Remember. din poezia universala de dragoste.

Pe acest topic doritorii si iubitorii de versuri din poezia universala pot posta aici, mentionand autorul versurilor.

*******************************************************************************************************************



Alphonse de Lamartine - Suvenirul

Ziua se duce s-altele vin,
Si fara urma se strecor toate;
Dar sa te stinga nimic nu poate
Dintr-al meu suflet de tine plin.
Anii mei repezi, viata-mi traita
Le vaz gramada în urma-mi stând,
Precum stejaru-si vede cazând
În preajma-si frunza cea vestezita.
Fruntea-mi de vreme toat-a albit,
Sângele-mi rece abia prin vine
Curge, ca unda ce-n loc o tine
Sufletul iernii cel amortit.
Dar chipu-ti tânar, tot într-o stare,
În veci tot tânar îl voi privi,
În veci în sânu-mi n-o-mbatrâni:
El, ca un suflet, vârsta nu are.
Nu, tu din ochii-mi nu ai lipsit;
Si când privirea-mi cea neclintita
De tine-aicea fu parasita,
Dodata-n ceruri eu te-am zarit.
Acolo-ntocmai s-acum frumoasa
Te vaz ca-n ziua ce ma lasasi
Si la cerescu-ti locas zburasi
Cu aurora cea racoroasa.
Dar, frumusetea-ti, chipu-ngeresc
Si-n ceruri înca tot te urmara:
Din viata ochii-ti ce încetara
De nemurire raze lucesc!
Zefirul dulce cu-a sa suflare
Înca îti sufla paru-undoios,
Ce-n trasuri negre de ebanos
Recade-n sânu-ti fara-ncetare.
Umbra acestui val mincinos
Si mai mult chipul ti-l îndulceste,
Ca dimineata ce se iveste
Din valul noptii întunecos.
Cerescul soare vine, sfinteste
Cu ale noastre zile ce zbor;
Si-ntr-al meu suflet al meu amor
Nu are noapte, în veci luceste.
Minut nu este, nu fac un pas
Si-mi esti aievea înfatisata:
De ma uit, unda chipu-ti mi-arata;
D-auz, zefirul poarta-al tau glas.
Pe când pamântul doarme, viseaza,
D-auz prin frunze vântul soptind,
Parca din buze-ti auz iesind
Sfintele-ti vorbe ce ma-nviaza.
De-mi ardic ochii si-n sus privesc
Aceste stele învapaiate,
P-a noptii pânza împrastiate,
În toata steaua eu te zaresc.

Daca zefirul, cu-a sa miscare,
Din flori ma-mbata cu-al lor miros,
Atuncea pieptu-mi neputincios
Rasufla însasi a ta suflare.

Când trist, în taina, la altar merg
Sa rog Fiinta mângâietoare,
Atuncea lacrimile-arzatoare
Mâinile tale simt ca le sterg!

Când dorm, tu-n umbra esti cu-ngrijire
S-asupra-mi aripile-ti alin;
Visele toate din tine-mi vin,
Încât viata simt în dormire.

Ah! fie-n somnu-mi ca mâna ta
Sa-mi taie firul zilelor mele!
S-atunci din visuri dulci, amari, grele,
Doamne!... în sânu-ti m-as destepta!

Ca doua raze stralucitoare
Si ca suspinuri ce se unesc,
A noastre suflete unu-mplinesc.
Si eu... sunt înca cu rasuflare!

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Când intră copilaşul...

de Victor Hugo

Când intră copilaşul e râs şi bucurie
Şi dulcea lui privire se oglindeşte vie
În ochii tuturor.
Şi cea mai tristă frunte şi mai împovărată
Se descreţeşte, pruncul curat când se arată
Zâmbind gânguritor.

De-i primăvara-n floare sau de-i noiembrie-afară -
Şi ne-ncălzim cu toţii la flacăra sprinţară
În sobă scăpărând,
Copilu-aduce viaţa cu el, ne luminează
Şi-l alintăm şi râdem, iar mama-l priveghează
Cum calcă, tremurând.

Ades privind în sobă al flăcării răsuflet
Vorbim de cer, de ţară, poeţi, sau de vreun suflet
Ce-şi nalţă ruga sus.
Când intră el, adio şi patrie, şi slavă
Şi toţi poeţii lumii! Şi vorba noastră gravă
Zâmbind, i s-a supus.

O, dacă aurora, când noi visăm în noapte
Şi ascultăm cum unda prin trestii plânge-n şoapte
Şi-aprinde-al ei fanar,
Lumina ei deodată deşteaptă vii fanfare
De clopote şi păsări ţâşnesc din zare-n zare
Pe-al câmpului chenar.

Tu, prunc, eşti aurora, iar sufletul meu parcă
E-un câmp cu flori ce-n viaţă să-şi dăruie încearcă
Miresmele lui vii;
Sunt codrul, ale cărui crengi sumbre noduroase,
Ţi-mpărtăşesc doar ţie dulci murmure duioase
Şi raze aurii.

Frumoşii-ţi ochi, cu-atâtea lumini suave, sfinte,
Mânuţa ta curată şi veselă, cuminte,
Nu ştiu să facă rău;
N-ai bălăcit în mâlul lumescului coclaur
Copil bălai, sfânt înger frumos, un nimb de aur
Purtând pe capul tău!

Eşti, printre noi, columba tronând pe arca sfântă;
Picioru-ţi încă tânăr, prin ţărnă nu se-mplântă.
Porţi aripi de azur;
Întreaga lume-ţi pare că e-o-ntrebare vană,
În trup şi-n suflet totul e fără de prihană.
Nimic nu ai impur!

Cât de frumos e pruncul zâmbind cu voie bună;
În buna lui credinţă vrea parcă tot să-ţi spună
Prin lacrimile lui.
Uimit, privirea dulce în jurul lui rotindu-şi
Şi sufletul lui fraged, şi gura dăruindu-şi
În sărutări, oricui.

Prieteni, fraţi şi înşişi duşmani fără tăgadă
Fereşte-i pretutindeni în viaţă să nu vadă.
O, domne sfânt şi viu
Nici cuib fără de păsări, nici stup făr’ de albine
Nici vară fără pajişti cu roşii flori, divine.
Şi nici cămin pustiu.

În româneşte de Lazăr Iliescu

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

''Prieteni, fraţi şi înşişi duşmani fără tăgadă
Fereşte-i pretutindeni în viaţă să nu vadă.
O, domne sfânt şi viu
Nici cuib fără de păsări, nici stup făr’ de albine
Nici vară fără pajişti cu roşii flori, divine.
Şi nici cămin pustiu.''

Un frumos omagiu adus familiei.

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Charles Baudelaire - Deseara ce vei spune

Deseara ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu, inima, uscata pe vremuri, ce vei spune
Fiintei preafrumoase, preascumpe si preabune
Ai carei ochi deodata te-nviorara iar?

- Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slaveasca;
Poruncile-i domoale nepretuite sînt;
Patruns de duh e trupul-i ca plasma îngereasca;
Privirea ei ne-mbraca în luminos vesmînt.

Oricînd, în toiul noptii si în singuratate
Sau ziua-n larma strazii si-a omenestii gloate,
Fantasma ei în aer ca flacara danseaza

Si spune:"Sînt frumoasa si vreau cu strasnicie
De dragul meu Frumosul drag vesnic sa va fie.
Eu sunt Madona, Muza si îngerul de paza."

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Si totusi ma iubeste...


M-ai intrebat dar n-am putut raspunde
m-ai adunat apoi la pieptul Tau
cum stau aici n-o sa mai stau niciunde
si nicidecum n-o sa-mi mai para rau

Cand vad cum dintre ceruri se coboara
lumina Ta si arde-n ochiul meu
nici nu mai stiu ce-ar mai putea sa doara
cand Te-ai atins de mine,Dumnezeu

M-am inchinat si m-am rugat cu frica
sa nu ma lasi aicea pe pamant
intinde-Ti,Doamne,mana si ridica
atinge-am din nou cu Duhul sfant

Si-am sa -nteleg ce nu se poate spune
ce-i presimtit in mintea mea de-abia
Fa,Doamne-Dumnezeule-o minune
si-ajuta-ma sa nu mai ies din ea

Desfa-Te Doamne sfinte din inaltul
acestui cer ce sta acolo sus
nu voi fi eu sa Te primesc ci altul
nu voi fi eu,va fi numai Isus…

symy-apocalipsa.blogspot.ro

De la: symy1, la data 2012-12-28 21:18:57Si totusi ma iubeste...


M-ai intrebat dar n-am putut raspunde
m-ai adunat apoi la pieptul Tau
cum stau aici n-o sa mai stau niciunde
si nicidecum n-o sa-mi mai para rau

Cand vad cum dintre ceruri se coboara
lumina Ta si arde-n ochiul meu
nici nu mai stiu ce-ar mai putea sa doara
cand Te-ai atins de mine,Dumnezeu

M-am inchinat si m-am rugat cu frica
sa nu ma lasi aicea pe pamant
intinde-Ti,Doamne,mana si ridica
atinge-am din nou cu Duhul sfant

Si-am sa -nteleg ce nu se poate spune
ce-i presimtit in mintea mea de-abia
Fa,Doamne-Dumnezeule-o minune
si-ajuta-ma sa nu mai ies din ea

Desfa-Te Doamne sfinte din inaltul
acestui cer ce sta acolo sus
nu voi fi eu sa Te primesc ci altul
nu voi fi eu,va fi numai Isus…

Frumoasa si inaltatoare poezia Symi, daca nu stii autorul, posteaza autor necunoscut.
Sunt poezii religioase foarte frumoase, indiferent de cult, iubirea si dragostea ii sunt aduse fie Lui Dumnezeu fie Lui Isus.

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

De la: Musetel, la data 2012-12-28 21:16:59Charles Baudelaire - Deseara ce vei spune

Deseara ce vei spune, biet suflet solitar,
Tu, inima, uscata pe vremuri, ce vei spune
Fiintei preafrumoase, preascumpe si preabune
Ai carei ochi deodata te-nviorara iar?

- Vom pune-orgoliul nostru de-a pururi s-o slaveasca;
Poruncile-i domoale nepretuite sînt;
Patruns de duh e trupul-i ca plasma îngereasca;
Privirea ei ne-mbraca în luminos vesmînt.

Oricînd, în toiul noptii si în singuratate
Sau ziua-n larma strazii si-a omenestii gloate,
Fantasma ei în aer ca flacara danseaza

Si spune:"Sînt frumoasa si vreau cu strasnicie
De dragul meu Frumosul drag vesnic sa va fie.
Eu sunt Madona, Muza si îngerul de paza."

Si cand te gandesti ca nu este una dintre cele mai frumoase poezii ale sale.
Il citesc si il recitesc cu aceeasi fascinatie, bogatia lui de metafore te uluieste, cat si muzicalitatea versurilor.

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Florile raului
de Charles Pierre Baudelaire


Vii din înalte ceruri sau ieşi din adâncime,
O,Frumuseţe?Reaua şi buna ta privire
Împrăştie de-a valma şi fericiri şi crime,
De aceea tu cu vinul te potriveşti la fire.

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă şi-o amforă ţi-i gura;
Şi când reverşi miresme de-amurguri cu furtună
Se face laş eroul,vitează stârpitura.

Răsari din hăul negru?Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ţine;
Şi bucurii şi chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână eşti şi nimeni nu e stăpân pe tine;


Calci peste morţi de care îţi râzi cu mult dispreţ;
Ai juvaieruri multe şi Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut,şi-Omorul e un breloc de preţ
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.

Orbitul flutur zboară spre tine,lumânare,
Slăvindu-te drept torţă când a început să ardă.
Acel ce-şi strânge lacom iubita-n braţe pare
Un muribund ce-n taină mormântul şi-l dezmiardă.

Că vii din iad sau luneci din cer, ce-mi pasă mie,
O,Frumuseţe! monstru naiv şi fioros!
Când ochii tăi,surâsul,piciorul tău mă-mbie
Spre-un infinit de-a pururi drag şi misterios?

Sirenă rea sau înger,drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,
Mireasmă,ritm,lucire,o!singura-mi regină!-
Faci lumea nu prea slută şi clipa nu prea grea?

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Suflete necunoscute

"Cartea Suzannei", traducere de Raul Joil,
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Anatole France



Întreaga fire, cât cuprinde,
Miracol, celor mici, le pare.
Cum nasc, în suflet le pătrunde
A lumii vrajă-ncântătoare.

E în privirea lor o rază
Răsfrântă ca un magic semn;
Iluzia le dă îndemn,
Şi slabele puteri cutează.

Necunoscutul rost divin
I-afunda-n ape-adânci, în spume.
În van îi chemi, rămân străini,
Căci ei trăiesc în altă lume.

Puri, ochii lor desculţi rămân.
Ce vise stranii în răsfrângeri!
Şi ce frumoşi pierduţii îngeri
În universul prea bătrân!

În timp ce mai luptăm cu găndul,
Sprinţar visează mintea lor;
Misterul vieţii, descifrându-l,
Dintr-un fior, în alt fior.

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

LACUL
de Alphonse de Lamartine

Împinși spre noi limanuri din pragul tinereții,
În noaptea nesfârșită duși fără a reveni,
Cândva ancora nu vom putea pe-oceanul vieții
S-o mai zvârlim o zi ?


O, lac sfânt ! Abia anul în scurgerea-i înceată
Trecu, și lângă unda cea liniștită-a ta
M-așez ca și altădată pe-aceeași piatră, iată,
Pe care și ea sta !


Tu vâjâiai și-atuncea voind a te ascunde
Sub stâncile-acestea roase, iar eu stam fără grai
Când pe-ale ei picioare tu spuma de pe unde
Tăcut o aruncai.


Ții minte, într-o seară ? Vâsleam noi în tăcere:
Nu se-auzea departe pe netedu-ți cuprins
Decât zgomot de vâsle ce-ncet simțeam cum piere
Când luciul ți-a atins.


Și-un glas cum nu fun-n lume vreodată, în clipita
Aceea răsunat-a, iar țărmul a rămas
Înmărmurit de farmec și vrajă când rostit-a
În șoaptă-i scumpul glas.


- ”O, timpule, te-oprește ! Și voi, grăbite ore.
Lăsați al vostru zbor;
Cruțați pe-aceia ce voiesc să se adore
Tot timpul vieții lor !


Pe mulți nu poate-n viață nimica să-l atragă:
Cu dânșii vă grăbiți;
Luați-le lor viața ce nu le etse dragă;
Uitați pe fericiți ”.


Dar vai ! Eu cer zadarnic mai multe clipe-n șoapte
Să stăm pe unde-aici;
Căci aurora, iată, ajută ca pe noapte
S-o-nfrângă dalba zi.


O, să iubim ! Ne-o spune și-a orelor chemare
Și tot ce e sub cer;
Căci omul liman n-are, iar timpul margini n-are;
El trece - cei vii pier !

O, timp pizmaș ! Cum oare, mânia ta nu-ntreabă
Nicicând soarta de care nădejdile mi-anin,
Și-n zilele de vrajă tu fugi cu-aceeași grabă
Ca-n zilele de chin ?


Cum ! Amândoi alături deloc nu vom mai merge ?
Cum ! Tu ființă scumpă într-alte lumi să pleci ?
Și clipele ce timpul le face și le șterge
Pierdute-s pentru veci ?


Trecut, eternitate, neant, totul ne minte !
Grăbiți: unde e vremea ce altădată fu ?
Răspundeți: doar o clipă din clipele prea sfinte
Ne veți mai sta sau nu ?


O, lac, stânci mute, peșteri, păduri de farmec pline,
O, voi pe cari vă cruță al anilor convoi,
Măcar doar amintirea acestei nopți senine
Să o păstrați cu voi !


Să-ți fie și-n odihnă precum și pe furtună,
O lac frumos și pașnic, tot chinul ce-l îndur,
Și-n brazii-nalți, și-n aste stânci mari care se-adună
Pe țărm de jur în jur.


Să-ți fie în zefirul ce freamătă și-adie,
În zgomotul din undă în undă repetat,
În steaua cea mai albă ce-ți dă lumină ție,
Din cerul înstelat.


Și vântil care geme, și trestia subțire,
Miresmele ușoare din aeru-ți sfințit
Și tot ceea ce poate să vadă, să respire
Să zică: S-au iubit !”

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Mici dar puternici

de Rudyard Kipling

Razand
Risti sa pari nebun.
Plangand,
Risti sa pari sentimental.
Intinzand o mana cuiva
Risti sa te implici.
Aratandu-ti sentimentele
Risti sa te arati pe tine insuti.
Vorbind in fatza multimii despre ideile si visele tale,
Risti sa pierzi.
Iubind,
Risti sa nu fii iubit la randul tau.
Traind,
Risti sa mori.
Sperand,
Risti sa disperi.
Incercand macar,
Risti sa dai gres.
Dar daca nu risti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
NU ESTI NIMIC!

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Stea palidă a serii
de Alfred de Musset

Stea palidă a serii, tu sol trimis din zare,
Ce din amurguri fruntea sclipindă îți desprinzi,
Cu ochii-ți, din palatul de-azur au ce cuprinzi?
Ce vrei să vezi în depărtare?

S-a potolit furtuna și vântul a-ncetat;
Cu freamăt blând pădurea își lăcrimează dorul;
Un fluture de aur, lin, prin livadă, zborul
Printre miresme și-a luat.

Ce cauți peste lumea ce doarme în stihie?
Parcă spre munți acuma cobori în pas ușor;
Pleci surâzând, prieten plin de melancolie,
Iar ochiul tău clipește în zări tremurător.

Stea ce cobori în noapte spre verzile coline,
Tu, ce din mantia nopții ca lacrimă-ai descins,
Și vezi în depărtare păstorul care vine
Cu turma lui, pe drumul de-ntunecimi cuprins,

Spre ce tărâm mergi, astru, în nesfârșita noapte?
Vrei un culcuș, prin trestii, pe tărmul solitar?
Sau, chip frumos în ceasul tăcerii, fără șoapte,
Cobori adânc în mare, ca scump mărgăritar?

De e să mori, luceafăr, și dacă-n marea-adâncă
Vrei pletele bălaie să le scufunzi, îți cer:
Întârzie-ți plecarea! Mai stai o clipă încă!
Stea dulce a iubirii, nu coborî din cer!

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Sonet XLIII de Elizabeth Barrett Browning

Cum te iubesc? Să-ncerc o-nşiruire.
Adânc şi larg şi-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.
Şi te iubesc cu zilnică iubire,
În paşnic fel, în zori, pe scăpătate -
Şi slobod, cum te lupţi pentru dreptate,
Curat, aşa cum fugi de linguşire.
Şi te iubesc cu patima avută
În vechi dureri şi cu credinţa care
Părea, cu sfinţi copilăreşti, pierdută.
Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viaţa mea! - şi Domnul de-mi ajută
Te voi iubi în moarte şi mai tare.

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Jacques Prevert - Pentru Tine, Dragostea Mea

Am fost la targul de pasari
Si-am cumparat pasari
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de flori
Si-am cumparat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de fiare vechi
Si-am cumparat lanturi
Lanturi grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la targul de sclave
Te-am cautat
Dar nu te-am gasit
dragostea mea.

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: _Ingrid, la data 2012-12-29 11:34:07Jacques Prevert - Pentru Tine, Dragostea Mea

Am fost la targul de pasari
Si-am cumparat pasari
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de flori
Si-am cumparat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de fiare vechi
Si-am cumparat lanturi
Lanturi grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la targul de sclave
Te-am cautat
Dar nu te-am gasit
dragostea mea.

Era firesc, ii cumparase lanturi, era sclava lui, singurul merit ca n-a vandut-o, aici e marea iubire..

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

De la: mili, la data 2012-12-29 11:53:57

De la: _Ingrid, la data 2012-12-29 11:34:07Jacques Prevert - Pentru Tine, Dragostea Mea

Am fost la targul de pasari
Si-am cumparat pasari
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de flori
Si-am cumparat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de fiare vechi
Si-am cumparat lanturi
Lanturi grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la targul de sclave
Te-am cautat
Dar nu te-am gasit
dragostea mea.

Era firesc, ii cumparase lanturi, era sclava lui, singurul merit ca n-a vandut-o, aici e marea iubire..

Eu vad altfel, Mili.
Dragostea este asemuita unei pasari libere, unei flori libere iar. Lanturile au fost introduse in decorul unde predomina libertatea in incercarea de a inlantui dragostea, de a pune stapanire pe ea, de teama de a nu o pierde vreodata.
O iubea inainte sa caute sa ii ofere totul, chiar si lanturile pentru a o imortaliza,conservand-o pentru eternitate, sau macar pentru viata sa....sau si dupa aceea.
Insa dragostea nu poate fi subjugata,nu? De aceea nu era printre sclave. Dragostea este stapana.

Ingrid, frumoasa poezie, imi place Prevert, imi place romantismul francez.

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig - Serghei Eenin

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi sântem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.

"No man is an island entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main... And therefore never send to know for whom the bell tolls; it tolls for thee." - John Donne

Romantismul românesc.....


Alexandru Vlahuta - Iubire

Iubire, sete de viata,
Tu esti puterea creatoare,
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile în soare,
Si, îmbatate de-al tau farmec,
Ce peste lume se asterne,
În tremurarea lor de-o clipa
Viseaza fericiri eterne.

Din haos si din întuneric
Te-ai smuls, fecunda si senina:
Al tau surâs de alma parens
Fu prima raza de lumina.
Si, de caldura ta, planetii
Treptat se dezmortesc, învie…
Pe toti ca într-o mreaja-i leaga
Universala simpatie.

Tu faci sa circule în lume
Puterea ta de zamislire.
Si miliardele de forme
De-a lungul vremii sa se-nsire.
Vietile, ascunse-n germeni,
Din somn cât le atingi tresar,
Si toate-n raza ta învie,
Si toate mai frumoase par.

Prin tine, valuri de vibratii,
Din departatele planete,
Trezesc în sufletele noastre
Dureri si bucurii secrete;
S-acele nostalgii ce-adesea
Ne vin fara sa stim de unde,
Or fi ecouri ostenite,
Chemari din regiuni profunde.

E greu sa-mi deslusesc ce cuget…
Dar tu-mi evoci o lume-ntreaga,
De care nu stiu ce putere,
Ce doruri mistice ma leaga.
Ma simt mai bun, mai cald, mai vesel.
Viata toata mi s-arata
Frumoasa, si într-o lumina
Cum n-am vazut-o niciodata!

Caci azi iubesc; din nou îmi pare
Ca e întâia mea iubire.
Natura-mbraca pentru mine
Podoabe, ca sa ma inspire:
Copacii înfloresc, în aer
Plutesc miresme-mbatatoare,
Acelasi dor, acelasi suflet
Palpita-n fiecare floare.

Iubesc, si-n clipa asta toate
Câte rasar în primavara
Sunt propriile mele visuri,
Aievea întrupate-afara.
Atins de farmecul vietii,
Ma simt o forta-n univers,
Si glasul meu devine cântec,
Gândirea mea devine vers.

I
Ce noapte blânda se coboara
Peste pamântul obosit!
Si-i cald, taranii dorm afara,
S-ai nostri toti au adormit
Eu singur stau ca un lunatic;
De-ati sti voi gândurile mele!…
E-o luna parca-i ziua. Cerul
I-albastru tot, spuzit de stele.

Nici broastele nu dorm. Ce sfada!…
Si dupa glas le întelegi
Pe cele mai cu greutate:
Or fi facând si ele legi.
De pe gunoaie-aprinse fumul
Molatic se ridica-n cer,
Si caii la pasune suna
Din piedicile lor de fier,

Departe-un fluier se aude,
Un cântec aiurit, duios,
Ce-n note lungi, tremuratoare,
Suspina lin, misterios,
În sfânta liniste a noptii.
O stea aluneca de sus
Si taie-o dunga alba-n aer…
Cine din lume s-o fi dus?

În capul satului e curtea.
Ce-or fi facând acolo oare?
Or fi dormind e miezul noptii.
Si ea?… Atât de gânditoare

Si trista m-a privit aseara!
Plânsese, ori mi s-a parut?
Ce-ar fi odata, mâna-i alba,
Când mi-o întinde, s-o sarut?…

Si-n minte mi s-arata chipu-i
Atât de fraged si de blând,
Cu ochii mari, senini, albastri…
Ascund în fundul lor vrun gând?…
Suvite blonde-i cad pe frunte…
Un par bogat si matasos,
S-un gât ce-ti da fiori, s-o gura…
Cum râde de copilaros!

O fi stiind cât de frumoasa-i?
Un liliac orbit de luna,
În zbor, de strasini se loveste.
Visez? Cine-a venit sa-mi spuna
Ca ea-ntr-o vaga asteptare
Se primbla singura pe-afara?
La vremea asta sa nu doarma?…
Sunt basme noptile de vara!

Se poate gândurile mele
S-o fi atins, si ea-n nestire,
Ca de o vraja tulburata
De-aceasta raza de iubire,
Sa fi iesit sa cate-n stele
Tovarasi, de urât sa-i tie.
Si plec. Un glas parca ma cheama…
Stiu bine ca i-o nebunie.

Sunt noua case pân-acolo,
Si câinii dorm în batatura.
Pasesc încet, aud cum sufla
Puternic vitele sub sura.
Îmi bate inima m-apropii.
Zaresc ceva?… Ori mi se pare…
Ba da, o umbra e în poarta;
Si nici un semn, nici o miscare…

Ajung în dreptul ei… Cum tremur!
Si trec cu ochii în pamânt…
Îmi fac mustrari de stângacia
Si frica mea fara cuvânt.
Ma-ntorc… As fi trecut s-acuma,
Caci pentru frica nu-s povete…
Dar ea-mi sopteste: buna seara…
Tot fetele mai îndraznete!

M-abat si… sovaind, m-apropii,
Si toate-mi par ca într-un vis…
E o lumina uimitoare,
Tot cerul parca s-a deschis.
Copila aiurit zâmbeste
Privirii mele arzatoare.
T;iu minte ca i-am zis atuncea:
…Sa nu racesti… e cam racoare…

Si-ncet i-am pus pe umar mâna
Asa timid, tremurator…
Stiu eu? Poate-a cuprins-o mila,
Ca s-a lasat încetisor,
Ca un copil, plecându-si capul
Pe pieptul meu sa i-l mângâi:

Ce dulce e!… Toata viata
Vreau lânga tine sa ramâi!

Frumos îi mai miroase parul,
Miroase toata ca o floare.
Ma uit la ea atâta farmec
Îmi arde inima, ma doare…
S-am sarutat-o mult si lacom,
Am sarutat-o, scos din minti,
Pe ochii reci, pe gât, pe gura,
Cu mii de sarutari fierbinti.

Târziu ne-am despartit… cu-ntoarceri,
Cu traganiri copilaresti.
S-am urmarit-o cum se sterge,
Ca o minune din povesti.
Si mult am stat asa, în noapte,
Sa-mi deslusesc tot ce-am simtit.
Aveam în mâini caldura, forma,
Parfumul visului iubit.

În sat cocosii prind sa cânte.
Deasupra stelele clipesc.
Miscarea lumii întrerupta
Reintra-n mersul ei firesc.
Si când a doua zi, pe haina,
Mirat, gasesc un fir de par,
Pricep ca visul ce visasem
S-a petrecut în adevar.

Ma-mbrac, ma pieptan mai cu grija.
Ce-i, Doamne, si iubirea asta!…
Acum, eu cred ca ea ma vede,
M-acopera cu dulcea, casta
Si visatoarea ei privire.
Iubit de ea, ma simt frumos,
Si parca nu ma-ncape lumea…
Ce mândru calc si radios!

Vad satu-ntr-o lumina noua.
Ma simt usor, mi-e cald, mi-e bine,
Si oamenii, mai veseli astazi,
Privesc cu dragoste la mine;
Si toate par înfiorate,
În aer e o sarbatoare…
Natura, în extaz, palpita
Ca-n primul rasarit de soare.

Pricep… ea a deschis fereastra,
Si din albastra ei privire
S-a revarsat asupra lumii
O sfânta raza de iubire,
Si toate-au tresarit atuncea
Ca de fiorul cel dintai…
Iubito, farmecul acesta
Are ceva din ochii tai!

II
Vezi, sa ne scrii cum-ei ajunge…
Si mama-n prag ramâne trista.
Privirea mea caut-aiurea
O fluturare de batista…
Mi-s ochii înecati de lacrimi,
Si trapul cailor stârneste
Un nor de praf; în juru-mi totul
Se-ntuneca, se-nvalmaseste.

Pustie, nesfârsit de lunga,
S-asterne vremea înainte,
Si de pe-acum încep sa-mi para
Povesti aducerile-aminte;
E-atâta fericire-n urma,
Si-atâta-mi pare de departe,
Încât ma-ntreb dac-am trait-o,
Sau am citit-o într-o carte.

Ma vad în larma de la scoala,
Pierdut, neînteles de nime,
Cercând nelinistea-mi ascunsa
Si dorul sa mi-l pui în rime.
Viata mea se-nstraineaza
De tot ce se petrece-afara,
Si s-adânceste, visatoare,
În calmul noptilor de vara…

O, am sa-ti scriu adesea, mama,
Scrisori nebune, de prin stele,
Caci stiu cine-o sa le citeasca
S-o sa priceapa ce-i în ele.
Tu, ascultându-le, vei crede
Ca-s basme de pe alta lume,
Si nu vei banui nimica…
Vei râde, ca de niste glume.

Iar daca ochii ei albastri,
Citind, se vor întuneca,
Si pe obrazu-i trist si palid
O lacrima va luneca,
Tu fa-te ca nu vezi, si las-o
De tine fata sa-si ascunda,
Gândeste-te ca sunt departe,
C-astept si roag-o sa-mi raspunda.

III
Cumplite-s noptile de iarna,
Si lungi de nu se mai sfârsesc.
În urletele vijeliei
Sunt glasuri cari ma bocesc,
Si mi-e urât, mi-e dor, mi-e jale,
Si întunericul de-afara
Îmi face casa mai ursuza,
Singuratatea mai amara.

Tu nici nu banuiesti, copila,
Ce dureroasa nebunie
S-abate-n noptile acestea
Peste viata mea pustie,
Si cum ma mistui, si ma zbucium
Ca-ntr-un ocean care ma-nghite,
Pierdut si nestiut de nimeni
În golul vremii neclintite.

Mereu pe-aceleasi pagini caut
Un semn, stiut mai dinainte…
A, iat-o fila îndoita…
Icoana ta-mi rasare-n minte,
Te vad citind aceste rânduri,
Te simt gândindu-te la mine,
Urzind, pe-o clipa de iubire,
O lume de povesti senine,

Te urmaresc în cartea asta,
Ca si cum unele cuvinte
Ar mai pastra ceva din glasul,
Din respirarea ta fierbinte;
S-adesea când ma-neaca plânsul
De-atâta dor, de-atâta jale,
Eu îti sarut aici privirea
Si urma gândurilor tale…

Cine-a tipat asa?… Cum tremur…
Pare c-aud un pas pe scara,
Ascult, tiindu-mi rasuflarea…
Nimic e viforul de-afara.
O, linistite nopti de iuliu,
Atât de limpezi si albastre,
Unde sunteti?… Voi, poezia
Si farmecul iubirii noastre!

IV
S-a luminat de ziua; nu e
T;ipenie de om pe strada,
A mele-s cele dintai urme
În valurile de zapada;
Sunt ametit de neodihna,
În gând spui versuri latinesti,
Si, dupa fiecare strofa,
Ma-ntreb daca ma mai iubesti…

În clasa: dascalul, la tabla,
Masoara calea dintre stele;
Pe liniile lui mi-s ochii,
Dar unde-s gândurile mele!…
E vara, stau culcat în iarba,
Miresmele de flori ma-mbata,
Încet îmi luneca pe frunte
O mâna alba, delicata:

Te vad privirea mi se pierde
În ochii tai adânci si mari,
Si stiu ca esti a mea, si totusi
Parca ma tem sa nu-mi dispari.
Tacerea, pajistea, lumina
Ne farmeca, ne înfioara;
Viata, inimile noastre
Palpita-n tot ce ne-nconjoara…

Deasupra noastra doua presuri
Pe-o ramura se giugiulesc,
Si-n aer de plutesc miresme,
E ca si florile iubesc…
Figura ti se lumineaza,
Si ochii galesi ti s-aprind
Ce gând îti tremura pe buze
De ma privesti asa, zâmbind?…

Acum iesi, tinere, la tabla
Si spune-ne ce-ai înteles!
Tresar… ma-ntreb unde ma aflu…
Scolarii îmi fac semn sa ies.
În hohotul de râs al clasei
Privesc în juru-mi sastisit
Uitati-va la el, si-l plângeti…
Nenorocitul… a dormit!
Uluit, zapacit.

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

De la: Black_Friday, la data 2012-12-29 13:30:51Nu regret, nu mă jelesc, nu strig - Serghei Eenin

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi sântem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.

...parca Esenin, Black, si daca nu confund tot el este autorul cugetarii: 'pe o femeie nu trebuie s-o atingi decat cu o floare' frumos si sensibil...

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Probabil....numai sa nu fie in ghiveci floarea.

Focul vânăt - Serghei Esenin

Focul vânăt e gonit de vânt,
zările-au uitat să mă mai doară…
de iubire-ntâia oară cânt,
la scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc
La femei şi votcă dam năvală
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul
Că uitând întregul tău trecut
Tu să nu mai poţi pleca la altul.

Tu – mers gingaş, tu surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să fie.

Cârciumile le-aş uita pe veci
n-aş mai şti nici versul ce înseamnă
de-aş atinge-aceste braţe reci
şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ
Departarea mi-ar părea uşoară…
De iubire-ntâia oară cânt
La scandal renunţ întâia oară...

"No man is an island entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main... And therefore never send to know for whom the bell tolls; it tolls for thee." - John Donne

Postat pe: 29 Decembrie 2012, ora 13:49

Romantismul românesc.....


Alexandru Vlahuta - Iubire

Iubire, sete de viata,
Tu esti puterea creatoare,
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile în soare,
Si, îmbatate de-al tau farmec,
Ce peste lume se asterne,
În tremurarea lor de-o clipa
Viseaza fericiri eterne.
*********************************************
Si vlahuta un mare iubitor de natura, romantic si el.

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Ştefan Augustin Doinaş
Doar tu

Când omul, prăbuşit, la început,
în iarba duşmănoasă şi-n ţărână
adulmecă-n ţârâşul greu, pe-o rană,
miresmele ce se-nălţau din lut
şi, nemaivrând ostatic să rămână
sub zarea strivitoare ca un scut,
se răsucea s-o urce, renăscut
şi se-agaţă de fulgere c-o mână,
acea cumplita smulgere din smoală
cu palma-ntoarsă ca o cupă goală
fu primul dans în care se zbătu,
elan de floare palidă, involtă,
vibrat pe scări de sunete spre bolta
pe care-n mers îl aminteşti doar tu.

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

De la: mili, la data 2012-12-29 11:53:57

De la: _Ingrid, la data 2012-12-29 11:34:07Jacques Prevert - Pentru Tine, Dragostea Mea

Am fost la targul de pasari
Si-am cumparat pasari
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de flori
Si-am cumparat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de fiare vechi
Si-am cumparat lanturi
Lanturi grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la targul de sclave
Te-am cautat
Dar nu te-am gasit
dragostea mea.

Era firesc, ii cumparase lanturi, era sclava lui, singurul merit ca n-a vandut-o, aici e marea iubire..

A cumparat lanturi sa o faca sclava lui, dar nu asa se gaseste dragostea....

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

De la: Black_Friday, la data 2012-12-29 13:57:20Probabil....numai sa nu fie in ghiveci floarea.

Focul vânăt - Serghei Esenin

Focul vânăt e gonit de vânt,
zările-au uitat să mă mai doară…
de iubire-ntâia oară cânt,
la scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc
La femei şi votcă dam năvală
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul
Că uitând întregul tău trecut
Tu să nu mai poţi pleca la altul.

Tu – mers gingaş, tu surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să fie.

Cârciumile le-aş uita pe veci
n-aş mai şti nici versul ce înseamnă
de-aş atinge-aceste braţe reci
şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ
Departarea mi-ar părea uşoară…
De iubire-ntâia oară cânt
La scandal renunţ întâia oară...

Frumoasa poezie, nu il cunoscusem pe acest poet.

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

De la: mili, la data 2012-12-29 14:02:11Postat pe: 29 Decembrie 2012, ora 13:49

Romantismul românesc.....


Alexandru Vlahuta - Iubire

Iubire, sete de viata,
Tu esti puterea creatoare,
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile în soare,
Si, îmbatate de-al tau farmec,
Ce peste lume se asterne,
În tremurarea lor de-o clipa
Viseaza fericiri eterne.
*********************************************
Si vlahuta un mare iubitor de natura, romantic si el.

"Si stiu ca esti a mea, si totusi
Parca ma tem sa nu-mi dispari."

Romantic si se teme sa nu isi piarda iubirea. De ce romanticii au aceasta temere? De ce iubirea poate fi atat de ....cruda, incat odata cuibarita intr-un coltisor al inimii, isi mai ia zborul?

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Nu putem vorbi de romantismul romanesc fara a-l invoca pe unicul Emnescu.

Mihai Eminescu

Făt-Frumos din tei

-- "Blanca, află că din leagăn
Domnul este al tău mire,
Căci născută esti, copilă,
Din nevrednică iubire.

Mâni în schit la sfânta Ana
Vei găsi la cel din stele
Mângâierea vietii tale,
Mântuirea fetei mele."

-- "Nu voi, tată, să usuce
Al meu suflet tânăr, vesel :
Eu iubesc vânatul, jocul;
Traiul lumii altii lese-l.

Nu voi părul să mi-l taie
Ce-mi ajunge la călcâie,
Să orbesc cetind pe carte
În fum vânăt de tămâie."

-- "Stiu mai bine ce-ti prieste,
Las' de-a lumii orice gând,
Mâni în zori de zi pleca-vom
Către schitul vechi si sfânt."

Ea aude -- plânge. -- Parcă
Îi venea să plece-n lume,
Dusă de pustie gânduri
Si de-un dor fără de nume.

Si plângând înfrână calul,
Calul ei cel alb ca neaua,
Îi netează mândra coamă
Si plângând îi pune seaua.

S-avântă pe el si pleacă
Păru-n vânturi, capu-n piept,
Nu se uită înainte-i,
Nu priveste îndărăpt.

Pe cărări pierdute-n vale
Merge-n codri făr' de capăt,
Când a serei raze rosii
Asfintind sin ceruri scapăt.

Umbra-n codri ici si colo
Fulgerează de lumine...
Ea trecea prin frunza-n freamăt
Si prin murmur de albine ;

În mijloc de codru-ajunse
Lângă teiul nalt si vechi.
Unde-izvorul cel de vrajă
Sună dulce în urechi.

De murmur duios de ape
Ea trezită-atunci tresare,
Vede-un tânăr, ce alături
Pe-un cal negru stă călare.

Cu ochi mari la ea se uită
Plini de vis, duiosi plutind,
Flori de tei în păru-i negru
Si la sold un corn de-argint.

Si-ncepu încet să sune
Fermecat si dureros --
Inima-i crestea de dorul
Al străinului frumos.

Părul lui i-atinge părul
Si aruci c-obrazul ros
Ea apleacă gene lunge
Peste ochii cuviosi.

Iar pe buze-i trece-un zâmbet
Înecat, fermecător,
Care gur-abia-i deschide
Cea uscată de amor.

Când cu totului răpită
Se-ndoi spre el din sele,
El înceată din cântare
Si-i grăi cu grai de jele,

S-o cuprinde de călare --
Ea se apără c-o mână,
Însă totusi lui se lasă,
Simte inima că-i plină.

Si pe umărul lui cade
Al ei cap cu fata-n sus ;
Pe când caii pasc alături,
Ea-l privra cu suflet dus.

Numai murmurul cel dulce
Din izvorul fermecat
Asurzeste melancolic
A lor suflet îmbătat.

Lun-atunci din codri iese,
Noaptea toată stă s-o vadă,
Zugrăveste umbre negre
Pe camp alb ca de zăpadă.

Si mereu ea le lungeste,
Si urcând pe cer le mută,
Dar ei trec, se pierd în codri
Cu viata lor pierdută.

La castel în poartă calul
Stă a doua zi în spume,
Dar frumoasa lui stăpână
A rămas pierdută-n lume.

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Floare albastră
de Mihai Eminescu

- "Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte ?
De nu m-ai uita incalte
Sufletul vietii mele.

In zadar rauri în soare
Gramadesti-n a ta gandire
Si campiile Asire
Si intunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urca-n cer varful lor mare
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite !"

Astfel zise mititica,
Dulce netezandu-mi parul.
Ah ! ce spuse adevarul;
Eu am ras, n-am zis nimica.

- ,,Hai la codrul cu verdeata,
Und-izvoare plang în vale,
Stanca sta să se pravale
In prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure,
Langa bolta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea în foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de mă iubesti.

Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Să-ti astup cu dansul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Căci va fi sub palarie -
S-apoi cine treaba are !

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gat.

Pe cararea-n bolti de frunze,
Apucand spre sat în vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n intunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag ?"

Inc-o gura - si dispare...
Ca un stalp eu stau în luna !
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare !

............................

Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra -
Floare-albastra ! floare-albastra !...
Totusi este trist în lume !

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Amorul meu Mircea Demetriade

Amorul meu, un tînăr cu cearcăne sub pleoape,
Cu ochi, abisuri negre voind în ei să-ngroape
Lumină, fericire şi cîntece şi pace,
în el melancolia ascunsă stă şi zace.

Amorul meu, un tînăr cu fruntea fulgerată
De gestul unei patimi pe veacuri nempăcată,
Un gest frumos şi totuşi teribil ca misterul,
Un gest ce pe-a lui frunte a pus înroşit fierul.

Amorul meu, un tînăr zîmbind în rîs sardonic,
Şi totuşi părînd frate cu zeul cel Ionic,
în mînă ţine facla întoarsă spre pămînt,
Şi Tanatos şi Eros în sufletul meu sunt.

Amorul meu, un munte, un Moloh, mă dărâmă.
Zadarnic i-arunc jertfe în pîntece de-aramă ;
Copii, iluzii, visuri... că el : de-i mistuieşte.
Mai mult în mine arde, mai mult mă chinuieşte.

Amorul meu satan e, orgoliu, gelozie
Cu ochi pierduţi pe tine ! Oh, rai ce zîmbişi mie,
El vrea ca să zdrobească în tine şi trecutul :
Să fie viitorul, fiind, el, începutul.

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain

Lucian Blaga

Catrenele dragostei

Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, piezis-răsăritene.

Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades si-ades un leac.

Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o soaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu si da.

Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.

Dragă-mi este dragostea
care face stea si stea
din pământurile noastre -
prin poienile albastre.

Sângele îsi stie visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-năltimile si-abisul
si cu ce mai are-n ea.

Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o tin,
căci frumsetea ei dispare
în frumsetile-i ce vin.

Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
si-un păcat pe care-l arde
pe la miezul noptii luna.

Din aleanul trupului
sufletul se naste.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paste.

Dragostea ne-o tină zeii,
să ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

******* Saadi
''Am auzit din voia intamplarii
pe-un fluture spanandu-i lumanarii;
-Iubesc si daca ard nu-i de mirare,
dar tu de ce versi lacrimi arzatoare?
Raspunse lumanarea: - de durerea
de a-mi fi pierdut pe dulcea-mi sora -mierea.
Decand mi-a fost luata-a ei dulceata
un foc a devenit intreaga-mi viata.
De-aceea lumanarii-n orice clipa
pe-obrazui lacrimi i se infiripa.
Si i-a mai spus: - nu stii ce e iubirea,
caci n-ai curaj sa-i suferi parjolirea.
Tu fugi de flacara, desi ti-e draga,
eu neclintita stau si ard intreaga.
Doar aripa iubirii foc iti aprinde,
din talpi si pana-n crestet ma cuprinde.
Asa vorbea in noapte-acea faclie
si-un fluture-i tinea tovarasie.
dar noaptea inca nici nu se sfarsise
cand mana unei fete o ucise.
Si lumanarea scoase-un fum subtire
spunandu-i: - asa sfarseste-orice iubire.
Sa-nvete cel ce dragostea o cere
c-arzand ucis, gasi-va mangaiere.
Nu plange pe mormantul dragei moarte,
ci razi, de-ai fost alesul ei si-n moarte.''

Moslehaddin Abdallah, pseudonim Saadi, ales dupa numele printului Saad ben Zanghi,
care l-a ajutat in desavarsirea studiilor, este un persan intelept, ale carui versuri sunt pilde
si sfaturi de intelepciune. In afara numeroaselor productii lirice, traduse si in romana, are si doua impresionante culegeri cu caracter didactic: Golestanul(gradina florilor) si Bustanul(Livada).

Omul fericit este acela care stăpâneşte şi munca, şi dragostea.-Sigmund Freud Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simţi că şi tu poţi deveni mare.-Mark Twain