Sa ne cunoastem credinta ortodoxa

Altadata Parintele Arsenie a spus: ''Cand faradelegile vor inclesta mintea si inima oamenilor si-i vor salbatici asa de tare, incat vor zice ca nu le mai trebuie Dumnezeu si Biserica si preoti, incat va fi salbaticirea si nebunia urii peste tot pamantul, atunci vine sfarsitul.''

(''Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca'' - Editura Agaton, 2004)

Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)

www.razbointrucuvant.ro/2008/06/07/sistemul-sau-cum-lucreaza-sat...

Banuielile mele incep sa fie intarite de poza cu patriarhul Daniel, alaturi de catolici. Doamne ajuta!

„Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi celelalte se vor adãuga vouã!“

''ori de cate ori ne vom poticni ,ne vom tulbura sau ne vom mahni sa nu acuzam pe altul,ci pe noi insine,,sau mai exact propriile noastre opinii.A invinovati pe altul din cauza celor pe care el insusi le face gresit,este un lucru specific omului necultivat''citat din MANUALUL CATRE SINE(Epictet. Marcus Aurelius)
Stiinta ne-a facut sa fim zei inainte de a fi meritat sa fim oameni...


ATENTIE !!! cercetatorii de la institutul de cercetare atomica au descoperit ca prostia este radioactiva si foarte contagioasa, in concluzie omoara si se transmite (virtual sau real mai rau ca Ebola)...


Esti inteligent daca nu crezi decat jumatate din ceea ce auzi; esti intelept daca stii care jumatate!


Sa-þi spun ce este dragostea adevarata. E credinta oarba, umilinta fara preget, supunere desavarsita, încredere ºi daruire impotriva ta însuti, impotriva lumii întregi. Dragostea inseamnã sa iti dai inima si sufletul întreg celui care ti le va zdrobi. (Charles Dickens)

cica erau 3 femei la judecata de apoi.......sf. Petru catre prima:Tu draga mea,care-ti sunt pacatele ???.......sfinte,io nimic......cuminte,fidela,la locul meu......nimic,nimic.........Dumnezeu:Bravo,dati-i cheia de aur !!!!.........sf. Petru catre a 2-a: Tu,draga mea,ai pacatuit cu ceva ????........io,sfinte,acolo ,putin......cate-un pic din fiecare !!!!......da' ma caiesc ,sfinte!!!!......Dumnezeu: e bine asa,fata mea !!!.......dati-i cheia de argint !!!!........sf. Petru catre a 3-a:Tu ,draga mea,ce-ai facut ????.......apai io, sfinteeeeee........de toate......nu mi-a scapat nimic !!!!.........si nici ca ma caiesc .......pai doar o viata avem ,nu ????....Dumnezeu: DATI-I CHEIA DE LA APARTAMENTUL MEU !!!!...........

În adâncurile fiinþei noastre purtãm cu toþii amintirea a ceea ce reprezintã menirea vieþii noastre. Fiecare a participat la crearea acestei meniri, împreuna cu Dumnezeu ºi cu îngerii, înainte de a veni pe Pãmânt. Când ne-am întrupat, Pãmântul ne-a influenþat modul de a gândi, simþi, acþiona, fãcându-ne astfel sã uitãm care-i scopul venirii noastre aici. Dar cãutarea, conºtientã sau nu, ne urmãreºte în mod constant, ne determinã sã ne punem întrebãri despre rostul lucrurilor ºi sensul vieþii, sã ne definim sentimentul utilitãþii în tot ceea ce întreprindem.
Reamintirea menirii noastre umple golul din noi. Atunci când te simþi pustiu pe dinãuntru, te îndrepþi cãtre ceva din afara fiinþei tale, pentru a umple acest gol. ªi totusi, obiectele ºi persoanele exterioare nu reuºesc niciodatã sã umple complet acest sentiment de pustiu interior. Aceasta se realizeazã numai prin gãsirea ºi urmarea drumului propriu în viaþã.
Fiecare dintre noi, oamenii, avem menirea de a descoperi cine suntem în esenþã ºi de a deveni expresia Iubirii Divine. În afara acestei meniri mai cuprinzãtoare, mai avem ºi o menire personalã. De obicei, menirea personalã are legãturã cu acele trãsãturi, calitãþi, “dat-uri” ale noastre pe care ni le punem în valoare, le exprimãm prin împlinirea menirii.
Atunci când ne descoperim menirea ºi începem sã ne-o manifestãm, vom constata cã se intensificã sentimentul de evoluþie, dãruire, miºcare, care ne vor împlini ºi vor îndepãrta senzaþia de teamã. S-a constatat, de asemenea, cã fiecare boalã îºi are rãdãcinile în faptul cã drumul pe care-l urmãm este greºit. Boala în sine este un semn cã nu suntem pe drumul cel bun. Deprimarea, anxietatea, dependenþele, obsesiile, complexele de inferioritate, lipsa de respect de sine – toate acestea apar datorita faptului cã nu ne concentrãm asupra menirii.
Unii oameni intuiesc care este rostul lor în viatã, însã le e teamã sã avanseze, fiind speriaþi de succes, de eºec, de a nu fi suficient de buni sau de a nu fi ridicoli. Alþii nici mãcar nu-ºi pun problema sau nu au încredere în intuiþiile lor.
Este indicat sã începem cu rugãciuni, apoi sã urmãrim sã fim atenþi la îndrumãrile divine, care vin întotdeauna ca rãspuns la aceste rugãciuni. Îndrumarea divinã apare în forma unor semne pe care le “vedem” (cum ar fi cãrþi care cad din bibliotecã), ca semne pe care le “auzim” (cum ar fi o conversaþie pe care o surprindem întâmplãtor ºi care ne dã informaþii folositoare), sub formã de vise sau gânduri ºi sentimente repetitive, care ne impulsioneazã sã facem un anume lucru – chiar dacã respectiva acþiune pare sã nu aibã legãturã cu rugãciunea ºi intenþia iniþiale. Atunci când luãm seama la aceastã îndrumare ºi o urmãm, suntem conduºi, în mod firesc, sã întreprindem lucruri legate de menirea noastrã. Ne bucurãm de faptul cã Dumnezeu ºi îngerii ne sprijinã ca sã trecem prin acest proces ºi ei au grijã sã primim tot timpul cunoaºterea, informaþiile, oamenii, posibilitãþile materiale de care avem nevoie pentru realizarea fiecãrei acþiuni. Uºile ni se deschid de fiecare datã când urmãm îndrumarea divinã care ne este datã, ceea ce face ca uneori sã asistãm la adevãrate miracole. Pe lângã acestea, senzaþiile de disconfort psihic sau problemele de comportament se reduc sau dispar de la sine, mai mult, vom constata o îmbunãtãþire a relaþiilor noastre afective, a aprecierii de sine, chiar a situaþiei materiale. Totul începe sã se lege, sã capete sens, iar starea de împlinire ºi armonie se intensificã pe zi ce trece.








Relaþiile personale sunt adesea prima cauzã a ritmului grãbit al vieþii. Este adevãrat cã relaþiile cer timp, uneori chiar mult. Dar este un timp bine petrecut. Sã ne gândim la exemplul meselor. Pe mãsurã ce ritmul vieþii a crescut, mulþi dintre noi ne-am dezobiºnuit sã stãm împreunã cu familia sau prietenii la masã. Adesea mâncãm singuri, grãbiþi, în picioare, alergând pe stradã sau la volan. Cunosc oameni despre care cu greu se poate spune cã iau masa; ei se alimenteazã doar. Acesta nu este numai rezultatul grabei, ci o ºi sporeºte. Putem încetini ritmul prin a ne face timp sã gãsim un prieten sau doi ºi sã creãm o oazã în timpul zilei, în care sã anulãm presiunea din jurul nostru, sã ne bucurãm de compania unor oameni.
Mâncatul în comun încã este considerat sacru în multe culturi. Aceste legãturi simple joacã un anumit rol în a þine o societate la un loc. Deci, chiar dacã locuim singuri, ar fi frumos sã luãm masa regulat cu prietenii sau cu familia. Cunosc persoane care locuiesc singure, dar care menþin cu grijã relaþiile personale prin întâlniri cu prietenii ºi se bucurã împreunã de pregãtirea mesei ºi de degustarea ei. Când facem acest lucru, nu obþinem doar elemente nutritive, ci ºi o companie dragã pe care o împãrtãºesc toþi cei de la masã.
Relaþiile personale nu numai cã iau timp, dar iau timp preþios. Acest lucru se verificã în mod deosebit la copii, când ceea ce conteazã nu este doar numãrul de ore petrecut, ci ºi atenþia pe care o dãm, iubirea pe care o arãtãm, pânã acolo încât intrãm în lumea copilului. Orarele sunt foarte bune la birou, dar copiii au alt simþ al timpului, unul mai natural. Ei nu ºtiu de întruniri sau de spaþiul de parcare, de viaþa în ritm alert ºi noi nu putem sã îi facem sã înþeleagã toate acestea. Tot ceea ce facem este sã-i grãbim.
Noi, adulþii, putem învãþa sã încetinim ritmul îndeajuns de mult pentru a intra în lumea lor, dar nu este treaba lor sã accelereze ritmul ºi sã se alãture lumii noastre. Unde este graba? Ce perioadã a vieþii este mai preþioasã decât copilãria? Dacã înþelegem valoarea ei, ne vom ocupa de încetinirea ritmului copilãriei în loc sã-i grãbim pe copii sã iasã din lumea lor.........
Viaþa este ca ºi arta miniaturilor: pânza de canafas este atât de micã, iar îndemânarea cerutã atât de mare, încât este uºor sã treci cu vederea potenþialul artistic ºi sentimental... ªi cine ar vrea acest lucru?
4 Feb 2009, 08:32 georgeta51 Cand poti uita, nu stii ce vine?



Pentru cã am nevoie de timp, pentru cã nu am rãbdare, pentru cã inima mea simte cã te ascunzi, te strecori, gãseºti motive, inventezi motive ºi, cum pot sã te iubesc, cum pot sã nu mã revolt ºi sã nu m-ai accept aceastã mocirlã în care mã adâncesc tot mai mult? Nu-þi ceream decât iubire, rãbdare, atenþie. Voiam sã simt cã sunt iubitã, apreciatã, sã simt ºi sã te simt... E atât de mult?“.....Aºa sunã cuvintele de dragoste frântã ºi ne întrebãm de ce inºealã femeile, poate ºi bãrbaþii. Cautã pe cineva care sã le fie aproape, sã simtã cã sunt iubite, apreciate, dorite. Nu cer absolutul; cer doar câteva lucruri fireºti, care în viaþa de azi se pierd din moment ce... oferta e atât de vastã pe piaþã.


Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri.Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incediate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit.Sunt firul de iarba peste care treci acum grabit, sunt frunza pe care o tii ingandurat a intre degete.Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand…Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zambetul tau ma imbata de o betie cereasca.Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sarutul tau…sfarsitul unei lumi si nasterea alteia.Iubita mea esti vis si … durere.Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alaturi de tine, nu mi-as dori alta.O clipa sa ma privesti, sa imi zambesti, sa ma atingi, sa ma saruti.Te mai astept o viata…Si ce altceva as mai putea sa iti ofer decat doi ochi caprui, frumosi si un zambet cald, care sa iti calauzeasca pasii zi de zi.!!!





Fiecare fiinþã umanã este egalã ºi cã nu putem iubi un om, în detrimentul altuia,
Pentru cã toþi suntem aspecte ale lui Dumnezeu, nici unul dintre noi nu este, în esenþa lui spiritualã, mai bun sau mai rãu decât celãlalt. Pornim toþi pe picior de egalitate, ca aspecte ale divinului. La nivelul sufletului, nimeni nu poate avea putere asupra ta, nici tu nu poþi avea putere asupra altcuiva. Sufletul nu stie de titluri, de poziþie socialã sau de statut economic. Sufletul ºtie doar cã întâlneºte un alt suflet ºi cinsteºte cãlãtoria fãcutã împreunã.

Iisus a mers chiar mai departe, spunând cã trebuie sã învãþãm sã-i iubim pe toþi, pânã ºi pe cei mai sadici criminali. El a spus: „Aºa cum aþi fãcut unuia dintre aceºti prea mici, aºa Mi-aþi fãcut Mie”. Iar aceasta nu este o învãþãturã simplã.

Legea Egalitãþii creeazã o punte între oameni – punte ce deschide canalul spre iubirea divinã. Iubindu-se ºi acceptându-se unii pe alþii, oamenii îºi pot redeºtepta conºtiinþa legatã de iubirea lui Dumnezeu. Nimeni nu este mai spiritualizat decât altul. Din punct de vedere spiritual, noi suntem cu toþii egali. Cu toþii meritãm iubire ºi toþi trebuie sã învãþãm sã o dãruim ºi sã o primim fãrã condiþii. În lumea spiritului, nu existã ierarhie.



O persoanã care trãieºte conform Legii Egalitãþii simte, în mod constant, cã e nevoie sã-ºi extindã limitele ºi sã pãºeascã dincolo de propria zonã de confort. Simte cã e necesar sã renunþe la prejudecãþi ºi sã-ºi însuºeascã o perspectivã mai largã ºi mai altruistã în ceea ce-i priveºte pe ceilalþi. I se cere sã „intre în pielea” duºmanului sãu ºi sã înþeleagã perspectiva aceluia cu care nu este de acord.

Cel care îºi propune sã respecte drepturile omului – care sunt dovada, pe planeta Pãmânt, a principiului spiritual al egalitãþii – nu poate avea o minte îngustã ºi o inimã închisã. Calea spiritualã a acelora care îºi iau un angajament faþã de egalitatea dintre oameni le prezintã ocazii mereu provocatoare de a renunþa la ideile false ºi limitate de a adopta un adevãr mai profund ºi mai cuprinzãtor. O astfel de persoanã îºi ia angajamentul de a-i iubi nu doar pe aceia care îi aprobã setul de valori ºi credinþe, ca ºi pe cei care nu o fac.

„Ce þie nu-þi place, altuia nu-i face”. Aceasta este regula de aur pentru toate interacþiunile umane.
Învãþãturile separãrii spun cã unii au dreptate ºi alþii greºesc – iar cei care au dreptate trebuie sã-i învingã sau sã-i doboare pe aceia care nu au dreptate.
Învãþãturile egalitãþii afirmã cã nici una dintre pãrþi nu deþine adevãrul întreg. Prin urmare, fiecare parte trebuie ascultatã cu respect.
Calea spre pace, conform învãþãturilor egalitãþii, este de a onora viziunea ºi credinþele unei persoane care se aflã de partea opusã – chiar ºi dacã nu suntem de acord cu ele.



Practica acceptãrii afirmã cã nu e nevoie ca o persoanã sã fie de acord cu alta pentru a o accepta, ci doar sã asculte ce are de zis, sã-i respecte pãrerea, chiar ºi dacã o face sã nu se simtã în largul ei. Prin practica acceptãrii noi creãm egalitatea, pornind tot timpul de la atitudinea cã ideea celuilalt este la fel de importantã ºi demnã de a fi ascultatã, ca ºi a noastrã.

Aceasta reprezintã un progres revoluþionar în interacþiunea umanã. Este o deplasare din perspectiva deosebirii – care alimenteazã conflictul ºi neînþelegerile, spre cea a egalitãþii – care susþine pacea ºi toleranþa. Dacã vrem sã avem pace în suflet ºi pace în lume, trebuie sã renunþãm la urmãtoarele nevoi: nevoia de a avea dreptate (a considera cã alþii greºesc) ºi nevoia de a fi de acord.





Emiterea de judecãþi atrage dupã sine nerespectarea acestei legi divine.
Cu toþii avem în viaþã oameni pe care îi excludem din legea egalitãþii. Suntem dispuºi sã acceptãm egalitatea oricãror altor oameni ºi grupuri, dar nu ºi a „acestuia” – indiferent cine este acesta pentru noi.
Mai mult, în fiecare zi, fiecare dintre noi emite sute de judecãþi în legãturã cu alþi oameni. Încercãm sã justificãm aceste judecãþi în mintea noastrã. Considerãm cã suntem obiectivi, atunci când nu suntem. Îi privim pe ceilalþi, nu aºa cum îi vede Dumnezeu – cu înþelegere ºi compasiune – ci aºa cum îi percepem noi la un moment dat. Nu avem perspectiva spiritualã care sã cuprindã întreaga imagine – ºi anume, reþeaua de interconexiuni ce o influenþeazã pe persoana pe care o judecãm. Aceastã perspectivã vine doar dintr-o conºtiinþã eliberatã de judecatã.
Unul din primele lucruri pe care e necesar sã le conºtientizãm pe cãrarea spiritualã este cã judecãþile noastre nu sunt corecte, nici justificabile. Ceea ce percepem nu este, în mod necesar, adevãrat. Ori de câte ori vedem o persoanã într-o luminã negativã, o atacãm pe ea ºi, în cele din urmã, ne atacãm pe noi înºine. A considera cã cineva este rãu, nu numai cã este supãrãtor pentru acea persoanã; este supãrãtor ºi pentru noi înºine.
Fiecare inegalitate pe care o percepem este, pur ºi simplu, o eroare de percepþie. Dacã dorim sã trãim o viaþã de adevãr, trebuie sã ne rectificãm percepþiile de inegalitate, înainte de a le lãsa sã ne influenþeze ºi sã provocãm astfel suferinþã pentru noi înºine ºi pentru alþii.
Conºtiinþa noastrã este rezultatul gândurilor pe care le avem ºi, dacã emitem multe gânduri negative sau neadevãrate, vom fi temãtori ºi necãjiþi tot timpul. Cu toate acestea, nu este nevoie sã încercãm sã ne formãm sã fim pozitivi, atunci când avem gânduri negative. Acest lucru nu face altceva decât sã întãreascã negativitatea, fãcând-o sã fie ceva rãu sau greºit.
Trebuie doar sã devenim conºtienþi de gândirea noastrã negativã ºi sã ne amintim cã nici una dintre judecãþile noastre nu este corectã sau justificabilã. Trebuie doar sã înþelegem judecata, fãrã sã ne pedepsim sau sã ne umilim pe noi înºine ºi, pur ºi simplu, sã spunem: „Sunt conºtient de faptul cã judec”, sau „Pot vedea cã mi-am închis inima ºi cã, atunci când ma aflu în aceastã stare, nu privesc lucrurile corect sau drept”. Conºtientizarea este, prin ea însãºi, o rectificare. Nu trebuie sã schimbãm nimic. Nu trebuie sã negãm judecata sau sã o îndepãrtãm. Nu trebuie sã o considerãm ca fiind ceva rãu sau care necesitã modificãri. Trebuie doar sã fim conºtienþi de existenþa ei ºi sã o tratãm cu blândeþe. Dacã ne tratãm judecãþile cu blândeþe, ne vom da seama cã multe dintre ele se nasc din fricã. Apoi, ne putem privi frica în faþã ºi o putem aborda cu compasiune. Dacã procedãm astfel, într-un final, frica se diminueazã. Frica se dizolvã întotdeauna în prezenþa iubirii. Iar judecata nu poate rãmâne prezentã , atunci când ne-am luat angajamentul de a practica egalitatea.

Dacã avem nevoie de ajutor, mai ales în procesul de conºtientizare a emiterii judecãþilor, dar ºi în cel de raportare concretã la cei din jur, îngerul pãzitor, îngerii iubirii, ai iertãrii, îngerii cunoaºterii, ai discernãmântului, Arhanghelul Mihail, îngerii compasiunii, îngerii împãcãrii, ai pãcii sau ai fraternitãþii ne sunt alãturi ºi aºteaptã chemarea noastrã. Sã nu ezitãm sã o facem, întrucât procesul de eliminare a judecãtilor este anevoios ºi necesitã o înþelegere profundã a lucrurilor ºi multã atenþie, cu atât mai mult cu cât avem în jur persoane care judecã. Iar pacea sufletului nu poate fi obþinutã decât integrând aceastã lege divinã în viaþa noastrã.
Începeþi prin a închide ochii ºi vizualizaþi lumina angelicã învãluindu-vã. Imaginaþi-vã stând relaxaþi în aceastã luminã strãlucitoare. Vizualizaþi-vã liniºtiþi ºi receptivi la imaginile ºi sunetele îngerilor. Credeþi în existenþa lor ºi vizualizaþi-i ca pe niºte fiinþe înalte de luminã care vã înconjoarã. Fiþi conºtienþi cã ei sunt acolo pur ºi simplu pentru cã dragostea ºi dorinta voastrã i-a atras. Veþi fi pur ºi simplu uluiþi de energia pe care o puteþi primi prin acest moment de comuniune cu îngerii. Respiraþi adânc în lumina lor ºi fiþi conºtienþi cã ei vã înconjoarã pur ºi simplu. Lãsaþi îngerii sã cureþe pânza de pãianjen a confuziei din mintea voastrã. Lãsaþi-i sã vã ajute sã vã relaxaþi muºchii. Acceptaþi din partea lor darul de energie, putere, dragoste, pace ºi bucurie.
Dacã vã simþiþi singuri, permiteþi-vã sã vã odihniþi în lumina îngerilor ºi sã simþiþi apropierea lor. Permiteþi-vã sã simþiþi prezenþa lui Dumnezeu în voi. Ea va veni pe mãsurã ce veþi începe sã simþiþi iubirea ºi compania îngerilor în jurul vostru.
Dacã ceva v-a deranjat astãzi permiteþi luminii angelice sã coboare asupra voastrã ºi sã vindece rãnile ºi dezamãgirile. Veþi fi uimiþi de schimbarea care poate sã intervinã în atitudinea voastrã. Cu credinþã, permiteþi-vã sã simþiþi duioºia ºi iertarea coborând asupra voastrã. Armonia vã va îmbrãþiºa atunci când faceþi aceasta.
Dacã existã un eveniment viitor pentru care sunteþi anxioºi, lãsaþi lumina angelicã sã strãluceascã deasupra voastrã ºi sã vã umple de seninãtate, liniºte ºi siguranþa cã viaþa voastrã se desfãºoarã conform unei ordini divine. Trãiþi în eternul "acum" cu aceastã siguranþã. Prezenþa îngerilor vã înconjoarã ºi vã cuprinde într-o tandrã, protectoare mantie de pace.
Acordaþi-vã zilnic un astfel de moment în care sã experimentaþi îngerii într-o scurtã ºi liniºtitã meditaþie. Lãsaþi ca viaþa sã vã fie ghidatã de dragostea îngerilor într-un astfel de moment magic. Dacã faceþi aceºti simpli paºi ºi practicaþi constant aceasta, dorinþa de comuniune cu îngerii va fi cea mai buna alegere pe care aþi fãcut-o vreodatã.
Orice cauzã are un efect rezultant ºi fiecare efect devine cauza unui alt efect. Nu existã nimic la întâmplare. Nimic nu începe un nou lanþ de evenimente. sa privim consecinta ca pe o pedeapsã. Pur ºi simplu, are un rezultat. Karma e doar rezultatul sau consecinþa unei acþiuni.Existã multe expresii care ilustreazã aceastã lege: "Ce semeni, aia culegi", "Pãrinþii mãnâncã aguridã ºi copiilor li se strepezeºte gura", "Cum îþi aºterni, aºa dormi", "Dupã faptã ºi rãsplatã". Altfel spus, ceea ce emiþi se întoarce la tine (de fapt, nici nu te pãrãseºte vreodatã).E important sã examinãm efectele din viaþa noastrã ºi cauzele lor. Trebuie sã devenim conºtienþi de toate alegerile pe care le facem, pentru cã toate vor deveni cauzele rezultatelor de pe parcursul drumului. Dacã gândurile noastre sunt cele care ne creeazã viaþa, cum trebuie sã ne schimbãm gândurile (cauza) pentru a obþine un efect diferit? ªi cãror forþe exterioare le permitem sã provoace efecte asupra vieþii noastre? nu poþi ataca o persoanã, fãrã sã te ataci pe tine însuþi. Într-un final, trebuie sã simþi suferinþa pe care ai cauzat-o. Agresiunea este o forma de proiecþie prin care încercãm sã-i dãm altuia durerea noastrã. Dacã suferim, dorim ca ºi alþii sã sufere – aºadar, agresam, iar apoi ne simþim vinovaþi. Vina menþine agresiunea în câmpul nostru energetic. Credem cã am scãpat de suferinþa noastrã, dar nu este aºa. Ea se aflã încã acolo. Apoi, într-o zi, în viaþa noastrã intrã cineva sau ceva care ne declanºeazã vina ºi o aduce la suprafaþã pentru a fi vindecatã. Poate cã suntem agresati sau rãniþi de cãtre altcineva. Poate cã doar vizionãm un film sau citim o carte care ne tulburã.



Atunci când vina se ridicã la suprafaþã ºi ne cuprinde, iese la luminã ºi ocazia de a ne vindeca. Primim o ºansã pentru a ne asuma greºelile ºi remuºcãrile cu privire la ceea ce am spus sau fãcut altuia. Avem ocazia sã ne recunoaºtem greºeala, sã o corectãm ºi sã cerem iertare.
Negarea ne împiedicã întotdeauna sã ne manifestãm responsabilitatea adecvatã pentru gândurile, sentimentele, cuvintele ºi acþiunile noastre. Pânã nu înlãturãm acest mecanism de negare, nu putem înfrunta adevãrul despre noi înºine. Legea karmei ne asigurã cã vina ºi ruºinea noastrã vor fi conºtientizate ºi aduse spre vindecare. Deci, chiar dacã nu facem nimic spre a ne sparge cochilia negãrii, viaþa o va face, într-un final, în locul nostru, întrucât, mai devreme sau mai târziu, trebuie sã ne asumãm responsabilitatea corespunzãtoare.



Majoritatea dintre noi suntem mai fericiþi atunci când ne oferim benevol sã ne asumãm responsabilitatea, decât atunci când suntem “forþaþi” de evenimente sã o facem. De ce sã ne proiectãm vina asupra celorlalþi, când aceasta creeazã o distanþã inutilã sau o amânare între pãcatul nostru ºi îndreptarea lui? De ce sã-i implicãm ºi pe alþii în melodrama noastrã, dacã putem descoperi rãdãcina suferinþei sau a fricii ºi tratarea ei?
Roata karmicã nu reprezintã decât oameni care îºi proiecteazã durerea ºi încearcã sã o trateze într-o relaþie cu altcineva. Ea ne oferã multe ocazii de a ne privi problemele ºi de a ni le asuma.

Roata karmicã nu este alimentatã de electricitate. Ea se autosusþine. Prin urmare, nu înceteazã sã se roteascã. Nu te dai jos de pe roata karmicã, oprind-o. Te dai jos, prin asumarea propriilor probleme – o datã pentru totdeauna.

Acesta nu e însã un lucru uºor, dar avem cu toþii însoþitori puternici, iar ajutorul de care avem nevoie ne va fi dat. Trebuie sã avem încredere în acest lucru. ªi, cu cât vom crede mai mult, cu atât mai repede vom avea rezultate.Ingerul pãzitor, îngerii înþelegerii, ai cunoaºterii, ai dicernãmântului, îngerii înþelepciunii aºteaptã momentul în care sã le solicitãm ajutorul. S-o facem chiar în momentul în care ne confruntãm cu situaþia în sine, înainte de a trece la fapte ºi a crea efecte pe care apoi sã le regretãm. Sã le cerem îndrumarea ºi ea ne va fi oferitã.
Îngerii sunt întotdeauna cu noi, martori ai problemelor noastre ºi prieteni prevãzãtori care ne alina durerile, învãþãtori, profesori ºi însoþitori plini de dragoste. ªi, cu toatã sinceritatea, nu putem spune cã noi, cei care beneficiem de existenþa lor, facem prea multe ca sã facilitãm sarcina pe care o au. Mai ales atunci când ne îndoim de existenþa lor, rareori îi ascultãm sau tindem sã facem chiar opusul a ceea ce ei ne sfãtuiesc. Dar dragostea îngerilor este imuabilã ºi rãbdarea lor infinitã. Dacã ne obiºnuim cu ideea cã împãrtãºim cu îngerii viaþa noastrã cotidianã, vom fi mai disponibili pentru alþii ºi mai sensibili ºi toleranþi faþã de tot ceea ce ne înconjoarã.
O bunã relaþie cu îngerii presupune o mai mare deschidere spiritualã, o mare disponibilitate de a-i accepta pe ceilalþi ºi a te înþelege cât mai bine pe tine însuþi. Ne trebuie doar puþin ca sã ne schimbãm obiceiurile ; un gând bun de dimineaþã, o micã rugãciune sunt suficiente pentru a ne relua viaþa într-un mod diferit ºi pentru a ne simþi mai senini ºi mai încrezãtori, conºtienþi cã nu suntem singuri ºi nici nu am fost vreodatã.
Înainte de a învãþa cum sã auzim vocea îngerilor, trebuie sã cunoaºtem modul în care ei ne vorbesc. Pentru a ne conduce pe drumul înþelepciunii ºi al iubirii, îngerii stabilesc cu sufletul nostru o comunicare liniºtitã ; ei ne inspirã gândurile astfel încât sã nu greºim sau sã comitem fapte rele ; ne "sugereazã" sã adoptãm o direcþie care sã fie cea mai optimã, pentru a nu ne expune unor riscuri care ar putea sã ne punã în pericol starea fizicã sau psihicã. De asemenea, ei pot interveni asupra amintirilor, restructurând experienþa acumulatã ºi reamintindu-ne ceea ce trebuie sã facem sau, din contrã, ceea nu trebuie sã facem. Ei ne îndeamnã la reflectare (spontan sau declanºând evenimente) ºi la atenuarea slãbiciunilor noastre, ne încurajeazã sã dãm curs ideilor noi, benefice ºi sã alimentãm fãrã încetare viaþa noastrã interioara pentru ca ea sã nu amorþeascã în rutinã.
Astfel, îngerii ºoptesc sfaturile lor sufletului ºi nu urechilor noastre. Totuºi, deoarece avem liberul nostru arbitru, ei nu pot interveni peste voinþa noastrã: suntem liberi sã acceptãm sau sã refuzãm imboldurile lor; putem sã urmãm drumul pe care îngerii ni-l indicã sau sã ignorãm îndemnurile lor ºi sã ne chinuim datoritã greºelilor pe care le facem. Pe scurt, noi suntem cei care decidem asupra atitudinii ºi comportamentului pe care sã-l adoptãm, îngerii neputând sã facã nimic fãrã colaborarea noastrã. Este limpede pentru oricine cã, deºi fiecare dintre noi este asistat de un înger pãzitor, oamenii continuã sã ofenseze principiul binelui. Din acest motiv, uneori, acest ghid preþios nu ne scuteºte de accidente ºi situaþii dureroase (care ar fi fost mai numeroase fãrã ajutorul sãu) : o atitudine imprudentã ºi superficialã din partea noastrã ne pune în faþa unor experienþe care ne sunt necesare, cãci ele ne permit sã devenim conºtienþi de consecinþele negative ale acþiunilor noastre ºi, deci, sã putem evita ulterior încercãrile mai dure la care am putea fi supuºi.

Îngerii vegheazã asupra sufletului nostru, dar pot de asemenea sã ne ajute sã facem faþã problemelor cotidiene ºi chiar sã protejãm interesele noastre materiale dacã ele sunt importante pentru evoluþia noastrã spiritualã.

Cel care nu este dispus sã acorde atenþie existenþei îngerului sãu pãzitor, de pildã, sau chiar o neagã, cel care nu i se adreseazã niciodatã ºi nu îi cere niciodatã nimic, este puþin probabil sã beneficieze cu adevãrat de sfaturile lui. Îngerul îi va fi întotdeauna alãturi, dornic sã intervinã în favoarea ocrotirii sale ºi sã îi primeascã cererile, dar acþiunea sã va fi diminuatã cãci el nu va reuºi niciodatã sã intre într-un contact real cu persoana cãreia i-a fost încredinþatã. Din contrã, cel care se adreseazã în mod conºtient îngerului sãu pãzitor, deschizându-ºi inima la cuvintele sale tãcute, interpelându-l în momentele dificile ºi dorindu-i ajutorul, va putea conta pe sprijinul preþios al unui prieten fidel.

Iatã de ce este important sã învãþãm sã ascultãm îngerii. Este primul pas de realizat pentru a intra în contact cu ei ºi acest demers este mai simplu decât ne imaginãm.

În acest sens este bine sã þinem cont ºi de câteva consideraþii importante. Viaþa modernã, atât de stresantã, atât de bogatã în stimuli, atât de prodigioasã în imagini, senzaþii, informaþii, ne lasã prea puþin timp pentru noi. Toate se fac în grabã. Mâncãm repede, dormim puþin, gândim ºi vorbim repede : suntem fãrã încetare proiectaþi spre ziua de mâine. Astfel, viitorul devine dimensiunea cea mai importantã a vieþii, pierzând în felul acesta însãºi valoarea zilei.

Suntem continuu solicitaþi de mediul în care trãim. Nu mai gãsim nici timpul ºi nici locul necesar pentru a percepe lumea noastrã interioarã. Liniºtea ne înspãimântã, cãci suntem scufundaþi constant într-o lume zgomotoasã ºi tumultoasã, traversatã de mesaje mediatice, liniºtea devenind astfel sinonimã cu singurãtatea, care, fireºte, ne înspãimântã. ªi atunci ne strãduim sã combatem absenþa zgomotului ºi a stimulilor exteriori, lãsând mijloacele moderne de comunicare sã ne invadeze intimitatea. Rareori cãutãm aceastã liniºte, care este de fapt în noi ºi care ne permite sã intrãm în contact cu sursa divinã a Totului.

A asculta îngerii înseamnã de fapt sã le rezervãm un spaþiu al liniºtii, iar apoi sã le permitem sã ne elibereze fiinþa de tensiuni ºi preocupãri care ne þin ancoraþi în realitatea trepidantã. Revenim astfel, în sfârºit, la noi înºine cu sentimentul cã aparþinem întregului Univers.

Lizuca..ca feedback...imi place mult comentariul tau...ba mai mult l-am printat!

De la: mari_uka, la data 2009-04-09 14:19:06Lizuca..ca feedback...imi place mult comentariul tau...ba mai mult l-am printat!

si mie mi s-a parut extraordinar de interesant :) si are multa dreptate :)

Cum a murit Constantin Brâncoveanu ºi copiii sãi.

Plenipotenþiarul veneþian la Þarigrad, Andrea Memno, a fost de faþã în 15 august
1714, la scena execuþiei lui Constantin Brâncoveanu Vodã ºi a membrilor familiei sale
uciºi din porunca sultanului Ahmed. În scrisoarea sa cãtre dogele Veneþiei,
plenipotenþiarul sãu raporteazã astfel:
Duminicã 15 august de dimineaþã, s-a tãiat capul bãtrânului principe al Vlahiei,
tuturor fiilor lui ºi unui boier care-i era vistier.
Iatã cum s-a fãcut:
Încã de dimineaþã Sultanul Ahmed se puse într-un caic împãrãtesc ºi veni la
seraiul zis foiºorul Jalikiacs pe canalul Mãrii Negre, în faþa cãreia era o micã piaþã, unde
au adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru bãieþi ai lui ºi pe vistierul Vãcãrescu, i-au
pus în genunchi unul lângã altul la oarecare depãrtare, un gâde le-a scos cãciulile din cap
ºi Sultanul i-a mustrat fãcându-i haini. Apoi le deterã voie a face o scurtã rugãciune.
Înainte de a se ridica securea asupra capului lor furã întrebaþi dacã voiesc sã se
facã turci ºi atunci vor fi iertaþi. Glasul cel înãbuºit de credinþã al bãtrânului
Brâncoveanu rãsunã ºi zise înspãimântat de aceastã insultã:
"Fiii mei! Iatã, toate avuþiile ºi tot ce am avut am pierdut; sã nu ne pierdem însã ºi
sufletele! Staþi tare ºi bãrbãteºte, dragii mei, ºi nu bãgaþi seamã de moarte. Priviþi la
Hristos Mântuitorul nostru câte a rãbdat pentru noi ºi cu ce moarte de ocarã a murit;
credeþi tare întru aceasta ºi nu vã miºcaþi nici vã clãtiþi din credinþa cea pravoslavnicã
pentru viaþa ºi lumea aceasta."
La aceste cuvinte Ahmed se fãcu ca un leu turbat ºi porunci sã li se taie capetele.
Gâdele înfiorãtor, ridicã securea ºi capul marelui vistier Enache Vãcãrescu se rostogoli
pe pãmânt. Apoi se începu cu uciderea copiilor. Când gâdele ridicã securea la capul
feciorului celui mai tânãr al domnului, Beizadea Mateiaº, numai de 16 ani, acesta se
îngrozi de spaimã; sãrmanul copilaº, vãzând atâta sânge de la fraþii lui ºi de la
Vãcãrescu, se rugã de Sultan sã-l ierte, fãgãduindu-i cã se va face turc. Însã pãrintele
sãu, Domnul, al cãrui cap cãzu în urmã, înfruntã pe fiul sãu ºi zise: "Mai bine sã mori în
legea creºtineascã, decât sã te faci pãgân, lepãdându-te de Iisus Hristos pentru a trãi
câþiva ani mai mult pe pãmânt!
Copilaºul ascultã ºi ridicând capul, cu glas îngeresc zise gâdelui: "Vreau sã mor
creºtin. Loveºte!"
În urmã ucise ºi pe Brâncoveanu.
O Doamne! O Doamne! Pana-mi tremurã când vã scriu Excelenþã. Ceea ce am
vãzut ... Mã întreb: putut-a fi de faþã cineva sã nu fi plâns, vãzând capul nevinovatului
Mateiaº tânãr tinerel, rostogolindu-se pe jos, lângã capul pãrintelui sãu care se apropiase
de-al copilului ... pãrea a-l îmbrãþiºa...
Gâdele stropit de sângele creºtinesc, face un salut Sultanului Ahmed ºi se retrage.
Sultanul însoþit de plenipotenþiarii Germaniei, Rusiei, Angliei se ridicã sã plece.
Vãzându-mã cu ochii înlãcrimaþi spuse Sultanul cã regretã acum ceea ce a sãvârºit...

Hazardul este mãsura ignoranþei noastre. (Henry Poincare)

Mari,ca feedback,e adevãrat.Trebuie sã gãsim drumul cãtre noi înșine,trebuie sã ne gãsim liniștea interioarã,pentru a ne putea simți împliniți.

De la: lizucaus, la data 2009-04-09 18:57:12Mari,ca feedback,e adevãrat.Trebuie sã gãsim drumul cãtre noi înșine,trebuie sã ne gãsim liniștea interioarã,pentru a ne putea simți împliniți.

...si e atat de greu de parcurs acest drum..catre noi insine..nici nu-ti inchipui...insa asa cum spuneai sa-i lasam pe ingerii nostri pazitori sa ne indrume frumos catre .....noi cu deschidere apoi catre viata...mie personal, acest comentariu al tau parca mi-a fost predestinat!

Mi-ar palcea mult Lizuca, cu permisiunea ta de altfel sa vorbim si in privat pe mess...crezi ca se poate?
Astept raspuns. L-am citit cred ca de vreo 4 ori in timpul programului de lucru acest comentariu...si multe idei de aici le-am regasit in alte lucrari si carti de specialitate...insa crede-ma Lizuca nu e atat de usor sa si aplici in contextul zilelor de azi, aceste frumoase indrumari...catre SINE!

Dragii mei,



In adincurile sufletului nostru purtam acea Frumusete vesnica pe care moartea vrea sa ne-o ia ! In adincurile sufletului nostru purtam vesnica sete a Adevarului absolut ! In adincurile sufletului nostru purtam Izvorul Armoniei, al Pacii si al Iubirii ! In adincul sufletului nostru purtam Izvorul Vesnic al Vietii ! Adica purtam pe Dumnezeu !
Cum au pacatuit Adam si Eva ?! Nu prin simplul fapt de a fi muscat dintr-un mar au pacatuit ! Ci prin faptul ca au scos pe Dumnezeu afara din inima lor si astfel neascultarea lor de Dumnezeu a fost posibila ! Caderea in intunericul patimilor si al mortii a fost inevitabila dupa ce au scos pe Dumnezeu afara din inima lor ! Asta trebuie sa intelegem noi foarte bine !

Am citit despre atitea cazuri disperate de oameni bolnavi ! Pai dragii mei ! Eu chiar nu inteleg de ce nu cereti ajutorul Imparatului Imparatilor ?! De ce nu cereti ajutorul celui care toate le poate ?! Adica ajutorul Celui care e Stapin peste toti si peste toate, peste viata si peste moarte ! De ce nu cereti ajutor lui Hristos care stim cu totii ca a invins moartea !? Oare nu spune Domnul nostru Iisus Hristos Dumnezeul cel Viu : "CERE SI TI SE V DA ! BATE SI TI SE VA DESCHIDE ! " La fel Hristos Domnul zice : "De poti crede toate sunt cu putiinta celui ce crede !" Cum sa nu crezi ca Dumnezeu care a facut lumea, cu cuvintul numai a zis si s-a facut, cum poti sa crezi ca El nu poate vindeca o amarita de boala, oricare ar fi ea !? Sa fim seriosi ! Pentru Dumnezeu este o nimicatoata sa vindece o boala ! El care a scos suflete din iad ! El care stim ca a inviat morti care incepeau a putrezi ! El care a inviat cu de la Sine putere, invingid moartea !
Asadar dragii mei, cereti cu incredere Tatalui ca El va iubeste si asteapta ruga voastra ! Sa acceptati ca niciodata nu veti mai fi aceiasi ! Adica veti incepe o viata Sfinta pentru ca Dumnezeu va va vindeca mai intii sufletul !!!!! Si de-abia dupa aceea trupul !!!! Dar El asteapta sa doriti acest lucru, cu toata sinceritatea si hotarirea ! Si sa-i cereti vindecarea ! Nu-i spuneti cum sa va vindece ! Stie El ! Credeti numai ca El poate ! Pentru ca El toate le poate ! Amin !

BUNUL DUMNEZEU SA VA DEA MINTUIREA !!! AMIN !!!


Mircea pacatosul

nea musaca sau salata de vinete[ca nu se intelege ce e in capu' lu' talica]mata chiar de bati la mine la usa,s-a inventat vizoru' si de-al naibii nu-ti deschid sa-mi sperii copiii,poate de te vad la sf.vinere in poarta si-mi ceri o paine,ti-oi da un covrig,haidi,pa!

Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost

Ce i-a putut determina pe mai-marii iudeilor sã cearã cu atâta înverºunare rãstignirea lui Iisus? Ce i-a putut face pe romani sã creadã cã rãstignirea lui ar fi necesarã ºi s-o execute? Dar ce-l mâna ºi pe Iisus atât de neabãtut ºi sigur spre crucea pregãtitã pe Dealul Cãpãþânii? De ce s-a rãstignit Iisus?

[Asta pentru cã e Paºte pentru unii...ºi pentru cã vine Paºtele pentru cei mai mulþi dintre noi.]

Hristos trebuia sa moara. Moartea lui a fost prorocita de profetii VT, era singurul mod de a impaca omenirea cu Dumnezeu.Doar sangele Mielului este cel care ridica pacatele omenirii.
Mai marii iudeilor nu au fost capabili sa-l recunoasca pe Mesia.Ei inca il mai asteapta pe Mesia.


Hristos a murit pt mine si pt tine pt el,ea .....ca sa poti/putem fii mantuit/i

Apocalipsa 5
1 Apoi am vãzut în mâna dreaptã a Celui ce sedea pe scaunul de domnie o carte, scrisã pe dinãuntru si pe dinafarã, pecetluitã cu sapte peceti.
Ezec 2.9-10;Isa 29.11;1Dan 2.4;

2 Si am vãzut un înger puternic, care striga cu glas tare: "Cine este vrednic sã deschidã cartea si sã-i rupã pecetile?"

3 Si nu se gãsea nimeni nici în cer, nici pe pãmânt, nici sub pãmânt, care sã poatã deschide cartea, nici sã se uite în ea.

4 Si am plâns mult, pentru cã nimeni nu fusese gãsit vrednic sã deschidã cartea si sã se uite în ea.

5 Si unul din bãtrâni mi-a zis: "Nu plânge: Iatã cã Leul din semintia lui Iuda, Rãdãcina lui David, a biruit ca sã deschidã cartea, si cele sapte peceti ale ei.
Gen 49.9-10;Evr 7.14;Isa 11.1-10;Rom 15.12;Apoc 22.16;Apoc 5.1;Apoc 6.1;

6 Si la mijloc, între scaunul de domnie si cele patru fãpturi vii, si între bãtrâni, am vãzut stând în picioare un Miel. Pãrea înjunghiat, si avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pãmântul.
Isa 53.7;Ioan 1.29-36;1Pet 1.19;Apoc 13.8;Apoc 5.9-12;Zah 3.9;Zah 4.10;Apoc 4.5;

7 El a venit, si a luat cartea din mâna dreaptã a Celui ce sedea pe scaunul de domnie.
Apoc 4.2;

8 Când a luat cartea, cele patru fãpturi vii si cei douãzeci si patru de bãtrâni s-au aruncat la pãmânt înaintea Mielului, având fiecare câte o alãutã si potire de aur, pline cu tãmâie, care sunt rugãciunile sfintilor.
Apoc 4.8-10;Apoc 14.2;Apoc 15.2;Ps 141.2;Apoc 8.3-4;

9 Si cântau o cântare nouã, si ziceau: "Vrednic esti tu sã iei cartea si sã-i rupi pecetile: cãci ai fost înjunghiat, si ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu, cu sângele Tãu, oameni din orice semintie, de orice limbã, din orice norod si de orice neam.
Ps 40.3;Apoc 14.3;Apoc 4.11;Apoc 5.6;Fapt 20.28;Rom 3.24;1Cor 6.20;1Cor 7.23;Efes 1.7;Col 1.14;Evr 9.12;1Pet 1.18-19;2Pet 2.1;1Ioan 1.7;Apoc 14.4;Apoc ;Dan 4.1;Dan 6.25;Apoc 7.9;Apoc 11.9;Apoc 14.6;

Maria,



Isus e principiul trait in mod absolut.Radicalismul Lui Isus e bazat pe principii, pe care chiar El le-a creat.Si iubirea, si binele si credinta sunt principii,dar toate sunt inglobate si armonizate in persoana Lui.Isus de fapt ,poate nici nu e inteles in profunzimea adevarului Sau.Si de aceea se cauta subiecte adiacente (dezbatute in biserici) care sa compenseze lipsa intelegerii si sa constituie totusi o vietuire crestina.Ori acest lucru nu se poate pentru ca am priva continutul de substanta.Esenta crestinismului e Isus si poate de aceea a esuat crestinismul,ca nu a tinut cont de esenta.
Cel mai important aspect ,e sa gasim Viata.Si aici e un paradox,pentru ca de fapt nu ne deosebim mult de evrei.Ei cautau un Mesia potrivit conceptiilor lor,dar noi pe care Isus Il cautam? Cred ca cea mai mare reforma pe care o poate face o religie nu e aceea legata de simboluri,zile,alimentatie etc.,ci aceea a redescoperirii Lui Isus.Si cum toate se implinesc in Isus ,vom gusta din imparatia cerului eliberati de desertaciunea unei gandiri stereotipe.

de la adipopa,

Ce i-a putut determina pe mai-marii iudeilor sã cearã cu atâta înverºunare rãstignirea lui Iisus? Ce i-a putut face pe romani sã creadã cã rãstignirea lui ar fi necesarã ºi s-o execute? Dar ce-l mâna ºi pe Iisus atât de neabãtut ºi sigur spre crucea pregãtitã pe Dealul Cãpãþânii? De ce s-a rãstignit Iisus?



[Asta pentru cã e Paºte pentru unii...ºi pentru cã vine Paºtele pentru cei mai mulþi dintre noi.]











Cum gindesti despre faptul ca Israel il va accepta pe Yahshueh din Nazaret, ca pe Masyah cel asteptat de ei ?

Ar fi antihristul ???.... Isus a fost rastignit nu fIindca s-a pretins mesia ci pentru ca a refuzat sa fie “Masyah cel asteptat de ei” adica un mesia national.

De la: lizucaus, la data 2009-04-09 18:57:12Mari,ca feedback,e adevãrat.Trebuie sã gãsim drumul cãtre noi înșine,trebuie sã ne gãsim liniștea interioarã,pentru a ne putea simți împliniți.

Prima oara cand nu adorm citindu-ti lungile povestiri!Exagerez!Eknath Easwaran ar fi mandru de tine!

Super tabere!
Intra pe www.taberelemele.ro

De la: shlomo_imre, la data 2009-04-10 04:40:29

De la: lizucaus, la data 2009-04-09 18:57:12Mari,ca feedback,e adevãrat.Trebuie sã gãsim drumul cãtre noi înșine,trebuie sã ne gãsim liniștea interioarã,pentru a ne putea simți împliniți.

Prima oara cand nu adorm citindu-ti lungile povestiri!Exagerez!Eknath Easwaran ar fi mandru de tine!

stii ce zic eu...ar fi bine sa mai citim si cartile lui Eknath Easwaran ....

De la: mari_uka, la data 2009-04-10 09:28:49

De la: shlomo_imre, la data 2009-04-10 04:40:29

De la: lizucaus, la data 2009-04-09 18:57:12Mari,ca feedback,e adevãrat.Trebuie sã gãsim drumul cãtre noi înșine,trebuie sã ne gãsim liniștea interioarã,pentru a ne putea simți împliniți.

Prima oara cand nu adorm citindu-ti lungile povestiri!Exagerez!Eknath Easwaran ar fi mandru de tine!

stii ce zic eu...ar fi bine sa mai citim si cartile lui Eknath Easwaran ....

Nici n-am sustinut altceva!

De la: flaviapopcj, la data 2009-04-10 09:16:23Super tabere!
Intra pe www.taberelemele.ro

Ai inceput sa ma enervezi!

Sunt multi care vorbesc de Hristos. Fiecare in felul lui. Dar Hristos este Unul.

„Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi celelalte se vor adãuga vouã!“

De la: balabanandrei, la data 2009-04-08 14:20:10www.razbointrucuvant.ro/2008/06/07/sistemul-sau-cum-lucreaza-sat...

Banuielile mele incep sa fie intarite de poza cu patriarhul Daniel, alaturi de catolici. Doamne ajuta!

Andrei am descoperit datorita tie site-ul "Razboi intru cuvant"

Multumesc !!!

Dumnezeu sa-ti daruiasca numai bine !

Caracterul fãrã înþelepciune poate mult, dar inteligenþa fãrã caracter nu valoreazã nimic - Cicero

www.razbointrucuvant.ro/2009/01/16/ereticii-vor-pune-mana-pe-bis...

www.razbointrucuvant.ro/2009/02/23/in-zilele-cele-mai-de-pe-urma...

„Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºi celelalte se vor adãuga vouã!“

Stapanul cadoului



Lânga Tokio traia un vestit razboinic Samurai, care a decis sa-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune ca în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.

Într-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde traia batrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pâna când adversarul facea prima miscare si apoi, fiind daruit cu destula inteligenta pentru a corecta orice greseala ar fi facut, contraataca cu viteza.

Tânarul luptator nu pierduse înca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l învinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau împotriva luptei, dar batrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti în piata din centrul orasului, iar tânarul a început sa-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în directia lui, l-a scuipat în fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pâna si pe stramosi. Timp de câteva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batrânul ramânea impasibil. La sfârsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise atât de multe insulte si provocari, studentii l-au întrebat: "Cum ai putut rabda atât de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, în loc sa-ti expui lasitatea în fata tuturor?"

"Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu îl primesti, cui apartine cadoul?" - întreba Samuraiul.
"Celui care ti l-a oferit - replica unul dintre discipoli."
"La fel si cu orice mânie, insulta sau invidie - spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."

In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de tine. Poti alege sa accepti orice cadou si sa fi inclus in planurile altora, sau sa fi selectiv... si sa accepti doar acele cadouri care te ajuta in cresterea ta.

„Osana! Binecuvântat sete Cel ce vine întru numele Domnului” (Ioan 12, 13)
www.arhiepiscopiatomisului.ro/evenimente/apr24_intrareaierusalim..." />

Caracterul fãrã înþelepciune poate mult, dar inteligenþa fãrã caracter nu valoreazã nimic - Cicero

TUTUROR CREDINCIOSILOR ORTODOCSI, PACE SI BUCURIE DUHOVNICEASCA !!!

Erata:

„Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului” (Ioan 12, 13)

Caracterul fãrã înþelepciune poate mult, dar inteligenþa fãrã caracter nu valoreazã nimic - Cicero

TUTUROR CREDINCIOSILOR CATOLICI, UN PASTE FERICIT SI PLIN DE LUMINA !
DUMNEZEU SA VA DARUIASCA BELSUG SI BUCURIE !
LUMINA SA SFANTA SA VA LUMINEZE VIATA !
www.archeparchy.org/page/metropolitan/images/2007_Resurrection_i..." />

Caracterul fãrã înþelepciune poate mult, dar inteligenþa fãrã caracter nu valoreazã nimic - Cicero

De la: tumaria, la data 2009-04-10 01:09:30Hristos trebuia sa moara. Moartea lui a fost prorocita de profetii VT, era singurul mod de a impaca omenirea cu Dumnezeu.Doar sangele Mielului este cel care ridica pacatele omenirii.
Mai marii iudeilor nu au fost capabili sa-l recunoasca pe Mesia.Ei inca il mai asteapta pe Mesia.


Hristos a murit pt mine si pt tine pt el,ea .....ca sa poti/putem fii mantuit/i

De la: adipopa, la data 2009-04-10 00:19:15Ce i-a putut determina pe mai-marii iudeilor sã cearã cu atâta înverºunare rãstignirea lui Iisus? Ce i-a putut face pe romani sã creadã cã rãstignirea lui ar fi necesarã ºi s-o execute? Dar ce-l mâna ºi pe Iisus atât de neabãtut ºi sigur spre crucea pregãtitã pe Dealul Cãpãþânii? De ce s-a rãstignit Iisus?

[Asta pentru cã e Paºte pentru unii...ºi pentru cã vine Paºtele pentru cei mai mulþi dintre noi.]

Maria, rãspunsul teologic („Iisus a murit pentru mine”) nu exclude un rãspuns politic ºi istoric la întrebarea „De ce a murit Iisus”? De fapt, Iisus nu a fãcut teologie purã în satele pescãreºti din Galileea, ci a început ºi apoi desãvârºit un program reformist-mesianic cu implicaþii politice profunde.

Ce spun este cã mai marii iudeilor au avut motive sã-l prindã prin trãdare, sã-l judece sumar ºi sã cearã procuratorului roman executarea lui în grabã.

Romanii, stãpânii lumii la acea datã, nu puteau fi constrânºi sã facã ceva împotriva voinþei proprii: aveau pârghiile, resursele militare ºi logistica necesarã pentru a înãbuºi orice revoltã (dacã era cazul). De ce au acceptat sã execute un condamnat a cãrui judecatã nu s-a încheiat cu un verdict clar de vinovãþie?