Presedintele basescu:drumul cu spini al unui mare reformator

SOCIOPATIA SI POLITICA IN ROMANIA
Se pune intrebarea daca politicienii partidelor oligarhice sunt niste fanatici ai argentofiliei sau exista si motivatii patologice interioare,mai ales cand isi developeaza personalitatea in fata publicului.
Adesea ne-am pus intrebarea,si nu numai eu,dece cetatenii,mai ales aceia onesti au inceput sa aiba repulsie fata de politica si politicieni.
Daca in perioada comunista cetateanul nu putea practic sa faca politica, sistemul dictatorial luand orice posibilitate de optiune,dupa 1989 sistemul democratic ar fi trebuit sa constituie un imbold,chiar pentru exces de politica.Si chiar asa s-a si
intamplat,mai ales in primii ani de dupa 1990 cand aveam o inflatie
de partide si politicieni.
Treptat elanul pentru politica si admiratia pentru politicieni s-a temperat si a devenit treptat chiar o repulsie pentru acest sector social.
Numai consultarea studiilor sociologice ar fi suficienta sa ne arate ca cea mai prost cotata este politica si politicienii iar prin singura posibilitate de protest,neparticiparea la alegeri sau la viata politica ne demonstreaza ca nu am utilizat democratia asa cum
se cuvine.
Vom prezenta doar un anumit punct de vedere,intelegand ca in acest domeniu pot fi mult mai multe.
Una dintre cauzele acestui fenomen consta in aceia ca sfera politicii romanesti,a partidelor,de orice coloratura ar fi ele,s-a umplut de personalitati anormale,pe care psihologii le numesc personalitati sociopate,iar fenomenul in sine este numit sociopatie.
Termenul de sociopatie sau de personalitate sociopata sau antisociala este un termen foarte controversat,fara o delimitare precisa,fiind vorba de indivizi greu adaptabili sau chiar incapabili de adaptare la mediul social normal dar care se pot folosi de mediul
social,de activitatea politica de exemplu,pentru manifestarile lor sociopate.
Caracteristica acestor indivizi este comportamentul antisocial (delincvent sau criminal),care incepe de timpuriu,manifest�ndu-se in variate arii de manifestare sociala(familie,scoala,profesie,armata, politica, religie etc).
Personalitatile sociopate apar ca un grup de personalitati caracterizate prin comportament antisocial,care actioneaza fara a tine cont de consecinte,av�nd ca principal stimul,dorinta imediata,care la r�ndul ei se datoreste unei tolerante scazute la
frustrare (in timp ce dorintele lor sunt in continua schimbare).
Ar exista doua tipuri de personalitate care intra in conflict cu societatea:
-personalitatile antisociale,caracterizate prin aceia ca se afla in permanent conflict cu regulile sociale si care nu profita sub nici o forma de educatie, recompensa si pedeapsa,cu un egocentrism exagerat;
-personalitatile antisociale,educati in familii anormale,amorale sau imorale sau in alte situatii educative precare.Din aceste motive ei se identifiva cu personalitatile
dizarmonice si antisociale care le-au servit ca model.Aceste persoane ar fi incapabile de loialitate fata de altii sau de valorile sociale.Ei ar fi
impulsivi,egoisti,inadaptabili,incapabilide a invata din experienta,tinz�nd mai degraba de a acuza pe altii pentru faptele lor antisociale.
Este foarte simplu sa facem o asemanare cu multi dintre politicienii nostri si nu numai cu acei putini care au trebuit sa se prezinte pe la tribunale.
Daca vreti,profilul acestor politicieni-sociopati,ar avea caracteristicile:
-antipatici dar cu impresia ca sunt inteligenti,sociabili;
-minciuna si insecuritate,demagogie;
-imposibilitatea de a avea incredere in ei,nu pot fi loiali;
-lipsa remuscarilor si a rusinii,promit doar pentru a obtine
rezultate ;
-imposibilitatea motivarii actelor antisociale,pentru ca nu au constiinta;
-saracia judecatii si esecul invatarii din experienta;
-egocentricitatea patologica si incapacitatea de a iubi;
-saracia generala in relatiile afective majore si autentice;
-iresponsabilitate in relatiile interpersonale;
-comportamentul fanatic;
-esec in urmarirea unui plan in viata;
Se remarca de asemenea ura,incapat�narea,lipsa de rusine,scolarizarea adesea la nivel inferior(chiar daca au universitati absolvite),lipsa in delicatete,cer mult dar nu dau
nimic.
Cu toate acestea ei sunt satisfacuti,nu resimt sentimentul de frica,de vina sau remuscare.Desi plauzibili in discutie,nu se poate pune baza pe vorba lor,adeseori ei nu se pot adapta dec�t la mediul pe care il domina.
Uzual,ei se prezinta optimisti,pozeaza genialitatea (ca politicieni pot fi manierati,fac usor contacte sociale,insel�nd pe creduli),in situatii de frustrare ei sunt capabili de acte ilegale (agresiuni verbale sau fizice).Schimbarile lor de dispozitie sunt adesea
bruste,fara cauza,sunt cinici,fara cinste si onoare.Ei isi insusesc literatura si indem�nare tehnica,sau demagogia la politicieni si care ii va ajuta in activitatea lor,promit chilipiruri,si orice, la creduli.
Pentru a-si realiza dorintele ei nu tin cont de altii,nu au scrupule,sunt egocentrici,inadaptabili in orice conditii sociale.Comportamentul lor este inflexibil si limitat,fiind incapabili de adaptare si lipsiti de autocritica.Desi temporar pot
prezenta un comportament normal,in conditii dificile, comportamentul
lor este anormal si caricaturial.
Nerecunosc�ndu-si defectele structurale ei nu se pot corecta.Insuccesele permanente ii fac revendicativi,mereu in conflict cu societatea.
Nu trebuie sa fii foarte inteligent pentru a vedea cum cohortele de sociopati,mai ales dintre aceea scoliti isi fac din politica domeniul de activitate,si fac acest lucru confiscand societatii odesvoltare democratica,pe care ar merita-o.
Cetatenii asista prin intermediul presei la activitatile lor politice sociopate si se alieneaza de politica,adica se indeparteaza de acest important domeniu de activitate sociala.
Rezultatul,ceea ce vedem astazi in sfera politicii romanesti.
Repet inca odata,acesta este un punct de vedere asupra fenomenului si numai atat.

SOCIOPATIA SI POLITICA IN ROMANIA
Se pune intrebarea daca politicienii partidelor oligarhice sunt niste fanatici ai argentofiliei sau exista si motivatii patologice interioare,mai ales cand isi developeaza personalitatea in fata publicului.
Adesea ne-am pus intrebarea,si nu numai eu,dece cetatenii,mai ales aceia onesti au inceput sa aiba repulsie fata de politica si politicieni.
Daca in perioada comunista cetateanul nu putea practic sa faca politica, sistemul dictatorial luand orice posibilitate de optiune,dupa 1989 sistemul democratic ar fi trebuit sa constituie un imbold,chiar pentru exces de politica.Si chiar asa s-a si
intamplat,mai ales in primii ani de dupa 1990 cand aveam o inflatie
de partide si politicieni.
Treptat elanul pentru politica si admiratia pentru politicieni s-a temperat si a devenit treptat chiar o repulsie pentru acest sector social.
Numai consultarea studiilor sociologice ar fi suficienta sa ne arate ca cea mai prost cotata este politica si politicienii iar prin singura posibilitate de protest,neparticiparea la alegeri sau la viata politica ne demonstreaza ca nu am utilizat democratia asa cum
se cuvine.
Vom prezenta doar un anumit punct de vedere,intelegand ca in acest domeniu pot fi mult mai multe.
Una dintre cauzele acestui fenomen consta in aceia ca sfera politicii romanesti,a partidelor,de orice coloratura ar fi ele,s-a umplut de personalitati anormale,pe care psihologii le numesc personalitati sociopate,iar fenomenul in sine este numit sociopatie.
Termenul de sociopatie sau de personalitate sociopata sau antisociala este un termen foarte controversat,fara o delimitare precisa,fiind vorba de indivizi greu adaptabili sau chiar incapabili de adaptare la mediul social normal dar care se pot folosi de mediul
social,de activitatea politica de exemplu,pentru manifestarile lor sociopate.
Caracteristica acestor indivizi este comportamentul antisocial (delincvent sau criminal),care incepe de timpuriu,manifest�ndu-se in variate arii de manifestare sociala(familie,scoala,profesie,armata, politica, religie etc).
Personalitatile sociopate apar ca un grup de personalitati caracterizate prin comportament antisocial,care actioneaza fara a tine cont de consecinte,av�nd ca principal stimul,dorinta imediata,care la r�ndul ei se datoreste unei tolerante scazute la
frustrare (in timp ce dorintele lor sunt in continua schimbare).
Ar exista doua tipuri de personalitate care intra in conflict cu societatea:
-personalitatile antisociale,caracterizate prin aceia ca se afla in permanent conflict cu regulile sociale si care nu profita sub nici o forma de educatie, recompensa si pedeapsa,cu un egocentrism exagerat;
-personalitatile antisociale,educati in familii anormale,amorale sau imorale sau in alte situatii educative precare.Din aceste motive ei se identifiva cu personalitatile
dizarmonice si antisociale care le-au servit ca model.Aceste persoane ar fi incapabile de loialitate fata de altii sau de valorile sociale.Ei ar fi
impulsivi,egoisti,inadaptabili,incapabilide a invata din experienta,tinz�nd mai degraba de a acuza pe altii pentru faptele lor antisociale.
Este foarte simplu sa facem o asemanare cu multi dintre politicienii nostri si nu numai cu acei putini care au trebuit sa se prezinte pe la tribunale.
Daca vreti,profilul acestor politicieni-sociopati,ar avea caracteristicile:
-antipatici dar cu impresia ca sunt inteligenti,sociabili;
-minciuna si insecuritate,demagogie;
-imposibilitatea de a avea incredere in ei,nu pot fi loiali;
-lipsa remuscarilor si a rusinii,promit doar pentru a obtine
rezultate ;
-imposibilitatea motivarii actelor antisociale,pentru ca nu au constiinta;
-saracia judecatii si esecul invatarii din experienta;
-egocentricitatea patologica si incapacitatea de a iubi;
-saracia generala in relatiile afective majore si autentice;
-iresponsabilitate in relatiile interpersonale;
-comportamentul fanatic;
-esec in urmarirea unui plan in viata;
Se remarca de asemenea ura,incapat�narea,lipsa de rusine,scolarizarea adesea la nivel inferior(chiar daca au universitati absolvite),lipsa in delicatete,cer mult dar nu dau
nimic.
Cu toate acestea ei sunt satisfacuti,nu resimt sentimentul de frica,de vina sau remuscare.Desi plauzibili in discutie,nu se poate pune baza pe vorba lor,adeseori ei nu se pot adapta dec�t la mediul pe care il domina.
Uzual,ei se prezinta optimisti,pozeaza genialitatea (ca politicieni pot fi manierati,fac usor contacte sociale,insel�nd pe creduli),in situatii de frustrare ei sunt capabili de acte ilegale (agresiuni verbale sau fizice).Schimbarile lor de dispozitie sunt adesea
bruste,fara cauza,sunt cinici,fara cinste si onoare.Ei isi insusesc literatura si indem�nare tehnica,sau demagogia la politicieni si care ii va ajuta in activitatea lor,promit chilipiruri,si orice, la creduli.
Pentru a-si realiza dorintele ei nu tin cont de altii,nu au scrupule,sunt egocentrici,inadaptabili in orice conditii sociale.Comportamentul lor este inflexibil si limitat,fiind incapabili de adaptare si lipsiti de autocritica.Desi temporar pot
prezenta un comportament normal,in conditii dificile, comportamentul
lor este anormal si caricaturial.
Nerecunosc�ndu-si defectele structurale ei nu se pot corecta.Insuccesele permanente ii fac revendicativi,mereu in conflict cu societatea.
Nu trebuie sa fii foarte inteligent pentru a vedea cum cohortele de sociopati,mai ales dintre aceea scoliti isi fac din politica domeniul de activitate,si fac acest lucru confiscand societatii odesvoltare democratica,pe care ar merita-o.
Cetatenii asista prin intermediul presei la activitatile lor politice sociopate si se alieneaza de politica,adica se indeparteaza de acest important domeniu de activitate sociala.
Rezultatul,ceea ce vedem astazi in sfera politicii romanesti.
Repet inca odata,acesta este un punct de vedere asupra fenomenului si numai atat.

Gruparile comunisto-securiste si Cultura politica in Romania
Fiecare observa cu ochii liberi maniera romaneasca de a face politica,maniera partidelor de a se comporta ca organe politice si mai ales submediocritatea oamenilor politici.
G. Almond si Sidney Verba vorbesc de urmatoarele tipuri de cultura politica:
a) Cultura politica parohiala (locala sau provinciala) specifica societatilor traditionale, comunitatilor care nu constientizeaza importanta problemelor de interes national si mondial si nu au interese pentru valorile si mecanismul sistemului politic national. Adica este cultura politica a satului, a etniei, a regiunii unde biserica, scoala si primaria sunt institutiile de referinta. Cunostintele, sentimentele si judecatile de valoare sunt orientate spre aceste structuri locale.
Este limpede ca de fapt 2/3 din politica romaneasca se petrece in aceasta maniera.Aici pomana electorala este suficienta pentru a atrage voturile,in fata unei populatii sarace,subeducate si aproape fara constiinta politica.Electorilo,culturii lor politice le corespund insa si agentii electorali si politicienii fie ei locali sau nationali.
b) Cultura politica de supunere (de subordonare) corespunde unor comunitati reglate de valori nationale. In cadrul societatilor respective, agentii actiunii politice sunt constienti de existenta sistemului politic dar se multumesc cu o atitudine de pasivitate in privinta participarii la viata politica, la luarea deciziilor. Aceasta pentru ca ei cred ca sistemul politic este astfel cladit incat le va fi protejata viata si personalitatea fara a-si exprima initiative si cerinte in raport cu autoritatea de stat. Adica sistemul va functiona bine, avantajele vor fi bune pentru toti cetatenii daca vor respecta deciziile si regulile corespunzator unei etici a supunerii.
Daca in prima categorie intra oamenii fara constiinta politica,ceea ce a mai ramas va intra in aceasta categorie.Pasivitatea,neparticiparea la vot a ajuns in tara noastra notorii,deoarece rezultatele asteptate ale votarii nu determina nici o speranta.Lumea asista la un ritual,la un fel de ceremonial periodic dupa care nimic nu se mai intampla.
c) Cultura politica participativa, care corespunde sistemelor democratice, este rezultatul proceselor educationale dezvoltate si a unui grad inalt de organizare, reflectand si experientele politico-sociale specifice tarilor democratice. Cetatenii poseda un ansamblu de mijloace subiective si de abilitati, de priceperi si deprinderi de a le utiliza rational in scopul de a influenta luarea deciziilor, desfasurarea evenimentelor politice, reprezentarea sau de a opri acele decizii administrative care le-ar afecta negativ interesele.
Nici nu poate fi vorba de aceasta cultura politica in tara noastra.Cei cativa intelectuali sau persoane constiente s-au invatat a suferi,si-au pierdut speranta in orice schimbare.
Maniera in care se interpatrund aceste tipuri de cultura politica creiaza specificul romanesc,balcanic,in care argumentele si speranta sunt inlocuite de mititei si bere iar Romania de aproape 20 ani nu este decat patria unor imbogatiti inteni sau veniti din afara.
Considerand gradul de participare (exprimat in performante practice) a cetatenilor la functionarea unui sistem democratic ca valoare centrala a culturii politice si civice, Almand si Verba au masurat nivelul de cultura politica in cateva tari cu ajutorul urmatorilor indicatori: volumul de cunostinte politice; componenta civica; modalitatile actiunii politice; aprecierea sistemului politic. Concluziile la care au ajuns in acel timp au fost: numai S.U.A. si Anglia realizasera gradul necesar de corelare intre structurile primare ale societatii (familii, comunitati locale etc.) si structurile politice nationale care ofera functionalitate culturii participative democratice. In Romania,Bulgaria sau Mexicul ar exista apatia, pasivitatea cetateanului ca simptome ale unei democratii slabe.
Celor trei tipuri de cultura li se adauga, sub imboldul mijloacelor audiovizuale � scria R.G. Schwartzenberg, cultura politica �de spectacol� care este daunatoare intr-un alt fel decat cultura de supunere. Daca aceasta din urma asigura dominatia marturisita si admite violenta deschisa, �cultura de spectacol nu este decat simulare, artificiu, parodie. Este reprezentarea inselatoare a democratiei, simulacrul culturii de participare. Individul se crede liber, activ, influent. Se crede un actor al sistemului politic, cand in realitate nu este decat un spectator, pacalit, amagit de jocul politicii, pe fundalul micilor ecrane si dupa perdelele cabinelor de vot.
In Romania ar exista speranta unei schimbari si aceasta lupta este condusa de Presedintele Basescu si partidul sau presidential(PD-L).
Totusi asalturile sistemului comunisto-securist reprezetat prin partide ca actualul PSD,PRM dar si fractiunea Patriciu din PNL sunt puternice.
Comandoul comunisto-securist reprezentat de gruparesa Felix,Geoana-Iliescu,Tariceanu-Norica,Oprescu etc ne arata ca de fapt fosta securitate nu este multumita nici de partidele enumerate mai sus,motiv pentru care gruparea doreste o radicalizare a preluarii puterii si a reinstaurarii unui sistem comunisto-securist in mod deghizat.Odata luata puterea Romania se va reintoarce la anii 90,epoca tunurilor si a formarii baroniadei comuniste.
La baza acestui lucru sta tocmai aprecierea culturii politice romanesti din present care face posibil,mai ales prin saracia cronica sa poata prelua puterea aproape in mod absolutist.
Deja Europa si chiar SUA se arata desinteresate si descurajate de mediul politic romanesc,incat instaurarea unei dictaturi comuniste cu nuante nomenclaturist-capitaliste sa ia locul pana si actualelor formatiuni criptocomuhniste sau pretins liberale(se stie ca liberalii au colaborat prin Tatarascu cu comunistii pana la anihilarea lor).

Este limpede ca daca Presedintele Basescu si PD-L vor esua in alegeri soarta Romaniei se va pecetlui pentru decenii.
Deja sub indrumarea lui Felix,Tariceanu,Iliescu s-a pus la cale o monstruoasa coalitie antidemocratica,prin care toate asa zisele partide,la care se adauga acuma si gruparea Oprescu sa se coalizeze contra lui Basescu si a sistemului democrat.
Este o perioada istorica in care soarta democratiei romanesti se mai joaca inca odata.
In acest cadru,apelul catre intelectuali este foarte important.
Daca societatea civila,elitele intelectuale nu vor intervene,se va macina si ultima speranta pentru tara noastra.

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-12-28 11:14:27 Sarbatori fericite si celor ce nu au reusit sa scrie un articol cap-coada despre ;Drumul cu spini al unui mare . Reformator.................Tradator..................Incepator / Orice a-ti spune viata romanilor a devenit mai urita si mai nedreapta /
Ascensiunea basesciana nu a venit ca urmare a unei politici de stinga , dreapta . Dinsul doar a speculat defectiunilor si scaderilor capitalismului de cumetrie autohton . Nu putem spune ca dinsul nu a pus umarul la distrugerea imagini capitalismului .chiar inarmat cu simpatia unora dintre noi nu a dat dovada decit de spirit pragmatic pentru a cocota copilita ,prieteni , pupincuristi ,aventurieri in fruntea bucatelor statului /
-Cu ce a reformat Romania ? Ce a introdus nou in viata romanilor ? NIMIC . minciuna , impostura .incompetenta .toate duse la rang de politica de stat /
-La anu si la multi ani /[ hotii vostrii nu sint mai hoti ca ai nostrii ]

deci, nu chiar NIMIC , Pascule draga, ptr. ca ridicind Minciuna si Manipularea ; Impostura si Incompetenta cu tupeu la rang de politica de Stat si Modelul infatisat de el insusi Nu a fost de Intelectual, ci mai curind de tinichigiu sau Chelnar- model pe care se pare ca-l tine la mare cinste daca stie cum sa serveasca visichiul cu care ' mnealui se dedulceste , ne- a coborit pe toti la nivel de tara second-hand !
dar, asta avem,cu asta defilam !
tie si familiei tale, da-mi voie sa-ti urez un La multi ani , cu speranta ca va fi un an ceva mai bun ca cel ce tocmai trece !

De la: gabigabi2, la data 2012-12-28 15:14:39

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-12-28 11:14:27 Sarbatori fericite si celor ce nu au reusit sa scrie un articol cap-coada despre ;Drumul cu spini al unui mare . Reformator.................Tradator..................Incepator / Orice a-ti spune viata romanilor a devenit mai urita si mai nedreapta /
Ascensiunea basesciana nu a venit ca urmare a unei politici de stinga , dreapta . Dinsul doar a speculat defectiunilor si scaderilor capitalismului de cumetrie autohton . Nu putem spune ca dinsul nu a pus umarul la distrugerea imagini capitalismului .chiar inarmat cu simpatia unora dintre noi nu a dat dovada decit de spirit pragmatic pentru a cocota copilita ,prieteni , pupincuristi ,aventurieri in fruntea bucatelor statului /
-Cu ce a reformat Romania ? Ce a introdus nou in viata romanilor ? NIMIC . minciuna , impostura .incompetenta .toate duse la rang de politica de stat /
-La anu si la multi ani /[ hotii vostrii nu sint mai hoti ca ai nostrii ]

deci, nu chiar NIMIC , Pascule draga, ptr. ca ridicind Minciuna si Manipularea ; Impostura si Incompetenta cu tupeu la rang de politica de Stat si Modelul infatisat de el insusi Nu a fost de Intelectual, ci mai curind de tinichigiu sau Chelnar- model pe care se pare ca-l tine la mare cinste daca stie cum sa serveasca visichiul cu care ' mnealui se dedulceste , ne- a coborit pe toti la nivel de tara second-hand !
dar, asta avem,cu asta defilam !
tie si familiei tale, da-mi voie sa-ti urez un La multi ani , cu speranta ca va fi un an ceva mai bun ca cel ce tocmai trece !

Nu stiu dece insulti chelnerii si tinichigii sa zicem,stimata doamna.Pe langa acestia Cacaru si plagiatorul nu fac doi bani.

Acesti meseriasi barfiti de dv.au o marer utilitate sociala,pe cand plagiatorii si repetentii,absenteisti de la munca sunt pleava societatii,

Ma mir fparte mult,mai ales ca sustineti(poatre fi fals) ca sunteti femeie.

Ca dv.nu vedeti reformele ui Basescu este pentru ca stati lipita de A3 si Voiculescu.

Sunteti depafrte de realitatea Romaniei.

In tactica lui Basescu,a-i pune pe acesti ipochimeni sa arate ce pot face raspandind ura intr-o perioada de criza este un exercitiu cumplit pentru a vedea cum au mintit sise va vedea ce fac acesti oameni.

Dar ce imi racesc eu gura cu dv?

Asteptati 2013,pentru care noi va uram La multi ani!

De la: gabigabi2, la data 2012-12-28 07:16:52

De la: 9am_1111, la data 2012-12-28 00:19:30

De la: _Ingrid, la data 2012-12-22 08:36:54

De la: gabigabi2, la data 2012-12-22 08:26:57din pacate, ai dreptate si poporul se lasa pacalit...sau e dezbinat si nu reuseste sa se-nchege intr-o actiune comuna ....sau e apatic si indiferent !

...liniuta..

Ce liniutaaa?Tu nu vezi ca se face ca ploua?Haber-nare !ea scrie tot ,,romani,, adinc ,piriu ce sa mai vorbim de liniute si alea-alea N-ar recunoaste o greseala nici dea 'naibii!Umbla de colo colo cu cacarezele dupa ea .

scirt, uritule !
nu stiu si am uitat s-o-ntreb pe Ingrid de ce a spus cuvintul "liniuta", ca nu m-am prins...dar musiuleeee, ia uite mata cum ai scris cuvintul " nare" asa ca, scuzati, pardon ....mai greseste omu' ....cit despre ortografierea cu i din a, nu-mi place ....doar la cuvintul "romani" folosesc , dupa cum ai observat !

Poi coanoo ,n-ai inteles mataluta ca ,,habernamul ,,ala e licenta poetica? io am voie se-ntelege la ce pedigreeblueflagdevitza nobila am io!Chestia cu cacareaza si bolul fecal au primit inregistrare la OSIM si fac si io un ban cinstit

Cand apare un destept pe lume ,poti sa-l recunosti dupa faptul ca toti prostii il urasc!

Cacarau s-a cufurit si n-a mai adunat material didactic? Nu-i bai ,ca am un laborator de simulare politicomanipulativa si veniti toti cei mai slabi la minte si iuti la limba si facem acolo lectia practica

Cand apare un destept pe lume ,poti sa-l recunosti dupa faptul ca toti prostii il urasc!

De la: PDL, la data 2012-12-29 15:54:18

De la: gabigabi2, la data 2012-12-28 15:14:39

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-12-28 11:14:27 Sarbatori fericite si celor ce nu au reusit sa scrie un articol cap-coada despre ;Drumul cu spini al unui mare . Reformator.................Tradator..................Incepator / Orice a-ti spune viata romanilor a devenit mai urita si mai nedreapta /
Ascensiunea basesciana nu a venit ca urmare a unei politici de stinga , dreapta . Dinsul doar a speculat defectiunilor si scaderilor capitalismului de cumetrie autohton . Nu putem spune ca dinsul nu a pus umarul la distrugerea imagini capitalismului .chiar inarmat cu simpatia unora dintre noi nu a dat dovada decit de spirit pragmatic pentru a cocota copilita ,prieteni , pupincuristi ,aventurieri in fruntea bucatelor statului /
-Cu ce a reformat Romania ? Ce a introdus nou in viata romanilor ? NIMIC . minciuna , impostura .incompetenta .toate duse la rang de politica de stat /
-La anu si la multi ani /[ hotii vostrii nu sint mai hoti ca ai nostrii ]

deci, nu chiar NIMIC , Pascule draga, ptr. ca ridicind Minciuna si Manipularea ; Impostura si Incompetenta cu tupeu la rang de politica de Stat si Modelul infatisat de el insusi Nu a fost de Intelectual, ci mai curind de tinichigiu sau Chelnar- model pe care se pare ca-l tine la mare cinste daca stie cum sa serveasca visichiul cu care ' mnealui se dedulceste , ne- a coborit pe toti la nivel de tara second-hand !
dar, asta avem,cu asta defilam !
tie si familiei tale, da-mi voie sa-ti urez un La multi ani , cu speranta ca va fi un an ceva mai bun ca cel ce tocmai trece !

Nu stiu dece insulti chelnerii si tinichigii sa zicem,stimata doamna.Pe langa acestia Cacaru si plagiatorul nu fac doi bani.

Acesti meseriasi barfiti de dv.au o marer utilitate sociala,pe cand plagiatorii si repetentii,absenteisti de la munca sunt pleava societatii,

Ma mir fparte mult,mai ales ca sustineti(poatre fi fals) ca sunteti femeie.

Ca dv.nu vedeti reformele ui Basescu este pentru ca stati lipita de A3 si Voiculescu.

Sunteti depafrte de realitatea Romaniei.

In tactica lui Basescu,a-i pune pe acesti ipochimeni sa arate ce pot face raspandind ura intr-o perioada de criza este un exercitiu cumplit pentru a vedea cum au mintit sise va vedea ce fac acesti oameni.

Dar ce imi racesc eu gura cu dv?

Asteptati 2013,pentru care noi va uram La multi ani!

Mosule , oare chiar te-a lasat memoria in asa hal , incit sa Nu iti mai aduci aminte contextul in care IMPOSTORUL tau idol,a spus ca " Filozofii " sunt Inutili ? ca mai utili sunt tinichigiisi chelnarii ,ca apoi sa-l vad pe Liiceanu umil, alergind dupa ' mnealui , cu spatele incovoiat , cerindu-i LICHELEI sa-i explice ce-a vrut sa spuna ? si LICHEAUA ii zice ca "n-a vrut sa sune asa, dar asa a iesit "?
vezi daca tu/ voi , adulatorii unui OM, nu a Democratiei reale , nu te uiti la A3 si stai cu ochii-n B1 care doar il lauda ? ai fi vazut si tu multe-multe asemenea perle ale basescului, de parca tara asta-n CRIZA sta numa' n circiumi de are nevoie de chelnari tot mai multi si -si duc masinile alea multe pe care le au , la service toata ziua ! sunteti PENIBILI ....jenant de penibili !

De la: 9am_1111, la data 2012-12-30 00:26:50Cacarau s-a cufurit si n-a mai adunat material didactic? Nu-i bai ,ca am un laborator de simulare politicomanipulativa si veniti toti cei mai slabi la minte si iuti la limba si facem acolo lectia practica

asa-i mai, cu cuvintele tale compuse in stil Mytcorian , lungi si crete, ii dai clasa lui Antonescu !

Cel mai rau politician.

Crin Antonescu a ajuns mai nociv decat �Felix�

Cum a reusit presedintele PNL performanta de a fi considerat mai antipatic decat presedintele Traian Basescu si ultimul mogul, Dan Voiculescu

Este o concurenta dura pentru pozitia de �cel mai rau politician al anului�. Publicul a avut de unde sa aleaga. Si totusi, Crin Antonescu, detinatorul celei mai rustrante pozitii din statul roman - presedinte al Senatului - a fost desemnat de cititorii Evenimenului Zilei sa ocupe acest �merituos� loc intai. Personal, as fi votat pentru Voiculescu

Momentul in care Antonescu - pe vremuri un baiat simpatic, cu care ti-ar fi facut placere sa joci un septic - a ajuns mai urat decat Felix a fost cel in care a dat peste cap o tara intreaga pentru ca era disperat sa ajunga presedintele Romaniei. Nu i-a pasat de instabilitatea politica pe care a generat-o - cu serioase consecinte economice.

Nu a contat efectul extern: Romania a devenit oaia neagra a UE, iar un emisar al SUA a venit la Bucuresti sa ne ameninte ca rupe parteneriatul strategic. Razboiul se terminase, iar un Antonescu frustrat continua sa maraie de dupa gard la Angela Merkel si Departamentul de Stat.
Antonescu a demonstrat ca este pur si simplu disperat sa ajunga la Cotroceni, stiind ca nu rezista pana in 2014. Cu toate acestea, eu nu cred ca Antonescu este intruchiparea diavolului in politica romaneasca. El nu este decat o caricatura a lui Scaraotchi. Cornitele si coada le-a imprumutat din recuzita Antenei 3.

Pare surprinzator ca un politician care nu a turnat la Securitate (pana la proba contrarie), nu are dosar la DNA si nu a sifonat, direct, resursele statului, sa ajunga intruchiparea diavolului in politica romaneasca.


Autor: Mircea Marian

Cel mai bun politician.

Traian Biasescu: a ramas in joc dupa lovitura de stat

Autor: Adrian Piatruscia

Seful statului a fost raspliatit pentru uriasa sa capacitate de supravietuire. Inclusiv dupa evenimentele devastatoare din vara acestui an Este unul dintre cele mai categorice rezultate din intregul Top EVZ. La mare distantia, Victor Ponta. Nici o surprizia, pentru un ziar �basist�, vor comenta neprietenii. Si nu se insala prea mult.

EVZ nu a fiacut niciun secret din optiunile sale politice. Din simpatia sa fata de valorile dreptei si fata de Traian Biasescu. Era firesc, deci, ca cititorii fideli sa impiartiaseasca aceleasi valori cu ziarul lor preferat. Cu atiat mai mult pe o pata a presei la fel de polarizata ca si scena politica.
O batalie criancena

Totusi, sa limitezi explicatiile doar �basism� ar fi o prostie simplista. La urma urmei, Traian Biasescu a ramas in picioare dupa una dintre cele mai criancene batialii politice din intreaga istorie moderna a Romianiei. Puciul USL, care a vizat descapatianarea lui Biasescu, a fost atat de violent, fulgeriator si sfidiator, inciat a uluit si a ingrozit intreaga lume civilizata.

Presa occidentala ajunsese sa scrie despre Romiania la fel de mult ca in Decembrie 1989. Insa cu semn invers. Bucurestiul devenise loc de pelerinaj pentru emisarii tuturor cancelariilor importante Legile au fost calcate in picioare. Orice regula a fost supendatia. Curtea Constitutionalia insiasi a fost la un pas de a fi executatia.

Ca Biasescu a reusit sa supravietuiascia acestui haos politico- legislativ este deja o performanta care tine putin si de miracol. Or, tocmai aceasta performantia a fost premiata de cititori.

Dupa cum si in cazul lui Ponta, ales pe locul II, a fost premiata tot performanta: aceea de a naviga abil prin ape tulburi, ramanand pe linia de plutire.

Nu ca e frizer,dar e galant!
Sau cum era si minciuna va guverna pana romanii vor realizqa ce au facut in decembrie 2012

Guvernul magic: are buzunarele goale, dar vrea sa fie darnic


Pentru urmatorii patru ani, Guvernul promite concomitent reducerea fiscalitatii si cresterea cheltuie�lilor de personal. In mod logic, toate aceste masuri ar trebui dublate de solutii concrete pentru compensarea efortului bugetar facut astfel. Spre exemplu, in conditiile in care ponderea incasarilor din TVA si CAS depaseste 16% din PIB, o reducere a lor cu cate 5% ar echivala cu o gaura in PIB de 2-3%.

Cine va suporta deficitul? Intrebarea este cu atat mai grea cu cat la capitolul cresterea incasarilor Guvernul se bazeaza doar pe alinierea redeventelor la nivelul mediei europene (proaspatul ministru al Energiei pomenea de 20-30% pentru petrol si gaze) sau pe combaterea evaziunii fiscale. Cat de performante pot deveni insa colectarea ta�xelor si impozitelor si lupta impotriva evaziunii pentru a compensa relaxarea fiscala promisa de Guvern?

USL si-a mentinut grosul ofertei electorale din campanie in noul program de guvernare al Cabinetului Ponta 2. Dupa refacerea salariilor bugetarilor, stimularea cresterii economice se realizeaza acum pe mai multe fronturi. TVA urmeaza sa revina la cotele anterioare planului de megaausteritate aplicat de Boc. In plus, producatorii (atentie, nu si procesatorii) din agricultura vor beneficia de o cota redusa de 9% la TVA, diferenta fata de actualul nivel de 24% urmand sa fie utilizata pentru dezvoltare (citeste contracararea concurentei importurilor).

Bine cel putin ca nu se mai pomeneste de scaderea preturilor la consumatorul final - probabil ca nu vom asista la asa ceva ca efect al TVA reduse decat in situatii marginale. Avem promisiunea ca in orizontul 2013-2016 impozitul pe venit se va aplica in 3 transe, de 8%, 12% si 16%, pe grile de venit. CAS la angajator urmeaza sa scada cu 5%, iar in cazul in care compania genereaza locuri de munca, ar putea primi chiar o eliminare integrala a CAS-ului corespunzator lor pentru un an, daca le mentine timp de cel putin inca un an. Sa nu uitam de salariul minim pe economie, majorat la 1.200 lei.

Pe partea de incasari, in afara promisiunii concrete de aliniere a redeventelor la nivelul mediei europene (proaspatul ministru al energiei pomenea de 20-30% pentru petrol si gaze), efectele cresterii cheltuielilor de perso-nal si minusului de venituri din reducerea fiscalitatii ar urma sa fie compensate de combaterea evaziunii fiscale, Consiliul Fiscal estimand la 54% indicele de eficienta a colectarii TVA, 60% pentru impozitul pe venit si 80% pentru colectarea CAS.

Calcule si comparatii

Anul trecut, veniturile fiscale (din TVA, accize, CAS etc.) au reprezentat doar 27,2% din PIB, fata de aproape 40% din PIB cat este media europeana, potrivit unei analize a Consiliului Fiscal. Din TVA s-au strans la buget 48 miliarde lei in 2011 si probabil ca o suma comparabila - chiar usor mai mare - va veni in acest an (in octombrie incasarile erau de 41 miliarde). Cum incasarile din TVA reprezinta cam 8% din PIB, o scadere cu peste 20% a TVA, de la 24% la 19%, va crea o gaura de peste 1% din PIB. Sa ne gandim ca in 2011 cresterea incasarilor din TVA, pe fondul masurilor de austeritate (majorarea cotei cu 5%), a fost de 17%, in conditiile in care majorarea s-a aplicat de la jumatatea anului. Sigur, nu se pot face corelatii liniare, TVA mai mica antreneaza vanzari mai mari, dar cel putin in prima faza incasarile fiscale, si asa mici, scad. Pentru a le compensa, indicele de eficienta a colectarii ar trebui sa urce de la 54% in Romania spre valoarea de 71% din Bulgaria (ca sa nu pomenim de 82% in Estonia). De altfel, ponderea in PIB a veniturilor din TVA este comparabila in cele 3 state, intre 8,1-8,6% din PIB, in conditiile in care Bulgaria si Estonia au un nivel al TVA de 20%.

O situatie similara si in cazul veniturilor din CAS. Statul a incasat 50,6 miliarde anul trecut, eficienta colectarii fiind de 60%. Cum nivelul CAS este in prezent de 44,4%, o scadere a sa de 5% diminueaza in prima faza cu aproape 1% din PIB incasarile statului.
Una peste alta, fara o reducere spectaculoasa a evaziunii fiscale, masurile de relaxare preconizate de Guvern ar majora deficitul bugetar cu 2-3% din PIB, cam cat tot deficitul preconizat pe un an, in conditiile in care cea mai mare contributie la deficit o are sistemul de pensii.
Punem caruta inaintea boilor?

Intr-o prezentare tinuta la BNR despre diferitele tipuri de politici monetare, economistul-sef al institutiei, Valentin Lazea, insista ca o politica de crestere, corelata cu dobanzi mici si stimulente fiscale este aleasa, de regula, de tarile unde presiunea demografica este accentuata (SUA, de pilda, cu 3% rata de crestere a populatiei). Isi poate permite Romania, cu scadere demografica, o strategie agresiva de crestere a economiei, precum o imagineaza Guvernul? Nu pu-nem cumva caruta (cresterea PIB-ului) inaintea boilor (cresterea colectarii, reducerea evaziunii)? N-ar fi mai cuminte sa asteptam cresterea incasarilor pentru a opera majorari ale cheltuielilor?

Ramane de vazut care vor fi efectele, cert este ca, pentru a da roade strategia Guvernului, vor trebui sa se suprapuna fericit o crestere viguroasa a economiei (media anuala luata in calcul pentru 2013-2016 in programul de guvernare este de 3%), un flux consistent de investitii straine si o suplimentare a ratei de absorbtie a fondurilor europene (pentru a compensa iesirile din rezerva BNR pentru platile in contul datoriei publice externe), dublate de o crestere spectaculoasa a gradului de co-lectare a taxelor si impozitelor si o scadere pe masura a evaziunii fiscale sau o majorare a veniturilor din alte surse (redevente?).
Vi se pare un fleac? Noua nu, mai ales gandindu-ne la surprizele neplacute pe care le mai face agri-cultura, la �succesele" de pana acum in materie de fonduri europene, la inepuizabila inventivitate a celor dispusi sa ocoleasca legea si la eficienta lobby-ului celor care ne exploateaza resursele.

Ca sa remarcam si jumatatea plina a paharului, sumele suplimentare care ne vor veni in buzunare (din salarii, reducere de TVA, CAS, impozit pe venit) pot compensa majorarea facturilor la utilitati in urmatorii 5 ani.

De la: Te_Vad_Te_Vad, la data 2012-12-30 10:32:35Cel mai bun politician.

Traian Biasescu: a ramas in joc dupa lovitura de stat

Autor: Adrian Piatruscia

Seful statului a fost raspliatit pentru uriasa sa capacitate de supravietuire. Inclusiv dupa evenimentele devastatoare din vara acestui an Este unul dintre cele mai categorice rezultate din intregul Top EVZ. La mare distantia, Victor Ponta. Nici o surprizia, pentru un ziar �basist�, vor comenta neprietenii. Si nu se insala prea mult.

EVZ nu a fiacut niciun secret din optiunile sale politice. Din simpatia sa fata de valorile dreptei si fata de Traian Biasescu. Era firesc, deci, ca cititorii fideli sa impiartiaseasca aceleasi valori cu ziarul lor preferat. Cu atiat mai mult pe o pata a presei la fel de polarizata ca si scena politica.
O batalie criancena

Totusi, sa limitezi explicatiile doar �basism� ar fi o prostie simplista. La urma urmei, Traian Biasescu a ramas in picioare dupa una dintre cele mai criancene batialii politice din intreaga istorie moderna a Romianiei. Puciul USL, care a vizat descapatianarea lui Biasescu, a fost atat de violent, fulgeriator si sfidiator, inciat a uluit si a ingrozit intreaga lume civilizata.

Presa occidentala ajunsese sa scrie despre Romiania la fel de mult ca in Decembrie 1989. Insa cu semn invers. Bucurestiul devenise loc de pelerinaj pentru emisarii tuturor cancelariilor importante Legile au fost calcate in picioare. Orice regula a fost supendatia. Curtea Constitutionalia insiasi a fost la un pas de a fi executatia.

Ca Biasescu a reusit sa supravietuiascia acestui haos politico- legislativ este deja o performanta care tine putin si de miracol. Or, tocmai aceasta performantia a fost premiata de cititori.

Dupa cum si in cazul lui Ponta, ales pe locul II, a fost premiata tot performanta: aceea de a naviga abil prin ape tulburi, ramanand pe linia de plutire.

pai, Normal ca a ramas in carti ,ca doar El a Dat LOVITURA de Stat , nu altcineva si asta cu ajutorul Institutiilor de forta ale Ro conduse de niste oameni Santajabili , numiti de el acolo, tocmai in acest scop ! asa se da o lovitura de stat : pregatindu-ti cu migala terenul, plantindu-ti oamenii de incredere in pozitii cheie ....altfel nu se poate si don Basescu a fost SCOLIT sa stie cum sa faca !

- A fost bun presedintele ?sa vedem ;
Avem parlament curat [ uninominalu ], avem clasa politica curata ,[avem] , finantele bune [avem ], transporturi [avem ] dezapeziri [avem ]autostrazi [avem ] lasate de cind reforma industria de pus asfalt de proasta calitate . borduri , ceva ? acu se pun duble /
Scandaluri , susanele , interceptari ,dezvaluiri ,servicii secrete ,cine cu cine care cu care /
Romanii doresc adevaruri spuse cu toata gura , doresc o tara cu conducatori responsabili ;, de situtia economica , de situatia financiara ,de sanatate de vami ,de politisti /
O tara saracita VOIT ,cu conducatori falsi mincinosi , ce nu cred in nimic , Acesta este Romania sub Basescu .
Cuvintari ale unor scriitorasi de doi si un sfert lei . este plin netu ,
FAPTELE VORBESC / LA ANU SI MAI VEDEM .

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-12-30 15:37:10- A fost bun presedintele ?sa vedem ;
Avem parlament curat [ uninominalu ], avem clasa politica curata ,[avem] , finantele bune [avem ], transporturi [avem ] dezapeziri [avem ]autostrazi [avem ] lasate de cind reforma industria de pus asfalt de proasta calitate . borduri , ceva ? acu se pun duble /
Scandaluri , susanele , interceptari ,dezvaluiri ,servicii secrete ,cine cu cine care cu care /
Romanii doresc adevaruri spuse cu toata gura , doresc o tara cu conducatori responsabili ;, de situtia economica , de situatia financiara ,de sanatate de vami ,de politisti /
O tara saracita VOIT ,cu conducatori falsi mincinosi , ce nu cred in nimic , Acesta este Romania sub Basescu .
Cuvintari ale unor scriitorasi de doi si un sfert lei . este plin netu ,
FAPTELE VORBESC / LA ANU SI MAI VEDEM .

ahhhh, Pascule, tre' sa stringem Cureaua bine, caci in urma lacustelor nehamesite ale PDL.ului Ro a ramas pustiita si in 2013 Ro are de platit 5 MLD de euro din cauza Execrabilei guvernari ale Jucatorului ce s-a dorit si premier si min. de finante si al economiei si tot el a fost si parlamentul !
de unde luam acesti bani, ca vad ca madam Udrea &com continua sa creada ca NU ei sunt RESPONSABILI ptr. Dezastrul tarii !?

HHHHHHHUUUUUUUUOOOOOOOO.....la multi ani......

HHHHHHHUUUUUUUUOOOOOOOO.....la multi ani......

HHHHHHHUUUUUUUUOOOOOOOO.....la multi ani......

De la: gabigabi2, la data 2012-12-30 16:16:30

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-12-30 15:37:10- A fost bun presedintele ?sa vedem ;
Avem parlament curat [ uninominalu ], avem clasa politica curata ,[avem] , finantele bune [avem ], transporturi [avem ] dezapeziri [avem ]autostrazi [avem ] lasate de cind reforma industria de pus asfalt de proasta calitate . borduri , ceva ? acu se pun duble /
Scandaluri , susanele , interceptari ,dezvaluiri ,servicii secrete ,cine cu cine care cu care /
Romanii doresc adevaruri spuse cu toata gura , doresc o tara cu conducatori responsabili ;, de situtia economica , de situatia financiara ,de sanatate de vami ,de politisti /
O tara saracita VOIT ,cu conducatori falsi mincinosi , ce nu cred in nimic , Acesta este Romania sub Basescu .
Cuvintari ale unor scriitorasi de doi si un sfert lei . este plin netu ,
FAPTELE VORBESC / LA ANU SI MAI VEDEM .

ahhhh, Pascule, tre' sa stringem Cureaua bine, caci in urma lacustelor nehamesite ale PDL.ului Ro a ramas pustiita si in 2013 Ro are de platit 5 MLD de euro din cauza Execrabilei guvernari ale Jucatorului ce s-a dorit si premier si min. de finante si al economiei si tot el a fost si parlamentul !
de unde luam acesti bani, ca vad ca madam Udrea &com continua sa creada ca NU ei sunt RESPONSABILI ptr. Dezastrul tarii !?

Doamna,
pentru ca vorbiti de scriitori(postatori de 2 bani,va intreb:

Dumnevoastra de cati bani va considerati ca sunteti,daca nu ati scris un articol de opinie,ci doar barfe si ca il urati pe Basescu.

ahhhh, Pascule, tre' sa stringem Cureaua bine, caci in urma lacustelor nehamesite ale PDL.ului Ro a ramas pustiita si in 2013 Ro are de platit 5 MLD de euro din cauza Execrabilei guvernari ale Jucatorului ce s-a dorit si premier si min. de finante si al economiei si tot el a fost si parlamentul !
de unde luam acesti bani, ca vad ca madam Udrea &com continua sa creada ca NU ei sunt RESPONSABILI ptr. Dezastrul tarii !?[/quote]

Stimata doamna este timpul ca cei ce au confundat banul public cu buzunarul si gasca sa sa inceapa sa de inapoi . Este foarte greu stiu si nu cred ca asteptam sa se intimple o minune .Trebuie sa invatam de la alte natii ca atunci cind politicieni de doi lei o ia pe aratura sa le aratam ca natia nu inseamna tagma jefuitorilor /
ANUL NOU CU BINE /

Bakonski:Un cadavru neingropat la timp,tinde sa intinereasca!

CE DORESTE DL.ANTONESCU SI BECALI:CA TATARASCU SAU CA BRATENII?
Mare dilema pentru dl.Antonescu si Becali:ori dreapta cinstita(a la Iliescu-Felix) ori dreapta reala liberala cu PD-L.
Cu puterea s-a terminat.
Ea a expirat.PNL s-a facut de ras,si-a batut joc de ideologia Bratenilor.

Trebuie sa subliniem ca in ultimele luni si in urma ultimelor evenimente(pretinsul pol social Iliescu-Felix si cel pretins de dreapta Antonescu si Becali-Constantinescu) o grea dilema s-a abatut pe capul conducerii PNL si mai ales a dlui Antonescu si Becali.
Dl.Antonescu si Becali poate are defecte caracteriale ca tot romanul dar nu putem spune ca nu este inteligent iar atmosfera in care a crescut a fost liberala iar in casa tatalui sau s-a pus bazele PNL dupa 1989.
Ultimele evenimente,trecand peste sloganurile propagandistice au dat de gandit acestui liberal si chiar lui dl.Olteanu a carei bunica il pregatea pentru nomenclatura comunista.
In ce directie sa mearga PNL mai ales dupa aceste alegerile Parlamentare.
Oare dependenta de Patriciu mai este benefica in 2009-2012 si oare ideile acestuia croite in favoarea bussnisului sau nu va duce liberalismul in derizoriu.Sa fii aliat cu Iliescu-Mineriade aliat cu Felix cel ce castioga o paine,stiti unde, si gasca sa este de blazonul liberalului cu papion,crescut de mic ca liberal?

Valeriu Stoica: "Dinu Patriciu se va dispensa de Antonescu si Becali daca nu-i va mai fi util"
Cine conduce astazi PNL,se intreba pe buna dreptate dl.Stoica, Patriciu sau Antonescu si Becali?
O lupta intre doua viziuni. Viziunea Patriciu,o viziune oligarhica pentru politica care vede PNL ca pe un SRL atasat-remorca ,intereselor sale economice ,in timp ce viziunea dizidentilor si poate a unui Antonescu si Becali desteptat este de a transforma PNL, intr-o formatiune viabila si apta de a deveni un mare partid de dreapta in Romania.

Dar cine conduce azi PNL, Antonescu si Becali sau Patriciu,se intreaba dl.Stoica?
Liderul informal este, indiscutabil, Patriciu. Antonescu si Becali este doar un instrument al lui Patriciu.
Dar Patriciu il poate prefera oricand pe Orban sau Antonescu,si dece nu Norica, lui Antonescu si Becali.
Antonescu si Becali ar putea fi doar un element de conjunctura in actiunea lui Patriciu.
Sau dece nu nu ar corespunde politicii lui Patriciu Crin Antonescu?
Membrii PNL sint victimele unei sugestii in care li se sugereaza autoapararea in fata pericolelor care ar veni numai din exterior,de la Presedinte sau PD-L.
In loc sa vada care sint cauzele reale ale caderii PNL in sondaje,ei sunt dirijati a le vedea in afara PNL,oligarhii incurajand un peretuum atac asupra Presedintelui Basescu si PD-L,in viziunea oligarhului doar PSD fiind aliatul firesc al PNL.
Grupul dizidentilor il ataca dur pe dl.Antonescu si Becali,acest �baiat de cartier-,cum il numeste dl.Stoica,care a distrus democratia interna de partid,traditionala in PNL,si a promovat interesele unor grupuri oligarhice.

Dl.Stolojan subliniaza ca lui Antonescu si Becali ii cad mereu mastile in spatele carora s-a ascuns,inclusiv cea a �civilizatiei si elegantei-atunci cand spune textual despre Boureanu - tinarul cu mucii-n freza si baiatul de cartier .

Si continua dl.Stoica spune:am asistat cu tristete la folosirea unui limbaj suburban, ceea ce a dovedit ca sub spoiala unui baiat de salon se ascunde performanta lingvistica a unui -baiat de cartier-ceea ce denota ca, Dl.Antonescu si Becali a suspendat democratia in PNL,mascand un profesionalism trucat,iar propunerea de retragere a trupelor din Irak a fost o demonstratie a lipsei de competenta in ceea ce priveste politica externa.

De altfel nici Olteanu,Orban,Antonescu,Hasoti,Norica ca si alti liberali din conducere, nu se ridica la inaltimea functiilor pe care le-au obtinut.

Grupul disident nu vede in conducerea Antonescu si Becali (de fapt a triadei Antonescu si Becali-Orban-Olteanu) garantia sustinerii principiilor liberale si numeste grupul acesta drept unul parazitar,grupul traind din cota electorala datorata tocmai celor exclusi din PNL.

Raluca Turcan declara ca solicitarea semnata de mai multi liberali, referitoare la revenirea in partid a celor exclusi de catre actuala conducere, "reprezinta o dovada certa a delimitarii liberalilor de Calin Popescu-Antonescu si Becali si de grupul care il inconjoara".

Mai mult, Raluca Turcan considera ca orice forma de dialog cu Calin Popescu-Antonescu si Becali sau sustinatorii sai este imposibila,acesta si grupul lui fiind numiti-groparii valorilor si principiilor liberale-

-Experimentul Patriciu-Antonescu si Becali-Olteanu-,spune pe drept cuvant dl.Stoica,a esuat

Istoria disidentei si decaderii conducerii Antonescu si Becali
- Iulie 2005: Calin Popescu Antonescu si Becali renunta la demisie, desi anuntase anterior ca decizia sa este irevocabila, iar Delegatia Permanenta a PNL ii daduse mandat pentru anticipate.
-Decembrie 2005: Cristian Boureanu este suspendat din PNL pe termen de un an, pentru ca a deconspirat negocierile purtate cu PSD de Antonescu si Becali&Co.pentru ca ulterior sa fie exclus din partid.
-Mai 2006: Stolojan reapare in prim-plan si spune ca este dezamagit ca l-a desemnat pe Antonescu si Becali presedinte interimar la PNL,dupa ce anterior si Dl.Basescu afirmase acelasi lucru.Ulterior si Dl.Stolojan va fi exclus din partid
-Iulie 2006: Noua disidenti semneaza un protest public prin care denunta manevra privind retragerea trupelor din Irak. Ca urmare, deputatii Raluca Turcan si Cristian Boureanu sint avertizati public.Acest lucru a durat putin timp si,intregul lot este eliminat din PNL,urmati apoi de excluderea lui Mona Musca,Stolojan,radu F.Alexandru si multi altii,adica tocmai aceia care au adus PNL la putere
-Urmeaza apoi excluderi sistematice din PNL a tuturor acelora care sunt depistati ca opozanti,chiar daca este vorba de oameni de mare valoare(cum ar fi rectorul universitatii din Iasi)

In urma acestor greseli fundamentale dl.Antonescu si Becali a ramas aproape singur,inconjurat,asa cum m-am mai exprimat odata �ca Isus intre talhari-

Acum,in al 12-lea ceas dl.Antonescu si Becali mai are inca toleranta fostilor sai colegi din PD-L sa se schimbe sau sa mearga inainte cu ochii inchisi spre disparitia PNL.

Cei care formeaza dreapta reala a eschierului politic romanesc,cu rabdare mai pot astepta.
Dar foarte putin timp.

Acum dl.Antonescu si Becali trebuie sa decida:interesele oligarhice sau ale PNL.
Si sa nu uitam ceea ce spunea Bakonski:un cadacru neingropat,intinereste.iar dl.Antonescu si Becali crede ca are o tinerete care nu se mai sfarseste.

De la: pascu08_yahoo_com, la data 2012-12-31 17:16:06

ahhhh, Pascule, tre' sa stringem Cureaua bine, caci in urma lacustelor nehamesite ale PDL.ului Ro a ramas pustiita si in 2013 Ro are de platit 5 MLD de euro din cauza Execrabilei guvernari ale Jucatorului ce s-a dorit si premier si min. de finante si al economiei si tot el a fost si parlamentul !
de unde luam acesti bani, ca vad ca madam Udrea &com continua sa creada ca NU ei sunt RESPONSABILI ptr. Dezastrul tarii !?

Stimata doamna este timpul ca cei ce au confundat banul public cu buzunarul si gasca sa sa inceapa sa de inapoi . Este foarte greu stiu si nu cred ca asteptam sa se intimple o minune .Trebuie sa invatam de la alte natii ca atunci cind politicieni de doi lei o ia pe aratura sa le aratam ca natia nu inseamna tagma jefuitorilor /
ANUL NOU CU BINE / [/quote]

cu drag, asemenea : numai bine , rabdare si tutun zicea o vorba de altadata si, cu Dumnezeu inainte !

parca nimic nu-i mai placut decat sa vezi cum dulaii de ieri care latrau gros si muscau adanc in oricine le sedea-n cale or ajuns niste potai jegoase si paduchioase care abia mai scheauna pe la colturi...incet si cu teama sa nu-i auza niscaiva cetateni pusi pe fapte mari si pe-ndreptat cocoase la strambaciuni pedeliste....

Voi fi la fel de dur ca adevarul si la fel de neindurator ca dreptatea.----,,Minciuna premeditata nu mai e chestie de fantezie,tine de caracter''-Tudor Musatescu----Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.----- -----Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost -----DUMNEZEU iubeste ingerii rebeli , adevaratii creatori care fac orice societate sa progreseze,ii ajuta si-i ocroteste, in schimb ii este indiferenta soarta oricarui ignorant mistico-religios------Este mult mai aproape de DUMNEZEU un ateu decat un miorlaitor ignorant mistico-religios,indiferent de confesiunea sau religia propovaduita ----Este mult mai bine, zic eu, s� ��i faci lectura pe vapor dec�t s� faci sex cu fundul.-TRAIAN BASESCU

Politica fara credinta si dragoste este sortita sa esueze
Este regretabil desi previzibil.Dl. Basescu si alti politicieni nu mai au voie sa mearga la biserica,nu au voie sa intretina relatii bune cu ierarhii.
Daca nu s-ar fi dus la intronizari, bine inteles ca era criticat.
Sa ne aducem aminte cum era blamat Boc pentru ca la incendiul de la Milenium s-a dus sa vada ce trebue facut si dupa 5 minute era blamat Basescu pentru ca nu s-a dus,nu s-a interesat.
Ne aflam deci in domeniul absurdului,a antipoliticii pe care o fac TV-urile mogulilor de presa
Am ajuns in secolul 21 Fara a sti cine suntem,ce am fost,de unde am
venit si in definitiv nu ne-am clarificat istoria.
Acest lucru se poate vedea clar,mai ales din discutiile iscate de
Raportul Tismaneanu
Cei ca Vadim sustin ca Raportul Tismaneanu este plin de minciuni si
falsuri ca si cum intreaga epoca comunista nu ar fi fost o epoca de
minciuni si falsuri.
Acum vadimistii din presa si din partidele caduce cer judecata pentru
condamnarea comunismului.
Nu stiu cat ii doare pe acestia de biserica dar se pare ca veninul pe
care Tismaneanu si dl.Basescu l-au pus la inima acestora este mare.

Dar sa vedem cum este privita actiunea unor lideri de opinie,lideri
care in loc sa se spovedeasca si sa recunoasca greselile pentru a fi
iertati ataca in genul lui vadim si de fapt in genul securitatii pe
care unii au servit-o.

Din afara,de exemplu, Biserica Ortodoxa e vazuta ca o batrina doamna
contemplativa si cam corupta. Dinlauntru, Biserica e perceputa ca un
sever administrator al mintuirii noastre, dar care intii de toate
trebuie sa ne dea.

Vorbim, desigur, despre impresiile lasate majoritatii.

Se insala si cei care o acuza, si cei care o percep ca pe o
institutie de binefacere catre care nu au nici o datorie. Pentru
imaginea deformata a Biserici sintem vinovati noi, madularele
Bisericii, si ierarhia ei, in egala masura.

Suspiciunea este alimentata mai ales de circuitul banilor in BOR. De
la leii dati pe-o luminare, pina la cei platiti pe anumite servicii
religioase (botezuri, nunti, inmormintari) , sumele incap anevoie in
formularele contabilicesti. i nu atit din cauza marimii acestor
cifre,
cit mai ales din cauza slabei deprinderi a administratorilor in
reverenda de a le asterne pe chitante, registre de casa etc. Nu vrem
sa discutam aici despre motivele acestui obicei. Vom aborda cu alt
prilej, pe larg, sistemul de salarizare a preotilor, ca si darile
catre Episcopii la care sint obligate parohiile.

Vrem sa spunem doar ca banuielile vor exista pina cind se va schimba
sistemul.

Cit despre prejudecata ca BOR este o institutie de stat, aceasta este
principala cauza pentru comportamentul majoritatii romanilor fata de
ea. BOR e vazuta astfel pentru ca inca nu a contrazis traditia
bizantina in virtutea careia puterea politica si ierarhia
bisericeasca sint doua capete ale aceluiasi trup. Iar ca institutie
de stat, evident ca BOR este banuita de coruptie si nemultumeste
ca �nu da destul" (hrana, adapost, educatie etc.).

Aceasta perceptie este alimentata in principal de o comunicare
interna si externa schioapa si de o slaba catehizare.

Din pricina lipsei de comunicare in Biserica se acumuleaza frustrari
si tensiuni care ameninta sa provoace rupturi iremediabile.
Comunicarea deficitara a Bisericii cu exteriorul face ca mare parte
din intelighentia sa aiba numai motive de critica la adresa
institutiei. si tot inabilitatea de a comunica sta la originea
pierderii unor batalii mediatice importante (preotii acuzati de
colaborare cu Securitatea, construirea Catedralei Mintuirii Neamului,
legalizarea homosexualitatii etc).

Este nedreapta parerea, destul de raspindita, ca Biserica Ortodoxa
Romana nu are nici doctrina sociala, nici vocatie pentru ajutorarea
institutionalizata a oamenilor.

In tara functioneaza, pe linga biserici si manastiri, o serie de
centre de asistenta medicala si de sprijin in special pentru batrini
si copii. Le amintesc doar pe acelea pe care le cunosc mai bine:
caminul de batrini de la Manastirea Petru Voda - Neamt, facut prin
grija Parintelui staret Iustin Pirvu, si centrul de ocrotire a mamei
si copilului din Valea Plopului � Prahova, organizat de Pr. Nicolae
Tanase.
De asemenea, BOR a avut mai multe initiative de stringere de fonduri
pentru sinistrati, ultima fiind destinata napastuitilor din Asia.
Totusi, ar putea gasi o metoda decenta de comunicare a actiunilor
sale in plan social, pentru a arata ca este alaturi de credinciosi si
in aceasta viata. In plus, printr-un program coerent de catehizare a
enoriasilor, clerul i-ar putea invata pe romanii ortodocsi ca
Biserica nu este o entitate in afara comunitatii lor, ca ei sint
Biserica si ca trebuie sa-si asume aceasta conditie. Biserica nu
inseamna doar ierarhia bisericeasca.
Raportul Tismaneanu nu este decat un document minor,crimele
securitatii si ale comunismului nu au fost studiate cum se cuvine si
in amploarea lui la noi.Avem nevoie de o lucrare exhaustiva.dar cum
sa o faci daca documentele sunt in mainile lor iar cei care au
colaborat cu securitatea, au tras aer in piept si acum se adreseaza
chipurile justitiei.
Care justitie?
A avut comunismul si securitatea o institutie a justitiei?

O conversatie cu Boris Groys despre Conditia postcomunista* print

Utopia inseamna investire in artificia
Boris Groys (n. 1947 in Berlinul de Est) a urmat studii de filosofie si matematica la Universitatea din Leningrad (1965–1971), dupa care a lucrat ca asistent de cercetare la institute din Leningrad, iar apoi la Institutul de Lingvistica structurala si aplicata din Moscova, pina in 1981, cind emigreaza in Germania. Profesor invitat la University of Pennsylvania (1988) si la University of Southern California, Los Angeles (1991). Doctoratul in filosofie la Universitatea din Münster (1992). Din 1994 este profesor de teoria artei, filosofie si teorie a mediilor la Hochschule für Gestaltung din Karlsruhe, Germania. Membru al Asociatiei Internationale a Criticilor de Arta, autor de expozitii si eseuri cinematografice.



IDEA ¬
Pentru inceput, am dori sa va intrebam ce fel de motivatii personale stau in spatele formularii proiectului. Ma gindesc, fireste, la faptul ca proveniti si dumneavoastra din spatiul estic si, desigur, trebuie sa existe niste motive personale tinind de biografia dumneavoastra, in special cea intelectuala, care v-au condus la ideea unui asemenea proiect.
Boris Groys - Intr-adevar, asa a fost. Am plecat in Vest in ’81, deci pe vremea socialismului in Uniunea Sovietica, si trebuie sa spun ca la vremea aceea nu exista absolut niciun interes in Occident pentru ce se petrecea in blocul estic, deoarece oamenii aveau senzatia ca stiau deja. La dreapta, toata lumea stia ca era vorba de o dictatura teribila si de incalcarea drepturilor omului. La stinga, toata lumea stia ca era fagaduinta unei lumi utopice care submina sistemul capitalist. Asa incit toata lumea stia totul foarte bine…
¬ Chiar si la momentul acela, fiindca deja era totusi tirziu in istorie?
- Da, absolut. Chiar si atunci, deoarece investirea in socialismul real, ca sa zic asa, din partea Occidentului era imensa, iar aceasta investitie nu putea fi retrasa, era cu totul imposibil. Pina la un punct – si poate voi vorbi despre aceasta acum sau voi reveni asupra subiectului mai tirziu –, sint de acord cu aceasta pozitie. Ei bine, ajungind in Occident, am avut senzatia unui total dezinteres, asa ca nu m-am amestecat in discutie, era ceva indiferent. Dar dupa caderea Uniunii Sovietice, dupa darimarea Zidului de la Berlin, interesul a crescut si oamenii se intrebau ce se petrece si de ce. Aceste tipuri de intrebari sint puse in interiorul unei anumite culturi, precum cea occidentala, sub umbrela discursului general al regimului care domina sistemul cultural. Iar acest regim este, desigur, o cautare de Altul. Putem spune ca actuala cultura occidentala cauta diferenta, cauta alteritatea.
¬ Este aceasta o trasatura marcanta a mentalitatii occidentale…?
- E una dominanta…
¬ … sau e doar o aparenta de suprafata?
- Nu, nu cred. Nu cred ca era o aparenta de suprafata, cred ca e vorba de un fel de corespondenta de epoca cu anumite discursuri intelectuale, cum ar fi deconstructia. Iar aceasta este reflectia noastra asupra etapei contemporane a economiei de piata [bazate pe] mass-media. Acest tip de economie se bazeaza pe diversificarea produselor. Asa ca nu poti aduce un produs pe piata decit subliniindu-i diferenta, originalitatea si alteritatea. Daca nu e un altfel de produs, unul diferit, atunci nu are sens. Filosofia franceza bunaoara, cea reprezentata de catre Derrida si altii, mediteaza asupra acestui tip de schimbare de atitudine: de la identitatea reglementata de stat la diferenta dictata de piata. Franta a trecut de la un stat unitar birocratic, bazat pe un asemenea fel de identitate inca de la Ludovic al XIV-lea, la statul pe care Charles de Gaulle l-a introdus pe pietele internationale. Si de aceea, de pilda, aceasta filosofie are o pozitie atit de buna pe piata. Este asa pentru ca exista o filosofie de piata sau o filosofie a pietei. E o reflectie asupra pietei si inca una ce se preteaza la marketing. Fluxul de semnificanti ca flux de moneda… Marea de semnificanti este de fapt asemenea unui capital financiar deoarece, daca privim la ceea ce inseamna textualitate si asa mai departe, nu gasesti textualitatea in carti, in carti ai texte. Textualitatea este ceva ce curge printr-un canal. Cu alte cuvinte, e capitalism ideologic-financiar. Pe de o parte, avem acest fel de discurs politico- filosofic dominant si, de cealalta, adevarate fluxuri de diferente, de capitalism de piata, fluxuri de capital pe piata, de capital pentru marketing. In cautarea lui Altul, in cautarea Diferentei. Astfel incit daca vrei sa vinzi ceva pentru bani sau daca vrei sa vinzi ceva pentru capital simbolic – in cazul intelectualilor e vorba de discursul recunoasterii –, trebuie sa arati foarte limpede in ce consta diferenta produsului tau si de ce este altceva, de ce esti tu altfel. Pentru ca daca nu esti altfel, nu esti interesant. Esti doar inca o data acelasi lucru, usor de uitat. La caderea Zidului Berlinului, „ororile“ [profesate de discursul] intelectualilor vestici au ajuns in Rusia si Europa de Est, iar la vremea aceea eram adesea intrebat care e atitudinea mea fata de fenomen. Si pentru ca eram unul dintre putinii intelectuali [rusi] cu recunoastere academica prin 1991, era interesant cum majoritatea covirsitoare a prietenilor si colegilor mei [occidentali] mi-au spus imediat ca li se pare total neinteresanta cultura rusa – si estica, in general –, deoarece nu era diferita sau altfel. De fapt, aceasta atitudine este una de durata; cind am participat la pregatirea ultimei Documenta si am colaborat cu Okwui Envezor si grupul intelectual din jurul lui, ei mi-au spus pe data ca nu erau deloc interesati de Rusia sau de Europa de Est, fiindca nu sint cu nimic diferite. Atunci intrebarea mea ar fi: este chiar adevarat, putem oare spune ca Europa de Est nu e cu nimic diferita de cea de Vest? Sa fie vorba doar de inapoiere? Argumentul lor este ca n-ar fi vorba de diferenta, ci de inapoiere. Deci trebuie sa asteptam pina cind Europa de Est atinge standardele Occidentului? Dar e o asteptare lunga, mult prea lunga, bunaoara pentru durata vietii mele. Nu vreau sa astept atit de mult. Cred ca sint prea batrin, iar viata mea are o limita in timp, asa ca mi se pare mai interesant sa va intrebati cum va puteti vinde acum, si nu intr-un viitor indepartat. Cred ca singurul raspuns posibil la aceasta intrebare e incercarea de a formula diferenta dintre experienta comunista/postcomunista si formele, discursurile, atitudinile culturale din arta pe care le-a generat aceasta experienta, pe de o parte, si experienta occidentala de cealalta. Iar unele din textele mele scrise anume pentru acest proiect sint interogative si ramin deschise fiindca nu dispun de raspunsuri gata facute si bine articulate. Am citeva raspunsuri, dar nu raspunsuri integrale la aceste intrebari, ceea ce ar fi si imposibil dupa parerea mea. Acest tip de abordare e o interogatie deschisa care isi urmeaza calea, asa incit am incercat sa investighez problema alteritatii comuniste si postcomuniste, daca ma pot exprima asa.
¬ Inca o intrebare preliminara: in lectura noastra, aceasta reflectie este una dubla sau una cu doua dimensiuni: cea social-politica si cea estetica. Sint acestea un intreg, fac corp comun, sau sint oarecum separate…, doua reflectii articulate ierarhic, sa zicem? Iar daca sint departajabile, care dintre ele este cea regenta in proiectul dumneavoastra?
- Chestiunea primordiala, asa cum am spus, este in ce fel putem situa subiectivitatea comunista si postcomunista in contextul cultural general, daca o astfel de subiectivitate exista, iar daca da, in ce fel functioneaza. Desigur, nu e vorba despre probleme economice, sociale sau altele in Europa de Est ori Rusia. Acestea nu ma intereseaza, deoarece nu sint tema mea. Si, mai ales, nu fac parte din acest proiect. In cadrul acestui proiect incerc sa investighez pozitionarea productiei culturale din Europa si Rusia postcomuniste in contextul productiilor culturale internationale. Ceea ce ma intereseaza e ce se intimpla cu produsele culturale, cum ar fi textele, filmele, arta, cum functioneaza ele, cum se situeaza si daca putem reflecta la ele, cum ziceam mai inainte, in termeni de alteritate. Motivul pentru care folosesc acest termen si pentru care am initiat acest proiect e faptul ca situatia din Europa de Est si din Rusia se reflecta acum in discursul occidental in termeni de discurs postcolonial. Pentru mine a fost interesant sa descopar acest lucru si a constituit de indata un punct de plecare si, cu tot ineditul acestei situatii, n-as spune ca nu exista limbaj pentru a o descrie. Este limbajul studiilor postcoloniale si m-a interesat acest fapt deoarece, la urma urmei, nici Rusia si nici tarile est-europene nu au fost niciodata colonii ale Occidentului. Atunci, de ce? De ce se aplica azi discursul postcolonial si acestor tari?
¬ Poate unii cred ca metropola era Uniunea Sovietica?...
- Nu, nu, si Uniunea Sovietica e tratata tot asa. Acum, desigur, Uniunea Sovietica a disparut, acesta e un punct extrem de important. Uniunea Sovietica s-a dezmembrat ca stat, iar noile state nationale, precum Rusia, Ucraina si altele care au aparut pe aceste arii geografice, sint niste constructii mai degraba artificiale si care, pina la un punct, imi reamintesc, ce-i drept, de statele africane sau arabe ce sint rezultatul unui anumit tip de politica administrativa a Imperiului britanic. Aceste state emergente sint rezultatul politicii administrative si birocratice a Imperiului sovietic si, de fapt, nu au traditie, nu au substanta, sint creatii complet artificiale. Dar asta inseamna mai degraba ca trebuie sa facem fata unui fenomen politic si social complet nou. Asa incit nu putem vorbi rational despre ascendenta sau mostenire. Ca sa revin insa la problema, fiindca e una centrala, cred ca in Est, la fel ca si in Vest, exista un anume consens asupra faptului ca perioada comunista ar fi fost una de obnubilare si opresiune a culturii nationale – pentru rusi, dar si pentru ucraineni, români si maghiari… A fost un fel de falie, o perioada nonistorica, antiistorica, ce s-ar fi caracterizat exclusiv prin opresiune si prin suprimarea a ceva. Asa incit, daca acum scadem acest timp, daca inlaturam deceniile de comunism, ceea ce obtinem ca rest e inapoiere. Pe scurt, s-ar zice ca va trebui sa ne descurcam cu situatia care, astazi, coincide cu discursul pe care-l tine chiar Estul despre sine. Conform acestuia, ar trebui sa o luam de la capat de unde am fost intrerupti de comunism… Ceea ce inseamna…
¬ Da, da, stim asta … Ne confruntam si aici in România cu acest discurs. El este foarte raspindit, nu in ultimul rind fiindca elitele culturale, intelectualii mediatici il practica copios, de pe o pozitie neotraditionalista, in chestiunile culturale, si neoconservatoare, politic vorbind; multi par sa viseze la un liberalism muzeal, de secol XIX. Dar, de fapt, e un discurs perfect postmodern, chiar daca unii dintre ei sint extrem de alergici la termenul insusi...
- Da, el are curs peste tot.
¬ „Epoca de aur“ ar fi fost cea interbelica in România, deci trecutul antecomunist. Dar continuati, va rog.
- Si atunci ce sint studiile postcoloniale? Ele sint un discurs despre inscrierea identitatilor culturale non- sau premoderne in capitalismul media postindustrial de azi. Atunci nu le suprimi, ci le inscrii. Avem o identitate mali, araba, chineza..., toata lumea danseaza, crede in ceva sau construieste biserici. Cum le putem aduce pe toate acestea in cadrul functional al diferentei culturale pluraliste a comercialului? Iar daca, referitor la Europa de est in general, spunem despre comunism ca a fost doar o opresiune negativa a identitatilor culturale, asa cum se spune indeobste, atunci consecinta logica este aceea ca trebuie sa ne confruntam cu aceste produse culturale artificiale ramase de pe urma disparitiei lui. In realitate insa e vorba tot de o traditie, numai ca vazuta acum dintr-o alta perspectiva, ambalata intr-un gen de design national de serie si vindut apoi pe pietele postcoloniale internationale. Asa incit daca privim conditia postcomunista ca o prelungire imediata a conditiei precomuniste minus perioada comunista, atunci uitam pe data tot ce a insemnat modernizare, universalizare si revendicare modernista pe aceste teritorii, deoarece am fi nevoiti sa revenim la primul meu argument. Iar acesta era ca pozitia de stinga, socialismul de stat nu ar trebui privit doar ca o deviere de la ideea comunista, ca simpla marime negativa a acestui derapaj, ci tot in legatura cu ea. Am fost partasul acestei atitudini – poate intr-o perspectiva diferita – si cred ca, oricit de dur ar suna, singurul fenomen realmente universal si occidentalizant in aceasta zona est-europeana a fost comunismul, tot restul a fost inapoiere… ceva nationalist, regional, postcolonial, precolonial, premodern si asa mai departe. In clipa in care stergi comunismul din istoria reala a acestei zone, reduci de fapt o tara ex-comunista la, sa spunem, o tara africana sau oricare alta, de oriunde; nicio problema, dar asta inseamna sa nesocotesti ca nu mai e vorba de aceeasi experienta, iar eu caracterizez acest fapt, ca sa inchei argumentul, drept stergere a stergerii. Daca intelegem deci comunismul ca o stergere a traditiei nationale in numele unor idei universaliste, atunci s-ar putea crede ca aceasta stergere a stergerii este un minus cu minus ce da plus si o reintoarcere la origini, dar, in loc de asa ceva, ajungem de fapt la aceeasi situatie pe care am analizat-o in Gesammtkunstwerk Stalin [Stalin – opera de arta totala]. E echivalentul unei politici neostaliniste. Daca sintem atenti la ceea ce spun realmente promotorii acestui discurs, avangarda, comunismul radical al secolului XX n-au facut decit sa prejudicieze mostenirea culturala a traditiei nationale. Era tema principala a polemicii stalinismului impotriva avangardei: avangarda e un fenomen pur negativ, constind exclusiv in distrugerea mostenirii nationale, in timp ce noi [i.e. comunismul de stat, birocratizat – n. red.] vrem sa vedem aceasta mostenire nationala sub noua conditie – stiti refrenul – a progresului si modernizarii socialiste. Iar astazi regasim exact aceeasi retorica. Atunci ce a fost comunismul? Unii spun ca a fost pura distrugere a mostenirii nationale, iar acum vrem sa recuperam tocmai aceasta mostenire nationala si s-o resituam in contextul modernizarii capitaliste. Exista o paralela incredibila intre discursul stalinist de suprafata si discursul capitalist sau neocapitalist actual, la inceputul secolului XXI. Si mai e si fenomenul Putin, de exemplu. El e un tip care poate combina ambele discursuri fara probleme, deoarece ele sint din capul locului omoloage. Ca sa revin la punctul de plecare, intrebarea este cum sa caracterizam conditia postcomunista luind comunismul in serios.
¬ Ati atins deja chestiuni esentiale ale acestei dezbateri, adica problema modernizarii, si mai cred ca proiectul leaga el insusi aceste probleme ale modernizarii cu aceea a emanciparii. Acestea fiind spuse, v-as intreba cum ne puteti explica, in cadrul proiectului, cele doua tipuri de opozitii si/sau perechi de notiuni: pe de o parte, modern-postmodern sau modernism-postmodernism (deoarece nu e chiar acelasi lucru, sufixul „ism“ ar trimite mai mult la aria estetica, artistica), iar pe de alta parte, comunism-postcomunism? Daca vedeti vreo articulare intre aceste doua cupluri de notiuni…
- Da, absolut…
¬ Fiindca, si exista citeva indicii ale contextului din care se naste intrebarea, este evident ca si dintr-un punct de vedere formal, titlul, fie si numai titlul „Conditia postcomunista“…
- Conditia postmoderna… Da, e Lyotard… desigur, am pornit de la Lyotard…
¬ Si in legatura cu emanciparea, de fapt, pozitia lui Lyotard este ca aceasta conditie postmoderna coexista cu evacuarea oricarei posibilitati de emancipare. Sfirsitul naratiunilor de emancipare... si emancipatoare…
- Stiti, discursul emancipator este un discurs al eliberarii. Intrebarea e: discurs al eliberarii de ce? Si cred ca sint mai inclinat sa ramin intr-o foarte veche traditie europeana de gindire a emanciparii si eliberarii ca o eliberare de natura in cele din urma. Totul incepe la Platon. Stiu ca suna si a Adorno, in felul lui; Lyotard, la rindul lui, schimba aici perspectiva si incearca sa gindeasca eliberarea ca pe o eliberare a naturii de cultura intr-o oarecare masura. Iar eu cred ca o alta problema a lui, daca e sa privim studiile sale despre avangarda si sublim, este faptul ca vede natura in om ca primejduita de arta, iar avangarda e oarecum o manifestare a acestui pericol ce planeaza asupra naturii umane venind dinspre arta. Personal, nu cred asa ceva! Ador arta! Si nu-mi place natura! Nu cred in aceasta eliberare de natura; eliberare inseamna sa fii artist, sa fii artificial. Eliberarea inseamna arta si artificialitate. Iar acest orizont, postmodernismul, imi pare mult mai eliberator decit modernismul clasic… deoarece conditia postmoderna este urmatorul nostru grad de libertate fata de natura si fata de discursul naturii, precum si fata de orice este considerat natura, inclusiv codul genetic si animalele. Acum, eu cred ca, in acesti termeni, comunismul a fost o contributie mareata la intelegerea artificialitatii conditiei umane sub aspect social, politic si economic. Discursul capitalist clasic este un discurs democratic… deoarece, in fine, este un discurs al drepturilor naturale, al naturii umane. Marxismul incepe cu interogarea acestui tip de naturalism, iar daca urmariti prima sa perioada de dezvoltare si de asemenea gindirea politica si sociala franceza, la un R. Barthes bunaoara, acestea urmaresc aceeasi linie. Apoi, vedem cum sub influenta lui Heidegger apare un fel de reactie, o reintoarcere la apararea naturii.
Fapt e ca, oricum, reflectia poststructuralista a insemnat o reactie la intoarcerea conservatoare a filosofiei franceze catre apologia naturii. Natura nu mai este acum un fel de lege naturala asa cum era pentru filosofie, ci natura ca flux, ca dorinta naturala, dar totusi natura.1 Nu-mi place! Nu-mi place natura, imi place arta! Si de aceea cred ca fenomenul privatizarii este interesant. Cred ca acesta constituie nucleul conditiei si gindirii postcomuniste. Fiindca ce e privatizarea? In gindirea politica si culturala clasica, proprietatea privata este o parte a naturii fiintei umane, este un drept natural al omului de a avea lucruri si de asemenea o pornire naturala sau o nevoie pentru lucruri. Ce este atunci privatizarea? Este productia artificiala de natura umana din partea statului. Statul postcomunist este acelasi care a produs [si] socialismul, socialismul ca o constructie artificiala, gindita la inceput ca antinaturala si complet artificiala. Eu doresc sa editez cele mai timpurii texte ale ginditorilor rusi radicali din anii 1920, cum ar fi partidul imortalistilor, biocosmistii si asa mai departe. Ideea lor era absoluta artificialitate a tuturor aspectelor existentei umane. Acesta a fost telul, telul privat al comunismului rus. Iar ceea ce fac azi statele pe care le-am construit ca masini de produs conditie umana artificiala nu e altceva decit sa dea natura pe arta. Ele functioneaza acum in noul regim al productiei capitaliste, dar, de fapt, totul se aseamana. Capitalismul de azi – intr-o masura deloc mai mica decit comunismul – este un fenomen absolut artificial. Aceasta privatizare nu va putea conduce niciodata la o proprietate privata in sens traditional, hobbesian sau rousseauist. Iar asta inseamna ca postcomunismul este o conditie de artificialitate a capitalismului, deci transformarea capitalismului de la un regim naturalizat la unul de producere artificiala a artefactului social; si mi se pare ca aceasta diferenta este, daca nu omoloaga, atunci analoaga cu postmodernul artistic, spre deosebire de creatia artistica naturala asa cum este inteleasa in/de modernism. Subiectivitatea se manifesta in arta moderna, in vreme ce postmodernismul este o constructie complet artificiala care functioneaza independent de subiectivitate. Aceasta este paralela: sporirea artificialitatii. Puteti s-o luati utopic ori foarte distopic. Puteti spune ca e eliberare sau puteti spune ca e sclavie, dar eu cred ca asta e deja doar evaluare, nu tine de partea caracterizarii fenomenologice neutre a ceea ce desemneaza prefixul „post“ ca atare, si eu unul ma feresc de asa ceva.
¬ Spuneati ca preferati sa considerati problema emanciparii libera de latura naturala. Dar atunci ce se intimpla cu latura sa sociala sau cu emanciparea ca eliberare a oamenilor inauntrul procesului social? Grosso modo, in sensul traditional marxist al problemei, al notiunii de emancipare, stiti, oamenii care ar trebui sa-si poata fauri istoria impreuna si prin ei insisi, acest proces, ca sens tare al emanciparii – ce mai ramine din asta?
- Stiti ca emanciparea si sclavia depind, cum spuneam, de o idee de evaluare, deoarece se considera ca sclavia este un rau, in timp ce emanciparea e un bine, asta daca nu sintem Nietzsche, desigur. Aceasta este abordarea ideologica. Nu e vorba de descriere, ci de evaluare. Am putea vedea in Uniunea Sovietica un paradis al clasei muncitoare, si pina la un punct asa a si fost, sau am putea vedea in Uniunea Sovietica un fel de iad totalitar à la Orwell. Si este de asemenea adevarat. Astfel incit ambele descrieri sint adevarate si de aceea ele sint chiar identice – prin faptul ca sint evaluari. Daca pentru cineva e iad, pentru altcineva e rai, iar problema e aceea de a transa, ceea ce e dificil. Pe mine ma intereseaza mult mai mult descrierea neutra, fara nicio opinie pozitiva sau negativa, dar daca imi veti spune ca abordati problema eliberarii, a libertatii si a suveranitatii, asa cum a fost ea fundamentata de Hegel si, de fapt, de Marx, atunci nu exista decit un singur exemplu de suveranitate: Napoleon, iar asta inseamna ca suveranitatea este capacitatea – puterea – de a-ti impune propria viata asupra societatii si de a-ti impune propria lege. Daca esti supus vreunei legi, adica nu esti liber, nu esti liber in sens filosofic. Esti liber in sens politic, demagogic, dar nu in sens filosofic. Libertatea filosofica, libertatea in sens filosofic este aceea pe care au avut-o Napoleon, Stalin, Hitler. E libertatea de a-ti impune propria lege asupra societatii. Acum, daca gindim utopia in termeni marxisti, atunci utopia societatii comuniste a viitorului este o societate in care toata lumea e un Napoleon, Stalin sau Hitler. Deci statul e abolit, legea este abolita, toata lumea isi face propria lege, iar societatea e organizata in asa fel incit [nimic] nu conduce la suferinta celuilalt. Putem vedea aici o idee regulativa, fara indoiala, dar putem la fel de clar vedea ca aceasta idee regulativa nu e ceva ce ar putea fi un proiect real pentru constructia unei societati ori a unui stat. Deci, intr-un sens filosofic, nu putem vorbi de subiect al libertatii si despre libertate in conditiile statului ori ale legii, oricare ar fi aceasta, chiar daca e cea mai buna lege si oricare ar fi statul, chiar si cel mai utopic. Asa ca libertatea ca suveranitate debordeaza totul, in orice privinta. Iar aceasta e ideea totalitara a libertatii; statul totalitar este un stat al libertatii si este un stat al celei mai probabile libertati. Carl Schmitt avea perfecta dreptate cind spunea ca libertatea absoluta, ca libertate politica, este libertatea de a aboli legea prin violenta pura, prin starea de exceptie. Exista lege absoluta, exista si libertate absoluta, dar aceasta libertate absoluta este posibila doar intr-un stat totalitar si e posibila doar pentru Führer sau pentru liderul statului totalitar, in conditiile modernitatii. Insa acest fel de libertate pentru toti, democratizarea totalitarismului, nu este democratia. Este doar... da, doar democratizarea totalitarismului. Iata o frumoasa idee paradoxala, dar in rest e vorba de altceva [decit de libertate/suveranitate]. Stiti… acesta ar fi idealul. Insa orice altceva e poate mai bun sau poate mai rau.
¬ Pentru intrebarea urmatoare voi incepe prin a va cita: „Astfel, pentru Est, piata a insemnat utopia. Prin urmare, intelectualii si artistii estici si-au pus nadejdea in piata de tip occidental – desi, si chiar daca acesta a fost in mod special cazul, discursul si opera lor artistica impartaseau cu omologii lor occidentali aceleasi impulsuri emancipatorii. Formulind lucrurile…“, si pe aceasta parte am dori sa insistam si sa discutam: „Formulind lucrurile pentru a le sublinia ciudatenia, intelectualii si artistii radicali din Vest au asumat marxismul, in vreme ce aceia estici deveneau reaganiti cu acte in regula. Si toate astea in cadrul acelorasi proiecte de emancipare“. Intr-un fel ati atins deja acest aspect, dar am dori sa va punem o intrebare precisa in legatura cu citatul. Daca stinga a asumat marxismul, iar intelighentia estica a jurat pe Reagan & Co., atunci – si e totodata deja si un eventual raspuns – oare nu decurge o problema serioasa de pe urma caderii comunismului asa cum a existat el, o mare „paguba colaterala“? Adica, una peste alta, caderea comunismului real n-a fost cumva o infringere istorica mai degraba pentru stinga occidentala traditionala – pentru ceea ce ea se presupune ca apara –, decit una a regimurilor poststaliniste din Est? E limpede, sper, ca nu vorbesc in termeni de „credibilitate“, care e o notiune de piata, de altfel, si nici despre justetea utopiei, ci despre raportul real de forte.
- Mda, ca intotdeauna, e si da, si nu. Deoarece, vedeti dumneavoastra, stinga occidentala a urmarit dezvoltarea sistemului socialist al lui Stalin, iar noi cunoastem vechea deziluzie traditionala a stingii occidentale, asa ca n-ar trebui sa credem ca ea a fost nepregatita pentru cele ce s-au intimplat. Stinga occidentala era cit se poate de pregatita prin deceniile de deziluzii si de criza a investirii sperantelor ei in socialism, vezi Derrida si altii. Si atunci dorinta, dorintele utopice sint reinvestite in capitalul financiar si in fluxul de capital… E interesant sa aruncam o privire asupra cartii Empire [Imperium] a lui Negri si Hardt, care e inca foarte influenta in Vest. Potrivit autorilor, multiplicitatea este de fapt un fel de capitalism utopic, in care toata lumea este legata de toata lumea prin intermediul retelelor, iar noi stim ce este o retea. Astfel, e vorba de un fel de capitalism informational sau de un capitalism media, iar eu cred ca acesta este un fenomen foarte interesant pentru ca, daca priviti la perioada anterioara, capitalismul ca atare nu a colonizat niciodata aceste energii utopice, nu a acaparat dorinta utopica, asa incit gindirea [politica] occidentala traditionala, gindirea liberala occidentala a fost mereu fixata pe ideea unui stat liberal democratic, in raport cu care liberalii americani si englezi gindeau capitalismul ca pe o forma de coruptie. A face politica independenta de bani – de fapt in asta consta tot liberalismul. Priviti campaniile prezidentiale si politica britanica ori franceza a ultimului secol – totul se invirte in jurul coruperii democratiei prin capitalism, capitalismul insusi fiind privit doar in termeni negativi chiar si in Vest. Asadar, cind statele est-europene au intrat in colaps, toata lumea a crezut ca ele doresc democratie si drepturile omului, dar, de fapt, ele doreau capitalism si consum. Si eu cred ca acesta e lucrul interesant care survine odata cu conditia postcomunista pentru Vest, deoarece intrebarea dumneavoastra se referea la Vest: se scurge influxul energiilor utopice din Est inspre capitalismul occidental? Deoarece mai exista energii utopice incredibile in Est, mobilizate de comunism, dar niciodata folosite, iar acum acestea se scurg inspre consumul de tip occidental, inspre capitalism. Si e interesant cum, tot mai mult, capitalismul devine realmente un teren deschis unor interpretari pozitive ori negative. Nu aceasta a fost situatia, istoriceste, inainte de ’89. Avem acum miscari globale, care sint variatiuni liberale ale capitalismului, si avem si miscari antiglobale. Totusi, miscarile antiglobale nu sint impotriva capitalismului. Ele sint procapitaliste tocmai pentru ca sint globale. Ele sint in acelasi timp globale si antiglobale, ceea ce inseamna ca submineaza suveranitatea statului, inclusiv pe a statului democratic. Daca pornesti o miscare antiglobala globalizata, de fapt te alaturi fortelor care submineaza si distrug democratia, fiindca substanta democratiei ramine deocamdata statul democratic, asa-numitul stat-natiune. In schimb, lansezi un ONG care nu are legitimitate democratica, nu e inscris in sistemul electoral, al campaniilor si asa mai departe… Reduci influenta parlamentului, a partidelor politice si organizatia incepe sa opereze intre state, si nu in interiorul acestora. Incepi deci sa operezi pe acelasi teritoriu ca McDonald’s si Prada, adica pe terenul fluxurilor financiare internationale si al companiilor multinationale. Avem deci ONG-urile, pe de o parte, si companiile internationale pe de alta; Al Qaeda functioneaza in fond exact ca si McDonald’s, dupa acelasi principiu al deschiderii de filiale in intreaga lume, filiale unite printr-o retea financiara. Asistam, asadar, la o completa schimbare, la o reteritorializare in multe discursuri despre noul teren al pietelor capitaliste globale interstatale, deoarece, avind putere financiara si institutionala, acestea sint de fapt ca si partea de hardware pentru un software: ideologia. Si cred ca schimbarea este atit de imensa, incit stinga e nevoita sa isi reevalueze cu totul pozitia potrivit noilor linii ale frontului. Vedeti imediat ce se intimpla, de exemplu, cu gindirea franceza: il avem pe Derrida contestind l’exception française, l’exception culturelle in numele pietelor media internationale, subscriind practic la ceea ce numim capitalism american, capitalism global, iar pe de alta parte, ginditori ca Badiou, Rancière, Balibar, Debray, mai mult sau mai putin radicali, se indreapta catre statul francez, cerind statului francez sa salveze ideea democratica de stinga, s-o apere de acest capitalism global. E vorba deci de o scindare interesanta intre o stinga ce regaseste nationalul si revine catre stat si o stinga care incearca sa redefineasca pietele internationale in termeni de utopie internationala, in termeni de nou universalism al diferentei. Si e o evolutie interesanta. Cred ca aceasta evolutie trece mult dincolo de pozitiile traditionale ale Razboiului Rece, dar in acelasi timp cred ca ea a fost declansata de caderea Zidului de la Berlin. Pentru ca inainte de asta, aceasta evolutie putea fi intrezarita, poate, dar era blocata ca realitate. Or, acum a fost deblocata.
¬ Poate ca e asa, de aceea nedumereste atit. O lejera variatie a intrebarii anterioare, conform raporturilor in chiasm din citatul insusi, dar de data aceasta am dori un raspuns direct, parerea dumneavoastra directa… Putem considera rezultatul caderii reale a comunismului ca un fel de victorie a pietei? Orice ar insemna asta: capitalism sau piata ca atare, deoarece nu cred ca piata in sine este acelasi lucru cu capitalismul si neaparat ceva rau. Capitalismul, mai ales in forma sa contemporana, globalizata, nu mai este – sau inca nu este? (daca dorim sa pastram un oarecare potential utopic pentru aceasta revenire totala a pietei) – asa-numita piata „libera“ ca atare, chiar daca propaganda neoliberala vrea sa ne faca sa credem ca sint unul si acelasi lucru. Daca putem diviza in linii mari aceste doua…
- Ceea ce spuneti inseamna ca ar exista un capitalism bun…
¬ Nu, nu, nu, dar mi se pare ca, fie si categorial, „piata“ si „capitalism“ nu se suprapun perfect, ca sa nu mai pomenim de faptul ca, istoric, piata – schimbul in genere – e mult mai veche decit capitalismul. In fond, exact acest hiat, in care putem vedea persistenta unei marci indelebile a istoricitatii (intr-un sens profund si veritabil: sursa abisala, neprogramabila a posibilitatii ca ceva – ceva radical altfel – sa se intimple, sa advina), poate fi exploatat de pe pozitiile unei gindiri critice si/sau utopic-critice... Dar, oricum, daca putem caracteriza rezultatul caderii comunismului ca o victorie a pietei, atunci cum ar trebui sa interpretam aceasta victorie: ca o implinire a utopiei sau ca o victorie a antiutopiei ori distopiei in sensul absolut al cuvintului, care este evacuarea oricarei dimensiuni utopice posibile?
- Cred ca rezultatul caderii comunismului este, desigur, o victorie a pietei, dar, asa cum am incercat sa arat, el se regaseste si in interiorul extremei artificialitati a pietei. Artificialitate extrema sau nonnaturalete a pietei. Piata este vazuta acum drept ceva foarte tehnic, ceva produs de media contemporana, de retelele contemporane, de una, de cealalta, si toate acestea sint foarte tehnice, foarte artificiale. Cred ca noi ne gasim acum in ceva ce e mult mai mult decit atit. Ne aflam acum in aceasta artificialitate a pietei, dar nu era asa inainte vreme, iar ori de cite ori vorbim de artificialitate putem vorbi despre utopie, deoarece utopia inseamna investire in artificial. Utopia este…
¬ Nu in ceva de ordinul viitorului?
- Ei bine, in sensul de proiect. Orice arta este un proiect-de-arta, deci un fel de viitor artificial. Nu un viitor in general, ci un viitor artificial. Vasazica, investire inseamna proiect. In clipa in care piata isi arata artificialitatea poti spune: „Nu vreau aceasta piata, ci pe cealalta“. Iar cind spui: „Nu vreau aceasta piata, ci pe cealalta“, incepi sa fii utopic, la bine sau la rau…
¬ Atunci critica pietei nu inseamna in mod automat o prostie...
- Nu. In niciun caz. Critica pietei nu este o prostie, intii de toate fiindca se vinde bine. E o buna strategie de piata. Iar o buna strategie de piata e intotdeauna un lucru inteligent. Iata primul raspuns.
¬ Atunci implicatia ar fi ca banii, obtinerea lor pe piata, sint egali cu inteligenta (socialmente, desigur)?
- Vedeti dumneavoastra, critica pietei inseamna ca trebuie s-o luam in seama; critica nu inseamna respingere, critica inseamna analiza. Deci trebuie sa privim bine si sa ne intrebam, bunaoara, daca piata exista? E si asta o intrebare interesanta. Mi se pare ca oamenii cred ca piata exista. Dar daca operezi de exemplu pe piata de arta, asa cum fac eu uneori, se intimpla sa auzi colectionari spunind: „Øtiti, nu vreau sa cumpar acest artist pentru ca e prea comercial“. Sa ai succes pe piata nu face bine la vinzare. Iar acest paradox nu afecteaza doar arta, ci si activitatea literara. Filosoful bun e cel ale carui tiraje nu sint epuizate tocmai fiindca el are un pret foarte ridicat... Am auzit cu totii despre asta la [Robert] Smithson, care e deosebit de valoros tocmai pentru ca nu se vinde bine. Aceasta structura paradoxala, pe care o caracterizez drept „complexul Van Gogh“ – vinde foarte bine fiindca n-a vindut niciodata nimic [la vremea lui] –, arata deja eterogenitatea pietei si faptul ca nu putem vorbi de piata la singular si de strategie de piata la modul simplu. Piata contemporana este foarte complicata, un spatiu, asa cum spuneam, foarte artificial, utopic. Ma intreb doar daca piata, fiind o constructie atit de artificiala, poate sustine aceasta structura paradoxala. Am crezut intotdeauna si inca mai cred ca, pe termen lung, caderea comunismului inseamna caderea pietei in sens clasic, deoarece pietele vor fi rasturnate de utopii. Pietele au fost pentru multa vreme artificial izolate de acest influx de dorinta utopica. Iar dorinta utopica a distrus totul si, pentru toti cei care am citit Bataille, dorinta se refera si la extinderea pietelor si cred ca, pe termen lung, economia de piata si dominatia pietei vor ajunge sa constituie numai o perioada – la scara istorica, fireste –, iar noi ne aflam, cred, la inceputul sfirsitului acestei perioade, deoarece nu s-a mai intimplat ca o anumita structura sa functioneze si rational, si irational in acelasi timp. Paradoxul pe care tocmai l-am mentionat arata ca piata este rationala si irationala in acelasi timp.
¬ O intrebare despre proiectul dumneavoastra cu „conditia postcomunista“. Cum ati organizat acest proiect si ce scontati sa obtineti, care sint rezultatele asteptate, in termeni intelectuali? Dar nu numai in sensul academic al cuvintului. Ce fel de consecinte ati luat in calcul pentru acest proiect, fiindca, desigur, citim si ne place foarte mult ideea ca „nu e vorba de a deschide o fereastra prin care Europa Occidentala sa priveasca la Europa de Est“ – ca la o colectie de ciudatenii, bunaoara –, „ci mai degraba de o poarta deschisa prin care intelectualii si artistii din Europa de Est sa poata avea acces la noi si sa se exprime printr-un discurs franc si necenzurat“. Acesta ar fi si motivul pentru care ne-am gindit sa va punem intrebarea despre rezultate, numai ca intr-un sens mai larg decit cel contabilizabil in rapoarte academice, institutionale etc.
- Cred ca am sa va dau un raspuns amestecat. Intii de toate, sint un intelectual prea utopic si de piata, chiar nu cred in capacitatile iscusintelor ori in efecte programate. Cred ca traim cu totii intr-o situatie in care nu putem controla rezultatul a ceea ce facem. Nu avem aceasta libertate. Sint foarte constient de totala conditie de nonlibertate, de incapacitatea de a calcula urmarile actelor mele. Asa incit cred ca e doar un gest deschis. Care vor fi rezultatele efective? N-am idee! Cit despre rezultatele in termeni de productie, pe aceasta o pot descrie! O vom infatisa in intregime la sfirsitul acestui an, in decembrie, sub forma de proiecte; unele dintre acestea vor fi expuse deja in luna mai intr-o expozitie cu titlul Privatizari, prezentind diferite contributii din diferite tari est-europene si Rusia. In iunie, vom organiza un colocviu la Berlin; invitam citeva persoane sa contribuie la tema, colegi pe care i-am rugat sa scrie texte si de asemenea citiva specialisti occidentali sau nume ca Z?iz?ek, poate si Negri, Chantal Mouffe si alti citiva care vin cu o perspectiva occidentala. In fine, Suhrkamp Verlag va publica trei volume, dintre care doua cu materiale istorice si unul cu materiale actuale. Primul volum va fi dedicat aspiratiilor utopice biopolitice din Rusia secolului XX, materiale ce nu au mai fost publicate in Vest, cum ar fi planurile de redesteptare a mortilor la draga societate comunista, deoarece parea injust sa fie inclusi doar cei vii si mortii nu. Apoi, incluzind alte planete si asa mai departe… Dar si alte proiecte, cum ar fi cel al lui Bogdanov, crearea unui sistem de transfuzie sangvina internationala si unirea intregii umanitati intr-un singur corp. Asemenea lucruri. Pentru a arata ca dincolo de Foucault, de ideea foucaldiana de biopolitica, exista multe feluri de biopolitica. A doua problematica va consta in reluarea, intr-un al doilea volum, a unor texte timpurii ale avangardei comuniste care nu au mai fost publicate in Vest, cel putin nu in Germania, si care reflecta chestiunea a ce inseamna atingerea punctului zero si altele asemenea. Apoi, un al treilea volum, in care reunim acum materiale despre situatia actuala – ideea este de a arata care a fost investirea in utopie la inceput si ce a iesit din ea pe urma. Ii rugam efectiv pe colegii nostri sa reflecteze la receptarea pe care o au ei asupra acestui nivel ridicat de investire utopica la inceput si la ceea ce s-a petrecut cu ea azi. A disparut, s-a transformat? Vor exista deci contributii ale colegilor nostri, dar solicitam si pe altii, ma adresez chiar si dumneavoastra pentru a face sugestii; am putea chiar include unele eseuri ori texte literare care ilustreaza in termeni foarte limpezi sau transanti ce s-a intimplat cu postcomunismul, deci, daca aveti idee de texte relevante in aceasta directie, pe acest subiect… Pentru a da un singur exemplu, exista un fascist foarte conservator in Rusia, Rahanov. El a scris un roman in care eroul are niste viziuni; iar una dintre ele e despre un paradis KGB unde fiecare asasin KGB se transforma intr-un animal si fiecare victima intr-un copac frumos. Acesta e paradisul KGB in care eroul isi gaseste locul adevarat. Cred ca aceasta viziune merita publicata. Deci ceva care ofera indicii asupra anumitor aspecte ale disponibilitatii pentru o reinvestire utopica intr-un mod foarte drastic ori dramatic…
¬ Ceea ce sugereaza imediat o alta intrebare, nu ca nu am fi atins deja chestiunea… Dar cum vedeti, in mod precis, relatia utopie-arta sau arta-utopie?
- Da, fundamental e acelasi lucru. Deoarece orice activitate artistica e o productie de artificialitate si orice grad de artificialitate vizeaza modelarea viitorului, asa incit orice opera de arta este un proiect de arta si orice proiect de arta tine de crearea viitorului artificial, iar viitorul artificial este utopic. Deci revine la acelasi lucru…
¬ Cum va simtiti azi? Mai degraba un occidental sau va considerati tot un om al Estului?
- Daca e sa ne uitam la biografia mea, trebuie sa recunosc ca a fost o anumita perioada a vietii mele, mai mult sau mai putin vreo zece ani, in care, in afara de citeva volume de literatura pretentioasa pe care a trebuit sa le citesc la universitate, nu am citit nici macar o carte ruseasca. Uneori am citit in engleza… Dar dupa imigrare a inceput sa ma intereseze Rusia. E greu de spus. Cred ca omul e tentat sa ia o pozitie pe dos… Privim intotdeauna la posibilitati din clipa in care ele s-au inchis; e complicat, sintem foarte occidentali in Est, dar devenim foarte estici in Vest.
¬ Boris Groys, multumim foarte mult!
- Placerea a fost de partea mea.
_________________

De la: PDL, la data 2013-01-01 11:11:58O conversatie cu Boris Groys despre Conditia postcomunista* print

Utopia inseamna investire in artificia
Boris Groys (n. 1947 in Berlinul de Est) a urmat studii de filosofie si matematica la Universitatea din Leningrad (1965�1971), dupa care a lucrat ca asistent de cercetare la institute din Leningrad, iar apoi la Institutul de Lingvistica structurala si aplicata din Moscova, pina in 1981, cind emigreaza in Germania. Profesor invitat la University of Pennsylvania (1988) si la University of Southern California, Los Angeles (1991). Doctoratul in filosofie la Universitatea din Münster (1992). Din 1994 este profesor de teoria artei, filosofie si teorie a mediilor la Hochschule für Gestaltung din Karlsruhe, Germania. Membru al Asociatiei Internationale a Criticilor de Arta, autor de expozitii si eseuri cinematografice.



IDEA �
Pentru inceput, am dori sa va intrebam ce fel de motivatii personale stau in spatele formularii proiectului. Ma gindesc, fireste, la faptul ca proveniti si dumneavoastra din spatiul estic si, desigur, trebuie sa existe niste motive personale tinind de biografia dumneavoastra, in special cea intelectuala, care v-au condus la ideea unui asemenea proiect.
Boris Groys - Intr-adevar, asa a fost. Am plecat in Vest in �81, deci pe vremea socialismului in Uniunea Sovietica, si trebuie sa spun ca la vremea aceea nu exista absolut niciun interes in Occident pentru ce se petrecea in blocul estic, deoarece oamenii aveau senzatia ca stiau deja. La dreapta, toata lumea stia ca era vorba de o dictatura teribila si de incalcarea drepturilor omului. La stinga, toata lumea stia ca era fagaduinta unei lumi utopice care submina sistemul capitalist. Asa incit toata lumea stia totul foarte bine�
� Chiar si la momentul acela, fiindca deja era totusi tirziu in istorie?
- Da, absolut. Chiar si atunci, deoarece investirea in socialismul real, ca sa zic asa, din partea Occidentului era imensa, iar aceasta investitie nu putea fi retrasa, era cu totul imposibil. Pina la un punct � si poate voi vorbi despre aceasta acum sau voi reveni asupra subiectului mai tirziu �, sint de acord cu aceasta pozitie. Ei bine, ajungind in Occident, am avut senzatia unui total dezinteres, asa ca nu m-am amestecat in discutie, era ceva indiferent. Dar dupa caderea Uniunii Sovietice, dupa darimarea Zidului de la Berlin, interesul a crescut si oamenii se intrebau ce se petrece si de ce. Aceste tipuri de intrebari sint puse in interiorul unei anumite culturi, precum cea occidentala, sub umbrela discursului general al regimului care domina sistemul cultural. Iar acest regim este, desigur, o cautare de Altul. Putem spune ca actuala cultura occidentala cauta diferenta, cauta alteritatea.
� Este aceasta o trasatura marcanta a mentalitatii occidentale�?
- E una dominanta�
� � sau e doar o aparenta de suprafata?
- Nu, nu cred. Nu cred ca era o aparenta de suprafata, cred ca e vorba de un fel de corespondenta de epoca cu anumite discursuri intelectuale, cum ar fi deconstructia. Iar aceasta este reflectia noastra asupra etapei contemporane a economiei de piata [bazate pe] mass-media. Acest tip de economie se bazeaza pe diversificarea produselor. Asa ca nu poti aduce un produs pe piata decit subliniindu-i diferenta, originalitatea si alteritatea. Daca nu e un altfel de produs, unul diferit, atunci nu are sens. Filosofia franceza bunaoara, cea reprezentata de catre Derrida si altii, mediteaza asupra acestui tip de schimbare de atitudine: de la identitatea reglementata de stat la diferenta dictata de piata. Franta a trecut de la un stat unitar birocratic, bazat pe un asemenea fel de identitate inca de la Ludovic al XIV-lea, la statul pe care Charles de Gaulle l-a introdus pe pietele internationale. Si de aceea, de pilda, aceasta filosofie are o pozitie atit de buna pe piata. Este asa pentru ca exista o filosofie de piata sau o filosofie a pietei. E o reflectie asupra pietei si inca una ce se preteaza la marketing. Fluxul de semnificanti ca flux de moneda� Marea de semnificanti este de fapt asemenea unui capital financiar deoarece, daca privim la ceea ce inseamna textualitate si asa mai departe, nu gasesti textualitatea in carti, in carti ai texte. Textualitatea este ceva ce curge printr-un canal. Cu alte cuvinte, e capitalism ideologic-financiar. Pe de o parte, avem acest fel de discurs politico- filosofic dominant si, de cealalta, adevarate fluxuri de diferente, de capitalism de piata, fluxuri de capital pe piata, de capital pentru marketing. In cautarea lui Altul, in cautarea Diferentei. Astfel incit daca vrei sa vinzi ceva pentru bani sau daca vrei sa vinzi ceva pentru capital simbolic � in cazul intelectualilor e vorba de discursul recunoasterii �, trebuie sa arati foarte limpede in ce consta diferenta produsului tau si de ce este altceva, de ce esti tu altfel. Pentru ca daca nu esti altfel, nu esti interesant. Esti doar inca o data acelasi lucru, usor de uitat. La caderea Zidului Berlinului, �ororile� [profesate de discursul] intelectualilor vestici au ajuns in Rusia si Europa de Est, iar la vremea aceea eram adesea intrebat care e atitudinea mea fata de fenomen. Si pentru ca eram unul dintre putinii intelectuali [rusi] cu recunoastere academica prin 1991, era interesant cum majoritatea covirsitoare a prietenilor si colegilor mei [occidentali] mi-au spus imediat ca li se pare total neinteresanta cultura rusa � si estica, in general �, deoarece nu era diferita sau altfel. De fapt, aceasta atitudine este una de durata; cind am participat la pregatirea ultimei Documenta si am colaborat cu Okwui Envezor si grupul intelectual din jurul lui, ei mi-au spus pe data ca nu erau deloc interesati de Rusia sau de Europa de Est, fiindca nu sint cu nimic diferite. Atunci intrebarea mea ar fi: este chiar adevarat, putem oare spune ca Europa de Est nu e cu nimic diferita de cea de Vest? Sa fie vorba doar de inapoiere? Argumentul lor este ca n-ar fi vorba de diferenta, ci de inapoiere. Deci trebuie sa asteptam pina cind Europa de Est atinge standardele Occidentului? Dar e o asteptare lunga, mult prea lunga, bunaoara pentru durata vietii mele. Nu vreau sa astept atit de mult. Cred ca sint prea batrin, iar viata mea are o limita in timp, asa ca mi se pare mai interesant sa va intrebati cum va puteti vinde acum, si nu intr-un viitor indepartat. Cred ca singurul raspuns posibil la aceasta intrebare e incercarea de a formula diferenta dintre experienta comunista/postcomunista si formele, discursurile, atitudinile culturale din arta pe care le-a generat aceasta experienta, pe de o parte, si experienta occidentala de cealalta. Iar unele din textele mele scrise anume pentru acest proiect sint interogative si ramin deschise fiindca nu dispun de raspunsuri gata facute si bine articulate. Am citeva raspunsuri, dar nu raspunsuri integrale la aceste intrebari, ceea ce ar fi si imposibil dupa parerea mea. Acest tip de abordare e o interogatie deschisa care isi urmeaza calea, asa incit am incercat sa investighez problema alteritatii comuniste si postcomuniste, daca ma pot exprima asa.
� Inca o intrebare preliminara: in lectura noastra, aceasta reflectie este una dubla sau una cu doua dimensiuni: cea social-politica si cea estetica. Sint acestea un intreg, fac corp comun, sau sint oarecum separate�, doua reflectii articulate ierarhic, sa zicem? Iar daca sint departajabile, care dintre ele este cea regenta in proiectul dumneavoastra?
- Chestiunea primordiala, asa cum am spus, este in ce fel putem situa subiectivitatea comunista si postcomunista in contextul cultural general, daca o astfel de subiectivitate exista, iar daca da, in ce fel functioneaza. Desigur, nu e vorba despre probleme economice, sociale sau altele in Europa de Est ori Rusia. Acestea nu ma intereseaza, deoarece nu sint tema mea. Si, mai ales, nu fac parte din acest proiect. In cadrul acestui proiect incerc sa investighez pozitionarea productiei culturale din Europa si Rusia postcomuniste in contextul productiilor culturale internationale. Ceea ce ma intereseaza e ce se intimpla cu produsele culturale, cum ar fi textele, filmele, arta, cum functioneaza ele, cum se situeaza si daca putem reflecta la ele, cum ziceam mai inainte, in termeni de alteritate. Motivul pentru care folosesc acest termen si pentru care am initiat acest proiect e faptul ca situatia din Europa de Est si din Rusia se reflecta acum in discursul occidental in termeni de discurs postcolonial. Pentru mine a fost interesant sa descopar acest lucru si a constituit de indata un punct de plecare si, cu tot ineditul acestei situatii, n-as spune ca nu exista limbaj pentru a o descrie. Este limbajul studiilor postcoloniale si m-a interesat acest fapt deoarece, la urma urmei, nici Rusia si nici tarile est-europene nu au fost niciodata colonii ale Occidentului. Atunci, de ce? De ce se aplica azi discursul postcolonial si acestor tari?
� Poate unii cred ca metropola era Uniunea Sovietica?...
- Nu, nu, si Uniunea Sovietica e tratata tot asa. Acum, desigur, Uniunea Sovietica a disparut, acesta e un punct extrem de important. Uniunea Sovietica s-a dezmembrat ca stat, iar noile state nationale, precum Rusia, Ucraina si altele care au aparut pe aceste arii geografice, sint niste constructii mai degraba artificiale si care, pina la un punct, imi reamintesc, ce-i drept, de statele africane sau arabe ce sint rezultatul unui anumit tip de politica administrativa a Imperiului britanic. Aceste state emergente sint rezultatul politicii administrative si birocratice a Imperiului sovietic si, de fapt, nu au traditie, nu au substanta, sint creatii complet artificiale. Dar asta inseamna mai degraba ca trebuie sa facem fata unui fenomen politic si social complet nou. Asa incit nu putem vorbi rational despre ascendenta sau mostenire. Ca sa revin insa la problema, fiindca e una centrala, cred ca in Est, la fel ca si in Vest, exista un anume consens asupra faptului ca perioada comunista ar fi fost una de obnubilare si opresiune a culturii nationale � pentru rusi, dar si pentru ucraineni, români si maghiari� A fost un fel de falie, o perioada nonistorica, antiistorica, ce s-ar fi caracterizat exclusiv prin opresiune si prin suprimarea a ceva. Asa incit, daca acum scadem acest timp, daca inlaturam deceniile de comunism, ceea ce obtinem ca rest e inapoiere. Pe scurt, s-ar zice ca va trebui sa ne descurcam cu situatia care, astazi, coincide cu discursul pe care-l tine chiar Estul despre sine. Conform acestuia, ar trebui sa o luam de la capat de unde am fost intrerupti de comunism� Ceea ce inseamna�
� Da, da, stim asta � Ne confruntam si aici in România cu acest discurs. El este foarte raspindit, nu in ultimul rind fiindca elitele culturale, intelectualii mediatici il practica copios, de pe o pozitie neotraditionalista, in chestiunile culturale, si neoconservatoare, politic vorbind; multi par sa viseze la un liberalism muzeal, de secol XIX. Dar, de fapt, e un discurs perfect postmodern, chiar daca unii dintre ei sint extrem de alergici la termenul insusi...
- Da, el are curs peste tot.
� �Epoca de aur� ar fi fost cea interbelica in România, deci trecutul antecomunist. Dar continuati, va rog.
- Si atunci ce sint studiile postcoloniale? Ele sint un discurs despre inscrierea identitatilor culturale non- sau premoderne in capitalismul media postindustrial de azi. Atunci nu le suprimi, ci le inscrii. Avem o identitate mali, araba, chineza..., toata lumea danseaza, crede in ceva sau construieste biserici. Cum le putem aduce pe toate acestea in cadrul functional al diferentei culturale pluraliste a comercialului? Iar daca, referitor la Europa de est in general, spunem despre comunism ca a fost doar o opresiune negativa a identitatilor culturale, asa cum se spune indeobste, atunci consecinta logica este aceea ca trebuie sa ne confruntam cu aceste produse culturale artificiale ramase de pe urma disparitiei lui. In realitate insa e vorba tot de o traditie, numai ca vazuta acum dintr-o alta perspectiva, ambalata intr-un gen de design national de serie si vindut apoi pe pietele postcoloniale internationale. Asa incit daca privim conditia postcomunista ca o prelungire imediata a conditiei precomuniste minus perioada comunista, atunci uitam pe data tot ce a insemnat modernizare, universalizare si revendicare modernista pe aceste teritorii, deoarece am fi nevoiti sa revenim la primul meu argument. Iar acesta era ca pozitia de stinga, socialismul de stat nu ar trebui privit doar ca o deviere de la ideea comunista, ca simpla marime negativa a acestui derapaj, ci tot in legatura cu ea. Am fost partasul acestei atitudini � poate intr-o perspectiva diferita � si cred ca, oricit de dur ar suna, singurul fenomen realmente universal si occidentalizant in aceasta zona est-europeana a fost comunismul, tot restul a fost inapoiere� ceva nationalist, regional, postcolonial, precolonial, premodern si asa mai departe. In clipa in care stergi comunismul din istoria reala a acestei zone, reduci de fapt o tara ex-comunista la, sa spunem, o tara africana sau oricare alta, de oriunde; nicio problema, dar asta inseamna sa nesocotesti ca nu mai e vorba de aceeasi experienta, iar eu caracterizez acest fapt, ca sa inchei argumentul, drept stergere a stergerii. Daca intelegem deci comunismul ca o stergere a traditiei nationale in numele unor idei universaliste, atunci s-ar putea crede ca aceasta stergere a stergerii este un minus cu minus ce da plus si o reintoarcere la origini, dar, in loc de asa ceva, ajungem de fapt la aceeasi situatie pe care am analizat-o in Gesammtkunstwerk Stalin [Stalin � opera de arta totala]. E echivalentul unei politici neostaliniste. Daca sintem atenti la ceea ce spun realmente promotorii acestui discurs, avangarda, comunismul radical al secolului XX n-au facut decit sa prejudicieze mostenirea culturala a traditiei nationale. Era tema principala a polemicii stalinismului impotriva avangardei: avangarda e un fenomen pur negativ, constind exclusiv in distrugerea mostenirii nationale, in timp ce noi [i.e. comunismul de stat, birocratizat � n. red.] vrem sa vedem aceasta mostenire nationala sub noua conditie � stiti refrenul � a progresului si modernizarii socialiste. Iar astazi regasim exact aceeasi retorica. Atunci ce a fost comunismul? Unii spun ca a fost pura distrugere a mostenirii nationale, iar acum vrem sa recuperam tocmai aceasta mostenire nationala si s-o resituam in contextul modernizarii capitaliste. Exista o paralela incredibila intre discursul stalinist de suprafata si discursul capitalist sau neocapitalist actual, la inceputul secolului XXI. Si mai e si fenomenul Putin, de exemplu. El e un tip care poate combina ambele discursuri fara probleme, deoarece ele sint din capul locului omoloage. Ca sa revin la punctul de plecare, intrebarea este cum sa caracterizam conditia postcomunista luind comunismul in serios.
� Ati atins deja chestiuni esentiale ale acestei dezbateri, adica problema modernizarii, si mai cred ca proiectul leaga el insusi aceste probleme ale modernizarii cu aceea a emanciparii. Acestea fiind spuse, v-as intreba cum ne puteti explica, in cadrul proiectului, cele doua tipuri de opozitii si/sau perechi de notiuni: pe de o parte, modern-postmodern sau modernism-postmodernism (deoarece nu e chiar acelasi lucru, sufixul �ism� ar trimite mai mult la aria estetica, artistica), iar pe de alta parte, comunism-postcomunism? Daca vedeti vreo articulare intre aceste doua cupluri de notiuni�
- Da, absolut�
� Fiindca, si exista citeva indicii ale contextului din care se naste intrebarea, este evident ca si dintr-un punct de vedere formal, titlul, fie si numai titlul �Conditia postcomunista��
- Conditia postmoderna� Da, e Lyotard� desigur, am pornit de la Lyotard�
� Si in legatura cu emanciparea, de fapt, pozitia lui Lyotard este ca aceasta conditie postmoderna coexista cu evacuarea oricarei posibilitati de emancipare. Sfirsitul naratiunilor de emancipare... si emancipatoare�
- Stiti, discursul emancipator este un discurs al eliberarii. Intrebarea e: discurs al eliberarii de ce? Si cred ca sint mai inclinat sa ramin intr-o foarte veche traditie europeana de gindire a emanciparii si eliberarii ca o eliberare de natura in cele din urma. Totul incepe la Platon. Stiu ca suna si a Adorno, in felul lui; Lyotard, la rindul lui, schimba aici perspectiva si incearca sa gindeasca eliberarea ca pe o eliberare a naturii de cultura intr-o oarecare masura. Iar eu cred ca o alta problema a lui, daca e sa privim studiile sale despre avangarda si sublim, este faptul ca vede natura in om ca primejduita de arta, iar avangarda e oarecum o manifestare a acestui pericol ce planeaza asupra naturii umane venind dinspre arta. Personal, nu cred asa ceva! Ador arta! Si nu-mi place natura! Nu cred in aceasta eliberare de natura; eliberare inseamna sa fii artist, sa fii artificial. Eliberarea inseamna arta si artificialitate. Iar acest orizont, postmodernismul, imi pare mult mai eliberator decit modernismul clasic� deoarece conditia postmoderna este urmatorul nostru grad de libertate fata de natura si fata de discursul naturii, precum si fata de orice este considerat natura, inclusiv codul genetic si animalele. Acum, eu cred ca, in acesti termeni, comunismul a fost o contributie mareata la intelegerea artificialitatii conditiei umane sub aspect social, politic si economic. Discursul capitalist clasic este un discurs democratic� deoarece, in fine, este un discurs al drepturilor naturale, al naturii umane. Marxismul incepe cu interogarea acestui tip de naturalism, iar daca urmariti prima sa perioada de dezvoltare si de asemenea gindirea politica si sociala franceza, la un R. Barthes bunaoara, acestea urmaresc aceeasi linie. Apoi, vedem cum sub influenta lui Heidegger apare un fel de reactie, o reintoarcere la apararea naturii.
Fapt e ca, oricum, reflectia poststructuralista a insemnat o reactie la intoarcerea conservatoare a filosofiei franceze catre apologia naturii. Natura nu mai este acum un fel de lege naturala asa cum era pentru filosofie, ci natura ca flux, ca dorinta naturala, dar totusi natura.1 Nu-mi place! Nu-mi place natura, imi place arta! Si de aceea cred ca fenomenul privatizarii este interesant. Cred ca acesta constituie nucleul conditiei si gindirii postcomuniste. Fiindca ce e privatizarea? In gindirea politica si culturala clasica, proprietatea privata este o parte a naturii fiintei umane, este un drept natural al omului de a avea lucruri si de asemenea o pornire naturala sau o nevoie pentru lucruri. Ce este atunci privatizarea? Este productia artificiala de natura umana din partea statului. Statul postcomunist este acelasi care a produs [si] socialismul, socialismul ca o constructie artificiala, gindita la inceput ca antinaturala si complet artificiala. Eu doresc sa editez cele mai timpurii texte ale ginditorilor rusi radicali din anii 1920, cum ar fi partidul imortalistilor, biocosmistii si asa mai departe. Ideea lor era absoluta artificialitate a tuturor aspectelor existentei umane. Acesta a fost telul, telul privat al comunismului rus. Iar ceea ce fac azi statele pe care le-am construit ca masini de produs conditie umana artificiala nu e altceva decit sa dea natura pe arta. Ele functioneaza acum in noul regim al productiei capitaliste, dar, de fapt, totul se aseamana. Capitalismul de azi � intr-o masura deloc mai mica decit comunismul � este un fenomen absolut artificial. Aceasta privatizare nu va putea conduce niciodata la o proprietate privata in sens traditional, hobbesian sau rousseauist. Iar asta inseamna ca postcomunismul este o conditie de artificialitate a capitalismului, deci transformarea capitalismului de la un regim naturalizat la unul de producere artificiala a artefactului social; si mi se pare ca aceasta diferenta este, daca nu omoloaga, atunci analoaga cu postmodernul artistic, spre deosebire de creatia artistica naturala asa cum este inteleasa in/de modernism. Subiectivitatea se manifesta in arta moderna, in vreme ce postmodernismul este o constructie complet artificiala care functioneaza independent de subiectivitate. Aceasta este paralela: sporirea artificialitatii. Puteti s-o luati utopic ori foarte distopic. Puteti spune ca e eliberare sau puteti spune ca e sclavie, dar eu cred ca asta e deja doar evaluare, nu tine de partea caracterizarii fenomenologice neutre a ceea ce desemneaza prefixul �post� ca atare, si eu unul ma feresc de asa ceva.
� Spuneati ca preferati sa considerati problema emanciparii libera de latura naturala. Dar atunci ce se intimpla cu latura sa sociala sau cu emanciparea ca eliberare a oamenilor inauntrul procesului social? Grosso modo, in sensul traditional marxist al problemei, al notiunii de emancipare, stiti, oamenii care ar trebui sa-si poata fauri istoria impreuna si prin ei insisi, acest proces, ca sens tare al emanciparii � ce mai ramine din asta?
- Stiti ca emanciparea si sclavia depind, cum spuneam, de o idee de evaluare, deoarece se considera ca sclavia este un rau, in timp ce emanciparea e un bine, asta daca nu sintem Nietzsche, desigur. Aceasta este abordarea ideologica. Nu e vorba de descriere, ci de evaluare. Am putea vedea in Uniunea Sovietica un paradis al clasei muncitoare, si pina la un punct asa a si fost, sau am putea vedea in Uniunea Sovietica un fel de iad totalitar à la Orwell. Si este de asemenea adevarat. Astfel incit ambele descrieri sint adevarate si de aceea ele sint chiar identice � prin faptul ca sint evaluari. Daca pentru cineva e iad, pentru altcineva e rai, iar problema e aceea de a transa, ceea ce e dificil. Pe mine ma intereseaza mult mai mult descrierea neutra, fara nicio opinie pozitiva sau negativa, dar daca imi veti spune ca abordati problema eliberarii, a libertatii si a suveranitatii, asa cum a fost ea fundamentata de Hegel si, de fapt, de Marx, atunci nu exista decit un singur exemplu de suveranitate: Napoleon, iar asta inseamna ca suveranitatea este capacitatea � puterea � de a-ti impune propria viata asupra societatii si de a-ti impune propria lege. Daca esti supus vreunei legi, adica nu esti liber, nu esti liber in sens filosofic. Esti liber in sens politic, demagogic, dar nu in sens filosofic. Libertatea filosofica, libertatea in sens filosofic este aceea pe care au avut-o Napoleon, Stalin, Hitler. E libertatea de a-ti impune propria lege asupra societatii. Acum, daca gindim utopia in termeni marxisti, atunci utopia societatii comuniste a viitorului este o societate in care toata lumea e un Napoleon, Stalin sau Hitler. Deci statul e abolit, legea este abolita, toata lumea isi face propria lege, iar societatea e organizata in asa fel incit [nimic] nu conduce la suferinta celuilalt. Putem vedea aici o idee regulativa, fara indoiala, dar putem la fel de clar vedea ca aceasta idee regulativa nu e ceva ce ar putea fi un proiect real pentru constructia unei societati ori a unui stat. Deci, intr-un sens filosofic, nu putem vorbi de subiect al libertatii si despre libertate in conditiile statului ori ale legii, oricare ar fi aceasta, chiar daca e cea mai buna lege si oricare ar fi statul, chiar si cel mai utopic. Asa ca libertatea ca suveranitate debordeaza totul, in orice privinta. Iar aceasta e ideea totalitara a libertatii; statul totalitar este un stat al libertatii si este un stat al celei mai probabile libertati. Carl Schmitt avea perfecta dreptate cind spunea ca libertatea absoluta, ca libertate politica, este libertatea de a aboli legea prin violenta pura, prin starea de exceptie. Exista lege absoluta, exista si libertate absoluta, dar aceasta libertate absoluta este posibila doar intr-un stat totalitar si e posibila doar pentru Führer sau pentru liderul statului totalitar, in conditiile modernitatii. Insa acest fel de libertate pentru toti, democratizarea totalitarismului, nu este democratia. Este doar... da, doar democratizarea totalitarismului. Iata o frumoasa idee paradoxala, dar in rest e vorba de altceva [decit de libertate/suveranitate]. Stiti� acesta ar fi idealul. Insa orice altceva e poate mai bun sau poate mai rau.
� Pentru intrebarea urmatoare voi incepe prin a va cita: �Astfel, pentru Est, piata a insemnat utopia. Prin urmare, intelectualii si artistii estici si-au pus nadejdea in piata de tip occidental � desi, si chiar daca acesta a fost in mod special cazul, discursul si opera lor artistica impartaseau cu omologii lor occidentali aceleasi impulsuri emancipatorii. Formulind lucrurile��, si pe aceasta parte am dori sa insistam si sa discutam: �Formulind lucrurile pentru a le sublinia ciudatenia, intelectualii si artistii radicali din Vest au asumat marxismul, in vreme ce aceia estici deveneau reaganiti cu acte in regula. Si toate astea in cadrul acelorasi proiecte de emancipare�. Intr-un fel ati atins deja acest aspect, dar am dori sa va punem o intrebare precisa in legatura cu citatul. Daca stinga a asumat marxismul, iar intelighentia estica a jurat pe Reagan & Co., atunci � si e totodata deja si un eventual raspuns � oare nu decurge o problema serioasa de pe urma caderii comunismului asa cum a existat el, o mare �paguba colaterala�? Adica, una peste alta, caderea comunismului real n-a fost cumva o infringere istorica mai degraba pentru stinga occidentala traditionala � pentru ceea ce ea se presupune ca apara �, decit una a regimurilor poststaliniste din Est? E limpede, sper, ca nu vorbesc in termeni de �credibilitate�, care e o notiune de piata, de altfel, si nici despre justetea utopiei, ci despre raportul real de forte.
- Mda, ca intotdeauna, e si da, si nu. Deoarece, vedeti dumneavoastra, stinga occidentala a urmarit dezvoltarea sistemului socialist al lui Stalin, iar noi cunoastem vechea deziluzie traditionala a stingii occidentale, asa ca n-ar trebui sa credem ca ea a fost nepregatita pentru cele ce s-au intimplat. Stinga occidentala era cit se poate de pregatita prin deceniile de deziluzii si de criza a investirii sperantelor ei in socialism, vezi Derrida si altii. Si atunci dorinta, dorintele utopice sint reinvestite in capitalul financiar si in fluxul de capital� E interesant sa aruncam o privire asupra cartii Empire [Imperium] a lui Negri si Hardt, care e inca foarte influenta in Vest. Potrivit autorilor, multiplicitatea este de fapt un fel de capitalism utopic, in care toata lumea este legata de toata lumea prin intermediul retelelor, iar noi stim ce este o retea. Astfel, e vorba de un fel de capitalism informational sau de un capitalism media, iar eu cred ca acesta este un fenomen foarte interesant pentru ca, daca priviti la perioada anterioara, capitalismul ca atare nu a colonizat niciodata aceste energii utopice, nu a acaparat dorinta utopica, asa incit gindirea [politica] occidentala traditionala, gindirea liberala occidentala a fost mereu fixata pe ideea unui stat liberal democratic, in raport cu care liberalii americani si englezi gindeau capitalismul ca pe o forma de coruptie. A face politica independenta de bani � de fapt in asta consta tot liberalismul. Priviti campaniile prezidentiale si politica britanica ori franceza a ultimului secol � totul se invirte in jurul coruperii democratiei prin capitalism, capitalismul insusi fiind privit doar in termeni negativi chiar si in Vest. Asadar, cind statele est-europene au intrat in colaps, toata lumea a crezut ca ele doresc democratie si drepturile omului, dar, de fapt, ele doreau capitalism si consum. Si eu cred ca acesta e lucrul interesant care survine odata cu conditia postcomunista pentru Vest, deoarece intrebarea dumneavoastra se referea la Vest: se scurge influxul energiilor utopice din Est inspre capitalismul occidental? Deoarece mai exista energii utopice incredibile in Est, mobilizate de comunism, dar niciodata folosite, iar acum acestea se scurg inspre consumul de tip occidental, inspre capitalism. Si e interesant cum, tot mai mult, capitalismul devine realmente un teren deschis unor interpretari pozitive ori negative. Nu aceasta a fost situatia, istoriceste, inainte de �89. Avem acum miscari globale, care sint variatiuni liberale ale capitalismului, si avem si miscari antiglobale. Totusi, miscarile antiglobale nu sint impotriva capitalismului. Ele sint procapitaliste tocmai pentru ca sint globale. Ele sint in acelasi timp globale si antiglobale, ceea ce inseamna ca submineaza suveranitatea statului, inclusiv pe a statului democratic. Daca pornesti o miscare antiglobala globalizata, de fapt te alaturi fortelor care submineaza si distrug democratia, fiindca substanta democratiei ramine deocamdata statul democratic, asa-numitul stat-natiune. In schimb, lansezi un ONG care nu are legitimitate democratica, nu e inscris in sistemul electoral, al campaniilor si asa mai departe� Reduci influenta parlamentului, a partidelor politice si organizatia incepe sa opereze intre state, si nu in interiorul acestora. Incepi deci sa operezi pe acelasi teritoriu ca McDonald�s si Prada, adica pe terenul fluxurilor financiare internationale si al companiilor multinationale. Avem deci ONG-urile, pe de o parte, si companiile internationale pe de alta; Al Qaeda functioneaza in fond exact ca si McDonald�s, dupa acelasi principiu al deschiderii de filiale in intreaga lume, filiale unite printr-o retea financiara. Asistam, asadar, la o completa schimbare, la o reteritorializare in multe discursuri despre noul teren al pietelor capitaliste globale interstatale, deoarece, avind putere financiara si institutionala, acestea sint de fapt ca si partea de hardware pentru un software: ideologia. Si cred ca schimbarea este atit de imensa, incit stinga e nevoita sa isi reevalueze cu totul pozitia potrivit noilor linii ale frontului. Vedeti imediat ce se intimpla, de exemplu, cu gindirea franceza: il avem pe Derrida contestind l�exception française, l�exception culturelle in numele pietelor media internationale, subscriind practic la ceea ce numim capitalism american, capitalism global, iar pe de alta parte, ginditori ca Badiou, Rancière, Balibar, Debray, mai mult sau mai putin radicali, se indreapta catre statul francez, cerind statului francez sa salveze ideea democratica de stinga, s-o apere de acest capitalism global. E vorba deci de o scindare interesanta intre o stinga ce regaseste nationalul si revine catre stat si o stinga care incearca sa redefineasca pietele internationale in termeni de utopie internationala, in termeni de nou universalism al diferentei. Si e o evolutie interesanta. Cred ca aceasta evolutie trece mult dincolo de pozitiile traditionale ale Razboiului Rece, dar in acelasi timp cred ca ea a fost declansata de caderea Zidului de la Berlin. Pentru ca inainte de asta, aceasta evolutie putea fi intrezarita, poate, dar era blocata ca realitate. Or, acum a fost deblocata.
� Poate ca e asa, de aceea nedumereste atit. O lejera variatie a intrebarii anterioare, conform raporturilor in chiasm din citatul insusi, dar de data aceasta am dori un raspuns direct, parerea dumneavoastra directa� Putem considera rezultatul caderii reale a comunismului ca un fel de victorie a pietei? Orice ar insemna asta: capitalism sau piata ca atare, deoarece nu cred ca piata in sine este acelasi lucru cu capitalismul si neaparat ceva rau. Capitalismul, mai ales in forma sa contemporana, globalizata, nu mai este � sau inca nu este? (daca dorim sa pastram un oarecare potential utopic pentru aceasta revenire totala a pietei) � asa-numita piata �libera� ca atare, chiar daca propaganda neoliberala vrea sa ne faca sa credem ca sint unul si acelasi lucru. Daca putem diviza in linii mari aceste doua�
- Ceea ce spuneti inseamna ca ar exista un capitalism bun�
� Nu, nu, nu, dar mi se pare ca, fie si categorial, �piata� si �capitalism� nu se suprapun perfect, ca sa nu mai pomenim de faptul ca, istoric, piata � schimbul in genere � e mult mai veche decit capitalismul. In fond, exact acest hiat, in care putem vedea persistenta unei marci indelebile a istoricitatii (intr-un sens profund si veritabil: sursa abisala, neprogramabila a posibilitatii ca ceva � ceva radical altfel � sa se intimple, sa advina), poate fi exploatat de pe pozitiile unei gindiri critice si/sau utopic-critice... Dar, oricum, daca putem caracteriza rezultatul caderii comunismului ca o victorie a pietei, atunci cum ar trebui sa interpretam aceasta victorie: ca o implinire a utopiei sau ca o victorie a antiutopiei ori distopiei in sensul absolut al cuvintului, care este evacuarea oricarei dimensiuni utopice posibile?
- Cred ca rezultatul caderii comunismului este, desigur, o victorie a pietei, dar, asa cum am incercat sa arat, el se regaseste si in interiorul extremei artificialitati a pietei. Artificialitate extrema sau nonnaturalete a pietei. Piata este vazuta acum drept ceva foarte tehnic, ceva produs de media contemporana, de retelele contemporane, de una, de cealalta, si toate acestea sint foarte tehnice, foarte artificiale. Cred ca noi ne gasim acum in ceva ce e mult mai mult decit atit. Ne aflam acum in aceasta artificialitate a pietei, dar nu era asa inainte vreme, iar ori de cite ori vorbim de artificialitate putem vorbi despre utopie, deoarece utopia inseamna investire in artificial. Utopia este�
� Nu in ceva de ordinul viitorului?
- Ei bine, in sensul de proiect. Orice arta este un proiect-de-arta, deci un fel de viitor artificial. Nu un viitor in general, ci un viitor artificial. Vasazica, investire inseamna proiect. In clipa in care piata isi arata artificialitatea poti spune: �Nu vreau aceasta piata, ci pe cealalta�. Iar cind spui: �Nu vreau aceasta piata, ci pe cealalta�, incepi sa fii utopic, la bine sau la rau�
� Atunci critica pietei nu inseamna in mod automat o prostie...
- Nu. In niciun caz. Critica pietei nu este o prostie, intii de toate fiindca se vinde bine. E o buna strategie de piata. Iar o buna strategie de piata e intotdeauna un lucru inteligent. Iata primul raspuns.
� Atunci implicatia ar fi ca banii, obtinerea lor pe piata, sint egali cu inteligenta (socialmente, desigur)?
- Vedeti dumneavoastra, critica pietei inseamna ca trebuie s-o luam in seama; critica nu inseamna respingere, critica inseamna analiza. Deci trebuie sa privim bine si sa ne intrebam, bunaoara, daca piata exista? E si asta o intrebare interesanta. Mi se pare ca oamenii cred ca piata exista. Dar daca operezi de exemplu pe piata de arta, asa cum fac eu uneori, se intimpla sa auzi colectionari spunind: �Øtiti, nu vreau sa cumpar acest artist pentru ca e prea comercial�. Sa ai succes pe piata nu face bine la vinzare. Iar acest paradox nu afecteaza doar arta, ci si activitatea literara. Filosoful bun e cel ale carui tiraje nu sint epuizate tocmai fiindca el are un pret foarte ridicat... Am auzit cu totii despre asta la [Robert] Smithson, care e deosebit de valoros tocmai pentru ca nu se vinde bine. Aceasta structura paradoxala, pe care o caracterizez drept �complexul Van Gogh� � vinde foarte bine fiindca n-a vindut niciodata nimic [la vremea lui] �, arata deja eterogenitatea pietei si faptul ca nu putem vorbi de piata la singular si de strategie de piata la modul simplu. Piata contemporana este foarte complicata, un spatiu, asa cum spuneam, foarte artificial, utopic. Ma intreb doar daca piata, fiind o constructie atit de artificiala, poate sustine aceasta structura paradoxala. Am crezut intotdeauna si inca mai cred ca, pe termen lung, caderea comunismului inseamna caderea pietei in sens clasic, deoarece pietele vor fi rasturnate de utopii. Pietele au fost pentru multa vreme artificial izolate de acest influx de dorinta utopica. Iar dorinta utopica a distrus totul si, pentru toti cei care am citit Bataille, dorinta se refera si la extinderea pietelor si cred ca, pe termen lung, economia de piata si dominatia pietei vor ajunge sa constituie numai o perioada � la scara istorica, fireste �, iar noi ne aflam, cred, la inceputul sfirsitului acestei perioade, deoarece nu s-a mai intimplat ca o anumita structura sa functioneze si rational, si irational in acelasi timp. Paradoxul pe care tocmai l-am mentionat arata ca piata este rationala si irationala in acelasi timp.
� O intrebare despre proiectul dumneavoastra cu �conditia postcomunista�. Cum ati organizat acest proiect si ce scontati sa obtineti, care sint rezultatele asteptate, in termeni intelectuali? Dar nu numai in sensul academic al cuvintului. Ce fel de consecinte ati luat in calcul pentru acest proiect, fiindca, desigur, citim si ne place foarte mult ideea ca �nu e vorba de a deschide o fereastra prin care Europa Occidentala sa priveasca la Europa de Est� � ca la o colectie de ciudatenii, bunaoara �, �ci mai degraba de o poarta deschisa prin care intelectualii si artistii din Europa de Est sa poata avea acces la noi si sa se exprime printr-un discurs franc si necenzurat�. Acesta ar fi si motivul pentru care ne-am gindit sa va punem intrebarea despre rezultate, numai ca intr-un sens mai larg decit cel contabilizabil in rapoarte academice, institutionale etc.
- Cred ca am sa va dau un raspuns amestecat. Intii de toate, sint un intelectual prea utopic si de piata, chiar nu cred in capacitatile iscusintelor ori in efecte programate. Cred ca traim cu totii intr-o situatie in care nu putem controla rezultatul a ceea ce facem. Nu avem aceasta libertate. Sint foarte constient de totala conditie de nonlibertate, de incapacitatea de a calcula urmarile actelor mele. Asa incit cred ca e doar un gest deschis. Care vor fi rezultatele efective? N-am idee! Cit despre rezultatele in termeni de productie, pe aceasta o pot descrie! O vom infatisa in intregime la sfirsitul acestui an, in decembrie, sub forma de proiecte; unele dintre acestea vor fi expuse deja in luna mai intr-o expozitie cu titlul Privatizari, prezentind diferite contributii din diferite tari est-europene si Rusia. In iunie, vom organiza un colocviu la Berlin; invitam citeva persoane sa contribuie la tema, colegi pe care i-am rugat sa scrie texte si de asemenea citiva specialisti occidentali sau nume ca Z?iz?ek, poate si Negri, Chantal Mouffe si alti citiva care vin cu o perspectiva occidentala. In fine, Suhrkamp Verlag va publica trei volume, dintre care doua cu materiale istorice si unul cu materiale actuale. Primul volum va fi dedicat aspiratiilor utopice biopolitice din Rusia secolului XX, materiale ce nu au mai fost publicate in Vest, cum ar fi planurile de redesteptare a mortilor la draga societate comunista, deoarece parea injust sa fie inclusi doar cei vii si mortii nu. Apoi, incluzind alte planete si asa mai departe� Dar si alte proiecte, cum ar fi cel al lui Bogdanov, crearea unui sistem de transfuzie sangvina internationala si unirea intregii umanitati intr-un singur corp. Asemenea lucruri. Pentru a arata ca dincolo de Foucault, de ideea foucaldiana de biopolitica, exista multe feluri de biopolitica. A doua problematica va consta in reluarea, intr-un al doilea volum, a unor texte timpurii ale avangardei comuniste care nu au mai fost publicate in Vest, cel putin nu in Germania, si care reflecta chestiunea a ce inseamna atingerea punctului zero si altele asemenea. Apoi, un al treilea volum, in care reunim acum materiale despre situatia actuala � ideea este de a arata care a fost investirea in utopie la inceput si ce a iesit din ea pe urma. Ii rugam efectiv pe colegii nostri sa reflecteze la receptarea pe care o au ei asupra acestui nivel ridicat de investire utopica la inceput si la ceea ce s-a petrecut cu ea azi. A disparut, s-a transformat? Vor exista deci contributii ale colegilor nostri, dar solicitam si pe altii, ma adresez chiar si dumneavoastra pentru a face sugestii; am putea chiar include unele eseuri ori texte literare care ilustreaza in termeni foarte limpezi sau transanti ce s-a intimplat cu postcomunismul, deci, daca aveti idee de texte relevante in aceasta directie, pe acest subiect� Pentru a da un singur exemplu, exista un fascist foarte conservator in Rusia, Rahanov. El a scris un roman in care eroul are niste viziuni; iar una dintre ele e despre un paradis KGB unde fiecare asasin KGB se transforma intr-un animal si fiecare victima intr-un copac frumos. Acesta e paradisul KGB in care eroul isi gaseste locul adevarat. Cred ca aceasta viziune merita publicata. Deci ceva care ofera indicii asupra anumitor aspecte ale disponibilitatii pentru o reinvestire utopica intr-un mod foarte drastic ori dramatic�
� Ceea ce sugereaza imediat o alta intrebare, nu ca nu am fi atins deja chestiunea� Dar cum vedeti, in mod precis, relatia utopie-arta sau arta-utopie?
- Da, fundamental e acelasi lucru. Deoarece orice activitate artistica e o productie de artificialitate si orice grad de artificialitate vizeaza modelarea viitorului, asa incit orice opera de arta este un proiect de arta si orice proiect de arta tine de crearea viitorului artificial, iar viitorul artificial este utopic. Deci revine la acelasi lucru�
� Cum va simtiti azi? Mai degraba un occidental sau va considerati tot un om al Estului?
- Daca e sa ne uitam la biografia mea, trebuie sa recunosc ca a fost o anumita perioada a vietii mele, mai mult sau mai putin vreo zece ani, in care, in afara de citeva volume de literatura pretentioasa pe care a trebuit sa le citesc la universitate, nu am citit nici macar o carte ruseasca. Uneori am citit in engleza� Dar dupa imigrare a inceput sa ma intereseze Rusia. E greu de spus. Cred ca omul e tentat sa ia o pozitie pe dos� Privim intotdeauna la posibilitati din clipa in care ele s-au inchis; e complicat, sintem foarte occidentali in Est, dar devenim foarte estici in Vest.
� Boris Groys, multumim foarte mult!
- Placerea a fost de partea mea.
_________________

Sau cam zleit sarmalele astea de atitia ani!
www.youtube.com/watch?v=pzmlcAA7iMc

INCEARCA SA TRAIESTI BINE,NU TE UITA CA NU AI CU CE,PINA NU SE TREZESTE NORODUL !

IDEOLOGIA LIBERAL-OLIGARHA:SOCIALISMUL BOGATILOR

Pentru a nu parea hazardata afirmatia din titlu voi arata ca sub regimul Patriciu-Iliescu-Tariceanu,bogatii,de exemplu cei din top 300,platesc impozit pe venit de 16%- dupa principiul egalitarismului comunist.

La celalalt pol,cei 6 milioane de pensionari + 75% din populatia Romaniei,ambele categorii formand polul saraciei,la cea mai mica cumparatura,pentru alimente,haine etc platesc 24% impozit,botezat cu denumirea de TVA.

Deci,daca judecam bine,este vorba de un comunism,hai sa-i zicem socialism invers in care cei bogati sunt protejati de regimul oligarhic iar cei saraci,invers.

Un tanar,la realitatea TV spunea ,referindu-se la ultima inselatorie USL-amista ca,viitoarea marire a pensiilor,ca este evident caracterul acestei actiuni de POMANA ELECTORALA.
Ori spunea,tanarul,cu inteligenta specifica varstei,ca pomenile se fac,mai ales de catre bogati,si as adauga eu de catre liberali cand sunt pe patul de moarte(evident este vorba de moartea lor politica).

Deci,CRINUT,te aduce Basescu la putere prin inteligenta dar si prin smecherie,tradezi partenerul de coalitie si pe cel care te-a numit premier,tradezi pe parintii(ultimii doi presedinti PNL Stoica si Stolojan),te aliezi cu criptocomunistii mineriadelor si deturnatorii revolutiei(dl.Iliescu,Nastase,Hrebenciuc) si organizezi acest SOCIALISM AL BOGATILOR,intrerupt doar de prostirea saracimii prin pomeni electorale.

Spui ca economia duduie cand inflatia,deprecierea leului,deficitul de cont curent devin astronomiece,ca sa nu mai vorbim de datoria publica de peste 40 miliarde euro,imbogatesti prin rapt o intreaga clasa de oligarhi carora le organizezi un socialism pentru ei.
Deci ei platesc statului 16% pe venituri,adesea obtinute prin rapt,iar saracii,pensionarii 25% pentru ca doar mananca.
Iata marea dreptate liberal-oligarhica.
Si spun acest lucru pentru ca adevaratul liberalism nu se mai afla in PNL cei care,asa cum sublinia dl.Boc au avut si au vocatia tradarii,motriv pentru care si dl,Iliescu este prudent si mi-i tin sub observatie pe acesti pretinsi liberali care vand totul,tradeaza totul.

De la sacosele cu cateva alimente cu care PSD-istii cumparau voturile saracimii,liberalii,in inteligenta lor oligarhica,ajund acum sa angajeze miliarde de euro pe care nu-i au si nici nu-i priveste cine ii va plati,pentru a cumpara voturile celor 6 milioane de pensionari.
Scorul de 15% nesperat obtinut la europarlamentare prin marirea nechibzuita a pensiilor a scos din minti indivizi ca Norica sau Vosganian care acum vor,nici mai mult,nici mai putin decat 25% si vor sa fie partenerii (tzucalarii) lui dl.Iliescu in,asa cum cred ei,viitoarea guvernare.

Dar cum spunea tanarul invocat mai sus,pomenile se fac doar atunci cand simti ca vei muri.

Citate
INVATATURILE LU-CACARAU,CATRE FIICA SA GABY


De la fiecare dup� capacit��i, fiec�ruia dup� nevoi!


Stea Filozofii nu au f�cut dec�t s� interpreteze lumea �n diferite moduri; important este �ns� de a o schimba.

Karl Marx, Teze despre Feuerbach, 1845



Stea F�r� teorie revolu�ionar� nu poate s� existe nici mi�care revolu�ionar�.

V. I. Lenin, Ce-i de f�cut?, 1902



Stea �nv���tura lui Marx este atotputernic� pentru c� este just�. Ea este complet� �i armonioas�, oferind oamenilor o concep�ie unitar� despre lume, o concep�ie care nu se �mpac� cu nici un fel de supersti�ii, cu nici un fel de idei reac�ionare, cu nici un fel de ap�rare a asupririi burgheze. Ea este mo�tenitoarea legitim� a tot ce a creat mai bun omenirea �n secolul al XIX-lea: filozofia german�, economia politic� englez� �i socialismul francez.

V. I. Lenin, Trei izvoare �i trei p�r�i constitutive ale marxismului, 1913



Stea �n produc�ia social� a vie�ii lor, oamenii intr� �n rela�ii determinate, necesare, independente de voin�a lor - rela�ii de produc�ie -, care corespund unei trepte de dezvoltare determinate a for�elor lor de produc�ie materiale. Totalitatea acestor rela�ii de produc�ie constituie structura economic� a societ��ii, baza real� pe care se �nal�� o suprastructur� juridic� �i politic� �i c�reia �i corespund forme determinate ale con�tiin�ei sociale.

Karl Marx, Prefa�a la Contribu�ii la critica economiei politice, 1859



Stea Toate mi�c�rile de p�n� acum au fost mi�c�ri ale unor minorit��i sau �n interesul unor minorit��i. Mi�carea proletar� este mi�carea independent� a imensei majorit��i, �n interesul imensei majorit��i.

Karl Marx �i Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, 1848



Stea Democra�ie pentru o minoritate infim�, democra�ie pentru cei boga�i, - iat� democratismul societ��ii capitaliste [...] cei asupri�i s�nt l�sa�i s� hot�rasc� o dat� la c��iva ani care anume din reprezentan�ii clasei asupritoare �i va reprezenta �i �i va c�lca �n picioare �n parlament!

V. I. Lenin, Statul �i revolu�ia, 1917



Stea Democra�ie �nseamn� egalitate. Se �n�elege deci ce uria�� �nsemn�tate are lupta proletariatului pentru egalitate �i lozinca egalit��ii dac� aceasta este just �n�eleas� �n sensul desfiin��rii claselor. Dar democra�ia �nseamn� numai o egalitate formal�. �i, de �ndat� ce a fost �nf�ptuit� egalitatea tuturor membrilor societ��ii �n ceea ce prive�te st�p�nirea mijloacelor de produc�ie, adic� egalitatea muncii, egalitatea salariului, se va pune �n mod inevitabil �n fa�a omenirii problema de a p�i mai departe, de la egalitatea formal� la cea de fapt, adic� la �nf�ptuirea principiului: �de la fiecare dup� capacit��i, fiec�ruia dup� nevoi�.

V. I. Lenin, Statul �i revolu�ia, 1917



Stea At�ta timp c�t exist� stat, nu exist� libertate. C�nd va exista libertate, nu va mai exista stat.

V. I. Lenin, Statul �i revolu�ia, 1917



Stea Locul vechii societ��i burgheze, cu clasele �i antagonismele ei de clas�, �l ia o asocia�ie �n cadrul c�reia dezvoltarea liber� a fiec�ruia este condi�ia pentru dezvoltarea liber� a tuturor.

Karl Marx �i Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, 1848



Stea �n faza superioar� a societ��ii comuniste, dup� ce va disp�rea subordonarea �nrobitoare a indivizilor fa�� de diviziunea muncii �i, o dat� cu ea, opozi�ia dintre munca intelectual� �i munca fizic�; c�nd munca va �nceta s� mai fie numai un mijloc de existen�� �i va deveni ea �ns�i prima necesitate vital�; c�nd, al�turi de dezvoltarea multilateral� a indivizilor, vor cre�te �i for�ele de produc�ie, iar toate izvoarele avu�iei colective vor ��ni ca un torent - abia atunci limitele �nguste ale dreptului burghez vor putea fi cu totul dep�ite �i societatea va putea �nscrie pe stindardele ei: de la fiecare dup� capacit��i, fiec�ruia dup� nevoi!

Karl Marx, Critica Programului de la Gotha, 1875



Stea Proletarii n-au de pierdut �n aceast� revolu�ie dec�t lan�urile. Ei au o lume de c�tigat.

PROLETARI DIN TOATE ��RILE, UNI�I-V�!

Feriti tinerii si copiii de crin Antonescu
Pana acum eram convins ca Tariceanu a fost cel mai rau presedinte al PNL.Si el era numit tot de Patriciu dar acest om are o incapatanare care s-a vazut nu numai fata de Basescu dar chiar si fata de Patriciu.
De mult Crin reprezenta pentru Patriciu a 3-a cale si cand a venit vremea l-a scuipat,cum se spune ca pe o masea stricata pe Tariceanu.
Si l-a numit pe Crin,acest superepetent,si mi-a cerut sa-l urasca mai mult pe Basescu.
Acum nu ca Tariceanu sau alti lideri ai PNL nu ar fi avut servicii la Rompetrol sau nu ar fi primit bani,daca ne gandim dopar din ce traieste Ciuvica.
Dar sa primesti dar de nunta 4 milioane euro,un lenes ca acest Crin poate dormi de acum o viata.Dorinta de a fi premier era o gluma,cand mai putea dormi pana la 10.
Iata ca ma plimb pe net si dau de o postatoare sau postator
albert intreaba: Am 23 de ani si sunt student. Ieri, impreuna cu toti colegii mei de grupa, l-am votat pe Crin Antonescu si am fost foarte dezamagit sa aflu seara ca nu a intrat in turul doi . Dar si mai dezamagit am fost azi sa aflu ca Antonescu s-a lasat sedus de Mircea Geoana iar liberalii, partid istoric, de dreapta, vor sustine o formatiune de stanga . Cum e posibil asa ceva, sa te vinzi in halul asta? Putea sa nu faca nimic, putea sa astepte, sa demonstreze ca PNL e inca un partid cu principii , cu ideologie, ca nu au interese ascunse Mai exista si alti tineri care l-au votat pe Antonescu si s-au simtit tradati?
Si pentru ca acest Crin se supara cand Basescu facea doar o aluzie la comportamentul sau in dragoste iata ce gasim tot pe internet(justitiarul.ro/colimator/276-feriti-copiii-de-crin-antonescu.html)

Slavka Popov si Andrei Atodiresei si cum iubea in tinerete marele Crin.
Sa citim mai departe postarea :
FERITI COPIII DE CRIN ANTONESCU! DOSARUL DE SECURIST AL LUI CRIN ESTE 2456sca/ DSS 01429. A FILAT MINORE, INTRETINAND SI RELATII SEXUALE CU ELE!
Antonescu chiar a fost TURNATOR LA SECURITATE. Asa cum se cunoaste din biografia lui, dupa absolvirea Facultatii de Istorie-Filosofie, cu doi ani de repetentie, isi incepe activitatea ca profesor, mai exact in comuna Solesti, din judetul Vaslui, dupa care in comuna Niculitei, din judetul sau natal, Tulcea. Pentru a merge la oras, insa, a trebuit sa faca pactul cu diavolul, fiind recrutat de Securitate. Bineinteles ca, imediat dupa aceea, ca avantaj, se muta in Tulcea, la oras, unde activeaza ca muzeograf. Numele sau de sursa era ,,Porumbacu,, si cu aceasta sursa au fost predate Securitatii comuniste o serie de note informative pentru care mai primea si bani. Practic, erau platite intr-un soi de ,,acord,,, la bucata.
Dat fiind faptul ca avea nevoie de bani, Antonescu a inceput sa trimita cat mai multe note informative si cat mai ,,poetic,, realizate, adica cuprinzand o serie de inventii si de nascociri, care nu aveau nimic de-a face cu realitatea despre diversi oameni care erau in anturajul sau, prieteni sau dusmani. Acest lucru il afirma chiar ofiterul al carui informator era... ,,Motivat de bani - pentru fiecare nota informativa primea 300 de lei de pe vremea lui Ceausescu, in conditiile in care un salariu de profesor era cam de 2.000 de lei, deci era platit bine -, Crin Antonescu a inceput sa imi furnizeze din ce in ce mai multe astfel de note informative, majoritatea, inventate, ca in literatura, la care pretindea ca se pricepe, despre oameni reali din anturajul sau (colegi, prieteni, iubite etc.),,, spune Ioan Ichim, cadru al Securitatii tulcene.
Cum aceste note informative incepeau sa fie din ce in ce mai multe, se pare ca locul initial de intalnire si de predare, restaurantul Danubius din Tulcea, nu a mai fost suficient, astfel incat Securitatea l-a invitat la un apartament conspirativ, unde sa-si predea notele, respectiv pe strada Pacii. ,,Banii pentru imaginatia sa bolnava si-i primea prin C.E.C., fiind depusi in contul sau, la C.E.C. Tulcea de pe strada Isaccei,, isi aminteste fostul sef al lui Ichim, Pavel Ionescu. �Avea o fire care ,,stia,, sa se bage in sufletul tau cu forta, pentru a se face apreciat, deosebit de ,,prietenos,, cu toata lumea, nu fara interes desigur, asa cum a ramas pana azi� spune aceeasi sursa din fosta Securitate a Statului.
..Dosarul lui Crin Antonescu este unul deosebit de amplu si are numarul 2456sca/DSS 01429. In tinerete, printre principalele sale atributii era aceea de a spiona copii, multi dintre ei chiar elevi de-ai sai, pentru a afla ce au parintii lor in cap, daca se plang de saracie, daca injura partidul, daca nu sunt de acord cu Ceausescu etc. Bineinteles ca, pe langa ceea ce-i spuneau adolescentii oamenilor din Tulcea, le mai inflorea si el. In paralel, a dus o viata amoroasa deosebit de tumultoasa, la vremea respectiva fiind cercetat de militie pentru intretinere de relatii cu minore,,.
Astfel incat, asa cum Securitatea cunoaste, el are chiar si un copil din flori, un baiat, pe nume Andrei, conceput cu o minora. Pentru a musamaliza cazul, la vremea aceea mai-marii Securitatii au aranjat fetei o casatorie de forma cu un cetatean moldovean. Femeia se numeste Slavka Popov, iar sotul sau, Ioan Atodiresei. Andrei Atodiresei, in varsta acum de aproximativ 23 de ani, este, de fapt, fiul lui Crin Antonescu, despre care nimeni in afara de parinti si de Securitatea din Romania nu cunoaste absolut nimic.Activitatea de turnatorie a lui Crin Antonescu, in special cea legata de copii nu s-a oprit aici. I s-a dat misiune sa se ocupe de copiii ai caror parinti erau urmariti de Securitate, cu care avea abilitatea de a se imprieteni repede, facandu-li-se ,,simpatic,,. Simona FICA, 21 Octombrie 2009.Preluare de pe: www.necenzurat.ro
justitiarul.ro/colimator/276-feriti-copiii-de-crin-antonescu.html

CACARAU NU TREBUIE SA AJUNGA PRESEDINTE DEOARECE ESTE CEL MAI NESIMTIT DINTRE NESIMTITI, CEL MAI PERICULOS DINTRE PERICULOSI , CEL MAI DIKTATOR DINTRE DIKTATORI , CEL MAI NEPREGATIT DINTRE NEPREGATITI.SI CEL MAI SOMNOROS DINTRE SOMNOROSI.