Meditatii crestine,predici crestine, articole crestine

Matei 7,7-12

În acel timp, Isus a spus ucenicilor sãi: 7 "Cereþi ºi vi se va da, cãutaþi ºi veþi afla, bateþi ºi vi se va deschide. 8 Cãci cine cere primeºte, cine cautã gãseºte, iar celui care bate i se deschide. 9 Cine dintre voi este omul acela, care atunci când fiul sãu îi cere pâine, îi dã o piatrã? 10 Sau, când îi cere peºte, îi dã un ºarpe? 11 Dacã voi, aºadar, rãi cum sunteþi, ºtiþi sã daþi lucruri bune copiilor voºtri, cu cât mai mult Tatãl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor care i le cer? 12 Orice voiþi ca oamenii sã facã pentru voi, faceþi ºi voi pentru ei: aceasta este Legea ºi Profeþii".

EXACT CE VORBEAM MAI DEVREME,DOBITOCII SI TRADATORII VORBESC DESPRE ZEI CRUZI,NEMILOSI SI CRETINI,MULT INAPOIATI FATA DE ADEVARATII ZEI STRAMOSESTI,NU V-AR FI RUSINE,NESIMTITILOR,ATI UITAT CINE SUNTETI SI-ATI DEVENIT CRETINI SI TRADATORI CU TOTII?

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

Forme de alianþã veterotestamentare

a) Prima formã de alianþã întâlnitã în Biblie este aceea dintre Dumnezeu ºi univers. În Gen 9, 8-17 observãm cã protagonistul este Dumnezeu. El este cel care vorbeºte, care stabileºte berit (vv. 9, 11, 17), cel care dãruieºte omului legãmântul (berit) (v. 12) - curcubeul, aminteºte de legãmânt (berit) (vv. 15, 16), Dumnezeu este cel care priveºte curcubeul. Pãmântul ºi Noe sunt pasivi, nu fac nici un gest. Dumnezeu devine garantul pãstrãrii vieþii, astfel încât viaþa se realizeazã doar sub semnul eliberãrii (berit) divine. De fiecare datã când violenþa tinde sã ducã lumea la haos, Dumnezeu intervine în virtutea acestei promisiuni .
b) Promisiunea este reînnoitã de Dumnezeu ºi cu Abraham (Gen 15, 18). Pactul (berit) dintre Iahve ºi Abraham constã într-o promisiune: Dumnezeu se angajeazã sã-i dãruiascã lui Ahraham o þarã, cu o condiþie, ca el ºi urmaºii lui sã-i fie credincioºi. Ca întãrire ºi aducere aminte a alianþei, citim în Gen 17 cum alianþa devine semn vizibil prin circumciziune. Nu e doar un act biologic, dar ºi un act de iubire: evreul se dãruieºte lui Iahve ºi astfel face vizibilã dãruirea sa. Alianþa este mutualã: Iahve se angajeazã sã protejeze poporul, iar poporul evreu promite sã-l recunoascã ca unic Dumnezeu pe Iahve.
c) O altã formã de alianþã este cea sinaiticã (dupã numele Muntelui Sinai pe care a fost încheiat pactul dintre Iahve ºi Israel). În cartea Exodului, pe parcursul a cinci capitole (19-24) observãm evoluþia conceptului de alianþã. Termenul berit este folosit de douã ori ºi o singurã datã într-o expresie: sefer habberit (sulul alianþei). Chiar dacã berit nu este folosit pentru a desemna alianþa, sunt relatate diferite întâmplãri care scot în evidenþã alianþa bipartitã dintre Iahve ºi Israel. În Ex 24, 1.9-11 vedem cum Moise împreunã cu Aron, Nadab, Abiu ºi 70 de bãtrâni l-au vãzut pe Dumnezeu, ºi totuºi au mâncat ºi au bãut (Ex 24, 11). Alianþa este vãzutã ca un banchet, iar cei care pactueazã încheie legãmântul cu un ospãþ. Scena nu e singularã în Biblie. E întâlnitã în cartea Genezei, când Isac încheie un pact cu Abimelec (Gen 26, 30), pact desãvârºit cu un ospãþ. De asemenea, pactul dintre Iacob ºi Laban este încheiat tot cu un ospãþ.
d) În Ex 24, 3-8 este menþionat un alt episod: cel al consacrãrii altarului ºi consacrarea poporului. Moise aduce o jertfã lui Iahve, citeºte din nou legea lui Dumnezeu în faþa poporului, dupã care, cu sângele animalelor jertfite stropeºte altarul ºi poporul. Consacrarea altarului este urmatã de consacrarea poporului care rãspunde unanim: vom face tot ceea ce ne-a poruncit Domnul (Ex 24, 3). Prin aceastã frazã poporul acceptã alianþa cu Iahve ºi este sfinþit cu sângele animalelor jerfite. Ex 24, 3-8 nu ne prezintã alianþa ca ºi cum ar fi un tratat. Unitatea dintre Iahve ºi Israel este simbolizatã prin stropirea altarului (locul prezenþei lui Iahve) ºi a poporului cu acelaºi sânge. Se creeazã astfel o legãturã familialã, de fraternitate: Israel devine familia, poporul lui Iahve .
e) Cartea Exodului, în capitolul 19, 3-8 ne relateazã o altã formã de alianþã. Lipsesc jertfa, ritul stropirii cu sânge, banchetul sacru. Iahve se identificã prin cuvântul dat lui Moise, care în calitate de profet, proclamã cuvântul în faþa poporului. Termenul berit apare în versetul 5 ºi este tradus cu legãmânt, nu cu pact, nici cu alianþã ºi este pus în legãturã cu glasul meu, ceea ce înseamnã cã din Cuvântul lui Dumnezeu derivã o exigenþã, o promisiune: Israel va fi poporul lui Iahve. Aceastã promisiune este condiþionatã: … dacã veþi asculta glasul meu ºi veþi pãzi legãmântul (berit) meu (Ex 19, 5). Dorinþa lui Dumnezeu este ca Israel sã asculte de vocea sa, de Cuvântul sãu ºi sã respecte legãmântul încheiat. În Ex 19-24 alianþa este prezentatã fie sub forma unui banchet sacru, fie sub forma unei legãturi de sânge, fie prin Cuvântul promis.
În urma dezvoltãrii curentului deuteronomist - între cãderea Samariei (722 î.C.) ºi domnia lui Iosia în Regatul de Sud (609 î.C.) - Israel este pus sã se confrunte cu douã mari culturi ºi imperii: cel asirian ºi cel babilonian. În contextul deportãrii ºi a eminentei cãderi a Regatului de Sud se încearcã rememorarea trecutului, reamintirea fãgãduinþelor lui Iahve ºi se insistã asupra fidelitãþii faþã de legãmântul încheiat cu El. Se încearcã explicarea iubirii lui Dumnezeu faþã de Israel ºi se insistã expres pe slujirea lui Iahve (Dt 7, 7-9). Imaginea care este folositã pentru a scoate în evidenþã responsabilitatea poporului israelit faþã de Dumnezeu este cea a alianþei dintre vasal ºi rege (Israel ºi Iahve). Aceastã imagine este preluatã de la popoarele vecine. Israel este o societate de fraþi sub un singur domn, care îºi aratã iubirea sa prin alegerea unui astfel de popor ca aliat al sãu. Israel devine un model pentru toate celelalte popoare.
f) În 2Sam 7, 11 profetul Natan îi aduce la cunoºtinþã lui David promisiunea lui Iahve: Domnul îþi vesteºte cã îþi va zidi o casã. E vorba de o altã formã de alianþã, aºa numitã regalã. Nu întâlnim termenul berit, dar gãsim o interpretare a acestei promisiuni în Ps 89, 27-38: Iahve promite lui David o împãrãþie care se va realiza prin fiul sãu. Aceastã promisiune, însã, se va împlini dacã se vor respecta legile. Alianþa cu David conferã legitimitate dinastiei ºi poporului. La fiecare investiturã regele trebuie sã promitã lui Iahve cã va respecta legea ºi îi va rãmâne fidel. Împreunã cu regele, la aceastã alianþã aderã tot poporul (2Rg 23, 3). Alianþa regalã nu este identicã cu alianþa de vasalitate. Dumnezeu se angajeazã ºi garanteazã protecþia sa ºi în cazul în care regele nu rãmîne fidel.
g) Dupã întoarcerea din exil toate forþele lui Israel sunt concentrate în reconstruirea templului. Cultul este centralizat, iar jertfele sunt folosite pentru a stabili raportul cu Iahve. Legea ºi cultul devin „izvorul ºi norma vieþii religioase iudaice”. Caracteristica principalã este studierea ºi observarea legii. În literatura postexilicã termenul berit este folosit mai puþin. E menþionat în Neh 9, 8 fãcându-se referinþã la promisiunea (berit) fãcutã lui Abraham, în 2Cr 6, 14, unde Iahve este invocat ca cel care menþine promisiunea fãcutã lui Abraham, iar în 2Cr 13, 5 se face referinþã la alianþa cu David. Ben Sirah foloseºte termenul diatheke sau berit pentru a indica promisiunea fãcutã lui Noe (Sir 44, 18), lui Abraham (Sir 44, 20), patriarhilor (Sir 44, 22), lui David (Sir 45, 25), lui Aron (Sir 45, 15). Perioada postexilicã pãstreazã vie promisiunea fãcutã de Iahve patriarhilor, dar identificã alianþa cu legea. Diversele timpuri ºi experienþe religioase au dus la o elaborare variatã ºi diferitã a alianþei. Protagonistul rãmâne Dumnezeu. Iniþiativa îi aparþine, o iniþiativã absolutã, liberã ºi gratuitã de a mântui lumea .

Conceptul veterotestamentar al alianþei

Biblia foloseºte termenul berit pentru a desemna alianþa dintre Iahve ºi Israel. Acest concept este dezvoltat în Pentateuh ºi este reamintit în celelalte cãrþi ale Bibliei. Exegeþii moderni ºi contemporani au adus în discuþie acest termen ajungându-se la o amplã analizã a conceptului (berit) . Poporul evreu a împrumutat acest termen – berit – de la popoarele vecine cu care intrase în contact odatã cu cucerirea Canaanului. În redactarea deuteronomistã a Pentateuhului, apare acest termen – berit – preluat de preoþii lui Israel pentru a desemna raportul dintre Iahve ºi Israel, vãzut ca un pact de vasalitate. Profeþii „purificã” acest termen, dându-i o nouã semnificaþie: berit – alianþa de iubire.
În limba ebraicã, berit are semnificaþia de jurãmânt, promisiune, angajare, tratat, cu înþelesul de relaþie între douã sau mai multe pãrþi . Pãrerile asupra conceptului de alianþã-berit sunt diferite. Unii exegeþi sunt de pãrere cã elementul teologic de pact a avut drept funcþie unirea triburilor israelite. Teologia alianþei este rezultatul predicãrii profeþilor: preoþii ºi profeþii au dezvoltat acest concept începând cu sec. VII-VI. Qades Barnea este începutul procesului alianþei, iar Sinai este încheierea. Sihemul este considerat de exegeþi ca punct de referinþã al alianþei. Alþii considerã Sinaiul ºi Madianul inspiratori ai credinþei lui Israel ºi a temei alianþei .
În anii '50 mai mulþi exegeþi, adoptã ideea de alianþã istoricã în opoziþie cu concepþiile mitologice ale popoarelor cananeene. În anii '70-'80 studioºii deduc cã alianþa este „metafora raportului singular a lui Dumnezeu cu Israel, fundamentul teologic al comunitãþii iudaice” . D.J. McCarthy studiazã conceptul de alianþã analizând textele Ex 24 ºi cartea Deuteronomului. McCarthy comparã textele orientale antice ale tratatelor de vasalitate cu cele biblice. Termenul berit nu era folosit cu înþelesul de „alianþã” în epoca anterioarã celei deuteronomice, ceea ce conduce la faptul cã în epoca predeuteronomicã termenul indica doar raporturi de vasalitate dintre popoare ºi foarte rar exprima raportul dintre Dumnezeu ºi om. O datã cu Deuteronomul a devenit un concept care indicã alianþa dintre Dumnezeu ºi om .

BAI CRE[S]TINE,NU TE POTOLESTI SA-TI REVII LA VECHEA MATCA STRAMOSEASCA,ROMANEASCA?TOT TRADATOR AI RAMAS?TREZESTE-TE ODATA SI CITESTE ISTORIE ADEVARATA DESPRE ROMANI,DACI,GETI,TRACI,SA VEZI ACOLO ADEVARURI NU FALSURILE GROSOLANE SI GROTESTI PE CARE LE INSIRI AICI CU NESIMTIREA CARACTERISTICA CELOR CARE AU UITAT SA FIE ROMANI DIN CRUCEA NORDULUI SI SA TINA SFINTELE IDEALURI ROMANESTI IN SUFLETE

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

Cine era Osea?

Profetul Osea face parte din profeþii minori, numiþi astfel nu pentru cã mesajul lor ar fi lipsit de importanþã, dar pentru cã scrierile lor sunt scurte. Ordinea cãrþilor celor doisprezece profeþi minori diferã în Biblia Ebraicã de cea din LXX. Biblia Ebraicã (ºi Vulgata) începe cu cartea profetului Osea urmatã de cea a profeþilor Ioel, Amos, Abdia, Iona, Mihea, Naum, Habacuc, Sofonia, Ageu, Zaharia, Malahia . Osea derivã din cuvântul ebraic Hoshea ºi este diminutivul lui Hoshiahu, care înseamnã Iahve mântuieºte . Acest nume era comun în Regatul de Nord, fiind regãsit ºi în papirusurile Elefantine din sec. V î.C. Unii autori sunt de pãrere cã numele provine din termenii Yosia sau Yehosia, care derivã din numele lui Iahve .
Nu cunoaºtem anul naºterii profetului Osea, nici al morþii, nici locul unde s-a nãscut ºi nimic despre profesia sa. Informaþiile pe care le avem sunt puþine: numele tatãlui – Beeri ºi al soþiei – Gomer, precum ºi numele celor trei copii ai sãi, locul unde ºi-a desfãºurat activitatea profeticã – Regatul de Nord .
În ceea ce priveºte clasa socialã a lui Osea pãrerile între exegeþi sunt diferite. Unii îl prezintã pe profet ca fiind agricultor sau având legãturã cu practicile agricole. Argumentul lor este fundamentat pe faptul cã în opera sa Osea demonstreazã o cunoaºtere bunã despre agriculturã (Os 2, 8.14; 9, 2.11; 1, 3.15), foloseºte imagini din pãstorit (Os 5, 14; 13, 7-8), din vânãtoare (Os 5, 1) . Alþii argumentând cu idealul de deºert au tras concluzia cã ar fi fost un beduin, asemenea lui Amos (Am 1, 1). Majoritatea exegeþilor sunt de acord cã Osea a aparþinut micii burghezii agricole (Os 6, 3-4; 7, 11; 9, 10; 10, 1). De asemenea, nu-i erau necunoscute nici ambientele sapienþiale .
Misiunea ºi mesajul sãu au fost dezvoltate în ultimii ani ai domniei lui Ieroboam al II-lea ºi cu puþin timp înainte de cãderea Samariei. Aceastã perioadã este de o mare instabilitate politicã (Os 7, 3-7; 8, 4; 5, 13; 12, 2) . Dupã Os 1, 1, perioada în care ºi-a desfãºurat activitatea a fost perioada cuprinsã între 781/783–743 î.C., ceea ce nu e adevãrat, deoarece Osea a cunoscut evenimentele petrecute dupã domnia lui Ieroboam al II-lea (mort în 743 î.C.) . Majoritatea exegeþilor sunt de acord cã perioada în care profetul Osea îºi desfãºoarã misiunea sa este cuprinsã între anii 750–724 î.C. .
Locul misiunii profetice este Regatul de Nord, probabil în Samaria, Betel ºi Galgala. Chiar dacã nu ºtim exact locurile unde a predicat profetul cunoaºtem, dupã numele oraºelor pe care le menþionezã în cartea sa, cã toate sunt israelite. Nu aminteºte nici Ierusalimul, nici o altã cetate din Regatul lui Iuda .

1 Corintios 13:1 SI yo hablase lenguas humanas y angélicas, y no tengo caridad, vengo á ser como metal que resuena, ó címbalo que retiñe. Traducir a los originales Hebreo/Griego (también trasliterado con vocales) Concordancia Lexicon Strong en Inglés
1 Corintios 13:2 Y si tuviese profecía, y entendiese todos los misterios y toda ciencia; y si tuviese toda la fe, de tal manera que traspasase los montes, y no tengo caridad, nada soy. Traducir a los originales Hebreo/Griego (también trasliterado con vocales) Concordancia Lexicon Strong en Inglés
1 Corintios 13:3 Y si repartiese toda mi hacienda para dar de comer a pobres, y si entregase mi cuerpo para ser quemado, y no tengo caridad, de nada me sirve. Traducir a los originales Hebreo/Griego (también trasliterado con vocales) Concordancia Lexicon Strong en Inglés
1 Corintios 13:4 La caridad es sufrida, es benigna; la caridad no tiene envidia, la caridad no hace sinrazón, no se ensancha; Traducir a los originales Hebreo/Griego (también trasliterado con vocales) Concordancia Lexicon Strong en Inglés
1 Corintios 13:5 No es injuriosa, no busca lo suyo, no se irrita, no piensa el mal; Traducir a los originales Hebreo/Griego (también trasliterado con vocales) Concordancia Lexicon Strong en Inglés
1 Corintios 13:6 No se huelga de la injusticia, mas se huelga de la verdad; Traducir a los originales Hebreo/Griego (también trasliterado con vocales) Concordancia Lexicon Strong en Inglés
1 Corintios 13:7 Todo lo sufre, todo lo cree, todo lo espera, todo lo soporta. Traducir a los originales Hebreo/Griego (también trasliterado con vocales) Concordancia Lexicon Strong en Inglés
1 Corintios 13:8 La caridad nunca deja de ser: mas las profecías se han de acabar, y cesarán las lenguas, y la ciencia ha de ser quitada; Traducir a los originales Hebreo/Griego (también trasliterado con vocales) Concordancia Lexicon Strong en Inglés
1 Corintios 13:9 Porque en parte conocemos, y en parte profetizamos; Traducir a los originales Hebreo/Griego (también trasliterado con vocales) Concordancia Lexicon Strong en Inglés
1 Corintios 13:10 Mas cuando venga lo que es perfecto, entonces lo que es en parte será quitado.
1 Corintios 13:11 Cuando yo era niño, hablaba como niño, pensaba como niño, juzgaba como niño, mas cuando ya fuí hombre hecho, dejé lo que era de niño. Traducir a los originales Hebreo/Griego (también trasliterado con vocales) Concordancia Lexicon Strong en Inglés
1 Corintios 13:12 Ahora vemos por espejo, en obscuridad; mas entonces veremos cara á cara: ahora conozco en parte; mas entonces conoceré como soy conocido. Traducir a los originales Hebreo/Griego (también trasliterado con vocales) Concordancia Lexicon Strong en Inglés
1 Corintios 13:13 Y ahora permanecen la fe, la esperanza, y la caridad, estas tres: empero la mayor de ellas es la caridad. Traducir a los originales Hebreo/Griego (también trasliterado con vocales)

Trasfigurazione: una Pasqua anticipata

II Domenica di Quaresima (Anno B) (08/03/2009)
Vangelo: Mc 9,2-10

Questi è il mio Figlio prediletto

Con Gesù non si finisce mai... Appena sei giorni fa', a Cesarea di Filippo, i Dodici hanno riferito al Maestro le opinioni della gente sul suo conto - chi pensa che sia il Battista ritornato in vita, chi Elia, chi uno dei profeti - ma lui li ha subito spiazzati con quella domanda tagliente: “Ma voi chi dite che io sia?”. Solo Pietro ha detto le parole giuste, che il Padre gli ha messo nel cuore e sulle labbra: “Tu sei il Messia”. La risposta è vera - è l’unica esatta - ma l’idea di Messia che il primo dei Dodici si porta in cuore non combacia affatto con quella di Gesù. L’idea di Gesù prevede per il Messia una dolorosa passione e addirittura una morte ignominiosa. Pietro invece sogna successi, vittorie e trionfi e, al solo sentire di un Messia sconfitto, si è subito ribellato con violenza brutale, al punto che la sua “confessione” o riconoscimento di Gesù come Cristo si è risolta in una drammatica “sconfessione” da parte dello stesso Cristo: “Via da me, satana! Tu non pensi secondo Dio, ma secondo gli uomini”.

1. Chi è dunque Gesù? La trama del testo di Marco è tessuta sull’ordito di un filo tanto sottile quanto tenace, il filo di quell’interrogativo ricorrente: ma chi è veramente Gesù di Nazaret? Ora siamo al settimo giorno dall’incontro-scontro di Cesarea di Filippo. Questo dettaglio a prima vista puramente cronologico, acquista un emblematico colore teologico: vi si intravede in filigrana l’esperienza di Mosè al Sinai: “Mosè salì sul monte e la nube coprì il monte. La gloria del Signore venne a dimorare sul monte Sinai e la nube lo coprì per sei giorni. Al settimo giorno il Signore chiamò Mosè dalla nube” (Es 24,13-16).
Dunque sei giorni dopo i fatti di Cesarea di Filippo, ebbe luogo la trasfigurazione. Ci è stato proclamato il racconto nella versione di Marco, ma l’evento viene riportato anche da Matteo e da Luca: si tratta di testi “di una tale ricchezza che, se fanno la gioia del contemplativo, spesso mettono in imbarazzo l’esegeta e lo storico” (Léon-Dufour). Conviene quindi scomporre il brano nei vari elementi che lo strutturano, prima di contemplare l’evento in una visione unitaria. Il primo è il particolare cronologico dei “sei giorni dopo”, appena evidenziato.
Il secondo elemento è il monte alto. Nella storia delle religioni è sulle montagne che gli dèi hanno la loro residenza ed è lì, sulle alte cime, che il cielo incontra la terra. Il monte Sinai è il luogo della rivelazione per eccellenza, in cui Mosè ricevette le tavole della Legge, e dove anche Elia salì, a ritemprare la sua fede alle sorgenti della rivelazione del Signore (cfr. 1Re 19). Il monte della trasfigurazione viene identificato dalla tradizione nel Tabor, ma l’assenza di localizzazione nei sinottici è eloquente: la montagna in cui Dio viene a parlare al Figlio suo trasfigurato è il nuovo Sinai. Va còlta anche una intenzione neanche troppo velatamente polemica: scegliendo questo monte anonimo, Dio ha rigettato la piccola collina su cui era costruita Gerusalemme, il santo monte di Sion. Secondo la topografia teologica degli evangelisti, non sarà Gerusalemme il luogo dell’ultima rivelazione di Dio, ma la Galilea delle genti, anzi è l’al di là della Galilea che riceve ora la visita di Dio.
Il terzo elemento è lagloria: Gesù “si trasfigurò davanti a loro. Le sue vesti divennero splendenti, bianchissime”. Non si tratta tanto della tonalità di un colore, ma dello splendore della gloria divina che fa risplendere il volto di Gesù come il sole e fa brillare le sue vesti come la luce (Matteo). La gloria che Gesù, sei giorni prima, aveva appena annunciato a Cesarea per la fine dei tempi, quando “il Figlio dell’uomo verrà con gli angeli santi nella gloria del Padre” (Mc 8,38), viene ora anticipata sotto lo sguardo abbagliato dei tre testimoni. Se è vero che la gloria appartiene a Dio, unico essere glorioso in senso proprio, perché unico veramente santo, ora essa risplende sul volto di Gesù, non come un semplice riflesso della gloria di YHWH - come per Mosè - ma come lo splendore che rivela l’intima sua identità: egli è lo stesso Dio.
Accanto a Gesù appaionoMosè ed Elia: è il quarto dettaglio della teofania. Rappresentano rispettivamente la Legge e i Profeti. In particolare, Mosè, il portavoce di Dio, viene a salutare il profeta definitivo, da lui stesso annunciato (Dt 18,15); Elia doveva essere il precursore del Messia. Ambedue erano saliti al Sinai; con la loro apparizione su questo monte - il nuovo Sinai - annunciano che è giunto il tempo della nuova ed eterna alleanza.
Con la sua proposta di fare tre tende - è il quinto particolare - Pietro conferma il senso escatologico della visione: la tenda infatti era un segno della visita di Dio che viene ad abitare in mezzo al suo popolo (cfr. Os 12,10). Pietro vorrebbe quindi inaugurare il cielo sulla terra, perché l’apparizione di un giorno duri per sempre. Ma l’evangelista Marco annota: “non sapeva cosa dire, poiché erano stati presi dallo spavento”. Ora questa frase rassomiglia stranamente all’osservazione che segue il terzo tentativo, da parte di Gesù, di trovare conforto al Getsemani nei discepoli addormentati: “non sapevano che cosa rispondergli” (Mc 14,40). Le due scene sono affini: gli stessi testimoni privilegiati, lo stesso sbalordimento, qui davanti alla gloria, là davanti all’umiliazione di Gesù. Nei due casi i tre discepoli rimangono in presenza di un mistero incomprensibile.
Il sesto particolare della scena è la nube: “e venne una nube che li avvolse nella sua ombra”. La nube è il segno inequivocabile della manifestazione di Dio, come lo era stata sul Sinai, sulla tenda del convegno durante la marcia nel deserto, e sul tempio di Salomone, all’atto della consacrazione del nuovo edificio. La nube, che ricopre e protegge, è in qualche modo una tenda per Dio stesso: delle nubi, infatti, egli fa la sua tenda (cfr. Sal 18,12).
Infine, come ultimo elemento, va registrata la voce dalla nube: è la stessa voce già ascoltata al Giordano, che aveva presentato Gesù come il Figlio e il Servo del Signore. Ora a quelle parole si aggiunge il comando: “Ascoltatelo!”. Ai discepoli dubbiosi e timorosi, Dio in persona parla e dice che essi possono, devono ascoltare e obbedire, devono e possono avere fiducia in Gesù e seguirlo sulla via che ha intrapreso: è la via della croce che prevede la tappa del Golgotha, ma poi culminerà nella risurrezione.

2. Ad attualizzare il messaggio della trasfigurazione ci aiuta s. Paolo. L’apostolo lo sa e lo dice: soltanto nell’ultimo giorno il nostro povero corpo sarà trasfigurato per essere pienamente conformato al corpo glorioso di Cristo (cfr. Fil 3,21). Ma è già al presente che la vita di Gesù si manifesta nella nostra carne mortale (cfr. 2Cor 4,11.17), e la trasfigurazione di Gesù si compie in noi ogni giorno: “Noi tutti, a viso scoperto, riflettendo come in uno specchio la gloria del Signore, veniamo trasformati in quella medesima immagine, di gloria in gloria, secondo l’azione dello Spirito del Signore” (2Cor 3,18). L’evento della trasfigurazione “ha inaugurato un giorno ciò che rimane ogni giorno il compito del cristiano: lasciar irradiare il mistero pasquale nel presente del suo cammino doloroso, già prima della sua consumazione nella gloria (...)” (Léon-Dufour). Grazie a tale anticipazione della gloria definitiva in una esperienza precaria, continuamente minacciata, il cristiano sa bene che il cielo è disceso sulla terra, l’eternità è entrata nel tempo, mentre la tela della felicità viene intessuta con il filo del dolore, vissuto con fede.
Prima di concludere, non possiamo non fissare almeno alcune domande: c’è stato nella mia vita un momento in cui ho sperimentato una “trasfigurazione” di Gesù ai miei occhi, in cui l’ho visto finalmente per quello che egli veramente è: il Figlio di Dio, mio salvatore? da allora si è fatta sempre più frequente e intensa nella mia vita l’esperienza dell’ascolto della sua parola? vado via via assimilando il “pensiero di Cristo”, per vedere la storia come Lui, per giudicare la vita come Lui, per scegliere e amare come Lui, per vivere in Lui la comunione con il Padre e lo Spirito Santo? E agli altri dico solo quello che so su di Lui o soprattutto quello che ho imparato da Lui? Chi mi incontra, vede in me almeno qualche tratto di somiglianza con Gesù?
Ora, dopo aver ascoltato il Signore che ci ha parlato, siamo invitati ad incontrarlo nel segno del pane condiviso. La realtà del Cristo rimane ancora velata. Tuttavia l’eucaristia ci fa partecipare al movimento della sua vita: entriamo nella sua morte per accedere - nell’attesa della sua venuta - alla luce della sua risurrezione. Ed è già Pasqua.

Commento di Mons. Francesco Lambiasi
tratto da "Il pane della Domenica. Meditazioni sui vangeli festivi"

ΠΡΟΣ ΚΟΡΙΝΘΙΟΥΣ Α΄ 13
1εαν ταις γλωσσαις των ανθρωπων λαλω και των αγγελων αγαπην δε μη εχω γεγονα χαλκος ηχων η κυμβαλον αλαλαζον

2καν εχω προφητειαν και ειδω τα μυστηρια παντα και πασαν την γνωσιν καν εχω πασαν την πιστιν ωστε ορη μεθιστανειν αγαπην δε μη εχω ουθεν ειμι

3καν ψωμισω παντα τα υπαρχοντα μου καν παραδω το σωμα μου ινα καυχησωμαι αγαπην δε μη εχω ουδεν ωφελουμαι

4η αγαπη μακροθυμει χρηστευεται η αγαπη ου ζηλοι ου περπερευεται ου φυσιουται

5ουκ ασχημονει ου ζητει τα εαυτης ου παροξυνεται ου λογιζεται το κακον

6ου χαιρει επι τη αδικια συγχαιρει δε τη αληθεια

7παντα στεγει παντα πιστευει παντα ελπιζει παντα υπομενει

8η αγαπη ουδεποτε πιπτει ειτε δε προφητειαι καταργηθησονται ειτε γλωσσαι παυσονται ειτε γνωσις καταργηθησεται

9εκ μερους γαρ γινωσκομεν και εκ μερους προφητευομεν

10οταν δε ελθη το τελειον το εκ μερους καταργηθησεται

11οτε ημην νηπιος ελαλουν ως νηπιος εφρονουν ως νηπιος ελογιζομην ως νηπιος οτε γεγονα ανηρ κατηργηκα τα του νηπιου

12βλεπομεν γαρ αρτι δι εσοπτρου εν αινιγματι τοτε δε προσωπον προς προσωπον αρτι γινωσκω εκ μερους τοτε δε επιγνωσομαι καθως και επεγνωσθην

13νυνι δε μενει πιστις ελπις αγαπη τα τρια ταυτα μειζων δε τουτων η αγαπη

De la: florin_bad_boy2006, la data 2009-03-05 03:36:53EXACT CE VORBEAM MAI DEVREME,DOBITOCII SI TRADATORII VORBESC DESPRE ZEI CRUZI,NEMILOSI SI CRETINI,MULT INAPOIATI FATA DE ADEVARATII ZEI STRAMOSESTI,NU V-AR FI RUSINE,NESIMTITILOR,ATI UITAT CINE SUNTETI SI-ATI DEVENIT CRETINI SI TRADATORI CU TOTII?

Ce rautacios esti.
De ce? Ce ti-au facut tie crestinii??Ori esti posedat ???

Domnul este Pastorul meu.

De la: eclaudesvd, la data 2009-03-05 04:39:10 ΠΡΟΣ ΚΟΡΙΝΘΙΟΥΣ Α΄ 13
1εαν ταις γλωσσαις των ανθρωπων λαλω και των αγγελων αγαπην δε μη εχω γεγονα χαλκος ηχων η κυμβαλον αλαλαζον

2καν εχω προφητειαν και ειδω τα μυστηρια παντα και πασαν την γνωσιν καν εχω πασαν την πιστιν ωστε ορη μεθιστανειν αγαπην δε μη εχω ουθεν ειμι

3καν ψωμισω παντα τα υπαρχοντα μου καν παραδω το σωμα μου ινα καυχησωμαι αγαπην δε μη εχω ουδεν ωφελουμαι

4η αγαπη μακροθυμει χρηστευεται η αγαπη ου ζηλοι ου περπερευεται ου φυσιουται

5ουκ ασχημονει ου ζητει τα εαυτης ου παροξυνεται ου λογιζεται το κακον

6ου χαιρει επι τη αδικια συγχαιρει δε τη αληθεια

7παντα στεγει παντα πιστευει παντα ελπιζει παντα υπομενει

8η αγαπη ουδεποτε πιπτει ειτε δε προφητειαι καταργηθησονται ειτε γλωσσαι παυσονται ειτε γνωσις καταργηθησεται

9εκ μερους γαρ γινωσκομεν και εκ μερους προφητευομεν

10οταν δε ελθη το τελειον το εκ μερους καταργηθησεται

11οτε ημην νηπιος ελαλουν ως νηπιος εφρονουν ως νηπιος ελογιζομην ως νηπιος οτε γεγονα ανηρ κατηργηκα τα του νηπιου

12βλεπομεν γαρ αρτι δι εσοπτρου εν αινιγματι τοτε δε προσωπον προς προσωπον αρτι γινωσκω εκ μερους τοτε δε επιγνωσομαι καθως και επεγνωσθην

13νυνι δε μενει πιστις ελπις αγαπη τα τρια ταυτα μειζων δε τουτων η αγαπη

Vorbirea multa oboseste! Da vedem ca sti multe limbi.Si noi stim

De la: mariatu, la data 2009-03-05 09:42:33

De la: florin_bad_boy2006, la data 2009-03-05 03:36:53EXACT CE VORBEAM MAI DEVREME,DOBITOCII SI TRADATORII VORBESC DESPRE ZEI CRUZI,NEMILOSI SI CRETINI,MULT INAPOIATI FATA DE ADEVARATII ZEI STRAMOSESTI,NU V-AR FI RUSINE,NESIMTITILOR,ATI UITAT CINE SUNTETI SI-ATI DEVENIT CRETINI SI TRADATORI CU TOTII?

Ce rautacios esti.
De ce? Ce ti-au facut tie crestinii??Ori esti posedat ???

Florine hai prezinta-ne incredintarea ta!

IOEL 2

Sunati din trâmbitã în Sion! Sunati în gura mare pe muntele Meu cel sfânt, ca sã tremure toti locuitorii tãrii. Cãci vine ziua Domnului, este aproape! -
Ier 4.5;Ioel 2.15;Num 10.5-9;Ioel 1.15;Obad 15;Þef 1.14-15;

2 O zi de întuneric si negurã mare, o zi de nori si de întunecime. Ca zorile diminetii se întinde peste munti un popor mare si puternic, cum n-a mai fost din veac, si nici în vremurile viitoare nu va mai fi.
Amos 5.18-20;Ioel 1.6;Ioel 2.5-25;Exod 10.14;

3 Arde focul înaintea lui, si pâlpâie flacãra dupã el. Înaintea lui, tara era ca o grãdinã a Edenului, si dupã el este un pustiu sterp: nimic nu-i scapã.
Ioel 1.19-20;Gen 2.8;Gen 13.10;Isa 51.3;Zah 7.14;

4 Parcã sunt niste cai, si aleargã ca niste cãlãreti.
Apoc 9.7;

5 Vin uruind ca niste care pe munti, si pârâie ca o flacãrã de foc, când mistuie miristea; par o puternicã ostire, gata de luptã.
Apoc 9.9;Ioel 2.2;

6 Tremurã popoarele înaintea lor, si toate fetele îngãlbenesc.
Ier 8.21;Plîn 4.8;Nah 2.10;

7 Aleargã ca niste rãzboinici, se suie pe ziduri ca niste rãzboinici, fiecare îsi vede de drumul lui, si nu se abate din cãrarea lui.

8 Nu se împing unii pe altii, fiecare tine sirul, se nãpustesc prin sãgeti si nu se opresc din mers.

9 Se rãspândesc în cetate, aleargã pe ziduri, se suie pe case, si intrã pe ferestre ca un hot.
Ier 9.21;Ioan 10.1;

10 Înaintea lor se cutremurã pãmântul, se zguduie cerurile, soarele si luna se întunecã, si stelele îsi pierd lumina.
Ps 18.7;Isa 13.10;Ezec 32.7;Ioel 2.31;Ioel 3.15;Mat 24.29;

11 Domnul face sã tune glasul Lui înaintea ostirii Sale, cãci tabãra Lui este foarte mare, si cel ce împlineste cuvântul este puternic. Dar mare este ziua Domnului si foarte înfricosatã: cine o poate suferi?
Ier 25.30;Ioel 3.16;Amos 1.2;Ioel 2.25;Ier 50.34;Apoc 18.8;Ier 30.7;Amos 5.18;Þef 1.15;Þef ;Num 24.23;Mal 3.2;

12 "Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceti-vã la Mine cu toatã inima, cu post, cu plânset si bocet!
Ier 4.1;Osea 12.6;Osea 14.1;

13 Sfâsiati-vã inimile nu hainele, si întoarceti-vã la Domnul, Dumnezeul vostru. Cãci El este milostiv si plin de îndurare, îndelung rãbdãtor si bogat în bunãtate, si-I pare rãu de relele pe care le trimite.
Ps 34.18;Ps 51.17;Gen 37.34;2Sam 1.11;Iov 1.20;Exod 34.6;Ps 86.5.15;Iona 4.2;

14 Cine stie dacã nu Se va întoarce si nu Se va cãi? Cine stie dacã nu va lãsa dupã El o binecuvântare, daruri de mâncare si jertfe de bãuturã pentru Domnul, Dumnezeul vostru?
Ios 14.12;2Sam 12.22;2Imp 19.4;Amos 5.15;Iona 3.9;Þef 2.3;Isa 65.8;Hag 2.19;Ioel 1.9-13;

15 Sunati cu trâmbita în Sion! Vestiti un post, chemati o adunare de sãrbãtoare!"
Num 10.3;Ioel 2.1;Ioel 1.14;

16 Strângeti poporul, tineti o adunare sfântã! Aduceti pe bãtrâni, strângeti copiii, si chiar pruncii de la tâtã! Sã iasã mirele din cãmara lui, si mireasa din odaia ei!
Exod 19.10-22;Ioel 1.14;2Cron 20.13;1Cor 7.5;

17 Preotii, slujitorii Domnului, sã plângã între tindã si altar, si sã zicã: "Doamne, îndurã-Te de poporul Tãu! Nu da de ocarã mostenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce sã se zicã printre neamuri: "Unde este Dumnezeul lor?"
Ezec 8.16;Mat 23.35;Exod 32.11-12;Deut 9.26-29;Ps 42.10;Ps 79.10;Ps 115.2;Mic 7.10;

18 Domnul a fost plin de râvnã pentru tara Lui, si S-a îndurat de poporul Sãu.
Zah 1.14;Zah 8.2;Deut 32.36;Isa 60.10;

19 Domnul a rãspuns, si a zis poporului Sãu: "Iatã, vã trimit grâu, must si untdelemn proaspãt, ca sã vã sãturati de ele, si nu vã voi mai face de ocarã între neamuri.
Ioel 1.10;Mal 3.10-12;

20 Voi depãrta de la voi pe vrãjmasul de la miazã-noapte, îl voi izgoni spre un pãmânt fãrã apã si pustiu, îi voi împinge partea dinainte a ostirii lui în marea de rãsãrit, si coada ostirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica în sus, si mirosul lui de putregai se va înãlta în vãzduh, cãci s-a crezut grozav.
Exod 10.19;Ier 1.14;Ezec 47.18;Zah 14.8;Deut 11.24;

21 Nu te teme, pãmântule, ci bucurã-te si înveseleste-te, cãci Domnul face lucruri mari!

22 Nu vã temeti, fiare de pe câmp, cãci islazurile pustiei iarãsi vor înverzi, pomii îsi vor da roadele, smochinul si vita îsi vor da rodul lor.
Ioel 1.18-20;Zah 8.12;Ioel 1.19;

23 Si voi, copii ai Sionului, bucurati-vã si înveseliti-vã în Domnul, Dumnezeul vostru, cãci El vã va da ploaie la vreme, vã va trimite ploaie timpurie si târzie, ca odinioarã.
Isa 41.16;Isa 61.10;Hab 3.18;Zah 10.7;Lev 26.4;Deut 11.14;Deut 28.12;Iac 5.7;

24 Ariile se vor umple de grâu, vor geme tocitoarele si teascurile de must si de untdelemn,

25 vã voi rãsplãti astfel anii, pe care i-au mâncat lãcustele Arbeh, Ielec, Hasil si Gazam, ostirea Mea cea mare, pe care am trimis-o împotriva voastrã.
Ioel 1.4;Ioel 2.11;

26 Veti mânca si vã veti sãtura, si veti lãuda Numele Domnului, Dumnezeului vostru, care va face minuni cu voi, si poporul Meu niciodatã nu va mai fi de ocarã!
Lev 26.5;Ps 22.26;Lev 26.26;Mic 6.14;

27 Si veti sti cã Eu sunt în mijlocul lui Israel, cã Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, si nu este altul afarã de Mine. Si poporul Meu niciodatã nu va mai fi de ocarã.
Ioel 3.17;Lev 26.11-12;Ezec 37.26-28;Isa 45.5-22;Ezec 39.22-28;

28 Dupã aceea, voi turna Duhul Meu peste orice fãpturã; fiii si fiicele voastre vor prooroci, bãtrânii vostri vor visa visuri, si tinerii vostri vor avea vedenii.
Isa 44.3;Ezec 39.29;Fapt 2.17;Zah 12.10;Ioan 7.39;Isa 54.13;Fapt 21.9;

29 Chiar si peste robi si peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.
1Cor 12.13;Gal 3.28;Col 3.11;

30 Voi face sã se vadã semne în ceruri si pe pãmânt: sânge, foc, si stâlpi de fum;
Mat 24.29;Marc 13.24;Luc 21.11-25;

31 soarele se va preface în întuneric, si luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare si înfricosatã.
Isa 13.9-10;Ioel 3.1-15;Ioel 2.10;Mat 24.29;Marc 13.24;Luc 21.25;Apoc 6.12;Mal 4.5;

32 Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. Cãci mântuirea va fi pe muntele Sionului si la Ierusalim, cum a fãgãduit Domnul, si între cei rãmasi, pe care-i va chema Domnul.
Rom 10.13;Isa 46.13;Isa 59.20;Obad 17;Rom 11.26;Isa 11.11-16;Ier 31.7;Mic 4.7;Mic 5.3-8;Rom 9.27;Rom 11.5-7;

Domnul este Pastorul meu.

BOULE/BOUAO aici vorbim de TZIGANI si nu de RELIGIE

De la: luci15ian, la data 2009-03-05 12:58:33BOULE/BOUAO aici vorbim de TZIGANI si nu de RELIGIE

Hentz, ca ti-ai furat-o de la server. Baga postarea unde trebuie

"Vanity! Definitely my favourite sin."(John Milton) Work Shall Set You Free!

De la: luci15ian, la data 2009-03-05 12:58:33BOULE/BOUAO aici vorbim de TZIGANI si nu de RELIGIE

AI GRESIT ,DAR ORICUM, VB F URAT.

Domnul este Pastorul meu.

Diavolul...racneste ca un leu....nu stie pe cine sa sfasie.....mai are putin,si dinti -i vor cadea....viata Domnul -i va lua....sa ne rugam pentru sufletele lor.
Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului...ci izbavirea lui...

symy-apocalipsa.blogspot.ro

Intotdeauna vor fi in jurul nostru oameni care se simt lasati pe dinafara,ca un soarece fara gaura....

Maranatha

In ultima instanta,alegerea pe care fiecare trebuie sa o faca este intre speranta si disperare.Isus spune "Alege speranta"..

Maranatha

biblia.crestini.com/meditatie.php



Meditatia Zilei
Ioan 10:17


Tatal Ma iubeste, pentru ca imi dau viata, ca iarasi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine.


Fiul lui Dumnezeu era din veºnicie desfãtarea Tatãlui. În Ioan 1 ne este spus cã Fiul lui Dumnezeu e la sânul Tatãlui fapt care ne aratã legãtura intimã cu Tatãl. Sã nu credem cã aceastã expresie aratã vârsta de prunc a Fiului. NU. În Evrei 1.3 este scris cã El însuºi a fãcut toate lucrurile prin Cuvântul puterii Sale. În Evanghelia dupã Ioan (5.20) El însuºi ne spune cã Tatãl îl iubeºte. Cu ce bucurie trebuia sã se fi uitat Tatãl la Fiul. Fiecare cuvânt, fiecare lucrare, dãdea Tatãlui un motiv nou sã-L iubeascã; în toate El vedea îndeplinirea gândurilor Sale ºi Persoana Sa slãvitã. Aceeaºi dragoste a Tatãlui pentru pãcãtoºii pierduþi, umplea ºi inima Fiului. Ca pãcãtoºii sã fie salvaþi de pierzarea veºnicã trebuia neapãrat sã fie plãtit preþul pãcatelor. Plata pãcatelor este moartea. Când a venit în lume, Fiul a spus: „Iatã cã vin sã fac voia Ta” (Evr. 10.7). Fiul ºi-a dat singur ºi de bunã voie viaþa Sa. Iatã încã un temei care a sporit dragostea Tatãlui faþã de Fiul Sãu Preaiubit. El i-a dat puterea de a-ªi da viaþa pentru pãcãtoºi ca apoi sã ºi-o recapete. Domnul Isus a îndeplinit în totul voia lui Dumnezeu. Când totul era aproape îndeplinit, potrivit prorociei a strigat: „Mi-e sete!"
Apoi dupã puþine clipe ºi-a încredinþat viaþa în mâinile Tatãlui. Toate acestea trezesc în noi gândul de adorare, cãci ele s-au fãcut pentru noi. Aceastã ardere de tot a fost fãcutã pentru Dumnezeu ca jertfã de bun miros, iar pentru noi a fost o jertfã pentru ispãºirea pãcatelor noastre. Aceste scumpe adevãruri ne îndeamnã în orice moment sã-L adorãm pe Domnul nostru ºi sã-I mulþumim pentru aceastã lucrare.
„Dar vine ceasul, ºi acum a ºi venit când închinãtorii adevãraþi vor adora pe Tatãl în duh ºi adevãr cãci astfel de adoratori doreºte ºi Tatãl."
Eºti ºi tu un astfel de adorator al Marelui Mântuitor?

Domnul este Pastorul meu.

Meditatia Zilei
Rut 1:13


Nu fiicele mele! Eu sunt mult mai amarata decat voi, pentru ca mana DOMNULUI s-a intins impotriva mea.


În vremea „Judecãtorilor" poporul Israel a fost timp de 111 ani sub dominaþia popoarelor strãine. Din timp în timp Dumnezeu trebuia sã intervinã cu anumite mustrãri, deoarece poporul fãcea ceea ce socotea cã este bine în ochii proprii. Foametea a fost un mijloc de educare în mâna lui Dumnezeu. El a prezis-o încã din Deuteronom 11.17. Elimelec a cãutat sã evite aceastã mustrare a Domnului. El s-a dus în þara Moabului, despre ai cãrei locuitori Dumnezeu spusese sã nu intre nici unul în Adunarea Sa, ºi aceasta sã fie o lege veºnicã (Deut 23.3). Se pare cã Naomi, nevasta lui Elimelec era un element activ în aceastã acþiune ºi tocmai ea a trebuit sã recunoascã dezertarea din faþa Domnului ºi din ºcoala Sa. În þara Moabului, Naomi ºi-a îngropat bãrbatul. Ea a rãmas totuºi acolo ºi cei doi fii ºi-au luat neveste din aceastã tarã împotriva voii lui Dumnezeu. Au stat în þara Moabului aproape zece ani, dupã care au murit ºi cei doi fii. Când a auzit Naomi cã Dumnezeu a scãpat poporul sãu de foametea cea mare, s-a decis sã se întoarcã înapoi în Israel. Plecase în mare belºug, dar când a revenit în tarã a rãmas cu mâinile goale. Nurorile au vrut sã o însoþeascã, dar ea le-a spus sã se întoarcã în þara lor de baºtinã. Ele vãzuserã în casa lui Elimelec frica de Dumnezeu. Naomi a vorbit mult cu Rut dupã ce Orpa le-a pãrãsit. În toate ea nu a mustrat-o ºi nici nu a judecat zeii moabiþilor. În privinþa aceasta Naomi nu a fost o bunã mãrturie. Ajunsã la Betleem a mãrturisit cã Dumnezeu i-a fãcut grea situaþia ºi tot rãul a venit peste ea. Dar în Rut 2.20 a recunoscut cã mila lui Dumnezeu nu s-a depãrtat de la ea, ºi de aceea a putut sã revinã la Betleem ºi sã locuiascã în pãrtãºie cu poporul lui Dumnezeu. Toate cãile lui Dumnezeu sunt desãvârºite aceasta e marea concluzie la care a ajuns Naomi ºi la care trebuie sã ajungã fiecare copil al lui Dumnezeu. Ai ajuns ºi tu la aceastã sfântã concluzie?

Domnul este Pastorul meu.

Deuteronom 26,16-19
Moise a vorbit poporului sãu spunând: 16 "Astãzi Domnul Dumnezeul tãu îþi porunceºte sã împlineºti legile ºi poruncile lui, sã le pãzeºti ºi sã le împlineºti din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu. 17 Astãzi tu ai mãrturisit înaintea Domnului cã el va fi Dumnezeul tãu, cã vei umbla pe cãile lui, vei pãzi legile lui, poruncile ºi orânduielile lui ºi vei asculta de glasul lui. 18 ªi azi Domnul þi-a mãrturisit cã vei fi poporul lui, dupã cum þi-a spus, dacã vei pãzi poruncile lui. 19 El îþi va da întâietate în slavã, în faimã ºi în mãreþie, asupra tuturor popoarelor pe care le-a fãcut, ºi vei fi un popor sfânt, pentru Domnul Dumnezeul tãu, dupã cum þi-a promis".

Matei 5,43-48
În acel timp, Isus a spus ucenicilor sãi: 43 "Aþi auzit cã s-a spus: Sã iubeºti pe aproapele tãu ºi sã urãºti pe duºmanul tãu. 44 Eu însã vã spun: Iubiþi pe duºmanii voºtri, rugaþi-vã pentru cei care vã prigonesc ºi vã vorbesc de rãu, 45 ca sã fiþi fiii Tatãlui vostru din ceruri, care face sã rãsarã soarele sãu peste cei buni ºi peste cei rãi ºi sã cadã ploaia peste cei drepþi ºi peste cei nedrepþi. 46 Cãci dacã iubiþi pe cei care vã iubesc, ce rãsplatã veþi avea? Oare nu fac aceasta ºi vameºii? 47 ªi dacã îi salutaþi numai pe fraþii voºtri, ce faceþi mai mult? Oare nu fac aceasta ºi pãgânii? 48 Fiþi, aºadar, desãvârºiþi, precum Tatãl vostru ceresc desãvârºit este".

Biblia » Filipeni 1

Filipeni 1
1 Pavel si Timotei, robi ai lui Isus Hristos, cãtre toti sfintii în Hristos Isus, care sunt în Filipi, împreunã cu episcopii (Sau: priveghetori.) si diaconii:
1Cor 1.2;
2 Har vouã si pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru, si de la Domnul Isus Hristos!
3 Multumesc Dumnezeului meu pentru toatã aducerea aminte, pe care o pãstrez despre voi.
Rom 1.8-9;1Cor 1.4;Efes 1.15-16;Col 1.3;1Tes 1.2;2Tes 1.3;
4 În toate rugãciunile mele mã rog pentru voi toti, cu bucurie
5 pentru partea, pe care o luati la Evanghelie, din cea dintâi zi pânã acum.
Rom 12.13;Rom 15.26;2Cor 8.1;Filip 4.14-15;
6 Sunt încredintat cã Acela care a început în voi aceastã bunã lucrare, o va isprãvi pânã în ziua lui Isus Hristos.
Ioan 6.29;1Tes 1.3;Filip 1.10;
7 Este drept sã gândesc astfel despre voi toti, fiindcã vã port în inima mea, întrucât, atât în lanturile mele cât si în apãrarea si întãrirea Evangheliei, voi sunteti toti pãrtasi aceluiasi har.
Filip 1.17;2Cor 3.2;2Cor 7.3;Efes 3.1;Efes 6.20;Col 4.3-18;2Tim 1.8;Filip 4.14;
8 Cãci martor îmi este Dumnezeu cã vã iubesc pe toti cu o dragoste nespusã în Isus Hristos.
Rom 1.9;Rom 9.1;Gal 1.20;1Tes 2.5;Filip 2.26;Filip 4.1;
9 Si mã rog ca dragostea voastrã sã creascã tot mai mult în cunostintã si orice pricepere,
1Tes 3.12;Film 6;
10 ca sã deosebiti lucrurile alese, pentru ca sã fiti curati si sã nu vã poticniti pânã în ziua venirii lui Hristos,
Rom 2.18;Rom 12.2;Efes 5.10;Fapt 24.16;1Tes 3.13;1Tes ;1Tes 5;1Tes 23;1Cor 1.8;
11 plini de roada neprihãnirii, prin Isus Hristos, spre slava si lauda lui Dumnezeu.
Ioan 15.4-5;Efes 2.10;Col 1.6;Ioan 15.8;Efes 1.12-14;
12 Vreau sã stiti, fratilor, cã împrejurãrile în care mã gãsesc, mai degrabã au lucrat la înaintarea Evangheliei.
13 În adevãr, în toatã curtea împãrãteascã, si pretutindeni aiurea, toti stiu cã sunt pus în lanturi din pricina lui Isus Hristos.
Filip 4.22;
14 Si cei mai multi din frati, îmbãrbãtati de lanturile mele, au si mai multã îndrãznealã sã vesteascã fãrã teamã Cuvântul lui Dumnezeu.
15 Unii, este adevãrat, propovãduiesc pe Hristos din pizmã si din duh de ceartã; dar altii din bunãvointã.
Filip 2.3;
16 Acestia din urmã lucreazã din dragoste, ca unii care stiu cã eu sunt însãrcinat cu apãrarea Evangheliei;
Filip 1.7;
17 cei dintâi, din duh de ceartã vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca sã mai adauge un necaz la lanturile mele.
18 Ce ne pasã? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toatã inima, Hristos este propovãduit. Eu mã bucur de lucrul acesta si mã voi bucura.
19 Cãci stiu cã lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugãciunile voastre si prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos.
2Cor 1.11;Rom 8.9;
20 Mã astept si nãdãjduiesc cu tãrie cã nu voi fi dat de rusine cu nimic; ci cã acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslãvit cu îndrãznealã în trupul meu, fie prin viata mea, fie prin moartea mea.
Rom 8.19;Rom 5.5;Efes 6.19-20;
21 Cãci pentru mine a trãi este Hristos si a muri este un câstig.
22 Dar dacã trebuie sã mai trãiesc în trup, face sã trãiesc; si nu stiu ce trebuie sã aleg.
23 Sunt strâns din douã pãrti: as dori sã mã mut si sã fiu împreunã cu Hristos, cãci ar fi cu mult mai bine;
2Cor 5.8;2Tim 4.6;
24 dar, pentru voi, este mai de trebuintã sã rãmân în trup.
25 Si sunt încredintat si stiu cã voi rãmâne si voi trãi cu voi toti, pentru înaintarea si bucuria credintei voastre;
Filip 2.24;
26 pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, sã aveti în mine o mare pricinã de laudã în Isus Hristos.
2Cor 1.14;2Cor 5.12;
27 Numai, purtati-vã într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie cã voi veni sã vã vãd, fie cã voi rãmâne departe de voi, sã aud despre voi cã rãmâneti tari în acelasi duh, si cã luptati cu un suflet pentru credinta Evangheliei,
Efes 4.1;Col 1.10;1Tes 2;1Tes 4.1;Filip 4.1;1Cor 1.10;Iuda 3
28 fãrã sã vã lãsati înspãimântati de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadã de pierzare, si de mântuirea voastrã, si aceasta de la Dumnezeu.
2Tes 1.5;Rom 8.17;2Tim 2.11;
29 Cãci cu privire la Hristos, vouã vi s-a dat harul nu numai sã credeti în El, ci sã si pãtimiti pentru El,
Fapt 5.41;Rom 5.3;Efes 2.8;
30 si sã si duceti, cum si faceti, aceeasi luptã, pe care ati vãzut-o la mine, si pe care auziti cã o duc si acum.
Col 2.1;Fapt 16.19;1Tes 2.2

Domnul este Pastorul meu.

www.moldovacrestina.net/biserici/cum-sa-te-eliberezi-de-blesteme...

Articolul a fost publicat de Preot Vasile Filat la 25 Noiembrie 2008
Cum sã te eliberezi de blestemele vrãjitorilor?

Am primit urmãtoarea întrebare la care vin sã rãspund în acest articol:

Întrebarea mea e legatã de persoanele care se ocupã de îndeletniciri oculte, vrãji, blesteme. Am o ruda foarte apropiata familiei mele care se ocupa de câþiva ani cu aºa ceva, din invidie cred ca si lãcomie, ºi familia mea a aflat din mai multe surse ca multe aceste rele dorite sunt menite pentru noi (a împiedica cãsãtoria pentru mine, pãrinþilor sa nu le meargã bine la serviciu) si nu vreau sa pãcãtuiesc sa spun ca cred în aºa ceva, dar, pur si simplu, am observat ca de un timp nu merg lucrurile pe un ton normal ca de obicei ºi mã înspãimântã. Apoi la alþi vrãjitori care „desfac” nu se va duce nimeni din familia mea fiindcã ºtiu ce e un pãcat mare aºa ca aºi vrea sa ºtiu cum sa lupt concret in afara de rugãciune si post. Ce mai trebuie sã fac, de asemenea cit de mult poate dura rãul provocat de aºa peroane, cit de mult in timp (ani, luni, zile)? ªtiind ca dureazã situaþia aceasta de vreo 3-4 ani câte odatã mã ajunge disperarea. Daca pãrinþii mei nu sunt creºtini si eu da cum pot sa opresc rãul care vine spre familia mea?

Puterea rea a vrãjitorilor este o realitate

Nu conteazã dacã cred oamenii, sau dacã nu cred, este o realitate cã vrãjitorii acþioneazã cu puterea Satanei ºi pot face mult rãu. Iatã de ce Dumnezeu spune în Biblie astfel:


Sã nu fie la tine nimeni care sã-ºi treacã pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care sã aibã meºteºugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrãjitor, de descântãtor, nimeni care sã întrebe de cei ce cheamã duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sã întrebe de morþi. Cãci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului, ºi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tãu, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu sã te þii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tãu. (Deuterоnom 18:10-13)

Acolo unde oamenii se depãrteazã de Dumnezeu, aceste pãcate urâcioase iau mare amploare, ºi trebuie sã recunoaºtem cã avem vrãjitori ºi vrãjitoare în þara noastrã, care pricinuiesc mult rãu oamenilor. În copilãrie am vãzut multe vieþi ºi familii distruse prin vrãji ºi nu o singurã datã am vãzut cum în curte a venit o broascã legatã cu aþe roºii la picioare, sau aruncate prin curte pãr cu coarnele unui animal, sau alte obiecte. În articolul unde am povestit despre moartea mamei mele am relatat mai mult despre felul cum ne-a fost atacatã familia prin vrãjitoriile celor ce fãceau voia Satanei. Aºa cã nu am nevoie sã mã convingã cineva despre puterea vrãjitorilor ºi a uneltirilor lor rele.


Vrãjile ºi blestemele nu au putere asupra copiilor lui Dumnezeu

Când poporul Israel se aflau în drum spre Canaan ºi au ajuns la hotarele Moabului, Balaac, împãratul Moabiþilor a trimis pe solii sãi sã cheme pe vrãjitorul Balaam, ca acesta sã blesteme pe copiii lui Israel ºi sã facã vrãji împotriva lor. Apropo, este un lucru cunoscut cã ºi Hitler cu naziºtii au recurs la astfel de vrãjitori în declanºarea planurilor diabolice pe care le aveau. Dumnezeu i-a spus vrãjitorului Balaam sã nu plece cu solii ºi el nu a plecat prima datã, dar apoi, fiind invitat din nou, în lãcomie dupã averea promisã de Balaac, vrãjitorul Balaam a insistat ºi Dumnezeu l-a lãsat sã plece, spre ruºinea ºi nenorocirea lui. Ajuns în Moab, a încercat de trei ori sã blesteme pe Israel, dar de trei ori Dumnezeu l-a fãcut sã binecuvânteze. Toate detaliile sunt scrise în capitolele 22-24 din cartea Numeri. La prima încercare de a blestema pe Israel, Balaam a spus:


Cum sã blestem eu pe cel ce nu-l blestemã Dumnezeu? Cum sã defaim eu pe cel ce nu-l defaimã Domnul? (Numeri 23:8)

La a doua încercare de a blestema, Dumnezeu în pus în gura lui Balaam aceste cuvinte:


Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, Nici vrãjitoria împotriva lui Israel.. (Numeri 23:23)

Oricine a încheiat un legãmânt cu Dumnezeu prin credinþã în Domnul Isus Hristos ºi naºtere din nou, a devenit copilul lui Dumnezeu, aºa cum scrie în Evanghelia dupã Ioan:


(Isus) A venit la ai Sãi, ºi ai Sãi nu L-au primit. Dar tuturor clor ce L-au primit, adicã celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui Dumnezeu; nãscuþi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. (Evanghelia dupã Ioan 1:11-13)

Pentru cã suntem copiii lui Dumnezeu, suntem binecuvântaþi de Dumnezeu. El nu ne blestemã ºi nu dã voie la nimeni sã ne poatã blestema. Poate þi-a fost „legatã cununia”, adicã te-a fãcut cineva vrãji sã nu te poþi cãsãtori. Sã ºtii cã acele vrãji au putut sã aibã efect asupra ta pânã în clipa când ai încheiat legãmânt cu Domnul Isus. Acum, ele nu mai au nici o putere pentru cã tu eºti binecuvântatã de Dumnezeu. ªi dacã nu te-ai cãsãtorit încã, aceasta este pentru binele tãu, aºa cum spune Dumnezeu când zice:


De altã parte, ºtim cã toate lucrurile lucreazã împreunã spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, ºi anume, spre binele celor ce sunt chemaþi dupã planul Sãu. (Romani 8:28)

Cât timp dureazã rãul provocat de vrãjitorii?

Mult. Scriptura spune cã dureazã pânã când vine eliberarea pe care o poate da doar Dumnezeu. Când aduceau la Domnul Isus pe oamenii stãpâniþi de duhuri rele, nici odatã acele duhuri, sau draci, nu doreau sã pãrãseascã pe om ºi doar la porunca Domnului Isus îl lãsau în pace. Aºa este ºi cu blestemele, care nu sunt altceva decât uneltiri drãceºti cu implicarea puterii diavolului. Ele dureazã pânã când omul vine sã cearã eliberare de la Domnul Isus, ºi doar Mântuitorul poate da o eliberare deplinã.


Cum sã ajuþi pe cei ce sunt sub blestemele vrãjitorilor?

Când Apostolul Pavel i-a povestit împãratului Agripa despre întâlnirea pe care a avut-o cu Domnul Isus ºi felul cum s-a întors la Dumnezeu, el spunea cã Domnul Isus i-a spus aºa:


„Te-am ales din mijlocul norodului acestuia ºi din mijlocul Neamurilor, la care te trimit, ca sã le deschizi ochii, sã se întoarcã de la întuneric la luminã, ºi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; ºi sã primeascã, prin credinþa în Mine, iertarea de pãcate ºi moºtenirea împreunã cu cei sfinþiþi.” (Faptele Apostolilor 26:17-18)

Orice om care se aflã sub blestemele vrãjitorilor tot se aflã sub puterea satanei. Pentru a se elibera de sub aceastã putere, trebuie mai întâi sã deschidã ochii minþii ºi inimii lui ºi sã caute a cunoaºte ºi înþelege mesajul Evangheliei Domnului Isus Hristos aºa cum este scris pe paginile Sfintelor Scripturi. Apoi, din moment ce va înþelege cum poate fi eliberat, trebuie sã facã o alegere sã se întoarcã de la întuneric la luminã, ºi de sub puterea Satanei la Dumnezeu. Aºa va primi, prin credinþã în Domnul Isus, iertarea de pãcate ºi moºtenirea cu cei sfinþiþi. Aceasta ºi este pocãinþa. Aceasta se întâmplã la naºterea din noi. Nu existã o altã alternativã pentru oameni sau o altã posibilitate de a scãpa de blestemele sub care se aflã. Cei ce merg la alþi vrãjitori, care le promit eliberarea de sub blestem, nu fac decât sã-ºi agraveze starea ºi sã meargã din rãu în mai rãu. Noi putem sã le vorbim rudelor ºi sã-i îndemnãm sã primeascã mesajul Evangheliei, dar alegerea este dupã ei.

Cu mai mulþi ani în urmã am aflat despre o rudã care trãgea cãrþile ºi fãcea tot felul de alte vrãji. Imediat cum am aflat, am mers sã o confrunt cu adevãrul Sfintelor Scripturi. ªi ce credeþi? Mi-a spus cã nu este nimic rãu, cã uite aºa îºi poate întreþine familia, etc. Am avertizat-o ºi i-am spus cã urmeazã consecinþe grave pentru ea ºi pentru întreaga familie. Nu vreau sã dau detalii cu privire la consecinþele care i-au ºi ajuns, dar sunt foarte, foarte grave ºi toþi au ajuns foarte nenorociþi. Iar eu le-am vorbit atunci despre întoarcerea la Domnul Isus Hristos din toatã inima ºi ei au nesocotit. De fapt, nici acum nu este târziu, numai dacã ar vrea ei sã înþeleagã ºi sã se întoarcã de la întuneric la luminã ºi de sub puterea Satanei la Dumnezeu.

Ce vei face tu? Dacã eºti sub blestemul vrãjitorilor, aleargã la Domnul Isus, fã un legãmânt cu El, dã-þi viaþa în întregime Lui ºi Mântuitorul te va elibera ºi te va copleºi cu pacea, bucuria ºi fericirea pe care doar El o poate da. Spune la rudele tale care sunt sub aceste blesteme ca sã nu rãmânã în întuneric ci sã se întoarcã la Domnul Isus, care este Lumina lumii.

Domnul este Pastorul meu.

biblia.crestini.com/meditatie.php

Meditatia Zilei
Ioan 10:11


Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi da viata pentru oi.


Oare se mai gãseºte undeva un Pãstor aºa de Bun ca Domnul nostru? Cine îi iubeºte pe ai Sãi ca El? El a coborât din cer ºi a murit pe cruce pentru a salva pe oamenii pãcãtoºi care devin prin credinþã oiþele Sale. Noi îi aparþinem Lui formãm turma Sa, turmã care o paºte El însuºi. ªi din cauzã cã ne iubeºte cu atâta cãldurã, El merge în faþa turmei Sale ºi noi avem fericirea de a-L urma. Pe calea urmãrii Sale gãsim pãºune ºi desfãtare duhovniceascã. Da, El însuºi ne dã bucurii nespuse ºi ne îmbãrbãteazã. Celor care stau foarte aproape de El le dã o mãsurã plinã, care se revarsã cu bucurii. Oare nu vrei ºi tu ca Marele Pãstor sã-þi dãruiascã aceste bunuri? Sau suntem mulþumiþi cu o mãsurã mai micã? Atunci nu luãm din imensitatea Sa ºi sufletul nostru nu se bucurã de comuniunea cu El. Poate Domnul sã fie mulþumit cu noi? Desigur cã NU. El vrea sã fim în apropierea Sa ºi sã fim fericiþi. Noi am experimentat faptul cã nimic nu ne îmbãrbãteazã mai mult ca preocuparea noastrã cu Persoana Sa ºi dragostea Lui. Îmbãrbãtaþi de El, vom primi întotdeauna mai multã putere.
Oare nu se întâmplã câteodatã ca o oaie sã urmeze pe alt stãpân? Aceasta se întâmplã numai atunci când oaia e bolnavã, cãci în acea situaþie nu mai poate deosebi vocea strãinului ºi vocea Pãstorului cel Bun. O astfel de oaie a pãºunat în alte locuri decât acolo unde a fost îndrumatã de Pãstorul Divin. Ea credea cã are voie sã meargã ºi acolo odatã, dar s-a arãtat foarte repede cã a fost numai pentru rãul ei. În aceastã situaþie singurul remediu este revenirea la Domnul Isus în plinã supunere. El trateazã ceea ce este rãu ºi El vindecã urmãrile pãrtãºiei dintr-o legãturã nepotrivitã a credinciosului. Medicamentele Sale sunt foarte bune ºi de multe ori au efect imediat. Câteodatã însã trebuie sã suferim mai mult timp consecinþele pãcatelor noastre. Sã ne încredem tot mai puternic în Pãstorul cel Bun care ne va duce în sfânta Lui odihnã.

Domnul este Pastorul meu.

www.moldovacrestina.net/marturii/dupa-moartea-mamei-mele/

Articolul a fost publicat de Preot Vasile Filat la 6 Decembrie 2007

Dupã moartea mamei mele

Când mi-a murit mama, la 25 octombrie 1980, nu trecuse nici o lunã de când implinisem 9 ani. Ziua înmormântãrii ei a fost cea mai groaznicã zi din viaþa mea. La cimitir, am vrut sã sar dupã ea în mormânt ºi tot drumul cât am mers spre casã am plâns în mare disperare, iar tatãl m-a certat tot drumul ca sã nu mai plâng.

Seara, împreunã cu surorile mele, stãteam ºi priveam pozele mamei noastre ºi plângeam. Era unica fiinþã la care noi gãseam dragoste, mângâiere ºi protejare. Tatãl s-a purtat totdeuna ca un cãlãu cu mama ºi cu noi ºi acum ne simþeam rãmaºi singuri pe mâinile cãlãului nostru. Nu discutam aceasta, dar fiecare din noi avea aceleaºi simþãminte. În timp ce priveam pozele ºi plângeam, tatãl s-a apropiat ºi i-a spus sorei mai mare în auzul tuturor, urmãtoarele: “Lidia, tu trebuie sã mai aºtepþi cu cãsãtoria pentru cã primul trebuie eu sã mã cãsãtoresc.” Lidia avea doar 17 ani ºi nu fusese nici odatã cerutã în cãsãtorie, dar în acel moment disperat, nici prin cap nu putea sã-i treacã despre cãsãtorie sau nuntã. Noi am primit cuvintele tatãlui cu multã strângere de inimã, au fost o loviturã directã ºi foarte durã, drept în inimã. Am rãmas cu toþii nedumeriþi ºi nu ºtiam ce sã facem ºi ce sã spunem.

În urmãtoarele zile în casa noastrã era o atmosferã foarte grea ºi apãsãtoare. Motivul principal era acela cã mama noastrã nu mai era cu noi, iar noi toatã ziua ne gândeam doar la ea. Al doilea motiv care putea ºi mai multã presiune asupra noastrã era frica de tatãl ºi de “noutatea” adusã de el cu privire la însurãtoarea lui ce se apropia.

Într-o noapte, au venit cineva ºi l-au strigat pe tatãl nostru la poartã. El a ieºit ºi acolo au început sã-l batã. În frica ºi disperarea lui striga: “Lidia, Ileana, sãriþi în ajutor?” Ce ajutor putea el sã aºtepte de la douã fete de 17 ºi 15 ani, disperate ºi speriate de tot ce se întâmplase? Sãracele, de fricã, au sãrit, numai nu în ajutor. Au sãrit gardul la vecini în groaza care le-a apucat. Venise sã-l batã pe tatãl nostru fraþii unui tânãr care murise. Tatãl lucra paznic la baza petrolierã ºi toþi acei fraþi au furat niºte bare metalice, având o înþelegere mai dinainte cu tatãl. Nu ºtiu cum ºi ce s-a întâmplat, cã tatãl a încãlcat cumva înþelegerea lor ºi s-a luat dupã ei dupã ce au furat. Când fugeau de tatãl meu, fratele lor s-a împiedicat ºi cãzând s-a lovit de moarte cu o barã metalicã. Acum, fraþii venise în acea noapte sã se rãzbune. Tatã a reuºit cumva sã scape din mâinle lor ºi sã fugã. Eu nici nu-mi mai amintesc unde am fugit, dar îmi amintesc doar goaza care mã apucase ºi pe mine în acea noapte. Când ne-am adunat iar toþi în casã, tatãl a certat rãu ºi aproape sã le batã pe surorile mele pentru cã nu au sãrit în ajutorul lui ca sã-l scape din mâinle celor care venise sã-l batã.

Într-o zi Lenuþa, cea mai micã dintre surori, s-a dus la cimitir sã vopseascã crucea mamei ºi sã facã curat la mormânt. La întoarcere, tatãl a certat-o rãu ºi i-a spus cã ea a folosit acest motiv ca sã meargã în vizitã la rudele din partea mamei. El ne interzisese categoric sã mai mergem cineva vre-o datã la rudele mamei. Ne-a spus sã uitãm de ei toþi. Dar tocmai ei erau cei la care puteam gãsi grijã, mângâiere ºi înþelegere. Deci, când tatãl a început sã o certe pe Lenuþa pentru motivul cã a mers la cimitir fãrã voia lui, ea a început sã plângã ºi i-a zis cã atât timp cât mama a fost în viaþã a chinuit-o în toate felurile ºi acum nici nu ne mai dã voie sã mergem la ea la mormânt. Aceasta l-a înfuriat foarte tare, dar nu a bãtut-o pe Lenuþa ci încã odatã ne-a amininþat pe toþi cã ne va rupe picioarele dacã aude cã am mers la cineva din rudele mamei în vizitã.

De la o vreme însã, tatãl începuse sã le spunã surorilor mele la tot pasul sã meargã la rudele mamei, cã ele sã le poarte de grijã, etc. Pe mine nu mã încludea cu ele în aceasta pentru cã dorea sã mã þinã cu el, eu fiind unicul bãiat.

Urmãtoare mare loviturã primitã de noi a fost la 7 noiembrie, peste douã sãptãmâni dupã moartea mamei. Vecinul nostru care, locuia peste douã case ºi al cãrui nume era tot Vasile Filat, fãcea nunta unuia dintre copiii lui atunci. Nu-mi amintesc cu exactitate a cui nuntã era. Când au venit nuntaºii din partea mirelui, sau a miresei, nu ºtiu exact, tatãl meu a fost cel care a întâmpinat nunta cu cântec ºi joc în faþa întregului sat. Aceasta ne-a zdrobit de tot inimile. Era toamnã târziu, era frig ºi noi stam sub un gard privind aceastã scenã ºi nu ne venea a crede ochilor cã este realitate ce vedem. Când a venit tatãl acasã, iar a spus-o ºi mai apãsat cã trebuie surorile mele sã plece la rude. Ele aºa au ºi fãcut ºi m-au luat ºi pe mine cu ele spre marele lor risc ºi spre marea mea fericire.

Am mers la unchiul Nicolae, fratele mai mic al mamei, care abea era cãsãtorit. El ne-a primit ºi s-a îngrijit de noi cu toate cã îi venea greu. Nu a trecut multe zile ºi am auzit cã tatãl ºi-a adus altã femeie acasã. Vorbea tot satul despre aceasta. Pentru cã eram unicul bãiat, tatãl cãuta cu tot dinadinsul sã mã þinã pe mine împreunã cu el. Aºa cã a venit la ºcoalã ºi m-a luat cu el acasã. Mã simþeam ca un animal speriat prins în capcanã ºi cãutam orice prilej sã evadez. Când am întrat în casã, s-a apropiat de mine femeie pe care o adusese sã-i fie soþie. Ea era îmbrãcatã în aceiaºi hainã pe care o purta mama în ziua când mi-a spus cã s-a îmbolnãvit. Mi-am amintit cum venea mama pe drum atunci ºi cum era atât de frumoasã ºi plinã de bunãtate. Fãptura ei aducea atâta bucurie ºi mângâiere în sufletul meu de copil. De odatã m-a umplut o urã de nedescris. Aveam impresia cã dacã avea un cuþit în mâinã, aº fi lovit cu el ºi pe tatãl ºi pe femeia care a îndrãznit sã între în casa noastrã ºi sã îmbrace haina mamei mele. Femeia aceasta s-a apropiat sã mã sãrute ºi dupã sãrutarea ei mi-a venit sã vomit. Cu mare greu m-am stãpânit sã nu o fac. Am spus cã vreau sã ies pânã afarã, ºi de odatã am rupt-o din loc fugind din toate puterile mele la unchiul Nicolae unde ne oprisem cu toþii.

Dupã cazul acesta, tatãl a început sã mã vâneze ca sã mã aducã la el ºi sã rãmân cu el. Oriunde îl întâlneam pe strãzi o luam la fugã cât mã þineam picioarele. Cea mai mare fricã o aveam cã va veni la lecþie ºi atunci nu voi avea unde sã fug din clasã. El a venit de câteva ori ºi m-a luat de la lecþii, dar cum mi se ivea prima ocazie, iar fugeam. La un timp am început sã chitesc un geam din clasã pe care mã gândeam sã-l sparg ºi sã fug dacã mai vine iar tatãl sã mã ia.

Pentru cã aveam douã case alãturi, sora mea s-a dus sã cearã judecãþii sã ni se dea ºi nouã o casã. Acolo tatãl punea foarte multã presiune asupra ei ca sã mã dea pe mine lui.

Într-o zi, îmi amintesc cum au venit la unchiul Nicolae acasã douã mãtuºe ale noastre ºi au început sã o “convingã” pe Lidia sã mã dea tatãlui spunând: “Nu trebuie sã-l þii pe Vasilicã cu voi. El va creºte un ºarpe rãu ca ºi tatãl vostru ºi veþi avea doar probleme ºi chinuri din urma lui.” Sora mea plângea ºi nu spunea nimic. Unchiul Nicolae nu era acasã. Altã datã nu am mai auzit aceasta, dar am înþeles cã asupra sorei mele se punea multã, foarte multã presiune de acest fel.

Sora noastrã mai mare, Profira, era cãsãtoritã atunci, dar soþul ei era unul nu prea diferit de tatãl meu în felul cum se purta, aºa cã nu ne puteam aºtepta la nici un ajutor de la el. În loc sã se îngrijeascã de familie, el juca toþi banii la cãrþi ºi nu venea nopþile acasã. Sora noastrã trecea prin aceleaºi suferinte ca ºi noi. Mai târziu am aflat cã atunci când m-a luat la ei sã stau o lunã, în fiecare zi îi scotea ochii cã uite eu mânânc prea mult, ºi altele de felul acesta. Deci, fiind sub aceste presiuni ale mãtuºelor, ale tatãlui ºi ale împrejurãrilor grele în care ne aflam, se pare cã surorile mele au luat o hotãrâre sã mã dea la un orfelinat, dar nu înapoi tatãlui, pentru cã ele ºtiau ce însemna aceasta. Eu, fiind copil ºi naiv m-am bucurat când am auzit cã voi merge la orfelinat. Dar Dumnezeu m-a protejat ºi nu mi s-a împlinit “bucuria”.

Deja era hotãrât cã merg la orfelinat ºi seara, înainte de plecare mea, sora noastrã mai micã Lenuþa, a stat toatã noaptea, a despletit haine mai vechi pe care le gãsea ºi mi-a împletit un stan, o hainã pestriþã ca a lui Iosif. Numai cã haina lui Iosif era pestriþã pentru cã era una bogatã, iar haina mea era pestriþã pentru cã era din ultimele cãpeþelele de aþã ale sãrãciei noastre. Dimineaþa, Lenuþa mi-a dat stanul ºi eram foarte bucuros. Apoi, într-o torbã micã cafenie mi-au încãput toate hainile mele ºi eram gata sã ne pornim la orfelinat. Atunci, de odatã, sora mea Lidia s-a sculat în picioare, s-a dus la uºã, s-a rezemat cu mâinile de ambii uºori ºi plângea de nu mai putea sã se opreascã. (Nu pot sã-mi stãpânesc lacrimile în timp ce scriu aceste rânduri) Apoi, cu un glas foarte hotãrât a spus: “Vasilicã, eu îþi voi da ultima bucãþicã de pâine þie, dar de lângã mine nu te voi lãsa sã mergi nicãieri. ªi voi dovedi la toatã lumea cã din tine va ieºi OM ºi nu ceea ce spun ei. Nu vei pleca nicãieri niciodatã. Vei sta cu mine.” Aºa s-a anulat plecarea mea la orfelinat. Iatã cu ce sorã m-a binecuvântat pe mine Dumnezeu. Slãvit sã fie Numele Lui pentru cã El este Domnul care “ocroteºte pe cei strãini, sprijineºte pe orfan ºi pe vãduvã, dar rãstoarnã calea celor rãi. Domnul împãrãþeºte în veci; Dumnezeul tãu, Sioane, rãmâne din veac în veac! Lãdaþi pe Domnul!”

ªi pânã la acest caz ºi mai ales dupã el, de multe ori veneam acasã de la ºcoalã ºi o gãseam pe sora mea Lenuþa plângând în perne. Mã alipeam de ea ca sã se opreascã, dar ne trezeam cã plâneam pânã seara, pânã venea acasã de la servici Lidia. Ea ne mustra ºi ne certa de fiecare datã ºi apoi, tot ea ne mângâia ºi ne spunea: “Dragii mei, nu va fi totdeauna aºa. Nu putem schimba nimic, pe mama nu o mai putem aduce înapoi de unde a plecat. Trebuie sã supravieþuim. Nu putem sã plângem aºa zi ºi noapte. Viaþa este înainte ºi trebuie sã o trãim.” Ea ne spunea acestea, dar nici ea nu ºtia despre Domnul are ne privea atunci din ceruri, care ºtia viitorul nostru ºi care zice:

Cãci Eu ºtiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace ºi nu de nenorocire, ca sã vã dau un viitor ºi o nãdejde. Voi Mã veþi chema, ºi veþi pleca; Mã veþi ruga, ºi vã voi asculta. Mã veþi cãuta, ºi Mã veþi gãsi, dacã Mã veþi cãuta cu toatã inima. Mã voi lãsa sã fiu gãsit de voi, zice Domnul” (Ieremia 39:11-14)

Chiar dacã cuvintele de mai sus, au fost spuse de Dumnezeu poporului Israel într-un anumit context din istoria lor, se aplicau cu aceiaºi putere nouã atunci. Noi însã nu ºtiam atunci nimic de El. Urmeazã sã scriu în continuare despre anii de ºcoalã, apoi despre facultate, cum am ajuns sã-L cunosc personal pe Dumnezeu ºi cum El mi-a transformat radical viaþa

Domnul este Pastorul meu.

www.moldovacrestina.net/sfaturi-practice/ce-sa-faci-cand-nu-poti...


Ce sã faci când nu poþi ierta pe cei ce þi-au greºit?

Câteva zile în urmã, un tãnâr care arãta foarte apãsat, s-a apropiat de mine ºi mi-a spus cã vrea sã discute ceva personal, dar nu este încã gata sã o facã decât doar mai târziu. Am lãsat sã treacã timpul cerut de el ºi asearã am discutat. Chiar de la începutul discuþiei noastre a început sã-i tremure vocea ºi apoi tot corpul ºi aºa mi-a povestit problema lui. Când era copil, tatãl se îmbãta ºi îl bãtea tare, cu toate cã era un copil cuminte ºi învãþa bine la ºcoalã. Fiind bãtut, într-o zi a fugit de acasã ºi nu s-a întors mai multe zile. Nimeni nu l-au cãutat ºi când s-a întors acasã a vãzut cã nimeni nu a fost prea mult deranjat de faptul cã el plecase de acasã. A mai trecut timp ºi într-o dimineaþã a auzit cum tatãl i-a spus mamei “Nu mai putem sã fim ambii în familie. Ori eu ori el…” ºi se referea la copilul lui. Când a auzit aceasta, tânãrul a plecat de acasã ºi nu s-a întors decât peste 4 ani. A fost rãnit de cuvintele tatãul, dar a fost ºi mai mult rãnit de mama lui care nu a zis nimic, nu a fãcut nici cel mai mic efort sã-l apere. Tot acel timp l-a petrecut cu alþi minori ca el ºi printre criminali. Prin mila Domnului a fost protejat de droguri ºi de închisoare cu toate cã a fost tãiat cu cuþitul de trei ori ºi are multe alte rãni pe corp. Când s-a întors acasã, pãrinþii iar nu au reacionat nicicum. El însã, fiind mare, a devenit foarte abuzim ºi a început sã-l batã pe tatãl sãu pentru orice motiv. Acum pãrinþii lui nu mai sunt în viaþã, dar el nu-i poate nicicum ierta ºi aceasta îl apasã groaznic. Tânãrul a venit sã cearã ajutor ºi sfat cum sã scape de aceastã povarã ºi sã-i poatã ierta. ªtiu cã el nu este singurul. Foarte mulþi oameni sunt apãsaþi de faptul cã nu pot ierta pe cei ce le-au greºit. În acest articol vreau sã-i sfãtuiesc ºi sã-i învãþ din Cuvântul lui Dumnezeu cum sã-i ierte pe greºiþii lor.

Realizeazã cât de grav este pãcatul tãu
De obicei, oamenii sunt foarte “drepþi” cu privire la pãcatele altora, dar foarte toleranþi faþã de propriile pãcate. Chiar ºi în cazul descris mai sus. Tânârul este foarte apãsat de indiferenþa ºi asprimea care a experimentat-o din partea pãrinþilor, dar nu realizeazã ce mare pãcat a fãcut atunci când l-a bãtut pe tatãl sãu despre care Biblia spune:

Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, pentru ca sã þi se lungeascã zilele în þara, pe care þi-o dã Domnul, Dumnezeul tãu. (Exod 20:12)

Din perspectiva lui Dumnezeu, este o mare, foarte mare crimã ce a fãcut acest tânãr ºi este vrednicã de moarte aºa cum scrie imediat în urmãtorul capitol al cãrþii Exod.

Cine va lovi pe tatãl sãu sau pe mama sa, sã fie pedepsit cu moartea. (Exod 21:15)

Când realizezi starea pãcãtoasã proprie, vei putea uºor sã-i înþelegi ºi pe alþii sã aºa îi vei putea ierta.

Realizeazã iertarea lui Dumnezeu.
Evanghelistul Matei ne relateazã urmãtoarul caz:

Atunci Petru s-a apropiat de El (Isus), ºi I-a zis: “Doamne de câte ori sã iert pe fratele Meu când va pãcãtui împotriva mea? Pânã la ºapte ori?” Isus i-a zis: “Eu nu-þi zis pânã la ºapte ori, ci pânã la ºaptezeci de ori câte ºapte. De aceea, Împãrãþia cerurilor se aseamnã cu un împãrat, care a vrut sã se socoteascã cu robii sãi. A început sã facã socoteala, ºi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de talanþi de aur. Fiindcã el n-avea cu ce plãti, stãpânul lui a poruncit sã-l vândã pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, ºi tot ce avea ºi sã se plãteascã datoria. Robul s-a aruncat la pãmânt, i s-a închinat, ºi a zis: “Doamne, mai îngãduie-mã, ºi-þi voi plãti tot.” Stãpânul robului aceluia, fãcându-i-se milã de el, i-a dat drumul, ºi i-a iertat datoria. Robul acela, când a ieºit afarã, a întâlnit pe unul din tovarãºii lui de slujbã, care-i era dator o sutã de dinari. A pus mâna pe el, ºi-l strângea de gât, zicând: “Plãteºte-mi ce-mi eºti dator.” Tovarãºul lui s-a aruncat la pãmânt, îl ruga, ºi zicea: “Mai îngãduie-mã, ºi-þi voi plãti.” Dar el n-a vrut, ci s-a dus ºi l-a aruncat în temniþã, pânã va plãti datoria. Când au vãzut tovarãºii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult, ºi s-au dus de au spus stãpânului lor toate cele petrecute. Atunci stãpânul a chemat la el pe robul acesta, ºi i-a zis: “Rob viclean! Eu þi-am iertat toatã datoria, fiindcã m-ai rugat. Oare nu se cãdea sã ai ºi tu milã de tovarãºul tãu, cum am avut eu milã de tine?” ªi stãpânul s-a mâniat ºi l-a dat pe mâna chinuitorilor, pânã va plãtit tot ce datora. Tot aºa vã va face ºi Tatãl Meu cel ceresc, dacã fiecare din voi nu iartã din toatã inima pe fratele sãu.” (Evanghelia dupã Matei 18:21-35)

Este greu sã ne închipuim cum a putut robul din pildã sã procedeze astfel dupã ce a experimentat o iertare atât de mare. El nu a realizat iertarea care o primise pentru cã nu a realizat mila stãpânului. Cine nu a experimentat milã nu poate arãta milã faþã de alþii. Poate sã ierte însã, doar cel milostiv.

Primeºte dragostea lui Dumnezeu care dã putere de iertare
Când cineva crede din toatã inima în Domnul Isus, când îºi cere iertare de pãcatele proprii ºi încheie legãmânt cu El, Dumnezeu îi dã Duhul Sfânt. Dumnezeu vine sã locuiascã în acel om prin persoana Duhului Sfânt. Odatã cu Duhul Sfânt primim ºi dragostea lui Dumnezeu care ne face în stare sã iertãm orice nu ne-ar fi fãcut oamenii, aºa cum scrie în Biblie când zice:

Însã nãdejdea aceasta nu înlaºã, pentru cã dragostea lui Dumnezeu a fost turnatã în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. (Romani 5:8 )

Din momentul naºterii din nou, omul se va lãsa condus de Duhul Sfânt ºi de aceastã dragoste a lui Dumnezeu care a fost turnatã în inima lui ºi care va ierta totul.

Cât de grav este pãcatul tãu la adresa lui Dumnezeu ºi la adresa altor oameni. Dacã te-ai judeca pe tine cum îi judeci pe alþi oameni, ai putea sã te ierþi? Dumezeu este gata sã te ierte dacã vii la El cu pocãinþã prin credinþã în Isus Hristos. Primeºte iertarea Lui ºi iartã pe greºiþii tãi. Iartã-i din toatã inima.

Articolul a fost publicat de Preot Vasile Filat la 19 Decembrie 2007

Domnul este Pastorul meu.

symy-apocalipsa.blogspot.ro

De la: symy1, la data 2009-03-08 10:33:37

Multumesc, pupici si flori pt 8 MARTIE, NU?

Domnul este Pastorul meu.

Fragmentul face parte din cartea : "Radacina celor drepti"


Autor : A.W.Tozer



Un filosof german a spus cu mulþi ani în urmã cã un om, cu cât are mai mult în inima lui, cu atât mai puþin va cere din lumea exterioarã; nevoia excesivã de sprijin din exterior este dovada falimentului omului interior.
Dacã lucrul acesta e adevãrat (ºi eu cred cã este), atunci înclinaþia excesivã de astãzi pentru orice formã de distracþie sau amuzament este dovada cã viaþa lãuntricã a omului modern e într-un declin serios. Omul de rând de astãzi nu posedã nici un reazem moral interior, nici un izvor în propriul sãu piept, nici o putere interioarã care sã-l ridice deasupra nevoii de mijloace psihologice de excitare care sã-i dea curajul de a trãi mai departe. El a devenit un om care duce o viaþã de parazit asupra lumii, retrãgându-se din anturajul lui, incapabil sã existe fãrã stimularea pe care i-o oferã societatea.

Filozoful Schleiermacher a fost de pãrere cã sentimentul de dependenþã stã la rãdãcina oricãrei religii, ºi cã oricât de sus s-ar putea ridica viaþa spiritualã, ea trebuie totdeauna sã înceapã cu o simþire profundã a unei mari nevoi pe care numai Dumnezeu o poate satisface. Dacã acest simþ de nevoie ºi un sentiment de dependenþã se aflã la rãdãcina religiei naturale, nu este greu sã vedem motivul pentru care marele zeu Amuzament este venerat de atâþia oameni. Cãci sunt milioane de oameni care nu pot trãi fãrã amuzament; o viaþã fãrã vreo formã de distracþie este pentru ei pur ºi simplu de neconceput; ei tânjesc dupã minunata relaxare oferitã de niºte profesioniºti ai amuzamentului ºi dupã alte forme de narcotice psihologice tot aºa cum îºi aºteaptã un toxicoman injecþia zilnicã cu heroinã. Fãrã aceste mijloace, ei nu au curajul de a face faþã existenþei.

Oricine posedã un sentiment omenesc normal nu va avea de obiectat nimic împotriva bucuriilor simple ale vieþii sau împotriva unor forme inofensive de distracþie care pot contribui la relaxarea nervilor ºi la înviorarea minþii epuizate de muncã intelectualã. Asemenea lucruri, dacã sunt folosite cu înþelepciune, pot fi o binecuvântare. Devoþiunea exclusivã faþã de distracþie, ca fiind o activitate majorã pentru care ºi prin care trãieºte omul, este cu totul altceva.

Abuzul unui lucru inofensiv în sine este esenþa pãcatului. Creºterea perioadei pe care o ocupã distracþia în viaþa omeneascã este un semn rãu, o ameninþare pentru sufletul omului modern. S-a fãcut din distracþie un spectacol de sute de milioane de dolari, ºi ea posedã o putere mai mare asupra raþiunii ºi caracterului omului decât orice altã influenþã educativã de pe pãmânt. Iar ceea ce nu prevesteºte nimic bun în toatã aceastã chestiune este cã puterea ei este aproape exclusiv negativã, degenerând viaþa interioarã ºi scoþând afarã gândurile legate de gloria eternã care ar umple sufletele oamenilor dacã ei ar medita în mod corespunzãtor asupra lor. S-a ajuns la o adevãratã religie care-ºi þine adepþii captivi într-o fascinaþie ciudatã; ºi, printre altele, ea a devenit o religie împotriva cãreia este periculos astãzi sã vorbeºti.


Timp de secole, Biserica s-a opus cu tãrie oricãrei forme de distracþie lumeascã, pentru cã ºi-a dat seama ce era ea – o invenþie pentru risipirea timpului, un refugiu în care sã se adãposteascã cineva în faþa vocii deranjante a conºtiinþei, o stratagemã de abatere a atenþiei de la responsabilitatea moralã.
De aceea a fost Biserica ponegritã fãrã menajamente de cãtre fiii acestei lumi. Dar de câtva timp s-a sãturat de ponegrire ºi s-a dat bãtutã. Ea pare sã fi ajuns la concluzia cã, dacã nu-l poate învinge pe marele zeu Amuzament, poate la fel de bine sã fie aliatã cu el ºi sã tragã cel mai mare folos posibil din puterea lui. Astfel, astãzi avem priveliºtea uimitoare cã milioane de dolari sunt turnaþi în ocupaþia sau întreprinderea nelegiuitã de a furniza distracþie pãmânteascã pentru aºa-numiþii fii ai cerului. În multe locuri, distracþia religioasã scoate rapid afarã lucrurile serioase ale lui Dumnezeu. Multe biserici de astãzi au ajuns sã fie ceva mai puþin ca niºte biete teatre, în care niºte „producãtori” de mâna a treia îºi vând mãrfurile de calitate proastã cu deplina aprobare a unor lideri evanghelici care pot chiar sã citeze un text biblic în apãrarea infracþiunii lor.
ªi nu prea îndrãzneºte nimeni sã-ºi ridice vocea împotriva ei.

Marele zeu Amuzament îºi distreazã adepþii mai ales prin aceea cã le spune poveºti. Dragostea pentru poveºti – o caracteristicã tipicã a copilãriei – a pus stãpânire în aºa mãsurã pe minþile sfinþilor înapoiaþi mintal din zilele noastre, încât nu puþini oameni reuºesc sã ducã o viaþã comodã prin aceea cã spun povestiri ºi le oferã în diferite forme celor din bisericã. Ceea ce este firesc ºi frumos la un copil poate fi ºocant atunci când persistã la un adult, ºi cu atât mai mult când apare în sanctuar ºi încearcã sã treacã drept religie adevãratã.

Nu este oare un lucru ciudat ºi de mirare cã, într-o epocã în care umbra distrugerii atomice planeazã asupra lumii, iar venirea lui Cristos s-a apropiat, aºa-ziºii discipoli sau adepþi ai Domnului se dedau la amuzamente religioase? Cã la o orã în care este atât de mare nevoie de sfinþi maturi, cete uriaºe de credincioºi se întorc la copilãria spiritualã ºi la strigãtele dupã jucãrii religioase? „Ia aminte, Doamne, la ceea ce a venit peste noi: uitã-Te ºi vezi ruºinea noastrã … Coroana ne-a cãzut de pe cap: vai de noi cã am pãcãtuit! De aceea ne este inima fãrã putere; din cauza acestor lucruri ne sunt ochii înceþoºaþi” (Plângerile 5:1,16,17). Amin. Amin

Domnul este Pastorul meu.