Sa ne cunoastem credinta ortodoxa

De la: gabita07_n, la data 2009-04-10 01:30:34

Maria,



Isus e principiul trait in mod absolut.Radicalismul Lui Isus e bazat pe principii, pe care chiar El le-a creat.Si iubirea, si binele si credinta sunt principii,dar toate sunt inglobate si armonizate in persoana Lui.Isus de fapt ,poate nici nu e inteles in profunzimea adevarului Sau.Si de aceea se cauta subiecte adiacente (dezbatute in biserici) care sa compenseze lipsa intelegerii si sa constituie totusi o vietuire crestina.Ori acest lucru nu se poate pentru ca am priva continutul de substanta.Esenta crestinismului e Isus si poate de aceea a esuat crestinismul,ca nu a tinut cont de esenta.
Cel mai important aspect ,e sa gasim Viata.Si aici e un paradox,pentru ca de fapt nu ne deosebim mult de evrei.Ei cautau un Mesia potrivit conceptiilor lor,dar noi pe care Isus Il cautam? Cred ca cea mai mare reforma pe care o poate face o religie nu e aceea legata de simboluri,zile,alimentatie etc.,ci aceea a redescoperirii Lui Isus.Si cum toate se implinesc in Isus ,vom gusta din imparatia cerului eliberati de desertaciunea unei gandiri stereotipe.

G�bi�a, un lucru pe care orice istoric serios al perioadei nou-testamentale �i-l poate spune este c� nu exista atunci (dar nici �nainte de fapt) o singur� sau o anumit� concep�ie mesianic� (ca �i cum societatea iudaic� din vremea lui Iisus ar fi fost un bloc monolit), ci exista mai degrab� o pluralitate mesianic�, neconturat� rigid �i deschis� multor posibilit��i. A�a c�, oric�t de clare ni s-ar p�rea acum textele profetice citate de Noul Testament �n sprijinul mesianit��ii lui Iisus, adev�rul e c� nici m�car contemporanii s�i care �l admirau sau �l urmau (ca s� nu mai spun de cei care �l criticau) nu puteau �ine pasul cu inov�rile aduse de Iisus voca�iei mesianice.

De la: mari_uka, la data 2009-04-10 09:28:49

De la: shlomo_imre, la data 2009-04-10 04:40:29

De la: lizucaus, la data 2009-04-09 18:57:12Mari,ca feedback,e adev�rat.Trebuie s� g�sim drumul c�tre noi �nșine,trebuie s� ne g�sim liniștea interioar�,pentru a ne putea simți �mpliniți.

Prima oara cand nu adorm citindu-ti lungile povestiri!Exagerez!Eknath Easwaran ar fi mandru de tine!

stii ce zic eu...ar fi bine sa mai citim si cartile lui Eknath Easwaran ....

Maria, nu prea v�d cu ce ar putea Eknath Easwaran (�i cei 8 pa�i ai s�i spre infinit) ilumina discursul cre�tin autentic (spre deosebire de cel sincretist)!

Dup� p�rerea mea, comentariul s�u asupra Predicii de pe Munte (ca multe alte comentarii mistice de altfel) poate fi �ntr-adev�r un �ndrum�tor spre �n�elepciune (la fel ca studiul lui Gandi, s� zicem), dar predica-program cu care Iisus �i �ncepe misiunea mesianic� �n lume este cu totul altceva � mult mai cu-picioarele-pe-p�m�nt, mai politic �i social orientat, mai reformist din punct de vedere religios � �i nu ar trebui confundat� cu o colec�ie de adev�ruri atempora.

Rostirile acelea de fapt � al�turi de parabolele sale t�ioase, miracolele �nconjurate de controverse �i gesturile profetice vestind m�nia dumnezeiasc� � �l duc pe Iisus �n sala Gabata �i apoi pe dealul Golgotei...

Acasa Noutati Anunturi Audio S.O.S. Abonare Despre noi

Lazare, suflete, vino afara!

Postat de admin pe 10 Apr 2009 la 06:06 pm | Categorii: Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Meditatii duhovnicesti, Triodul si Postul cel Mare, T�lcuiri ale textelor scripturistice Print

lazarus2.jpg

* [listen] Troparul Sambetei lui Lazar si al Floriilor - Man. Putna
* [listen] Axionul din Sambata lui Lazar - Anghelos
* Mormantul lui Lazar din Betania
* Evanghelia Invierii lui Lazar

lazar.JPG
LAZAR, ADICA� EU

In Lazar, cel mort de patru zile, ne regasim insesi sufletele noastre omorate de patimi, de energiile ucigase ale duhurilor necurate carora le dam drepturi asupra-ne prin pacat, peste care am asezat apoi, pecetluindu-ne moartea, piatra de mormant a indreptatirii, a suficientei, a superficialitatii, a indaratniciei, intr-un cuvant: a ne-pocaintei. Asa ca, atunci cand Hristos striga cu glas mare, inainte de a merge spre Patima Sa, �Lazare, vino afara!�, pe noi ne striga! Pe noi ne cheama afara din duhul pustiitor si ucigas al lumii acesteia �moderne�, din inchistarea egoismului, a mandriei si a incapatanarii noastre, noua ne cere sa iesim din impietrire, din nesimtirea sufleteasca, sa ne scuturam de toate legaturile rautatii, ale desertaciunilor, ale duhului lumesc si de toate complicitatile cu idolii de astazi, sa inviem din lancezeala calduta a comoditatilor si prejudecatilor mintii noastre autonome.

Noi, de multe ori, stam intr-o asteptare nedefinita ca ceva miraculos sa ni se intample, din afara, ca Dumnezeu sa faca ceva extraordinar si sa ne schimbe fara nici o osteneala din partea noastra. Si totusi� putem face si ceva mai mult decat sa asteptam! Ce mai asteptam, de fapt, cand Mantuitorul e aici de atata timp si ne striga cu durere: Vino afara!

Dar nu cumva am inceput sa ne iubim mormantul, pestera, f�iile care ne leaga strans de pamant? Nu cumva noi ne si tinem strasnic de piatra pe care El vrea s-o ridice de pe noi? Nu cumva a inceput sa ne placa insusi mirosul putreziciunii noastre? Poate ca si pocainta noastra ajunge sa fie �estetizata� si �intelectualizata� si sa ajungem ca �estetismul� si �cerebralismul� sa ne imbratiseze pervers si propria moarte?

Multi dintre noi, �produse� ale unei civilizatii a desfraului si a rasfatului narcisist, emancipata de sub randuielile simplitatii, �produse� ale unei culturi foarte �destepte� si prea putin intelepte, ratacim zi de zi printre cuvinte, teorii si imagini� si cu ele ne amagim ca traim, cu ele ne facem suportabila moartea sufletului, cu toate miasmele ei.

Riscul pentru noi, �oamenii de teorie� (cum ne numea p. Arsenie Boca) este sa fim un fel de bolnavi de cancer, care nu (mai) cauta vindecarea, ci care sunt pasionati doar de a-si investiga, radiografia si analiza cat mai minutios tumoarea. Cu doctorul Providential langa noi, preferam aceasta voluptate morbida a complacerii�

�Lazare, suflete, vino afara din tine! Vreau sa-ti dau Viata cea adevarata, nu mai dormi si nu te mai narcotiza cu surogate! Vino la Mine, Cel singur Viu!�

www.razbointrucuvant.ro/2009/04/10/lazare-suflete-vino-afara/

Caracterul f�r� �n�elepciune poate mult, dar inteligen�a f�r� caracter nu valoreaz� nimic - Cicero

www.monitorulexpres.ro/arhiva_foto/poze/tumb/Lazar_Invierea.jpg" />

Caracterul f�r� �n�elepciune poate mult, dar inteligen�a f�r� caracter nu valoreaz� nimic - Cicero

De la: adipopa, la data 2009-04-11 01:20:37

De la: mari_uka, la data 2009-04-10 09:28:49

De la: shlomo_imre, la data 2009-04-10 04:40:29

De la: lizucaus, la data 2009-04-09 18:57:12Mari,ca feedback,e adev�rat.Trebuie s� g�sim drumul c�tre noi �nșine,trebuie s� ne g�sim liniștea interioar�,pentru a ne putea simți �mpliniți.

Prima oara cand nu adorm citindu-ti lungile povestiri!Exagerez!Eknath Easwaran ar fi mandru de tine!

stii ce zic eu...ar fi bine sa mai citim si cartile lui Eknath Easwaran ....

Maria, nu prea v�d cu ce ar putea Eknath Easwaran (�i cei 8 pa�i ai s�i spre infinit) ilumina discursul cre�tin autentic (spre deosebire de cel sincretist)!

Dup� p�rerea mea, comentariul s�u asupra Predicii de pe Munte (ca multe alte comentarii mistice de altfel) poate fi �ntr-adev�r un �ndrum�tor spre �n�elepciune (la fel ca studiul lui Gandi, s� zicem), dar predica-program cu care Iisus �i �ncepe misiunea mesianic� �n lume este cu totul altceva � mult mai cu-picioarele-pe-p�m�nt, mai politic �i social orientat, mai reformist din punct de vedere religios � �i nu ar trebui confundat� cu o colec�ie de adev�ruri atempora.

Rostirile acelea de fapt � al�turi de parabolele sale t�ioase, miracolele �nconjurate de controverse �i gesturile profetice vestind m�nia dumnezeiasc� � �l duc pe Iisus �n sala Gabata �i apoi pe dealul Golgotei...

Adi, o mica intrebare...cum poti sa-ti gasesti linistea cand te afli intr-un conflict de ordin psihologic si emotional cu o persoana , tu constientizezi acest conflict, vrei sa-l repari, dar de la persoana respectiva nu gasesti intelegere si nici deschidere pentru rezolvarea conflictului? Adica ce atitudine trebuie sa am? Am tot dat semne de rezolvare a conflictutului si ca feedback din partea celuilalt nu primesc nici macar un raspuns? Ce trebuie sa fac? M-am si rugat pentru asta...dar lipsa unui raspuns da in mine alte conflicte interioare...si nu stiu cum sa le rezolv....Ce ar trebui sa fac? Ma poate ajuta careva..va cer ajutorul!

De la: mari_uka, la data 2009-04-11 15:34:40

De la: adipopa, la data 2009-04-11 01:20:37

De la: mari_uka, la data 2009-04-10 09:28:49

De la: shlomo_imre, la data 2009-04-10 04:40:29

De la: lizucaus, la data 2009-04-09 18:57:12Mari,ca feedback,e adev�rat.Trebuie s� g�sim drumul c�tre noi �nșine,trebuie s� ne g�sim liniștea interioar�,pentru a ne putea simți �mpliniți.

Prima oara cand nu adorm citindu-ti lungile povestiri!Exagerez!Eknath Easwaran ar fi mandru de tine!

stii ce zic eu...ar fi bine sa mai citim si cartile lui Eknath Easwaran ....

Maria, nu prea v�d cu ce ar putea Eknath Easwaran (�i cei 8 pa�i ai s�i spre infinit) ilumina discursul cre�tin autentic (spre deosebire de cel sincretist)!



Dup� p�rerea mea, comentariul s�u asupra Predicii de pe Munte (ca multe alte comentarii mistice de altfel) poate fi �ntr-adev�r un �ndrum�tor spre �n�elepciune (la fel ca studiul lui Gandi, s� zicem), dar predica-program cu care Iisus �i �ncepe misiunea mesianic� �n lume este cu totul altceva � mult mai cu-picioarele-pe-p�m�nt, mai politic �i social orientat, mai reformist din punct de vedere religios � �i nu ar trebui confundat� cu o colec�ie de adev�ruri atempora.



Rostirile acelea de fapt � al�turi de parabolele sale t�ioase, miracolele �nconjurate de controverse �i gesturile profetice vestind m�nia dumnezeiasc� � �l duc pe Iisus �n sala Gabata �i apoi pe dealul Golgotei...

Adi, o mica intrebare...cum poti sa-ti gasesti linistea cand te afli intr-un conflict de ordin psihologic si emotional cu o persoana , tu constientizezi acest conflict, vrei sa-l repari, dar de la persoana respectiva nu gasesti intelegere si nici deschidere pentru rezolvarea conflictului? Adica ce atitudine trebuie sa am? Am tot dat semne de rezolvare a conflictutului si ca feedback din partea celuilalt nu primesc nici macar un raspuns? Ce trebuie sa fac? M-am si rugat pentru asta...dar lipsa unui raspuns da in mine alte conflicte interioare...si nu stiu cum sa le rezolv....Ce ar trebui sa fac? Ma poate ajuta careva..va cer ajutorul!

�i m� rog frumos, de ce nu po�i ignora...pur �i simplu?!

Dac� persoana respectiv� �nseamn� foarte mult pentru tine, atunci cea mai bun� metod� este s� �l/o convoci la o discu�ie sincer�, �n care s� spui tot ce ai pe suflet. De ce s� te chinui a�tept�nd ceva ce poate s� nu mai vin�??? �n loc s� speri, mai bine ai o discu�ie sincer� �i dup� modul �n care �i se r�spunde....��i va fi clar pozi�ia lui/ei.

Dar asta este doar p�rerea mea. Eu sunt mai franc� �i am obiceiul, �n loc s� a�tept "pic� par� m�l�ia��", s� spun exact cum v�d eu lucrurile �i ce vreau sau ce simt. Consider c� este timp �i energie pierdut�...s� tot a�tept ca cineva s� "ghiceasc�" ceea ce eu doresc!

C�nd toat� lumea g�nde�te la fel �nseamn� c� nimeni nu g�nde�te.

Poporul de imparati din tara nimanui



Astazi, popoarele care au daruit lumii marile civilizatii ori au disparut (sumerienii, persii, vechii egipteni, incasii...), ori, comparativ cu gloria trecuta, vegeteaza (grecii, italienii, olandezii, spaniolii, portughezii, englezii, turcii, arabii etc.). Noi, cei nascuti din ciocnirea a doua civilizatii care au modelat fata Lumii Vechi, traco-daca si romana, nu am avut inca momentul nostru de stralucire. Ba parca, cel putin teritorial, traim intr-un regres continuu!
Suntem un popor nascut batran, sau neterminat, spun unii, popor vegetal, proclama altii! Strainii sunt de vina si faptul ca ne-am nascut in calea rautatilor, proclamam noi! Sau greaua mostenire a trecutului, sustine fiecare generatie, lamentandu-se ca nu sunt vremurile sub oameni, ci bietul om sub vremi si refuzand sa priceapa ca omul nu poate fi sub vremi, ci tot sub oameni, sub alti oameni care au avut taria sa-si supuna vremurile! Si niciodata nu ne-am pus intrebarea de bun-simt... Dar noi, noi chiar nu avem nici o vina?
Strainii ne resping pentru ca au ceva cu noi sau pentru ca nu pot sa ne inteleaga? Dar noi, noi ii intelegem, oare? Am facut ceva concret sa-i intelegem si sa ne facem intelesi? Ii vorbim strainului, adesea copilul sau chiar nepotul nostru, la scara Istoriei, in limba lui si pe coordonatele mentalului lui, sau in limba noastra si coordonatele gandirii noastre intortocheate, de ghiuj batran si sfatos chiar si cand cere? Se impaca vreunul dintre noi cu ideea de a fi doar simplu soldat al datoriei si nu un Napoleon genial in toate, gata sa gaseasca solutii si sa dea sfaturi oricui, la orice, oricand si in oricare imprejurare? Se simte vreunul dintre noi in stare sa si primeasca lectii, nu numai sa dea? Vrem cu adevarat sa invatam despre si de la altii si sa-i invatam, la randul nostru, cate ceva despre noi? Stim si, daca stim, recunoastem oare cine suntem cu adevarat?
De ce?
Ne tragem seva, ca popor statornic, in aceasta parte a Lumii Vechi, dintr-o semintie care era, pentru antici, cea mai numeroasa dupa aceea a inzilor. O semintie care, considera Herodot cu doua milenii si jumatate in urma, ar fi putut fi de neinfrant si cu mult mai puternica decat toate semintiile pamantului! Ar fi putut fi, dar nu a fost! De ce? Nu numai ca inaintasii nostri nu au durat un imperiu care sa supuna lumea, dar si-au pierdut treptat bastina!
Spatiul nord tracic, spatiu al etnogenezei romanesti, cuprins intre Dunarea de Mijloc si Adriatica, Nipru si Marea Neagra, Carpatii Padurosi si Albania, Kosovo, nordul Greciei (linia Skok-Jirecek-Philippide), a explodat in puzderie de insule gravitand de jur imprejurul continentului nord-dunarean (Adolf Armbruster), redus la ceea ce, la 1 decembrie 1918, s-a numit Romania Mare. Si erodarea a continuat: am pierdut Tisa cu Jula, Seghedinul si Debretinul, Timocul si vestul Banatului in 1920, Moldova de est si de nord, cu Tara Hertei, in 1940, Vlahia Dristorului care s-a dus, tot in 1940, dupa fosta Vlahie care este Tara lui Asan, Insula Serpilor in 1948... De ce, daca vitejia nu ne-a contestat-o niciodata nimeni? Si nici dreapta judecata! De ce, daca inaintasii nostri au fost cei mai viteji si cei mai drepti dintre traci (Herodot)?
In evul mediu romanesc nici un proiect de cruciada nu ne-a ocolit, imparatul latin de Constantinopol, Henri de Hainaut (1206-1216), fiind incredintat ca romanii erau oamenii... cei mai temuti si cei mai tari ai intregului Imperiu, ba chiar ai pamantului! Si nici un papa, rege ori imparat catolic n-a imaginat o cruciada antiotomana fara Magna Valahia (Marea Tara a Romanilor, Mapamondul Borgian, sec. XV) sau blocul dacic (1595, Barton, agent englez la Poarta). De ce, daca s-a temut insusi Soliman (Magnificul, dupa Anton Verancsics) sa ne atace in 1526, cand a desfiintat Ungaria, sau in 1529, cand a indraznit sa asedieze Viena, de ce, cand in prima conflagratie mondiala, Occidentul, prin Georges Clemenceau, declara in fata poporului roman imi scot respectuos palaria, am pierdut treptat aproape totul? De ce am castigat batalii dupa batalii, dar am pierdut de fiecare data razboiul? De ce vitejii traco-daci si-au pierdut rand pe rand pamanturile in fata legiunilor Romei, intre 146 i.Hr. si 106 d.Hr.? De ce, daca erau superiori aproape tuturor popoarelor si aproape egali cu grecii (Cassius Dio), si-au pierdut limba, mare parte din obiceiuri, traditii, intr-un cuvant cultura, capotand in fata civilizatiei romane? Si daca tot si-au impletit destinul cu al semintiilor mediteraneene, de limba si cultura latina, venite in Dacii ex toto orbe Romano (Eutropius), de ce poporul rezultat din impletire n-a mostenit de la romani tenacitatea, disciplina, acceptarea ordinii si supunerii fata de porunci (Strabon) care, racordate calitatilor lor nationale, aceleasi ca si ale romanilor, i-ar fi facut stapanii lumii? De ce i-au influentat ei pe cuceritori, o data deveniti cetateni ai republicii si militari, legiune dupa legiune proclamandu-si comandantul imparat si indreptandu-se de la Dunare spre Roma, cu vechea netemere de moarte a poporului nemuritorilor (Herodot, Ovidiu, Pomponius Mela, Strabon)? De ce n-am suportat, ca germanicii, ideea unui conducator pe care sa-l urmam? De ce, inteligenti fiind si autori individuali de planuri perfecte, niciodata aproape duse la bun sfarsit, n-am durat o putere care sa infrunte veacurile? De ce imparatii basmelor noastre, Ros Imparat, Verde Imparat etc. in realitate sunt simpli cnezi de sate, de ce Fetii nostri Frumosi au alergat dupa himere si tinerete fara de batranete sau viata fara de moarte, nu dupa concret, chiar daca fetele noastre l-au preferat pe Catalin Luceafarului? De ce taranii nostri si-au spus pruncilor coconi, adica fii de imparat, si nevestelor lor cocoane, de ce voievozii s-au numit dominus - domn, purtand mantia de purpura si coroana imperiala? De ce, avand ca indivizi toate calitatile si stapanind un pamant atat de bogat, a carui dulceata l-am preschimbat in Eden pentru latrones gentium din toate timpurile, am fost si suntem condamnati sa fim vesnic poporul sarac din tara bogata? De ce, darzi si razboinici, adevarata intruchipare a lui Marte (Ovidiu), ne-am topit in popoarele moderne vecine, constituite pe pamantul nostru, cu sangele nostru curgandu-le prin vene, cu trasaturile noastre, dar cu alte apucaturi in spatele pavezei ridicate de limbi straine noua, pe care le-am insusit uitandu-ne stirpea? De ce suntem romani dar si, in parte, unguri, secui, ceangai, bulgari, sarbi, croati, sloveni, slovaci, cehi, hutuli si, de foarte curand, ucraineni? De ce buciumele si doinele noastre plang? De ce intotdeauna in baladele noastre eroul moare acceptandu-si cu fatalism destinul? De ce la trei romani doi se intorc intotdeauna impotriva celui de-al treilea? De ce, beneficiind de uriasul bagaj de cunostinte tehnice si inventivitate mostenit de la inaintasii traco-romani, am durat o civilizatie a lemnului in Tara de piatra? De ce noi, urmasii cetatenilor Romei care au cladit Europa, noi artefact al istoriei, suntem astazi invitati sa intram alaturi de urmasii barbarilor in casa comuna care a fost, in fapt, casa noastra? De ce din bagajul de intelepciune mostenit ne-am facut lozinci doar din proverbele ce accepta fatalitatea: Apa trece pietrele raman!, Capul plecat, sabia nu-l taie!, Fa-te frate cu dracul pana treci puntea! s.c.l., sugrumandu-ne in numele lor, in fasa, eroii?

Si fara sa ne gandim ca, apa trecand, roade piatra care in timp se tot micsoreaza, ca nu e nevoie ca sabia sa desprinda capul care va fi strivit de cizma straina pusa pe grumaz si ca, o data pe punte, diavolul ne va arunca de fiecare data in hau! De ce ne-am impiedicat eroii sa-si urmeze destinul? Din pizma care, potrivit cronicilor, l-a ucis si pe Domnul Unirii? Ca nu cumva sa sara cizmarul peste calapod? De ce ne place sa ne punem in frunte prosti, pentru a putea sa-i batjocorim apoi cum ne vine la gura, aratandu-ne superioritatea doar prin vorbe? Si de ce vedem intotdeauna doar paiul din ochii altora si niciodata barna din propriii ochi? De ce la noi prostul moare intotdeauna de grija altuia? De ce n-am acceptat niciodata principiul omul potrivit, la locul potrivit? De ce clamam nevoia de Tepes, dar admitem ca hotul neprins e negustor cinstit? De ce admitem transformarea hotilor in negustori cinstiti si a tradatorilor in eroi, gratulandu-i cu invidie cu un Bravo lui, baiat destept! Cine poate, oase roade!? De ce generatie dupa generatie ne confruntam, in saracie cu lustru, exact cu aceleasi probleme, refacem ca Sisif drumul la infinit, cand solutia era mostenita? De ce sfarsim la batranete prin a deveni exact ceea ce uram mai mult in tinerete, pentru ca generatia urmatoare sa o ia de la capat, cu speranta ca, daca strange cureaua un pic, o sa-i fie bine candva, la pastele cailor sau, mai curand, pe lumea cealalta? Vulturii nu vaneaza muste!, ne-au lasat diata mosii si exact asta facem, nascandu-ne si murind, generatie dupa generatie, in una si aceeasi vesnica reforma, care ne scoate periodic gunoaiele la suprafata, ca furtuna ce rascoleste fundul apelor adanci, fiindca mandria ne-a impiedicat de fiecare data sa incepem cu inceputul - cu acel strop de intelepciune care spune Cunoaste-te pe tine insuti! Si, cunoscandu-ne, ne-am fi dat seama ca tragedia noastra incape intreaga in cinci vorbe - Sa moara si capra vecinului!
Avem tot ce ne trebuie sa cladim piramide, dar constructia noastra nu depaseste stadiul de plan, fiindca de mii de ani ne amagim cu minciuna ca Pe-al nostru steag e scris Unire,/ Unire-n cuget si-n simtiri! Noi, cei care sarim intotdeauna cu usurinta nevastuicii dintr-o extrema in cealalta! Votand schimbarea cu eterna majoritate zdrobitoare de 99,98%! De ce, scapati de marxism, de patriotardism, ne aruncam astazi, cu bucuria prostului, intr-un nou tip de internationalism, la fel de antiuman ca si cel proletar? Chiar nu putem trai fara isme?
Ce ne lipseste?
Cheia insucceselor noastre dintotdeauna nu sta in suma defectelor noastre care, trecand pe prim-plan la elite, ne saboteaza interesul national, aceleasi defecte sesizate de Herodot in veacul V i.Hr., de Mauricius in veacul VI d.Hr., de Kekaumenos in 1078, de mii de tineri reformatori ai natiei sau de observatori straini pe care ne grabim sa-i huiduim si chiar de noi insine, atunci cand ne analizam la rece clasa politica in cuvinte identice pe parcursul a doua milenii si jumatate: umbla pe toti sa-i insele si minte strasnic si fura mult, jurandu-ne zilnic cu juraminte infricosate - si isi calca usor juramintele si facand si fratii de cruce, si cumetrii, inchipuindu-si ca prin aceasta ii vor insela pe cei mai simpli! Cheia se afla in cuvintele lui Herodot - sub o conducere unitara! Sub o conducere unitara, semintia inaintasilor nostri si a noastra ar fi putut deveni de neinfrant si cu mult mai puternica decat toate semintiile pamantului!
Dar de cate ori au acceptat inaintasii nostri si noi insine unitatea in istorie? De ce ala si nu eu? De circumstanta l-au acceptat pe Burebista in fata asaltului Romei si, cand Cezar a pierit, de Maur n-a mai fost nevoie! Porniti pe un drum, uniti in interes national s-au gasit intotdeauna, de-a doua zi, unii mai cu idei, care au actionat independent si contrar, din pozitie subalterna. Decebal tradat si parasit, Vitalian tradat si ucis, Gelu parasit si uitat, Ahtum tradat si ucis si asa mai departe Vlad Dracul, Vlad Tepes, Ion Voda, Mihai Viteazul, Constantin Brancoveanu, Horea, Tudor, Avram Iancu, Ion Antonescu etc. Au rezistat ca lideri la romani cei foarte norocosi si cei ce au stiut sa-i scurteze de cap pe hicleni: Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Petru Rares si ceilalti, dar acestora li s-a dus vestea de degraba varsatoriu de sange nevinovat. Tara a ramas aceeasi si a indurat mai departe, suportandu-si fatalist boierii pe care Macarie ii definea la 1538, pentru eternitate, drept minti oarbe pentru cele ce vor veni, dornici doar sa-si insuseasca averi ale altora, iar pe ale lor sa le inmulteasca cu mijloace nedrepte, prea rar saturandu-se de nesfarsita reforma si sculandu-se impotriva balaurilor care ne inghit de vii (Tudor Vladimirescu)! Ba chiar acceptand periculoasa idee ca nu am fost si nu suntem in stare sa facem nimic decat sub bici!
Soarta noastra ar fi fost alta si va putea fi alta daca am fi inteles ori vom intelege ca, in numele interesului national, ar fi trebuit sau va trebui, o data decizia luata si liderul ales, sa actionam unit si nu numai prin vorbe, de la opinca la vladica, pentru telul propus, fara sa acordam prioritate intereselor personale sau de grup. Dovada ca, in ce priveste trezirea constiintei nationale, doua milenii de istorie, de experiente catastrofale, de pierderi irecuperabile, de la Herodot citire, n-au schimbat intr-adevar nimic sta in plangerea reformistilor de la 1769, care-si doreau exact ce ne dorim si noi, astazi: In patru parti ale lumii/ Pre numiti era romanii/ ca sunt escusiti la fire/ Dar n-au intre ei unire./ Si dintr-a lor neunire/ Va veni a tarii peire. (Istoria Tarii Romanesti da la let 1769)
Iar daca cei ajunsi, cel mai adesea pe nemerit, in fruntea bucatelor au subordonat aproape intotdeauna interesul national lacomiei, setei de putere, ambitiilor lor meschine, poporul s-a facut in egala masura vinovat de a se fi complacut, adaptandu-se fara ambitii oricarei situatii si facand din complacere si adaptabilitate un modus vivendi. In 1736-1739, unul din cumplitele razboaie ruso-austro-turce, decise sa rezolve Chestiunea Orientala (nerezolvata nici astazi cu toate bombardamentele pacifiste din Kosovo), ne-a insangerat pentru a mia oara tara, excese deosebite petrecandu-se in Banat, acolo unde romanii luptasera atat in armata romano-germana, cat si in armata turca si, cei mai multi, pe cont propriu, ca haiduci impotriva colonistilor catolici. Cu stupoare notau agentii imperiali ca, la hore, duminica, jucau alaturi tarani, haiduci si soldati romani in uniforme nemtesti sau otomane, chiuind Tine Doamne tot asa, nici cu turcu, nici cu neamtu! Tine Doamne tot asa! Haosul devenise stare naturala, iar urmasii cuceritorilor Lumii Vechi - un popor de supravietuitori!
Tradarile si ambitiile personale, lipsa de unitate au facut ca planul unirii tuturor romanilor, conceput atunci, la jumatatea veacului XVIII, sa tot fie amanat, pana cand Europa s-a incaierat, miza fiind tocmai bogatiile noastre, si razboiul Crimeii a pus capat celei de-a n-a Noi Ordini continentale, introdusa cu tunul de Sfanta Alianta. Condusa de tineri cu pregatire militara, dar si scoliti in revolutiile europene, generatia pasoptista a reusit sa-si impuna vointa vechilor boieri si sa realizeze, dintr-o fictiune numita Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei, printr-o lupta tenace, in perioada 24 ianuarie 1859-11 decembrie 1861, unirea reala, intr-un singur stat numit Romania. Cum? Ne dezvaluie secretul scrisoarea din 13 ianuarie 1856 a lui Mihail Kogalniceanu catre C.A. Rosetti: Am indemnat pe toata lumea, si sper sa fi reusit, ca fiecare sa lase deoparte orice dusmanie, orice parere de mana a doua si sa ne tinem hotarat si uniti sub marele si nobilul steag al Unirii!
Printr-un efort de vointa surprinzator, care a dovedit ca se poate, unitatea a rezistat atunci pana la implinirea obiectivului Unirii, avand deci ca liant camarazii de arme si idei, dar a capotat ulterior in fata magicului cuvant Reforma. Proiectul de reforma agrara din 1862 i-a facut pe cei ce purtau in suflet germenul parvenirii si demonul lacomiei sa devina peste noapte, din marxisti, boieri. Este cazul lui I.C. Bratianu, daca nu artizanul, cel putin sufletul Monstruoasei coalitii care a dus la rasturnarea ctitorului Romaniei moderne, Alexandru Ioan I Cuza, punand sub semnul intrebarii insasi Unirea in perioada 11 februarie-10 mai 1866!
In locul lui Cuza, care a acceptat sacrificiul de dragul interesului national, a fost adus un strain si inoculata criminala idee ca nu suntem in stare sa ne guvernam singuri. Ca ne trebuie un mediator strain pentru a realiza ceva! Nemaivorbind de faptul ca noi, cei nascuti intr-o republica devenita imperium mundi, am acceptat reintoarcerea de la democratie la barbarie prin regalitatea reintrodusa, intr-o Europa unita si civilizata, de germanici (franci, ostrogoti, vizigoti, vandali, saxoni) la inceputurile evului intunecat!
Uitam adesea, datorita meritelor minore incontestabile ale lui I.C. Bratianu, in continuarea operei cuzistilor de modernizare a structurilor statale, ca, la apusul carierei, el a fost, alaturi de Carol I, artizanul si semnatarul unui tratat secret de alianta a Romaniei cu Austro-Ungaria (Viena, 18/30 octombrie 1883), indreptat nu numai impotriva Frantei, Marii Britanii si Rusiei, dar si a interesului national care cerea eliberarea teritoriilor celor patru milioane de romani supusi de Ungaria dualista genocidului etnic si cultural si Unirea lor cu tara! Ca o ironie a sortii insa, cel ce va relua munca lui Mihail Kogalniceanu si Cuza, in perspectiva primei mari conflagratii mondiale, avea sa fie tocmai fiul sau, Ionel Bratianu, adevaratul artizan, alaturi de Regina Maria, al Marii Uniri din 1918. Cu diplomatie, dar si duritate, el a explicat generatiei sale ca in chestiunile cele mari, in acele de ordin moral care stapanesc viitorul unui neam, de care sunt legate interesele lui supreme de onoare si de nationalitate, nu pot fi preturi de tocmeala, nu pot fi motive de oportunitate ca sa te hotarasca a le compromite, coborandu-te de pe taramul inalt si sigur al principiilor. Oricare ar fi vicisitudinile zilelor si anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora rasplatirii!
De ce era necesara o astfel de punere la punct? Pentru ca adevarul in privinta elitei noastre politice din primele decenii ale veacului trecut, elita idealizata de urmasii sai intru totul de astazi, difera de ceea ce ni s-a inoculat prin educatie. Si, fara cunoasterea acestui adevar, am ajuns sa facem scump platita greseala din 1996, cand ne-am dat pe mana celor 15 000 de specialisti, adica a propriilor noastre himere! In cuvinte cumplit de actuale, unul dintre analistii politici lucizi facea, din interior, radiografia elitei politice romanesti a anilor 1914-1919, definind-o drept Turn Babel... in care cele mai scarboase ambitii cautau sa-si faca jocul la adapostul declamatiilor patriotice... Toata lumea facea politica europeana si nimeni romaneasca, adica toata lumea se preocupa de soarta Europei si nimeni de a Romaniei.
Romanii se imparteau in francofoni si germanofili si cereau intrarea noastra imediat in razboi, dupa cum simpatiile lor se indreptau spre unii sau spre altii din beligeranti, fara sa se ocupe de interesele romanesti. Nimeni nu mai simtea romaneste! (C. Argetoianu)
Daca am fi cunoscut si acceptat acest adevar, am mai fi fost oare nevoiti sa o luam de la capat sau sa suportam oracaiala bicisnica a unor falsi profeti botezati analisti politici? Fiindca Europa nu a permis Unirii celei Mari, platita cu un milion de martiri, carora, in loc de Remembrance Day, le dam astazi Valentine's Day, sa existe decat 20 de ani, dupa care, in anul tradarii generale 1940, cand diplomatii lesinau ca midinetele, semnandu-i decesul, cand regele, politicienii si generalii si-au pus limba in ghips, armata Tarii, neprimind ordinul de lupta s-a retras de la toate fruntariile fara sa fi tras (suprema umilinta!) un foc de arma! Cu o singura exceptie - maiorul Valeriu Carp, simplu comandant de batalion, care s-a jertfit interesului national, oprindu-i pe rusi cu foc in fata Putnei! Iar rasplata i-a fost pe masura! Proclamat de rusi criminal de razboi, figureaza inca pe lista infamiei in tara in care o justitie chioara i-a declarat eroi pe spionii defectori care, vanzand secrete economice si militare, n-au tradat poporul roman, ci pe Ceausescu (!!!!!).
In aceeasi situatie se afla Reintregitorul, militarul care a reinviat virtutea romana, angajandu-i pe romani intr-un razboi national, fara aliati consfintiti prin tratate! Si a facut-o ridicand prin proclamatia Catre romani, din ianuarie 1941, steagul lui Mihai Kogalniceanu, Cuza si Ion Bratianu: Fii om, fii drept si recunoaste ca deasupra ambitiilor si intrigilor si urilor este Patria, este vesnicia Neamului si ca acolo trebuie sa ne intalnim intotdeauna chiar daca nu ne intelegem de fiecare data! (Ion Antonescu). Pentru ca nu Unirea pamanturilor noastre intr-un tot a fost cheia de bolta a edificiului nostru national, ci unirea in cuget si-n simtiri, unitatea care ne-a lipsit aproape intotdeauna si ne lipseste si astazi cand suntem pe cale sa cedam pentru eternitate parti din putinul ramas, fara sa ne punem, orbi la colapsul spre care ne indreptam ca neam, intrebari...
Ai voie?
Ai voie in dispretul majoritatii, urmand doar propriul interes, sa calci in picioare jertfa generatiilor trecute si viitorul generatiilor nenascute? Ai voie sa te substitui lui Dumnezeu, decizand unilateral ca binele general nu tine de vointa majoritatii dispretuite, ci de vointa celor putini si (auto)alesi, despre a caror moralitate si calitati reale ar fi multe de spus? Ai voie sa vinzi in detrimentul interesului national suflete de romani, pamant romanesc, paduri, pasuni, ape, fabrici, holde, mine, drumuri, flote, banci? Gandeste-te, spunea geniul national si el hulit astazi de epigoni, ca Tara aceasta este rodul muncii unor zeci de generatii si ca apartine altor zeci de generatii care vor veni (Mihai Eminescu). Iar interesul national este liantul fara de care ne-am inceta existenta ca fiinta etnica, este coloana noastra vertebrala, este ceea ce ne face demni si egali in randul celorlalte natiuni, amintindu-le ca avem si noi o misie a implini in lume (Nicolae Balcescu). Cu singura conditie de a ne tine hotarat si uniti sub steagul lui! Cine s-a saturat de Romania este liber sa plece unde o vedea cu ochii! Dar fara pamantul mortilor nostri si al pruncilor nostri nenascuti, pe talpi! Pentru ca nimeni nu are dreptul sa ia decizii pentru altii!
De mii de ani ne lamentam! De mii de ani cladim scenarii si ne ucidem, din indolenta sau invidie, visele. De mii de ani speram ca poate o noua generatie va avea curajul sa se priveasca sincer in oglinda sufletului si sa extirpe, in sfarsit, cancerul din noi! Romanul... dusmanul romanului! Singurul etern! De mii de ani! Si tot de mii de ani adormim cu speranta ca generatia copiilor nostri va fi poate cea aleasa, aceea care va gasi solutia nu in isme, nu pe pamant strain, ci in sine! Sa fi sosit oare clipa? Sa se fi nascut in sfarsit o generatie de romani-soldati, dupa atatea si atatea generatii de romani-Napoleoni si imparati? O generatie unita, capabila sa-si schimbe mentalul, genetic mostenit, de supravietuitor intr-unul de cuceritor? Si daca aceasta este generatia, va intelege ea, oare, ca nu Canada trebuie cucerita, nu Statele Unite, nu Germania, ci... Romania?

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

Postul � Mijloc de purificare si echilibru uman

Af�ndu-ne �n Postul Sfintelor Pasti,perioad� de cea mai mare �nsemn�tate din tot cursul anului,care ne ofer� posibilitatea �nfr�n�rii de bun�voie,se cuvine s� g�sim c�teva cuvinte despre valoarea postului.Ast�zi,puțini vorbesc despre valoarea postului,dar și mai puțini dintre creștini practic� postul,pentru c� nu �nțeleg rostul lui religios-moral.
Chiar și �n Dicționarul Explicativ al Limbii rom�ne,citim:,,postul este interdicția de a m�nca unele alimente(de origine animala),prescrise credincioșilor de c�tre Biseric� �n anumite zile sau perioade ale anului,,.
Aceast� definiție rest�nge mult sensul postului,deoarece ființa omeneasc� este cea mai complex� creatura a Lui Dumnezeu și este �nzestrat� cu suflet spiritual.
Deci dac� prin post ne m�rginim numai de la abținerea de la anumite alimente,adic� practic�m postul trupesc și ignor�m pe cel spiritual,atunci dovedim c� nu am �nteles rostul mai �nalt al postului.Postul am putea spune ca este cea mai veche porunc�:,,din acest pom s� nu m�ncați,, a spus Dumnezeu �nc� �n paradis.Omul n-a ascultat.Apoi,de-a lungul timpului,toate celelalte patimi au n�v�lit asupra lui.�n sens contrar,Noul Adam,Iisus Hristos,�și �ncepe activitatea postind,și ispitit fiind,biruiește,pentru a ne deschide calea spre cer.Av�nd in vedere importanța Postului,trebuie s�-i �nțelegem bine sensul, c�ci de el depinde,�n mare m�sur�,m�ntuirea sau condamnarea noastr�.Postul creștin, numit și post ascetic,se deosebește de orice alt regim alimentar(medical, vegetarian, necesar sportivilor,etc.)prin obiectivul pe care-l urm�rește,fiind mijlocul cel mai puternic de lupt� �mpotriva ispitelor.Unii creștini reduc tot postul la m�ncare.
Dar dac� ți-ai limitat postul la m�ncare și nu te-ai preg�tit sufletește,r�m�nand același egoist,mincinos, desfr�nat,postul este ca și cum n-ar fi.Mai bine ai fi mancat carne,dec�t s� m�n�nci pe om blestem�nd și �njur�nd,spune un P�rinte al deșertului(dup� puterile fiec�ruia)trebuie s� fie o �nt�rire,un ajutor �n lupta pe plan spiritual,un efort de a scutura tirania trupului,ca nu cumva trupul s� o ia �nainte cu patimile sale.
Postul �nseamn� �n general �nf�nare.Fr�na la gura,s� nu mai clevetești(b�rfești),fr�n� la urechi,s� nu mai asculți șoaptele rele ale unuia �mpotriva altuia,fr�n� m�ndriei,l�comiei,fr�n� desfr�n�rii,fr�n� minciunii,invidiei,b�uturii,fumatului,r�ut�ții.Ești m�ndru,lupt�-te s� nu mai fii.
Ești mincinos,desfr�nat,trezește-te și biruiește-le.F�r� aceast� lupt�,oric�t� fasole și cartofi ai m�nca,tot nu �ndeplinești adev�ratul post.Restricția la m�ncare este un ajutor,dar nu un scop �n sine.Postul trebuie simțit ,nu ținut din obligație,ci din iubire.
Mulți oameni sunt posesori ai unei p�reri eronate c�nd �ntreab�:,,Ce s� fac.ce este mai p�cat,doar s� r�vnești la ceva de m�ncare sau la alte lucruri sau chiar s� m�n�nci,,.
Iat� cum �i duce satana pe bieții oameni de nas.C�t de viclean este diavolul și c�t de ușuratic este omul!Pare un lucru banal,dar �i vedem foarte fideli acestui fel de a fi.
Oric�te ispite sau tentații am avea,datoria noastr� moral� este s� lupt�m �mpotriva lor,s� le �nvingem,nu s� ne �nving� ele pe noi.De asemenea,mai exist� �n popor o fals� �nv�ț�tur�,�n leg�tur� cu postul.Ei spun c� țin prima și ultima s�pt�m�n� de post,l�ud�ndu-se foarte mult cu aceasta,dar iat� explicația real�.Sfinții P�rinți au socotit postul,mai ales cel de 40 de zile,ca o scar� c�tre cer,c�tre Dumnezeu,ca o punte ce leag� p�m�ntul de cer; deci logic vorbind,ca s� trecem aceast� punte trebuie ținute toate cele 40 de zile,care reprezint� 40 de trepte.Dar c�nd creștinul de azi ține primele 7 zile și ultimele 7 zile,socotim c� acest post nu este ca o punte continu�,ci are numai cele dou� capete,�nceputul și sf�rșitul.Prin urmare,este o punte ireal�, nefolosibil�. Pr�pastia este mare,distanța este mare de la un cap�t la altul și nu se știe dac� mai poți realiza postul care duce la m�ntuire.

Dumnezeu

Tu ești Lumina din Lumina
Adev�rat din Adev�r ,
�n viața mea ai pus odihn�
Caințelor și lacrimilor.

C�nd te-am vazut �n acea sear�
C�nd ai venit și mi-ai vorbit
Mi-am zis in mintea mea stingher�
Ești tu?sau doar am adormit?

Dar am simțit cum o c�ldur�
M-a invelit și m�ng�iat
Și o lumin� lin�,clar�
Pe cerul pur s-a perindat.

Și-am auzit și-un cantec, Doamne,
At�t de cristalin și clar
C� nu-i nimic pe lumea asta
Așa frumos și plin de har.

Și am simțit cum �mi cresc aripi
Și-n suflet am simțit iubire
Și m�-nalțam spre tine, Doamne
Cu-o bucurie f�r� fine�..

Și c�nd se-nt�mpl� s� mai pl�ng
Te chem și-mi amintesc de Tine,
Dar nu cum te-au descris in Biblii�
Așa cum ai venit LA MINE.

De la: mari_uka, la data 2009-04-11 15:34:40Adi, o mica intrebare...cum poti sa-ti gasesti linistea cand te afli intr-un conflict de ordin psihologic si emotional cu o persoana , tu constientizezi acest conflict, vrei sa-l repari, dar de la persoana respectiva nu gasesti intelegere si nici deschidere pentru rezolvarea conflictului? Adica ce atitudine trebuie sa am? Am tot dat semne de rezolvare a conflictutului si ca feedback din partea celuilalt nu primesc nici macar un raspuns? Ce trebuie sa fac? M-am si rugat pentru asta...dar lipsa unui raspuns da in mine alte conflicte interioare...si nu stiu cum sa le rezolv....Ce ar trebui sa fac? Ma poate ajuta careva..va cer ajutorul!

Maria, nu sunt persoana cea mai potrivit�, dar voi �ncerca totu�i o opinie.

Unele r�ni emo�ionale necesit� mai mult timp pentru vindecare � altele sunt pur �i simplu netratabile. Chiar dac� apel�m la ajutor, sunt situa�ii �n care pur �i simplu nu ajungem la desc�rcarea catartic� dorit�.

Eu zic c� adev�rata art� a tr�irii �n �mp�care-de-sine (dac� se poate vorbi de a�a ceva) �nseamn� cel pu�in dou� lucruri: negociere �i acceptare. Negociaz�-�i conflictul cum �tii mai bine, dar �nva�� totodat� s�-l accep�i atunci c�nd refuz� s� se sting�.

A�a cum �nv���m s� accept�m e�ecul, frustrarea, s�r�cia, pierderea unei fiin�e dragi, boala sau �mb�tr�nirea, tot a�a ar trebui s� �nv���m �i s� accept�m acele conflicte nerezolvate �i nerezolvabile.

Am v�zut �i eu pe forum oameni complet necunoscu�i r�nindu-se f�r� mil� � �i pentru te miri ce. Numele de utilizator ales nu ne face imuni. Suferim �i atunci c�nd al�ii ne r�nesc, dar suferim �i atunci c�nd provoc�m suferin�� altora.

Nu �tim s� negociem. Totul cap�t� dimensiuni ultime, apocaliptice � totul sau nimic, acum ori niciodat�. Nu �n�elegem s� nu ne impunem, s� l�s�m � s� privim �n sus, la o iubire mai mare dec�t putem cuprinde.

M-au fascinat, dintotdeauna, zicerile M�ntuitorului de pe cruce � de la agonizarea sa �n fa�a mor�ii, la iertarea celor ce din ne�tiin�� �l r�stigneau, la recunoa�terea poc�in�ei t�lharului, la �ncredin�area mamei �n grija ucenicului iubit, la aruncarea de sine �n m�na Tat�lui, �.a.m.d. Absolut apoteotic!

S� aduci �ns� toate acestea �n tr�irea de fiecare zi este poate cea mai important� rug� de Pa�te pe care o putem rosti...

Adi, sa fii binecuvantat de Dumnezeu....multumesc mult!
Si tu Dora

Din fiecare experienta data si traita ..este bine sa gasim raspunsul la ea de ce ne -a fost data sa o traim si ce presupune aceea experienta, de fapt ce ar trebui sa invatam de la ea...macar am invatat un lucru, sa nu astept ceva anume, sa nu astept ceva care sa-mi convina numai mie si tocmai asta ma durea cel mai mult...si invat sa mai am si randare...de felul meu sunt nerabdatoare, si ami invat ca totul trebuie facut numai prin Dumnezeu, si nu prin vointa noastra!...

Si Silviu sa fie binecuvantat de Dumnezeu.


Va multumesc mult!

De la: mari_uka, la data 2009-04-11 15:34:40

Adi, o mica intrebare...cum poti sa-ti gasesti linistea cand te afli intr-un conflict de ordin psihologic si emotional cu o persoana , tu constientizezi acest conflict, vrei sa-l repari, dar de la persoana respectiva nu gasesti intelegere si nici deschidere pentru rezolvarea conflictului? Adica ce atitudine trebuie sa am? Am tot dat semne de rezolvare a conflictutului si ca feedback din partea celuilalt nu primesc nici macar un raspuns? Ce trebuie sa fac? M-am si rugat pentru asta...dar lipsa unui raspuns da in mine alte conflicte interioare...si nu stiu cum sa le rezolv....Ce ar trebui sa fac? Ma poate ajuta careva..va cer ajutorul![/quote]



Mary, daca ai gresit fata de cineva tb sa-ti ceri iertare de la persoana fata de care ai gresit.Daca aceasta nu te iarta atunci pacatul este al ei/lui. Tatal nostru spune".....si ne iarta noua pacatele precum si noi iertam gresitilor nostri....", deci daca tu/el/ea nu iarta nici lor nu li se vor ierta pacatele pt ca asa spune rugaciunea Tatal nostru.

Numai ca tb sa iertam pe cel care ne-a facut sa suferim ci tb sa iubim pe cel care ne-a facut sa suferim (oricat de mult).Aici este esenta crestinismului in ati iubi dusmanul.

Sfatul meu este sa te rogi, sa postesti (post negru) si sa rogi si alte persoane sa se roage pt acest lucru impreuna cu tine. Tb sa ai rabdare pt a primi raspuns rugaciunilor.Dumnezeu lucreaza in timp totul se va rezolva.

Intotdeauna sa fii tu cea care face primul pas, tu sa fii cea care isi cere iertare chiar si cand nu este cazul. Blandetea si smerenia , umilinta sunt armele crestinului, prin ele se pot schimba caractere.

De la: tumaria, la data 2009-04-12 01:30:36

De la: mari_uka, la data 2009-04-11 15:34:40

Adi, o mica intrebare...cum poti sa-ti gasesti linistea cand te afli intr-un conflict de ordin psihologic si emotional cu o persoana , tu constientizezi acest conflict, vrei sa-l repari, dar de la persoana respectiva nu gasesti intelegere si nici deschidere pentru rezolvarea conflictului? Adica ce atitudine trebuie sa am? Am tot dat semne de rezolvare a conflictutului si ca feedback din partea celuilalt nu primesc nici macar un raspuns? Ce trebuie sa fac? M-am si rugat pentru asta...dar lipsa unui raspuns da in mine alte conflicte interioare...si nu stiu cum sa le rezolv....Ce ar trebui sa fac? Ma poate ajuta careva..va cer ajutorul!

Mary, daca ai gresit fata de cineva tb sa-ti ceri iertare de la persoana fata de care ai gresit.Daca aceasta nu te iarta atunci pacatul este al ei/lui. Tatal nostru spune".....si ne iarta noua pacatele precum si noi iertam gresitilor nostri....", deci daca tu/el/ea nu iarta nici lor nu li se vor ierta pacatele pt ca asa spune rugaciunea Tatal nostru.




Numai ca tb sa iertam pe cel care ne-a facut sa suferim ci tb sa iubim pe cel care ne-a facut sa suferim (oricat de mult).Aici este esenta crestinismului in ati iubi dusmanul.




Sfatul meu este sa te rogi, sa postesti (post negru) si sa rogi si alte persoane sa se roage pt acest lucru impreuna cu tine. Tb sa ai rabdare pt a primi raspuns rugaciunilor.Dumnezeu lucreaza in timp totul se va rezolva.




Intotdeauna sa fii tu cea care face primul pas, tu sa fii cea care isi cere iertare chiar si cand nu este cazul. Blandetea si smerenia , umilinta sunt armele crestinului, prin ele se pot schimba caractere.[/quote]


































... REPARATI GRESEALA ... TU STII DE UNDE SI CUM A INCEPUT ... E MAI MULT DE MUNCA SI CHINUIALA DAR E SINGURA CALE CORECTA ... a cere scuze e ca o frectie la un picior de lemn ... ca si frectia cu pacatul lui si postul negru ... ce simplu ar fi sa ceri si sa pretinzi iertare cind poate singur ai creeat acea situatie (ceva gen - scuze ca ti-am dat in cap si te-am omorit, daca nu ma ierti pacatul e al tau - penibilitati de sectanti, scuze Maria, dar asta NU ESTE NICI O ESENTA, din contra mai degraba apare ca o culme a TUPEULUI DE PROST GUST) ... si banuiesc ca vorbim de oameni NORMALI ...




... uneori e nevoie SATE SCHIMBI ... daca asta nu duce la compromisuri ... fatalismul si prostia nu duc niciodata la nici un rezultat asteptat ... D-ZEU DA DAR NU BAGA SI IN TRAISTA ... curaj si abordeaza problema pozitiv ...

Marcele....

Stapanul cadoului



L�nga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i �ndrume pe cei tineri �n budismul Zen. Se spune ca �n ciuda v�rstei �naintate, el putea �nfr�nge orice adversar.

�ntr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns �n localitatea unde traia batr�nul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta p�na c�nd adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu viteza.

T�narul luptator nu pierduse �nca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l �nvinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau �mpotriva luptei, dar batr�nul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti �n piata din centrul orasului, iar t�narul a �nceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat c�teva pietre �n directia lui, l-a scuipat �n fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat p�na si pe stramosi. Timp de c�teva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batr�nul ram�nea impasibil. La sf�rsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise at�t de multe insulte si provocari, studentii l-au �ntrebat: "Cum ai putut rabda at�t de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, �n loc sa-ti expui lasitatea �n fata tuturor?"

"Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu �l primesti, cui apartine cadoul?" - �ntreba Samuraiul.
"Celui care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli."
"La fel si cu orice m�nie, insulta sau invidie - spuse maestrul. C�nd nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."

In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de tine. Poti alege sa accepti orice cadou si sa fi inclus in planurile altora, sau sa fi selectiv... si sa accepti doar acele cadouri care te ajuta in cresterea ta.

LA MULTI ANI TUTUROR!!!!!

Draga "mari_uka",


Sa stii ca nu este fabulatie, idolatrie sau mai stiu eu ce deraiere de la Adevar, a crede in Dumnezeu !
Are mare dreptate "Homemarcel0" ! Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu ! Dumnezeu vrea ca prin smerenie, dragoste, iertare si pocainta sa ne intoarcem la El cu totii ! Schimbarea unui caracter in bine, adica un om sa devina mai bun, asta inseamna automat o apropiere cu inima de Dumnezeu ! Nu considera ca tu nu ai gresit ! Cere-ti iertare daca cumva ai suparat pe persoana respectiva. Taina iertarii este ca nu omului cerem noi iertare ci lui Dumnezeu ! Nu-ti pune increderea in dreptatea sau in ratiunea ta ! Dreptatea lui Dumnezeu nu este intotdeauna cea care o credem noi ! Cerindu-ti iertare cu smerenie, blindete si bunatate, cu dragoste sincera si dorinta de mintuire a acelui suflet, Dumnezeu va lucra Lucrare Sfinta de mintuire in ambele inimi : a ta si a lui (ei) ! Fii curajoasa, lepada-te de tine insuti si fa primul pas, cu sinceritate. Am inteles ca ai cerut deja iertare. Mai cere o data ! Si daca nu primesti raspuns, nici dupa ce tii post si te rogi, nu-ti fa griji ! Dumnezeu vrea sa vada daca tu poti iubi si in aceste conditii ! Viata aceasta este o inlantuire de evenimente prin care Dumnezeu ne incearca credinta ! Ne incearca increderea in Dragoste ! Voia lui Dumnezeu este ca noi sa pastram Dragostea vie in inimile noastre ! Cu orice pret ! Chiar cu pret de Jertfa daca-i nevoie ! Prin orice mijloace, adica cu ajutorul lui Dumnezeu ! Sa cerem lui Dumnezeu tarie in credinta, sa cerem lui Dumnezeu sincer, sa ne ajute sa iubim toate sufletele ! Fara a iubi toate sufletele, credinta noastra nu-i decit o fatarnicie, o inselare.
DECI SA CEREM INTOTDEAIUNA IERTARE CIND AM SUPARAT PE CINEVA (NU CONTEAZA CINE) ! NU CEREM PERSOANEI CI LUI DUMNEZEU CEREM ! ESTE DATORIA NOASTRA DE CRESTINI ORTODOCSI CARE CAUTA SINCER PE DUMNEZEU !
Sa ma iertati ca m-am lungit cu mesajul care trebuia sa fie doar citeva fraze.

BUNUL DUMNEZEU SA VA BINECUVINTEZE PE TOTI ! AMIN !


Mircea pactosul

Mai , deci ce spui dumneata? Ca daca gresesti fata de cineva nu te duci sa-i ceri si aceluia iertare???
Ha! Versete, dragule.Daca nu iti dau eu maine...multe.

1
Matei 5:24 lasã-ti darul acolo �naintea altarului, si du-te �nt�i de �mpacã-te cu fratele tãu; apoi vino de adu-ti darul.
Iov 42.8;Mat 18.19;1Tim 2.8;1Pet 3.7;

ortodoxmedia.com/inregistrare/663/PS_Sebastian_nu_primiti_cipurile

Sa ne traiti PreaSfintite!
Doamne ajuta!

�C�uta�i mai �nt�i �mp�r��ia lui Dumnezeu �i celelalte se vor ad�uga vou�!�

De la: msutaca, la data 2009-04-12 16:14:08Draga "mari_uka",


Sa stii ca nu este fabulatie, idolatrie sau mai stiu eu ce deraiere de la Adevar, a crede in Dumnezeu !
Are mare dreptate "Homemarcel0" ! Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu ! Dumnezeu vrea ca prin smerenie, dragoste, iertare si pocainta sa ne intoarcem la El cu totii ! Schimbarea unui caracter in bine, adica un om sa devina mai bun, asta inseamna automat o apropiere cu inima de Dumnezeu ! Nu considera ca tu nu ai gresit ! Cere-ti iertare daca cumva ai suparat pe persoana respectiva. Taina iertarii este ca nu omului cerem noi iertare ci lui Dumnezeu ! Nu-ti pune increderea in dreptatea sau in ratiunea ta ! Dreptatea lui Dumnezeu nu este intotdeauna cea care o credem noi ! Cerindu-ti iertare cu smerenie, blindete si bunatate, cu dragoste sincera si dorinta de mintuire a acelui suflet, Dumnezeu va lucra Lucrare Sfinta de mintuire in ambele inimi : a ta si a lui (ei) ! Fii curajoasa, lepada-te de tine insuti si fa primul pas, cu sinceritate. Am inteles ca ai cerut deja iertare. Mai cere o data ! Si daca nu primesti raspuns, nici dupa ce tii post si te rogi, nu-ti fa griji ! Dumnezeu vrea sa vada daca tu poti iubi si in aceste conditii ! Viata aceasta este o inlantuire de evenimente prin care Dumnezeu ne incearca credinta ! Ne incearca increderea in Dragoste ! Voia lui Dumnezeu este ca noi sa pastram Dragostea vie in inimile noastre ! Cu orice pret ! Chiar cu pret de Jertfa daca-i nevoie ! Prin orice mijloace, adica cu ajutorul lui Dumnezeu ! Sa cerem lui Dumnezeu tarie in credinta, sa cerem lui Dumnezeu sincer, sa ne ajute sa iubim toate sufletele ! Fara a iubi toate sufletele, credinta noastra nu-i decit o fatarnicie, o inselare.
DECI SA CEREM INTOTDEAIUNA IERTARE CIND AM SUPARAT PE CINEVA (NU CONTEAZA CINE) ! NU CEREM PERSOANEI CI LUI DUMNEZEU CEREM ! ESTE DATORIA NOASTRA DE CRESTINI ORTODOCSI CARE CAUTA SINCER PE DUMNEZEU !
Sa ma iertati ca m-am lungit cu mesajul care trebuia sa fie doar citeva fraze.

BUNUL DUMNEZEU SA VA BINECUVINTEZE PE TOTI ! AMIN !


Mircea pactosul

Multumesc pentru raspunsuri...

Astazi este Sfanta si Marea Marti

�Vai noua daca El ne gaseste prea-incarcati de grijile si necazurile acestei vieti! Caci cine va putea sa duca supararea Sa, cine va suporta mania fetei Sale? De aceea s-a spus: �Privegheati si va rugati, ca sa nu cadeti in ispita.� (Marcu 14:38)

Caracterul f�r� �n�elepciune poate mult, dar inteligen�a f�r� caracter nu valoreaz� nimic - Cicero

�n Sf�nta si Marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sf�nta Evanghelie



Sf�nta Evanghelie dup� Matei
Capitolul 25
1. �mp�r��ia cerurilor se va asem�na cu zece fecioare, care lu�nd candelele lor, au ie�it �n �nt�mpinarea mirelui.
2. Cinci �ns� dintre ele erau f�r� minte, iar cinci �n�elepte.
3. C�ci cele f�r� minte, lu�nd candelele, n-au luat cu sine untdelemn.
4. Iar cele �n�elepte au luat untdelemn �n vase, odat� cu candelele lor.
5. Dar mirele �nt�rziind, au a�ipit toate �i au adormit.
6. Iar la miezul nop�ii s-a f�cut strigare: Iat�, mirele vine! Ie�i�i �ntru �nt�mpinarea lui!
7. Atunci s-au de�teptat toate acele fecioare �i au �mpodobit candelele lor.
8. �i cele f�r� minte au zis c�tre cele �n�elepte: Da�i-ne din untdelemnul vostru, c� se sting candelele noastre.
9. Dar cele �n�elepte le-au r�spuns, zic�nd: Nu, ca nu cumva s� nu ne ajung� nici nou� �i nici vou�. Mai bine merge�i la cei ce v�nd �i cump�ra�i pentru voi.
10. Deci plec�nd ele ca s� cumpere, a venit mirele �i cele ce erau gata au intrat cu el la nunt� �i u�a s-a �nchis.
11. Iar mai pe urm�, au sosit �i celelalte fecioare, zic�nd: Doamne, Doamne, deschide-ne nou�.
12. Iar el, r�spunz�nd, a zis: Adev�rat zic vou�: Nu v� cunosc pe voi.
13. Drept aceea, priveghea�i, c� nu �ti�i ziua, nici ceasul c�nd vine Fiul Omului.


www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/feb08/hristos-si-cele..." />

Caracterul f�r� �n�elepciune poate mult, dar inteligen�a f�r� caracter nu valoreaz� nimic - Cicero

Astazi este Sfanta si Marea Miercuri , a ungerii lui Hristos





www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2008/04/ss07-ungerea_..." />





Este pomenirea femeii celei pacatoase, care afland ca Mantuitorul se afla in casa lui Simon Leprosul, a luat un vas cu mir inmiresmat, de mare pret, ca sa-l toarne pe capul lui Iisus Hristos, iar cu parul capului ei stergea lacrimile ce-i picau din ochi pe picioarele Domnului.
Si ne aducem aminte tot astazi, de meschinaria tradatoare a lui Iuda



Sf�nta Evanghelie dup� Matei 26, 6 - 16

6. Fiind Iisus �n Betania, �n casa lui Simon Leprosul,

7. S-a apropiat de El o femeie, av�nd un alabastru cu mir de mare pre�, �i l-a turnat pe capul Lui, pe c�nd �edea la mas�.

8. �i v�z�nd ucenicii, s-au m�niat �i au zis: De ce risipa aceasta?

9. C�ci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii s� se dea s�racilor.

10. Dar Iisus, cunosc�nd g�ndul lor, le-a zis: Pentru ce face�i sup�rare femeii? C�ci lucru bun a f�cut ea fa�� de Mine.

11. C�ci pe s�raci totdeauna �i ave�i cu voi, dar pe Mine nu M� ave�i totdeauna;

12. C� ea, turn�nd mirul acesta pe trupul Meu, a f�cut-o spre �ngroparea Mea.

13. Adev�rat zic vou�: Oriunde se va propov�dui Evanghelia aceasta, �n toat� lumea, se va spune �i ce-a f�cut ea, spre pomenirea ei.

14. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, duc�ndu-se la arhierei,

15. A zis: Ce voi�i s�-mi da�i �i eu �l voi da �n m�inile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de argin�i.

16. �i de atunci c�uta un prilej potrivit ca s�-L dea �n m�inile lor.



Sf�nta Evanghelie dup� Marcu 14, 3 - 11

3. �i fiind El �n Betania, �n casa lui Simon Leprosul, �i �ez�nd la mas�, a venit o femeie av�nd un alabastru, cu mir de nard curat, de mare pre�, �i, sp�rg�nd vasul, a v�rsat mirul pe capul lui Iisus.

4. Dar erau unii m�hni�i �ntre ei, zic�nd: Pentru ce s-a f�cut aceast� risip� de mir?

5. C�ci putea s� se v�nd� acest mir cu peste trei sute de dinari, �i s� se dea s�racilor. �i c�rteau �mpotriva ei.

6. Dar Iisus a zis: L�sa�i-o. De ce �i face�i sup�rare? Lucru bun a f�cut ea cu Mine.

7. C� pe s�raci totdeauna �i ave�i cu voi �i, oric�nd voi�i, pute�i s� le face�i bine, dar pe mine nu M� ave�i totdeauna.

8. Ea a f�cut ceea ce avea de f�cut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre �nmorm�ntare.

9. Adev�rat zic vou�: Oriunde se va propov�dui Evanghelia, �n toat� lumea, se va spune �i ce-a f�cut aceasta, spre pomenirea ei.

10. Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca s� li-L dea pe Iisus.

11. �i, auzind ei, s-au bucurat �i au f�g�duit s�-i dea bani. �i el c�uta cum s�-L dea lor, la timp potrivit.

Caracterul f�r� �n�elepciune poate mult, dar inteligen�a f�r� caracter nu valoreaz� nimic - Cicero

Marea apostazie

"O, vremi nenorocite! O, stare nenorocit�!� - exclam� Sf�ntul Ierarh Ignatie, contempl�nd aceast� deprimant� priveli�te a ispitelor. "O, dezastru spiritual, nev�zut oamenilor p�tima�i, neasemuit mai mare dec�t toate calamit��ile naturale! O, nenorocire, �nceput� �n timp �i nesf�r�indu-se �n timp, ci trec�nd �n ve�nicie! O, nenorocirea nenorocirilor, �n�eleas� numai de drep�ii cre�tini �i de adev�ra�ii monahi, ascuns� celor pe care-i �nv�luie �i-i pierde!" (Ignatie Brianceaninov)
�ns� majoritatea, aidoma unor orbi, parc� n-ar vedea nimic din toate acestea, chiar se sup�r�, c�nd li se arat� adev�rul: "Ce tot vorbi�i? Nu se �nt�mpl� nimic deosebit. A�a a fost dintotdeauna!"
"�n viitor vremurile vor fi tot mai grele. Cre�tinismul, ca duh, se �ndep�rteaz� din mediul uman f�r� ca gloata agitat� �i aservit� lumii de�ert�ciunii, s� observe, l�s�ndu-l propriei dec�deri!"
De aceea tot ce se petrece acum �n lume, li se pare absolut normal, firesc, ceva cu care trebuie s� ne �mp�c�m. Ei se sup�r� grozav pe acei ce �ncearc� s� le deschid� ochii, din cauza c� ace�tia nu-i las� s� tr�iasc� lihnit, cu pl�cerile lor
Cu toate c� nu ne st� �n puteri "s� oprim Apostazia cu slabele noastre puteri", datoria iubirii noastre cre�tine�ti ne porunce�te nu numai s� ne ferim, �i s� ne p�zim noi �n�ine, ci s�-i p�zim, s�-i avertiz�m �i pe semenii no�tri, care nu v�d �i nu observ� nimic. Aici se cuvine s� ne amintim minunata cugetare a unuia din cei mai mari st�lpi ai Bisericii noastre, Sf�ntul Grigorie Teologul: "Prin t�cere �l tr�d�m pe Dumnezeu".

Nu se cade a t�cea despre ceea ce este de prim� necesitate - salvarea sufletelor omene�ti!"

SURSA:
saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/marea_apostazie.htm

"Eu am venit �n numele Tat�lui Meu - a m�rturisit Domnul iudeilor, - �i voi nu m� primi�i: dac� va veni un altul �n numele s�u, pe acela �l ve�i primi" (Ioan 5,43). Ei sunt numi�i �mpreun�, cei ce-L resping pe Hristos �i cei ce-l primesc pe Antihrist, de�i Antihristul e amintit ca unul ce va s� vin�. Neprimindu-L pe Hristos conform dispozi�iei lor suflete�ti, ei s-au al�turat celor ce-l vor primi pe Antihrist, cu toate c� �i-au �ncheiat c�l�toria p�m�nteasc� cu multe secole �nainte de venirea lui. Ei au comis fapta lui cea mai nelegiuit�: uciderea lui Dumnezeu. Pentru timpul venirii lui, pentru el �nsu�i n-a fost l�sat� o astfel de f�r�delege. Precum duhul lor se afl� �n stare de vr�jm�ie fa�� de Hristos, tot a�a ei se afl� �n comunicare cu Antihristul, dep�rta�i de el �n spa�iu �i timp.

"Orice duh - spune Sf�ntul Ioan Teologul � care nu m�rturise�te pe Iisus Hristos venit �n trup, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, despre care a�i auzit c� vine �i acum este chiar �n lume", �n spirit (I Ioan, 4,3).

Cei ce sunt condu�i de duhul Antihristului �n spiritul lor, intr�nd �n leg�tur� cu el, supun�ndu-i-se �i �nchin�ndu-i-se lui �n duh, �l vor proclama dumnezeul lor. "�i de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de am�gire, ca ei s� cread� �n minciuni, ca s� fie os�ndi�i to�i cei ce n-au crezut adev�rul, ci le-a pl�cut nedreptatea" (II Tesal. 2,11-12).

sursa:
saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/marea_apostazie.htm

Rug�ciunea Preo�easc� a lui Iisus: Evanghelia lui Ioan capitolul 17

+++

1. Acestea a vorbit Iisus �i, ridic�nd ochii S�i la cer, a zis: P�rinte, a venit ceasul! Preasl�ve�te pe Fiul T�u, ca �i Fiul s� Te preasl�veasc�.
2. Precum I-ai dat st�p�nire peste tot trupul, ca s� dea via�� ve�nic� tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
3. �i aceasta este via�a ve�nic�: S� Te cunoasc� pe Tine, singurul Dumnezeu adev�rat, �i pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
4. Eu Te-am preasl�vit pe Tine pe p�m�nt; lucrul pe care Mi l-ai dat s�-l fac, l-am s�v�r�it.
5. �i acum, preasl�ve�te-M� Tu, P�rinte, la Tine �nsu�i, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai �nainte de a fi lumea.
6. Ar�tat-am numele T�u oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai T�i erau �i Mie Mi i-ai dat �i cuv�ntul T�u l-au p�zit.
7. Acum au cunoscut c� toate c�te Mi-ai dat sunt de la Tine;
8. Pentru c� cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit �i au cunoscut cu adev�rat c� de la Tine am ie�it, �i au crezut c� Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru ace�tia M� rog; nu pentru lume M� rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, c� ai T�i sunt.
10. �i toate ale Mele sunt ale Tale, �i ale Tale sunt ale Mele �i M-am preasl�vit �ntru ei.
11. �i Eu nu mai sunt �n lume, iar ei �n lume sunt �i Eu vin la Tine. P�rinte Sfinte, p�ze�te-i �n numele T�u, �n care Mi i-ai dat, ca s� fie una precum suntem �i Noi.
12. C�nd eram cu ei �n lume, Eu �i p�zeam �n numele T�u, pe cei ce Mi i-ai dat; �i i-am p�zit �i n-a pierit nici unul dintre ei, dec�t fiul pierz�rii, ca s� se �mplineasc� Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine �i acestea le gr�iesc �n lume, ca s� fie deplin� bucuria Mea �n ei.
14. Eu le-am dat cuv�ntul T�u, �i lumea i-a ur�t, pentru c� nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu M� rog ca s�-i iei din lume, ci ca s�-i p�ze�ti pe ei de cel viclean.
16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfin�e�te-i pe ei �ntru adev�rul T�u; cuv�ntul T�u este adev�rul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine �n lume, �i Eu i-am trimis pe ei �n lume.
19. Pentru ei Eu M� sfin�esc pe Mine �nsumi, ca �i ei s� fie sfin�i�i �ntru adev�r.
20. Dar nu numai pentru ace�tia M� rog, ci �i pentru cei ce vor crede �n Mine, prin cuv�ntul lor,
21. Ca to�i s� fie una, dup� cum Tu, P�rinte, �ntru Mine �i Eu �ntru Tine, a�a �i ace�tia �n Noi s� fie una, ca lumea s� cread� c� Tu M-ai trimis.
22. �i slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca s� fie una, precum Noi una suntem:
23. Eu �ntru ei �i Tu �ntru Mine, ca ei s� fie des�v�r�i�i �ntru unime, �i s� cunoasc� lumea c� Tu M-ai trimis �i c� i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
24. P�rinte, voiesc ca, unde sunt Eu, s� fie �mpreun� cu Mine �i aceia pr care Mi i-ai dat, ca s� vad� slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru c� Tu M-ai iubit pe Mine mai �nainte de �ntemeierea lumii.
25. P�rinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, �i ace�tia au cunoscut c� Tu M-ai trimis.
26. �i le-am f�cut cunoscut numele T�u �i-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu s� fie �n ei �i Eu �n ei.

buna adi...am incerkt sa postez acelasi lucru pe topicul tau.....si nu am reusit....oare de ce?
tu cum ai facut?
( de trei ori am vrut sa postez mesajul si mi-a disparut).....
in orice caz...bine k il avem postat aici....

numai bine!!!

MA BUCUR SINCER SI MULTUMESC LUI DUMNEZEU, CU O BUCURIE SFINTA, PENTRU CA INCA EXISTA OAMENI CA VOI !!!!!!!!

BUNUL DUMNEZEU SA VA DEA MINTUIREA !!!! AMIN !!!!!!


mircea, un pacatos ortodox

Astazi este Sfanta si Marea Joi

www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2009/04/cina22.JPG" />





Din t�lcuirea Sf. Ioan Gur� de Aur, Omiliile la Matei:

��i pe c�nd m�ncau ei, Iisus, lu�nd p�inea �i mul�umind, a fr�nt �i a dat ucenicilor S�i, zic�nd: �Lua�i, m�nca�i; acesta este trupul Meu�. �i lu�nd paharul �i mul�umind, l-a dat lor zic�nd: �Be�i dintru acesta to�i; acesta este s�ngele Meu, al legii celei noi, care pentru mul�i se vars� spre iertarea p�catelor�

�Vai, c�t de mare e orbirea v�nz�torului! S-a �mp�rt�it cu tainele �i a r�mas acela�i; s-a desf�tat de masa cea prea �nfrico��toare �i nu s-a schimbat. Evanghelistul Luca a ar�tat aceasta spun�nd: �Dup� p�ine, a intrat �n el satana (Luca 22, 3)�. N-a spus-o ca s� dispre�uiasc� trupul St�p�nului, ci ca s� v�deasc� neru�inarea v�nz�torului. P�catul lui Iuda a ajuns mai mare din dou� pricini: �i pentru c� s-a apropiat de taine cu astfel de g�nd, �i pentru c� apropiindu-se n-a ajuns mai bun, nici datorit� fricii, nici datorit� binefacerii primite, nici datorit� cinstei ce i s-a f�cut. Hristos nu l-a oprit, de�i �tia totul, ca s� cuno�ti c� Dumnezeu nu las� nimic la o parte din cele ce pot �ndrepta pe cineva. De aceea, �i mai �nainte �i mai t�rziu, i-a amintit necontenit �i l-a pov��uit, �i cu fapta �i cu cuv�ntul �i cu frica �i cu bl�nde�ea �i cu amenin�area �i cu cinstea. Dar nimic nu l-a f�cut s� se �ndep�rteze de boala aceasta cumplit� a iubirii de argin�i. De aceea Hristos, l�s�ndu-l pe Iuda, aminte�te iar�i, prin sfintele taine, de junghierea Sa; iar �n timpul mesei vorbe�te de cruce, pentru ca, prin prezicerea repetat� a mor�ii Sale, s�-i fac� pe ucenici s� primeasc� cu u�urin�� patimile Sale. Ce n-ar fi p��it ucenicii dac� n-ar fi auzit nimic de patimi, c�nd s-au tulburat at�ta, de�i le vorbise mai dinainte at�tea de patimile Sale, de�i f�cuse at�tea minuni �naintea lor? ��i pe c�nd m�ncau ei, a luat p�inea �i a fr�nt�. - Dar pentru care pricin� a s�v�r�it taina aceasta �n timpul Pastelor? Ca s� afli cu orice prilej c� El este legiuitorul Vechiului Testament �i c� pentru cele din Noul Testament au fost pre�nchipuite cele din Vechiul Testament. De aceea acum a pus adev�rul �n locul pre�nchipuirii. Seara era dovada �mplinirii vremurilor, dovad� c� faptele pentru m�ntuirea oamenilor au ajuns la sf�r�it. ��i a mul�umit�.
Ne �nva�� c� a�a trebuie s� s�v�r�im taina aceasta �i ne arat� c� merge de bun� voie la patim�; ne mai �nva�� c� trebuie s� suferim cu mul�umire orice necaz �i sup�rare, d�ndu-ne �i prin aceasta bune n�dejdi. Dac� pre�nchipuirea a slobozit poporul iudeu din o robie at�ta de grea, apoi cu mult mai mult adev�rul va slobozi lumea �i va fi o binefacere pentru oameni. De aceea n-a dat sfintele taine mai dinainte, ci c�nd trebuia s� �nceteze legea Vechiului Testament. Hristos a pus cap�t celei mai mari s�rb�tori a legii vechi �i i-a mutat pe ucenici la o alt� mas�, la o mas� prea �nfrico��toare, spun�nd: �Lua�i, m�nca�i; acesta este trupul Meu, care se fr�nge pentru mul�i�.

Caracterul f�r� �n�elepciune poate mult, dar inteligen�a f�r� caracter nu valoreaz� nimic - Cicero