rominia." Fiecare grup etnic avea insa propriile lui interese, ceea ce facea foarte dificila lucrarea de colaborare. Germanii aveau propriile lor asociatii, iar in 1929 maghiarii din Transilvania si rusii/ucrainenii din Basarabia si-au facut si ei propriile lor asociatii.

Incepind chiar cu anul constituirii in Uniune, 1919, rominii baptisti au inceput sa editeze o mica revista. In anul 1921 au deschis primul Seminar in Transilvania, la Buteni. In anul urmator, Seminarul a fost mutat din motive strategice la Bucuresti.

Ca rezultat al Conferintei de la Londra, Asociatia "Southern Baptist" din America si-a asumat responsabilitatea de a sustine lucrarea de evanghelizare din Romania. In anul 1923, organizatia a trimis primul ei misionar in Rominia. Cu un an inainte, Southern Baptist Asociation cumparase un teren in Bucuresti pentru cladirea Seminarului. In anul 1929 pe linga cursurile pentru pastori, Southern Baptist a deschis si cursurile scolii Misionare pentru femei.

Ajutati de zelul lor evanghelistic, baptistii romini au continuat sa se raspindeasca foarte repede, ajungind sa numere 45.000 in 1930.

Care au fost caracteristicile baptistilor romini?

Pe linga aprinsul lor zel misionar, baptistii romini au urmat codul "puritan" de vietuire, evitind cu desavirsire tutunul si alcoolul, interzicind purtarea de podoabe si respectind cu strictete Duminica drept zi "a Domnului."

Relatiile cu Statul Romin au fost in rastimpuri foarte dificile, mai ales in anul 1928, iar apoi intre anii 1937 si 1944. Sub presiunea Bisericii Ortodoxe, intre Decembrie 1938 si Aprilie 1939 toate bisericile baptiste din Rominia au fost oficial inchise.

Dupa caderea regimului fascist in anul 1944, baptistii au primit recunoasterea legala si au folosit la maxim libertatea nou dobindita. Clasele Seminarului au fost intesate cu o noua generatie de lucratori, iar Uniunea a scos revista ei lunara: "Indrumatorul Crestin Baptist."

Incepind cu anul 1955 insa, regimul comunist ateu a declansat o campanie de restringere a drepturilor religioase. Baptistii, alaturi de majoritatea celorlalte miscari evanghelice din Romania au fost supusi unui climat dur de persecutie: credinciosii au fost retrogradati si dati afara din servicii, li s-au inchis o serie de biserici, pastorii au fost amenintati, arestati si haituiti, unora li s-a ridicat "carnetul" necesar pentru recunoasterea ca lucrator crestin legal, au fost desfintate sau mult limitate scolile duminicale pentru copii si tineret, listele candidatilor la botez au trebuit sa fie aprobate in prealabil de reprezentantii Statului, conducatorii Cultului au fost transformati in "marionete" pentru parafarea constringerilor dictate de mult temutul Departament al Cultelor. Sub toate aceste privatiuni si persecutii, activitatea credinciosilor baptisti a continuat. Lucrarea din interiorul tarii a fost sustinuta material cu carti tiparite in Occident si cu emisiuni de Radio produse de unii din liderii baptisti romini exilati peste hotarele tarii.

Dupa rasturnarea regimului comunist in 1989, baptistii romini si-au recistigat libertatea de actiune. In ciuda conditiilor economice foarte grele, baptistii romini sunt angajati in lucrari cu un caracter misionar foarte pronuntat. Desi Biserica Ortodoxa a incercat sa-si impuna iarasi statutul de Biserica nationala si sa-i priveze de drepturi pe reprezentantii celorlalte biserici crestine din Rominia, in cei opt ani scursi de la Revolutia din 1989, baptistii romini au patruns cu curaj in invatamintul scolar si in programele de radio si televiziune. Pentru a se apara impotriva abuzurilor Bisericii majoritare Ortodoxe, baptistii i-au chemat pe reprezentantii celorlalalte culte evanghelice sa formeze un front comun constituind "Alianta Evanghelica Romina." Primul ei presedinte a fost Paul Negrut, predicator baptist la Biserica Emanuel din Oradea.

Ce doresc baptistii din Rominia?

A vorbi despre drepturile baptistilor intr-o tara predominant ortodoxa suna pentru unii la fel de paradoxal ca a vorbi despre drepturile luteranilor reformati in Italia catolica. Realitatea nu trebuie insa privita sub acest unghi de vedere. Rominia nu mai trebuie sa fie o tara in care o anumita "religie" sa fie declarata "nationala." Democratia contemporana nu permite "monopolul" nimanui asupra "sufletelor" oamenilor. Epoca totalitarismului, de orice soi ar fi el, trebuie sa dispara. Oriunde au ajuns, batistii au incurajat instalarea unui climat democratic si tolerant care sa respecte libertatea de constiinta. Multe din personalitatile politice baptiste au contribuit masiv la formarea si intretinerea climatului de libertate specific Americii. Citiva presedinti ai Americii au fost membrii ai Bisericilor baptiste. Este edificator sa aratam ca, in lume, nu exista tari baptiste (asa cum exista de exemplu tari catolice, tari ortodoxe, tari luterane, tari anglicane, etc.) Acolo unde au trait, baptistii au creiat o atmosfera propice exprimarii specificului individual.

Incadrati cu totul in suvoiul crestinismului istoric, cu o viata spirituala ale carei articole de credinta sunt ancorate in substanta tuturor crezurilor crestine stabilite in Consiliile tinute de-alungul istoriei, baptistii isi aduc si ei aportul la mintuirea copiilor lui Dumnezeu din Rominia. Prezenta lor, departe de a fi dusmanoasa sau amenintatoare, trebuie privita ca o contributie sincera si frateasca la mintuirea multor romini, ca un indemn si o incurajare spre o conformare mai fidela la standardul si spiritul Noului Testament.

(Bibliografie: Pentru cei ce vor sa afle mai multe amanunte, recomandam spre lectura: "Istoria baptistilor din Romania", de Alexa Popovici, 2 vol, si "A short History of Romanian Baptists", Cronicle, 5 (1942): 9-21. Deasemenea, "A hundred Years of Baptist Life in Romania", Baptist Quarterly 33 (April 1990): pag. 265-274)

roboam.com/identitate/scurtistoricbaptistromani.htm
Vezi si: "Cum au ajuns baptistii in Romania ?"

CUM, UNDE SI CIND AU APARUT BAPTISTII ?

Spre deosebire de alte miscari de trezire religioasa, miscarea baptista nu isi poate identifica un precursor unic, un intemeietor, asemenea lui Martin Luther, Zwingli, John Calvin sau John Wesley. Unii istorici il socotesc pe John Smith an astfel de "incepator" de drum (John Smith este o figura interesanta in istoria baptistilor. Nu se cunoaste data si locul nasterii lui in Anglia. A studiat insa la Christ College, Cambridge (1594-1598), dupa care a slujit ca preot in Biserica Angliei pina in anul 1606, cind a trecut de partea "separatistilor". In 1608 s-a mutat in Olanda din cauza persecutiei declansate de casa regala impotriva "separatistilor." A fost primul care s-a "autobotezat" in 1609 si apoi i-a botezat si pe alti 36 cu care a format prima biserica "baptista." A murit in Amsterdam in 1612. Desi este legat de inceputurile primului grup organizat de baptisti, John Smith poate fi considerat cu greu un intemeietor al miscarii. De fapt, el s-a botezat prin "turnare", iar spre sfirsitul vietii a parasit adunarile baptiste si a trecut la biserica mennonita.)

Numele de "baptisti" a aparut ca o porecla data in batjocura de cei carora li se parea caraghios ca oamenii in toata firea sa faca atita caz de importanta "botezului" (in acelasi fel si-au primit numele si "anabaptistii", re-botezatii care au ignorat valabilitatea botezului aplicat copiilor).

Exista trei teorii principale cu privire la sursa din care s-a desprins miscarea baptista: teoria succesiunii neintrerupte, teoria inrudirii anabaptiste si teoria derivarii din separatistii englezi.

1. Succesiunea neintrerupta. Una din cele mai populare teorii istorice este aceea ca bisericile baptiste au existat in toata istoria bisericii, succedindu-se intr-un lant neintrerupt, de la botezarea Domnului Isus in Iordan de catre Ioan "botezatorul" (baptistul) si pina astazi. Aceasta teorie pretinde ca doar baptistii poseda adevarata mostenire de credinta si practica si ca ei au pastrat-o printr-o serie de grupari a caror existenta poate fi trasata incepind cu vremea Noului Testament. Desi ei n-au folosit numele de "baptisti" membrii acestor grupari ar fi fost in toate celelalte identice cu bisericile baptiste de astazi.

Oricit de atragatoare, aceasta teorie poseda doua defecte majore. Intii, ea nu poate fi suportata cu date istorice. Marturiile de credinta specifice "montanistilor, novatienilor, donatistilor, paulicienilor, valdenzilor, albigenzilor (catarilor), lolarzilor si husitilor contin o intreaga serie de "doctrine" si "practici" care nu pot fi identificate cu specificul credintei practicate de baptisti. Desi unele din aceste grupari au impartasit convingeri dragi baptistilor (autoritatea suprema a Scripturii, credinta personala necesara primirii botezului, autonomia bisericii locale, preotia universala, etc.), celelalte articole de crez si unele practici nu pot fi incadrate in nici un caz in specificul "baptist".

In al doilea rind, teoria succesiunii neintrerupte, declara tot restul crestinatatii istorice drept o miscare "apostata", lucru inadmisibil chiar si pentru cei mai infierbintati suporteri ai baptismului. A cauta sa identifici baptistii cu toti excentricii si "ciudatii" din istoria cultelor turbulente si a declara suvoiul crestinismului istoric drept "apostat", inseamna a falsifica istoria si, in realitate, a face un deserviciu miscarii baptiste. Sustinuta mai ales la sfirsitului secolului XIX si la inceputul secolului XX, teoria succesiunii neintrerupte a fost astazi abandonata de aproape toata suflarea baptista.

2. Inrudirea anabaptista. O a doua teorie sustine ca baptistii se trag, direct sau indirect, din anabaptisti, aripa radicala a Reformei din secolul saisprezece. Din gruparea anabaptista au facut parte "fratii elvetieni", huteritii si menonitii (adeptii lui Menno Simon). Teoria are o puternica confirmare in dovezile istorice. Desi n-au preluat in intregime doctrinele teologiei anabaptiste (mai ales in ceea ce priveste pacifismul si non-rezistenta, depunerea juramintului, interdictia de a ocupa un oficiu public, si anumite detalii legate de natura intruparii), baptistii secolului saptesprezece au continuat cu siguranta teologia "bisericii credinciosilor care au primit botezul doar ca urmare a unei marturisiri personale de credinta in Isus Christos", a "preotiei celor din banci" si a libertatii religiei scoase de sub controlul Statului si reasezata sub autoritatea unica a constiintei.

3. Separatistii din Anglia. Cea mai raspindita convingere a celor ce au studiat fenomenul religioas de-a lungul veacurilor este ca baptistii de astazi se trag din "separatistii englezi" exilati sub persecutie in Olanda, la Amsterdam. Acesti "puritani separatisti" ajunsesera la convingerea ca biserica Angliei este dincolo de posibilitatea unei intoarceri la credinta si practica crestina adevarata si ca este mai bine ca cei ce cred Biblia sa se separe de viata bisericii oficiale patronata de rege. In felul acsesta, miscarea baptista este definita peste tot ca o dorinta de "separare" a celor ce vor sa se intoarca la invatatura Noului Testament, de bisericile "traditionale", anchilozate in forme si datini eclesiastice. Separarea s-a facut de obicei atunci cind, prin ierarhia ei locala, biserica "istorica" a refuzat apelul de intoarcere la Biblie si a emis acte normative care i-au declarat pe baptisti "eretici".

Ironia este ca "separatistii baptisti" au aparut pe fondul unei alte "separari." Anglia se separase de Biserica romano catolica pe vremea lui Henry VIII, cel care a a intrat in istorie prin faptul ca a avut sase neveste. Cind s-a despartit de prima dintre ele, caterina de Aragon, papa de la Roma l-a excomunicat pentru divort. Scos din fire, Henry a poruncit Parlamentului sa taie legaturile care legau Biserica Angliei de papalitate (1543). Aceasta despartire a Bisericii Angliei de Biserica Romei trebuia sa fie doar o iesire de sub autoritate eclesiastica, nu si o renuntare la practica sau invatatura catolica. Henry al VIII-lea s-a autodeclarat "singurul suveran al Bisericii Angliei", dar a incredintat conducerea administrativa a Bisericii Angliei in miinile arhiepiscopului de Canterbury. In furia sa anti-catolica, Henry a desfintat toate manastirile si a confiscat toate averile lor, ca si toate cladirile si ogoarele Bisericii Romano-Catolice. Moralitatea si spiritualitatea crestinismului din Anglia nu s-au imbunatatit insa cu nimic, ci chiar au decazut. Dupa citeva incercari de reformare din interior, puritanii englezi, adepti ai unei intoarceri totale la spiritul si litera Noului Testament, au devenit "separatisti".

PURITANII

"Am sa-i fac sa ma asculte sau am sa-i alung din tara!" Aceasta a fost amenintarea rostita de regele Iacob I al Angliei impotriva gruparii care tocmai ii ceruse sa "purifice" biserica nationala a Angliei de ramasitele de ceremonii si practici catolice fara suport in textul Bibliei.

Din cauza cererii lor, cei care i se adresasera regelui Iacob I aveau sa ramina cunoscuti in istorie drept "puritani", oameni ce doreau bisericii o totala intoarcere la invatatura si practica Noului Testament, fara nici o toleranta pentru "traditii" si "invataturi" care sufocasera sau paginizasera Biserica de-a lungul istoriei.

Puritanii n-au fost un grup de "revolutionari" violenti si galagiosi, ci niste buni cetateni ai Angliei, fermieri, negustori, meseriasi si invatati de frunte, unii chiar profesori la Universitatea din Cambridge. Patrunsi de convingeri crestine foarte adinci, acesti oameni s-au pronuntat impotriva valului de "crestinism formal" amestecat cu "viciile si placerile lumii" care inecase orice urma de adevarata spiritualitate.

"Maritata" cu Statul, pe principiul fantezist al celor "doua sabii", biserica Angliei fusese fortata sa legifereze toate abuzurile regilor ei corupti si era neputincioasa acum sa stavileasca valul de decadere generala. Imoralitatea, betiile, intrigile si coruptia politica, toate erau tolerate la umbra unei biserici care pretindea ca are mandat divin sa ierte, sa absolve de vina si sa indreptateasca la tronul judecatii divine chiar si pe cel mai decazut cetatean al Angliei. La umbra bisericii, oamenii practicau viciile pagine, leganindu-se in iluzia falsa ca apartin crestinatatii. Pentru ca Statul era considerat garantul aplicarii vointei divine in societate, puritanii ii cereau lui Iacov I sa intervina.

In ochii opiniei publice, puritanii au devenit repede inamicii numarul unu. Li s-a imputat foarte repede ca erau niste crestini "ursuzi" si ascetici, care ar fi vrut ca toata lumea sa se calugareasca, iar Anglia sa se transforme intr-o uriasa manastire. In realitate, aceasta stigma istorica a fost o invinuire nedreapta. Puritanii nu au fost "dusmanii placerilor", ci ai pacatului, iar adevarul este ca o foarte mare parte a "crestinismului" englez iubea pacatul si facea chiar bani foarte buni de pe urma lui.

Puritanii nu au fost impotriva placerii ca atare. Dimpotriva, viata lor de familie si de societate era plina de un vibrant simt al bucuriei in lucrurile simple si sanatoase. Iubeau muzica si artele, practicau vinatoarea, jocurile simple si intretineau "sezatori" la care discutiile atingeau un nivel academic foarte ridicat. Scrierile lor au ramas in literatura vremii, iar poeziile unuia dintre cei mai de seama puritani, John Milton, fac si astazi parte din bijuteriile mostenirii de litelatura de limba engleza ("Paradisului pierdut" este probabil cea mai cunoscuta dintre ele).

Puritanii au fost aripa cea mai avansata a protestantilor din Anglia pe vremea Reformei din Europa.

Dupa domnia lui Iacob (James) I, regina Maria, care impartasea convingeri catolice, i-a persecutat feroce pe toti adeptii Reformei. Multi dintre ei s-au refugiat in Olanda (1608), iar altii au ajuns la Frankfurt pe Main, in Germania. Aici au inceput niste frictiuni intre protestantii reformei si puritanii separatisti. Exilatii englezi s-au impartit in adepti ai lui John Knox si sustinatori ai doctorului Richard Cox. Motivul discordiei l-a facut imbracamintea preoteasca. In aceasta privinta, puritanii inclinau sa-i dea dreptate lui |nox, discipol al ideilor lui Calvin si partizan al ideilor "fratilor elvetieni", care proclamau abandonarea oricaror obiceiuri si traditii catolice fara un suport clar si categoric in textul Bibliei (obiceiul uniformelor preotesti a fost introdus in Biserica in preajma anului 500 d.Ch.)

Figura nr. 1 arata cum a "evoluat" amestecul de invataturi "nebiblice" in biserica catolica (multe preluate si de biserica ortodoxa). Pentru a acoperi si perioada contemporana am completat lista cu erezii catolice aparute si dupa vremea puritanilor si a Reformei.


A.D. 300 - Rugaciunea pentru morti
A.D. 300 - Facerea semnului crucii
A.D. 375 - Inchinarea la sfinti si la ingeri
A.D. 394 - Instituirea "impartasaniei"
A.D. 431 - Maria este proclamata divina
A.D. 500 - Preotii incep sa se imbrace altfel decit laicii
A.D. 526 - Mirungerea
A.D. 593 - Apare invatatura despre purgatoriu
A.D. 600 - Liturghia este fixata in limba latina
A.D. 600 - Incep rugaciunile adresate Mariei
A.D. 607 - Bonifaciu III este proclamat cel dintii Papa
A.D. 709 - Sarutarea papucului papal
A.D. 786 - Inchinarea la imagini si la relicve
A.D. 850 - Folosirea "apei sfintite"
A.D. 995 - Canonizarea sfintilor morti
A.D. 998 - Postul de Vineri si din preajma sarbatorilor mari
A.D. 1079 - Celibatul preotilor
A.D. 1090 - Rugaciuni pe bani
A.D. 1184 - Inchizitia
A.D. 1190 - Vinzarea indulgentelor
A.D. 1215 - Transubstantierea
A.D. 1229 - Biblia este interzisa laicilor
A.D. 1439 - Doctrina despre purgatoriu
A.D. 1439 - Doctrina celor sapte sacramente
A.D. 1508 - "Ave Maria" este aprobata ca rugaciune liturgica
A.D. 1534 - Fondarea ordinului Iezuit
A.D. 1545 - Traditia primeste aceiasi autoritate ca si Biblia
A.D. 1546 - Adaugarea apocrifelor la cartile Bibliei
A.D. 1854 - Doctrina despre conceptia imaculata a Mariei
A.D. 1870 - Infailibitatea Papala
A.D. 1930 - Condamnarea scolilor publice
A.D. 1950 - Doctrina inaltarii la cer a Mariei
A.D. 1965 - Maria proclamata ca Mama a Bisericii


(Loraine Boettner, Roman Catolicism (Philadelphia: Presbiterian and Reformated Publishing, 1962. p.8-9).

In fata schimbarilor de doctrina si practica, pretentia Bisericii Catolice de a se autoproclama "pastratoarea adevarului apostolic" si "Roma neschimbatoare" ni se pare cel putin patata de ipocrizie. Intre "traditia apostolica" si "traditia bisericeasca" exista o diferenta la fel de mare ca aceea de la adevar la erezie.

Aderind la parerile lui John Knox, puritanii pledau pentru revenirea la un servici de inchinaciune foarte simplu, ca pe vremea apostolilor. In acest spirit, ei au renuntat la "rugaciunile scrise" (cartea de rugaciuni), la icoane si statui, si chiar la folosirea instrumentelor muzicale in serviciul de inchinaciune. Din cauza deosebirilor de vederi, unii dintre separatisti s-au despartit de ceilalti protestanti englezi, au adoptat o marturisire de credinta foarte asemanatoare cu acele ale anabaptistilor si menonitilor din Europa continentala si au primit in batjocora numele de "baptisti." Persecutati si in tarile reformate, acesti oameni s-au imbarcat pe corabii si au plecat spre "lumea noua" (1620), exoticul continent nu de mult descoperit al Americii. Mii de puritani au traversat Atlanticul in perioada "marii migratii" (1630-1640).

Intentia regilor Angliei de a-i alunga din Anglia pe toti puritanii n-a reusit. Sustinuti de personalitati marcante ale vietii academice si politice ale vremii, ei au format adunari "separate" de bisericile oficiale si au impinzit insulele britanice. In urma Razbnoiului civil din Anglia (1640), puritanii au dobindit chiar pentru o vreme controlul asupra guvernului. In aceste conditii, miscarea de emigrare s-a oprit.

Prin "restauratia" din 1660, puritanii au pierdut controlul politic asupra Angliei, dar saminta libertatii religioase si a "valorilor morale crestine" a incoltit peste alti citiva ani. Guvernul Angliei a fost convins sa accepte existenta "bisericilor separatistilor" si a aparut astfel pe scena societatii conceptul de "toleranta religioasa." Libertatea religiei si libertatea constiintei au fost cele doua diamante sociale de mare pret pe care le-au daruit Americii cei ce au emigrat din Anglia.

CARE ESTE LEGATURA BAPTISTILOR CU BISERICA PRIMELOR SAISPREZECE SECOLE?

Asa cum am spus deja, baptistii nu trebuie sa se grabeasca sa condamne drept "apostate" biserici crestine istorice care au amestecat crezul scriptural autentic cu credinte si practici din sfera paginismului. O analiza a celor sapte biserici amintite in cartea Apocalipsei (socotite de exegeti drept ilustratii ale perioadelor istorice caracteristice prin care trece Biserica pina la revenirea lui Christos) ne va ajuta sa vedem ca Dumnezeu nu renunta chiar asa de usor la biserici care nu mai sunt cum le-a vrut El (si cine este?!).

O simpla lectura a "crezurilor" bisericilor crestine de-a lungul veacurilor va dovedi foarte repede ca, in ceea ce priveste continutul biblic, ele sunt aproape la fel ca marturiile de credinta ale baptistilor de astazi. In loc sa le antagonizam, ar fi mult mai bine daca am vedea biserica baptista si bisericile istorice raspindind astazi concomitent cunostinta despre Christos in istorie.

Ar fi folositor sa remarcam ca nici Christos si nici apostolii nu ne-au lasat o invatatura clara despre limita peste care o Biserica trebuie considerata "apostata." Nu stim cit de mult trebuie sa se rataceasca o grupare crestina de la idealurile si practica Noului Testament pentru ca sa fim indreptatiti sa nu o mai consideram "biserica".

Credem ca orice Biserica unde este proclamata Evanghelia mintuitoare si iertarea prin singele ispasitor de la Calvar are in ea saminta strict necesara pentru dobindirea vietii dumnezeiesti prin nasterea din nou. Ca aceasta viata noua este uneori impovarata cu alte invataturi si practici discutabile (chiar regretabile) este o alta problema si ea nu neaga caracterul crestin al acelei "biserici." Avem mult mai multe lucruri comune cu celelalte biserici crestine, decit au ele in comun cu ateismul, iudaismul, mahomedanismul, hinduismul sau comfucianismul. Suntem aliati, nu dusmani intr-un razboi spiritual in care ni s-a incredintat sa raspindim lumina, nu sa stingem "lampa care afuma" sau "mucul care inca mai fumega".

In ce consta specificul credintei crestine baptiste?

In esenta convingerilor lor, baptistii isi trag seva din crestinismul istoric, cu ajustarile pe care le-a adus Reforma. Cu toate ca au fost influentati de curente teologice contemporane, baptistii si-au facut un titilu de cinste din a se numi "popor al cartii", adoptind astfel Scriptura drept unica si absoluta sursa de autoritate in crez si practica. Un al doilea principiu preluat de la Reformatori este "preotia universala a credinciosilor", supranumit si "responsabilitatea individuala inaintea lui Dumnezeu."

Figura nr.2 contine "carta celor patru libertati cardinale" ale "separatistilor", deveniti baptisti prin etapa olandeza si prin sosirea lor pe meleagurile Americii.


Specificul credintei baptiste

Libertatea sufletului

Noi credem in preotia universala a tuturor credinciosilor, in libertatea si responsabilitatea oricarui om de a sta direct in fata lui Dumnezeu, fara impunerea unui anumit crez si fara interpunerea vreunui cleric sau guvern.

Libertatea Bibliei

Noi credem in autoritatea Sfintelor Scripturi. Credem ca Biblia, sub directa autoritate a Domnului Isus Christos, este esentiala in viata fiecarui credincios si in viata Bisericii. Sustinem libertatea fiecarui crestin de a interpreta si aplica Biblia dupa calauzirea personala pe care o primeste din partea Duhului Sfint.

Libertatea bisericii

Noi credem in autonomia bisericii locale. Credem ca bisericile baptiste sunt libere, sub autoritatea Domnului Isus Christos, sa hotarasca cine poate fi primit in Biserica si cine sa fie cei care o conduc, sa hotarasca formele de inchinaciune si metodele de lucru, sa ordineze pe aceia pe care-i crede inzestrati de Duhul Sfint cu daruri pentru slujire si sa decida cind si cu cine sa colaboreze in activitatea largita a trupului spiritual al Bisericii lui Christos.

Libertatea religioasa

Noi credem in libertatea religioasa, libertatea pentru religie si in libertatea fata de religie. Orice om este liber sa imbratiseze si sa practice o anumita religie sau sa refuze orice forma de credinta religioasa. Suntem adeptii unei totale separari intre Biserica si Stat.



In ciuda asemanarilor cu protestantismul reformei, baptistii sunt astazi o miscare distincta si, istoric, separata. Una din cauzale pentru care baptistii s-au despartit de protestanti a fost refuzul de a-si insusi invatatura despre "magistratii bisericii". In general, protestantii Reformei sunt avocati ai "bisericilor teritoriale", suportate si protejate de Stat, incorporind sub disciplina lor intreaga populatie si aducindu-i pe noii nascuti intre membrii ei prin botezul copiilor. In contrast cu practicile protestante si in acord cu convingerile anabaptistilor si menonitilor, baptistii insista asupra faptului ca in Biserica nu se poate intra decit in mod voluntar, negind astfel valoarea botezului copiilor, autoritatea bisericii asupra intregii populatii dintr-un anumit teritoriu si orice forma de constringere a constiintei care s-ar putea naste din unirea Bisericii cu Statul. Aceasta pozitie ii aseaza pe baptisti ca precursori si gruparii asa-numitelor biserici de "credinciosi" sau de "pocaiti". In acelasi timp, aceasta pozitie a fost saminta din care s-au nascut toate formele moderne de civilizatie. Toate statele lumii civilizate nu mai au "biserici de Stat", ci ingaduie cetatenilor sa-si manifeste dreptul la libera alegere a convingerilor in domeniul religiei. Desi are radacini lutherane, Germania nu este "lutherana, tot asa cum Italia si Franta nu mai sunt nici ele "catolice", in sensul exclusivist al cuvintului.


Practici specifice crestinilor baptisti

B - botezul credintei personale

A - autonomia Bisericii locale

P - preotia universala a credinciosilor

T - transformarea vietii prin sfintirea Duhului

I - inspiratia literala a Bibliei

S - separarea totala a Bisericii de Stat

T - trimiterea Evangheliei pina la marginile lumii




De ce exista mai multe feluri de baptisti?

Chiar daca au atitea lucruri comune, multimea de biserici baptiste raspindite in mai toate tarile lumii civilizate cunoaste o mare varietate in specificul crezului si in manifestare. De fapt, dictonul caracteristic tuturor "formelor de asociere baptista" este: "Unitate in lucrurile esentiale legate de mintuire si diversitate in toate celelalte."

Miscarea baptista contemporana poate fi impartita in trei curente majore; baptistii ecumenica, baptistii evanghelici conservatori si baptistii fundamentalisti. Cele mai mari dispute din sinul miscarii baptiste nu sunt produse de dispute intre Arminieni si Calvinisti sau intre misionaristi si nemisionaristi (ca in vremurile trecute), ci intre cei care imbratiseaza in mod diferit chiar principiile fundamentale ale miscarii: limitele implicarii in activitatile politico-sociale si relatiile cu celelalte grupari din marea familie a crestinismului istoric.

1. Baptistii ecumenici tolereaza un mare spectru de convingeri, mergind de la cele mai conservative pina la cele mai liberale. Ei accepta "membralitatea deschisa" (fara frecventarea consecventa a serviciilor divine), manifesta un interes deosebit pentru pace si pentru respectarea drepturilor omului in tarile lumii, au tendinta de a fi mai degraba liberali in probleme legate de moralitate si de ordine sociala si, asa cum le arata si numele, sunt foarte militanti pentru unirea tuturor bisericilor crestine din lume si a tuturor celorlalte forme de spiritualitate religioasa in miscarea "ecumenica."

2. Baptistii evanghelici conservatori sunt de departe grupul cel mai numeros si activeaza sub un cadru de referinta teologic conservator, proclamind imperativul unui inalt standard de moralitate, atit individual, cit si in sfera publica. In problematica sociala, ei sunt aliati fortelor conservatoare care pun accent pe responsabilitatea individului in fata societatii si pe valorile muncii, cinstei si harniciei. Cu toate ca multe astfel de biserici coopereaza in plan local sau international cu alte biserici cu convingeri asemanatoare, baptistii evanghelici se pronunta impotriva ecumenismului mondial, pe care-l denunta drept o periculoasa forma de compromitere a adevarului crestin.

3. Baptistii fundamentalisti, militeaza activ impotriva teologiei liberale, au tendinta de a fi dispensationalisti si premilenisti in teologie, adopta un standard inalt de moralitate, si sunt gata sa duca spiritul "separatist" la extrem, trecind de la separarea de Stat la o anumita nuanta de "separare fata de societate". Ei au vederi profund conservatoare in sfera activitatii publice si nu sunt gata de colaborare decit cu alte biserici fundamentaliste sau cu biserici evanghelice conservatoare. In cazul din urma insa, fundamentalistii rup orice fel de cooperare in clipa in care simt ca o astfel de biserica intretine legaturi si cu biserici considerate liberale.

Baptistii aflati in cea de a doua si cea de a treia categorie pun un accent deosebit pe lucrarea misionara, atit in tara de bastina, cit si peste hotare.

Bineinteles ca exista biserici baptiste care se incadreaza undeva intre gruparea evanghelica si gruparea fundamentalista. Totusi, majoritatea bisericilor baptiste din lume se incadreaza distinct intr-una din cele trei categorii mentionate.

(Informatiile din acest capitol au fost preluate din Dictionary of Baptists in America, editat de Bill J. Leonard, InterVarsity Press, 1994, pag. 2-3)

Tendinte contemporane

Paradoxal, cea mai mare amenintare la adresa identitatii distincte a baptistilor nu vine nici de la miscarea ecumenica si nici din cauza persecutiei din partea bisericilor nationale majoritare (cu exceptia bisericilor baptiste aflate in fostele tari comuniste, unde, in democratiile imature, bisericile "istorice" cauta sa-si recapete statutul de "biserica nationala", cu statut privilegiat si cu pretentii de protectie si suport din partea Statului).

In tarile democratice si pluraliste, "pericolul" care-i paste pe baptisti este acela ca incep sa nu se mai deosebeasca de alte biserici evanghelice conservatoare. si iata de ce:

Siminta pusa de "Reforma" si de "separatistii" secolului XVII a incoltit in secolele care au urmat si a dus la aparitia unor biserici profund "evanghelice in crez si in manifestare". Din dorinta de a colabora masiv cu aceste biserici la evanghelizarea comunitatii si a lumii, pe alocuri, biserici baptiste au inceput sa scoata din numirea lor oficiala numele de "baptista".

In conditiile unei extraordinare mobilitati sociale, populatia secolului XX, tinde sa creieze un "sat global", in care multe din distinctiile traditionale, daca nu vor dispare cu desavirsire, cel putin se vor estompa, pierzindu-si din semnificatia initiala. Marele numar de crestini care au iesit din structurile bisericilor istorice caracteristice mai mult "evului mediu", decit veacului modern, formeaza in acest secol informatic, biserici "ale comunitatii", in care Biblia este studiata si respectata cu aceiasi ardoare care a caracterizat crestinismul primelor secole. Tradusa in majoritatea limbilor de circulatie, Biblia nu mai este astazi apanajul exclusiv al "clericilor", ci a iesit din nou in arena publica, adunind in jurul ei o noua generatie in "poporul cartii".

Vezi si: "Cum au ajuns baptistii in Romania ?"

CUM, UNDE SI CIND AU APARUT BAPTISTII ?

Spre deosebire de alte miscari de trezire religioasa, miscarea baptista nu isi poate identifica un precursor unic, un intemeietor, asemenea lui Martin Luther, Zwingli, John Calvin sau John Wesley. Unii istorici il socotesc pe John Smith an astfel de "incepator" de drum (John Smith este o figura interesanta in istoria baptistilor. Nu se cunoaste data si locul nasterii lui in Anglia. A studiat insa la Christ College, Cambridge (1594-1598), dupa care a slujit ca preot in Biserica Angliei pina in anul 1606, cind a trecut de partea "separatistilor". In 1608 s-a mutat in Olanda din cauza persecutiei declansate de casa regala impotriva "separatistilor." A fost primul care s-a "autobotezat" in 1609 si apoi i-a botezat si pe alti 36 cu care a format prima biserica "baptista." A murit in Amsterdam in 1612. Desi este legat de inceputurile primului grup organizat de baptisti, John Smith poate fi considerat cu greu un intemeietor al miscarii. De fapt, el s-a botezat prin "turnare", iar spre sfirsitul vietii a parasit adunarile baptiste si a trecut la biserica mennonita.)

Numele de "baptisti" a aparut ca o porecla data in batjocura de cei carora li se parea caraghios ca oamenii in toata firea sa faca atita caz de importanta "botezului" (in acelasi fel si-au primit numele si "anabaptistii", re-botezatii care au ignorat valabilitatea botezului aplicat copiilor).

Exista trei teorii principale cu privire la sursa din care s-a desprins miscarea baptista: teoria succesiunii neintrerupte, teoria inrudirii anabaptiste si teoria derivarii din separatistii englezi.

1. Succesiunea neintrerupta. Una din cele mai populare teorii istorice este aceea ca bisericile baptiste au existat in toata istoria bisericii, succedindu-se intr-un lant neintrerupt, de la botezarea Domnului Isus in Iordan de catre Ioan "botezatorul" (baptistul) si pina astazi. Aceasta teorie pretinde ca doar baptistii poseda adevarata mostenire de credinta si practica si ca ei au pastrat-o printr-o serie de grupari a caror existenta poate fi trasata incepind cu vremea Noului Testament. Desi ei n-au folosit numele de "baptisti" membrii acestor grupari ar fi fost in toate celelalte identice cu bisericile baptiste de astazi.

Oricit de atragatoare, aceasta teorie poseda doua defecte majore. Intii, ea nu poate fi suportata cu date istorice. Marturiile de credinta specifice "montanistilor, novatienilor, donatistilor, paulicienilor, valdenzilor, albigenzilor (catarilor), lolarzilor si husitilor contin o intreaga serie de "doctrine" si "practici" care nu pot fi identificate cu specificul credintei practicate de baptisti. Desi unele din aceste grupari au impartasit convingeri dragi baptistilor (autoritatea suprema a Scripturii, credinta personala necesara primirii botezului, autonomia bisericii locale, preotia universala, etc.), celelalte articole de crez si unele practici nu pot fi incadrate in nici un caz in specificul "baptist".

In al doilea rind, teoria succesiunii neintrerupte, declara tot restul crestinatatii istorice drept o miscare "apostata", lucru inadmisibil chiar si pentru cei mai infierbintati suporteri ai baptismului. A cauta sa identifici baptistii cu toti excentricii si "ciudatii" din istoria cultelor turbulente si a declara suvoiul crestinismului istoric drept "apostat", inseamna a falsifica istoria si, in realitate, a face un deserviciu miscarii baptiste. Sustinuta mai ales la sfirsitului secolului XIX si la inceputul secolului XX, teoria succesiunii neintrerupte a fost astazi abandonata de aproape toata suflarea baptista.

2. Inrudirea anabaptista. O a doua teorie sustine ca baptistii se trag, direct sau indirect, din anabaptisti, aripa radicala a Reformei din secolul saisprezece. Din gruparea anabaptista au facut parte "fratii elvetieni", huteritii si menonitii (adeptii lui Menno Simon). Teoria are o puternica confirmare in dovezile istorice. Desi n-au preluat in intregime doctrinele teologiei anabaptiste (mai ales in ceea ce priveste pacifismul si non-rezistenta, depunerea juramintului, interdictia de a ocupa un oficiu public, si anumite detalii legate de natura intruparii), baptistii secolului saptesprezece au continuat cu siguranta teologia "bisericii credinciosilor care au primit botezul doar ca urmare a unei marturisiri personale de credinta in Isus Christos", a "preotiei celor din banci" si a libertatii religiei scoase de sub controlul Statului si reasezata sub autoritatea unica a constiintei.

3. Separatistii din Anglia. Cea mai raspindita convingere a celor ce au studiat fenomenul religioas de-a lungul veacurilor este ca baptistii de astazi se trag din "separatistii englezi" exilati sub persecutie in Olanda, la Amsterdam. Acesti "puritani separatisti" ajunsesera la convingerea ca biserica Angliei este dincolo de posibilitatea unei intoarceri la credinta si practica crestina adevarata si ca este mai bine ca cei ce cred Biblia sa se separe de viata bisericii oficiale patronata de rege. In felul acsesta, miscarea baptista este definita peste tot ca o dorinta de "separare" a celor ce vor sa se intoarca la invatatura Noului Testament, de bisericile "traditionale", anchilozate in forme si datini eclesiastice. Separarea s-a facut de obicei atunci cind, prin ierarhia ei locala, biserica "istorica" a refuzat apelul de intoarcere la Biblie si a emis acte normative care i-au declarat pe baptisti "eretici".

Ironia este ca "separatistii baptisti" au aparut pe fondul unei alte "separari." Anglia se separase de Biserica romano catolica pe vremea lui Henry VIII, cel care a a intrat in istorie prin faptul ca a avut sase neveste. Cind s-a despartit de prima dintre ele, caterina de Aragon, papa de la Roma l-a excomunicat pentru divort. Scos din fire, Henry a poruncit Parlamentului sa taie legaturile care legau Biserica Angliei de papalitate (1543). Aceasta despartire a Bisericii Angliei de Biserica Romei trebuia sa fie doar o iesire de sub autoritate eclesiastica, nu si o renuntare la practica sau invatatura catolica. Henry al VIII-lea s-a autodeclarat "singurul suveran al Bisericii Angliei", dar a incredintat conducerea administrativa a Bisericii Angliei in miinile arhiepiscopului de Canterbury. In furia sa anti-catolica, Henry a desfintat toate manastirile si a confiscat toate averile lor, ca si toate cladirile si ogoarele Bisericii Romano-Catolice. Moralitatea si spiritualitatea crestinismului din Anglia nu s-au imbunatatit insa cu nimic, ci chiar au decazut. Dupa citeva incercari de reformare din interior, puritanii englezi, adepti ai unei intoarceri totale la spiritul si litera Noului Testament, au devenit "separatisti".

PURITANII

"Am sa-i fac sa ma asculte sau am sa-i alung din tara!" Aceasta a fost amenintarea rostita de regele Iacob I al Angliei impotriva gruparii care tocmai ii ceruse sa "purifice" biserica nationala a Angliei de ramasitele de ceremonii si practici catolice fara suport in textul Bibliei.

Din cauza cererii lor, cei care i se adresasera regelui Iacob I aveau sa ramina cunoscuti in istorie drept "puritani", oameni ce doreau bisericii o totala intoarcere la invatatura si practica Noului Testament, fara nici o toleranta pentru "traditii" si "invataturi" care sufocasera sau paginizasera Biserica de-a lungul istoriei.

Puritanii n-au fost un grup de "revolutionari" violenti si galagiosi, ci niste buni cetateni ai Angliei, fermieri, negustori, meseriasi si invatati de frunte, unii chiar profesori la Universitatea din Cambridge. Patrunsi de convingeri crestine foarte adinci, acesti oameni s-au pronuntat impotriva valului de "crestinism formal" amestecat cu "viciile si placerile lumii" care inecase orice urma de adevarata spiritualitate.

"Maritata" cu Statul, pe principiul fantezist al celor "doua sabii", biserica Angliei fusese fortata sa legifereze toate abuzurile regilor ei corupti si era neputincioasa acum sa stavileasca valul de decadere generala. Imoralitatea, betiile, intrigile si coruptia politica, toate erau tolerate la umbra unei biserici care pretindea ca are mandat divin sa ierte, sa absolve de vina si sa indreptateasca la tronul judecatii divine chiar si pe cel mai decazut cetatean al Angliei. La umbra bisericii, oamenii practicau viciile pagine, leganindu-se in iluzia falsa ca apartin crestinatatii. Pentru ca Statul era considerat garantul aplicarii vointei divine in societate, puritanii ii cereau lui Iacov I sa intervina.

In ochii opiniei publice, puritanii au devenit repede inamicii numarul unu. Li s-a imputat foarte repede ca erau niste crestini "ursuzi" si ascetici, care ar fi vrut ca toata lumea sa se calugareasca, iar Anglia sa se transforme intr-o uriasa manastire. In realitate, aceasta stigma istorica a fost o invinuire nedreapta. Puritanii nu au fost "dusmanii placerilor", ci ai pacatului, iar adevarul este ca o foarte mare parte a "crestinismului" englez iubea pacatul si facea chiar bani foarte buni de pe urma lui.

Puritanii nu au fost impotriva placerii ca atare. Dimpotriva, viata lor de familie si de societate era plina de un vibrant simt al bucuriei in lucrurile simple si sanatoase. Iubeau muzica si artele, practicau vinatoarea, jocurile simple si intretineau "sezatori" la care discutiile atingeau un nivel academic foarte ridicat. Scrierile lor au ramas in literatura vremii, iar poeziile unuia dintre cei mai de seama puritani, John Milton, fac si astazi parte din bijuteriile mostenirii de litelatura de limba engleza ("Paradisului pierdut" este probabil cea mai cunoscuta dintre ele).

Puritanii au fost aripa cea mai avansata a protestantilor din Anglia pe vremea Reformei din Europa.

Dupa domnia lui Iacob (James) I, regina Maria, care impartasea convingeri catolice, i-a persecutat feroce pe toti adeptii Reformei. Multi dintre ei s-au refugiat in Olanda (1608), iar altii au ajuns la Frankfurt pe Main, in Germania. Aici au inceput niste frictiuni intre protestantii reformei si puritanii separatisti. Exilatii englezi s-au impartit in adepti ai lui John Knox si sustinatori ai doctorului Richard Cox. Motivul discordiei l-a facut imbracamintea preoteasca. In aceasta privinta, puritanii inclinau sa-i dea dreptate lui |nox, discipol al ideilor lui Calvin si partizan al ideilor "fratilor elvetieni", care proclamau abandonarea oricaror obiceiuri si traditii catolice fara un suport clar si categoric in textul Bibliei (obiceiul uniformelor preotesti a fost introdus in Biserica in preajma anului 500 d.Ch.)

Figura nr. 1 arata cum a "evoluat" amestecul de invataturi "nebiblice" in biserica catolica (multe preluate si de biserica ortodoxa). Pentru a acoperi si perioada contemporana am completat lista cu erezii catolice aparute si dupa vremea puritanilor si a Reformei.


A.D. 300 - Rugaciunea pentru morti
A.D. 300 - Facerea semnului crucii
A.D. 375 - Inchinarea la sfinti si la ingeri
A.D. 394 - Instituirea "impartasaniei"
A.D. 431 - Maria este proclamata divina
A.D. 500 - Preotii incep sa se imbrace altfel decit laicii
A.D. 526 - Mirungerea
A.D. 593 - Apare invatatura despre purgatoriu
A.D. 600 - Liturghia este fixata in limba latina
A.D. 600 - Incep rugaciunile adresate Mariei
A.D. 607 - Bonifaciu III este proclamat cel dintii Papa
A.D. 709 - Sarutarea papucului papal
A.D. 786 - Inchinarea la imagini si la relicve
A.D. 850 - Folosirea "apei sfintite"
A.D. 995 - Canonizarea sfintilor morti
A.D. 998 - Postul de Vineri si din preajma sarbatorilor mari
A.D. 1079 - Celibatul preotilor
A.D. 1090 - Rugaciuni pe bani
A.D. 1184 - Inchizitia
A.D. 1190 - Vinzarea indulgentelor
A.D. 1215 - Transubstantierea
A.D. 1229 - Biblia este interzisa laicilor
A.D. 1439 - Doctrina despre purgatoriu
A.D. 1439 - Doctrina celor sapte sacramente
A.D. 1508 - "Ave Maria" este aprobata ca rugaciune liturgica
A.D. 1534 - Fondarea ordinului Iezuit
A.D. 1545 - Traditia primeste aceiasi autoritate ca si Biblia
A.D. 1546 - Adaugarea apocrifelor la cartile Bibliei
A.D. 1854 - Doctrina despre conceptia imaculata a Mariei
A.D. 1870 - Infailibitatea Papala
A.D. 1930 - Condamnarea scolilor publice
A.D. 1950 - Doctrina inaltarii la cer a Mariei
A.D. 1965 - Maria proclamata ca Mama a Bisericii


(Loraine Boettner, Roman Catolicism (Philadelphia: Presbiterian and Reformated Publishing, 1962. p.8-9).

In fata schimbarilor de doctrina si practica, pretentia Bisericii Catolice de a se autoproclama "pastratoarea adevarului apostolic" si "Roma neschimbatoare" ni se pare cel putin patata de ipocrizie. Intre "traditia apostolica" si "traditia bisericeasca" exista o diferenta la fel de mare ca aceea de la adevar la erezie.

Aderind la parerile lui John Knox, puritanii pledau pentru revenirea la un servici de inchinaciune foarte simplu, ca pe vremea apostolilor. In acest spirit, ei au renuntat la "rugaciunile scrise" (cartea de rugaciuni), la icoane si statui, si chiar la folosirea instrumentelor muzicale in serviciul de inchinaciune. Din cauza deosebirilor de vederi, unii dintre separatisti s-au despartit de ceilalti protestanti englezi, au adoptat o marturisire de credinta foarte asemanatoare cu acele ale anabaptistilor si menonitilor din Europa continentala si au primit in batjocora numele de "baptisti." Persecutati si in tarile reformate, acesti oameni s-au imbarcat pe corabii si au plecat spre "lumea noua" (1620), exoticul continent nu de mult descoperit al Americii. Mii de puritani au traversat Atlanticul in perioada "marii migratii" (1630-1640).

Intentia regilor Angliei de a-i alunga din Anglia pe toti puritanii n-a reusit. Sustinuti de personalitati marcante ale vietii academice si politice ale vremii, ei au format adunari "separate" de bisericile oficiale si au impinzit insulele britanice. In urma Razbnoiului civil din Anglia (1640), puritanii au dobindit chiar pentru o vreme controlul asupra guvernului. In aceste conditii, miscarea de emigrare s-a oprit.

Prin "restauratia" din 1660, puritanii au pierdut controlul politic asupra Angliei, dar saminta libertatii religioase si a "valorilor morale crestine" a incoltit peste alti citiva ani. Guvernul Angliei a fost convins sa accepte existenta "bisericilor separatistilor" si a aparut astfel pe scena societatii conceptul de "toleranta religioasa." Libertatea religiei si libertatea constiintei au fost cele doua diamante sociale de mare pret pe care le-au daruit Americii cei ce au emigrat din Anglia.

CARE ESTE LEGATURA BAPTISTILOR CU BISERICA PRIMELOR SAISPREZECE SECOLE?

Asa cum am spus deja, baptistii nu trebuie sa se grabeasca sa condamne drept "apostate" biserici crestine istorice care au amestecat crezul scriptural autentic cu credinte si practici din sfera paginismului. O analiza a celor sapte biserici amintite in cartea Apocalipsei (socotite de exegeti drept ilustratii ale perioadelor istorice caracteristice prin care trece Biserica pina la revenirea lui Christos) ne va ajuta sa vedem ca Dumnezeu nu renunta chiar asa de usor la biserici care nu mai sunt cum le-a vrut El (si cine este?!).

O simpla lectura a "crezurilor" bisericilor crestine de-a lungul veacurilor va dovedi foarte repede ca, in ceea ce priveste continutul biblic, ele sunt aproape la fel ca marturiile de credinta ale baptistilor de astazi. In loc sa le antagonizam, ar fi mult mai bine daca am vedea biserica baptista si bisericile istorice raspindind astazi concomitent cunostinta despre Christos in istorie.

Ar fi folositor sa remarcam ca nici Christos si nici apostolii nu ne-au lasat o invatatura clara despre limita peste care o Biserica trebuie considerata "apostata." Nu stim cit de mult trebuie sa se rataceasca o grupare crestina de la idealurile si practica Noului Testament pentru ca sa fim indreptatiti sa nu o mai consideram "biserica".

Credem ca orice Biserica unde este proclamata Evanghelia mintuitoare si iertarea prin singele ispasitor de la Calvar are in ea saminta strict necesara pentru dobindirea vietii dumnezeiesti prin nasterea din nou. Ca aceasta viata noua este uneori impovarata cu alte invataturi si practici discutabile (chiar regretabile) este o alta problema si ea nu neaga caracterul crestin al acelei "biserici." Avem mult mai multe lucruri comune cu celelalte biserici crestine, decit au ele in comun cu ateismul, iudaismul, mahomedanismul, hinduismul sau comfucianismul. Suntem aliati, nu dusmani intr-un razboi spiritual in care ni s-a incredintat sa raspindim lumina, nu sa stingem "lampa care afuma" sau "mucul care inca mai fumega".

In ce consta specificul credintei crestine baptiste?

In esenta convingerilor lor, baptistii isi trag seva din crestinismul istoric, cu ajustarile pe care le-a adus Reforma. Cu toate ca au fost influentati de curente teologice contemporane, baptistii si-au facut un titilu de cinste din a se numi "popor al cartii", adoptind astfel Scriptura drept unica si absoluta sursa de autoritate in crez si practica. Un al doilea principiu preluat de la Reformatori este "preotia universala a credinciosilor", supranumit si "responsabilitatea individuala inaintea lui Dumnezeu."

Figura nr.2 contine "carta celor patru libertati cardinale" ale "separatistilor", deveniti baptisti prin etapa olandeza si prin sosirea lor pe meleagurile Americii.


Specificul credintei baptiste

Libertatea sufletului

Noi credem in preotia universala a tuturor credinciosilor, in libertatea si responsabilitatea oricarui om de a sta direct in fata lui Dumnezeu, fara impunerea unui anumit crez si fara interpunerea vreunui cleric sau guvern.

Libertatea Bibliei

Noi credem in autoritatea Sfintelor Scripturi. Credem ca Biblia, sub directa autoritate a Domnului Isus Christos, este esentiala in viata fiecarui credincios si in viata Bisericii. Sustinem libertatea fiecarui crestin de a interpreta si aplica Biblia dupa calauzirea personala pe care o primeste din partea Duhului Sfint.

Libertatea bisericii

Noi credem in autonomia bisericii locale. Credem ca bisericile baptiste sunt libere, sub autoritatea Domnului Isus Christos, sa hotarasca cine poate fi primit in Biserica si cine sa fie cei care o conduc, sa hotarasca formele de inchinaciune si metodele de lucru, sa ordineze pe aceia pe care-i crede inzestrati de Duhul Sfint cu daruri pentru slujire si sa decida cind si cu cine sa colaboreze in activitatea largita a trupului spiritual al Bisericii lui Christos.

Libertatea religioasa

Noi credem in libertatea religioasa, libertatea pentru religie si in libertatea fata de religie. Orice om este liber sa imbratiseze si sa practice o anumita religie sau sa refuze orice forma de credinta religioasa. Suntem adeptii unei totale separari intre Biserica si Stat.



In ciuda asemanarilor cu protestantismul reformei, baptistii sunt astazi o miscare distincta si, istoric, separata. Una din cauzale pentru care baptistii s-au despartit de protestanti a fost refuzul de a-si insusi invatatura despre "magistratii bisericii". In general, protestantii Reformei sunt avocati ai "bisericilor teritoriale", suportate si protejate de Stat, incorporind sub disciplina lor intreaga populatie si aducindu-i pe noii nascuti intre membrii ei prin botezul copiilor. In contrast cu practicile protestante si in acord cu convingerile anabaptistilor si menonitilor, baptistii insista asupra faptului ca in Biserica nu se poate intra decit in mod voluntar, negind astfel valoarea botezului copiilor, autoritatea bisericii asupra intregii populatii dintr-un anumit teritoriu si orice forma de constringere a constiintei care s-ar putea naste din unirea Bisericii cu Statul. Aceasta pozitie ii aseaza pe baptisti ca precursori si gruparii asa-numitelor biserici de "credinciosi" sau de "pocaiti". In acelasi timp, aceasta pozitie a fost saminta din care s-au nascut toate formele moderne de civilizatie. Toate statele lumii civilizate nu mai au "biserici de Stat", ci ingaduie cetatenilor sa-si manifeste dreptul la libera alegere a convingerilor in domeniul religiei. Desi are radacini lutherane, Germania nu este "lutherana, tot asa cum Italia si Franta nu mai sunt nici ele "catolice", in sensul exclusivist al cuvintului.


Practici specifice crestinilor baptisti

B - botezul credintei personale

A - autonomia Bisericii locale

P - preotia universala a credinciosilor

T - transformarea vietii prin sfintirea Duhului

I - inspiratia literala a Bibliei

S - separarea totala a Bisericii de Stat

T - trimiterea Evangheliei pina la marginile lumii




De ce exista mai multe feluri de baptisti?

Chiar daca au atitea lucruri comune, multimea de biserici baptiste raspindite in mai toate tarile lumii civilizate cunoaste o mare varietate in specificul crezului si in manifestare. De fapt, dictonul caracteristic tuturor "formelor de asociere baptista" este: "Unitate in lucrurile esentiale legate de mintuire si diversitate in toate celelalte."

Miscarea baptista contemporana poate fi impartita in trei curente majore; baptistii ecumenica, baptistii evanghelici conservatori si baptistii fundamentalisti. Cele mai mari dispute din sinul miscarii baptiste nu sunt produse de dispute intre Arminieni si Calvinisti sau intre misionaristi si nemisionaristi (ca in vremurile trecute), ci intre cei care imbratiseaza in mod diferit chiar principiile fundamentale ale miscarii: limitele implicarii in activitatile politico-sociale si relatiile cu celelalte grupari din marea familie a crestinismului istoric.

1. Baptistii ecumenici tolereaza un mare spectru de convingeri, mergind de la cele mai conservative pina la cele mai liberale. Ei accepta "membralitatea deschisa" (fara frecventarea consecventa a serviciilor divine), manifesta un interes deosebit pentru pace si pentru respectarea drepturilor omului in tarile lumii, au tendinta de a fi mai degraba liberali in probleme legate de moralitate si de ordine sociala si, asa cum le arata si numele, sunt foarte militanti pentru unirea tuturor bisericilor crestine din lume si a tuturor celorlalte forme de spiritualitate religioasa in miscarea "ecumenica."

2. Baptistii evanghelici conservatori sunt de departe grupul cel mai numeros si activeaza sub un cadru de referinta teologic conservator, proclamind imperativul unui inalt standard de moralitate, atit individual, cit si in sfera publica. In problematica sociala, ei sunt aliati fortelor conservatoare care pun accent pe responsabilitatea individului in fata societatii si pe valorile muncii, cinstei si harniciei. Cu toate ca multe astfel de biserici coopereaza in plan local sau international cu alte biserici cu convingeri asemanatoare, baptistii evanghelici se pronunta impotriva ecumenismului mondial, pe care-l denunta drept o periculoasa forma de compromitere a adevarului crestin.

3. Baptistii fundamentalisti, militeaza activ impotriva teologiei liberale, au tendinta de a fi dispensationalisti si premilenisti in teologie, adopta un standard inalt de moralitate, si sunt gata sa duca spiritul "separatist" la extrem, trecind de la separarea de Stat la o anumita nuanta de "separare fata de societate". Ei au vederi profund conservatoare in sfera activitatii publice si nu sunt gata de colaborare decit cu alte biserici fundamentaliste sau cu biserici evanghelice conservatoare. In cazul din urma insa, fundamentalistii rup orice fel de cooperare in clipa in care simt ca o astfel de biserica intretine legaturi si cu biserici considerate liberale.

Baptistii aflati in cea de a doua si cea de a treia categorie pun un accent deosebit pe lucrarea misionara, atit in tara de bastina, cit si peste hotare.

Bineinteles ca exista biserici baptiste care se incadreaza undeva intre gruparea evanghelica si gruparea fundamentalista. Totusi, majoritatea bisericilor baptiste din lume se incadreaza distinct intr-una din cele trei categorii mentionate.

(Informatiile din acest capitol au fost preluate din Dictionary of Baptists in America, editat de Bill J. Leonard, InterVarsity Press, 1994, pag. 2-3)

Tendinte contemporane

Paradoxal, cea mai mare amenintare la adresa identitatii distincte a baptistilor nu vine nici de la miscarea ecumenica si nici din cauza persecutiei din partea bisericilor nationale majoritare (cu exceptia bisericilor baptiste aflate in fostele tari comuniste, unde, in democratiile imature, bisericile "istorice" cauta sa-si recapete statutul de "biserica nationala", cu statut privilegiat si cu pretentii de protectie si suport din partea Statului).

In tarile democratice si pluraliste, "pericolul" care-i paste pe baptisti este acela ca incep sa nu se mai deosebeasca de alte biserici evanghelice conservatoare. si iata de ce:

Siminta pusa de "Reforma" si de "separatistii" secolului XVII a incoltit in secolele care au urmat si a dus la aparitia unor biserici profund "evanghelice in crez si in manifestare". Din dorinta de a colabora masiv cu aceste biserici la evanghelizarea comunitatii si a lumii, pe alocuri, biserici baptiste au inceput sa scoata din numirea lor oficiala numele de "baptista".

In conditiile unei extraordinare mobilitati sociale, populatia secolului XX, tinde sa creieze un "sat global", in care multe din distinctiile traditionale, daca nu vor dispare cu desavirsire, cel putin se vor estompa, pierzindu-si din semnificatia initiala. Marele numar de crestini care au iesit din structurile bisericilor istorice caracteristice mai mult "evului mediu", decit veacului modern, formeaza in acest secol informatic, biserici "ale comunitatii", in care Biblia este studiata si respectata cu aceiasi ardoare care a caracterizat crestinismul primelor secole. Tradusa in majoritatea limbilor de circulatie, Biblia nu mai este astazi apanajul exclusiv al "clericilor", ci a iesit din nou in arena publica, adunind in jurul ei o noua generatie in "poporul cartii".

Vezi si: "Cum au ajuns baptistii in Romania ?"

CUM, UNDE SI CIND AU APARUT BAPTISTII ?

Spre deosebire de alte miscari de trezire religioasa, miscarea baptista nu isi poate identifica un precursor unic, un intemeietor, asemenea lui Martin Luther, Zwingli, John Calvin sau John Wesley. Unii istorici il socotesc pe John Smith an astfel de "incepator" de drum (John Smith este o figura interesanta in istoria baptistilor. Nu se cunoaste data si locul nasterii lui in Anglia. A studiat insa la Christ College, Cambridge (1594-1598), dupa care a slujit ca preot in Biserica Angliei pina in anul 1606, cind a trecut de partea "separatistilor". In 1608 s-a mutat in Olanda din cauza persecutiei declansate de casa regala impotriva "separatistilor." A fost primul care s-a "autobotezat" in 1609 si apoi i-a botezat si pe alti 36 cu care a format prima biserica "baptista." A murit in Amsterdam in 1612. Desi este legat de inceputurile primului grup organizat de baptisti, John Smith poate fi considerat cu greu un intemeietor al miscarii. De fapt, el s-a botezat prin "turnare", iar spre sfirsitul vietii a parasit adunarile baptiste si a trecut la biserica mennonita.)

Numele de "baptisti" a aparut ca o porecla data in batjocura de cei carora li se parea caraghios ca oamenii in toata firea sa faca atita caz de importanta "botezului" (in acelasi fel si-au primit numele si "anabaptistii", re-botezatii care au ignorat valabilitatea botezului aplicat copiilor).

Exista trei teorii principale cu privire la sursa din care s-a desprins miscarea baptista: teoria succesiunii neintrerupte, teoria inrudirii anabaptiste si teoria derivarii din separatistii englezi.

1. Succesiunea neintrerupta. Una din cele mai populare teorii istorice este aceea ca bisericile baptiste au existat in toata istoria bisericii, succedindu-se intr-un lant neintrerupt, de la botezarea Domnului Isus in Iordan de catre Ioan "botezatorul" (baptistul) si pina astazi. Aceasta teorie pretinde ca doar baptistii poseda adevarata mostenire de credinta si practica si ca ei au pastrat-o printr-o serie de grupari a caror existenta poate fi trasata incepind cu vremea Noului Testament. Desi ei n-au folosit numele de "baptisti" membrii acestor grupari ar fi fost in toate celelalte identice cu bisericile baptiste de astazi.

Oricit de atragatoare, aceasta teorie poseda doua defecte majore. Intii, ea nu poate fi suportata cu date istorice. Marturiile de credinta specifice "montanistilor, novatienilor, donatistilor, paulicienilor, valdenzilor, albigenzilor (catarilor), lolarzilor si husitilor contin o intreaga serie de "doctrine" si "practici" care nu pot fi identificate cu specificul credintei practicate de baptisti. Desi unele din aceste grupari au impartasit convingeri dragi baptistilor (autoritatea suprema a Scripturii, credinta personala necesara primirii botezului, autonomia bisericii locale, preotia universala, etc.), celelalte articole de crez si unele practici nu pot fi incadrate in nici un caz in specificul "baptist".

In al doilea rind, teoria succesiunii neintrerupte, declara tot restul crestinatatii istorice drept o miscare "apostata", lucru inadmisibil chiar si pentru cei mai infierbintati suporteri ai baptismului. A cauta sa identifici baptistii cu toti excentricii si "ciudatii" din istoria cultelor turbulente si a declara suvoiul crestinismului istoric drept "apostat", inseamna a falsifica istoria si, in realitate, a face un deserviciu miscarii baptiste. Sustinuta mai ales la sfirsitului secolului XIX si la inceputul secolului XX, teoria succesiunii neintrerupte a fost astazi abandonata de aproape toata suflarea baptista.

2. Inrudirea anabaptista. O a doua teorie sustine ca baptistii se trag, direct sau indirect, din anabaptisti, aripa radicala a Reformei din secolul saisprezece. Din gruparea anabaptista au facut parte "fratii elvetieni", huteritii si menonitii (adeptii lui Menno Simon). Teoria are o puternica confirmare in dovezile istorice. Desi n-au preluat in intregime doctrinele teologiei anabaptiste (mai ales in ceea ce priveste pacifismul si non-rezistenta, depunerea juramintului, interdictia de a ocupa un oficiu public, si anumite detalii legate de natura intruparii), baptistii secolului saptesprezece au continuat cu siguranta teologia "bisericii credinciosilor care au primit botezul doar ca urmare a unei marturisiri personale de credinta in Isus Christos", a "preotiei celor din banci" si a libertatii religiei scoase de sub controlul Statului si reasezata sub autoritatea unica a constiintei.

3. Separatistii din Anglia. Cea mai raspindita convingere a celor ce au studiat fenomenul religioas de-a lungul veacurilor este ca baptistii de astazi se trag din "separatistii englezi" exilati sub persecutie in Olanda, la Amsterdam. Acesti "puritani separatisti" ajunsesera la convingerea ca biserica Angliei este dincolo de posibilitatea unei intoarceri la credinta si practica crestina adevarata si ca este mai bine ca cei ce cred Biblia sa se separe de viata bisericii oficiale patronata de rege. In felul acsesta, miscarea baptista este definita peste tot ca o dorinta de "separare" a celor ce vor sa se intoarca la invatatura Noului Testament, de bisericile "traditionale", anchilozate in forme si datini eclesiastice. Separarea s-a facut de obicei atunci cind, prin ierarhia ei locala, biserica "istorica" a refuzat apelul de intoarcere la Biblie si a emis acte normative care i-au declarat pe baptisti "eretici".

Ironia este ca "separatistii baptisti" au aparut pe fondul unei alte "separari." Anglia se separase de Biserica romano catolica pe vremea lui Henry VIII, cel care a a intrat in istorie prin faptul ca a avut sase neveste. Cind s-a despartit de prima dintre ele, caterina de Aragon, papa de la Roma l-a excomunicat pentru divort. Scos din fire, Henry a poruncit Parlamentului sa taie legaturile care legau Biserica Angliei de papalitate (1543). Aceasta despartire a Bisericii Angliei de Biserica Romei trebuia sa fie doar o iesire de sub autoritate eclesiastica, nu si o renuntare la practica sau invatatura catolica. Henry al VIII-lea s-a autodeclarat "singurul suveran al Bisericii Angliei", dar a incredintat conducerea administrativa a Bisericii Angliei in miinile arhiepiscopului de Canterbury. In furia sa anti-catolica, Henry a desfintat toate manastirile si a confiscat toate averile lor, ca si toate cladirile si ogoarele Bisericii Romano-Catolice. Moralitatea si spiritualitatea crestinismului din Anglia nu s-au imbunatatit insa cu nimic, ci chiar au decazut. Dupa citeva incercari de reformare din interior, puritanii englezi, adepti ai unei intoarceri totale la spiritul si litera Noului Testament, au devenit "separatisti".

PURITANII

"Am sa-i fac sa ma asculte sau am sa-i alung din tara!" Aceasta a fost amenintarea rostita de regele Iacob I al Angliei impotriva gruparii care tocmai ii ceruse sa "purifice" biserica nationala a Angliei de ramasitele de ceremonii si practici catolice fara suport in textul Bibliei.

Din cauza cererii lor, cei care i se adresasera regelui Iacob I aveau sa ramina cunoscuti in istorie drept "puritani", oameni ce doreau bisericii o totala intoarcere la invatatura si practica Noului Testament, fara nici o toleranta pentru "traditii" si "invataturi" care sufocasera sau paginizasera Biserica de-a lungul istoriei.

Puritanii n-au fost un grup de "revolutionari" violenti si galagiosi, ci niste buni cetateni ai Angliei, fermieri, negustori, meseriasi si invatati de frunte, unii chiar profesori la Universitatea din Cambridge. Patrunsi de convingeri crestine foarte adinci, acesti oameni s-au pronuntat impotriva valului de "crestinism formal" amestecat cu "viciile si placerile lumii" care inecase orice urma de adevarata spiritualitate.

"Maritata" cu Statul, pe principiul fantezist al celor "doua sabii", biserica Angliei fusese fortata sa legifereze toate abuzurile regilor ei corupti si era neputincioasa acum sa stavileasca valul de decadere generala. Imoralitatea, betiile, intrigile si coruptia politica, toate erau tolerate la umbra unei biserici care pretindea ca are mandat divin sa ierte, sa absolve de vina si sa indreptateasca la tronul judecatii divine chiar si pe cel mai decazut cetatean al Angliei. La umbra bisericii, oamenii practicau viciile pagine, leganindu-se in iluzia falsa ca apartin crestinatatii. Pentru ca Statul era considerat garantul aplicarii vointei divine in societate, puritanii ii cereau lui Iacov I sa intervina.

In ochii opiniei publice, puritanii au devenit repede inamicii numarul unu. Li s-a imputat foarte repede ca erau niste crestini "ursuzi" si ascetici, care ar fi vrut ca toata lumea sa se calugareasca, iar Anglia sa se transforme intr-o uriasa manastire. In realitate, aceasta stigma istorica a fost o invinuire nedreapta. Puritanii nu au fost "dusmanii placerilor", ci ai pacatului, iar adevarul este ca o foarte mare parte a "crestinismului" englez iubea pacatul si facea chiar bani foarte buni de pe urma lui.

Puritanii nu au fost impotriva placerii ca atare. Dimpotriva, viata lor de familie si de societate era plina de un vibrant simt al bucuriei in lucrurile simple si sanatoase. Iubeau muzica si artele, practicau vinatoarea, jocurile simple si intretineau "sezatori" la care discutiile atingeau un nivel academic foarte ridicat. Scrierile lor au ramas in literatura vremii, iar poeziile unuia dintre cei mai de seama puritani, John Milton, fac si astazi parte din bijuteriile mostenirii de litelatura de limba engleza ("Paradisului pierdut" este probabil cea mai cunoscuta dintre ele).

Puritanii au fost aripa cea mai avansata a protestantilor din Anglia pe vremea Reformei din Europa.

Dupa domnia lui Iacob (James) I, regina Maria, care impartasea convingeri catolice, i-a persecutat feroce pe toti adeptii Reformei. Multi dintre ei s-au refugiat in Olanda (1608), iar altii au ajuns la Frankfurt pe Main, in Germania. Aici au inceput niste frictiuni intre protestantii reformei si puritanii separatisti. Exilatii englezi s-au impartit in adepti ai lui John Knox si sustinatori ai doctorului Richard Cox. Motivul discordiei l-a facut imbracamintea preoteasca. In aceasta privinta, puritanii inclinau sa-i dea dreptate lui |nox, discipol al ideilor lui Calvin si partizan al ideilor "fratilor elvetieni", care proclamau abandonarea oricaror obiceiuri si traditii catolice fara un suport clar si categoric in textul Bibliei (obiceiul uniformelor preotesti a fost introdus in Biserica in preajma anului 500 d.Ch.)

Figura nr. 1 arata cum a "evoluat" amestecul de invataturi "nebiblice" in biserica catolica (multe preluate si de biserica ortodoxa). Pentru a acoperi si perioada contemporana am completat lista cu erezii catolice aparute si dupa vremea puritanilor si a Reformei.


A.D. 300 - Rugaciunea pentru morti
A.D. 300 - Facerea semnului crucii
A.D. 375 - Inchinarea la sfinti si la ingeri
A.D. 394 - Instituirea "impartasaniei"
A.D. 431 - Maria este proclamata divina
A.D. 500 - Preotii incep sa se imbrace altfel decit laicii
A.D. 526 - Mirungerea
A.D. 593 - Apare invatatura despre purgatoriu
A.D. 600 - Liturghia este fixata in limba latina
A.D. 600 - Incep rugaciunile adresate Mariei
A.D. 607 - Bonifaciu III este proclamat cel dintii Papa
A.D. 709 - Sarutarea papucului papal
A.D. 786 - Inchinarea la imagini si la relicve
A.D. 850 - Folosirea "apei sfintite"
A.D. 995 - Canonizarea sfintilor morti
A.D. 998 - Postul de Vineri si din preajma sarbatorilor mari
A.D. 1079 - Celibatul preotilor
A.D. 1090 - Rugaciuni pe bani
A.D. 1184 - Inchizitia
A.D. 1190 - Vinzarea indulgentelor
A.D. 1215 - Transubstantierea
A.D. 1229 - Biblia este interzisa laicilor
A.D. 1439 - Doctrina despre purgatoriu
A.D. 1439 - Doctrina celor sapte sacramente
A.D. 1508 - "Ave Maria" este aprobata ca rugaciune liturgica
A.D. 1534 - Fondarea ordinului Iezuit
A.D. 1545 - Traditia primeste aceiasi autoritate ca si Biblia
A.D. 1546 - Adaugarea apocrifelor la cartile Bibliei
A.D. 1854 - Doctrina despre conceptia imaculata a Mariei
A.D. 1870 - Infailibitatea Papala
A.D. 1930 - Condamnarea scolilor publice
A.D. 1950 - Doctrina inaltarii la cer a Mariei
A.D. 1965 - Maria proclamata ca Mama a Bisericii


(Loraine Boettner, Roman Catolicism (Philadelphia: Presbiterian and Reformated Publishing, 1962. p.8-9).

In fata schimbarilor de doctrina si practica, pretentia Bisericii Catolice de a se autoproclama "pastratoarea adevarului apostolic" si "Roma neschimbatoare" ni se pare cel putin patata de ipocrizie. Intre "traditia apostolica" si "traditia bisericeasca" exista o diferenta la fel de mare ca aceea de la adevar la erezie.

Aderind la parerile lui John Knox, puritanii pledau pentru revenirea la un servici de inchinaciune foarte simplu, ca pe vremea apostolilor. In acest spirit, ei au renuntat la "rugaciunile scrise" (cartea de rugaciuni), la icoane si statui, si chiar la folosirea instrumentelor muzicale in serviciul de inchinaciune. Din cauza deosebirilor de vederi, unii dintre separatisti s-au despartit de ceilalti protestanti englezi, au adoptat o marturisire de credinta foarte asemanatoare cu acele ale anabaptistilor si menonitilor din Europa continentala si au primit in batjocora numele de "baptisti." Persecutati si in tarile reformate, acesti oameni s-au imbarcat pe corabii si au plecat spre "lumea noua" (1620), exoticul continent nu de mult descoperit al Americii. Mii de puritani au traversat Atlanticul in perioada "marii migratii" (1630-1640).

Intentia regilor Angliei de a-i alunga din Anglia pe toti puritanii n-a reusit. Sustinuti de personalitati marcante ale vietii academice si politice ale vremii, ei au format adunari "separate" de bisericile oficiale si au impinzit insulele britanice. In urma Razbnoiului civil din Anglia (1640), puritanii au dobindit chiar pentru o vreme controlul asupra guvernului. In aceste conditii, miscarea de emigrare s-a oprit.

Prin "restauratia" din 1660, puritanii au pierdut controlul politic asupra Angliei, dar saminta libertatii religioase si a "valorilor morale crestine" a incoltit peste alti citiva ani. Guvernul Angliei a fost convins sa accepte existenta "bisericilor separatistilor" si a aparut astfel pe scena societatii conceptul de "toleranta religioasa." Libertatea religiei si libertatea constiintei au fost cele doua diamante sociale de mare pret pe care le-au daruit Americii cei ce au emigrat din Anglia.

CARE ESTE LEGATURA BAPTISTILOR CU BISERICA PRIMELOR SAISPREZECE SECOLE?

Asa cum am spus deja, baptistii nu trebuie sa se grabeasca sa condamne drept "apostate" biserici crestine istorice care au amestecat crezul scriptural autentic cu credinte si practici din sfera paginismului. O analiza a celor sapte biserici amintite in cartea Apocalipsei (socotite de exegeti drept ilustratii ale perioadelor istorice caracteristice prin care trece Biserica pina la revenirea lui Christos) ne va ajuta sa vedem ca Dumnezeu nu renunta chiar asa de usor la biserici care nu mai sunt cum le-a vrut El (si cine este?!).

O simpla lectura a "crezurilor" bisericilor crestine de-a lungul veacurilor va dovedi foarte repede ca, in ceea ce priveste continutul biblic, ele sunt aproape la fel ca marturiile de credinta ale baptistilor de astazi. In loc sa le antagonizam, ar fi mult mai bine daca am vedea biserica baptista si bisericile istorice raspindind astazi concomitent cunostinta despre Christos in istorie.

Ar fi folositor sa remarcam ca nici Christos si nici apostolii nu ne-au lasat o invatatura clara despre limita peste care o Biserica trebuie considerata "apostata." Nu stim cit de mult trebuie sa se rataceasca o grupare crestina de la idealurile si practica Noului Testament pentru ca sa fim indreptatiti sa nu o mai consideram "biserica".

Credem ca orice Biserica unde este proclamata Evanghelia mintuitoare si iertarea prin singele ispasitor de la Calvar are in ea saminta strict necesara pentru dobindirea vietii dumnezeiesti prin nasterea din nou. Ca aceasta viata noua este uneori impovarata cu alte invataturi si practici discutabile (chiar regretabile) este o alta problema si ea nu neaga caracterul crestin al acelei "biserici." Avem mult mai multe lucruri comune cu celelalte biserici crestine, decit au ele in comun cu ateismul, iudaismul, mahomedanismul, hinduismul sau comfucianismul. Suntem aliati, nu dusmani intr-un razboi spiritual in care ni s-a incredintat sa raspindim lumina, nu sa stingem "lampa care afuma" sau "mucul care inca mai fumega".

In ce consta specificul credintei crestine baptiste?

In esenta convingerilor lor, baptistii isi trag seva din crestinismul istoric, cu ajustarile pe care le-a adus Reforma. Cu toate ca au fost influentati de curente teologice contemporane, baptistii si-au facut un titilu de cinste din a se numi "popor al cartii", adoptind astfel Scriptura drept unica si absoluta sursa de autoritate in crez si practica. Un al doilea principiu preluat de la Reformatori este "preotia universala a credinciosilor", supranumit si "responsabilitatea individuala inaintea lui Dumnezeu."

Figura nr.2 contine "carta celor patru libertati cardinale" ale "separatistilor", deveniti baptisti prin etapa olandeza si prin sosirea lor pe meleagurile Americii.


Specificul credintei baptiste

Libertatea sufletului

Noi credem in preotia universala a tuturor credinciosilor, in libertatea si responsabilitatea oricarui om de a sta direct in fata lui Dumnezeu, fara impunerea unui anumit crez si fara interpunerea vreunui cleric sau guvern.

Libertatea Bibliei

Noi credem in autoritatea Sfintelor Scripturi. Credem ca Biblia, sub directa autoritate a Domnului Isus Christos, este esentiala in viata fiecarui credincios si in viata Bisericii. Sustinem libertatea fiecarui crestin de a interpreta si aplica Biblia dupa calauzirea personala pe care o primeste din partea Duhului Sfint.

Libertatea bisericii

Noi credem in autonomia bisericii locale. Credem ca bisericile baptiste sunt libere, sub autoritatea Domnului Isus Christos, sa hotarasca cine poate fi primit in Biserica si cine sa fie cei care o conduc, sa hotarasca formele de inchinaciune si metodele de lucru, sa ordineze pe aceia pe care-i crede inzestrati de Duhul Sfint cu daruri pentru slujire si sa decida cind si cu cine sa colaboreze in activitatea largita a trupului spiritual al Bisericii lui Christos.

Libertatea religioasa

Noi credem in libertatea religioasa, libertatea pentru religie si in libertatea fata de religie. Orice om este liber sa imbratiseze si sa practice o anumita religie sau sa refuze orice forma de credinta religioasa. Suntem adeptii unei totale separari intre Biserica si Stat.



In ciuda asemanarilor cu protestantismul reformei, baptistii sunt astazi o miscare distincta si, istoric, separata. Una din cauzale pentru care baptistii s-au despartit de protestanti a fost refuzul de a-si insusi invatatura despre "magistratii bisericii". In general, protestantii Reformei sunt avocati ai "bisericilor teritoriale", suportate si protejate de Stat, incorporind sub disciplina lor intreaga populatie si aducindu-i pe noii nascuti intre membrii ei prin botezul copiilor. In contrast cu practicile protestante si in acord cu convingerile anabaptistilor si menonitilor, baptistii insista asupra faptului ca in Biserica nu se poate intra decit in mod voluntar, negind astfel valoarea botezului copiilor, autoritatea bisericii asupra intregii populatii dintr-un anumit teritoriu si orice forma de constringere a constiintei care s-ar putea naste din unirea Bisericii cu Statul. Aceasta pozitie ii aseaza pe baptisti ca precursori si gruparii asa-numitelor biserici de "credinciosi" sau de "pocaiti". In acelasi timp, aceasta pozitie a fost saminta din care s-au nascut toate formele moderne de civilizatie. Toate statele lumii civilizate nu mai au "biserici de Stat", ci ingaduie cetatenilor sa-si manifeste dreptul la libera alegere a convingerilor in domeniul religiei. Desi are radacini lutherane, Germania nu este "lutherana, tot asa cum Italia si Franta nu mai sunt nici ele "catolice", in sensul exclusivist al cuvintului.


Practici specifice crestinilor baptisti

B - botezul credintei personale

A - autonomia Bisericii locale

P - preotia universala a credinciosilor

T - transformarea vietii prin sfintirea Duhului

I - inspiratia literala a Bibliei

S - separarea totala a Bisericii de Stat

T - trimiterea Evangheliei pina la marginile lumii




De ce exista mai multe feluri de baptisti?

Chiar daca au atitea lucruri comune, multimea de biserici baptiste raspindite in mai toate tarile lumii civilizate cunoaste o mare varietate in specificul crezului si in manifestare. De fapt, dictonul caracteristic tuturor "formelor de asociere baptista" este: "Unitate in lucrurile esentiale legate de mintuire si diversitate in toate celelalte."

Miscarea baptista contemporana poate fi impartita in trei curente majore; baptistii ecumenica, baptistii evanghelici conservatori si baptistii fundamentalisti. Cele mai mari dispute din sinul miscarii baptiste nu sunt produse de dispute intre Arminieni si Calvinisti sau intre misionaristi si nemisionaristi (ca in vremurile trecute), ci intre cei care imbratiseaza in mod diferit chiar principiile fundamentale ale miscarii: limitele implicarii in activitatile politico-sociale si relatiile cu celelalte grupari din marea familie a crestinismului istoric.

1. Baptistii ecumenici tolereaza un mare spectru de convingeri, mergind de la cele mai conservative pina la cele mai liberale. Ei accepta "membralitatea deschisa" (fara frecventarea consecventa a serviciilor divine), manifesta un interes deosebit pentru pace si pentru respectarea drepturilor omului in tarile lumii, au tendinta de a fi mai degraba liberali in probleme legate de moralitate si de ordine sociala si, asa cum le arata si numele, sunt foarte militanti pentru unirea tuturor bisericilor crestine din lume si a tuturor celorlalte forme de spiritualitate religioasa in miscarea "ecumenica."

2. Baptistii evanghelici conservatori sunt de departe grupul cel mai numeros si activeaza sub un cadru de referinta teologic conservator, proclamind imperativul unui inalt standard de moralitate, atit individual, cit si in sfera publica. In problematica sociala, ei sunt aliati fortelor conservatoare care pun accent pe responsabilitatea individului in fata societatii si pe valorile muncii, cinstei si harniciei. Cu toate ca multe astfel de biserici coopereaza in plan local sau international cu alte biserici cu convingeri asemanatoare, baptistii evanghelici se pronunta impotriva ecumenismului mondial, pe care-l denunta drept o periculoasa forma de compromitere a adevarului crestin.

3. Baptistii fundamentalisti, militeaza activ impotriva teologiei liberale, au tendinta de a fi dispensationalisti si premilenisti in teologie, adopta un standard inalt de moralitate, si sunt gata sa duca spiritul "separatist" la extrem, trecind de la separarea de Stat la o anumita nuanta de "separare fata de societate". Ei au vederi profund conservatoare in sfera activitatii publice si nu sunt gata de colaborare decit cu alte biserici fundamentaliste sau cu biserici evanghelice conservatoare. In cazul din urma insa, fundamentalistii rup orice fel de cooperare in clipa in care simt ca o astfel de biserica intretine legaturi si cu biserici considerate liberale.

Baptistii aflati in cea de a doua si cea de a treia categorie pun un accent deosebit pe lucrarea misionara, atit in tara de bastina, cit si peste hotare.

Bineinteles ca exista biserici baptiste care se incadreaza undeva intre gruparea evanghelica si gruparea fundamentalista. Totusi, majoritatea bisericilor baptiste din lume se incadreaza distinct intr-una din cele trei categorii mentionate.

(Informatiile din acest capitol au fost preluate din Dictionary of Baptists in America, editat de Bill J. Leonard, InterVarsity Press, 1994, pag. 2-3)

Tendinte contemporane

Paradoxal, cea mai mare amenintare la adresa identitatii distincte a baptistilor nu vine nici de la miscarea ecumenica si nici din cauza persecutiei din partea bisericilor nationale majoritare (cu exceptia bisericilor baptiste aflate in fostele tari comuniste, unde, in democratiile imature, bisericile "istorice" cauta sa-si recapete statutul de "biserica nationala", cu statut privilegiat si cu pretentii de protectie si suport din partea Statului).

In tarile democratice si pluraliste, "pericolul" care-i paste pe baptisti este acela ca incep sa nu se mai deosebeasca de alte biserici evanghelice conservatoare. si iata de ce:

Siminta pusa de "Reforma" si de "separatistii" secolului XVII a incoltit in secolele care au urmat si a dus la aparitia unor biserici profund "evanghelice in crez si in manifestare". Din dorinta de a colabora masiv cu aceste biserici la evanghelizarea comunitatii si a lumii, pe alocuri, biserici baptiste au inceput sa scoata din numirea lor oficiala numele de "baptista".

In conditiile unei extraordinare mobilitati sociale, populatia secolului XX, tinde sa creieze un "sat global", in care multe din distinctiile traditionale, daca nu vor dispare cu desavirsire, cel putin se vor estompa, pierzindu-si din semnificatia initiala. Marele numar de crestini care au iesit din structurile bisericilor istorice caracteristice mai mult "evului mediu", decit veacului modern, formeaza in acest secol informatic, biserici "ale comunitatii", in care Biblia este studiata si respectata cu aceiasi ardoare care a caracterizat crestinismul primelor secole. Tradusa in majoritatea limbilor de circulatie, Biblia nu mai este astazi apanajul exclusiv al "clericilor", ci a iesit din nou in arena publica, adunind in jurul ei o noua generatie in "poporul cartii".

Psalmi 102
1 Doamne, ascultã-mi rugãciunea, si s-ajungã strigãtul meu p�nã la Tine!
Exod 2.23;1Sam 9.16;Ps 18.6;

2 Nu-mi ascunde Fata Ta �n ziua necazului meu! Pleacã-Ti urechea spre mine, c�nd strig! Ascultã-mã degrabã!
Ps 27.9;Ps 69.17;Ps 71.2;Ps 88.2;

3 Cãci zilele mele pier ca fumul, si oasele �mi ard ca un tãciune.
Ps 119.83;Iac 4.14;Iov 30.30;Ps 31.10;Pl�n 1.13;

4 Inima �mi este lovitã, si mi se usucã �ntocmai ca iarba; p�nã si p�inea uit sã mi-o mãn�nc.
Ps 37.2;ps 102.11;

5 Asa de mari �mi sunt gemetele, cã mi se lipesc oasele de carne.
Iov 19.20;Pl�n 4.8;

6 Seamãn cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvaie din dãr�mãturi;
Iov 30.29;Isa 34.11;Þef 2.14;

7 nu mai pot dormi, si sunt ca pasãrea singuraticã pe un acoperis.
Ps 77.4;Ps 38.11;

8 �n fiecare zi mã batjocoresc vrãjmasii mei, si potrivnicii mei jurã pe mine �n m�nia lor.
Fapt 26.11;Fapt 23.12;

9 Mãn�nc tãr�nã �n loc de p�ine, si �mi amestec lacrimile cu bãutura,
Ps 42.3;Ps 80.5;

10 din pricina m�niei si urgiei Tale; cãci Tu m-ai ridicat, si m-ai aruncat departe.
Ps 30.7;

11 Zilele mele sunt ca o umbrã gata sã treacã, si mã usuc ca iarba.
Iov 14.2;Ps 109.23;Ps 144.4;Ecl 6.12;

12 Dar Tu, Doamne, Tu �mpãrãtesti pe vecie, si pomenirea Ta tine din neam �n neam.
ps 102.4;Isa 40.6-8;Iac 1.10;ps 102.26;Ps 9.7;Pl�n 5.19;

13 Tu Te vei scula, si vei avea milã de Sion; cãci este vremea sã te �nduri de el, a venit vremea hotãr�tã pentru el.
Ps 135.13;Isa 60.10;Zah 1.12;

14 Cãci robii Tãi iubesc pietrele Sionului, si le e milã de tãr�na lui.
Isa 40.2;

15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, si toti �mpãratii pãm�ntului de slava Ta.
Ps 79.1;

16 Da, Domnul va zidi iarãsi Sionul, si Se va arãta �n slava Sa.
1Imp 8.43;Ps 138.4;Isa 60.3;

17 El ia aminte la rugãciunea nevoiasului, si nu-i nesocoteste rugãciunea.
Isa 60.1-2;Neem 1.6-11;Neem 2.8;

18 Sã se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, si poporul, care se va naste, sã laude pe Domnul!
Rom 15.4;1Cor 10.11;Ps 22.31;Isa 43.21;

19 Cãci El priveste din �nãltimea sfinteniei Lui; Domnul priveste din ceruri pe pãm�nt,
Deut 26.15;Ps 14.2;Ps 33.13-14;

20 ca sã audã gemetele prinsilor de rãzboi, si sã izbãveascã pe cei ce sunt pe moarte;
Ps 79.11;

21 pentru ca ei sã vesteascã �n Sion Numele Domnului, si laudele lui �n Ierusalim,
Ps 22.22;

22 c�nd se vor str�nge toate popoarele, si toate �mpãrãtiile, ca sã slujeascã Domnului.

23 El mi-a fr�nt puterea �n drum, si mi-a scurtat zilele,
Iov 21.21;

24 Eu zic: "Dumnezeule, nu mã lua la jumãtatea zilelor mele, Tu, ai cãrui ani tin vesnic!"
Isa 38.10;Ps 90.2;Hab 1.12;

25 Tu ai �ntemeiat �n vechime pãm�ntul, si cerurile sunt lucrarea m�inilor Tale.
Gen 1.1;Gen 2.1;Evr 1.10;

26 Ele vor pieri, dar Tu vei rãm�ne; toate se vor �nvechi ca o hainã; le vei schimba ca pe un vesm�nt, si se vor schimba.
Isa 34.4;Isa 51.6;Isa 65.17;Isa 66.22;Rom 8.20;2Pet 3.7-12;ps 102.12;

27 Dar Tu rãm�i Acelasi, si anii Tãi nu se vor sf�rsi.
Mal 3.6;Evr 13.8;Iac 1.17;

28 Fiii robilor Tãi �si vor locui tara, si sãm�nta lor va rãm�ne �naintea Ta.
Ps 69.36

14 Februarie

-�Ca ni�te buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi s� slujeasc� altora dup� darul, pe care l-a primit.� I Pet.4:10-




Pentru foarte multi credinciosi, cuvantul �ispravnic�este un cuvand de care auzi numai la biserica.

�n realitate �nsa, un ispravnic este persoana careia i s-a �ncredintat spre administrare ceva de mare pret.

Ca urmasi ai Domnului Nostru Isus Hristos, Dumnezeu ne-a �ncredintat cateva valori foarte importante de care trebuie sa avem mare grija. Printre acestea putem enumera: viata, trupul, copiii, timpul, marturia crestina, darurile spirituale si toate posesiunile materiale.

�n aceasta zi as vrea �nsa sa-ti atrag atentia asupra responsabilitatii pe care o avem fata de Evanghelie. Aceasta responsabilitate include nu numai datoria de a vesti Evanghelia, ci si pe aceea de-a pastra curat adevarul Evangheliei �n mijlocul culturii �n care traim, pentru care adevarul este relativ.

Despre aceasta trista realitate ne vorbeste si Cuvantul lui Dumnezeu care ne spune: �Preaiubi�ilor, pe c�nd c�utam cu tot dinadinsul s� v� scriu despre m�ntuirea noastr� de ob�te, m-am v�zut silit s� v� scriu ca s� v� �ndemn s� lupta�i pentru credin�a, care a fost dat� sfin�ilor odat� pentru totdeauna.

C�ci s-au strecurat printre voi unii oameni, scri�i de mult pentru os�nda aceasta, oameni neevlavio�i, care schimb� �n desfr�nare harul Dumnezeului nostru, �i t�g�duiesc pe singurul nostru St�p�n �i Domn Isus Hristos.� Iuda 1:3-4

A fi un bun ispravnic al Evangheliei, �nseamna �nsa nu numai a pastra nealterat mesajul Evangheliei, ci si a-l face cunoscut si altora.

Aceasta datorie este accentuata si de marturia apostolului Pavel care ne spune: �Eu sunt dator �i Grecilor �i Barbarilor, �i celor �nv��a�i �i celor ne�nv��a�i. Astfel, �n ce m� prive�te pe mine, am o vie dorin�� s� v� vestesc Evanghelia vou� celor din Roma. Rom.1:14-15

Potrivit aceastor �nvataturi, �n aceasta zi as dori sa te �ndemn sa-ti �mplinesti aceste responsabilitati, ap�rand si vestind Evanghelia!




CA URMAS A LUI HRISTOS, AI RESPONSABILITATEA SA FII UN BUN ISPRAVNIC AL EVANGHELIEI !



15 Februarie

-�Naomi a zis: "�ntoarce�i-v�, fiicele mele! Pentru ce s� veni�i voi cu mine? Mai am eu oare fii �n p�ntecele meu, ca s� poat� fi b�rba�ii vo�tri? �ntoarce�i-v�, fiicele mele, �i duce�i-v�!

Eu sunt prea b�tr�n� ca s� m� m�rit din nou. �i chiar dac� a� zice c� trag n�dejde; chiar dac� �n noaptea aceasta a� fi cu un b�rbat, �i a� na�te fii, a�i mai a�tepta voi p�n� s� se fac� mari �i a�i vrea voi s� nu v� m�rita�i din pricina lor?

Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai am�r�t� dec�t voi, pentru c� m�na Domnului s-a �ntins �mpotriva mea." Rut.1:11-13-





Cand citim despre Naomi �n prima parte a capitolului �ntai al cartii Rut, descoperim ca aceasta femeie era o persoana optimista si plina de viata, care traia dupa cum �i era numele: �placuta!�

�n partea a doua a aceluiasi capitol, Sfanta Scriptura ne arata ca viata a fost foarte cruda cu Naomi. Atat sotul, cat si cei doi copii ai ei, au murit. Desi si-au planificat sa ramana �n Moab doar pentru o vreme, au locuit �n aceasta tara a mortii, mai multi ani.

Aceste necazuri au facut ca Naomi sa ajunga o femeie plina de amaraciune. �nfatisarea ei s-a schimbat, iar bucuria de alta data s-a dus!

Cand viata �ti este tot mai grea, este usor sa te umpli de amaraciune; nu-i asa?

Ajunsi �n aceasta situatie, foarte multi oameni spun ca este injust ceea ce li se �ntampla, si nu-i corect ca tocmai ei sa treaca prin astfel de �ncercari. De aceia �n aceste situatii exista ispita sa-L acuzam pe Dumnezeu, pentru toate �ncercarile prin care trecem.

Cu toate acestea observam ca �n viata lui Naomi, a ramas un sambure de credinta, care ne este confirmat prin declaratia: �ma voi �ntoarce �napoi la Betleem!�

Dupa ce a luat aceasta hotarare, viata Naomei a fost schimbata si credinta �ntarita, pentru ca �n Betleem nu numai ca a castigat mostenirea pe care o pierduse, dar a gasit si noi binecuvantari.

Si pentru noi viata poate fi aspra si plina de amaraciune. �n aceasta lume ne confruntam cu suferinta, necazuri �i multa suparare cauzata de pierderea celor dragi . Cu toate acestea, si-n aceste �mprejurari exista nadejde prin Hristos!

Indiferent de situatiile prin care treci, rugaciunea mea pentru tine �n aceasta zi este: ca Dumnezeu sa te ajute sa gasesti nadejdea care este �n Hristos, pentru ca sa poti trai astfel la fel ca Naomi, bucuria mangaierii si nadejdea unui nou �nceput!




INDIFERENT DE NECAZURILE PRIN CARE TRECI, EXISTA O MARE NADEJDE �N HRISTOS!


16 Februarie

-�Rut a r�spuns: "Nu sta de mine s� te las, �i s� m� �ntorc de la tine! �ncotro vei merge tu voi merge �i eu, unde vei locui tu, voi locui �i eu; poporul t�u va fi poporul meu, �i Dumnezeul t�u va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri �i eu, �i voi fi �ngropat� acolo. Fac�-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu m� va desp�r�i de tine dec�t moartea!" Rut.1:16-17 -




Declaratia pe care a facut-o Rut, pe care o gasim �n versetele biblice de astazi, este cea mai mare marturisire de credinta pe care o putem gasi �n Sfanta Scriptura si chiar �n toata istoria omenirii.

Hotarand sa mearga �mpreuna cu soacra ei spre Betleem, Rut a ales calea binecuvantarilor lui Dumnezeu.Dupa ce a exprimat aceasta alegere, ea aramas statornica �n credinta si �n decizia pe care a luat-o, cu toate ca soacra ei i-a spus sa se �ntoarca!

�n acele momente de rascruce de drumuri, Orpa cumnata lui Rut, a plans, a varsat multe lacrimi si-a aratat multe emotii. Dar cu toate acestea, dupa ce a sarutat-o pe soacra sa, Orpa s-a �ntors �napoi �n Moab, unde a murit fara de Dumnezeu.

Si Rut a ajuns la aceiasi rascruce de drumuri din viata ei, dar cu toate ca a fost �ndemnata sa se �ntoarca �n Moab, ea a ramas statornica �n decizia pe care a luat-o, �ndreptandu-se cu hotarare spre Betleem.

Datorita acestui fapt, �ntreaga viata i-a fost schimbata pentru vesnicie.

Stii ce �nseamna a fi dedicat total lui Hristos ? A fi dedicat lui Hristos, nu �nseamna a balansa �ntre doua optiuni �ncercand sa slujesti la doi stapani, ci a fi gata pentru a-ti purta crucea, hotarat sa-L urmezi pe Hristos idiferent de pretul pe care urmeaza sa-L platesti.

Chiar Domnul Isus ne-a spus ca nu va fi usor pentru cei ce vor sa-L urmeze, pentru ca cei ce au hotarat sa mearga pe urmele Lui, trebuie sa-si ia crucea �n fiecare zi si sa-L urmeze. Acestia nu aleg calea cea mai usoara, si nici n-o iau pe scurtatura, ci purtandu-si crucea, merg dupa Domnul indiferent prin ceea ce urmeaza sa treaca.

Prietene; �n aceasta zi as dori sa te �ndemn sa alegi sa-L urmezi pe Hristos cu o dedicare deplina. Asemenea lui Rut, fii gata sa te dedici total lui Dumnezeu si viata ta va fi schimbata pentru vesnicie!




PREDAREA PENTRU HRISTOS NU-I O SOVAIRE �NTRE DIFERITE ALTERNATIVE, CI O DEDICARE TOTALA PENTRU A-TI PURTA CRUCEA, MERGAND PE URMELE DOMNULUI �N FIECARE ZI!



17 Februarie

-� Si Boaz a zis slujitorului �nsarcinat cu privegherea seceratorilor:� A cui este tanara aceasta?� Slujitorul �nsarcinat cu privegeherea seceratorilor a raspuns:� Este o tanara Moabita, care s-a �ntors cu naomi din tara Moabului. Ea a zis: �da-mi voie sa strang si sa culeg spice dintre snopi, ramase pe urma seceratorilor.� Si de azi dimineata de cand a venit, a stat �n picioare pana acum, si nu s-a odihnit decat o clipa �n casa.� Rut 2:5-7-




Rut este un exemplu pentru fiecare dintre noi, prin faptul ca a dovedit credinciosie �n toate domeniile vietii si prin toate lucrarile pe care Dumnezeu i le-a cerut sa le faca.
Ea a fost gata sa mearga la camp si sa lucreze, muncind din greu de dimineata pana seara tarziu!

�n versetele biblice de astazi ne este relatata acesta dedicare prin faptul ca Rut a ajuns la camp �naintea tuturor celorlalti slujitori, si a lucrat ramanand pe ogor mai tarziu decat toti, avand doar o scurta pauza de masa.

Ea a fost gata sa lucreze cu o asa credinciosie, fara sa fi avut vre-un interes. �n acel timp nu stia nimic despre viitorul ce �i este pregatit, si nici despre faptul ca Boaz �i va fi sot si va ajunge strabunica lui David si un predecesor direct al Domnului Isus.

Cu toate ca nu stia nimic despre aceste binecuvantari, ea a �mplinit �ntocmai tot ceea ce i se ceruse si a slujit cu dedicare, pentru ca L-a lasat pe Dumnezeu sa-i conduca viata.

Deoarece Dumnezeu ne conduce si viata nostra, suntem chemati sa aducem roada indiferent de locul unde suntem saditi. El nu ne va conduce nici un pas mai departe spre binecuvantare, decat potrivit cu masura dedicarii noastre pentru El, dovedita prin modul cum ne �mplinim lucrarile �ncredintate. De aceia, trebuie sa lucram din greu si sa �mplinim tot ceea ce am fost chemati sa facem, chiar acum!

�mplinesti voia lui Dumnezeu prin lucrurile pe care le faci chiar acum ? Aduci roada �n locul �n care Dumnezeu te-a asezat sa fii �n aceasta zi ?

Slujeste-L si asculta-L pe Dumnezeu cu credinciosie �n fiecare zi, lasand viitorul tau �n mana Lui si vei avea parte de binecuvantari nebanuite!



DUMNEZEU NU NE VA CONDUCE NICI UN PAS MAI DEPARTE SPRE BINECUVANTARE, DECAT MASURA DEDICARII CU CARE NE �MPLINIM LUCARILE CARE NE-AU FOST DEJA �NCREDINTATE !





� Misiune.ro 2009

Meditatia Zilei
Filipeni 3:20


Dar cetatenia noastra este in ceruri, de unde si asteptam ca Mantuitor pe DOMNUL ISUS CRISTOS.


La oamenii credincio�i care �nc� de pe acest p�m�nt tr�iesc a�a cum se tr�ie�te �n loca�urile �n care vrea s� ne duc� Domnul Isus, vom g�si o via�� cereasc�. Este imposibil ca o inim� �n comuniune cu inima lui Cristos s� fie �n acela�i timp �i �n leg�tur� cu lumea. Duhul Sf�nt ne avertizeaz� s� ne �inem ochii a�inti�i asupra lui Cristos �n tot timpul c�t �ine c�l�toria noastr� aici. Pavel dorea s� vad� descoperirea lui Cristos �n slava Sa, de aceea ochii s�i erau a�inti�i c�tre cer de unde �l a�tepta pe Cristos. El s-a debarasat de tot ce ar fi putut s� se a�eze �ntre el �i Isus, �i astfel tr�ia �n a�teptarea Domnului.
OARE ESTE ACEASTA �I A�TEPTAREA NOASTR�? Aceast� a�teptare d� m�ng�iere �i putere pentru via�a noastr� practic�. Dac� Domnul Isus ar fi mereu comoara inimii noastre nu am mai fi �nvin�i de necazurile �i greut��ile prin care trecem. Dragostea care �l �mpinge pe Domnul s� ne ia acas� ne va lumina cu toat� puterea ei. Faptul c� El �nsu�i va veni pentru a ne lua la El este o dovad� a dragostei Lui. C�t de mult ar trebui s� fie inima noastr� �nc�rcat� de bucurie la acest g�nd m�re�! El, care a murit pentru noi �i acum tr�ie�te pururea, se preocup� �ndeaproape �i a�teapt� �n dragostea Lui clipa c�nd va �n�l�a Mireasa Sa prea iubit� �n casa Tat�lui. De-ar fi inima noastr� plin� de dorul de a fi acolo unde este El!
Un cre�tin ar trebui s� aib� �ndr�zneal� ca Domnul Cristos: Fii viteaz pentru Dumnezeul t�u! Fii ca El �n iubire: g�nde�te cu bun�tate, vorbe�te cu bun�tate, lucreaz� cu bun�tate! Fii ca El �n sfin�enie! A fost El plin de r�vn�? Fii �i tu tot a�a. A fost El lipsit de iubire de sine? Fii la fel! A fost El evlavios? Fii plin de r�vn� �n rug�ciunile tale! A fost El r�bd�tor? Deprinde-te �i tu s� rabzi �i s� suferi! El este marele Model de la care avem tot timpul de �nv��at. Umbl� �n a�a fel �nc�t s� cunoasc� to�i c� e�ti cu Isus.

www.moldovacrestina.net/doctrina/de-ce-dumnezeu-pedepseste-pe-co...

De ce Dumnezeu pedepse�te pe copii pentru p�catele p�rin�ilor?


Cu mai mult timp �n urm� am primit aceast� �ntrebare de la un vizitator al portalului:


Nu prea �n�eleg �i de ce urma�ii mei ar trebui s� poarte p�catele mele... Oare un copil nu se na�te pur?

Chiar dac� cu �nt�rziere, vin �n acest articol s� r�spund la �ntrebarea adresat�.

Copiii se nasc cu o fire p�c�toas�
Voi �ncepe s� r�spund cu a doua parte a �ntreb�rii �i anume c�, copiii nu se nasc puri, adic� lipsi�i de p�cat, ci se nasc cu o fire p�c�toas�. �n cartea Psalmilor �mp�ratul David, c�nd se poc�ia pentru p�catul s�v�r�it cu Bat-�eba �i pentru omor�rea lui Urie Hetitul, a spus:


Iat� c� sunt n�scut �n nelegiuire, �i �n p�cat m-a z�mislit mama mea. (Psalmul 51:5)

El nu spune prin aceasta c� mama lui ar fi fost o femeie cu purt�ri u�uratice sau c� ar fi fost conceput �n curvie, ci spune c� de la na�tere i-a fost transmis� natura p�c�toas� pe care o au to�i oamenii �i care se transmite prin ereditate. Lucrul acesta �l spune �i Apostolul Pavel �n Epistola c�tre Romani c�nd zice:


De aceea, dup� cum printr-un singur om a intrat p�catul �n lume, �i prin p�cat a intrat moartea, �i astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricina c� to�i au p�c�tuit... (Romani 5:12)

Dumnezeu pedepse�te nelegiuirea p�rin�ilor �n copii
Lucrul acesta este confirmat chiar �n a doua din cele zece porunci, c�nd Dumnezeu avertizeaz� pe oameni de seriozitatea consecin�elor idolatriei �i spune:


S� nu-�i faci chip cioplit, nici vre-o �nf��i�are a lucrurilor care sunt sus �n ceruri, sau jos pe p�m�nt, sau �n apele mai de jos dec�t p�m�ntul. S� nu te �nchini �naintea lor, �i s� nu le sluje�ti; c�ci Eu, Domnul, Dumnezeul t�u, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea p�rin�ilor �n copii p�n� la al treilea �i la al patrulea neam al celor ce M� ur�sc, �i M� �ndur p�n� la al miilea neam de cei ce M� iubesc �i p�zesc poruncile Mele. (Exod 20:4−6)

Binecuv�ntarea lui Dumnezeu fa�� de urma�i �ntrece cu mult pedeapsa
Din a doua porunc� se vede clar c� Dumnezeu pedepse�te p�n� la al treilea �i la al patrulea neam pe cei ce-L ur�sc, dar se �ndur� p�n� la al miilea neam de cei ce-L iubesc �i p�zesc poruncile Lui. C�nd Dumnezeu i-a dat lui Moise a doua oar� textul celor 10 porunci, Domnul a trecut pe dinaintea lui �i a strigat:


Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de �ndurare �i milostiv, �ncet la m�nie, plin de bun�tate �i credincio�ie, care κi �ine dragostea p�n� �n mii de neamuri de oameni, iart� f�r�delegea, r�zvr�tirea �i p�catul, dar nu socote�te pe cel vinovat drept nevinovat, �i pedepse�te f�r�delegea p�rin�ilor �n copii �i �n copiii copiilor lor p�n� la al treilea �i al patrulea neam!" (Exodul 34:6−7)

Cu siguran�� ca la oricine va ap�rea �ntrebarea cum pot copiii s� poarte �n acela�i timp binecuv�ntarea unor p�rin�i, sau bunei �i pedeapsa altora? Iat� un caz concret �nregistrat pe paginile Sfintelor Scripturi.

P�rin�ii au murit �n pustie �i copii au intrat �n Canaan
Dup� ie�irea din robia Egiptean�, sub conducerea lui Moise, poporul au ajuns la hotarele ��rii Canaan. Din Cades-Barnea, Moise a trimis 12 iscoade ca s� cerceteze �ara. C�nd s-au �ntors, 10 din ei au vorbit r�u �i au �nsp�im�ntat poporul a�a c� ei au c�rtit �mpotriva lui Dumnezeu. Din pricina necredin�ei lor, Cel Prea�nalt a hot�r�t c� ei nu vor �ntra �n �ara promis� �i a mai spus:


Pe copila�ii vo�tri, �ns�, despre care a�i zis c� vor fi de jaf, �i voi face s� intre �n ea (�ara Canaan), ca s� cunoasc� �ara pe care a�i nesocotit-o voi. Iar c�t despre voi, trupurile voastre moarte vor c�dea �n pustie. �i copiii vo�tri vor r�t�ci patruzeci de ani �n pustie, �i vor isp�i astfel p�catele voastre, p�n� ce toate trupurile voastre moarte vor c�dea �n pustie. (Numeri 14:31−33)

Datorit� binecuv�nt�rii lui Avraam, Isaac �i Iacov, copiii au ajuns s� fie elibera�i din robia egiptean� �i s� �ntre �n mo�tenirea ��rii Canaan, dar din pricina p�rin�ilor care le-au dat na�tere, au avut s� r�t�ceasc� patruzeci de ani prin pustie. Nu este a�a �i ast�zi? Nu purt�m noi consecin�ele genera�iei care at�t de repede s-au dezis de Dumnezeu �i p�n� ast�zi tr�iesc �n necredin�� privind �napoi spre Egiptul comunismului ateist? Dar ce mo�tenire la�i tu urma�ilor? Nu va trebui cineva din ei s� r�t�ceasc� prin pustia disper�rii, s�r�ciei �i imoralit��ii din pricina necredin�ei �n care tr�ie�ti tu azi?

Dumnezeu interzice oamenilor s� pedepseasc� pe copii pentru crimele p�rin�ilor �i invers
�n regimul comunist foarte mul�i au fost trimi�i �n lag�re de concentrare �i exila�i �n Siberia pentru c� p�rin�ii lor au fost �nvinui�i de ceva. Dumnezeu spune foarte categoric �n Sfintele Scripturi:


S� nu omori pe p�rin�i pentru copii, �i s� nu omori pe copii pentru p�rin�i; fiecare s� fie omor�t pentru p�catul lui. (Deuteronom 24:16)

Oamenii totdeauna au �ntrecut m�sura �n cruzimea lor �i au c�utat s� pedepseasc� pe p�rin�i pentru copii sau invers. Iat� de exemplu ce scrie una din legile celei mai vechi legisla�ii din lume, codul lui Hammurabi:


Dac� un constructor construie�te o cas�, �i o construie�te bine, proprietarul va pl�ti doi �ekeli pentru fiecare suprafa�� a casei. Dac�, �ns�, nu reu�e�te, �i casa se pr�bu�e�te, ucig�ndu-l pe proprietar, constructorul va fi omor�t. Dac� fiul proprietarului va fi omor�t, fiul constructorului va fi ucis.

Cum vede�i, acel cod de legi prevedea s� fie omor�t fiul pentru p�catul tat�lui, lucru care era o nelegiuire �i o ur�ciune �naintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu dore�te moarte p�c�tosului
�n vremea proorocului Ezechiel, unii din poporul Israel care se aflau �n captivitatea babilonean� credeau c� nu au vin� proprie �naintea lui Dumnezeu �i c� se afl� �n acea robie doar din pricina p�catelor p�rin�ilor. Astfel, chiar spuneau �i zicala aceasta: �P�rin�ii au m�ncat agurid�, �i copiilor li s-au strepezit din�ii?� �n tot capitolul 18 din cartea proorocului Ezechiel Dumnezeu abordeaz� acest subiect �i le arat� oamenilor c� El nu omoar� pe copilul care tr�ie�te drept pentru p�rintele care a tr�it �n nelegiuire �i invers, nu scute�te de la moarte pe copilul care tr�ie�te �n nelegiuire din pricina c� tat�l a fost un om neprih�nit. Dumnezeu �n bun�tatea sa este gata s� ierte pe fiecare �i spune:


Dar dac� cel r�u se �ntoarce de la toate p�catele pe care le-a s�v�r�it, �i p�ze�te toate legile Mele �i face ce este drept �i pl�cut, va tr�i negre�it, �i nu va muri. Toate f�r�delegile pe care le-a f�cut, i se vor uita! El va tr�i, din pricina neprih�nirii �n care a tr�it. Doresc Eu moartea p�c�tosului? Zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrab� ca el s� se �ntoarc� de pe c�ile lui �i s� tr�iasc�? (Ezechiel 18:21−23)

Poc�ie�te-te!
Drag� cititorule. Nu �tiu care este via�a ta �i problemele prin care treci. Nu cunosc nici cum au tr�it p�rin�ii sau str�bunii t�i �i ce mo�tenire spiritual� �i-au l�sat. Poate acum suferi consecin�ele p�catelor lor �i consecin�ele p�catelor tale proprii. Nu crede c� Dumnezeu �i g�se�te pl�cerea �n aceast� stare a ta. Nicidecum. El te iube�te at�t de mult c� a dat pe singurul Lui Fiu la moarte pentru ca prin aceast� jertf� des�v�r�it� s� po�i c�p�ta o iertare des�v�r�it� �i o inim� nou�. Vino din toat� inima la Domnul Isus, f� un leg�m�nt cu El prin credin�� �i alege s� studiezi Sfintele Scripturi ca s� cuno�ti �i s� po�i urma calea Lui �n toate. A�a s� te ajute Dumnezeu.

Articole cu con�inut similar:
Este p�cat conceperea copiilor �n post sau zi de s�rb�toare?
Care este deosebirea dintre idol �i icoan�?
Despre rug�ciune pentru iertarea p�catelor altor oameni
Ce s� faci c�nd copiii vorbesc cuvinte ur�te?
De ce a �nviat Isus Hristos? (8 motive)
Nu merge la ghicitori !
Care este soarta copiilor avorta�i �i a uciga�ilor lor?
Ce s� mai facem cu adolescentul nostru r�zvr�tit?
Cel neprih�nit va tr�i prin credin�a lui
Ce s� faci c�nd nu po�i ierta pe cei ce �i-au gre�it?


ShareThis

Articolul a fost publicat de Preot Vasile Filat la 30 Noiembrie 2008

Meditatia Zilei
Matei 18:20


Caci acolo unde sunt doi sau trei adunati pentru Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor.


Cu c�t� claritate relateaz� aceste cuvinte despre dragostea �i preocuparea lui Dumnezeu fa�� de noi! El nu numai c� �l m�ntuie�te pe cel pierdut �i-l face p�rta� poporului S�u, dar El ne �i str�nge �n jurul PERSOANEI Fiului S�u prea Iubit pentru a-l adora. De�i acum El nu este �n chip v�zut �n mijlocul nostru cum a fost �n ziua �nvierii, totu�i El este prezent �n mijlocul poporului S�u, prin ac�iunea �i adev�rul S�u care este for�a motrice a cre�tinilor. Deosebirea este c� atunci putea fi pip�it, putea fi privit cu ochiul firesc, pe c�nd ast�zi �l vede numai ochiul credin�ei. El �nsu�i a spus: �Ferice de cei ce nu v�d �i cred." Ce bucurie a fost pentru ucenici s�-l aib� pe Domnul �n mijlocul lor! Tot a�a �i azi unii cre�tini pot s� spun� c�t de minunat, de frumos �i nespus de pre�ios este s� savurezi prezen�a Lui c�nd credincio�ii sunt aduna�i �n Numele Lui. Domnul a spus odat�: �Unde sunt Eu s� fie �i slujitorul Meu." De aceea este de o mare importan�� pentru fiecare credincios s� fie p�truns de preocuparea pentru locul unde a prezis Domnul c� va fi prezent. Ce har de a descoperii prezen�a Lui �i de a da loc Duhului Sf�nt ca UNIC conduc�tor �n str�ngerile laolalt�. Acolo (�i numai acolo) vor curge r�uri de binecuv�nt�ri �i inimile vor primi ceea ce au nevoie. Prin rug�ciune, �i putem spune toate greut��ile noastre. �i ce binecuv�ntare s� ne ocup�m locul la Masa Lui, amintindu-ne de moartea Lui, aduc�ndu-I jertfe de laud� �i ador�ndu-L. Este partea cea bun� a fiec�rui copil al lui Dumnezeu de a ocupa locul �n prezen�a lui Dumnezeu. De ar cunoa�te �i de ar savura fiecare copil al lui Dumnezeu locul acesta.
Adunarea lui Dumnezeu nu este un nume, o form�, o preten�ie, sau o �nchipuire. NU, ea este o realitate dumnezeiasc� un a�ez�m�nt a lui Dumnezeu pe care El l-a pecetluit �i l-a �nt�rit. Adunarea lui Dumnezeu este un Trup viu, m�ntuit format �i adunat de Duhul Sf�nt, pentru a m�rturisi �n TOT universul c� Numele lui Isus este de AJUNS.

Cand luminile se sting nu mai ramane nimic, decat Adevarul care vorbeste despre tine, despre cine esti si arata clar pe ce drum iti traiesti viata.
Cand luminile se sting... nu mai ramane nimic, decat Constiinta care vorbeste despre alegerile pe care le-ai luat si arata clar ce trebuia facut dar n-ai facut sau trebuia sa nu faci si totusi ai facut.
Cand luminile se sting nu mai ramane nimic decat El, Cel care e mereu langa tine in orice situatie te-ai afla. Cel care te inconjoara mereu cu dragostea Lui acoperindu-ti imperfectiunile. Cel care iti da ce are El pentru ca tu sa ierti si sa iubesti, ca El, pe cei care te-a ranit si dezamagit... Cel care investeste in tine deoarece El vede acolo unde nimeni nu se uita si stie ca poti mai mult, mult mai mult.
El nu renunta niciodata la tine, desi tu poate uneori o faci. Cand luminile se sting...

Meditatia Zilei
Efeseni 6:11


Imbracati-va cu toata armatura lui DUMNEZEU, ca sa puteti tine piept impotriva uneltirilor diavolului.


�n epistola c�tre Efeseni g�sim o bogat� revelare a binecuv�nt�rilor personale �i comunitare �n leg�tur� cu pozi�ia noastr� �N Cristos. Prin aceast� epistol� suntem condu�i pe culmi care sunt foarte �nalte pentru credincios �i primim �n�tiin��ri �i dest�inuiri care sunt �taine ale Iui Cristos" privind Adunarea Sa. B�rba�ilor Vechiului Testament nu li s-au f�cut asemenea descoperiri. Acela c�ruia i s-a revelat o asemenea comoar� nesecat� a lui Cristos a fost Pavel. Primirea acestui adev�r dumnezeiesc impune responsabilitate �i o purtare cu credincio�ie. La Pavel g�sim acest lucru foarte clar. Lui i-a fost dat un �epu� �n carne ca s� nu se umfle de m�ndrie. Iat� cum trebuie privit� tema capitolului Efeseni 6.
C�nd poporul Israel a intrat �n �ara f�g�duin�ei a avut de luptat contra du�manilor b�tina�i care locuiau �n �ar�. Noi suntem a�eza�i �n locurile cere�ti, �n Cristos �i partea noastr� sunt binecuv�nt�rile de sus. �n momentul �n care gust�m prin credin�� aceste binecuv�nt�ri, se ridic� �mpotriviri ale du�manilor din locurile cere�ti, De aceea este necesar s� �mbr�c�m toat� arm�tura lui Dumnezeu pentru a putea �ine piept vr�jma�ului. Nu-i o lupt� �mpotriva c�rnii �i s�ngelui, ci �mpotriva st�p�nirilor �ntunericului acestui veac, �mpotriva duhurilor r�ut��ii.
Condu�i pe aceste culmi ale revela�iei dumnezeie�ti, este primejdios s� c�dem �n trufia duhovniceasc�. De aceea s� fim tari �n Domnul �i nu �n noi �n�ine. Nici o parte a arm�turii nu are voie s� lipseasc�, c�ci atunci du�manul g�se�te locul ne�narmat �i nu putem rezista Ia �mpotrivirile lui.
De c�te ori inten�ionezi s� ie�i afar� din tab�r� (Evrei 13) ai de luptat cu argumentele min�ii tale, care vrea s� se opun�. Dac� te supui acestor ra�iuni, niciodat� nu vei putea gusta bucuria pe care o au cei din afara taberei.

biblia.crestini.com/meditatie.php

iosif-ton-mesaje.eu/index.php?option=com_content&task=blogcatego...


Omul dup� chipul lui Dumnezeu



Continu�m medita�ia noastr� pe baza textului din Coloseni 3:8-14. Esen�a lui este c� �omul nou", adic� omul unit cu Domnul Isus �i cu Duhul Sf�nt, intr� imediat �n procesul de ��nnoire" dup� chipul lui Dumnezeu (v. 10). Dar Pavel este con�tient de faptul c� ajuns la acest punct cititorul se va �ntreba �n mod logic: Dar ce �nseamn� om dup� chipul lui Dumnezeu? Cum arat� omul acesta? Eu vreau s� �tiu �ncotro merg. Mi-ai spus, �n versetele 3:8-9, de ce s� m� las, de lucrurile care-l caracterizau pe �omul cel vechi", adic� de curvie, necur��ie, patimi, pofte rele, l�comie, m�nie, vr�jm�ie, r�utate, vorbire de r�u, limbaj vulgar �i minciun�. Dar ce pun �n locul lor? Cum este �i cum se poart� omul dup� chipul lui Dumnezeu?

Pavel �tia c� aceasta este a�teptarea logic� �i, cu siguran��, s-a �ntrebat pe sine: De unde �tiu eu cum este Dumnezeu? Am undeva un text prin care Dumnezeu �nsu�i se descrie pe Sine? Sigur c� am! �n Exodul 33:12-19 Moise �i cere lui Dumnezeu s� Se descrie pe Sine �i o face �n Exod 34:6-7.

�i Domnul a trecut pe dinaintea lui �i a strigat: �Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de �ndurare �i milostiv, �ncet la m�nie, plin de bun�tate �i credincio�ie, care κi �ine dragostea p�n� �n mii de neamuri de oameni, iart� f�r�delegea, r�zvr�tirea �i p�catul, dar nu socote�te pe cel vinovat drept nevinovat, �i pedepse�te f�r�delegea p�rin�ilor �n copii �i �n copiii copiilor lor p�n� la al treilea �i al patrulea neam!"

Pavel ia aceast� descriere �i o citeaz� �n continuarea declara�iei sale despre �nnoirea dup� chipul lui Dumnezeu �n v. 12-14. Dar el face o modificare extrem de semnificativ�: el las� afar� din descrierea pe care �i-o face Dumnezeu cuvintele ��ncet la m�nie". De ce? Fiindc� Dumnezeu κi poate controla m�nia �i �n final �i �n mod suprem El κi revars� m�nia Lui, provocat� de p�catul omenesc, pe �nsu�i Fiul S�u, ceea ce �nseamn� c� El o ia asupra Lui �nsu�i, c�ci �Dumnezeu era �n Cristos �mp�c�nd lumea cu Sine" (2 Cor. 5:19). Cu alte cuvinte, m�nia lui Dumnezeu se manifest� prin jertf� de Sine!

�n opozi�ie cu aceasta, �m�nia omului nu lucreaz� dreptatea lui Dumnezeu" (Iacov 1:20). De aceea, �n Col. 3:8 Pavel ne porunce�te: �L�sa�i-v� de m�nie!" �i imediat ne d� portretul lui Dumnezeu din care a scos m�nia �i a �nlocuit-o cu smerenia �i bl�nde�ea, pe baza faptului c� Isus �nsu�i S-a descris pe Sine ca fiind �bl�nd �i smerit cu inima". Prin urmare, portretul lui Dumnezeu din Exod 34:6-7 este combinat cu portretul Fiului lui Dumnezeu din Matei 11:29. Iat� portretul care rezult� �i care trebuie s� urm�rim s� fie imprimat �i �n noi �n�ine:

Astfel, deci, ca ni�te ale�i ai lui Dumnezeu, sfin�i �i prea iubi�i, �mbr�ca�i-v� cu o inim� plin� de �ndurare, cu bun�tate, cu smerenie, cu bl�nde�e, cu �ndelung� r�bdare. �ng�dui�i-v� unii pe al�ii, �i, dac� unul are pricin� s� se pl�ng� de altul, ierta�i-v� unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, a�a ierta�i-v� �i voi. Dar mai presus de toate acestea, �mbr�ca�i-v� cu dragostea, care este leg�tura des�v�r�irii.

Iosif Ton

Unirea cu Cristos

Cum a fost ea creat� �i cum s� tr�im �n ea


Faptul c� Domnul nostru Isus Cristos este �n noi �i c� noi suntem ��n Cristos" este esen�a cre�tinismului. Apostolul Pavel folose�te expresia ��n Cristos" sau ��n El" de aproximativ 250 de ori �n epistolele sale. Pentru el, realitatea exprimat� prin aceste expresii este faptul predominant al vie�ii lui �i al lucr�rii lui. Epistola c�tre Efeseni este una dintre scrisorile cele mai impregnate de acest concept �i aici g�sim locul unde apostolul Pavel explic� modul �n care Dumnezeu a creat aceast� unire �ntre Cristos �i cei care sunt ai Lui.

Cea mai mare minune care s�a �nt�mplat pe aceast� planet� a fost cea care a avut loc la �nvierea lui Cristos. V� rog s� observa�i c� n�am spus c� cea mai mare minune este �nvierea lui Cristos ci c� minunea cea mai mare s�a �nt�mplat la �nvierea lui Cristos. Ceea ce s�a �nt�mplat acolo a fost un pachet �ntreg de evenimente. Totalitatea lor constituie minunea cea mare. Ceea ce s�a �nt�mplat acolo este ceva at�t de mare �nc�t Pavel scrie c� avem nevoie de toat� �n�elepciunea lui Dumnezeu pentru a o �n�elege, iar pentru Dumnezeu, ca s� o poat� produce a fost nevoie s� fac� uz de �ntreaga Lui putere dumnezeiasc�.

Iat� cum vorbe�te Pavel despre complexul acesta de minuni (vom cita doar liniile principale):

�M� rog ca Dumnezeu... s� v� dea un duh de �n�elepciune �i de descoperire... �i s� v� lumineze ochii inimii ca s� pricepe�i...

care este fa�� de noi credincio�ii nem�rginita m�rime a puterii Sale, dup� lucrarea puterii t�riei Lui, pe care a desf�urat�o �n Cristos prin faptul c� (sau, atunci c�nd):

� L�a �nviat din mor�i

� L�a pus s� �ad� la dreapta Sa �n locurile cere�ti

� I�a pus totul sub picioare

� L�a dat c�petenie peste toate lucrurile, Bisericii

� care este trupul Lui, plin�tatea Celui ce pline�te totul �n to�i

� ne�a adus la via�� �mpreun� cu Cristos

� ne�a �nviat �mpreun� cu El, �i

� ne�a pus s� �edem �mpreun� �n locurile cere�ti, �n Cristos Isus"

(Efeseni 1:17�23 �i 2:5�6).



Pentru a putea capta ceva din magnitudinea a ceea ce este descris aici, ca o ilustrare, vreau s� ne g�ndim la dou� dintre cele mai puternice arme inventate �n timpurile noastre: bomba atomic� �i bomba termonuclear�. Bomba atomic� func�ioneaz� prin spargerea, sau dezintegrarea atomilor. Bomba termonuclear� func�ioneaz� prin fuziune, care este un fel de interpenetrare a atomilor. Acest al doilea fenomen necesit� o bomb� atomic� drept focos care s� o declan�eze. Dar atunci, prin fuziune, energia declan�at� este imens�.

Permite�i�mi s� fac o mic� specula�ie, tot cu valoare de ilustrare, care ne va ajuta s� �n�elegem de ce aduc aceste fenomene �n discu�ia noastr�.

Cu to�ii am auzit de giulgiul de la Torino, care se afirm� c� a �nvelit trupul lui Cristos pentru �nmorm�ntare. Ceea ce este ciudat la aceast� p�nz� este c� imaginea care este imprimat� pe ea nu a intrat �n interior, �n stof�, ci este doar pe suprafa�a exterioar� a materialului. C��iva savan�i atomi�ti care au studiat acest giulgiu spun c� �umbra" care este pe p�nz� este similar� cu �umbra" l�sat� de trupuri umane pe cimentul din pia�a de la Hiro�ima dup� explozia atomic� de la 6 august 1946. Nu este aceasta o palid� indica�ie a faptului c� atunci c�nd trupul mort al lui Isus nu numai c� a fost �nviat ci a fost �i transformat �n trup ceresc, lucrul acesta a necesitat �nem�rginita m�rime a puterii" lui Dumnezeu? Astfel, prima mare minune �nt�mplat� la �nvierea lui Isus a fost acest nou element care a ap�rut �n lume: un trup uman transformat �ntr�un trup ceresc cu care Dumnezeul�om a fost �n�l�at la cer �i a�ezat la dreapta lui Dumnezeu.

Dar iat� un alt eveniment de o magnitudine care ��i taie respira�ia: �n acela�i timp c�nd aceast� enorm� putere ac�iona asupra trupului lui Isus, ea ac�iona �i asupra noastr�, sau �fa�� de noi credincio�ii" (1:19). Cum �i de ce? Iat� r�spunsul: To�i credincio�ii, to�i ale�ii lui Dumnezeu din toate timpurile, prin nem�rginita m�rime a puterii lui Dumnezeu � printr�un act de fuziune � am fost adu�i laolalt� �i cu noi to�i s�a constituit noua entitate numit� Biserica, Trupul spiritual al lui Cristos!

Cristos nu numai c� a primit un nou fel de trup (trupul ceresc). El a ob�inut �i �plin�tate", sau trupul spiritual, prin acest act de fuziune prin care to�i fra�ii �i surorile Lui au venit �n El, ��n Cristos".

Datorit� acestui fenomen al unirii noastre cu El au devenit posibile toate celelalte lucruri care se afirm� c� ni s�au �nt�mplat ��mpreun� cu El": am fost r�stigni�i �mpreun� cu el, am murit �mpreun� cu El, am fost �ngropa�i �mpreun� cu El, am fost �nvia�i �mpreun� cu El, am fost a�eza�i �mpreun� cu El �n locurile cere�ti, tr�im �n prezent �mpreun� cu EL, suferim �mpreun� cu El, suntem forma�i asemenea Lui �mpreun� cu El (Rom.8:29), vom mo�teni totul �mpreun� cu El �i vom domni �n eternitate �mpreun� cu El.

Rezum partea aceasta spun�nd c� a fost nevoie de o putere similar� cu explozia bombei de la Hiro�ima pentru a transforma trupul mort al lui Isus �ntr�un trup ceresc �i a fost nevoie de o putere similar� unei explozii termonucleare pentru a crea fuziunea noastr� �n Trupul spiritual al lui Cristos care este Biserica.

Am folosit explozia atomic� �i explozia termonuclear� ca ilustra�ii p�m�ntene pentru a ne ajuta s� �n�elegem nevoia nem�rginitei m�rimi a puterii lui Dumnezeu pentru a produce cel mai mare eveniment de pe planeta aceasta �i din lume: �nvierea lui Isus Cristos �i crearea Trupului Lui spiritual sau, cu alte cuvinte, unirea noastr� cu Cristos.

Lucrul principal pe care trebuie s�l �n�elegem �i s�l accept�m este c� unirea noastr� cu Cristos este lucrarea lui Dumnezeu! Noi nu contribuim cu nimic la aceasta. Pavel se roag� doar ca ochii inimilor noastre s� fie ilumina�i pentru ca noi s� �n�elegem aceast� minune extraordinar� pe care Dumnezeu a f�cut�o �fa�� de noi credincio�ii" �i cu noi.

�n acest context, trebuie s� observ�m c� imediat dup� ce Pavel scrie c� �Dumnezeu... ne�a adus la via�� �mpreun� cu Cristos" (Ef. 2:5), el adaug�: �Prin har a�i fost m�ntui�i." Punerea de c�tre traduc�tor a acestei afirma�ii �n parantez� creeaz� impresia c� este un adaos care nu apar�ine acolo. Dar Pavel a ad�ugat aceast� afirma�ie �n acel loc cu bun� �tiin�e �i cu scop precis. C�nd, dup� ce scrie c� am fost adu�i la via�� �mpreun� cu Cristos, el adaug� c� prin har am fost m�ntui�i, el vrea s� ne atrag� aten�ia c� harul este tocmai actul acesta prin care am fost f�cu�i una cu Cristos �i am fost adu�i la via�� �mpreun� cu El.

La �nceputul Epistolei, Pavel ne spune o serie de lucruri pe care Dumnezeu a hot�r�t �nc� din ve�nicie s� le fac� pentru noi, �n noi �i cu noi �n �i prin Cristos. �n versetul �ase, el arat� c� toate acestea Dumnezeu le face �spre lauda slavei harului S�u pe care ni l�a dat �n Preaiubitul Lui." Observa�i c� harul nu este ceva separat care ni s�a dat nou�. Harul ni s�a dat ��n Preaiubitul Lui", adic� �n Cristos.

Interpretarea aceasta este confirmat� de faptul c� imediat Pavel spune c� prin har am fost m�ntui�i, mai face �i explica�ia c� noi am fost pu�i s� st�m ��mpreun� �n locurile cere�ti, �n Cristos Isus", cu scopul ca Dumnezeu �s㭺i arate... nem�rginita bog��ie a harului S�u, �n bun�tatea Lui fa�� de noi �n Cristos Isus" (v.6�7). Harul lui Dumnezeu s�a ar�tat, sau s�a manifestat, �n Cristos Isus, �i, pentru noi, harul este aceast� includere a noastr� �n Cristos Isus.

Dac� �n�elegem c� harul este aceast� opera�ie prin care Dumnezeu ne�a f�cut una cu Cristos, �n�elegem �n afirma�ia lui Ioan c� �harul... a venit prin Isus Cristos" (Ioan 1:17) �i faptul c� una dintre cele mai repetate expresii ale lui Pavel este �harul Domnului nostru Isus Cristos" (1 Cor. 16:23; 2 Cor. 8:9; 13:14; Gal.6:18; Fil.4:23; 1 Tes. 5:28; 2 Tes. 3:18; Filimon 25; etc.).

Dup� ce Pavel ne vorbe�te mai pe larg despre har �n Ef.2:8�9, ceea ce spune apoi el introduce prin conjunc�ia �c�ci", ar�t�nd c� ceea ce urmeaz� este o �i mai larg� explicitare a harului, adic� a ac�iunii pe care a f�cut�o Dumnezeu ��n Cristos":

�C�ci noi suntem lucrarea Lui ( a lui Dumnezeu) �i am fost crea�i �n Cristos Isus �n vederea faptelor bune pe care le�a preg�tit Dumnezeu mai dinainte ca s� umbl�m �n ele" (Efeseni 2:10). S� ne uit�m la expresia pe care am subliniat�o: �am fost crea�i �n Cristos Isus". Cornilescu folose�te cuv�ntul �zidi�i", dar sensul cuv�ntului �n acest text este acela al unei noi crea�ii: C�nd Dumnezeu ne�a fuzionat cu Cristos, a fost o ac�iune echivalent� cu o nou� crea�ie (asem�n�toare cu crearea lumii!).

Acela�i este �i sensul cuv�ntului grecesc ktisis din 2 Corinteni 5:17:

�Dac� este cineva �n Cristos Isus este o nou� crea�ie." Exist� aici dou� concepte monumentale, legate organic �mpreun�. Primul este ��n Cristos", a c�rui sens �i importan�� le�am v�zut deja. Al doilea este �o nou� crea�ie." C�nd Dumnezeu a declan�at nem�rginita m�rime a puterii Sale �i a realizat unirea noastr� cu Cristos, El a f�cut un act care echivaleaz� cu actul cre�rii lumii!!!

Un lucru de extrem� importan�� care trebuie semnalat aici este c� �nv���tura aceasta despre fuzionarea noastr� cu Cristos nu porne�te de la Pavel, ci a fost introdus� de �nsu�i Domnul Isus Cristos. �n camera de sus, Dup� ce a �ncheiat cu ei noul leg�m�nt, Domnul Isus le spune ucenicilor S�i:

��n ziua aceea ve�i cunoa�te c� Eu sunt �n Tat�l meu, c� voi sunte�i �n Mine �i c� Eu sunt �n voi" (Ioan 14:20).

Ca s�i fac� s� �n�eleag� �i mai clar c� aceast� unire �i �ntrep�trundere este organic�, vital� �i real�, Isus o compar� cu unirea dintre o vi�� �i ml�di�ele ei:

�Eu sunt Vi�a, voi sunte�i ml�di�ele. Cine r�m�ne �n Mine �i �n cine r�m�n Eu aduce mult� road�; c�ci desp�r�i�i de Mine nu pute�i face nimic" (Ioan 15:5). �n rug�ciunea Lui final�, din gr�dina Ge�emani, Isus duce lucrurile �i mai departe �i aseam�n� unirea Lui cu noi cu unirea Lui cu Tat�l S�u:

�M� rog ca to�i s� fie una, cum Tu, Tat�, e�ti �n Mine �i Eu �n Tine, pentru ca ei s� fie una cum �i noi suntem una...

Eu le�am dat slava pe care Mi�ai dat�o Tu, pentru ca ei s� fie una a�a cum suntem Noi una:

Eu �n Ei �i Tu �n Mine....

... pentru ca dragostea cu care M�ai iubit Tu s� fie �n ei �i Eu s� fiu �n ei" (Ioan 17: 21�23a, �i 26b).

Tot ce scrie Pavel despre a fi ��n Cristos" sau ��n El" este doar o dezvoltare �i o explicitare a ceea ce a �nv��at el de la Domnul Isus!

A nu lua �n serios �nv���turile acestea �nseamn� a respinge esen�a a ceea ce vrea Dumnezeu s� fie rela�ia dintre El �i noi. Rela�ia aceasta nu este numai una teoretic� sau juridic�. Dumnezeu intr� �n rela�ie cu noi c�nd �l trimite pe Fiul S�u la noi. C�nd noi �l primim pe Domnul Isus, adic� accept�m ca El s� vin� �n noi �n a�a fel �nc�t El s� fie �n noi �i noi s� fim �n El, Domnul Isus aduce cu sine �i pe Duhul Sf�nt. Lucrul acesta ni�l face clar apostolul Pavel �n 1 Corinteni 6:17�19. Vorbind �n contextul unirii (Pavel folose�te cuv�ntul �lipire" din Geneza 2:24) dintre un b�rbat �i o femeie, el adaug�:

�Dar cine se lipe�te de Domnul este un singur Duh cu El". Pentru a ne ar�ta despre ce �Duh" este vorba, el adaug�:

�Nu �ti�i c� trupul vostru este Templul Duhului Sf�nt care locuie�te �n voi �i pe care l�a�i primit de la Dumnezeu?"

Este clar c� �lipirea" noastr� de Cristos aduce cu sine prezen�a Duhului Sf�nt �n noi.

Acela�i lucru �l vedem �i din �nceputul Evangheliei dup� Ioan, unde ni se spune c� to�i cei ce L�au primit pe Cristos sunt �n�scu�i din Dumnezeu" (Ioan 1:11�13), apoi �n 3:3�5 ni se spune c� na�terea aceasta din Dumnezeu o produce Duhul Sf�nt.

Un foarte important text, care ne arat� lucrarea �mpreun� �n noi a Duhului Sf�nt �i a Domnului Isus este Efeseni 3:16�17, unde Pavel ne spune:

��i�L rog ca, potrivit cu bog��ia slavei Sale, s� v� fac� s� v� �nt�ri�i �n putere, prin Duhul Lui, �n omul din l�untru,

a�a �nc�t Cristos s� locuiasc� �n inimile voastre prin credin��."

�n comentariul s�u la Efeseni, �n locul acesta, D. Martyn Lloyd Jones spune c�, a�a cum a fost nevoie de nem�rginita m�rime a puterii lui Dumnezeu pentru a ne face una cu Cristos, tot a�a avem nevoie de puterea Duhului Sf�nt pentru ca Domnul Isus s� locuiasc� �n noi! Iat� cum explic� el acest lucru:

�C�nd Cristos intr� �n inim�, gloria este at�t de mare, for�a este at�t de puternic�, �nc�t �nsu�i cadrul fizic al acelei persoane pare c� se pr�bu�e�te sub greutate �i persoana se cutremur� �i se zguduie... C�nd Cristos vine �i locuie�te �n inim� prin credin�� �i c�nd noi suntem plini de toat� plin�tatea lui Dumnezeu, este nevoie s� fim tari. Este o experien�� zguduitoare �i cople�itoare." (D. M. Lloyd�Jones, The Unsearchable Riches of Christ, p.136).

Eu cred c� textul acesta, extrem de important pentru via�a noastr� �n Cristos �i cu Cristos , nu ne vorbe�te despre momentul ini�ial c�nd am fost �ncorpora�i �n Cristos �i c�nd Cristos a venit s� locuiasc� �n inima noastr�, ci se refer� la continuitatea locuirii Domnului Isus �n noi.

�n primul r�nd, s� observ�m c� noi ne �nt�rim �n putere prin Duhul Sf�nt. Dac� leg�m aceast� afirma�ie din 3:16 cu afirma�iile despre �nem�rginita m�rime a puterii lui Dumnezeu" din 1:19�23 �i 2:1�7, atunci ne devine evident c� Sursa acestei extraordinare puteri a lui Dumnezeu este Duhul Sf�nt. �n toat� aceast� lucrare a lui Dumnezeu despre care am vorbit mai sus este implicat� �n mod direct �ntreaga Sf�nt� Treime.

�n al doilea r�nd, s� observ�m c� Domnul Isus locuie�te in inimile noastre prin credin��. Exact a�a cum L�am primit pe Domnul Isus �n noi printr�un act de credin��, tot a�a El continu� s� locuiasc� �n noi printr�un act permanent de credin��.

Dar s� observ�m, �n al treilea r�nd, c� �nt�rirea prin Duhul Sf�nt �i locuirea Domnului Isus �n noi nu sunt un scop �n sine. Dup� ele urmeaz� un �pentru ca".

Ceea ce urmeaz� este lucrul cel mai colosal care poate fi afirmat vreodat� despre fiin�a uman�. S� lu�m �ns� aceste �pentru ca" pe r�nd:

1. S� pricepem dimensiunile extraordinare ale iubirii lui Dumnezeu manifestate �n Cristos;

2. S� cunoa�tem aceast� iubire, adic� s� fim p�trun�i de ea, s� ne transforme ea, s� ne condi�ioneze ea via�a �i s� ne defineasc� ea caracterul �i comportamentul, pentru ca astfel

3. S� ajungem �plini de toat� plin�tatea lui Dumnezeu"(v.19).

Scopul pentru care trebuie s� fim �nt�ri�i �n putere prin Duhul Sf�nt �i pentru care Domnul Isus vrea s� locuiasc� �n inimile noastre prin credin�� este realizarea acestor trei lucruri �n fiin�a noastr�, �n personalitatea noastr�, �n caracterul nostru �i �n comportamentul nostru.

Dac� cumva ne �ndoim c� aceste lucruri se vor putea realiza vreodat� �n noi, care suntem at�t de slabi �i de inadecva�i, Pavel adaug� c� Dumnezeu, �prin puterea care lucreaz� �n noi" poate s� fac� mult mai mult dec�t putem noi s� g�ndim �i s� cerem (v.20).



Urm�torul lucru pe care trebuie s�l facem este s� punem �ntrebarea: Pe l�ng� �n�elegerea acestui miracol uimitor pe care l�a f�cut Dumnezeu cu noi, ce ni se cere nou�? Sau, cu alte cuvinte, acum c� suntem �n aceast� unire �i am c�p�tat o anumit� �n�elegere a ei, cum trebuie s� tr�im �n ea? �i este oare vreo diferen�� dac� o cunoa�tem cu adev�rat �i dac� tr�im �n mod con�tient �n ea �i o practic�m �n mod con�tient?

Vom fi surprin�i �i uimi�i s� vedem c�t de multe sunt instruc�iunile pe care ni le d� Scriptura despre modul �n care suntem chema�i s� tr�im �mpreun� cu Cristos, sau �n unire cu Cristos.

�n cele ce urmeaz�, eu doar le voi lista, ad�ug�nd c�te o scurt� explicare la fiecare, a�a �nc�t s� devin� inteligibil� �i practic� pentru fiecare dintre noi.



1. Crede�o!

Eu consider c� ceea ce scrie apostolul Pavel �n Coloseni 2:6 cuprinde cea mai de baz� dintre toate instruc�iunile:

�A�a cum L�a�i primit pe Cristos Isus Domnul, a�a s� �i umbla�i �n El,

fiind �nr�d�cina�i �i zidi�i �n El, �nt�ri�i prin credin��, dup� �nv���turile care v�au fost date �i sporind �n ea cu mul�umiri c�tre Dumnezeu."

Noi L�am primit �n noi pe Domnul Isus prin credin��. Adic�, cineva ne�a spus c� Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu, c� El ne�a iubit �i a murit pe cruce �n locul nostru; c� El a �nviat �i S�a �n�l�at la cer �i acum conduce lumea. Acestea au fost faptele fundamentale care ne�au fost comunicate �i noi le�am crezut. �n felul acesta L�am primit pe Domnul Isus Cristos. Acum ni se spune �s� umbl�m �n El" � care este un alt mod de a spune �s� tr�im �n unire cu El" � �n acela�i mod �n care L�am primit la �nceput. Este clar c� aceasta �nseamn� �prin credin��".

Ce �nseamn� aceasta? Aceasta �nseamn� c� �ncepem din nou prim ob�inerea unor informa�ii. Trebuie s� �ncepem prin a citi tot ce ne spune Dumnezeu despre faptul c� El ne�a f�cut una cu Cristos. Trebuie s� �ncepem, de fapt, cu ceea ce ne spune Domnul Isus �nsu�i �n Ioan 15 despre faptul c� El este Vi�a �i c� noi suntem ml�di�e altoite �n El. Trebuie s� citim apoi tot ce ne spune Pavel despre locuirea �i tr�irea lui Cristos �n noi �i despre faptul c� noi suntem una cu El �i c� suntem �n El. Apoi trebuie s� spunem: Acestea sunt informa�ii cam ciudate, dar sunt lucruri minunate �i eu le cred!

C�nd le credem, le primim! Noi le facem s� devin� ale noastre! Ele ne intr� �n g�ndire, o informeaz� �i apoi o determin�!

2. Socoti�i�v�... �n Cristos! (Romani 6:11)

�n Romani 6:5 ni se spune c� �ne�am f�cut una cu El" �i apoi ni se spune c� �i alte lucruri s�au �nt�mplat cu noi �n unire cu El. Apoi ni se porunce�te s� ne socotim, s� ne consider�m, s� ne g�ndim pe noi �n�ine ca fiind ��n Cristos", iar dac� suntem ��n Cristos" suntem �mor�i fa�� de p�cat �i vii fa�� de Dumnezeu." Aceasta este o porunc� extrem de important�. Ceea ce ni se cere este s� facem un exerci�iu de g�ndire. Trebuie s� ne g�ndim pe noi �n�ine ca fiind �n Cristos. Trebuie s� ne vedem pe noi �n�ine ca fiind una cu El. �ntreaga noastr� g�ndire trebuie s� fie penetrat� sau impregnat� de aceast� realitate divin�: Noi suntem �n Cristos �i Cristos este �n noi!

Aduce�i�v� aminte! Acesta este un fapt, este o realitate! Dumnezeu ne spune c� El �nsu�i, prin uluitoarea Lui putere a realizat acest fapt. Dar noi �l facem s� fie al nostru numai c�nd mintea noastr� devine con�tient� de el! �i ea trebuie s� devin� at�t de con�tient� de el �nc�t acest fapt s� devin� baza pe care tr�im: Noi nu mai suntem singuri � noi suntem �ntr�o unire vital�, real�, obiectiv� cu Fiul lui Dumnezeu! Via�a Lui curge �n noi. Via�a Lui ne energizeaz�.

3. Aduce�i�v� aminte c� sunte�i �n Cristos! (Efeseni 2:10�13)

�n Efeseni 2:10 ni se spune c� �am fost zidi�i �n Cristos Isus" (�n original: �am fost crea�i �n Cristos Isus") �n vederea faptelor bune pe care Dumnezeu le�a preg�tit ca s� umbl�m �n ele (�fapte bune" aici �nseamn� �via�� sf�nt�"). Apoi ni se porunce�te s� ne aducem mereu aminte ce am fost noi �nainte de acest eveniment (v.11�12) �i, mai ales, s� ne aducem aminte c� acum suntem ��n Isus Cristos" (v.13).

Noi, oamenii, uit�m foarte repede. C�nd uit�m, lucrul pe care �l uit�m �ne iese din minte." E ca �i c�nd a disp�rut de acolo �i nu mai exist�. �i, pentru noi, atunci realmente e ca �i c�nd nu mai exist� �i noi tr�im ca �i c�nd n�ar mai fi.

C�nd noi uit�m c� suntem ��n Cristos", noi tr�im din nou �f�r� Cristos... �i f�r� Dumnezeu �n lume" (v.12). �n realitate nu�i a�a, de sigur, dar noi tr�im ca �i c�nd ar fi a�a. Iar c�nd ne readucem aminte, noi aducem aceast� realitate �napoi �n propria noastr� realitate. Noi o facem s� fie real� pentru noi din nou.

4. ��mbr�ca�i�v� �n Domnul Isus Cristos" (Romani 13:14)

Este foarte instructiv s� vedem contextul acestei porunci. �n versetul 13, Pavel scrie:

�S� tr�im frumos, ca �n timpul zilei, nu �n chefuri �i �n be�ii, nu �n curvii �i �n fapte de ru�ine, nu �n certuri �i invidie." �i apoi, dup� porunca s� ne �mbr�c�m �n Cristos, Pavel adaug�:

��i nu purta�i grij� de firea p�m�nteasc�, pentru ca s�i trezi�i poftele."

Contextul acestei porunci este lupta cu ispitele vie�ii, sau, lupta cu p�catul. Cum putem noi s� biruim �n aceast� lupt�? R�spunsul este: ��mbr�ca�i�v� �n Domnul Isus Cristos." �nainte de a ne �ntreba cum s� facem lucrul acesta trebuie s� ne amintim c� �n Galateni 3:27 Pavel a scris:

�C�ci to�i cei care a�i fost boteza�i pentru Cristos, v�a�i �mbr�cat cu Cristos."

A fi �mbr�ca�i �n Cristos este un alt fel de a zice c� ne�am f�cut una cu El �i c� suntem ��n El." �i noi to�i cei care L�am primit �i am m�rturisit lucrul acesta �n mod public prin actul botezului ne�am �mbr�cat cu Cristos. Unirea noastr� cu Cristos este o realitate �mplinit� de puterea lui Dumnezeu. Noi suntem doar informa�i despre acest fapt.

Dar noi tindem s�l uit�m �i astfel realitatea lui �nceteaz� s� fie real� pentru noi. �i tocmai c�nd suntem �ntr�o astfel de uitare, vine un puternic val de ispite. Ce�i de f�cut? Cum s� facem rost de puterea necesar� s� le facem fa��?

R�spunsul pe care l�am primit deja �n Efeseni 2:10�13 a fost �Aduce�i�v� aminte c� sunte�i �n Cristos!" C�nd ne aducem aminte, noi �l readucem pe Domnul �n con�tientul nostru, adic� �n realitatea noastr� interioar�. �i aceasta este acela�i lucru cu a spune ��mbr�ca�i�v� cu Cristos."

A�adar, c�nd ne vine ispita s� facem ceva extrem de pl�cut �i de atr�g�tor, dar p�c�tos, �i c�nd brusc ne aducem aminte c� noi suntem una cu Cristos, c� El este �n noi �i noi suntem �n El, c� noi suntem �nf�ura�i �n Cristos, prin actul acesta noi devenim con�tien�i c� noi nu suntem singuri �n fa�a acelui lucru atr�g�tor, dar p�c�tos: Cristos �nsu�i, Preaiubitul nostru Domn, locuie�te �n noi �i este cu noi.

Pavel scrie c� el se laud� �cu crucea Domnului nostru Isus Cristos, prin care lumea este r�stignit� fa�� de mine �i eu fa�� de lume" (Gal.6:14). Acela�i Pavel ne spune c� noi totdeauna suntem fa�� �n fa�� cu doi st�p�ni �i c� atunci c�nd ne decidem s�l ascult�m pe unul sau pe cel�lalt, noi de fapt ne d�m s� fim al celui pe care�l ascult�m (Rom.6:16). Prin urmare, p�catul este d�ruirea de noi �n�ine Celui r�u �i, �n acela�i timp, este tr�darea lui Cristos. Crucea lui Cristos este lemnul pe care El �i�a demonstrat suprema lui dragoste pentru noi. Crucea este �ntotdeauna obiectul care ne aduce aminte de uluitoarea lui dragoste jertfitoare pentru noi. �i c�nd noi ne aducem aminte de cruce sau vedem cu ochii min�ii crucea �i ne aducem aminte c� Preaiubitul nostru este acum �n noi, iubirea Lui ne cople�e�te �i din prezen�a �i din Fiin�a lui �n noi curge �n noi puterea de a spune �Nu" ispitei �i de a�I r�m�ne credincio�i Preaiubitului nostru!

5. Iubi�i�M�!

Iat� condi�iile pe care ni le pune Domnul nostru ca s� tr�im �n unire cu El:

�"Cine iube�te pe tat� ori pe mam� mai mult dec�t pe Mine nu este vrednic de Mine; �i cine iube�te pe fiu ori pe fiic� mai mult dec�t pe Mine nu este vrednic de Mine" (Matei 10:37).

�Dac� M� iubi�i, ve�i p�zi poruncile Mele" (Ioan 14:15).

�Cine are poruncile Mele �i le p�ze�te, acela M� iube�te" (Ioan 14:23).

Iat� punctul de plecare pentru a �n�elege aceste condi�ii. Nu po�i s� iube�ti pe cineva dac� nu�l cuno�ti. Dac� o persoan� este uimitor de frumoas�, de �n�eleapt� �i de bun� �i �n toate privin�ele este minunat�, cu c�t cuno�ti mai mult persoana aceea cu at�t te �ndr�goste�ti mai mult de ea. Exact a�a stau lucrurile �i cu Isus. Te surprinde faptul c� Pavel spune c� lucrul cel mai pre�ios din lume pentru el, pentru care a pierdut tot ce�i fusese drag �nainte, este s�L cunoasc� pe Cristos? �i el vrea s�L cunoasc� pe Cristos nu numai �n�eleg�nd ce este El �n Sine, ci vrea s�L cunoasc� �n intimitatea suferin�elor Lui �i �n procesul prin care Cristos �i �mpline�te propriile Lui scopuri prin el (Filipeni 3:4�11).

Dac� vrem s� ajungem s�L iubim cu adev�rat pe Domnul Isus Cristos, noi trebuie s� �ncepem prin a asimila �n g�ndirea noastr� cele patru Evanghelii, ca prim� surs� a cunoa�terii Lui. Apoi trebuie s� continu�m prin a asimila tot ceea ce ne spun apostolii despre El �n epistolele lor. Apoi trebuie s� practic�m p�rt�ia sau comuniunea direct� cu El prin medita�ie, dialog, rug�ciune �i adora�ie. �i cu c�t �l vom cunoa�te mai mult, cu at�t �l vom iubi mai mult.

Ad�uga�i la aceasta c� dup� ce�l cunoa�tem a�a, dorin�a noastr� cea mai mare va fi s�I facem Lui pl�cere. �i pentru aceasta vom dori cu toat� fiin�a s� tr�im dup� poruncile Lui.

6. M�nca�i�M�!

Cea mai dificil� �nv���tur� a Domnului Isus a fost cea pus� �n aceste cuvinte:

�Cine m�n�nc� trupul Meu �i bea s�ngele Meu r�m�ne �n Mine �i Eu r�m�n �n El...

Cine M� m�n�nc� pe Mine, va tr�i �i El prin Mine" (Ioan 6:56�57).

Este bine cunoscut faptul c� Ioan �i�a scris Evanghelia lui cu o bun� bucat� de timp mai t�rziu dec�t s�au scris celelalte trei Evanghelii. Cu siguran�� c� el cuno�tea aceste Evanghelii. �n multe privin�e, Ioan a inten�ionat s� completeze ceea ce a v�zut c� lipsea din celelalte Evanghelii. Un fapt semnificativ este c�, �n timp ce Ioan ne red� foarte pe larg evenimentele din seara Cinei Domnului, el nu ne relateaz� actul fr�ngerii p�inii �i al lu�rii paharului noului leg�m�nt. �n loc de aceasta, el ne relateaz�, mult mai �nainte �n Evanghelia sa (�n cap.6) �nv���tura Domnului Isus despre nevoia ca s�I m�nc�m trupul �i s�I bem s�ngele, cu semnificativa reformulare generalizatoare: �cine M� m�n�nc� pe Mine."

Savan�ii dezbat la nesf�r�it motivele pentru care a f�cut Ioan lucrurile acestea. Cea mai plauzibil� explica�ie este dup� cum urmeaz�. Ioan a observat c� �n multe locuri �i pentru mul�i oameni celebrarea �fr�ngerii p�inii" a devenit un ritual, cu credin�a c� ritualul �nsu�i le d� trupul �i s�ngele lui Cristos. Ioan a reac�ionat la aceast� c�dere �n ritualism prin a ne spune de fapt:

�Sta�i pu�in. Domnul Isus ne�a d�ruit o �nv���tur� mult mai detaliat� despre actul de a�L m�nca pe El a�a cum m�nc�m p�inea (sau mana) �i a f�cut lucrul acesta cu mult mai de vreme �n cursul �ederii Lui cu noi pe p�m�nt, �i ne�a spus s� facem lucrul acesta f�r� s� men�ioneze vreun ceremonial �n care s� o facem. Actul acesta foarte important de a ne hr�ni cu Cristos este un act spiritual �i nu un act ritual."

Probabil c� aceasta este �i semnifica�ia cuvintelor pe care le spune Isus ucenicilor imediat dup� ce�i invit� s�I m�n�nce trupul:

�Duhul este cel care d� via��; carnea nu folose�te la nimic, cuvintele pe care vi le�am spus Eu sunt duh �i via��" (v.63).

Oricum am explica fenomenele acestea din Evanghelia dup� Ioan, elementul esen�ial este c� Domnul Isus ne invit� �s�L m�nc�m" pe El. �i lucrul acesta se poate �nt�mpla oriunde am fi noi �i f�r� ajutorul vreunui ritual, deoarece acest act al m�nc�rii Lui este un act spiritual. �i, fiindc� Domnul Isus a �nceput toat� discu�ia pornind de la mana din pustie, putem s� extrapol�m �i s� spunem c� m�ncarea lui Cristos ar trebui s� fie un act zilnic (mana nu �inea de la o zi la alta, ci trebuia culeas� �n fiecare diminea��).

Dar ce �nseamn� aceasta? Iat� cum �n�eleg eu semnifica�ia acestui eveniment. Domnul Isus ne spune ceva �n felul urm�tor:

��ntocmai cum trupurile voastre au nevoie de hr�nire zilnic�, omul vostru interior are �i el nevoie de hr�nire zilnic�. �n mod simplu, fi�i con�tien�i c� Eu sunt acolo �n fa�a fiec�ruia dintre voi, �ntocmai cum am fost acolo c�nd M�a�i primit �n voi prima dat�. Printr�un nou act de credin��, lua�i�M� �n l�untrul vostru. Hr�ni�i�v� cu Mine. Asimila�i�M� �n mintea voastr�, �n sistemul vostru nervos, �n sentimentele voastre r�nite, �n �ntreaga voastr� fiin��. Invita�i�M� s� v� penetrez completamente fiindc� exact lucrul acesta vreau s�L fac Eu, dac� Mi�o cere�i!"

Printr�un astfel de act, con�tiin�a noastr� c� El este �n noi �i c� noi suntem �n El este extrem de mult consolidat�. Realitatea unirii noastre devine cu adev�rat real� pentru noi.

7. Veni�i dup� Mine!

C�nd Domnul Isus i�a invitat pe ucenicii pe care �i i�a ales s�L urmeze, El le�a cerut s� vin� �i s� fie �mpreun� cu El zi �i noapte, s� mearg� cu El oriunde va merge, s� treac� prin tot ce va trece El. Dup� cum scrie Marcu, El i�a ales �ca s� fie cu El" (Marcu 3:14). Lucrul acesta nu se aplic� numai la primii Lui ucenici. Noi suntem de asemenea ucenicii Lui. �nsu�i scopul pentru care a murit El �n locul nostru a fost, cum scrie Pavel, �pentru ca, fie c� veghem fie c� dormim, s� tr�im �mpreun� cu El" (1 Tes. 5:9�10).

Pentru noi, lucrul acesta �nseamn� �nainte de toate, s� l�s�m s� ne p�trund� p�n� �n ad�ncuri faptul c� suntem uni�i cu El �i, �n al doilea r�nd, s� �nv���m s� tr�im �n aceast� unire cu El. �nseamn� s� ne aducem aminte din nou �i din nou c� nu suntem singuri: El este �n noi �i noi suntem �n El.

�n al treilea r�nd, �nseamn� c� noi trebuie s� st�m la picioarele Lui �i s� ascult�m cu aten�ie �nv���tura Lui �i s� o asimil�m. S� citim Predica de pe munte �i s� o �nv���m pe de rost. S� facem acela�i lucru cu alte blocuri de �nv���tur� a lui Isus pe care le g�sim mai ales �n Matei �i �n Ioan. S� facem ca aceste �nv���turi s� ne p�trund� g�ndirea. S� facem din ele structura cea mai de baz� a min�ii noastre.

�Veni�i dup� Mine" �nseamn� �i �Imita�i�M�." Uita�i�v� cum M� port Eu, cum vorbesc Eu, cum reac�ionez Eu, �i fi�i �i voi a�a �i face�i �i voi a�a.

Numai dac� tr�im �mpreun� cu El putem s� devenim ca El. �i, iar�i, dac� ajungem s� vedem c�t de minunat este El �i dac� ne �ndr�gostim de ce vedem la El, atunci, cu toat� fiin�a noastr�, dorim s� fim ca El �i ne str�duim s� fim ca El.

8. �nv��a�i de la Mine! (Matei 11:29)

Aceast� porunc� �nseamn� dou� lucruri. Primul l�am discutat mai sus:

Uita��v� cum sunt Eu �i �nv��a�i s� fi�i �i voi a�a.

Al doilea:

Asculta�i cu mare aten�ie ce v� spun Eu; memoriza�i �nv���tura Mea �i tr�i�i conform cu ea. Eu v�am �nv��at cum s� tr�i�i. Eu a�tept s� tr�i�i �n conformitate cu �nv���tura Mea �i cu poruncile Mele.

Este o mare tragedie c� mul�i teologi evanghelici spun c� la Domnul Isus mergem doar pentru m�ntuire iar apoi, pentru �nv���tur�, ori mergem la Lege ori la epistole. Motivul pentru aceast� atitudine este sim��m�ntul c� �nv���tura Domnului Isus este prea exigent�, ba chiar imposibil�.

Respingerea �nv���turii Domnului Isus este una dintre cele mai mari tragedii din cre�tinismul protestant �i evanghelic.

Acum c��iva ani s�a �nt�mplat un eveniment foarte semnificativ �n Statele Unite. Unul dintre cei mai mari prezentatori de teme biblice din aceast� �ar� �i avea timpul lui de p�rt�ie cu Domnul �i a citit pentru aceasta din Ioan 14. A ajuns la versetul 15 �i a citit: �Dac� m� iubi�i, ve�i p�zi poruncile Mele." La care i�a venit imediat o �ntrebare: �Care sunt poruncile Domnului Isus?" �i, spre surprinderea lui, n�a putut s㭺i aduc� aminte de nici o porunc� a Domnului Isus. �i atunci i�a venit g�ndul: �Cum pot eu spune c� �l iubesc pe Domnul Isus c�nd eu nici m�car nu cunosc care sunt poruncile Lui, dar s� mai �i tr�iesc dup� ele?"

Atunci a �nceput un studiu am�nun�it �n cele patru Evanghelii ca s� identifice �n ele toate poruncile Domnului Isus. Ca rezultat final al acestui proces, a scris �apte bro�uri mari, fiecare cu cate �apte porunci ale Domnului Isus, pe care le analizeaz� �n modul lui caracteristic, adic� foarte sistematic. Acum a introdus cursul despre poruncile Domnului Isus �n sistemul lui de �nv���m�nt.

Poate c� fenomenul acesta va avea ecou �i va produce o �ntoarcere masiv� la �nv���tura �i la poruncile Domnului Isus.

9. Leap�d�te de tine �i mori fa�� de tine �nsu�i!

Ajungem cu aceasta la ceea ce se pare a fi aspectul cel mai dificil al tr�irii noastre �n unire cu Cristos. Iat� cerin�a Lui:

�Dac� vrea cineva s� vin� dup� Mine, s� se lepede de sine, s㭺i ia crucea �n fiecare zi �i a�a s� M� urmeze" (Luca 9:23).

Trebuie s� �ncepem prin a ne uita la contextul acestor porunci. Ele sunt condi�iile pentru admitere �n �coala lui Isus. Invita�ia ini�ial� de a veni �n �coala Lui a fost formulat� astfel: �Veni�i dup� Mine �i v� voi face pescari de oameni" (Marcu 1:17).

Cei c�rora le vorbea Isus erau pescari. El le�a f�cut o invita�ie referindu�se la ce erau ei atunci �i, de fapt, El le spunea: �Veni�i �n �coala Mea �i Eu voi face din voi ceva cu totul diferit de ceea ce sunte�i ast�zi." Eu cred c� acceptul Lui a fost pe cuvintele: �v� voi face." �i noi ast�zi, c�nd intr�m �n �coala lui Isus, El ne spune:

�Scopul Meu este s� v� fac. Eu am o imagine foarte clar� �n g�ndul Meu despre ceea ce vreau Eu s� deveni�i. Eu nu M� voi l�sa �i nu voi renun�a p�n� c�nd ve�i deveni ceea ce vreau Eu s� fi�i."

O mare problem� cu oamenii ace�tia era c� ei au venit la Marele Rege cu speran�a c� vor deveni mini�tri �n Guvernul Majest��ii Sale, dar Regele Isus inten�iona s�i fac� ambasadorii (reprezentan�ii) S�i �i s�i trimit� �ntr�o lume extrem de ostil� �n care fiecare dintre ei urma s� moar� ca martir! Pentru ca Isus s�i poat� face ceea ce voia El, ei trebuiau �n final s� renun�e la ceea ce voiau ei s� devin�!

�i cu acestea ajungem la cerin�ele lui Isus: �Lep�da�i�v� de voi �n�iv�" �i �Lua�i�v� crucea �n fiecare zi."

A te lep�da de tine �nseamn� a zice �Nu" dorin�ei tale de a��i guverna via�a �i a acepta ca St�p�nul �i �nv���torul t�u s� �i�o guverneze El. �nseamn� s� spui �Nu" felului t�u de a fi �i s� accep�i s� te schimbi �n ceea ce vrea El s� fii. �nseamn� s� te predai pe tine �nsu�i ca s� devii proprietatea altuia. �nseamn� s� intri �n supunere total� �i �n total� ascultare de �nv���tura �i de poruncile noului t�u Proprietar.

Dar oare nu echivaleaz� lucrul acesta cu un fel de moarte? Exact aceasta e! �i Isus, ca bun pedagog evreu, c�ruia �i pl�cea s� reformuleze o afirma�ie �i s� o repete cu alte cuvinte, adaug�: ��i ia��i propria ta cruce �n fiecare zi!" Crucea era un instrument cu o singur� folosin��: uciderea. Tu ��i iei propria ta cruce pentru a muri pe ea! �i Isus vrea ca tu s� faci lucrul acesta �n fiecare zi!

�ntrebarea cheie este: Pentru ce s� mor? Sau, mai exact, fa�� de ce s� mor? R�spunsul este c� Isus vrea s� mori fa�� de ceea ce ai fost p�n� acum, pentru ca El s� te poat� face ceea ce inten�ioneaz� El s� devii.

Primul �i cel mai fundamental lucru este s� accep�i �i s� admi�i c� ceea ce e�ti tu acum nu este ceea ce inten�ioneaz� Dumnezeu s� fii. �i admiterea acestui lucru este foarte dificil de f�cut pentru mul�i oameni m�ndri �i foarte �ncrez�tori �n sine.

Isus vrea s� mori pentru planurile tale, pentru programul t�u de via�� �i s� accep�i ca El s㭪i tr�iasc� propriile Lui planuri prin tine.

�i cu aceasta ajungem la cheia �ntregii probleme. Dac� tu te ui�i numai la lucrurile fa�� de care trebuie s� mori �i la lucrurile la care trebuie s� renun�i, tu nu vei face lucrul acesta cu adev�rat niciodat�, chiar dac� teoretic sau de form� vei admite c� vrei s� o faci. Inima ta va fi legat� de lucrurile acelea �i, mai de vreme sau mai t�rziu, te vei �ntoarce la ele. Cheia st� �n faptul c� trebuie s� te ui�i la lucrurile pe care �i le ofer� Cristos. Tu trebuie s� ajungi s� vezi clar ce fel de persoan� vrea El s� te fac�. El vrea s� te fac�, nici mai mult nici mai pu�in, dec�t o persoan� dup� propriul Lui chip. �i, dac� reu�e�te acest lucru, El vrea ca astfel s� te califici s� conduci cu El treburile cosmosului, ale universului, ale tuturor lumilor lui Dumnezeu. Ca fiu de Dumnezeu, tot ce are Dumnezeu trebuie s� fie �i al t�u. Dar pentru a te califica pentru aceasta trebuie s� se formeze �n tine chipul lui Cristos. Acum �ntreab�te: Este �elul acesta vrednic s� mor pentru el? Numai c�nd compari lucrurile la care trebuie s� renun�i cu lucrurile pe care le are Cristos �n g�nd pentru tine �i pentru care trebuie s� renun�i la ce e�ti �i ai acum, numai atunci vei fi �n stare s� zici din toat� inima: �Eu mor pentru tot ceea ce sunt eu acum �i�L las pe Preaiubitul meu Domn s� m� fac� ceea ce vrea El s� m� fac�."

Adu��i aminte! Tu intri �n �coala lui Isus, care este �i atelierul de lucru al lui Isus. El te va �nv��a � �nva�� de la El! El te va face � supune�te lucr�rii Lui asupra ta. �i trebuie s� o faci �n fiecare zi. Non stop. F�r� vacan��. Persever�nd p�n� la sf�r�it.

10.R�m�i �n Mine!

Am v�zut deja c� atunci c�nd uit�m ceva, lucrul acela sau persoana aceea iese din mintea noastr�. Ceva similar se �nt�mpl� cu rela�ia noastr� cu Isus. �n momentul �n care uit�m de El, �n mod subiectiv noi ne separ�m de El. Din momentul acela ac�ion�m ca �i c�nd El n�ar exista, ca �i c�nd am fi complet singuri. C�nd ne aducem aminte de El, este ca �i c�nd L�am aduce �napoi �n noi �i noi ne re�ntoarcem �n El. Subliniez c� aceasta este o experien�� subiectiv�, dar totu�i este o experien�� real�.

S� punem acum laolalt� aceste dou� afirma�ii:

�Desp�r�i�i de Mine nu pute�i face nimic" (Ioan 15:5) �i

�Pot totul �n Cristos care m� �nt�re�te" (Filipeni 4:13).

Dac� vrem puterea care este �n Cristos, trebuie s� r�m�nem �n El. �ine lucrul acesta �n minte. Adu��i aminte de el.

Dumnezeu cunoa�te tendin�a noastr� de a uita �i El cunoa�te �i importan�a ca noi s�L avem at�t pe El Personal c�t �i cuvintele Lui mereu �n fa�a ochilor no�tri. Iat� de ce le�a dat el israeli�ilor aceste instruc�iuni:

�S� iube�ti pe Domnul, Dumnezeul t�u, cu toat� inima ta, cu tot sufletul t�u �i cu toat� puterea ta.

�i poruncile acestea pe care �i le dau ast�zi s� le ai �n inima ta.

S� le �ntip�re�ti �n mintea copiilor t�i, �i s� vorbe�ti de ele c�nd vei fi acas�, c�nd vei pleca �n c�l�torie, c�nd te vei culca �i c�nd te vei scula.

S� le legi ca un semn de aducere aminte la m�ini �i s��i fie ca ni�te fruntarii �ntre ochi.

S� le scrii pe u�iorii casei tale �i pe por�ile tale" (Deut.6:5�9).

Acestea sunt instruc�iuni am�nun�ite pentru modul �n care s� folosim mijloace vizuale ca ajutoare pentru memorie pentru a ne ajuta s� tr�im tot timpul �n prezen�a lui Dumnezeu.

Toate aceste instruc�iuni sunt intensificate de instruc�iunea pe care le�o d� Dumnezeu israeli�ilor pentru timpul c�nd vor deveni boga�i �n Canaan:

�Vezi s� nu ui�i pe Domnul" (v.12), �i apoi avertizarea:

�c�ci Domnul, Dumnezeul t�u este un Dumnezeu gelos �n mijlocul t�u" (v.15).

Exact a�a cum israeli�ii au fost �nv��a�i cum s� tr�iasc� �ntotdeauna �n prezen�a lui Dumnezeu, acum suntem �i noi instrui�i cum s� tr�im �ntotdeauna �n unire cu Cristos.

�in�ndu�le pe toate acestea �n minte, s� ne mai aducem aminte �nc� de un lucru: Neascultarea ne separ� de Cristos!

�Dac� p�zi�i poruncile Mele ve�i r�m�ne �n dragostea Mea" (Ioan 15:10). P�catul ( un alt cuv�nt pentru neascultare) �ntotdeauna ne separ� de Dumnezeu!

Am introdus deja conceptul de separare subiectiv�. Neascultarea ne separ� �n mod subiectiv de Cristos. Oare neascultarea permanent� �i con�tient� nu ne va separa obiectiv �i permanent de Cristos?

Las �ntrebarea aceasta deschis�, ca r�spunsul s�l dea fiecare dintre noi.

11.S� aduce�i road�!

Domnul Isus ne spune c� scopul pentru care El vine �n unire organic� �i vital� cu noi este ca noi s� aducem road�. �n textul acesta (Ioan 15), Isus nu ne spune ce �nseamn� �road�."

Dup� o via�� �ntreag� de str�danie s� �n�eleg g�ndirea Domnului meu, am ajuns s� v�d c� Domnul �nsu�i rode�te �n noi, �n cooperare cu Duhul Sf�nt, �n dou� feluri.

Primul rod al lui Cristos �n noi este propriul S�u chip �n noi. Pavel scrie c� Domnul Isus Cristos a dat Bisericii Sale o varietate de slujitori care s� lucreze asupra noastr� p�n� c�nd vom ajunge �la cunoa�terea Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la �n�l�imea staturii plin�t��ii lui Cristos... s� cre�tem �n toate privin�ele ca s� ajungem la Cel ce este Capul, Cristos" (Efeseni 4:13�15).

Trebuie s� fim con�tien�i c� cele nou� tr�s�turi de caracter care formeaz� �roada Duhului" �n Galateni 5:22�23 sunt tr�s�turile de caracter ale lui Cristos.

Al doilea rod este faptul c� noi facem ucenici. Orice fiin�� vie, ajuns� la maturitate, se multiplic� (rode�te). Domnul Isus le spune ucenicilor S�i c� fiecare ucenic (student) din �coala Lui, la absolvirea �colii trebuie s� fie ca �nv���torul lui (Luca 6:40). C�nd le�a poruncit s� mearg� �n toat� lumea �i s� fac� ucenici, El le�a spus s� fac� cu ucenicii lor exact ceea ce a f�cut El cu ei. Voi parafraza aici instruc�iunile Lui:

��nv��a�i�i tot ce v�am �nv��at Eu �i �nv��a�i�i s� tr�iasc� a�a cum v�am �nv��at Eu pe voi s� tr�i�i" (Matei 28:20). M� �ntreb c��i oameni fac ast�zi ucenicizare (un cuv�nt �n mare vog�) exact a�a cum ne�a �nv��at Domnul nostru?

A face ucenici este un proces complex. El �ncepe prin evanghelizare, care are ca scop s�i aduc� pe oameni la o cunoa�tere m�ntuitoare a Domnului Isus Cristos. Ea continu� prin a�i �nv��a pe cei converti�i �nv���turile Domnului Isus �i cum se tr�ie�te �n unire cu Cristos �i sub autoritatea lui Cristos.

Av�nd �n vedere faptul c� via�a �n trupul lui Cristos este at�t de divers� pe c�t de diverse sunt organele din trupul omenesc, a aduce road� nu �nseamn� numai a aduce oameni la Cristos (evenimentul ini�ial), ci �nseamn� orice activitate care produce cre�tere �i zidire �n trupul lui Cristos.

A aduce road� cu Cristos �nseamn� a�L l�sa pe Cristos s㭪i �mplineasc� scopurile pe care le alege El pentru noi �i prin noi. �nseamn� a coopera cu El la realizarea acestor scopuri.

12. Bucura�i�v� �n Domnul!

Cea mai cuprinz�toare �nv���tur� pe care ne�o d� Domnul Isus �nsu�i despre unirea noastr� organic� �i vital� cu Sine se g�se�te �n Ioan 15, unde El ne spune c� El este Vi�a, iar noi suntem ml�di�ele. Drept concluzie la aceast� �nv���tur� esen�ial�, El adaug�:

�V�am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea s� r�m�n� �n voi �i bucuria voastr� s� fie deplin�" (Ioan 15:11).

Poruncile s� ne lep�d�m de noi �n�ine, s� ne lu�m crucea �n fiecare zi, s� ne pred�m via�a �n totalitate unei alte persoane, s� renun��m la dorin�a profund� dup� independen��, dup� conducerea vie�ii de c�tre noi �n�ine a�a cum credem noi de cuviin��, sun� oribil de sinistru pentru multe min�i �i pentru multe inimi. Cine este gata s� intre �n sclavie voluntar�?

Nu este oare straniu (sau, mai de grab�, trepidant) s� auzi c� acela�i Isus care ne cheam� s� ne ucidem pe noi �n�ine zilnic �i s� fim sclavii Lui pentru totdeauna, ne spune apoi:

�Dac� Fiul v� face liberi, ve�i fi cu adev�rat liberi!" (Ioan 8:36)?!

Lucrul straniu (nu, ci mai de grab� vestea cea mare �i bun�) este c� numai dup� ce noi renun��m voluntar la libertatea noastr� �i accept�m s� fuzion�m cu El �i s� ascult�m de poruncile Lui, El se �ntoarce roat� �i ne spune:

�Nu v� mai numesc sclavi.

Voi sunte�i prietenii Mei dac� face�i ce v� spun Eu" (Ioan 15:15 �i 14. Am inversat ordinea versetelor pentru a crea contrast mai puternic).

Libertatea pe care o descoperim, adev�rata libertate, este libertatea ��n Cristos."

Cea mai pre�ioas� prietenie pe care o po�i c�tiga vreodat� este prietenia Fiului lui Dumnezeu!

C�nd ne d�m lui ca sclavi, descoperim c� El este Eliberatorul nostru �i Prietenul nostru!

�i toate aceste descoperiri uimitoare ne inund� �ntreaga fiin�� cu �bucurie negr�it� �i str�lucit�", cum o nume�te Petru (1 Petru 1:8).

Apostolul Pavel compar� unirea cu Cristos cu o c�s�torie (Efeseni 5:23�32). O adev�rat� c�s�torie �ncepe cu o predare plin� de iubire �i total� a unui b�rbat �i a unei femei unul altuia. Am�ndoi mor pentru to�i ceilal�i pentru a��i apar�ine unul altuia �n exclusivitate.

�ntr�o adev�rat� c�s�torie, personalitatea b�rbatului �i a femeii nu sunt diminuate, �i cu at�t mai mult nu sunt sufocate sau �n�bu�ite. Dimpotriv�, fiecare dintre ei este menit s� �nfloreasc�, s� fie totalmente �mplinit prin cel�lalt. De fapt, �mplinirea persoanei umane are loc tocmai �n procesul acesta de �nv��are de a tr�i �ntr�o comuniune de iubire �i de perfect� armonie cu o alt� persoan�.

Scopul lui Dumnezeu este s� ne dezvolte �i s� ne �mplineasc� personalitatea. �i El ne�a structurat �ntr�un a�a fel �nc�t noi putem �nflori �i ne putem realiza numai �n aceast� unire de c�s�torie cu Fiul S�u, Isus Cristos. Aceasta nu este sclavie! Acesta este mediul divin conceput pentru formarea noastr� dup� chipul S�u.

C�ci noi trebuie s� avem tot timpul �n minte faptul c� scopul Lui ultim cu noi este s� ne fac� asemenea chipului Fiului S�u pentru ca el s� fie cel dint�i n�scut dintre mai mul�i fra�i (Romani 8:29). �i aceast� formare a noastr� dup� chipul Lui se poate realiza numai �i numai �ntr�o uniune vital� cu El �i �ntr�o coabitare real� cu El. �i aceast� unire �n c�s�torie cu Cristos este sursa celei mai mari bucurii pe care a cunoscut�o vreodat� omenirea.



�n concluzie, voi repeta c� cea mai mare minune din lume este crearea uimitorului organism numit Biserica, sau Trupul lui Cristos. Fiecare dintre noi cei care facem parte din acest organism avem dreptul s� particulariz�m �i s� spunem c� cea mai mare minune din lume este faptul c� Dumnezeu a fuzionat �ntr�o unire real� pe Fiul S�u etern �mpreun� cu mine, a�a �nc�t a�a cum Dumnezeu este �n Cristos �i Cristos este �n Dumnezeu, a�a Cristos este �n mine �i eu sunt �n Dumnezeu (dac� aceast� din urm� declara�ie �i se pare uluitoare sau inacceptabil�, verific� �i vezi c� o spune Isus �n Ioan 17:21, 23 �i 26).

Aceasta este o minune care este dincolo de priceperea mea, Dar Dumnezeu �mi spune c� este adev�rat� �i obiectiv�.

�n ceea ce am scris mai sus am accentuat de mai multe ori c� noi trebuie nu numai s� credem aceast� minune ci trebuie s� devenim con�tien�i de ea, trebuie s� facem ca mintea s� ne fie impregnat� de ea �ntr�un a�a fel �nc�t g�ndirea noastr� s� fie permanent �i constant determinat� de ea. Mintea apostolului Pavel era impregnat� exact �n felul acesta de ea �i era determinat� de ea.

Con�tiin�a c� aceast� minune este adev�rat� cu mine �mi produce uimire, adora�ie, �nchinare �i bucurie, bucurie inexprimabil� �i plin� de glorie.

C�nd Pavel scrie �Bucura�i�v� �n Domnul", el ne spune de fapt s� fim con�tien�i de miracolul uniri noastre cu Cristos �i a lui Cristos cu noi �i s� ne bucur�m �n acest miracol! Iat� cea mai mare surs� de bucurie �i de delectare pe care �i�o poate imagina cineva.

�i aceasta este cea mai mare motiva�ie pentru �nchinare, pentru a�I da slav� lui Dumnezeu Tat�l, Dumnezeu Fiul �i Dumnezeu Duhul Sf�nt.

iosif-ton-mesaje.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=42...

AMIN...

symy-apocalipsa.blogspot.ro

www.crestin.ro/vezi_articol.php?id_art=45

Acesti frumosi nebuni pentru Hristos
adaugat la data 2005-06-22

Ce ai zice daca ai vedea pe cineva imbracat ciudat, stand undeva pe camp afara din oras, mancand lacuste si miere salbatica si invatandu-i pe oameni ceva complet diferit fata de ceea ce stiau ei. Ei stiau de jertfe animale pentru iertarea pacatelor, el le vorbeste despre o cale mult mai simpla pentru iertare: botezul pocaintei.
(Cineva care s-a pocait dupa varsta de 80 de ani spunea: ?Dar chiar nu trebuie sa fac nimic pentru plata pacatelor mele, dupa tot ceea ce am facut o viata intreaga? Nici o pomana, nici o slujba, nimic?? - NU! Nu trebuie. A platit El totul. si-a dat viata)
Ioan spune: ?Dupa mine vine Cel care este mai puternic decat mine, caruia eu nu sunt vrednic sa-I desleg curelele incaltamintelor.?
Isus spune: ?S-a implinit vremea?. Cu alte cuvinte: ?Gata, am venit?.
Ioan spune: ?Eu v-am botezat cu apa; dar El va va boteza cu Duhul Sfant.?
Isus spune: ?Pocaiti-va si credeti in Evanghelie.?
Dar punctul culminant este glasul care s-a auzit din cer: ?Tu esti Fiul Meu prea iubit, in Tine imi gasesc toata placerea Mea.?
Glasul care s-a auzit din cer, s-a auzit pentru cine are urechi de auzit.
Ioan propovaduia in pustie, dar nu in zadar.
si cu toate ca a fost cel mai mare dintre cei nascuti din femeie, nu a avut un sfarsit fericit, pentru ca ?Dragostea adevarata nu are un sfarsit fericit; dragostea adevarata NU are sfarsit.? G.W.C.Thomas
?Ei, de care lumea nu era vrednica,? au murit ucisi de sabie, au pribegit imbracati cu cojoace si in piei de capre, lipsiti de toate, prigoniti, munciti? au ratacit prin pustiuri, prin munti, prin pesteri si prin crapaturile pamantului? Dar doreau o patrie mai buna, adica o patrie cereasca. De aceea lui Dumnezeu nu-I este rusine sa se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a pregatit o cetate.? Se numeste Dumnezeu - Dumnezeul meu si al tau?
?????
ti se pare uneori ca propovaduiesti si in pustie si in zadar?
ti se pare ca cei carora le vorbesti nu au urechi de auzit si habar n-au cine este Cel in care Dumnezeu isi gaseste toata placerea? Mai mult, intr-o ?vara a ispitelor? parca nici macar nu-i intereseaza.
???.
in cine isi gaseste Dumnezeu toata placerea? in Fiul Sau prea iubit - Domnul Isus Cristos. Dar in mine? Dar in tine? Ce gaseste?
??..
?9 din 10 persoane care merg la psihiatru nu au nevoie sa mearga. Au insa nevoie de cineva care? sa ii iubeasca cu dragostea lui Dumnezeu?si s-ar insanatosi.? Paul Tournier
N-ai vrea sa fim ?acei frumosi nebuni pentru Cristos? pentru ?acei frumosi nebuni ai marilor orase? care de fapt NU sunt nebuni, ci sunt doar extraordinar de singuri, care merg la psihiatru fara ca de fapt sa aiba nevoie de psihiatru, care au sufletele pustii si goale dupa dragoste si care s-ar vindeca?daca le-ar arata si i-ar iubi cineva cu dragostea lui Dumnezeu.
Daca da, hai sa incepem din casele noastre si sa mergem pana la marginile pamantului. Astfel incat si noi si ei sa devenim ?acei frumosi nebuni pentru Cristos?ai marilor orase?
si prin gura, atitudinea, faptele, gandurile si sufletele noastre si ei sa auda glasul Celui din ceruri: ?si tu esti fiul meu?, ?si tu esti fiul meu?, ?si tu?, ?si tu?, ?si tu?? ?te iubesc cu o iubire vesnica?.

Epilog: Nu uita! Pana cand nu ne vom ocupa locul la masa rezervata?dincolo de poarta?in acea noua dimineata?nu putem spune decat: ?Nu am nici un merit. Am facut ceea ce eram dator sa fac pentru Stapanul meu, Cel inaintea caruia eu nu sunt vrednic sa ma aplec sa-I dezleg curelele incaltamintelor - Domnul meu iubit, Isus Cristos.?
Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei - Timisoara

Isaia 58,9b-14
A�a vorbe�te Domnul: 9b "Dac� vei �ndep�rta din mijlocul t�u asuprirea, gestul de amenin�are �i cuvintele de ocar�, 10 dac� vei da de m�ncare celui fl�m�nd �i vei aduce m�ng�iere celui am�r�t, atunci lumina ta va r�s�ri �n �ntuneric �i �ntunericul t�u va fi ca ziua �n amiaza mare. 11 Domnul te va c�l�uzi ne�ncetat, ��i va s�tura sufletul chiar �n locuri f�r� ap� �i va da din nou putere m�dularelor tale; vei fi ca o gr�din� bine udat�, ca un izvor, ale c�rui ape nu seac� niciodat�. 12 Pe vechile tale ruine vor fi ziduri noi, vei ridica din nou temeliile str�bune �i vei fi numit reparator de sp�rturi �i �nnoitor de drumuri, ca �ara s� poat� fi locuit�. 13 Dac�-�i vei opri piciorul �n ziua de odihn� �i nu-�i vei mai vedea de treburile tale �n ziua mea cea sf�nt�, ci vei socoti ziua de odihn� ca desf�tare �i vrednic� de cinste, ca sfin�it� de Domnul, �i o vei cinsti f�r� s� mai umbli, f�r� s� te mai �ndeletnice�ti cu treburile tale �i f�r� s� mai vorbe�ti lucruri de�arte, atunci ��i vei afla desf�tarea �n Domnul. 14 Eu voi duce carul t�u triumfal pe culmile cele mai �nalte ale ��rii �i voi face s� te bucuri de mo�tenirea tat�lui t�u, Iacob, c�ci gura Domnului a vorbit acestea".

Luca 5,27-32
�n acel timp, trec�nd prin fa�a unui punct vamal, 27 Isus a v�zut un vame�, cu numele de Levi, �ez�nd la masa lui de lucru, �i i-a zis: "Urmeaz�-m�!" 28 Iar vame�ul, l�s�nd totul, s-a ridicat �i a mers dup� Isus. 29 Levi a f�cut un osp�� mare �n casa lui, �n cinstea lui Isus; mul�ime mare de vame�i �i al�i oaspe�i �edeau cu ei la mas�. 30 Dar fariseii �i c�rturarii, care erau de partea lor, murmurau zic�nd c�tre ucenicii lui: "Pentru ce m�nca�i �i be�i �mpreun� cu vame�ii �i p�c�to�ii?" 31 Isus a luat cuv�ntul �i le-a zis: "Nu cei s�n�to�i au trebuin�� de medic, ci cei bolnavi. 32 N-am venit s� chem la poc�in�� pe cei drep�i, ci pe cei p�c�to�i".

Meditatia Zilei
Eclesiastul 7:10


Nu zice: Cum se face ca zilele de mai inainte erau mai bune decat acestea? Caci nu din intelepciune intrebi asa.


Dumnezeu a vrut �n vremea din vechime ca poporul S�u s� cunoasc� puterea �i �mb�rb�tarea Lui. De exemplu mica r�m�i�� din Iuda care s-a �ntors din Babilon �i a �nceput s� pun� piatra de temelie pentru noul Templu, era �ntristat� de faptul c� templul ref�cut este foarte mic �n compara�ie cu cel al lui Solomon. Atunci au auzit glasul Domnului care spunea: ��i voi umplea de slav� Casa aceasta� (Hag. 2.7-9). Da, �n fa�a credincio�ilor sunt �nf��i�ate binecuv�nt�rile sl�vite ale prezen�ei st�p�nirii lui Mesia �n zilele viitoare, pentru a-i �nt�ri. A�a sunt �i promisiunile de la Apocalipsa 2 �i 3 f�cute celor care vor birui �n adun�ri; ele sunt legate de viitor. �n Evrei 10.32 credincio�ilor le sunt ar�tate zilele trecute pentru a fi �mb�rb�ta�i �i ridica�i la aceea�i bucurie a credin�ei. Duhul Sf�nt este interesat de noi printre altele �ndeosebi �n sensul de a ne ar�ta viitorul binecuv�ntat. �ncerc�rile vor avea un sf�r�it, iar partea noastr� este o ve�nic� bucurie. Noi vom purta chipul Celui ceresc. �C�ci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a �i hot�r�t mai dinainte s� fie asemenea chipului Fiului S�u, pentru ca El s� fie cel �nt�i n�scut dintre mai mul�i fra�i."
De aceea s� facem cum f�cea apostolul Pavel: �Uit�nd ce este �n urma mea �i arunc�ndu-m� spre ce este �nainte alerg spre �int� pentru premiul chem�rii cere�ti al lui Dumnezeu �n Cristos Isus."
Domnul nu ne pune �n fa�� �ntinderea unui drum lipsit de �ncerc�ri �i str�mtor�ri; dimpotriv�, ne spune c� le vom �nt�lni �i pe unele �i pe celelalte; dar ne d� f�g�duin�a c� r�m�ne cu noi �n mijlocul acestor �ncerc�ri, ceea ce este nespus de bine. Este mai bine s� ai pe Dumnezeu cu tine �n greut��i, dec�t s� scapi de ele. S� fim siguri c� inima lui Dumnezeu bate o dat� cu inima noastr� �i este esen�ial s� sim�im acest lucru. S� privim deci mereu la El de unde ne vine ajutorul �i sc�parea.

biblia.crestini.com/meditatie.php

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Totul va fi bine atata timp cat Te am pe Tine!
Chiar si atunci cand simt ca m-am pierdut de mine, imi ramai Tu!
Chiar si atunci cand inima mea nu mai este intreaga, imi ramai Tu!
Chiar si atunci cand nu vad nici o cale de iesire din incurcaturile in care am intrat, imi ramai Tu!
Chiar si atunci cand nu inteleg nimic, imi ramai Tu!
Chiar si atunci cand tot ce vreau este sa renunt, imi ramai Tu, mereu...

Meditatia Zilei
Romani 6:22


Dar acum, o data ce ati fost izbaviti de pacat si va-ti facut robi ai lui DUMNEZEU, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit: viata vesnica.


�nainte de a fi elibera�i, noi eram sclavi ai p�catului pentru c� eram �n totul sub domina�ia �i puterea lui, fiind supu�i p�catului. Acum, �n Cristos, suntem elibera�i de sub puterea �i domina�ia p�catului �i am devenit robi ai adev�rului. Prin puterea vie�ii �i prin Duhul care tr�ie�te �n noi putem s�-I slujim lui Dumnezeu, tr�ind o via�� sf�nt�, curat� �i pl�cut� �naintea Tat�lui nostru din cer. Ascultarea de adev�r este caracterul vie�ii pe care am primit-o �n Cristos. Fiecare cre�tin privind �napoi �n via�a lui, va observa unele lucruri de care acum se ru�ineaz�. Eul nostru este acela care ne-ar fi aruncat �n pr�pastia mor�ii. Dar acum av�nd Duhul, noi vom aduce roade dumnezeie�ti, �roade sfinte." �inta noastr� este via�a ve�nic� �n �mp�r��ia Lui.
Ce m�ng�iere �n trupul acesta neputincios s� �tim c� vom tr�i �n veci cu Cristos. Numai atunci c�nd suntem la El, purt�nd chipul S�u, putem sim�i pe deplin via�a ve�nic�. De aceea spune Domnul nostru iubit: �Ei vor intra �n �mp�r��ia vie�ii ve�nice.� �n �mp�r��ia vie�ii ve�nice vor intra numai aceia care au primit o fire dumnezeiasc�, care se las� �ndruma�i, c�l�uzi�i de Cuv�ntul lui Dumnezeu. �ntotdeauna se pot vedea la tine �i la mine aceste lucruri?
De-am dovedi �ntotdeauna cu via�a noastr� practic� c� Cristos este via�a noastr� �i c� locuie�te �n noi, at�t �n g�nduri, c�t �i �n felul de a fi al nostru, c� suntem p�rta�i ai firii dumnezeie�ti. Ce bog��ie ne-a fost dat� prin harul �i mila Domnului �i M�ntuitorului nostru Isus.
Adev�rata via�� cre�tineasc� nu este dec�t ar�tarea �n afar� a vie�ii lui Cristos, altoit� �n noi prin lucrarea Duhului Sf�nt, dup� sfaturile ve�nice ale harului f�r� margini al lui Dumnezeu.

biblia.crestini.com/meditatie.php

�ndemn pastoral pentru timpul sf�nt al Postului Mare

Iat� acum este timpul potrivit! (2Cor 6,2)

Sfin�iile voastre, iubi�i credincio�i,

Perioada care premerge Sfintele Pa�ti �i preg�te�te biruin�a �nvierii, victoria vie�ii asupra mor�ii �i a harului asupra p�catului, este timpul Postului Mare. Apostolul neamurilor, �n Scrisoarea a doua c�tre Corinteni, �i �ndemna pe credincio�ii s�i la convertire, invit�ndu-i la un drum curajos pentru a-l �nt�lni pe Dumnezeu �i a se �mp�ca cu el prin Isus Cristos, pe care l-a f�cut una cu p�catul oamenilor pentru ca prin el noi s� dob�ndim dreptatea lui Dumnezeu, adic� m�ntuirea �i �nvierea. Pe acest drum ei pot s� se bucure de harul lui Dumnezeu pe care el �l ofer� din bel�ug celor care �l caut�, la timpul potrivit �i �n ziua m�ntuirii. F�c�nd acest apel c�tre corinteni, el le spunea c� acum este timpul potrivit, acum este ziua m�ntuirii (cf. 2Cor 5,20-6,2).

Fiind �n fa�a acestei sfinte perioade a Postului Mare, timp sacru �i binecuv�ntat, timp de reflec�ie, de rug�ciune �i de fapte de caritate, de fapte de milostenie trupe�ti �i suflete�ti, trebuie s� recunoa�tem c� �i pentru noi, cei ce ne preg�tim anul acesta, 2009, s� particip�m la �nvierea Domnului, la victoria sa, timpul este cu adev�rat "timpul potrivit �i ziua m�ntuirii".

Tr�ind cu vie credin�� �i mare interes Anul Paulin, particip�nd cu folos sufletesc la mesajul biblic al acestei perioade a Postului Mare �i parcurg�nd cu mare credin�� catehezele propuse pentru aceast� perioad�, inspirate fiind din scrierile sf�ntului Paul, avem cu adev�rat fericita ocazie s� ne apropiem de �nsu�i Dumnezeu, care ne vorbe�te, care ne cheam� la un drum de convertire �i de �mp�care cu el prin Isus Cristos, care merge �naintea noastr� purt�ndu-�i crucea prin care �terge p�catele noastre.

Sunt fericit s� v� pot adresa �ndemnul nostru pentru a fi fideli �n tr�irea timpului sf�nt al Postului Mare, timp ce ne duce pe to�i la bucuria �nvierii.

Sunt, de asemenea, bucuros s� v� �ndrept cu respect invita�ia de a primi chemarea pe care ne-o face Sf�ntul P�rinte papa Benedict al XVI-lea �n mesajul s�u special pentru Postul Mare din acest an 2009. Sf�ntul P�rinte ne arat� �n ce const� drumul nostru spre �nviere �i antrenamentul nostru spiritual, pe care ni-l sugereaz� Liturgia din aceast� perioad�, �n cele trei direc�ii verificate de tradi�ia milenar� a Bisericii noastre: rug�ciunea, pomana �i postul. Aceste minunate mijloace, �mbr��i�ate �i �mplinite, ne dispun s� preg�tim �i s� celebr�m cu mult folos Pa�tele �i mai ales s� tr�im experien�a puterii lui Dumnezeu, care alung� nelegiuirile, spal� orice vin�, celor c�zu�i �n p�cat le red� nevinov��ia �i celor �ntrista�i bucuria, stinge du�m�niile, aduce �n�elegerea, fr�nge silnicia (cf. Benedict al XVI-lea, Mesajul pentru Postul Mare 2009).

V� �ndemn ca, �n lumina textelor sfinte, prezentate duminic� de duminic�, zi de zi de sf�nta Biseric�, �n lumina �nv���turii transmise de apostolul neamurilor al c�rui an �l celebr�m, s� parcurge�i cu viu interes mesajul �i chemarea Sf�ntului P�rinte papa Benedict al XVI-lea, ca �i noi, cei din Biserica local� de Ia�i, s� ne bucur�m pe deplin de acest timp potrivit, de aceast� zi a m�ntuirii, de Postul Mare 2009.

C�tre voi, dragi tineri, �ndrept o chemare special� de a v� deschide la glasul lui Cristos care dore�te s� v� �mp�rt�easc� lumina sa �i bucuria Duhului s�u Sf�nt.

V� transmit tuturor chemarea Bisericii, a textelor sfinte, a Sf�ntului P�rinte papa Benedict al XVI-lea �i a noastr�, invit�ndu-v� la un binecuv�ntat exerci�iu de credin��, de post �i de caritate.

�mp�ca�i-v� cu Dumnezeu! Iat� acum e timpul potrivit, timpul m�ntuirii!

Petru Gherghel,
episcop de Ia�i

Levitic 19,1-2.11-18
1 Domnul i-a vorbit lui Moise, zic�nd: 2 "Vorbe�te �ntregii adun�ri a fiilor lui Israel �i spune-le: �Fi�i sfin�i, c�ci eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sf�nt. 11 S� nu fura�i, s� nu min�i�i �i s� nu �n�ele nimeni pe aproapele s�u. 12 �i s� nu jura�i str�mb pe numele meu. S� nu necinste�ti numele Dumnezeului t�u. Eu sunt Domnul. 13 S� nu asupre�ti pe aproapele t�u �i de la el s� nu iei nimic cu for�a. S� nu re�ii p�n� a doua zi plata lucr�torului cu ziua. 14 S� nu vorbe�ti de r�u pe cel surd �i s� nu pui piedic� �naintea orbului; s� te temi de Domnul Dumnezeul t�u. Eu sunt Domnul. 15 S� nu faci nedreptate la judecat�; s� nu cau�i la fa�a celui s�rac �i s� nu te sfie�ti de fa�a celui puternic, ci s� judeci pe aproapele t�u dup� dreptate. 16 S� nu umbli cu clevetiri �mpotriva celor din poporul t�u. S� nu ceri pedeapsa cu moartea pentru aproapele t�u. Eu sunt Domnul. 17 S� nu ur�ti pe fratele t�u �n inima ta; s� nu te sfie�ti a-l dojeni pe aproapele t�u ca s� nu por�i p�catul lui. 18 Nu c�uta s� te r�zbuni �i nu �ine sup�rare pe fiii poporului t�u. S� iube�ti pe aproapele t�u ca pe tine �nsu�i. Eu sunt Domnul�".

Matei 25,31-46
�n acel timp, Isus a spus ucenicilor s�i: 31 "C�nd va veni Fiul Omului �n slava sa, �mpreun� cu to�i �ngerii, se va a�eza pe tronul s�u de m�rire. 32 �naintea lui vor fi adunate toate popoarele, dar el �i va desp�r�i pe unii de al�ii, a�a cum desparte p�storul oile de capre, 33 �i va pune oile la dreapta sa, iar caprele la st�nga sa. 34 Atunci �mp�ratul va spune celor de la dreapta sa: �Veni�i, binecuv�nta�ii Tat�lui meu, primi�i ca mo�tenire �mp�r��ia preg�tit� pentru voi de la �ntemeierea lumii; 35 c�ci am fost fl�m�nd �i voi mi-a�i dat s� m�n�nc; am fost �nsetat �i voi mi-a�i dat s� beau; am fost str�in �i voi m-a�i primit; 36 am fost gol �i voi m-a�i �mbr�cat; am fost bolnav �i voi m-a�i vizitat; am fost �n �nchisoare �i voi a�i venit la mine�. 37 Atunci cei drep�i vor r�spunde: �Doamne, c�nd te-am v�zut noi fl�m�nd �i �i-am dat s� m�n�nci? Sau �nsetat �i �i-am dat s� bei? 38 Sau c�nd te-am v�zut noi str�in �i te-am primit? Sau gol �i te-am �mbr�cat? 39 Sau c�nd te-am v�zut bolnav sau �n �nchisoare �i am venit la tine?� 40 �mp�ratul le va r�spunde: �V� spun adev�rul: ori de c�te ori a�i f�cut acestea unuia dintre ace�tia mici, care sunt fra�ii mei, mie mi-a�i f�cut�. 41 Apoi va spune celor din st�nga: �Pleca�i de la mine, blestema�ilor, �n focul cel ve�nic, preg�tit diavolului �i �ngerilor s�i! 42 C�ci am fost fl�m�nd �i voi nu mi-a�i dat s� m�n�nc, am fost �nsetat �i voi nu mi-a�i dat s� beau; 43 am fost str�in �i voi nu m-a�i primit; am fost gol �i voi nu m-a�i �mbr�cat; am fost bolnav �i �n �nchisoare �i voi nu m-a�i vizitat�. 44 Atunci �i vor r�spunde �i ei: �Doamne, c�nd te-am v�zut noi fl�m�nd, �nsetat, str�in, gol, bolnav sau �n �nchisoare �i nu �i-am slujit?� 45 El le va r�spunde: �V� spun adev�rul: Ori de c�te ori nu a�i f�cut acestea unuia dintre ace�tia mici, care sunt fra�ii mei, mie numi-a�i f�cut�. 46 �i vor merge ace�tia �n os�nda ve�nic�, iar drep�ii �n via�a ve�nic�.

Cuv�ntul Domnului

e clau[n] des V.D., ce zici acolo pre limba caprelor,ca si numele-ti este incifrat parc-ar fi reclama la ciunga-n par de anu' nou,ete asa[sau poate nu?!]

De la: florinpetrepreda, la data 2009-03-02 14:26:08e clau[n] des V.D., ce zici acolo pre limba caprelor,ca si numele-ti este incifrat parc-ar fi reclama la ciunga-n par de anu' nou,ete asa[sau poate nu?!]

Meditatia Zilei
Marcu 13:31


Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.


Domnul Isus vrea s� scoat� �n eviden�� pentru poporul Lui de azi adev�rul de neclintit, sfin�enia dumnezeiasc� a Bibliei, singura Carte pe care te po�i bizui �i care niciodat� nu te am�ge�te. Lumina Bibliei desparte credin�a de necredin��, pe adev�ra�ii credincio�i de cre�tinii de lume. Domnul s� fie l�udat! Mii �i mii de credincio�i p�trund prin citire �i rug�ciune aceast� Carte ve�nic�. Din Biblie ies la iveal� comori nesecate. Ne convingem tot mai mult de adev�rul Cuv�ntului lui Dumnezeu. Orice osteneal� a vr�jma�ului de a sf�r�ma aceast� St�nc� a fost �i este zadarnic�. Ea este de nezguduit. De aceea Cuv�ntul d� fiec�rui credincios o credin�� sigur� �i o �nv���tur� statornic�. In lupta �mpotriva �ntunericului ne trebuie aceast� arm�, care este sabia Duhului. �n unele cuvinte ale Bibliei care par f�r� �nsemn�tate, sunt cuprinse ad�nci m�ng�ieri dumnezeie�ti �i taine la care noi nu putem ajunge dec�t prin cheia credin�ei.
Domnul �nsu�i ne duce �n anumite situa�ii �n care ne poate �ntreba: �Crezi �n cuvintele Mele?" �Crezi f�g�duin�ele Mele?" �i atunci, putem pune m�na pe Cuv�ntul S�u �i ridic�nd ochii spre El �i spunem: �Da, cred Doamne! Credin�a mea �i g�se�te pacea �n cuvintele Tale."
Ce m�rea�� siguran�� au copiii lui Dumnezeu pentru care Biblia r�m�ne busola care orienteaz� corabia vie�ii lor, ar�t�ndu-le portul m�re�iei ve�nice.
Ce pozi�ie ai tu fa�� de Cuv�ntul lui Dumnezeu, al Scripturii ve�nice?
Numai cine crede acest Cuv�nt al lui Dumnezeu va fi fericit �i binecuv�ntat prin Domnul Isus, chiar �n cursul vie�ii pe p�m�nt.
Oriunde mergem pe urma Dumnezeului nostru, fie �n filele Scripturilor sfinte, fie pe plaiul �ntins al naturii �nconjur�toare, g�sim plin�tate dumnezeiasc� �i un plan hot�r�t; numai �n m�sura priceperii noastre duhovnice�ti vom fi �n stare s� deosebim aceste lucruri �i s� le pre�uim.

Domnul este Pastorul meu.

cartea Esterei 14,1.3-5.12-14
�n zilele acelea, 1 regina Estera, cuprins� de groaza mor�ii, care amenin�a poporul ei, 3 a alergat la Domnul �i-l implora pe Domnul Dumnezeul lui Israel, zic�nd: "Doamne, care e�ti singurul nostru rege, ajut�-m� pe mine care sunt singur� �i n-am alt ajutor dec�t pe tine. 4 Primejdia care-mi amenin�� via�a este foarte aproape. 5 Eu din copil�rie am auzit spun�ndu-se, �n mijlocul neamului meu, c� tu, Doamne, l-ai ales pe Israel, dintre toate popoarele �i pe p�rin�ii no�tri dintre to�i str�mo�ii lor, ca s�-�i faci un popor care s�-�i apar�in� ca mo�tenire ve�nic� �i ai �inut fa�� de ei toate promisiunile f�cute. 12 Adu-�i aminte, Doamne: arat�-ni-te �n vremea necazului nostru; d�-mi curaj tu, �mp�rat al zeilor �i al tuturor puterilor! 13 Pune pe buzele mele cuvinte potrivite, c�nd m� voi afla �n fa�a acestui leu �i schimb�-i inima, pentru ca el s� �nceap� a-l ur� pe cel care ne prigone�te, spre a-l nimici pe el �i pe cei ce sunt de partea lui. 14 Pe noi �ns� salveaz�-ne cu bra�ul t�u �i ajut�-m� pe mine care sunt singur� �i care nu am alt ajutor dec�t pe tine, Doamne, care cuno�ti toate.