Info

Ce este la moda;credinta sau ateismul???

Toate forumurile General

Horoscop 30 noiembrie 2025

Horoscop 29 noiembrie 2025

Francezii dedicÄ un festival culturii romĂ˘ne

Topicul anterior | Topicul urmator

Pagini: << 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 >> Sari la pagina:

Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara	Postat pe: 17 Mai 2009, ora 20:45 cred ca ambele,parerea mea,uneori oscilez si eu intre cele 2 ba una ,ba alta,dar nu mi -am pierdut credinta de tot chiar,nu inca....

vieru_cezar_iasi 247 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 18 Mai 2009, ora 02:07 De la: zgirboc_18, la data 2009-05-16 12:43:09 De la: vieru_cezar_iasi, la data 2009-05-15 01:10:30 De la: zgirboc_18, la data 2009-05-13 17:25:59 la faza cu jertfa inseamna ca orice sinucigas ar trebui sa fie un sfant nu un pacatos cum e vzut de religie si cand vine vb de restu nu pot sa zic nimic pt ca nu miai dat nici un raspuns Nicidecum! Una e jertfa pentru alţii şi cu totul altceva e sinuciderea. Nu confunda lucrurile. Cine se sinucide ajunge în iad, pentru că moare cu acest păcat pe suflet. Numai Dumnezeu e stăpânul vieţii. Iar jertfa lui Isus Cristos nu a fost nicidecum sinucidere, ci sacrificiu pentru oameni. Dumnezeu ar fi putut găsi şi o altă cale pentru a ne deschide calea spre mântuire, dar numai prin sacrificiul suprem ne putea arăta iubirea lui maximă. Domnul nostru Isus Cristos însuşi a spus : „Nimeni nu are o iubire mai mare decât cel care îşi dă viaţa pentru prietenii Săi” (Ioan 15:13) Şi a dovedit din plin aceasta. Aşa cum spuneam, El s-a sacrificat pentru noi ca să ne deschidă calea spre mântuire, dar mai departe depinde de noi dacă ne mântuim. Ţi-am răspuns şi la celelalte întrebări. Dacă tot nu eşti lămurit, poţi citi mai pe larg (inclusiv cărţi pe net), accesând blogul următor: www.cezar-iasi.blogspot.com/ Blogul conţine: Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte. Videoclipuri. Înregistrări video cu miracole. Legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele dintre ele conţin posturi TV on-line şi posturi de radio). Cărţi foarte intersante care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator). Articole. Adrese, numere de telefon şi site-uri ale unor asociaţii care oferă servicii caritative, etc. dar cei care sunt bolnavi de cancer si stiu ca nu mai au mult de trait si se sinucid ca sa nu isi mai chinuie familia nu ii mantuie ? Cine se sinucide ajunge în iad, pentru că moare cu acest păcat pe suflet. Nimeni nu are dreptul să se sinucidă pentru nimic în lume. Fiecare are o cruce pe măsura sa, care trebuie dusă până la capăt, orice ar fi.
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara	Postat pe: 18 Mai 2009, ora 15:53 Cred ca si una si alta,ambele sunt la moda de fapt.
goaaddict2003 55 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Timisoara	Postat pe: 18 Mai 2009, ora 21:26 Mi-ar placea sincer sa afirm ca la moda nu e nici religia,la moda nu e nici ateismul, la moda e logica si ratiunea !!! Dar din pacate la noi, la moda e prostia crancena !!!

july 563 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 19 Mai 2009, ora 17:43 Cred ca este la moda credinta...e ingrozitor sa vezi atatia oameni prostiti de biserica , care se calca in picioare pt asa zisa apa sfintita sau niste oase culese cine stie de unde!
Fosta membra 9am.ro 618 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 19 Mai 2009, ora 17:57 De la: blagaiulia, la data 2009-05-19 17:43:57Cred ca este la moda credinta...e ingrozitor sa vezi atatia oameni prostiti de biserica , care se calca in picioare pt asa zisa apa sfintita sau niste oase culese cine stie de unde! De ce spui asta?!? ...Doar Biserica are dovezi clare in privinta relicvelor.... De exemplu, intr-o catedrala din Germania,se afla pana nu cu mult timp in urma,capul lui Ioan Botezatorul la varsta de 12 ani... ..Celalalt cap,al lui Ioan Botezatorul,la 30 de ani,se afla intr-o alta biserica din cate se stie ... (ref. Numele Trandafirului ) Legio tertia decima Gemina (13th Twin Legion),
Dorulet 7896 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: ALTA LOCALITATE	Postat pe: 19 Mai 2009, ora 17:58 De la: dark1secret, la data 2009-05-19 17:57:44 De la: blagaiulia, la data 2009-05-19 17:43:57Cred ca este la moda credinta...e ingrozitor sa vezi atatia oameni prostiti de biserica , care se calca in picioare pt asa zisa apa sfintita sau niste oase culese cine stie de unde! De ce spui asta?!? ...Doar Biserica are dovezi clare in privinta relicvelor.... De exemplu, intr-o catedrala din Germania,se afla pana nu cu mult timp in urma,capul lui Ioan Botezatorul la varsta de 12 ani... ..Celalalt cap,al lui Ioan Botezatorul,la 30 de ani,se afla intr-o alta biserica din cate se stie ... (ref. Numele Trandafirului ) Când toată lumea gândeşte la fel înseamnă că nimeni nu gândeşte.

Fosta membra 9am.ro 618 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 19 Mai 2009, ora 18:04 De la: Dorulet, la data 2009-05-19 17:58:53 Legio tertia decima Gemina (13th Twin Legion),

Fosta membra 9am.ro 618 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 19 Mai 2009, ora 18:06 De la: vieru_cezar_iasi, la data 2009-05-18 02:07:17Cine se sinucide ajunge în iad, pentru că moare cu acest păcat pe suflet. Nimeni nu are dreptul să se sinucidă pentru nimic în lume. Fiecare are o cruce pe măsura sa, care trebuie dusă până la capăt, orice ar fi. Demonstreaza mai intai ca exista iadul si discutam apoi despre asta.. Legio tertia decima Gemina (13th Twin Legion),
Ebony 14969 mesaje Membru din: 5/01/2009 Oras: Timisoara	Postat pe: 19 Mai 2009, ora 20:35 De la: dark1secret, la data 2009-05-19 18:06:03 De la: vieru_cezar_iasi, la data 2009-05-18 02:07:17Cine se sinucide ajunge în iad, pentru că moare cu acest păcat pe suflet. Nimeni nu are dreptul să se sinucidă pentru nimic în lume. Fiecare are o cruce pe măsura sa, care trebuie dusă până la capăt, orice ar fi. Demonstreaza mai intai ca exista iadul si discutam apoi despre asta.. Interesanta intrebare,ce mai exista oare?Rautate sigur exista,asta e sigur....
zgirboc_18 72 mesaje Membru din: 12/12/2008	Postat pe: 19 Mai 2009, ora 20:50 De la: vieru_cezar_iasi, la data 2009-05-18 02:07:17 De la: zgirboc_18, la data 2009-05-16 12:43:09 De la: vieru_cezar_iasi, la data 2009-05-15 01:10:30 De la: zgirboc_18, la data 2009-05-13 17:25:59 la faza cu jertfa inseamna ca orice sinucigas ar trebui sa fie un sfant nu un pacatos cum e vzut de religie si cand vine vb de restu nu pot sa zic nimic pt ca nu miai dat nici un raspuns Nicidecum! Una e jertfa pentru alţii şi cu totul altceva e sinuciderea. Nu confunda lucrurile. Cine se sinucide ajunge în iad, pentru că moare cu acest păcat pe suflet. Numai Dumnezeu e stăpânul vieţii. Iar jertfa lui Isus Cristos nu a fost nicidecum sinucidere, ci sacrificiu pentru oameni. Dumnezeu ar fi putut găsi şi o altă cale pentru a ne deschide calea spre mântuire, dar numai prin sacrificiul suprem ne putea arăta iubirea lui maximă. Domnul nostru Isus Cristos însuşi a spus : „Nimeni nu are o iubire mai mare decât cel care îşi dă viaţa pentru prietenii Săi” (Ioan 15:13) Şi a dovedit din plin aceasta. Aşa cum spuneam, El s-a sacrificat pentru noi ca să ne deschidă calea spre mântuire, dar mai departe depinde de noi dacă ne mântuim. Ţi-am răspuns şi la celelalte întrebări. Dacă tot nu eşti lămurit, poţi citi mai pe larg (inclusiv cărţi pe net), accesând blogul următor: www.cezar-iasi.blogspot.com/ Blogul conţine: Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte. Videoclipuri. Înregistrări video cu miracole. Legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele dintre ele conţin posturi TV on-line şi posturi de radio). Cărţi foarte intersante care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator). Articole. Adrese, numere de telefon şi site-uri ale unor asociaţii care oferă servicii caritative, etc. dar cei care sunt bolnavi de cancer si stiu ca nu mai au mult de trait si se sinucid ca sa nu isi mai chinuie familia nu ii mantuie ? Cine se sinucide ajunge în iad, pentru că moare cu acest păcat pe suflet. Nimeni nu are dreptul să se sinucidă pentru nimic în lume. Fiecare are o cruce pe măsura sa, care trebuie dusă până la capăt, orice ar fi. si ajungem la vechea poveste ca noi suntem cobaii lui.u imi zici ca el are deja planuri cu noi si ca sar putea sa ma imbolnavesc de o boala incurabila doar ca sa vada el daca mai cred in el? acum da o sa cred in dumnezeu..eu cred ca u te antrenezi pt doctoratul pe carte urmeaza sa il faci. dar am si eu o intrebare . cu ce te va ajuta acest doctorat?
haihui09 38 mesaje Membru din: 6/05/2009	Postat pe: 19 Mai 2009, ora 20:51 Te gandesti la vacanta? w w w.taberelemele . ro
vieru_cezar_iasi 247 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 20 Mai 2009, ora 05:43 Pentru dark1secret Existenţa iadului este reală şi dovedită. În primul rând existenţa suferinţei veşnice a iadului este un adevăr revelat de Dumnezeu în Biblie şi nu este o răzbunare a lui, ci este pedeapsa dreptăţii instituite de el. El este iubitor dar este şi drept. Dumnezeu este Fiinţa perfectă şi nu poate fi nedrept, deci nu-i poate primi în rai şi pe păcătoşii care n-au făcut pocăinţă de păcate pe pământ, nici nu poate îngădui să rămână nepedepsiţi. Şi nici nu poate minţi, iar în Biblie ne vorbeşte de multe ori atât de fericirea veşnică cât şi de suferinţa veşnică. Chiar şi pe pământ Dumnezeu a dat dovezi ale dreptăţii sale, permiţând pedepse atunci când oamenii perseverau în păcate şi nepocăinţă, de exemplu potopul, distrugerea cetăţilor Sodoma şi Gomora, etc. Pedepsirea celor răi în iad va fi la fel de veşnică în ceea ce priveşte durata, tot astfel cum va fi şi răsplata celor mântuiţi în Rai, adică pentru toată veşnicia. Pedepsirea celor răi în iad este descrisă de-a lungul Sfintelor Scripturi ca fiind “focul cel veşnic" (Matei 25:41), "focul care nu se stinge" (Matei 3:12), "ocara şi ruşinea veşnică" (Daniel 12:2), un loc unde "viermele lor nu moare şi focul nu se stinge" (Marcu 9:44-49), un loc al "chinurilor" şi "văpăilor" (Luca 16:23,24), al "pierzării veşnice" (2 Tesaloniceni 1:9), un loc al chinurilor "în foc şi pucioasă" unde "fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor" (Apocalipsa 14:10,11), unde cei răi sunt chinuiţi "zi şi noapte în vecii vecilor" (Apocalipsa 20:10). «Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi şi-i vor arunca în cuptorul de foc ; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor » (Matei 13:49-50). Cei care se vor afla în iad vor şti că ei înşişi sunt cei vinovaţi pentru aceasta (Deuteronom 32:3-5). Da, suferinţa veşnică a iadului este reală! « În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: « Când va veni Fiul Omului în slava sa, împreună cu toţi îngerii, se va aşeza pe tronul său de mărire. Înaintea lui vor fi adunate toate popoarele, dar el îi va despărţi pe unii de alţii, aşa cum desparte păstorul oile de capre, şi va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga sa. Atunci împăratul va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, primiţi ca moştenire împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii; căci am fost flămând şi voi mi-aţi dat să mănânc; am fost însetat şi voi mi-aţi dat să beau; am fost străin şi voi m-aţi primit; am fost gol şi voi m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi voi m-aţi vizitat; am fost în închisoare şi voi aţi venit la mine». Atunci cei drepţi vor răspunde: «Doamne, când te-am văzut noi flămând şi ţi-am dat să mănânci? Sau însetat şi ţi-am dat să bei? Sau când te-am văzut noi străin şi te-am primit? Sau gol şi te-am îmbrăcat? Sau când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?». Împăratul le va răspunde: «Vă spun adevărul: ori de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut». Apoi va spune celor din stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, pregătit diavolului şi îngerilor săi! Căci am fost flămând şi voi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi voi nu mi-aţi dat să beau; am fost străin şi voi nu m-aţi primit; am fost gol şi voi nu m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în închisoare şi voi nu m-aţi vizitat». Atunci îi vor răspunde şi ei: «Doamne, când te-am văzut noi flămând, însetat, străin, gol, bolnav sau în închisoare şi nu ţi-am slujit?». El le va răspunde: «Vă spun adevărul: Ori de câte ori nu aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie nu mi-aţi făcut». Şi vor merge aceştia în osânda veşnică, iar drepţii în viaţa veşnică»". (Mt. 25,31-46) Isus Cristos s-a sacrificat pentru noi ca să ne deschidă calea spre mântuire, dar mai departe depinde de noi dacă ne mântuim. Ne mântuim dacă facem pocăinţă de păcate şi urmăm cuvântul său. Avem liberul arbitru, adică libertatea voinţei de a alege între bine şi rău şi suntem responsabili de ceea ce alegem. Domnul Cristos a murit pe cruce pentru noi fără de noi, dar nu ne poate mântui fără de noi, fără colaborarea noastră. Iată un material despre iad şi cele nouă feluri de suferinţe care sunt acolo: www.sfaturiortodoxe.ro/despreiad.htm În clipa decesului se încheie timpul harului şi după deces nimeni nu mai poate primi iertare. Iată câteva versuri scrise de poetul Traian Dorz care se adresează cuiva care refuză sau amână pe pamant pocăinţa de păcate şi poate fi surprins de clipa decesului cu sufletul necurăţit de păcate : Căci va veni un ceas amar şi-o vreme de obidă Când uşa marelui său har pe veci o să se-nchidă Iar tu vei ramâne pe veci în focul de afară În plânsul nesfârşit să-ţi treci a vecilor povară. Dar chinul cel mai greu şi-amar va fi încredinţarea C-a fost şi pentru tine har, dar i-ai respins chemarea. Şi oamenii care trec prin moarte clinică văd raiul şi iadul. Mulţi oameni care trec prin moarte clinică (o moarte temporară, de câteva minute sau cel mult câteva ore), îşi văd propriul trup întins la locul morţii, iar ei plutesc fără greutate, văd oraşe de lumină (raiul), văd o mare de foc şi suferinţă (iadul) precum şi o Fiinţă de lumină care le spune: "Ceasul tău n-a sosit încă". Revin la viaţa pământească după moartea clinică şi povestesc altora ceea ce au văzut şi auzit în lumea de dincolo. Ei mai povestesc şi tot ceea ce au făcut şi vorbit medicii şi asistentele în timpul în care au fost declaraţi morţi, ba chiar şi ceea ce s-a petrecut în saloanele alăturate, precum şi faptul că materia nu mai era un obstacol pentru ei ca spirite (de exemplu, puteau să treacă prin pereţi). Sunt sute de mii de cazuri de moarte clinică cercetate şi confirmate de medici. Unii dintre medici, care, înainte de a cerceta aceste cazuri, se îndoiau de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte, după ce au cercetat aceste cazuri, s-au convins că există Dumnezeu şi viaţa de dincolo. Amintesc 11 (unsprezece) nume de medici care au verificat existenţa vieţii de dincolo de moarte făcând cercetări ale cazurilor de moarte clinică: Dr. Maurice S. Rawlings, Dr. Elizabeth Kubler - Ross, Dr. Charles Garfield, Dr. Karlis Osis, Dr. Robert Van Castle, Dr. Erlendur Haraldsson, Prof. Dr. Ian Stevenson, Dr. Russell Noyes, Dr. Raymond Moody, Dr. M. B. Sabom, Dr. Fred W. Schoonmaker. Dr. Elizabeth Kubler - Ross spunea de exemplu: "Sunt ferm convinsă că există viaţă dincolo de moarte. Am asistat şi am adunat date de la patul de moarte a peste o mie de persoane". Dar aşa cum am arătat, nu este acesta singurul sau cel mai important argument că există raiul şi iadul. Mai multe poţi citi şi vedea pe blogul următor: www.cezar-iasi.blogspot.com/ Pe blog găseşti: Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte. Videoclipuri. Înregistrări video cu miracole. Legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele dintre ele conţin şi posturi TV on-line şi posturi de radio). Cărţi foarte intersante care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator). Articole foarte interesante. Adrese, numere de telefon şi site-uri ale unor asociaţii care ofera servicii caritative, etc. Pentru întrebări şi dialog pot fi contactat la adresa de e-mail vieru_cezar_iasi@yahoo.com sau pe messenger la id-ul vieru_cezar_iasi
Dorulet 7896 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: ALTA LOCALITATE	Postat pe: 20 Mai 2009, ora 12:24 Cezare...ne leşi?! Tu nu ai cum să dovedeşti nimic!!! O culegere de texte scrise de nişte evrei neevoluaţi, de acum 2000 de ani nu dovedeşte nimic, unui om cu raţiune din sec.XXI. Este o legendă a poporului evreu, aşa cum au grecii "legendele Olimpului"....are exact aceeaşi valoare! Că a prins la "public"...păi este şi normal...că doar promite "nemurire" Dar de demonstrat nu ai cum să demonstrezi nici un fel de existenţă a vreunei forţe supranaturale,punct! Nişte simple coincidenţe, sau lucruri pe care deocamdată (a se reţine, am scris deocamdată) ştiinţa nu le poate explica (dar care în viitor cu siguranţă vor putea fi explicate logic), nu demonstrează absolut nimic, în afară de naivitate! Nu te obosi să-mi răspunzi! Chiar insist să nu o faci! Sunt mult prea cerebrală şi am acumulat prea multe cunoştinţe să mai pot crede orice gogoriţă cu "lei" şi "urşi". Când toată lumea gândeşte la fel înseamnă că nimeni nu gândeşte.
cifobrien 128 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 21 Mai 2009, ora 15:08 mda ,pe oamenii credinciosi nu ai cum sa ii contrazici cu argumente logice ei asteapta minuni de la tine ca sa ii convingi de o idee ! de aceea consider dicutiile pe tema asta inutile.
vieru_cezar_iasi 247 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 26 Mai 2009, ora 04:37 Pentru Dorulet (valabil şi pentru alţii care nu cred) Uite că am cum să dovedesc: ARGUMENTE ŞI DOVEZI (PE SCURT) DESPRE EXISTENŢA LUI DUMNEZEU ŞI A VIEŢII DE DINCOLO DE MOARTE Motto : "Dacă tabla înmulţirii sau teorema lui Pitagora ar avea precepte morale, s-ar găsi mulţi să le nege adevărul". (Nicolas Malebranche) Precizări iniţiale: - acestea sunt o parte dintre argumentele şi dovezile de pe blogul următor : www.cezar-iasi.blogspot.com/ Mai multe puteţi citi şi vedea intrând pe acest blog. -sunt foarte multe dovezi că există Dumnezeu şi viaţă dincolo de moarte. În textul următor voi reda câteva dintre ele. Prin textul următor argumentele şi dovezile existenţei lui Dumnezeu nu sunt epuizate nici pe departe. Mai sunt multe alte argumente şi dovezi care atestă existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte, încât ar putea fi scrise tomuri întregi. În primul rând Dumnezeu ne-a revelat existenţa sa şi a vieţii de dincolo. Cuvântul Revelaţie provine din expresia latină "retro velum dare", adică "a da vălul la o parte, a descoperi". Sunt două tipuri principale de Revelaţie : naturală şi supranaturală. 1) Revelaţia naturală: a) Mărturia macrocosmosului şi a microcosmosului despre existenţa lui Dumnezeu: Toată creaţia "vorbeşte" despre Dumnezeu, atât macrocosmosul, cât şi microcosmosul. Există atei care au ajuns la credinţă doar studiind la microscop un picior de albină, văzând câtă complexitate există în celule şi molecule şi dându-şi seama de Fiinţa Inteligentă Supremă din spatele creaţiei, pentru că această creaţie complexă nu putea să apară la întâmplare. Este vorba de argumentul teleologic al existenţei lui Dumnezeu, dedusă din complexitatea creaţiei. Un ateu nu are scuză pentru necredinţa sa, se află în ignoranţa vinovată chiar dacă nu ar avea nici un fel de cultură religioasă, deoarece existenţa lui Dumnezeu se poate deduce chiar numai din creaţie (chiar fără revelaţia supranaturală), după cum spune şi psalmistul : “Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Psalm 18, 1) precum şi Sfântul Apostol Pavel în scrisoarea către romani : “În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se vad lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că [necredincioşii] nu se pot dezvinovăţi” (Romani 1:20). “ Credinţa e o condiţie necesară pentru mântuire, pentru fericirea veşnică, dar nu e suficientă, dupa cum vom vedea. Un ateu poate fi iertat dacă face pocăinţă pentru păcatul ateismului, ca şi pentru orice alt păcat. Ateismul nu are nici un temei. Nu este nici un argument şi nici o dovadă că Dumnezeu nu există, dimpotrivă, sunt foarte multe argumente şi dovezi că există. Faptul că nu-l putem vedea pe Dumnezeu şi sufletele, nu înseamnă că nu există. Dumnezeu şi sufletele sunt la fel de reale ca şi lumea materială, deşi sunt invizibile pentru noi. Fizica cuantică ne arată existenţa sufletului, prin teoria nivelurilor de realitate. Diferitele niveluri de realitate ne arată că existenţa nu se desfăşoară numai pe un singur plan sau nivel, cel văzut şi pipăit de noi, ci sunt mai multe niveluri sau lumi. Conform descoperirilor fizicii cuantice de la începutul secolului XX, s-a putut constata că materia, la nivel subatomic, nu mai este formată din corpusculi, ci din unde. Corpusculii sunt mai subtili decât substanţele, pe care le vedem şi le pipăim. Undele sunt mai subtile decât corpusculii, fiind la un alt nivel de realitate. Trupul nostru este compus din substanţe, iar substanţele, la rândul lor sunt compuse din corpusculi şi din unde. Iată deja mai multe niveluri de realitate care există în acelaşi timp. Aşa cum există mai multe niveluri sau planuri, există un nivel de realitate şi mai subtil, cel sufletesc. Sufletul este la un nivel de realitate mult mai subtil, imaterial; sufletul este eul omului, este însăşi persoana noastră care animă trupul. Întâlnirea religiei şi ştiintei în domeniul fizicii cuantice - o ramură a fizicii destul de nouă - este înca o dovadă în plus, că, cu cât adâncim cercetările în ştiinţă, cu atât se confirmă mai mult adevarurile religiei. Doar ştiinţa superficială poate să ducă la ateism, dar ştiinţa adâncă îl conduce pe om spre religie, aşa cum spunea şi filosoful Francis Bacon : „Puţina gustare a ştiinţei poate duce la ateism, dar adâncirea ştiinţei readuce pe om la Dumnezeu ”. În Psalmul 13,1 este scris: "Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu".", adică a afirma sau a crede că nu există Dumnezeu este o absurditate, este ca o nebunie. Şi savantul Albert Einstein a folosit cunostinţele de fizică cuantică în descoperirile sale. El era convins de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii dincolo de moarte şi spunea: "În veacul nostru materialist, singurii oameni de ştiinţă serioşi sunt oamenii profund religioşi." Elogiind Turnul Eiffel de la Paris, a scris în cartea de onoare: "Admiraţia mea pentru inginerul Eiffel, arhitectul turnului şi cea mai mare admiraţie pentru cel mai mare Arhitect, care a creat universul, Dumnezeu!"A spus că ceea ce nu este materie şi nu se poate simţi şi măsura este cu mult mai mult decât materia şi că oamenii de ştiinţă au început să-şi dea seama mai clar de acest lucru începând cu descoperirea spectrului electromagnetic: "Până în secolul XX realitatea a fost ceea ce oamenii puteau atinge, mirosi, vedea şi auzi. De la prima publicare a spectrului electromagnetic, oamenii au învăţat că ceea ce ei pot atinge, mirosi, vedea şi auzi este mai puţin de o milionime a realităţii. " În legătură cu descoperirile ştiinţifice şi invenţiile: dacă sunt constructive şi sunt folosite pentru binele umanităţii sunt benefice. Descoperirile ştiinţei şi invenţiile nu trebuie în nici un caz să fie folosite în scopuri rele. Filosoful român Ioan Petru Culianu a vorbit şi a scris despre "a patra dimensiune" (dimensiunea fiinţelor spirituale) şi despre călătorii în lumea de dincolo. În revista Incognito din 1990 , Culianu a publicat un studiu foarte interesant care se numea Trusa istoricului pentru a patra dimensiune. Tema lumilor multidimensionale şi a universului cvadridimensional domină textul. Josef Zöllner, astronom şi profesor la Universitatea din Leipzig, atribuia a patra dimensiune existenţei fiinţelor spirituale. Pe lângă aceste argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a lumii de dincolo, trebuie să ne gândim şi la faptul că însăşi existenţa omului este o dovadă a existenţei lui Dumnezeu care a creat lumea, pentru că ar fi absurd ca omul să fi apărut datorită întâmplării oarbe. În acest sens, Montesquieu spunea : „Fatalitatea oarbă care ar fi creat fiinţe raţionale este cea mai mare absurditate ! ” b) Creaţia şi evoluţia nu se contrazic, ci se îmbină: În legătură cu creaţia şi evoluţia, greşeala unora este că merg doar pe logica terţului exclus : „sau...sau... ” „ sau creaţie sau evoluţie”. Dar este şi logica terţului inclus : „ şi...şi... ” „şi creaţie şi evoluţie”. Dumnezeu a îmbinat creaţia cu evoluţia în mod admirabil. Creaţia specială se aplică doar omului, nu şi celorlalte specii. Deci, omul a fost creat de Dumnezeu în mod special, ca o coroană a creaţiei văzute, nu a fost creat prin evoluţie, cum au fost create celelalte specii. În plus, între om şi animal există deosebiri esenţiale (nu doar deosebiri graduale), pentru că omul, spre deosebire de animal, este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. (Când vorbim despre chipul lui Dumnezeu ne referim atât la un chip spiritual, cât şi la un chip uman, ambele accepţiuni ale chipului fiind revelate prin întruparea Domnului Isus Cristos). Pierre Teilhard de Chardin a dezvoltat o teorie în care se împletesc creaţionismul şi evoluţionismul. Iar Jacques Monod (n. 1910), medic şi biochimist francez (premiul Nobel pentru psihologie şi medicină, în 1965 pentru lucrări de biochimie şi genetică) scria: “Nu-i exclus că aşa au evoluat toate, dar nu fără Dumnezeu”. Creaţia nu a fost doar în momentul iniţial, ci continuă prin evoluţie. Evoluţionismul nu poate fi la întâmplare, ci este dirijat de Dumnezeu. Teoria evoluţiei e perfect compatibilă cu Biblia, a declarat arhiepiscopul Gianfranco Ravasi, ministrul Culturii din Vatican. Ravasi a făcut aceste declaraţii cu prilejul organizării la Vatican, între 3 şi 7 martie 2009, o conferinţă prilejuită de aniversarea a 150 de ani de la publicarea volumului “Asupra originii speciilor”, în care Darwin şi-a expus teoria evoluţiei. Evenimentul a reunit în egală măsură oameni de ştiinţă, teologi şi filosofi. Arhiepiscopul Ravasi a mai spus că teoriile lui Darwin “n-au fost niciodată condamnate de Biserica Catolică, după cum nici cărţile lui n-au fost interzise”. Papa Pius al XII-lea a declarat, în 1950, că Biserica Catolică nu interzice studiul evoluţiei, iar Papa Ioan Paul al II-lea a spus, în 1995, că evoluţionismul încetase să fie o “simplă ipoteză” pentru catolici. Astfel, Vaticanul nu sprijină interpretarea literală a întregii cărţi a Genezei. De exemplu, cele şase zile ale creaţiei lumii sunt de fapt epoci. În acest sens, Biserica Catolică susţine un evoluţionism teist (dirijat de Dumnezeu), spunând că nu există nici un motiv pentru care Dumnezeu nu s-ar fi putut folosi de un proces evolutiv în creaţie. Iată câteva linkuri despre această conferinţă care s-a desfăşurat la Roma: www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=17284&lang=r www.catholica.ro/stiri/show.asp?id=16712&idcom=7030 www.vaticanradio.org/rom/Articolo.asp?c=270658 Un articol foarte interesant pe această temă poate fi citit accesând linkul: www.profamilia.ro/revista.asp?id=2006_01_03 Lamarck şi Darwin, pe ale căror idei materialiştii moderni şi-au edificat sistemul, credeau în Dumnezeu: Jean-Baptiste de Lamarck: „Natura nefiind o inteligenţă, nefiind nici măcar o fiinţă, ci numai o ordine a lucrurilor, constituind o putere în întregime supusă legilor, această natura, zic, nu este însuşi Dumnezeu. Ea este produsul sublim al voinţei sale atotputernice. Astfel, voinţa lui Dumnezeu este pretutindeni exprimată prin funcţionarea legilor naturii, pentru că aceste legi vin de la El. Iar această voinţă nu poate fi limitată, puterea din care ea emană neavând limite”. (Lamarck, Histoire naturelle des animaux sans vertébres, I, ediţia a doua, Editura Baillière, Paris, 1885, pag. 267) Charles Darwin: „O altă cauză a credinţei în existenţa lui Dumnezeu, care ţine de raţiune iar nu de sentimente, mă impresionează prin greutatea sa. Ea provine din extrema dificultate - sau mai bine zis din imposibilitatea - de a concepe acest imens si prodigios Univers, cuprinzând omul şi facultatea sa de a privi în viitor, ca pe rezultatul unui destin şi al unei necesităţi oarbe. Cugetând astfel, mă simt nevoit să admit o Cauză primară cu un spirit inteligent, analog într-o oarecare măsură cu cel al omului, şi merit numirea de deist. ” (La vie et la correspondance de Charles Darwin par De Varigny, I, Editura Reinwald, Paris, 1888, pag. 363) Tot cu ajutorul logicii terţului inclus, putem înţelege că Isus Cristos este şi Dumnezeu şi om. Denis de Rougemont spunea că fără practica creştinismului - a Dumnezeului-om - fizicienii n-ar fi ajuns niciodată să accepte că fotonul poate fi, în acelaşi timp, şi undă, şi corpuscul. Deci şi fizica ne învaţă practic logica terţului inclus, prin faptul că fotonul, particula luminii, este şi undă şi corpuscul, în acelaşi timp. De asemenea, tot cu ajutorul logicii terţului inclus putem înţelege că Dumnezeu este şi iubitor şi drept. În iubirea lui, Dumnezeu ne dă iertare dacă ne întoarcem la el în viaţa pămantească, iar dreptatea lui se manifestă mai ales după moarte, în sensul că nu-i poate primi în rai şi pe păcătoşii care n-au făcut pocăinţă de păcate pe pământ, pentru că ar fi nedrept, iar el, ca Fiinţă perfectă, nu poate fi nedrept. Şi nici nu poate minţi, iar în Biblie ne vorbeşte de multe ori atât de fericirea veşnică, cât şi de suferinţa veşnică. c) Există în om un "desiderium", care înseamnă "dorinţă de fericire totală", " dorinţă de fericire până la stele". Acestei dorinţi de fericire totală îi corespunde realitatea împlinirii ei în Dumnezeu, care va fi acordată celor ce vor ajunge la mântuire, la fericirea veşnică. Orice om are în el această dorinţă de fericire, de împlinire totală, numai că mulţi o caută unde nu este, sau chiar pe căi greşite, în loc să caute împlinirea ei în Dumnezeu. Oricât de împlinit ar fi un om, tot îi va rămâne în suflet acest "desiderium", această dorinţă de împlinire totală, "până la stele", care poate fi găsită numai în Dumnezeu. d) Câteva exemple de scriitori, foşti atei, care au devenit creştini Scriitorul francez André Frossard a fost intâi ateu, apoi a devenit creştin şi a scris, printre altele, şi cărţile „Dumnezeu există, eu L-am întalnit” şi „Întrebări despre Dumnezeu”, care sunt traduse în limba română şi le recomand. Un alt exemplu de ateu care a devenit creştin este scriitorul francez Paul Claudel. Şi exemplele pot continua. e) Mărturii ale oamenilor de ştiinţă referitoare la existenţa lui Dumnezeu, a vieţii dincolo de moarte şi a armoniei dintre religie şi ştiinţă Savantul român Nicolae Constantin Paulescu, care a descoperit insulina, scria: „Demonstraţia existenţei unei cauze primare a vieţii, imateriale, unice şi înţelepte, este termenul sublim la care ne conduce fiziologia. Această cauză primară este Dumnezeu. Prin urmare, omul de ştiinţă nu se poate mulţumi să spună: Cred în Dumnezeu, ci trebuie să afirme : Ştiu că Dumnezeu este.” (Nicolae Constantin Paulescu - Noţiunile de suflet şi Dumnezeu în fiziologie, Editura Anastasia, Bucureşti, 1999, pag. 115) În aceeaşi carte scrie : „În ceea ce mă priveşte, afirm sus şi tare că sunt tot aşa de sigur de existenţa sufletului ca de orice adevăr bine stabilit de ştiinţa experimentală. Şi această siguranţă nu este o simplă credinţă, ci o convingere profundă, dobândită în mod ştiinţific.” (Nicolae Constantin Paulescu, ibidem, pag. 110). Iar despre materialism şi ateism Nicolae Paulescu scrie: „Astăzi, o mişcare de reacţie împotriva încălcărilor pe care Materialismul şi corolarul său, Ateismul, le săvârşesc asupra domeniului ştiinţei, începe să se producă pretutindeni, în Franţa şi mai ales în Germania. Să sperăm, prin urmare, că în curând ştiinţa va ajunge să scape de acest parazit, care nu numai că o compromite, dar o şi paralizează, împiedicându-i progresul.” (Nicolae Constantin Paulescu, ibidem, pag. 129) „Ideea de Dumnezeu este o noţiune fundamentală, fără de care ştiinţa cade în absurd. Materialismul ateu a năpădit societatea modernă, care l-a primit orbeşte tocmai pentru că el s-a dat drept expresia ştiinţei, drept rezultatul sau sinteza celor mai recente descoperiri ale ei. El s-a servit de prestigiul ştiintei - deşi, ca sistem, este însăşi negaţia acesteia - ca să impună mulţimii semi-savanţilor, incapabili să-i priceapă ipocrizia. Prin ei, s-a introdus în şcoli (unde, în mod laş, a exploatat şi exploatează candoarea şi naivitatea copiilor sau a tinerilor neexperimentaţi, care nu au nici cunoştinţe suficiente, nici spirit critic destul de dezvoltat pentru a deosebi minciuna de adevăr) şi a otrăvit astfel, cu doctrinele sale răufăcătoare, mai multe generaţii. Ca orice eroare, materialismul înseamnă ignoranţă -fie prin lipsa de cultură, fie prin lipsa de inteligenţă, fie prin caracterul pătimaş. La şaptesprezece ani, eram materialist pentru că nu aveam decât o sumă foarte restrânsă de cunoştinţe asupra naturii; pentru că raţiunea mea nu era încă dezvoltată, aşa că, neavând spirit critic, credeam tot ce auzeam şi citeam; pentru că mă lăsam prins în cursa perfidei afirmaţii că oamenii de ştiinţă sunt toţi materialişti. Ei bine, dacă de atunci nu aş fi dobândit, printr-un studiu continuu, noi cunştinţe asupra naturii brute şi asupra fiinţelor vieţuitoare, sau dacă, din nenorocire, facultăţile mele intelectuale ar fi rămas în acel stadiu infantil, sau dacă nu aş fi constatat că adevăraţii savanţi resping sistemul materialist, atunci aş fi şi astăzi o victimă a acestei doctrine.” (Nicolae Constantin Paulescu, ibidem, pag. 119 – 120). Alte exemple: Wernher von Braun (1912-1977), inginer american de origine germană. Creatorul fusibilelor V2 şi al rachetelor spaţiale americane. A scris multe articole despre ştiinţă şi credinţă. într-o conferinţă ţinută la Colegiul Belmont din Carolina de Nord, în iunie 1972 spunea: “Ştiinţa nu este incompatibilă cu religia. În timp ce ştiinţa ne învaţă tot mai multe despre creaţiune, religia ne învaţă tot mai mult despre Creator!” Între cuvintele care-i plăceau mai mult să le citeze erau cele spuse de astronautul american Frank Borman, după misiunea astronavei Apollo 8, care de Crăciun în anul 1968 a înconjurat luna. Celor care după acest Crăciun petrecut în spaţiu îl întrebau dacă a văzut pe Dumnezeu (aluzie care se referea la cosmonautul sovietic Titov, care în 6 aug. 1961 după întoarcerea sa din spaţiu a declarat că nu l-a întâlnit pe Dumnezeu), Frank Borman răspundea: “Nu, pe Dumnezeu nu l-am văzut, dar am văzut clar dovezile existenţei Sale”. Werhner von Braun mai spunea: “Cu cât vom înţelege mai bine universul, cu atât vom admira mai mult pe Creator!” Max Planck (1858-1947), fizician german, creatorul teoriei quantelor. Premiul Nobel în 1928. Era credincios practicant, mergând regulat la biserică. Declară: “Oricât de profund am ajunge cu cercetările, nu găsim nici o contradicţie între religie şi ştiinţă, ci dimpotrivă, o concordanţă esenţială. Religia şi ştiinţa nu se exclud, cum cred unii, ci se completează.” Jurien de la Graviere, preşedinte al Academiei de Ştiinte din Paris, in C. R. Acad. des Sciences, şedinţa din 27 decembrie 1886, p. 1293: „Botanica este o ştiinţă care, cu umilinţă, se mulţumeşte să-l admire pe Creator în operele sale”. Etienne Geoffroy Saint-Hilaire, celebru naturalist, membru al Academiei de Ştiinţe: „Ajuns la această limită, fizicianul dispare; omul religios singur rămâne, pentru a împărtăşi entuziasmul sfântului Profet şi pentru a striga cu dânsul: Cerurile spun gloria lui Dumnezeu...”. (Etienne Geoffroy Saint-Hilaire Philosophie anatomique, Paris, 1822, II, p. 499). Hervé Faye, astronom ilustru, membru al Academiei de Ştiinte: „Şi cum inteligenţa noastră nu s-a facut ea insăşi, trebuie să existe o inteligenţă superioară din care derivă a noastră. Şi cu cât ideea pe care ne-o vom face despre această inteligenţă supremă va fi mai înaltă, cu atât ne vom apropia mai mult de adevăr; nu riscăm să ne înşelăm considerând-o drept autoarea tuturor lucrurilor, raportând la ea aceste splendori ale Cerurilor care au deşteptat cugetarea noastră; şi, în fine, iată-ne pregătiţi să înţelegem şi să primim formula tradiţională: Dumnezeu, Tatal, atotţiitorul, făcătorul cerului şi al pământului... ”. (Faye Sur l'origine du monde. Theories cosmogoniques des anciens et des modernes, Ed. Gauthier-Villars, Paris, 1884, p. 9) Astronomul Johannes Kepler (1571-1630) şi-a rezumat crezul afirmând: “Sunt creştin”. L-a recunoscut pe Dumnezeu drept « Creatorul plin de bunăvoinţă, care a adus în fiinţă natura din nimic ». Legile descoperite de el, ale mişcării planetare, au fost rezultatul credinţei în Dumnezeu, ca Dumnezeu al ordinii, şi nu al haosului. În cartea sa, Armonia lumilor, publicată în 1619, pentru a prezenta cel de-al treilea principiu al mişcării planetare, Kepler scria: « Mare este Dumnezeu, Domnul nostru, mare este puterea Sa şi întelepciunea Lui nu are sfârşit. » Afirmatiile lui Kepler reflectă credinţa creştină pe care acest mare om de ştiinţă a avut-o: « Văd acum că, prin strădaniile mele, Dumnezeu este slăvit şi în astronomie, întrucât cerurile spun slava lui Dumnezeu. » Hans Spemann (1869-1941), biolog german, premiul Nobel în 1935 pentru cercetări asupra mecanismului fiinţelor vii, declara: “Trebuie să mărturisesc că în timp ce fac cercetări am impresia că am în faţa mea o fiinţă cu care dialoghez şi care mă depăşeşte total prin inteligenţa Sa. Această prezenţă de necrezut trezeşte în cercetător un respect de admiraţie.” Guglielmo Marconi (1874-1937), fizician italian, a realizat primele linii de telegrafie fără fir. Premiul Nobel în 1909. De pe vasul său din marea Mediterană a aprins lămpile de la Congresul euharistic ţinut la Sidney în Australia. Un fapt fără precedent! El zicea: “Ştiinţa singură nu poate lămuri multe mistere, în primul loc, al existenţei noastre: cine suntem, de unde venim şi unde mergem? Eu declar cu mândrie că sunt creştin. Credinţa o am nu numai ca membru al Bisericii Catolice dar şi ca om de ştiinţă!” Sir James Jeans (1877-1946), astronom, matematician şi fizician englez. El a fost unul dintre primii fizicieni care a prezentat marelui public teoria relativităţii şi a quantelor. În cartea sa Universul enigmatic scrie: “Universul se aseamănă tot mai mult cu o gândire uriaşă, decât cu o maşină uriaşă. Descoperim că Universul dă la iveală prezenţa unei puteri planificatoare şi diriguitoare. Teoria ştiinţifică modernă ne obligă să ne gândim la Creator ca lucrând în afara timpului şi spaţiului, care sunt parte a creaţiei Sale, tot aşa după cum pictorul se află în afara pânzei sale. Universul pare să fi fost proiectat de un matematician pur”. Iată şi mărturisirile a doi membri ai Academiei franceze care mai trăiesc: Louis Leprince-Ringuet, fizician, membru al Academiei franceze. Întrebat în iulie 1983 cu privire la existenţa lui Dumnezeu, răspunde: “Este atât de grandios mesajul adus de Cristos, atâta înţelepciune în dragostea pentru aproapele, o forţă ce zdrobeşte carapacea egoismului şi a laşităţii ce ne înconjoară...Există în viaţa creştinului o speranţă care-i dă putere în orice greutăţi, indiferent de regim, de structura socială sau politică. În mesajul Evanghelic găseşti un punct de sprijin, o bucurie, un curaj, un sens pentru viaţă şi pentru mine acest mesaj poartă pecetea adevărului veşnic.” Pierre P. Grasse, biolog, membru al Academiei de ştiinţe din Paris, răspunde întrebării cu privire la ştiinţă şi credinţă: “Dumnezeu şi ştiinţa, subiect tratat foarte des, dar tratat greşit! Dumnezeu este cea mai mare descoperire a umanităţii. Graţie acestei descoperiri omul a luat cunoştinţă de propria sa existenţă, de locul şi rolul pe care-l are în lumea materială. Ateismul nu ridică pe om, ci îl aduce pe Homo sapiens la condiţia de animal. Dumnezeu şi infinita sa putere dă omului un sens în viaţă ridicându-l din neliniştea lui metafizică. Este sigur că ştiinţa nu îndepărtează pe om de Dumnezeu, ci dimpotrivă, ea îl conduce direct spre El.” f) Despre cauzele necazurilor şi suferinţei din lume Dumnezeu nu a vrut răul în lume. Întreaga răspundere pentru răul din lume îi revine omului. Necazurile şi bolile au intrat în lume mai întâi datorită păcatului strămoşesc al omului, pentru că omul a cedat ispititorului. De asemenea, au şi diferite cauze genetice şi alte cauze (alcoolismul, fumatul, etc.) Deci, necazurile şi bolile nu sunt date de Dumnezeu, ci sunt cauzate de oameni. Una este a da, a vrea şi cu totul altceva este a permite. Necazurile sunt permise şi ca încercări pentru noi, în scop pedagogic, educativ. Toţi suntem încercaţi pe pământ. Dar Dumnezeu ne spune în Biblie că el nu permite ca cineva să fie încercat peste puterea sa, chiar dacă, atunci când pierdem sau suferim în viaţă, nouă ni se pare că necazurile noastre sunt prea mari pentru noi. Nici un om nu e încercat peste puterea sa, nici cei cu handicap, boli sau diferite deficienţe mai mult sau mai puţin grave. Un om e încercat mai mult, altul mai puţin, pentru că unul e capabil să treacă prin încercări mai mari, altul e capabil să treacă prin încercări mai mici, dar nimeni nu este încercat peste puterea sa. Deci, un scop al necazurilor este cel pedagogic, educativ. Marele scriitor Giovanni Papini spunea : « Dacă aş fi suferit când eram tânăr cât sufăr acum când sunt bătrân, aş fi ajuns un geniu .» Un copil care suferă e mai matur în gândire decât un adult care nu a cunoscut suferinţa. «Dumnezeu nu a venit să suprime suferinţa, nu a venit să o explice, dar a venit ca să o umple de prezenţa Sa», spune un alt scriitor, Paul Claudel. Şi asta până în rădăcinile sale cele mai profunde. Pe de altă parte, suferinţa are şi rolul de a ne da ocazii pentru a practica iubirea unii faţă de alţii. În acest sens, papa Ioan Paul al II – lea scria despre suferinţă : « Suferinţa e prezentă în lume pentru a face să se descătuşeze iubirea, pentru a face să se nască fapte de iubire faţă de aproapele. » Dumnezeu nu permite nici ispite peste puterea noastră : "Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să iesiţi din ea, ca s-o puteţi răbda." (1 Cor. 10,13) Un alt motiv pentru care Dumnezeu permite necazurile din lume este şi pentru a nu ne lega cu toate puterile de această viaţă trecătoare, ci să ne îndreptăm speranţa spre viaţa veşnică. Necazurile şi răul din lume sunt explicate mult mai pe larg de ramura teologiei numită teodicee. Dar, mai presus de toate, Dumnezeu este solidar cu suferinţa noastră: Domnul Isus Cristos a venit şi a suferit aici. El s-a sacrificat pentru noi ca să ne deschidă calea spre mântuire, dar mai departe depinde de noi dacă ne mântuim. Ne mântuim dacă facem pocăinţă de păcate şi urmăm cuvântul său, aşa cum vom vedea mai jos. Avem liberul arbitru, adică libertatea voinţei de a alege între bine şi rău şi suntem responsabili de ceea ce alegem. Dumnezeu nu a creat roboţi, ne-a înzestrat cu liberul arbitru, adică libertatea voinţei de a alege între bine şi rău şi suntem responsabili de ceea ce alegem. Domnul Cristos a murit pe cruce pentru noi fără de noi, dar nu ne poate mântui fără de noi, fără colaborarea noastră. Dumnezeu ar fi putut găsi şi o altă cale pentru a ne deschide calea spre mântuire, dar numai prin sacrificiul suprem ne putea arăta iubirea lui maximă. Domnul nostru Isus Cristos însuşi a spus : „Nimeni nu are o iubire mai mare decât cel care îşi dă viaţa pentru prietenii Săi” (Ioan 15:13) Şi a dovedit din plin aceasta. Prin liberul arbitru omul poate valorifica jertfa Domnului Isus Cristos sau o poate face zadarnica pentru el. Deci, sa nu zadarnicim jertfa Domnului Isus Cristos pentru noi! Să ne străduim să ajungem în rai, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă veşnică şi atât de fericită cum nici nu ne putem imagina! Dacă ne vom mântui, vom avea parte de împlinirea acelui "desiderium" de care am vorbit, împlinirea acelei dorinţi de fericire totală, "împlinire până la stele". Se povesteşte că un om a avut într-o noapte un vis interesant. Se făcea că se afla într-un pustiu uriaş, unde vedea, privind înapoi, urmele paşilor pe nisip pe care îi făcuse pe urmele paşilor lui Isus : urmele paşilor lui Isus împreună cu urmele paşilor săi. Dar spre surprinderea sa, a remarcat că în anumite zile nu erau două urme de paşi pe nisip, ci una singură : erau zilele în care avusese cel mai mult de suferit. Atunci a zis : « Doamne, tu ai promis că vei rămâne cu noi în toate zilele. De ce m-ai lăsat singur tocmai în momentele cele mai grele ? » Iar Domnul a răspuns : « Zilele în care ai văzut o singură urmă pe nisip sunt zilele în care te-am purtat în braţe. Nu e urma paşilor tăi, ci urma paşilor mei. » În legătură cu suferinţa este exemplul lui Iov în Biblie. Iov era un om drept şi un diavol i-a spus lui Dumnezeu că lui Iov îi este uşor să fie drept când îi merge bine, apoi i-a cerut voie lui Dumnezeu să-l pună la încercare cu necazuri. Primul necaz : a pierdut toată averea şi i-au murit toţi copiii. Iov nu s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu, ci a spus : «Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!» (Iov 1,21). Atunci diavolul a cerut voie pentru a doua încercare, iar Dumnezeu a permis încă o încercare, cu condiţia să nu se atingă de viaţa sa. Iov a fost atins de o boală grea, încât ajunsese să stea pe o grămadă de gunoi, plin de bube. „Atunci nevasta lui a zis către el : «Te ţii mereu în statornicia ta? Blestemă pe Dumnezeu şi mori! ». Dar Iov îi răspunse : «Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?» Şi în toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele sale.” (Iov 2, 9 – 10) Pentru că nu a păcătuit în ciuda atâtor încercări, Dumnezeu l-a răsplătit, dându-i din nou sănătate, mulţi copii şi prosperitate, toate într-o măsură mult mai mare decât avusese înainte. g) Exemple de site-uri despre armonia dintre religie şi ştiinţă : După cum am văzut, nu este nici o contradicţie între religie şi ştiinţă, dimpotrivă, este armonie între ele. Aşa cum spuneam la început, doar ştiinta superficială contrazice religia, dar ştiinţa adâncă îl conduce pe om spre religie. Au început şi la noi in ţara cursuri despre armonia dintre religie, filosofie şi ştiinţă, care se fac în Occident de mai bine de 20 de ani. De exemplu, site-ul următor conţine revista on-line de studii în legătură cu armonia dintre religie şi ştiinţă. Puteţi vedea o declaraţie comună între mitropolitul (actual Patriarh) Daniel, rector, prorectori şi decanii facultăţilor, de demarare a studiilor în legatură cu armonia dintre religie şi ştiinţă: www.jirrs.org/ro/index.html Nu cu mult timp în urmă unii au crezut că religia şi ştiinţa n-ar avea nimic în comun, ba chiar că ar fi opoziţie, ceea ce este fals, pentru că religia şi ştiinţa sunt de fapt într-o armonie perfectă. Ca şi Einstein, cei mai mulţi savanţi şi filosofi au fost convinşi de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte. Iată şi site-ul Fundaţiei Internationale de studii în legătură cu armonia dintre religie şi ştiinţă, Fundaţie ce are centre în foarte multe ţări de pe glob: www.templeton.org/funding_areas/natural_sciences/astronomy_and_c... h) Foarte pe scurt despre "pariul" lui Pascal Blaise Pascal a fost un om de ştiinţă si filosof profund credincios. Pentru atei şi pentru cei care nu s-au hotarât în a-l urma pe Dumnezeu, el a scris celebrul său "pariu", care, pe scurt, ar putea fi redat astfel: „Dacă Dumnezeu nu există şi ai crezut în El şi i-ai urmat Cuvântul, nu ai pierdut nimic. Dar dacă Dumnezeu există şi nu ai crezut în El şi nu i-ai urmat Cuvântul, atunci ai pierdut totul.” Iată un fragment din "Cugetări", referitor la acest "pariu": „Să punem în cumpănă câştigul sau pierderea în caz că aţi lua partea credinţei că Dumnezeu există. Dacă câştigaţi, caştigaţi tot; dacă pierdeţi, nu pierdeţi nimic. Deci, pariaţi că există; faceţi-o fără şovăire. ” i) Cercetarea ştiinţifică şi raţiunea ne pot ajuta pe drumul credinţei doar până la o anumită limită, (suficientă însă ca să ne dăm seama că Dumnezeu există şi că este Fiinţa supremă personală) dincolo de care adevărurile depăşesc raţiunea şi ne sunt revelate de el însuşi, în mod supranatural, prin profeţi şi prin Fiul său întrupat: Dumnezeu ni s-a revelat ca Fiinţă supremă personală (cu gândire şi voinţă), mai exact ca o singură Fiinţă în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh (este vorba de misterul Sfintei Treimi, adică misterul lui Dumnezeu unic în Fiinţă şi întreit în Persoane, mister pe care nu-l putem înţelege decât într-o mică măsură cu gândirea noastră umană limitată). Cercetarea ştiinţifică şi raţiunea ne pot ajuta pe drumul credinţei doar până la o anumită limită, (suficientă însă ca să ne dăm seama că el există şi că este Fiinţa supremă personală) dincolo de care adevărurile depăşesc raţiunea, şi ne sunt revelate de el însuşi, în mod supranatural, prin profeţi şi prin Fiul său întrupat. În acest sens, Evagrie din Pont spunea: "Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umană; dacă ar fi cuprins, n-ar mai fi Dumnezeu." Ideea pe care vreau s-o subliniez acum e următoarea: Dumnezeu este Fiinţa Personală infinită şi absolută, iar noi, ca fiinţe tot personale, însă limitate în privinţa raţiunii, nu-l putem înţelege pe deplin, nu-l putem cuprinde pe deplin cu mintea noastră umană limitată, de aceea, pe de o parte, Dumnezeu ne rămâne ascuns, inefabil. În plus, este şi diferenţa datorită faptului că noi avem şi trup, nu numai spirit, pe când Dumnezeu nu are trup, este doar spirit, de aceea nici nu-l putem vedea, pe lângă faptul că nu-l putem înţelege pe deplin cu gândirea noastră limitată. Iata şi o carte cu dovezi ale existenţei lui Dumnezeu. Poate fi citită direct pe internet, fără a fi necesar să fie descărcată în calculator: www.profamilia.ro/apologetica.asp?urme 2) Revelaţia supranaturală: a) Pe scurt despre scrierile sacre (cărţile Bibliei şi scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii) şi despre faptul că sunt inspirate de Dumnezeu Pe lângă faptul că ni se descoperă prin revelaţia naturală descrisă pe scurt mai sus, Dumnezeu ne-a descoperit existenţa sa şi a vieţii de dincolo de moarte şi prin Revelaţia supranaturală : prin profeţi, prin fapte şi intervenţii, prin Fiul său întrupat, Isus Cristos, precum şi prin apostoli şi sfinţii părinţi ai Bisericii. Sunt două mari izvoare care cuprind Revelaţia supranaturală a lui Dumnezeu: Sfânta Scriptură (Biblia) şi Sfânta Tradiţie (Sfânta Tradiţie cuprinde scrierile sfinţilor părinţi ai Bisericii, marii episcopi creştini). Biblia este cuvântul viu al lui Dumnezeu, este inspirată de Dumnezeu, la fel şi scrierile Sfintei Tradiţii. Dumnezeu e autorul principal al Bibliei şi al scrierilor Sfintei Tradiţii, oamenii au fost doar autorii secundari. Pe lângă dovezile arheologice care confirmă evenimentele relatate în Biblie, mai există şi argumentele profeţiilor biblice: profeţii au prevestit fapte care s-au petrecut întocmai cum au spus ei, după multe secole de la prevestirea lor, deci e clar că au fost inspiraţi de Dumnezeu, care cunoaşte şi ceea ce va fi în viitor. Dacă nu ar fi fost inspiraţi de Dumnezeu, ei nu ar fi avut de unde să ştie ce va fi după multe secole. Dumnezeu, fiind atotştiutor, cunoaşte ceea ce vor alege oamenii, dar el nu-i obligă pe oameni să aleagă într-un fel sau altul, deci oamenii au libertatea voinţei şi răspunderea pentru alegerile lor. Despre cuvântul lui Dumnezeu inspirat autorilor cărţilor din Sfânta Scriptură puteţi citi accesând linkul următor: www.profamilia.ro/catehism.asp?cbc=on&sel=5 b) Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat - Revelaţia în Persoană În afară de profeţiile cu privire la multe evenimente din lume, în Vechiul Testament au mai fost profeţite cu multe secole înainte de naşterea Domnului Isus Cristos şi principalele evenimente din viaţa sa, cum ar fi: locul şi împrejurările naşterii sale, multe dintre minunile sale, moartea pe cruce şi învierea sa. El este Revelaţia în Persoană, supremul Revelator şi, totodată, supremul Revelat. Domnul Cristos a dovedit prin toată viaţa sa, prin învăţăturile şi prin minunile sale că este Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu un simplu om. Dacă ar fi fost un simplu om n-ar fi avut viaţa prevestită de profeţi cu veacuri înainte, nu s-ar fi împlinit profeţiile referitoare la el, nici nu ar fi putut să învie morţii, să învie el însuşi din morţi, să potolească furtuna pe mare, să vindece atâţia orbi, bolnavi, etc. Dar el a făcut toate acestea şi multe altele. După înviere el a mai rămas 40 de zile pe pământ, până la înălţare şi a fost văzut de apostoli şi de mulţi alţi oameni. Apostolii au mâncat şi au vorbit cu el în aceste 40 de zile. Apoi ei au predicat toată viaţa despre Învierea Domnului Isus Cristos şi au murit pentru acest adevăr. E clar că nu ar fi murit ei pentru o minciună. Marele matematician, fizician şi filosof francez Blaise Pascal, spunea : „Cred cu bucurie în cuvântul acelora care şi-au dat viaţa pentru ceea ce au spus. ” Accesând linkul următor găsiţi o carte foarte bună despre Isus Cristos. Poate fi citită direct pe internet: www.profamilia.ro/sftreime.asp?isuscristos c) Miracole recente Sunt foarte multe miracole care sprijină şi confirmă Revelaţia lui Dumnezeu. Credinţa se bazează în primul rând pe Revelaţia cu R mare, prezentată foarte pe scurt, mai sus. Următoarele sunt revelaţii de mai mică importanţă în comparaţie cu Revelaţia, dar o sprijină şi o confirmă: - Mulţi oameni care trec prin moarte clinică (o moarte temporară, de câteva minute sau cel mult câteva ore), îşi văd propriul trup întins la locul morţii, iar ei plutesc fără greutate, văd oraşe de lumină (raiul), văd o mare de foc şi suferinţă (iadul) precum şi o Fiinţă de lumină care le spune: "Ceasul tău n-a sosit încă". Revin la viaţa pământească după moartea clinică şi povestesc altora ceea ce au văzut şi auzit în lumea de dincolo. Ei mai povestesc şi tot ceea ce au făcut şi vorbit medicii şi asistentele în timpul în care erau declaraţi morţi, ba chiar şi ceea ce s-a petrecut în saloanele alăturate, precum şi faptul că materia nu mai era un obstacol pentru ei ca spirite (de exemplu, puteau să treacă prin pereţi). Sunt sute de mii de cazuri de moarte clinică cercetate şi confirmate de medici. Unii dintre medici, care, înainte de a cerceta aceste cazuri, se îndoiau de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte, după ce au cercetat aceste cazuri, s-au convins că există Dumnezeu şi viaţa de dincolo. Amintesc 11 (unsprezece) nume de medici care au verificat existenţa vieţii de dincolo de moarte făcând cercetări ale cazurilor de moarte clinică: Dr. Maurice S. Rawlings, Dr. Elizabeth Kubler - Ross, Dr. Charles Garfield, Dr. Karlis Osis, Dr. Robert Van Castle, Dr. Erlendur Haraldsson, Prof. Dr. Ian Stevenson, Dr. Russell Noyes, Dr. Raymond Moody, Dr. M. B. Sabom, Dr. Fred W. Schoonmaker. Dr. Elizabeth Kubler - Ross spunea de exemplu: "Sunt ferm convinsă că există viaţă dincolo de moarte. Am asistat şi am adunat date de la patul de moarte a peste o mie de persoane". Accesând linkul următor puteţi viziona un documentar foarte interesant (subtitrat în limba română) cu mărturii ale unor oameni care au trecut prin moarte clinică şi au văzut raiul şi iadul, precum şi mărturii ale medicilor care au asistat numeroşi oameni care au trecut prin moarte clinică, de exemplu medicul Maurice S. Rawlings (unul dintre cei 11 medici amintiţi mai sus). Documentarul e format din nouă părţi (pe youtube), fiecare de aproximativ 9 sau 10 minute. Accesând următorul link puteţi viziona prima parte a acestui documentar, iar celelalte opt părţi le puteţi viziona tot pe youtube, în partea dreaptă: www.youtube.com/watch?v=uMJrCQZoXp8 Încă o înregistrare video cu un om care a trecut prin moarte clinică în urma unui accident şi relatează ce a văzut cand a fost în afara trupului. Înregistrarea se numeşte: Man died and returned - God, heaven and hell are real (Om mort şi reîntors - Dumnezeu, raiul şi iadul sunt reale) www.youtube.com/watch?v=fWV7QU98nFM Sunt sute de mii de experienţe asemănătoare ale oamenilor care trec prin moarte clinică, confirmate de medici. - Sunt sfinţi care primesc în mod miraculos stigmatele (rănile Domnului Cristos) pe trupul lor, cum a fost Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Francisc de Asissi, Sfântul Padre Pio în Italia în anii 50-60 ai sec. XX, sau tânăra Myrna Nazzour, în Damasc, în anii 80-90 ai sec. XX. Tânara Myrna Nazzour a primit stigmatele (rănile Domnului Cristos) în urma unor apariţii ale Domnului Cristos şi ale Sfintei Fecioare Maria. Puteţi vedea rănile când sângerează iar pe trupul ei apare apoi ulei de măsline din abundenţă, precum şi alte miracole de acolo (icoane din care curge ulei sfânt, etc). Toţi care au văzut aceste miracole au rămas uimiţi, inclusiv medicii de la faţa locului. Iată site-ul care conţine toate înregistrările video cu miracolele din Damasc (toate înregistrările sunt foarte interesante dar recomand în primul rând înregistrările 1 şi 8) www.catholicdigitalstudio.com/miracleofdamascus.htm - Există apariţii ale Domnului Cristos şi ale Sfintei Fecioare Maria, însoţite de vindecări miraculoase şi multe alte minuni. Sfânta Fecioară Maria a apărut (şi apare şi în prezent) în multe locuri de pe pământ: în Franţa la Lourdes, în Portugalia la Fatima, în Belgia la Banneux, în Spania la Garabandal şi, în prezent, în Bosnia-Herţegovina la Medjugorje. În localitatea Medjugorje patru fete şi doi băieţi au primit darul de a o vedea pe Sfânta Fecioară. Apariţiile au început în 1981 când erau copii ; continuă şi azi, când sunt adulţi. În timpul apariţiilor, vizionarii sunt în extaz, vorbesc fără glas cu Sfânta Fecioară, invizibilă pentru restul oamenilor. Acolo au loc şi alte miracole: vindecări de boli incurabile, semne deosebite în soare, miresme foarte plăcute la locul apariţiilor, etc. Vizionarii au fost testaţi în timpul apariţiilor în multe moduri, de exemplu li s-au pus ecrane opace în faţă şi s-a constatat cu ajutorul unor aparate puse pe cap, că ei văd şi prin ecrane; nu simt nimic în jur în timpul apariţiilor, etc. Iată o înregistrare video cu una din vizionarele de la Medjugorje în timpul unei apariţii a Sfintei Fecioare Maria pe data de 2 octombrie 2007: www.youtube.com/watch?v=hXNWYx9z7zs&feature=related - O înregistrare video de la apariţiile Sfintei Fecioare Maria la Garabandal (Spania) în anii 1961 – 1965. Tot acolo a apărut şi Arhanghelul Mihail. În timpul extazului, vizionarele (patru fete) au vorbit fără glas cu Sfânta Fecioară, s-au deplasat fizic (inclusiv deplasări înapoi, cu spatele) şi i-au dat Sfintei Fecioare Maria să binecuvânteze cruciuliţe şi alte obiecte de cult. Apariţiile au fost însoţite de vindecări miraculoase şi de profeţii. Daţi click pe linkul următor pentru a vedea înregistrarea www.youtube.com/watch?v=cWIivb9hEFo&feature=related - Deşi pentru cei mai sceptici poate părea incredibil, în timpul unora dintre apariţiile de la Garabandal vizionarele au fost împărtăşite în mod miraculos de Arhanglelul Mihail. Nu e de necrezut, pentru că Dumnezeu permite uneori şi lucruri ieşite din comun, supranaturale. Unele dintre împărtăşanii au fost vizibile pentru toţi cei prezenţi. Martorii oculari confirmă acest miracol şi azi. Toţi au putut vedea cum sfânta împărtăşanie a apărut dintr-o dată pe limba vizionarei Conchita şi au scos un strigăt de uimire şi bucurie la apariţia miraculoasă a sfintei împărtăşanii. Şi nu sunt singurele apariţii unde vizionarii au fost împărăşiţi în mod supranatural, aceste miracole au avut loc şi la Fatima, în 1917. În următoarea înregistrare se poate vedea împărtăşania apărând în mod miraculos pe limba unei vizionare de la Garabandal. Daţi click pe linkul următor www.youtube.com/watch?v=TKKLtogftCQ&feature=related - Videoclipul următor conţine fotografii din viaţa Sfântului Padre Pio din Italia. Padre Pio este un sfânt din secolul XX care a primit în mod miraculos stigmatele pe trupul său (rănile Domnului Cristos), precum şi alte minuni: levitaţia, bilocaţia, apariţii de îngeri, de diavoli, minuni în legătura cu mirosurile - osmogenezia, etc. www.youtube.com/watch?v=0AFQ5cbe7RY&feature=related Recomand şi site-ul Teleradio Padre Pio. Conţine TV on-line şi radio, precum şi înregistrări cu vocea sfântului Padre Pio: www.catholica.ro/varia/showwebdir.asp?go=226 Iată un site deosebit de interesant despre Padre Pio în limba română: www.padrepio.catholicwebservices.com/RUMENO/Index.htm - Sunt numeroase locuri de pe Pământ, unde au fost miracole euharistice : Sfânta Împărtăşanie s-a transformat în carne şi sânge la Sfânta Liturghie, sub ochii preotului şi ai credincioşilor, de exemplu la Lanciano şi la Orvieto. Iată un videoclip cu miracol euharistic - Sfânta Împărtăşanie sângerând, precum şi alte miracole de acolo : www.youtube.com/watch?v=Krq-eu2o16M&feature=related - Exorcizări (rugăciuni speciale pentru scoaterea diavolilor din persoanele posedate), însoţite de manifestări cu totul ieşite din comun a persoanelor posedate. Iată o înregistrare video despre o fată posedată de diavoli : www.youtube.com/watch?v=x4n9vK0_mdk&feature=related 3) Concluzie (sau cum trebuie să răspundem Revelaţiei lui Dumnezeu) Precizez că, deşi sunt catolic, ceea ce e scris aici este perfect valabil şi în Biserica Ortodoxă. Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă sunt Biserici surori, care merg spre refacerea unităţii din primul mileniu creştin. Învăţătura celor două Biserici surori este aproape la fel, diferenţele fiind mai mult de ritual. În viaţa de pe pământ cel mai important este să fim preocupaţi de mântuire, adică de a ne pregăti fercirea veşnică pentru viaţa de dincolo de moarte. Domnul Cristos şi-a dat viaţa pentru noi ca să ne deschidă calea spre mântuire, dar mai departe mântuirea depinde de noi, dacă facem pocăinţă de păcate şi urmăm cuvântul său. Avem liberul arbitru, adică libertatea voinţei de a alege între bine şi rău şi suntem responsabili de ceea ce alegem. Domnul Cristos a murit pe cruce pentru noi fără de noi, dar nu ne poate mântui fără de noi, fără colaborarea noastră. El a spus să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui. Credinţa este o condiţie necesară pentru mântuire, dar nu e suficientă. E necesară şi respectarea poruncilor lui Dumnezeu şi a poruncilor Bisericii, care sunt inspirate tot de Dumnezeu. Iar cei care au încălcat poruncile, trebuie să facă pocăinţă de păcate. Domnul Cristos şi-a început predicile publice chiar cu aceste cuvinte: „Faceţi pocăinţă şi credeţi în Evanghelie” (Mc 1,15). Iată ce spune şi Sfântul Apostol Pavel în scrisoarea către evrei, în legătură cu credinţa: "Fără credinţă este imposibil să fii plăcut lui Dumnezeu, pentru că acela care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există şi îi răsplateşte pe cei care îl caută" (Ev 11,6). Domnul Isus Cristos a precizat că toate poruncile sunt cuprinse (incluse) în două porunci fundamentale: poruncile iubirii. Iubirea de Dumnezeu mai presus de toate şi iubirea de semeni ca de noi înşine. După cum spunea Sfântul Ioan al Crucii : „În seara vieţii noastre vom fi judecaţi despre iubire.” Deci iubirea de Dumnezeu mai presus de toate şi iubirea de semeni ca de noi înşine înseamnă păzirea poruncilor : „Dacă mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi, vom veni la el şi vom rămâne la el. Cine nu mă iubeşte, nu păzeşte cuvintele mele; or, cuvântul pe care îl auziţi nu este al meu ci al Tatălui care m-a trimis.” (In. 14, 23-24) „Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină.” (In. 15, 9-11) Dumnezeu nu ne-a creat roboţi, ne-a înzestrat cu liber arbitru (libertatea voinţei de a alege între bine şi rău), deci avem responsabilitatea felului în care folosim acest liber arbitru. El a dat poruncile pentru binele nostru sufletesc şi trupesc. Sfântul Apostol Pavel spune : „Cu frică şi cu cutremur lucraţi la mântuirea voastră” (Filipeni 2, 12) Adică, să lucrăm la mântuirea noastră cu foarte mare grijă şi responsabilitate. Iată o carte care poate fi citită direct pe internet, despre Decalog (cele zece porunci ale lui Dumnezeu ) şi despre păcatele care se fac împotriva lor, prezentate cu exemple din viaţă: www.profamilia.ro/porunci.asp?decalog Nu trebuie să vedem religia ca pe ceva trist şi sumbru. A respecta poruncile şi a fi creştini practicanţi care participă la sfintele sacramente ale Bisericii, nu înseamnă neapărat ascetism. Religia nu interzice bucuriile pământeşti, cu condiţia ca acestea să fie în acord cu cuvântul lui Dumnezeu, adică să nu treacă de limita păcatului. De exemplu, nici bogaţia nu e un lucru rău, daca sunt îndeplinite următoarele condiţii : să fie câştigată cinstit, să nu se facă din ea un scop în sine, să nu fie pusă pe primul plan (înaintea celor spirituale) şi din bogăţie să fie ajutaţi şi cei săraci. Totuşi, chiar dacă nu e un lucru rău în sine, bogăţia poate fi, de multe ori, o capcană şi o piedică în calea mântuirii. Aşa cum aminteam mai înainte, Domnul Isus Cristos a spus să căutăm mai întâi Împăraţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, deci să ne preocupăm în primul rând de mântuirea sufletului. Din păcate, unii se preocupă mai mult de cele materiale şi lasă la urmă preocuparile pentru suflet sau le neglijează cu totul. Aceştia pot fi numiţi "robi ai pântecelui", deoarece ei trăiesc doar la nivel biologic, neglijând preocupările pentru suflet. Deci, pe lângă credinţă, respectarea poruncilor, frecventarea Bisericii şi a sfintelor sacramente, sunt necesare şi faptele de milostenie trupească şi sufletească, prin care dovedim iubirea faţă de semeni. Bineînţeles că nu-i obligatoriu să facem toate faptele de milostenie trupească sau sufletească, dar să facem măcar o parte din ele. Acestea sunt: a) faptele de milostenie trupească: a da de mâncare celor flămânzi; a da de băut celor însetaţi; a îmbrăca pe cei goi; a vizita pe cei bolnavi; a primi pe cei străini; a îngropa pe cei morţi. b) faptele de milostenie sufletească: a învăţa pe cei neştiutori; a sfătui pe cei ce stau la îndoială; a mângâia pe cei întristaţi; a îndrepta pe cei păcătoşi; a ierta celor ce ne-au supărat; a suferi cu răbdare nedreptatea; a ne ruga pentru cei vii şi pentru cei decedaţi (precizare importantă: rugăciunile, slujbele, parastasele, pomenile pentru cei decedaţi nu îi pot ajuta decât pe cei care au decedat cu sufletul curăţit de păcate, după cum vom vedea mai jos) Este un text foarte interesant referitor la faptele de milostenie : se numeşte „Ce nu-ţi va cere Dumnezeu niciodată... ” „Dumnezeu nu-ţi va cere să spui ce suprafaţă are casa ta, dar îţi va cere cont de numărul celor pe care i-ai primit în casa ta. Nu-ţi va cere numărul hainelor din dulapul tău, dar iţi va cere cont de numărul celor pe care le-ai dăruit. Dumnezeu nu-ţi va cere să spui cel mai mare venit pe care l-ai realizat, dar te va întreba daca ţi-ai îndeplinit slujba după maxima ta capacitate. Dumnezeu nu te va întreba câţi prieteni ai avut, dar te va întreba câtor oameni le-ai fost prieten. umnezeu nu te va întreba despre vecinătatea în care ai trăit, dar te va întreba cum ţi-ai tratat vecinii. Dumnezeu nu te va întreba câtor oameni le-ai transmis acest mesaj, dar te va întreba daca ţi-a fost ruşine să-l trimiţi.” Expresiile „îţi va cere” sau „te va întreba” sunt folosite în sens simbolic, pentru că Dumnezeu ştie exact ceea ce a făcut, vorbit şi gândit fiecare, fără a fi nevoie să mai întrebe. Chiar dacă nu cunosc autorul acestui text, conţinutul său este foarte bun. Domnul Isus Cristos a spus că trebuie să facem milostenie şi că orice faptă de milostenie pe care o facem pentru oameni, e ca şi cum am face-o pentru Dumnezeu: « În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: « Când va veni Fiul Omului în slava sa, împreună cu toţi îngerii, se va aşeza pe tronul său de mărire. Înaintea lui vor fi adunate toate popoarele, dar el îi va despărţi pe unii de alţii, aşa cum desparte păstorul oile de capre, şi va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga sa. Atunci împăratul va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, primiţi ca moştenire împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii; căci am fost flămând şi voi mi-aţi dat să mănânc; am fost însetat şi voi mi-aţi dat să beau; am fost străin şi voi m-aţi primit; am fost gol şi voi m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi voi m-aţi vizitat; am fost în închisoare şi voi aţi venit la mine». Atunci cei drepţi vor răspunde: «Doamne, când te-am văzut noi flămând şi ţi-am dat să mănânci? Sau însetat şi ţi-am dat să bei? Sau când te-am văzut noi străin şi te-am primit? Sau gol şi te-am îmbrăcat? Sau când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?». Împăratul le va răspunde: «Vă spun adevărul: ori de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut». Apoi va spune celor din stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, pregătit diavolului şi îngerilor săi! Căci am fost flămând şi voi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi voi nu mi-aţi dat să beau; am fost străin şi voi nu m-aţi primit; am fost gol şi voi nu m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în închisoare şi voi nu m-aţi vizitat». Atunci îi vor răspunde şi ei: «Doamne, când te-am văzut noi flămând, însetat, străin, gol, bolnav sau în închisoare şi nu ţi-am slujit?». El le va răspunde: «Vă spun adevărul: Ori de câte ori nu aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie nu mi-aţi făcut». Şi vor merge aceştia în osânda veşnică, iar drepţii în viaţa veşnică»". (Mt. 25,31-46) Actorul şi scriitorul Dan Puric a susţinut conferinţe şi a vorbit de câteva ori şi la emisiuni TV, criticând „creştinismul de formă, de spoială” şi subliniind necesitatea de a fi creştini autentici. Din orice Biserică am face parte, este foarte important să fim creştini adevăraţi, autentici, nu creştini doar de formă, de spoială. Pentru a deveni buni creştini este nevoie de metanoia. Metanoia este un concept compus din termenii greceşti meta şi nous şi înseamnă schimbare de mentalitate. Schimbare de mentalitate în sensul de renunţare la egoism şi orgoliu, renunţare la a ne vedea doar propriile interese, pentru a-i putea iubi pe ceilalţi ca pe noi înşine. Nu spune nimeni că nu trebuie să ne iubim şi pe noi înşine, dar iubirea faţă de noi înşine nu trebuie să lezeze alte persoane. Să nu le facem rău, ci să le facem bine după posibilităţi, pentru că trebuie să-i iubim ca pe noi înşine. După cum am văzut, moartea e o trecere în lumea de dincolo, nu o dispariţie. De altfel, chiar şi cuvântul "deces" ("decesus") înseamnă, în limba latină, "trecere". Este foarte important să fim pregatiţi oricând pentru această trecere. Pocăinţa de păcate nu trebuie amânată niciodată, din cel puţin două motive: în primul rând pentru că nu se ştie clipa decesului, iar cine moare cu sufletul necurăţit de păcate nu mai poate avea iertare şi ajunge în suferinţa veşnică a iadului. Slujbele pentru cei decedaţi, parastasele, pomenile şi rugăciunile nu îi pot ajuta decât pe cei care au decedat cu sufletul curăţit de păcate. Ele pot şterge păcatele mici (făcute fără voie sau cu voie dar în lucru mic) şi urmele lăsate în suflet de păcatele mari (făcute cu voie şi în lucru mare) de care omul deja s-a curăţit pe pământ. Dar dacă cineva a decedat cu sufletul necurăţit de păcate, atunci nu-i mai sunt de folos slujbele, parastasele, pomenile sau rugăciunile care se fac pentru acea persoană. În al doilea rând, de regulă, clipa decesului îl surprinde pe om după cum trăieşte: dacă a trăit în viaţă departe de calea lui Dumnezeu, de obicei tot aşa îl surprinde clipa decesului: departe de Dumnezeu, cu sufletul necurăţit de păcate. Dumnezeu este iubitor dar este şi drept. Existenţa suferinţei veşnice a iadului este un adevăr revelat de Dumnezeu şi nu este o răzbunare a lui, ci este pedeapsa dreptăţii instituite de el. Totuşi nu Dumnezeu trimite în iad, ci păcatele pentru care nu s-a făcut pocăinţă pe pămant îl duc pe om la iad. În iubirea lui, Dumnezeu ne acordă iertare dacă ne întoarcem la el în viaţa pământească, iar în dreptatea lui nu-i poate primi în rai pe cei care nu s-au întors la el în viaţa pământească. Dreptatea lui se manifestă mai ales după moarte. Nu-i poate primi în rai şi pe păcătoşii care n-au făcut pocăinţă de păcate, pentru că ar însemna să fie nedrept, iar el, ca Fiinţă perfectă nu poate fi nedrept. Şi nici nu poate minţi, iar în Biblie ne vorbeşte de multe ori atât de fericirea veşnică, cât şi de suferinţa veşnică. După cum am amintit, Sfântul Apostol Pavel spune : „Cu frică şi cu cutremur lucraţi la mântuirea voastră” (Filipeni 2, 12) În clipa decesului se încheie timpul harului şi după deces nimeni nu mai poate primi iertare. Iată câteva versuri scrise de poetul Traian Dorz care se adresează cuiva care refuză sau amână pe pamant pocăinţa de păcate şi poate fi surprins de clipa decesului cu sufletul necurăţit de păcate : Căci va veni un ceas amar şi-o vreme de obidă Când uşa marelui său har pe veci o să se-nchidă Iar tu vei ramâne pe veci în focul de afară În plânsul nesfârşit să-ţi treci a vecilor povară. Dar chinul cel mai greu şi-amar va fi încredinţarea C-a fost şi pentru tine har, dar i-ai respins chemarea. Pentru a face bine o pocăinţă de păcate, trebuie îndepliniţi următorii cinci paşi : 1) Cercetarea cugetului (să ne gândim ce pacate avem şi, măcar cu aproximaţie, cam de câte ori pe fiecare). Cercetarea cugetului se face cerând ajutor de la Sfântul Duh. 2) Trezirea căinţei în suflet pentru toate păcatele pe care le avem. 3) Hotărârea de a nu mai păcătui. 4) Spovada, mărturisind cu sinceritate preotului toate păcatele de care ne amintim. Nu-i nimic dacă cineva uită să mărturisească un pacat sau mai multe, deşi a făcut bine cercetarea cugetului. Este suficient daca îl (le) mărturiseşte la spovada următoare. Dar dacă ascunde un păcat (sau mai multe) de care îşi aduce aminte, atunci spovada nu e valabilă şi face un alt păcat deoarece se spovedeşte rău. O spovadă rău facută se repară făcând altă spovadă bună, spunând preotului păcatul (păcatele) ascuns (ascunse), spunând la câte spovezi a fost ascuns acel păcat (acele păcate) şi mărturisind din nou toate păcatele spuse la acele spovezi rău făcute. 5) Îndeplinirea pocăinţei (canonului) dată de preot. Iată o carte despre sacramentul pocăinţei (taina spovedaniei). Poate fi citită direct pe internet, fără a fi nevoie să fie desărcată în calculator, accesând linkul următor: www.profamilia.ro/sacramente.asp?tainaspovedaniei Pe pământ trebuie să trecem prin încercări şi ispite ca să putem ajunge la victorie. Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea sa, dar prin căderea în păcat a primilor oameni s-a pierdut asemănarea şi s-a păstrat doar chipul. (Când vorbim despre chipul lui Dumnezeu ne referim atât la un chip spiritual, cât şi la un chip uman, ambele accepţiuni ale chipului fiind revelate prin întruparea Domnului Isus Cristos) Noi nu suntem vinovaţi în mod direct de păcatul strămoşesc, dar îl moştenim. Consecinţele eterne ale păcatului strămoşesc se şterg prin botez, dar rămân consecinţele lui pământeşti. Este un exemplu în acest sens : dacă un mare dregător de la curtea unui rege comite un act de înaltă trădare şi este dat afară din funcţie pierzânu-şi rangul, va avea de pierdut nu numai el, ci şi copiii lui şi nepoţii, etc. Aşa este şi cu moştenirea păcatului strămoşesc. Trebuie să ne străduim să redobândim asemănarea cu Dumnezeu, iar pentru aceasta avem ocazia să fim proprii noştri sculptori. Tocmai în asta constă demnitatea voinţei noastre libere. Dumnezeu ne-a dat uneltele şi indicaţiile operei pe care o vrea din noi, dar ne-a lăsat liber arbitru să ne plăsmuim după propria voinţă. De rezultatul lucrului depinde răsplata sau pedeapsa. Şi nu o răsplată sau pedeapsă oarecare, ci o răsplată sau pedeapsă veşnică! Uneltele principale cu care lucrăm sunt credinţa, speranţa şi iubirea. Alte unelte sunt sfintele sacramente. Mai sunt şi alte unelte, numite porunci şi altele, numite virtuţi, dar se includ în iubire: în iubirea de Dumnezeu mai presus de orice şi în iubirea de semeni ca de noi înşine. Dacă unii se plăsmuiesc greşit sau abandonează lucrul, este vina lor. Totuşi, cât nu le-a expirat timpul vieţii pământeşti, pot repara lucrarea. Dar există un termen limită pentru fiecare. Un termen când se va spune „time out”. În acel moment ni se va cere lucrarea, adică ni se va cere să avem sufletul curat şi să prezentăm binele făcut. Şi cum nimeni nu-şi ştie acel termen limită, nu trebuie să rişte să rămână cu sufletul necurat. Cine rămâne cu sufletul necurat pierde propria fericire veşnică în schimbul suferinţei veşnice! Toţi oamenii sunt încercaţi şi ispitiţi pe pământ, fie laici, fie clerici. Deci, nimeni nu e scutit de încercări şi ispite, nici oamenii Bisericii. Şi chiar dacă unii oameni ai Bisericii au mai avut greşeli personale, mai ales în trecut, iar uneori şi azi, nu trebuie să uităm că Biserica este o instituţie divino-umană, deci formată şi din oameni care pot greşi (pot greşi în ceea ce fac, nu în expunerea învăţăturii creştine, care e de la Dumnezeu), iar vina este individuală, nu colectivă, deci e greşit ca, pornind de la nişte cazuri particulare, să se generalizeze, învinuind, în bloc, toţi reprezentanţii Bisericii. În plus, greşelile unui preot nu invalidează lucrările sale religioase, el rămâne preot şi Dumnezeu continuă să lucreze şi printr-un instrument bolnav, adică lucrează şi printr-un preot care a greşit, deci lucrările sale religioase rămân valabile. Nu putem pretinde o Biserică ideală, formată numai din sfinţi, nici nu avem dreptul să-i judecam pe preoţi, are cine să-i judece. Important este să privim la viaţa noastră dacă e în regulă şi în acord cu principiile creştine, iar dacă nu e în acord, să facem pocăinţă de păcate şi să ne îndreptăm. Şi nu trebuie să uităm că nu ne putem mântui singuri, avem nevoie de Biserică, aşa imperfectă cum este. Mai multe puteţi citi şi vedea pe blogul următor : www.cezar-iasi.blogspot.com/ Pe acest blog găsiţi: argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte; videoclipuri ; înregistrări video cu miracole ; legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele dintre ele conţin şi posturi TV on-line şi posturi de radio on-line) ; cărţi foarte intersante care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator) ; articole foarte interesante ; adrese, numere de telefon şi site-uri ale unor asociaţii care ofera servicii caritative, etc. Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe ca să folosească şi altora. Chiar merită. Pentru întrebări şi dialog pot fi contactat la adresa de e-mail vieru_cezar_iasi@yahoo.com sau pe messenger la id-ul vieru_cezar_iasi
cifobrien 128 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 26 Mai 2009, ora 14:23 mamaaaaaa ce de "dovezi" era sa nu mai ies din mormanu de litere :))
Dorulet 7896 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: ALTA LOCALITATE	Postat pe: 26 Mai 2009, ora 15:38 De la: cifobrien, la data 2009-05-26 14:23:02mamaaaaaa ce de "dovezi" era sa nu mai ies din mormanu de litere :)) Eu nici nu mă mai obosesc să-l citesc......"toarnă" acelaşi text cu copy/paste.....peste tot! Nu ştiu ce doctorand este...atât timp cât nu-i în stare să discute liber....doar lălăie aiurea-n tranvai! Când toată lumea gândeşte la fel înseamnă că nimeni nu gândeşte.
nastasemihail 47672 mesaje Membru din: 3/11/2008 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 27 Mai 2009, ora 06:07 Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.
july 563 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 27 Mai 2009, ora 20:00 Cezare...imi cer scuze, poate am inceput sa te "vanez"...dar astept de la tine parerile personale despre existenta lui D-zeu...nu ceea ce scrie in Biblie sau ceea ce au afirmat niste savanti care erau la fel de credinciosi ca tine. Acestea nu sunt argumente ca ar exista, sunt doar pareri.Ei, poate tocmai acest lucru ma intereseaza...parerea ta! Dupa cum vad, niciodata n-o sa te pot convinge ca nu exista D-zeu( nici nu vreau sa te conving, fiecare crede ce vrea), precum nici tu nu ma poti convinge ca exista.Dar putem argumenta fiecare de ce credem intr-un fel sau in altul!
zgirboc_18 72 mesaje Membru din: 12/12/2008	Postat pe: 27 Mai 2009, ora 23:07 hai ca mati enervat ce tot aveti cu cezar? el e mai bine documentat decat voi drept dovada a si citit ce a scris el sau oricine altcineva. chiar daca nu prea are habar despre ce e swcris cum nici noi nu avem habar pt ca la mijlocul povestii sale putea sa scrie orice altceva ca nimeni nu sar fi prins pt ca pe nimeni nu intereseaza ce are el de zis. el are dreptul sa isi sustina parerea indiferent prin ce metoda el oricum scrie si sunt sigur ca el e singurul care stie ce scrie asa ca nu il mai atacati. oricum eu cred ca cel care citeste cea ce a scris el e un pic deranjat la mansarda. pt cine nu stie el spune ca isi da doctoratul in filosofia religioasa . filosofia nu o intelege oricinept un singur fapt pe nimeni nu intereseaza atat de mult incat sa se chinuie sa o inteleaga. dar eu inca mai astept raspunsurile la intrebarile puse mai demult.
lorduljohn 499 mesaje Membru din: 30/11/-0001	Postat pe: 27 Mai 2009, ora 23:19 De la: blagaiulia, la data 2009-05-27 20:00:06Cezare...imi cer scuze, poate am inceput sa te "vanez"...dar astept de la tine parerile personale despre existenta lui D-zeu...nu ceea ce scrie in Biblie sau ceea ce au afirmat niste savanti care erau la fel de credinciosi ca tine. Acestea nu sunt argumente ca ar exista, sunt doar pareri.Ei, poate tocmai acest lucru ma intereseaza...parerea ta! Dupa cum vad, niciodata n-o sa te pot convinge ca nu exista D-zeu( nici nu vreau sa te conving, fiecare crede ce vrea), precum nici tu nu ma poti convinge ca exista.Dar putem argumenta fiecare de ce credem intr-un fel sau in altul! Nu inteleg de unde atata rautate ! pana de curand , am crezut ca dl Cezar, licentiat in filozofie si doctorand in povesti religioase , va intelge ca are de a face cu oameni relativ normali si nu cu cei de la Socola (spitalul de glumeti) pe unde isi face , probabil. dlui cercetarile, numai ca dlui se descalifica cu acest soistem copy-paste , care crede dsa ca pot fi dovezi. Oare cand va intelege ca totusi ceace ce nu spune dlui sunt povesti de genul :"legendele Olimpului" de Al Mitru. Cu cat se incapataneaza mai mult cu atat se face mai mult de ras! Dar asta-i problema dlui. Sper , insa, sa nu fie profesor la vreo scoala cu copii normali !
Fosta membra 9am.ro 492 mesaje Membru din: 26/05/2009 Oras: Brasov	Postat pe: 28 Mai 2009, ora 14:54 pt blaga iulia! “I don't believe in God, but I'm afraid of Him.” G.G. Marquez
Alxdava2004 8 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Constanta	Postat pe: 29 Mai 2009, ora 09:00 Parerea mea este ca la moda se afla credinta in orice iti ofera confort. Nu-ti mai place crestinismul pt ca iti spune sa tii post? Solutia : ma fac budist. Acolo te pune sa stai in apa rece. Nu e bine. Te apuci de altceva. In cele din urma ar fi bine sa devii ateu sa scapi de intrebarile existentiale si ifosele unora care imi cer ba post, ba sa stau in cap, ba sa stau pe camp in cerc sau aliniat pe zodii. Si totusi cum s-a creat universul?
Alxdava2004 8 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Constanta	Postat pe: 29 Mai 2009, ora 09:11 Si am o rugaminte pt cei ce se declara atei. Mergeti intr-o vineri (sau in orice alta zi cand se oficiaza) la o biserica crestin ortodoxa(daca intrebati aflati si care are mai mare ,,trecere'' printre credinciosi) cand se citesc rugaciunile Sfantului Ciprian(adica cele care alunga demonii din oameni - BUHUHUHU). Si apoi sa postati pe forum parerea voastra. Abia astept. Va pup!
symy1 4661 mesaje Membru din: 4/02/2009 Oras: Zalau	Postat pe: 29 Mai 2009, ora 09:26 Draga Alexdava2004,la noi la pocaiti nu avem nici un "sfant"Ciprian..... .Dupa Cuvantul Lui Dumnezeu....orce demon iese dintr-o persoana posedata doar daca isi marturiseste pacatele si Biserica,presbiteri se roaga pentru el,si in Numele Domnului Isus....primeste eliberare!!!... symy-apocalipsa.blogspot.ro
Fosta membra 9am.ro 16019 mesaje Membru din: 13/02/2009 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 29 Mai 2009, ora 09:35 asa e symy,esti singurul care are dreptatea de partea sa,domnul fie cu tine! Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
Alxdava2004 8 mesaje Membru din: 30/11/-0001 Oras: Constanta	Postat pe: 29 Mai 2009, ora 09:40 Daca nu crezi ca are vre-o influenta fa o vizita de ,,protocol''. Poate se mai extind orizonturile. In rest, numai de bine!
Fosta membra 9am.ro 16019 mesaje Membru din: 13/02/2009 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 29 Mai 2009, ora 09:43 De la: Alxdava2004, la data 2009-05-29 09:40:30Daca nu crezi ca are vre-o influenta fa o vizita de ,,protocol''. Poate se mai extind orizonturile. In rest, numai de bine! cine da protocolul,mana sparta de popa sau talica?daca dai o tuica si o juma' de kil de muschi strig si traiasca regele,unde se organizeaza protocolul,sper ca nu in tinutul inteleptilor sionului? Cine nu este corect cu el insusi,nu poate convinge pe nimeni de adevarul spuselor sale. Toti oamenii normali se inteleg in probleme de viata,stiinte si creatie. Nu-ti dori prea multe,n-o sa ai unde le pune. Mare pacat trebuie sa fie viata,daca se pedepseste cu moartea." Exista batalii pe care este bine sa le ocolesti , nu din teama ca le - ai putea pierde , ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu - le " Gelu Negrea Ca sa intelegi ca esti prost trebuie totusi sa-ti mearga mintea[Georges Brassens] Nimeni nu este destul de inteligent ca sa poata convinge un prost ca e prost. Rau e cand esti prost,dar si mai rau este cand nu-ti dai seama ca esti prost,crezandu-te inteligent.Credeti in cel ce cauta ADEVARUL si feriti-va de cei care l-au gasit. Adevarul este pretutindeni,dar nu-l recunoaste decat cel care-l cauta-NICOLAE IORGA Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizatiei-SIGMUND FREUD Daca vrei sa cunosti un om cu adevarat,da-i o functie de conducere-ROBERT BRASILLACH Nimic nu este mai scump decat ceea ce primesti gratis. Cu cat regulile sunt mai stricte,cu atat capul care le-a conceput este mai prost- JEAN de la BRUYERE Nu e greu sa fii darnic azi,greu este sa nu regreti maine-JULES RENARD Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost
symy1 4661 mesaje Membru din: 4/02/2009 Oras: Zalau	Postat pe: 29 Mai 2009, ora 09:49 Te salut,Florin.!!Ce cafeaua ai facut lui Camy???Nu de alta dar ai uitat-o la mine in rulota,cand ai timp poti veni dupa ia Nu inainte de a prinde un peste frumos pentru tine!!! symy-apocalipsa.blogspot.ro