Minuni, altele decit cele cu care suntem obisnuiti

Capitolul 2. Prezentarea la unitate.

Cand ajung si eu la Comisariat era 8 fara 10. In curte era inca pustiu. Toti venisera cu niste valize uriase. Unii de abia le mai duceau. Cred ca unele erau de 1m. Ca ma si miram : ` `Ce or fi carand aia atatea in valiza aia`` ? Altii cand m-au vazut cu `diplomatul` meu ii pufnea rasul. Unul chiar ma intreaba:
-Cu `valiza` asta vrei sa mergi in armata?
- Nu ! fac eu . Valiza mea a ramas in gara. Vine dupa...Astai asa... de dizain...
Pe unii poate i-am convins pe altii cred ca nu. Erau si din Galati foarte multi. Aveam sa-i cunosc pe multi dintre ei mai tarziu. Pe la 10 in sfarsit incepe sa ne bage inauntru, cu cate o serie . `ca la armata`. Cand intru si eu ma pune sa fac vizita medicala. Imi spune sa ma uit la un panou cu culori. Cand ma intreaba ce culoare e , Eu ii zic portocaliu.- la Rosu. Ei se uita la mine credeau ca glumesc. Dar apoi s-au convins si la alte teste. Au inceput sa discute nu stiu ce pe acolo , dupa care m-au poftit afara.
Am mai stat afara pana la 3 pm. Ma durea si picioarele. Si mi se facuse si foame. Ceilalti se asezasera pe valizele lor. Ce le pasa. Puteau sa stea pana maine. Dar eu pe diplomatul meu.... Pana la urma lasand toata rusinea la o parte, ma asez si eu cum pot si cu mare grija, nu de alta dar sa nu-l stric cumva. Aproape de ora 16 , se hotarasc in sfarsit sa ne adune. Apoi ne-a impartit pe sectoare. Un delegat gradat cu uniforma albastra de marina , ne insotea. Dupa care, am luat-o pe jos la gara. Nu era mult de mers pana acolo. Aveam un tren spre Constanta. Ne suim toata trupa care ne strigase , delegatul. In tren incepuse sa se incinga atmosfera. Sau apucat baietii de baut ,cantat si chiuit, ca se auzea pana la locomotiva. In compartimentul nostru eram sase insi. Unul din ei bause peste masura. Se imbatase prastie. Cazuse in intervalul dinte banci si nu se mai putea scula. Un teanc de bani , numai de o suta de cei albastrii, ii iesira din buzunar. Delegatul ii ia si ii da la un viitor soldat care era cu el. Cand se trezea sa-i dea inapoi. Ii mai fusese si rau pe deasupra. Delegatul se infurie si vazand ca eu nu gustatsem nici o picatura , imi da mie sa beau restul din sticla. L-am baut ce era sa fac `Ordinul era ordin`. Peste cateva ore ajungemla Medgidia. Acolo trebuia sa ne dam jos si sa schimbam trenul catre Tulcea. Cand ne-am dat jos se trezise si cel care bause. Acu se cauta de bani. Pana la urma a primit si banii inapoi, iar delegatul i-a facut morala. Mai stam noi si acolo, ca nu aveam legatura directa. Intr-un tarziu vine si trenul nostru . Un personal. Si asa am mers ca melcul pana dimineata. La ora 6 am ajuns si noi in Babadag. Aflasem orasul. La gara ne astepta o masina. Asa ca ne-am imbarcat iar, si am ajuns la poarta viitoarei noastre unitati.
Dupa ce intram pe poarta in curtea unitatii, ne baga pe toti intr-o sala mare. In fata era o masa mare la care stateau toti comandantii de plutoane , baterii , companii etc. Incepuse sa se faca trierea. Pe masura ce ne striga cate un comandant de la cate o` arma` se oferea sa ne i-a la dansii. Ii intreba pe fiecare ce meserie aveai in civilie. Multi sau orientat, sau o facusera din dorinta de a scapa de frecus? Pe cel din tren care se imbatase il facuse ajutor de doctor. Era chipurile felcer. Acorda ajutor ranitilor. Era la crucea rosie. Si multi au ocupat functii. Pe cativa inaintea mea ii luase la transmisiuni. Eu, cand imi vine randul, zic ca as vrea si eu acolo. Le zic ca cunosc alfabetul Morse. Dupa ce m-a testat comadantul de la ei, zice:`` nu-i de ajuns. Vroiam sa imi spui cu muzicalitate. Adica: ` ti,ti,ti... ta!` Un locotenent se ofera repede, auzind ca am si liceul:
- Dami-l mie !
-I-al face el repede. Si m-a luat.
Dupa mine au mai venit inca patru. Si asa aveam sa ma incadrez in plutonul A-A Adica anteriana. Cand am intrat pe poarta unitatii cativa soldati mai vechi exclama:
- Uite ne-a venit `bibanii`. Adica noi. Noi Curiosi :
- Cata armata facem 1an si patru luni? La care ei razand zic:
- Da ,1 an si patru anotimpuri. Adica la 2 ani. `Taci ca am nimerit bine` , faceam eu in sinea mea. Mai bine nici ca se putea.
Dupa ce s-a terminat trierea si repartizarea noastra, un comnadant de grupa de la diferite arme ne-a luat in primire. Eu inca nu eram sigur unde ma repatizase. Asa ca , atunci cand vine fruntasul si ma intreaba, nici nu stiam ce sa-i spun.
Dupa ce se dumireste si el , imi zice sa-l urmez. Si intram intr-un dormiotor de la etajul I. Eu eram primul in ziua aia venit. Fruntasul s-a prezentat. Il chema Anghel. Mi s-a parut de treaba la prima impresie. Dupa ce mi-a aratat patul in care aveam sa dorm, ma intreaba ce am in `diplomat`. Eu ii arat. Nu erau prea multe. Niste ciorapi batiste, ata, ac si o camasa de corp pe care nana a indesat-o acolo.
-Asta se confisca face el mai in gluma.
- Sa nu cumva sa incerci sa te imbraci cu ea. Nu ai voie sa te imbraci decat cu ce iti dam noi.
Ma intreaba de ce nu am valiza. Am ridicat din umeri. I-am spus ca nu stiam si nici nu aveam asa ceva. A inceput sa ma descoasa , de unde ce si cum. Dupa ce a aflat despre mine. Mi-a spus: Ei aici nu o sa mai fie ca acasa. Aici armata o sa-ti schimbe viata.
Profitand de cateva minute de ragaz , ma apuc sa le scriu la ai mei si in special lui nea Lavric. Il intreb care e adresa unitatii . Dupa ce o aflu imi cere sa citeasca si el scrisoarea.
-Nu iti face griji, ca oricum era cenzurata. Asa ca mai bine daca o citesc eu intai.
Unele lucruri nu i-au placut acolo in scrisoare. Si mi-a spus sa am grija ce scriu pe viitor. Dupa ce am refacut scrisoarea a citit-o din nou, apoi o ia zicand ca o duce el la soldatul cu corespondenta. Dupa cateva minute a sunat adunarea in curte. A mers si el. Ne chema la tuns. Dupa ce ne-a tuns chilug, ne-a trimis la baie. Dupa care am mers in alt loc und am primit tinuta si efective pana la piele. Cand m-a vazut Anghel al meu zice:
-Mai dar ce bine iti sta?
Il intreb:
-Chiar facem doi ani?
- Dar tu ce credeai ? Cand am auzit am simtit ca ma i-a cu furnicaturi.
Cand s-a terminat cu imbracatul vin la noi si inca patru soldati, care fusera cu noi in tren. Si asa incepe sa ne facem prezentarile. Ma uit pe geam si mai vad inca patru soldati care venisera inaintea noastra cu cateva zile. Fruntasul Anghel se ocupa de ei. Ii lasase sa se instruiasca singuri. Faceau la stanga si la dreapta tot timpul. Din cand in cand mai bateau si pas de defilare. Vazand ca ii urmaresc, fruntasul zice:
-Gata de maine si voi la treaba.
Mai tarziu veni si masa. Dupa masa intram iar in dormitor. Aveam sa observ ca in dormitorul nostru erau si alti soldati de la alta arma. Era bateria AG-9 Noi eram numai un pluton si ocupam cam un sfert din paturi. Intimp ce restul de paturi erau ocupate de ei. Acu sunt putini. Dar sunt multi in garda, imi explica fruntasul Anghel la intrebarile mele. Si de la noi sunt majoritatea in garda. Peste o saptamana vin toti. Pana atunci se complecteaza si toate efectivele imi explica el. In fine a venit si seara si o data cu ea si noaptea.

NEA PAPYLLON. DACA MATA NU CREZI CA TOT CE AM SCRIS EU ACOLO ESTE ADEVARAT ESTE TREABA MATALE. EU STIU CE AM SCRIS CA AM SCRIS CU SUFLETUL NU OBLIG PE NIMENI SA MA CREADA. DAR NU INSEAMNA CA TREBUIE SA FACI O PARALELA INTRE BIBLIE SI SCRIERILE MELE. . SPUI CA NU AVETI DOVADA ? DAR DOVEZILE DE CARE SPUNETI CA AU FOST SCRISE , CINE LE-A VERIFICAT? SI EU POT SA SCRIU CA AM FACUT MINUNI. SI PESTE SUTE SAU MII DE ANI CINEVA SA LE CREADA. SI SA IMPRASTIE ZVONUL CA ASA AR FI.. ATI DAT EXEMPLUL DE O MINUNE CU MAREA ROSIE. PUTETI SA-MI DEMONSTRATI STIINTIFIC , NU CU VORBE, CUM A REUSIT MOISE SA DESPARTA MAREA ROSIE IN DOUA. DE CE CONFUNDAM REALUL CU IREALUL. SAU LE PUNEM IMPREUNA? EU PANA NU VAD NU CRED.. ASTA CA SA FIE CLAR. AM CITIT SI AM URMARIT DESTULE MATERIALE IN CARE MINUNEA CU MOISE ERA ABORDATA IN TOATE FELURILE. AM URMARIT UN FILMULET INTR-O ZI CUM SPUNEA CITEZ: ` SI ACUM SE MAI VAD PE FUNDUL MARI URELE COPITELOR CAILOR CAND ACESTIA AU TRAVERSAT MAREA. `` ORI CUM VA PUTETI INCHIPUI CA AR FI REZISTAT NISTE URME DE COPITE IN NISIP ATATIA ANI. MISCAREA APEI AR FI STERS TOTUL.DACA NU MA CREDETI FACETI O EXPERIENTA IN ACEST SENS.. PUNETI INTR-UN ACVARIU PE FUNDUL LUI PE NISIP O PIESA OARECARE. APOI O LUATI. LA INCEPUT INTRADEVAR URMA PIESEI VA DAINUI O VREME. DAR DACA BAGATI MANA IN ACVARIU SAU AGITATI APA IN ACEA ZONA VETI VEDEA CA FORMA VA DISPARE CU TIMPUL. TOTDEAUNA. BISERICA A EXPLOATAT NESTINTA OAMENILOR SI AU FOLOSIT-O IN SCOPUL LOR. .SI ASTA PENTRU A CASTIGA NOI ADEPTI.. CAND O SA TERMIN TOATE CAPITOLELE DE LA ACEASTA VIITOARE CARTE, ATUNCI SA VAD CE PARERE O SA AVETI. VI SE PARE COPILARIA MEA RODUL IMAGINATIEI MELE? NU AS DORI CA SA TRECETI PRIN CE AM TRECUT EU. DE CE CRED IN MINE? PENTRU CA EU M-AM VINDECAT CREZAND IN PUTEREA MEA DE VINDECARE, CAND MI-A FOST RAU, SI AM FOST LA UN PAS DE MOARTE. DEGEABA INCERCATI SA MA CONVINGETI. DACA MA NASTEAM CU 200 SAU 500 DE ANI IN URMA , POATE ALFEL AR FI STAT LUCRURILE. DAR ACUM IN EPOCA `VITEZEI` NU POT SA MAI CRED ASEMENEA LUCRURI. SI CU ATAT MAI MULT SA MA CONVINGETI. EU AM SUFERIT PENTRU ASA ZISA `CREDINTA` PE CARE SI PARINTII MEI AU INCERCAT SA MI-O IMPUNA, CU FORTA, CU SAU FARA VOIA LOR. CE DOVADA VRETI? VRETI SA VA ARAT CA SI ACUM LA DEGETUL MIC DE LA PICIORUL DREPT AM SI ACUM O DEFORMATIE? O ASEMENEA SCENA PE CARE AM TRAIT-O NU SE POATE STERGE DIN MEMORIE. SINU SUNT SINGURELE MINUNI DE CARE NU SUNT DE ACORD, NU CA NU AR FI EXISTAT, CI PENTRU CA NU AU FUNDAMENT STIINTIFIC.. DACA STUDIAM BIBLIA MAI DE MULT SAU CAND ERAM MIC POATE M-AR FI CONVINS. CEVA ESTE ADEVARAT. DAR NU TOTUL. ASTA CA SA NU MAI DESPIC FIRUL IN PATRU SI SA POMENESC SI DE IISUS. A FOST SI EL UN NEINTELES LA VREMEA LUI. SI A INCERCAT CREZAND EL , CA ASA E BINE SAU CA ASTA AR FI FOST O SOLUTIE, SA ZICA SAU SA CREADA SI PE ALTII CA EL FACEA MINUNI. AR FI FOST UN BUN MAGICIAN AL VREMURILOR NOASTRE DE AZI.. SI ASTA CA TOATA LUMEA S-A LUT DUPA SCRIEREA LUI X SI Y. EU IN CARTEA MEA NU POMENESC DE NICI O MINUNE. MINUNILE MI LE-AM FACUT CU MANA MEA. DACA ATI STII SA VA CONTROLATI `SUFLETUL` ATI VEDEA CA AM DREPTATE. POATE NU REUSESC IN EXPRIMARILE MELE SA VA FAC SA INTELEGETI. DAR CINE VREA POATE. ACEA `FORTA ` DE LA STAR WARS NU ESTE O LEGENDA SAU UN NEADEVAR. CNAD AI INVATAT SA CUNOSTI ENERGIA SI SA STII SA O FOLOSESTI PENTRU SCOPURI NOBILE , DE ABIA ATUNCI VOM PASI PE UN DRUM NOBIL, PE CALEA CUNOASTERII DE SINE. CU RESPECT!

P.S DE CE TREBUIE CA NOI ROMANII SA DAM CREZARE LA ISTORIA POPORULUI EVREU? DE CE NU AM FOLOSIT ISTORIA TARII NOASTRE. DE CE AU REUSIT SA PROSTEASCA O LUME INTREAGA CU ABERATIILE DE ACOLO. AU FACUT CA BIBLIA SA FIE TRADUSA IN MII DE EXEMPLARE. OARE CINE S-A OCUPAT DE ASTA SI DE CE? CE NE INTERESEAZA PE NOI CE A FOST ATUNCI? EI SA-SI VADA DE RELIGIA SI ISTORIA LOR. NU SA NE-O IMPUNA NOUA, LA URMA URMEI. E CA SI CUM ISTORIA ANGLIEI SAU A ALTEI TARI AR TREBUI SA NE AFECTEZE SI TARA NOASTRA. CUM VA EXPLICATI ATUNCI TEROAREA PE CARE A FACUT-O INCHIZITIA IN ACEL VREMURI. SI AICI NU TOT DUMNEZEU ERA DE VINA? UNDE ESTE EL ? CE ESTE EL DE CE EL? CA AM FOST CREATI DE CINEVA SAU CA CHIAR SUNTEM IN ACEASTA CLIPA FIRUL DE NISIP DIN CORPUL, PE CARE VOI IL NUMITI DUMNEZEU. NUMAI CINE NU TRECE PRINTR-O EXPERIENTA CATASTROFALA , NU POATE CREDE SI PE ALTUL. CA E DE STIUT: TOTDEAUNA BOGATUL NU-L VA CREDE PE SARAC SI SATULUI PE FLAMAND. ASTA A FOST SI V-A FI CAT O MAI FI PAMANTUL. SAU CAT NE- MAI RABDA PAMANTUL. CA ORCE INCEPUT ARE SI UN SFARSIT...

Capitolul 3. INSTRUCTIA


A doua zi la ora 5 a sunat goarna. Cativa noi recruti, au sarit in picioare. Altii nestiind ce e asta , mai leneveau inca in pat.
-Gata! Desteptarea ! tipa fruntasul Anghel. Nu mai sunteti la mamica acasa. Hai scularea! S-o credeti voi ca asta-i percutare...
Un alt soldat de anul doi de la bateria AG-9 zice:
-Bibanii se mai cred si acu acasa. Dar nici el nu se grabea sa se dea jos din pat.
-Hai si tu ce daca esti anul 2! Hai jos din pat, face Anghel.
- Ce vrei ? Sunt obosit de atata armata....
Ne apucam noi cei cinci cu mine si incepem sa ne imbracam.
-Mai repede , mai repede, face Anghel. Aveti 1 minut sa va imbracati. Va echipati numai pana la bustul gol. Mergem afara la inviorare.
-Domnu fruntas, nu se poate fara, comenteaza, cel de anul 2.
In sfarsit reusi si el sa se dea jos din pat. Mai erau cativa de anul 2 la baterie. Eram atunci cam 12 oameni in total si cu fruntasul 13. Opt la noi si patru la ei. Pentru ca ceilalti erau in garda

-Dupa mine afara fuga,... Mars! Tipa in continuare fruntasul. L-am urmat toti pe fruntas. Cand am iesit afara deja se adunasera o multime de soldati si de la alte subunitati. A inceput sa ne alerge cateva ture de platou. Dupa care a urmat inevitabila miscare a bratelor si alte exercitii. Pe parcurs aveau sa se faca mai complicate. Dupa ce terminam, dupa 10 minute, intram iar in unitate.
-La spalator ! Aveti 5 minute pentru ca sa va spalati! , face iar Anghel. Cand ajungem sus, vis-a- vis de dormitorul nostru era o spalatorie. Am intrat cu sfiala in ea. In timp ce ne spalam se opri apa. Pe unii i-a prins cu sapun pe fata.
- Asa va trebuie daca nu percutati, face Anghel.
Aveam sa aflu pe parcurs ca unitatea avea probleme in aprovizionarea cu apa.
Ei de abia acu era sa se schimbe viata mea. Am fost repartizat la `Infanteria Marina � Babadag. La 2 ani . Cei de anul 2 radeau de noi. Ziceau ca : `o sa faceti un an ,si 4 anotimpur`i. Cred ca mi-ar trebui 100 de capitole ca sa descriu viata care am avut-o acolo. O sa ma multumesc cu mai putin , adica mai pe scurt.
Dupa spalare am intrat iar in dormitor.
-Dupa ce va imbracati va faceti paturile. Azi in ce zi suntem in 20 ...ei intoarceti salteaua cu nr 2 in sus. Maine o sa fie cu 1. O zi cu sot , o zi fara sot. Eu cateodata mai uitam in mod intentionat sa mai intorc salteaua. Cateodata mai mergea. Alte ori ma prindea. A doua zi nu o mai intorceam ca era pe ziua respectiva. Scapam mai repede.
- Intindeti bine cerceafurile sub saltea in asa fel ca daca dai drumul la un ban acesta se sara in sus, ne explica, fruntasul. Vazand ca eu ma moscaiam la facutul patului, Anghel vine la mine si zice:
- Azi iti arat cum se face patul , dar de maine te descurci singur. Zicand aceasta, se oferi sa-mi faca el patul. Un soldat de anul doi de la baterie face :
- Ia uite, de cand fruntasul face patul bibanului...
- Nu mai azi ca de maine... riposteaza Anghel.
- In loc sa-i pui sa-ti faca tie patul, nu se lasa acela.
Aveam sa vad pe parcurs ca acel soldat avea sa�mi bage strambe si mie si la alti cativa de la noi. Cand ramanea singur in dormitor cu noi, facea el instructie cu noi separat. Asta daca nu era nici un gradat prin preajma. In fine dupa ce terminam paturile, asezam si patura impaturita deasupra. Dupa care, fruntasul alege doi soldati de la noi si iese cu ei sa ia vesela. Un lighean de aluminiu, in care se punea mancarea, un polonic , farfurii adanci sau intinse, doua trei cani ,toate de inox. Precum si furculite sau linguri, dupa caz.. Ei il numeau ` oval` acel lighean. Si de cate ori te prindeai ca nu `percutai` la timp , spuneau ca ai cazut in `oval`- adica in abatere. Dupa care stergea podeaua cu tine. Aveam sa fac si eu in curand aceste servicii. Dupa aceea coboram la masa. Masa noastra era in aceeasi incapere cu a celor de la AG-9 . Salile de mese erau despartite de pereti. Se trecea din una in alta. Pana la noi trebuia sa trec prin trei sali. Mancarea de dimineata consta din ceai, si un fel de mancare scazuta. Cateodata mai varia cu branza si salam, sau gem si unt . Dupa ce mancam urma comanda:
-Drepti! Afara fuga , mars!
Iar noi trebuia sa ne ridicam repede, si sa o zbugim afara cu cea mai mare viteza. Ca spuneau cei de anul doi:
- Nu trebuie sa va ajunga acceleratul din urma.
Dupa care complecata:
- In dormitor ...Adunarea!
Noi ne buluceam sa iesim cat mai repede. Ne loveam unii de altii. Trebuia sa ai grija ca nu cumva in traiectoria ta, sa se interpuna un soldat de anul 2, ca jar mancai. Daca nu era gradatul tau prin preajma sa te apere, ala erai. Si noi incercam sa evitam pe cat de mult posibil, asemenea scene. Multi din ei cadeau `in plasa` soldatului de anul 2 care ii facea o deosebita placere sa mature cu tine pe jos. Si asta pana te mai aparau altii :
- lasa-l mai ciobane...Cand ajungeam in dormitor `teferi` fara ca sa nu sa se `rataceasca ` nici unul , fruntasul ne numara dupa care spunea:
- Mai aveti 10 minute sa va barbieriti, si sa va aranjati tinuta, sa va faceti bocancii, daca nu i-ati facut aseara, dupa care afara la inspectie.
-Asa cum v-am spus si ieri, de azi trecem la instructie. Asa ca cu toti: Afara ...Fuga !......Mars! Astea erau cele mai dese comenzi. Si aveam sa ne obisnuim cu ele din plin.
Cand ajungeam afara ne aliniam pe o zona a platoului , ca fiind a noastra. Fiecare arma isi avea locul lui bine stabilit din stramosi. Langa noi , ca de obicei era si bateria AG-9. Erau condusi si ei atunci , de un fruntas. Uitandu-ma la ei vad si cateva chipuri cunoscute de la mine din oras. Unul chiar fusese coleg de generala. Il chema Serghie.
-Va aliniati, pe doua randuri! face fruntasul.
Ca eram mai putini in prima faza. Mai erau de venit pana la 20.
Dupa care urma inspectia . Acum o facea fruntasul. Mereu avea de obiectat la noi. Nu gasise nici unul corect. La unul avea un nasture lipsa , la altul de abia mai statea. Atunci fruntasul il rupe si il baga in buzunarul de la tunica.
-Asta asa, ca sa nu-l pierzi. Si sa fereasca sfantul sa nu-l gasesc maine cusut , ca apa te ia.
La unii nu i-a placut, cum aratau bocancii. Unul nu era incheiat la copca. Altul la un nasture. Si mereu gasea cate ceva. Aveam sa constat mai tarziu, ca si chiar daca nu era nimic de gasit , mereu se gasea cate ceva de gasit. Dupa ce ne inspecteaza, face nemultumit:
-Azi va iert ca e prima zi dar de maine ...
-Ati inteles!
Iar noi:
-Am inteles ! sa traiti!.
Asa ne invatase sa procedam. Avea sa ne spuna multe lucruri interesante si nu numai el. Ne-a spus care sunt regulile de baza in armata, privind prioritatea ordinelor si superiorii. Dupa care a inceput sa ne arate si sa ne explice cum avea sa se desfasoare instructia. Am inceput cu miscarile simple la dreapta , la stanga si la stanga imprejur. Pentru ca sa ne incurce mai inventasera si o alta comanda: `la dreapta imprejur`. Dar aceasta comanda nu exista teoretic. Era menita ca sa ne incurce, si sa ne faca sa gresim cat mai des cu putinta. Asta era si menirea ei. Incepem noi cu miscarile. El comanda si noi executam. Apoi noi comandam , si tot noi executam.
Cei patru de ieri, pe care ii vazusem pe geam, aveau experienta. Ei sosira cu doua zile inaintea noastra.
-Acum facem pregatire pe platou. Dar dupa o saptamana, ne mutam afara, pe campul din apropierea unitatii, face Anghel.

Primele zile si saptamani au decurs normal ca la orce instructie. Si nu stiu de ce? Dar, toate oalele incepura sa se sparga in capul meu. Pentru ca acolo se aplica deviza ``unul pentru toti , si toti pentru unul`, - la mine se aplica mai des partea de la urma. Si asta ca frecvent greseam. Nu eram atent la comenzi sau confundam mereu stanga cu dreapta. La asta se mai adugau si greselile celui din fata facandu-ma si pe mine sa gresesc. Asta a fost la inceput. Mai erau si altii, nu eram singurul. Intre timp ni se marise efectivul. Si apoi se si complectase. Aveam sa mai vad ca avem inca doi din judet de la noi si chiar din oras. Mai erau si altii da acestia erau imprastiati pe la alte arme. Sosira si ceilalti soldati si gradati din garda. Locul lor le-a fost luat, de cei de la Compania I-a.. Dupa care se schimba periodic lasand loc la alta arma.
Pe mine ma fugarea cel mai tare, si o data cu mine si pe ceilalti. Motiv de comentarii. Pentru ca unii mai comentau la adresa mea. Pe unii ii auzeau gradatii si ii pedepseau dublu. Ii fugarea pentru mine, ca nu eram atent la instructie. Asa aveam sa fac cunostinta cu noii gradati: fruntasul Traila si caporalul Bajenaru.
Acestia doi aveau sa aibe, o `simpatie` deosebita pentru mine. Incepusem sa fiu gazda batailor de la ei. Bajenaru era si comandantul plutonului. Si era si comandantul grupei noastre, din care faceam si eu parte. In grupa mea era si un soldat de anul 2.-Tugneanu. In celelalte grupe mai erau cate 2. Dar asta nu era nimic , pe langa `instructia` pe care aveam sa o facem mai tarziu
-Ei, acum vi se pare greu aceste miscari ! dar mai tarziu cand o sa mancati `armata pe paine`. O sa vreti sa mai faceti ce faceti acum. Asta e un mizilic.
Intr-o zi la raportul de , vine pentru prima data si locotenentul Bucur. Uitandu-ma la el il asemanam cu un ofiter neamt . Asa de bine semana cu unul din cei vazuti de mine pe la fime. Si la bateria AG-9 aveau unul asemanator. Era , inalt, blond si cu ochii albastri. El ma alesese pe mine la pluton.
Dupa ce ne-a studiat tinuta, a inceput sa ne intrebe pe cate unul, de una sau de alta. Ce studii, ce faceam in civilie, si multe altele. Dupa care ne-a repartizat la diferite functii de la mitraliera anteriana. Fiecare mitraliera avea patru sevanti. Doi stateau in fata unul din ei fiind ochitor, si celalalt tragator. Iar in spate mai erau doi incarcatori stanga si dreapta. Pe mine ma puse incarcator dreapta. Nimerisem mai bine. Asta aveam sa constat mai tarziu. Locotenetul ne atrase atentia ca vrea disciplina de fier. Nu permitea abateri. Iar tinuta noastra trebuia sa fie impecabila , daca nu voiam `sa ne atace inamicul``. Binenteles ca nu stiam atunci despre ce inamic era vorba. Aveam sa aflu mai tarziu.
Pentru ca se apropia ziua juramantului toti insistau si cu pasul de defilare. La mine asta era un chin. Mereuo incasam, pentru ca nu le placea cat de sus ridicam piciorul. Si pe deasupra mai aveam si piciorul plat , fapt ce fusese trecut cu vederea de cei din comisie, la recrutare. In fine vine si ziua depunerii juramantului. Ne-am adunat dimineata cu totii pe platou. Erau prezenti Colonelul , care era comnadantul unitatii. Il Chema Zugravu. Alaturi de el erau toti comandantii de stat major. Langa noi erau pe langa gradati, si loctuitorii sau comandantii de plutoane sau bateri, respectiv companii.
Incepem noi defilarea. Cand trecem si noi prin fata lor, colonelul ma remarca si imi atrage atentia:
- Sus ! Sus mai sus piciorul, Soldat.! Motiv ca atat Bajenaru cat si `lentul sa se uite urat la mine. Incercam eu din rasputeri sa ridic cat mai sus piciorul, dar era peste poate. Dar el nu voia sa ma asculte. Ma atentioneaza si gradatii. Mai ales Bajenaru, care imi promite la ureche ca daca nu iese bine din cauza mea, o sa am treaba la noapte. Incerc sa nu-i dezamagesc. Dupa asta urmeaza festivitatea propiuzisa.
Atunci am depus juramantul. Bine ca nu va spusei, ca inainte de asta, in fiecare seara, gradatii nostri ne puse sa invatam juramantul. Si aveau ei grija ca sa-l invatam repede si bine. Era unul la noi Sava, care a priceput mai greu. Si inca vreo doi. Eu l-am invata repede, spre incantarea lui Bajenaru si a lui Traila.
Bajenaru era totusi cumsecade , cand voia. Dar era vai , daca greseai cu ceva la instructie. Te facea ca un porc. La fel era si Traila. Pe langa instructie te mai si batea . Iti cara la pumni... Nici Bajenaru nu era mai departe de el. Asta era si mai periculos la bataie. Eram sa-i cunosc , mai tarziu zelul lor. Anghel , Nu! El era numai cu instructia. El te foia de iti iesea limba de un cot, dar nu te batea. Si cu toate astea el avea sa fie ultimul care avea sa fie avansat la caporal si mai tarziu sergent. In timp ce la Bajenaru sau Traila, lucrurile au mers mai repede. Ei erau si mai zelosi. Seara in dormitor se faceau echipari si deeichipari la chibrit.
Un gradat de la noi sau de la ei , aprindea un chibrit pe care il ridica cu flacara in sus. In acest timp trebuia sa te dezbraci rapid inainte de a ajunge flacara la degetul celui in cauza. Daca ramanea vreunul, se repeta comanda pana iesea bine. Sau mai bine zis, mai bine. Dupa care se relua operatia inversa. Adica dezechiparea. In timpul dezechiparii mai sareau si unii nasturi care apoi aveai grija sa-i cauti la urma de pe jos, pe sub paturi. Trebuia sa ii si cosi pana dimineata, ca altfel ne ataca inamicul. Asa spunea lentul nostru , Bucur.
- Dac vreti sa aveti armata usoara faceti cum va spun eu, ca altfel `ne ataca inamicul` . Si avea inamicul asta o pofta nebuna sa ne tot atace mereu. Ne pusese gand rau.

Azi am facut placinta cu mere. Nu mi-ai spus Ingrid, daca tia iesit tortul dupa reteta mea?

De la: PIGY, la data 2011-02-25 12:56:15
Capitolul 3. INSTRUCTIA


A doua zi la ora 5 a sunat goarna. Cativa noi recruti, au sarit in picioare. Altii nestiind ce e asta , mai leneveau inca in pat.
-Gata! Desteptarea ! tipa fruntasul Anghel. Nu mai sunteti la mamica acasa. Hai scularea! S-o credeti voi ca asta-i percutare...
Un alt soldat de anul doi de la bateria AG-9 zice:
-Bibanii se mai cred si acu acasa. Dar nici el nu se grabea sa se dea jos din pat.
-Hai si tu ce daca esti anul 2! Hai jos din pat, face Anghel.
- Ce vrei ? Sunt obosit de atata armata....
Ne apucam noi cei cinci cu mine si incepem sa ne imbracam.
-Mai repede , mai repede, face Anghel. Aveti 1 minut sa va imbracati. Va echipati numai pana la bustul gol. Mergem afara la inviorare.
-Domnu fruntas, nu se poate fara, comenteaza, cel de anul 2.
In sfarsit reusi si el sa se dea jos din pat. Mai erau cativa de anul 2 la baterie. Eram atunci cam 12 oameni in total si cu fruntasul 13. Opt la noi si patru la ei. Pentru ca ceilalti erau in garda

-Dupa mine afara fuga,... Mars! Tipa in continuare fruntasul. L-am urmat toti pe fruntas. Cand am iesit afara deja se adunasera o multime de soldati si de la alte subunitati. A inceput sa ne alerge cateva ture de platou. Dupa care a urmat inevitabila miscare a bratelor si alte exercitii. Pe parcurs aveau sa se faca mai complicate. Dupa ce terminam, dupa 10 minute, intram iar in unitate.
-La spalator ! Aveti 5 minute pentru ca sa va spalati! , face iar Anghel. Cand ajungem sus, vis-a- vis de dormitorul nostru era o spalatorie. Am intrat cu sfiala in ea. In timp ce ne spalam se opri apa. Pe unii i-a prins cu sapun pe fata.
- Asa va trebuie daca nu percutati, face Anghel.
Aveam sa aflu pe parcurs ca unitatea avea probleme in aprovizionarea cu apa.
Ei de abia acu era sa se schimbe viata mea. Am fost repartizat la `Infanteria Marina � Babadag. La 2 ani . Cei de anul 2 radeau de noi. Ziceau ca : `o sa faceti un an ,si 4 anotimpur`i. Cred ca mi-ar trebui 100 de capitole ca sa descriu viata care am avut-o acolo. O sa ma multumesc cu mai putin , adica mai pe scurt.
Dupa spalare am intrat iar in dormitor.
-Dupa ce va imbracati va faceti paturile. Azi in ce zi suntem in 20 ...ei intoarceti salteaua cu nr 2 in sus. Maine o sa fie cu 1. O zi cu sot , o zi fara sot. Eu cateodata mai uitam in mod intentionat sa mai intorc salteaua. Cateodata mai mergea. Alte ori ma prindea. A doua zi nu o mai intorceam ca era pe ziua respectiva. Scapam mai repede.
- Intindeti bine cerceafurile sub saltea in asa fel ca daca dai drumul la un ban acesta se sara in sus, ne explica, fruntasul. Vazand ca eu ma moscaiam la facutul patului, Anghel vine la mine si zice:
- Azi iti arat cum se face patul , dar de maine te descurci singur. Zicand aceasta, se oferi sa-mi faca el patul. Un soldat de anul doi de la baterie face :
- Ia uite, de cand fruntasul face patul bibanului...
- Nu mai azi ca de maine... riposteaza Anghel.
- In loc sa-i pui sa-ti faca tie patul, nu se lasa acela.
Aveam sa vad pe parcurs ca acel soldat avea sa�mi bage strambe si mie si la alti cativa de la noi. Cand ramanea singur in dormitor cu noi, facea el instructie cu noi separat. Asta daca nu era nici un gradat prin preajma. In fine dupa ce terminam paturile, asezam si patura impaturita deasupra. Dupa care, fruntasul alege doi soldati de la noi si iese cu ei sa ia vesela. Un lighean de aluminiu, in care se punea mancarea, un polonic , farfurii adanci sau intinse, doua trei cani ,toate de inox. Precum si furculite sau linguri, dupa caz.. Ei il numeau ` oval` acel lighean. Si de cate ori te prindeai ca nu `percutai` la timp , spuneau ca ai cazut in `oval`- adica in abatere. Dupa care stergea podeaua cu tine. Aveam sa fac si eu in curand aceste servicii. Dupa aceea coboram la masa. Masa noastra era in aceeasi incapere cu a celor de la AG-9 . Salile de mese erau despartite de pereti. Se trecea din una in alta. Pana la noi trebuia sa trec prin trei sali. Mancarea de dimineata consta din ceai, si un fel de mancare scazuta. Cateodata mai varia cu branza si salam, sau gem si unt . Dupa ce mancam urma comanda:
-Drepti! Afara fuga , mars!
Iar noi trebuia sa ne ridicam repede, si sa o zbugim afara cu cea mai mare viteza. Ca spuneau cei de anul doi:
- Nu trebuie sa va ajunga acceleratul din urma.
Dupa care complecata:
- In dormitor ...Adunarea!
Noi ne buluceam sa iesim cat mai repede. Ne loveam unii de altii. Trebuia sa ai grija ca nu cumva in traiectoria ta, sa se interpuna un soldat de anul 2, ca jar mancai. Daca nu era gradatul tau prin preajma sa te apere, ala erai. Si noi incercam sa evitam pe cat de mult posibil, asemenea scene. Multi din ei cadeau `in plasa` soldatului de anul 2 care ii facea o deosebita placere sa mature cu tine pe jos. Si asta pana te mai aparau altii :
- lasa-l mai ciobane...Cand ajungeam in dormitor `teferi` fara ca sa nu sa se `rataceasca ` nici unul , fruntasul ne numara dupa care spunea:
- Mai aveti 10 minute sa va barbieriti, si sa va aranjati tinuta, sa va faceti bocancii, daca nu i-ati facut aseara, dupa care afara la inspectie.
-Asa cum v-am spus si ieri, de azi trecem la instructie. Asa ca cu toti: Afara ...Fuga !......Mars! Astea erau cele mai dese comenzi. Si aveam sa ne obisnuim cu ele din plin.
Cand ajungeam afara ne aliniam pe o zona a platoului , ca fiind a noastra. Fiecare arma isi avea locul lui bine stabilit din stramosi. Langa noi , ca de obicei era si bateria AG-9. Erau condusi si ei atunci , de un fruntas. Uitandu-ma la ei vad si cateva chipuri cunoscute de la mine din oras. Unul chiar fusese coleg de generala. Il chema Serghie.
-Va aliniati, pe doua randuri! face fruntasul.
Ca eram mai putini in prima faza. Mai erau de venit pana la 20.
Dupa care urma inspectia . Acum o facea fruntasul. Mereu avea de obiectat la noi. Nu gasise nici unul corect. La unul avea un nasture lipsa , la altul de abia mai statea. Atunci fruntasul il rupe si il baga in buzunarul de la tunica.
-Asta asa, ca sa nu-l pierzi. Si sa fereasca sfantul sa nu-l gasesc maine cusut , ca apa te ia.
La unii nu i-a placut, cum aratau bocancii. Unul nu era incheiat la copca. Altul la un nasture. Si mereu gasea cate ceva. Aveam sa constat mai tarziu, ca si chiar daca nu era nimic de gasit , mereu se gasea cate ceva de gasit. Dupa ce ne inspecteaza, face nemultumit:
-Azi va iert ca e prima zi dar de maine ...
-Ati inteles!
Iar noi:
-Am inteles ! sa traiti!.
Asa ne invatase sa procedam. Avea sa ne spuna multe lucruri interesante si nu numai el. Ne-a spus care sunt regulile de baza in armata, privind prioritatea ordinelor si superiorii. Dupa care a inceput sa ne arate si sa ne explice cum avea sa se desfasoare instructia. Am inceput cu miscarile simple la dreapta , la stanga si la stanga imprejur. Pentru ca sa ne incurce mai inventasera si o alta comanda: `la dreapta imprejur`. Dar aceasta comanda nu exista teoretic. Era menita ca sa ne incurce, si sa ne faca sa gresim cat mai des cu putinta. Asta era si menirea ei. Incepem noi cu miscarile. El comanda si noi executam. Apoi noi comandam , si tot noi executam.
Cei patru de ieri, pe care ii vazusem pe geam, aveau experienta. Ei sosira cu doua zile inaintea noastra.
-Acum facem pregatire pe platou. Dar dupa o saptamana, ne mutam afara, pe campul din apropierea unitatii, face Anghel.

Primele zile si saptamani au decurs normal ca la orce instructie. Si nu stiu de ce? Dar, toate oalele incepura sa se sparga in capul meu. Pentru ca acolo se aplica deviza ``unul pentru toti , si toti pentru unul`, - la mine se aplica mai des partea de la urma. Si asta ca frecvent greseam. Nu eram atent la comenzi sau confundam mereu stanga cu dreapta. La asta se mai adugau si greselile celui din fata facandu-ma si pe mine sa gresesc. Asta a fost la inceput. Mai erau si altii, nu eram singurul. Intre timp ni se marise efectivul. Si apoi se si complectase. Aveam sa mai vad ca avem inca doi din judet de la noi si chiar din oras. Mai erau si altii da acestia erau imprastiati pe la alte arme. Sosira si ceilalti soldati si gradati din garda. Locul lor le-a fost luat, de cei de la Compania I-a.. Dupa care se schimba periodic lasand loc la alta arma.
Pe mine ma fugarea cel mai tare, si o data cu mine si pe ceilalti. Motiv de comentarii. Pentru ca unii mai comentau la adresa mea. Pe unii ii auzeau gradatii si ii pedepseau dublu. Ii fugarea pentru mine, ca nu eram atent la instructie. Asa aveam sa fac cunostinta cu noii gradati: fruntasul Traila si caporalul Bajenaru.
Acestia doi aveau sa aibe, o `simpatie` deosebita pentru mine. Incepusem sa fiu gazda batailor de la ei. Bajenaru era si comandantul plutonului. Si era si comandantul grupei noastre, din care faceam si eu parte. In grupa mea era si un soldat de anul 2.-Tugneanu. In celelalte grupe mai erau cate 2. Dar asta nu era nimic , pe langa `instructia` pe care aveam sa o facem mai tarziu
-Ei, acum vi se pare greu aceste miscari ! dar mai tarziu cand o sa mancati `armata pe paine`. O sa vreti sa mai faceti ce faceti acum. Asta e un mizilic.
Intr-o zi la raportul de , vine pentru prima data si locotenentul Bucur. Uitandu-ma la el il asemanam cu un ofiter neamt . Asa de bine semana cu unul din cei vazuti de mine pe la fime. Si la bateria AG-9 aveau unul asemanator. Era , inalt, blond si cu ochii albastri. El ma alesese pe mine la pluton.
Dupa ce ne-a studiat tinuta, a inceput sa ne intrebe pe cate unul, de una sau de alta. Ce studii, ce faceam in civilie, si multe altele. Dupa care ne-a repartizat la diferite functii de la mitraliera anteriana. Fiecare mitraliera avea patru sevanti. Doi stateau in fata unul din ei fiind ochitor, si celalalt tragator. Iar in spate mai erau doi incarcatori stanga si dreapta. Pe mine ma puse incarcator dreapta. Nimerisem mai bine. Asta aveam sa constat mai tarziu. Locotenetul ne atrase atentia ca vrea disciplina de fier. Nu permitea abateri. Iar tinuta noastra trebuia sa fie impecabila , daca nu voiam `sa ne atace inamicul``. Binenteles ca nu stiam atunci despre ce inamic era vorba. Aveam sa aflu mai tarziu.
Pentru ca se apropia ziua juramantului toti insistau si cu pasul de defilare. La mine asta era un chin. Mereuo incasam, pentru ca nu le placea cat de sus ridicam piciorul. Si pe deasupra mai aveam si piciorul plat , fapt ce fusese trecut cu vederea de cei din comisie, la recrutare. In fine vine si ziua depunerii juramantului. Ne-am adunat dimineata cu totii pe platou. Erau prezenti Colonelul , care era comnadantul unitatii. Il Chema Zugravu. Alaturi de el erau toti comandantii de stat major. Langa noi erau pe langa gradati, si loctuitorii sau comandantii de plutoane sau bateri, respectiv companii.
Incepem noi defilarea. Cand trecem si noi prin fata lor, colonelul ma remarca si imi atrage atentia:
- Sus ! Sus mai sus piciorul, Soldat.! Motiv ca atat Bajenaru cat si `lentul sa se uite urat la mine. Incercam eu din rasputeri sa ridic cat mai sus piciorul, dar era peste poate. Dar el nu voia sa ma asculte. Ma atentioneaza si gradatii. Mai ales Bajenaru, care imi promite la ureche ca daca nu iese bine din cauza mea, o sa am treaba la noapte. Incerc sa nu-i dezamagesc. Dupa asta urmeaza festivitatea propiuzisa.
Atunci am depus juramantul. Bine ca nu va spusei, ca inainte de asta, in fiecare seara, gradatii nostri ne puse sa invatam juramantul. Si aveau ei grija ca sa-l invatam repede si bine. Era unul la noi Sava, care a priceput mai greu. Si inca vreo doi. Eu l-am invata repede, spre incantarea lui Bajenaru si a lui Traila.
Bajenaru era totusi cumsecade , cand voia. Dar era vai , daca greseai cu ceva la instructie. Te facea ca un porc. La fel era si Traila. Pe langa instructie te mai si batea . Iti cara la pumni... Nici Bajenaru nu era mai departe de el. Asta era si mai periculos la bataie. Eram sa-i cunosc , mai tarziu zelul lor. Anghel , Nu! El era numai cu instructia. El te foia de iti iesea limba de un cot, dar nu te batea. Si cu toate astea el avea sa fie ultimul care avea sa fie avansat la caporal si mai tarziu sergent. In timp ce la Bajenaru sau Traila, lucrurile au mers mai repede. Ei erau si mai zelosi. Seara in dormitor se faceau echipari si deeichipari la chibrit.
Un gradat de la noi sau de la ei , aprindea un chibrit pe care il ridica cu flacara in sus. In acest timp trebuia sa te dezbraci rapid inainte de a ajunge flacara la degetul celui in cauza. Daca ramanea vreunul, se repeta comanda pana iesea bine. Sau mai bine zis, mai bine. Dupa care se relua operatia inversa. Adica dezechiparea. In timpul dezechiparii mai sareau si unii nasturi care apoi aveai grija sa-i cauti la urma de pe jos, pe sub paturi. Trebuia sa ii si cosi pana dimineata, ca altfel ne ataca inamicul. Asa spunea lentul nostru , Bucur.
- Dac vreti sa aveti armata usoara faceti cum va spun eu, ca altfel `ne ataca inamicul` . Si avea inamicul asta o pofta nebuna sa ne tot atace mereu. Ne pusese gand rau.

Nea marine ,o zi buna,tine-o tot asa!dar spune , cate bete de chibrit ai consumat pana ai reusit sa te dezechipezi in timpul impus de flacara de la chibrit?

Ei si tu.... Nu spun ca e Becker...Sa stii ca eram pe timpuri foarte iute. problema nu se punea la chibrituri ci la culcaturi...

Capitolul 4


Dupa ce s-a terminat perioada de instructiei a venit perioada propriuzisa de `armata . Acum ne mutaseram cu instructia pe dealurile din zona, a Dobrogei. Mai precis pe dealul Molda. Aveam sa cunoastem si alte dealuri mai tarziu. Eram la mitralierele antierene. Erau niste piese cu doua tevi. Aceste trageau dupa avioane dar si in tinte terestre. Aveam cate trei piese. Cei de anul doi le ziceau : `dacii`.
Cantareau cat o dacie. Avea cam 700 kg.. Dimineata trebuia sa le scoatem de la locul lor, cate una sau doua. Erau zile cand scoteam pe toate trei. Cum ieseam la inviorare, Bajenaru ne ducea in fuga la ele, dupa care ne inhamam la cate una sau doua dupa caz. Apoi le aduceam pe platou, pe locul nostru, si pregatindu-le de plecare. Punea cate un planton la ele si restul ne urmam programul, pana la raportul de dimineata si inspectie. Trebuia sa facem fata inamicului. Nu?
In fiecare dimineata ne fugarea `lentul pe dealurile din preajma sau prin aratura, cand ne ataca inamicul, indiferent ca era vara sau iarna frig sau ploie. Pana nu ne facea ca porcii nu se lasau. A doua zi trebuia sa vii cu tinuta ca si noua. Era vai de tine , dar si de ceilalti. La inceput ne alerga si cu masca pe figura,- cica inamicul dadea cu gaze. Asta era cea mai nefericita problema a mea.
Dupa cateva sute de metri incepeam sa respir greu, parca nu mai aveam aer, si se mai aburea si vizoarele. Era vai de ala care incerca sa-si scoata masca. Eu din cand in cand mai bagam cate un deget si stergeam geamul de la vizor. Se aburea mereu si nu mai vedeam pe unde merg. Ma impiedicam mereu de cei din fata mea. Motiv la Bajenaruu ca sa ma ` corecteze si la propiu si la figurat. Si la toate neplacerile mele se mai adaugau si comenzile,` lentului, care facea mai aspra soarta mea. Mereu eram ultimul. Mai ales cand ne incarca cu tot efectivul pe noi.
Eu nu aveam rezistenta fizica. Oboseam mereu si repede. Cand ieseam cu mitralierele la camp, cei doi din fata inhamati trageau si noi din spate, rezemati de cutiile de cartuse ne faceam ca impingem. Mai ales eu. Acu era mai bine ca ma trageau cei din fata. Picioarele mele mergeau singure. Eu nu le spuneam nimic, si ele isi vedeau de treaba. Din cand in cand ma mai a`juta` si Bajenarul care ma ducea mai mult pe sus. Era un zdrahon mare. El era din Tulcea. Dar copilarise prin imprejurimi. Era oier. Sau mai bine zis cioban. Si mai ales si la figurat. Si in special numai cu mine. Avea o deosebita placere de mine. Pe mine ma incarca cu toate panourile si sacii cu grenadele, la care se mai adaugau masca si port cartusele si arma. Era un Kalasnicov. Sau Ak-47. Provenienta ruseasca. Cu aceasta arma aveam sa fac armata, si sa trag, FB. Erau si zile mai fericite cand , inamicul mai obosea , sau nu mai avea chef sa ne atace. Dar asta era foarte rar.
Dupa desteptare, programul era acelasi , monoton si presarat ici colo cu cate un eveniment. Se zvonea ca o sa fie alarma. Se astepta din zi in zi . Mai bine zis din noapte in noapte. Gradatii si cei de anul 2, ne stresau cu alarmele false in fiecare noapte. Eu eram obosit si nu ma mai lasau nici sa dorm. Inainte de culcare ori Bajenaru ori Traila isi faceau `veacul` cu mine in fiecare seara, punandu-ma chipurile, sa fac `conditie fizica`. Ma punea sa fac flotari langa patul lui. Faceam cate voia el , pana se satura si apoi ma lasa sa plec. Cand ajungeam la patul meu ma lua acu Bejenaru. Nici nu mai imi spunea ce sa fac ,ci numai gesticula cu mana, ridicand-o si coborand-o. La inceput nu stiam lectia. Si atunci se scula nervos din pat si iar tabara pe mine. Gradatii si cei de anul doi, dormeau la parter. Noi , la etaj.
Eu dormeam deasupra lui Bejenaru. Cand nu-i convenea ceva matura pe jos cu mine. Nu stiu de ce dar cand ma vedea i se punea pata. Daca era seara cand scapam de Bajenaru, ma lua Traila la imprejur. Si invers. Nu eram singurul mai aveam cativa colegi de suferinta, care participau si ei la ritual. Cand ieseam pe hol si ma intalneam cu Traila sau bejenaru, aveau pretentia sa-i salut. De multe ori ma faceam ca nu-i observ. Si atunci ma oprea si ma punea sa salut un tablou de pe hol.
In ultimul pat langa mine dormea, un soldat de anul 2 care era sofer la noi. El era mai inimos cu mine si incerca sa ma mai scape de pedepsele celor doi, vazand cat sufar. Apoi se certau gradatii cu el. ``trebuie sa simta ca face armata`, ii spuneau ei lui```. Daca intra un soldat de anul 2 sau un alt gradat de la baterie, si striga ``Culcat`, noi percutam. Dupa care se infuria Traila sau Bajenaru , ca de ce am executat ordinele lor. La fel stateau lucrurile si invers. Oricum oi fi dat-o tot eu eram pedepsit. Ca de ce nu execut ordenele lor. Ma luau si ei la rost. Asta cand nu erau gradatii nostri de fata. La toate astea se mai adaugau si ordinele celor de anul 2. Nici nu mai stiai pe cine sa mai asculti, si ce sa faci. Scapai de unii si dadeai de altii. Daca voiai sa te duci la baie sau afara undeva, chiosc sau alceva, trebuia sa ceri voie de la gradat. Cand nu era Traila, ii ceream voie la Bejenaru. Cand ieseam afara si ma intalneam cu Traila, ca de ce nu i-am cerut lui voie. ` Poi nu erati` , fac eu. `Cui i-ai cerut voie? ` La bejenaru, ziceam eu. Intra cu mine in dormitor sa se convinga. Dar oricum seara nu era de iesit in curte. Nu aveai curaj. Ca atunci cei de anul 2 `mai rapea` cate un intarziat si facea instructie cu el dupa coltul unitatii. Nu puteai sa zici la nimeni nimic. Intr-o zi ajunsesra niste informatii , totusi la urechile Comandantului Zugravu. Ca soldatii de anul doi sau si suparat, zicand:
-Ia uite bibanii s-au dat la raportat!
De forma i-a certat pe vinovati. Dar nu as fi vrut sa fiu in pielea a lor. Ca stiu ce au patit saracii. La inceput ii mai lasa si comandantul sa le faca voia cu noi. Seara cand se dadea masa, ne duceam la masa. Cum gradatii erau satui de la pachetele primite de la altii, nu mai mancau mancarea , mai ales daca era mai putin consistenta. Si nu ne mai lasa nici pe noi sa terminam de mancat.. Nici nu apucam sa bagam ceva in gura ca se si auzea comanda:
-Drepti! afara , fuga mars!
Multi nici ei nu apucara sa mai manance. In timp ce se ridica , Sava isi mai aduna paine si baga in buzunare. Traila il vede si ii da un picior in spate. Acum saracu Sava cazuse in `oval`. Pana afara l-a tinut numai in culcaturi si drepti. Cei mai fericiti erau veselarii. Ei mai puteau `ciuguli` si dupa plecarea nostra. Bejenaru vazand cat de slab sunt , a propus sa ma tina o saptamana `veselar sef`, cum zicea el.
Dupa ce imi faceam patul, trebuia sa ma duc sa tin rand la fereastra de la bucatarie. Pe mine ma apuca groaza la inceput cand trebuia sa ma duc acolo. Chiar daca eram mai in fata, veneau alti gradati sau cei de anul 2 si isi bagau pe altii de a lor la rand in fata mea. Si asa ajungeam la coada. Ca li se lungeau si urechile lui Traila sau Bajenaruu, pana veneam si eu cu mancarea. Ceilalti erau la felul doi, si noi nu ne apucaseram nici de primul. Bejenaru ma punea sa spun cine m-a dat afara din rand. Binenteles ca nu aveam curaj sa-i zic , ca stiam ca o sa ma prinda ceilalti pe afara si apa o sa ma ia.
- Da ! ... Nu vrei sa spui lasa ca vorbim noi diseara , facea el.
Si seara se tinea de cuvant. Asta iar avea sa ma coste, jumate la camp la instructie, unde amandoi isi aduceau aminte de toate datoriile mele, si cealalta jumate seara inainte de stingere. Daca ma opuneam la rand sau incercam sa vociferez, ajungeam la sol, vrand nevrand. Faceau aia culcaturi cu mine. , pana se plictiseau. Rareori se intampla sa mai stea si Traila cu mine si sa ma pazeasca de cei de anii doi. Si atunci ii tragea cearta cu ei.
- Ce esti mai fata ! Profiti de el ca e slab si nu se pune cu tine. I-a sa nu va mai atingeti de el, facea el tinandu-mi parte.
Dupa ce pleca iar ajungeam la coada.
Cand eram veselar ma mai saturam si eu.
In timp se colegii mei spalau si ei vasele eu mai imbucam cate ceva, din ce mai ramanea. La urma trebuia sa facem curatenie, si sa facem sala de mese bec. Era vai si amar de noi , daca trecea `lentul pe acolo dimineata si gasea o farmitura, iar ne ataca inamicul. Iar cand voia cu tot adinsul sa ne atace scotea din buzunar o farmitura , numai ca sa ne atace inamicul.
Intr-o zi pe cand duceam ovalul cu resturile de mancare la locul de depozitare, vad pe unul in fata mea care trecuse pe lanaga corpul de garda. Un soldat l-a somat si i-a spus sa se culce cu ovalul in mana. Iar acesta cand s-a lasat jos s-a murdarit de la zoaie pe tinuta. Dupa care soldatul a facut o burta de ras, pe seama lui. Eu cand il vad ce patise ala , mi se facuse si mie inima cat un purice. Dar norocul meu ca intrase in corpul de garda si am scapat.
Intr-o noapte chiar fuse alarma pe bune. Eu cum eram mort de oboseala si din cauza deselor `alarme false, date de cei din dormoitor, si de instructia zilnica, nu am auzit nici alarma dar nici strigatul lui Bejenaru. Ei erau imbracati, iar eu ma intorceam pe partea cealalta. Nu stiu ce au facut ca m-am trezit de a colo sus, la podea, pe mozaic. Ma trantise el.
M-am trezit intr-un tarziu. Eu inca chior de somn nu mai dovedeam sa ma mai imbrac. M-au imbracat ei mai mult. M-au dus la rastel mi-au dat pusca , masca si gentuta cu cele 4 incarcatoare. Dupa ce mi-a agatat arma de umar, m-au impins jumate dezbracat afara. Era si intuneric. Stiu ca am dat si cu capul de un perete la o cotitura. M-am incheiat pe drum la nasturi.
Trebuia sa ne incadram in timp. Mai ales ca alarma era data, de cei de la comandament. O parte din noi s-au repezit si au incarcat lazile cu munitie. Pe mine ma puse planton ca sa le pazesc. Aeru rece de afara si lovitura primita m-au desteptat. Nu stiu ce i se paruse suspect la mine, ca `lentul la alarma ma studia foarte suspect. Aveam sa aflu mai tarziu ca cineva ii soptise de isprava mea cu sculatul.
Adusera si mitralierele noastre si le agatase de masini. Incarcasem si munitia in masina. Se astepta numai semnalul de plecare. La urma sa dat `la loc comanda`. Se terminase alarma. Iesise bine. Dupa alarma am descarcat iar totul si le-am dus inapoi la locul lor. Alarma se daduse la 4. Acu era 6. Ne-am dus in dormitor si am luat-o iar de la capt cu sarcinile. Bejenaru imi verifica mereu salteaua care nu cumva sa-l fentez. Nu stiu ce le-o fi povestit `lentul la gradati, ca din ziua aceea au inceput sa se comporte gradatii mai usor cu mine. Da , ! dar daca scapasem de ei, nu acelasi lucru se putea spune si de cei de la baterie.
Acestia pandeau mereu momentul cand eram singuri. Un gradat de la AG-9 ma chema sa-i dau ``raportul la pat`. Eu am ridicat din umeri nestiind cei aia. Atunci se scola si isi cheama un biban de a lui, zicandu-i lui sa zica. ``Fi atent ca zici si tu acu, imi spune el. Iata cum suna `raportul`. :
-Domnule fruntas , sau caporal sau ce era, --patul dumneavoastra cu un efectiv de : o perna un cearceaf, si o patura , este gata pentru odihna oaselor si osicioarelor dumneavoastra, ruginite de armata si dornice de civilie.
-Cand mi-a dat si mie cuvantul, eu am spus invers: Dornice de armata si ruginite de civilie. `` Spre rasetele celor din jur.
- Vai atat mi-a trebuit . S-a suparat si a inceput sa-mi zica sa bag culcaturi si tarasuri. Am executat ce era sa fac. Norocul meu ca nu a durat mult ca a venit in dormitor Traila si m-a salvat. A inceput iar panarama.` Ca de ce isi permit ei sa se ia de soldatii lui.` `ce eu ma iau de ai tai?`
Dupa aia am invatat raportul. Nu de alta dar aveam sa-l mai spune de multe ori in ciuda protestelor lui Traila.
Daca scapam de la instructie , vene calvarul de la soldatii de anul doi sau de gradatii de la alte specialitati. Dimineata , iti era frica sa te duci dupa apa, ca sa faci curat `sectoarele` sau sa stai la rand la bucatarie pentru mese. Aveam o problema cu apa. Era cam criza. Pe atunci nu stiam care era cauza. Si luam si noi apa pe unde gaseam. Daca indrazneam sa cerem apa de la bucatarie, soldatul de anul doi care era acolo ne dadea cu polonicul in cap si ne fugarea. De multe ori ne prindea alti soldati ca `furam ` apa , si iar se lasa cu culcaturi si tarasuri.
Odata imi venise randul sa ma duc dupa apa. Cum nu gaseam nicaieri cam zabovisem. Traila isi facea griji si il trimite pe Sava dupa mine. Cand intr-un tarziu ma vede si pe mine. Lui Sava ii spuse Traila ca atunci cand ajunge jos sa o ia pe burta pana ma gaseste pe mine. Sarcul Sava s-a executat. Cand ma vede pe mine se ridica din propia initiativa in picioare zicand ca vin si eu. ``Tiam spus eu sa te ridici? Culcat! Si iar a mers taras el, pana am aparut si eu. Ne spune apoi sa urcam repede. Cand am ajuns in dormitor iar am luat castane. Aveau o placere nebuna sa ne vada tarandu-ne sau sa facem flotari. Asta facea, ca atunci cand se facea inspectia, sa te vada ``sefii`` cu tinuta necorespunzatoare. Si iar ne ataca inamicul. De doua ori pe saptamana mergeam dupa amiaza la `portic` cum ii spuneau ei. Acesta era un teren de sport cu toate aparatele pe el. Bare , paralele Franghii, groapa cu nisip etc. Acolo faceam` sportul`. Eu cand auzeam ca ne ducem la `portic`, cadea cerul pe mine ca stiam ce ma asteapta. Dupa ce ne alrga cateva ture de teren, ne punea sa ne cataram la franghie si la bara. Sa facem flotari la cele doua bare, sau sa ne ridicam in maini pe bara La mine in afara de franghie toate imi erau imposibile sa le execut. De multe ori incerca si Bejenaru sa ma ajute lasandu-ma atarnat de bara. Cand se convingea ca nu ma pot urca imi spunea:
- Nu ai conditie fizica si nu ai nici muschi la burta. Diseara facem muschi la burta.
Iar seara ma punea sa stau in pat cu picioarele ridicate la 45 de grade, 10 15 minute. Pana coborau singure picioarele. Lunea dimineata aveam lectii politice o ora. Bucuria mea ca mai scurta din timpul de instructie. . Dupa aia plecam iar. Pe dealuri. Marti aveam doua ore de politica. Iar era bine la BIM. (batalionul de infanterie marina). Vineri aveam patru ore Atunci era trai. Acolo inarmati cu un pix sau creion notam ce ne zicea `lentul intr-un caiet. Dupa care ``ne asculta`. Cateodata vorbea asa de frumos ca pe mine ma apuca somnul. Din cand in cand ma trezea, vorbind mai tare. Iar daca vedea ca nu-i chip cu mine ma scula in picioare si ma tinea asa cateva zeci de minute.
- Grigoriu, ma striga el, dormi ai? Vorbesc frumos? Drepti !. Si ma executam.
Si asa se apropia sfarsitul saptamanii. Sambata era treaba. Duceam saltelel afara le puneam pe gardul de beton si ne varsam nervii pe ele, batandu-le cu centura. Dupa ce le omoram bine o juma de ora ne trimitea cu ele sus. Cativa de anul doi dadea intentionat peste noi cand eram cu saltelele in cap. Dupa care faceam paturile. Dupa aia ne apucam de spalat pe jos. Pregateam un alt oval cu apa si sapun si in care storceam si cate un tub de pasta de dinti in el. Cica sa miroase frumos dormitorul. Ne puneam in serie cate doi pana ocupam tot dormitorul. Dupa care inarmati cu cate o perie de nuiele, frecam mozaicul de iti faceai mustata in el. Asa cum ne spuneau si ei. Atunci soldatii de anul doi nu participau la spalat. Unii ieseau afara altii se culcau.
-Stii ce bine e sa adormi in sunetul periilor , spunea unul.
Cate odata mai venea ofiterul pe unitate si ii mai scula, mustrandu-i mai mult de ochii nostri. Pe la 12 terminam si noi de spalat dormitorul. Pana la 13 cand era masa mai luam si noi o pauza. Mai faceam si noi ce puteam. Ori scriam acasa, ori ne cusam sau intaream nasturii, mereu se gasea ceva de facut. Seara inainte de 7 se citea presa. Un gradat inarmat cu un ziar ne tinea la curent cu stirile din ziua respectiva. Noi stateam pe niste bancute care foloseau si la punerea tinutei seara la culcare. Acum stateam pe bancute si ascultam pe gradat. Din cand in cand mai intra cate un gradat sau unii de anul doi care vrand sa-si bata joc de noi ordona:
- Toti bibani culcat.
Atunci se starnea un vacarm de nedescris. Se auzeau zgomotul bancutelor, tarate pe ciment sau rasturnate. Ei se amuzau copios. Sau ne spuneau :
-Stati jos, si noi ne puneam repede pe scaunele iar. Cateodata se oprea si zicea ``Stati Joi.`` Unii se grabeau sa se aseze nesesizand cuvantul.
- Ce v-am spus sa stati jos? Am spus sa stati Joi. Cand era Joi ne lasa sa stam jos. Inainte de ora 7 ne lasa sa plecam la sala de mese unde urmaream telejurnalul. Aveam si televizor, ce te joci. Cateo data mai fugea imaginea, in sus sau in jos. Ce facea sa-i enerveze. Traila stiind ca le aveam cu teveurile, imi spune sa reglez televizorul. M-ama dus si am oprit `mersul` regland la spate un buton. Baleajul vertical sincro. Au fost incantati toti de prticeperea mea. Incepusem sa-mi fac aliati. Dupa ce se terminau stirile , pana la film mancam si apoi cine voia se uita la film cine nu la nani. Dupa `muncile` de seara ne culcam si noi in sfarsit. Plantonul ne pazea. Se faceau trei schimburi pe noapte. Schimbul I era de la 21 la 24, sc II de la 24 la 3 , si sc-III, de la 3 la 6 cand cadea cineva in abatere era pedepsit si ii se dadea dreptul de a alege care schimb vrea. Dar ii se spunea ca sc. 1 si 3 era ocupat. Asa ca nu-i mai ramanea decat sc. 2 liber. Asta era cel mai rau. Ei radeau de noi spunand ca dormi de doua ori. Aveam sa fac si eu la plantoane , ca adormeam si in timpul lor. Cand venea ofiterul in control trebuia sa-i dau raportul. Era vai si amar daca gasea plantonul dormind.
Odata cand eram si eu de `servici` pe dormitor, pe la 2 imi vine somn. In timp ce motaiam , aud usa inchizandu-se. Cand tresar speriat nu mai era nimeni. Ma duc si deschid usa incet. Cand vad ofiterul care tocmai intra la alt dormitor. Ma facusem mic de tot. Ma gandeam ce ma asteapta la ziua daca acesta ma raporta. Spre norocul meu era un ofiter de treaba si nu m-a raportat. Nu ma vazuse nici din dormitor nimeni . Dormeau cu totii.
Singurile zile bune sau fericite erau de cateva ori pe an , cand se faceau mese festive si ne dadeau si putina tuica. La 1 Mai , 23 August ,1 Decembrie , 24 Ianuarie si de revelion. Atunci era sarbatoare. Era prima masa festiva pe care o apucam. Se pregateau mesele si se aranjau una dupa alta. Ne dadea si mancare mai buna atunci. Cei de anii doi ne luau tuica si o bea tot ei. Cand vedea Bejenaru, ca ramaneam cu cana goala se oferea sa-mi dea si portia lui. Asta era de 30 Decembrie. Era iarna. Incepea teroarea alba pentru mine.

De la: _KARPOV, la data 2010-09-25 20:56:26

S-a descoperit gena prostiei ...Dupa blocarea ei ,prostii vor deveni destepti...oare se vor adapta ?

De la: CR0N0S, la data 2010-09-26 00:02:08

De la: _KARPOV, la data 2010-09-25 20:56:26

S-a descoperit gena prostiei ...Dupa blocarea ei ,prostii vor deveni destepti...oare se vor adapta ?

Gena prostiei a fost descoperita de cercetatorii americani, in urma unui studiu pe soareci, fiind botezata "gena Homer Simpson", dupa faimosul personaj din serialul de televiziune animat Homer Simpson.
Gena este activa in acea parte a creierului care regleaza modul in care animalele acumuleaza noi cunostinte si isi creeaza amintiri.

Dezactivarea acestei gene a facut ca soarecii inclusi in studiu sa devina mai descurcareti atunci cand au fost asezati intr-un labirint, iar memoria lor s-a dezvoltat mai mult.

"Marea intrebare este de ce noi - sau soarecii - detinem o gena care ne face mai putin destepti, o gena Homer Simpson", a spus John Hepler, profesor de farmacologie, autor al acestui studiu. "Cred ca nu vedem tabloul complet. RGS14 ar putea fi o gena de control cheie intr-o zona a creierului unde, atunci cand este dezactivata, se emit semnale privind capacitatea de invatare sau de memorare", a mai spus acesta.

Oamenii de stiinta stiau demult de existenta genei RGS14 la oameni, transmite Daily Mail.

Acestia au descoperit ca la soareci la care aceasta gena a fost dezactivata, regiuni ale creierului care nu functionau corespunzator pana atunci au inceput sa primeasca mai multe impulsuri electrice. Ca urmare a acestui lucru, soarecii au inceput sa recunoasca obiecte amplasate in custile lor.

De asemena, soareceii au resit sa parcurga labirintul mult mai usor. Oamenii de stiinta sustin ca dezactivarea genei RGS14 nu ar afecta cu nimic functionalitatea creierului, insa i-ar da o mai mare capacitate de memorie.

Amatorii sa stea la rand !

ASTA CE A FOST UN APROPO....LA POVESTILE MELE...?

De la: PIGY, la data 2011-02-26 08:26:12ASTA CE A FOST UN APROPO....LA POVESTILE MELE...?

Nu , bre ! Am eu un prieten pe forum caruia i se potriveste ! Stiu ca ii plac postarile mele si incerc sa-i fac educatie !

Toata iarna a fost un blestem pentru mine. Cand era instructie ne baga in cea mai adanca zapada. De multe ori mai nimeream cu `daciile` in cate o groapa ascunsa plina cu zapada. Si chinuite si trage afara mitralierele. Ne chinuiam mult pana reuseam sa le scoatem. De multe ori mai punea umarul si `lentul, ca sa ne ajute. Eu inghetam bocna. De abia mai puteam sa mai merg. Imi inghetase intr-o zi si mainele. Si asta ca iar Bejenaru facea culcaturi cu mine prin zapada. Tabla de la cutii era rece si mi se lipea mana de ele. Stateam cu pumnii inchisi si impingeam inainte. Incepusem sa cred ca mai bine era sa iesim iarna la instructie, cu `lentul decat cu Bejenaru. Cel putin `lentul nu ma batea. Si asa mai scapam de `stacoalcele `lui Bejenaru sau Traila. Numai fruntasul Anghel nu-mi zicea nimic. El mai incerca cat era posibil, sa-mi mai amelioreze suferintele. In acea zi ne ratacisem pe coclaurile de acolo si am ajuns si noi pe la 3 . Noroc ca cei de la bucatarie ne pastrase ceva mancare, la ordinul colonelului. Acesta vazuse ca nu venisem la raport. Stiu ca l-a chemat atunci pe `lent la el. Ce i-o fi spus nu stiu. Ca a doua zi nu ne-a mai atacat inamicul. Sau poate se ascunse si el de frica noastra. Din cand in cand ne ataca si aviatai inamica. Trebuia sa ne culcam pe spate si sa ne facem ca tragem cu arma in niste avioane invizibile. Cel mai rau era cu compediul `nuclear` . Eu nu reuseam sa ma `bag` in el nici decum. Ca imi ziceau ei :
- Daca cade o bomba nucleara peste tine mori``. Eu de acolo :
- Si ce, daca cade peste mine voi o sa aveti o soarta mai buna.
- Ce ai zis? Si iar incepea frecusul.
Zilele de instructie incepuse sa alterneze si cu garda. Faceam si garda la cateva zile. Cand am auzit ca facem garda bucuria mea. Imi ziceam ca scap de instructie. Chiar i-am spus soferului de langa mine:
-Ce bine, ca ma scap si eu de instructie.
- Nu te bucura ! imi spune el. Ai sa vezi , ca ai sa zici ca tot mai bine era la instructie. Ai sa te convingi.
Stia ele ce stia. Doar era veteran.
Locotenetul nostru, era un tip care ii placea armata. Punea foarte mult suflet in tot ce facea. Si mai ales pe disciplina. Nu facea nici o deosebire intre noi si cei de anul 2. Pentru el toti erau egali. Cine gresea platea. Asta nu insemna ca nu pedepsea si pe gradati cand greseau, sau cand ii ajungea si lui pe la urechi unele zvonuri . Era omul dreptatii. Era militaros. Cateodata il supara cei de anul 2 cu cate ceva si atunci spunea:
-Anul I pe jos , iar anul II in copaci.
Cand eu epuizat la capatul puterilor ma prabuseam pur si simplu pe mitraliere, Bejenaru incerca sa ma ajute, oprindu-se, si mai facand cate un popas. Cand observa `lentul care mergea inaintea noastra, se intorcea si se lua de Bejenaru.
- De ce v-ati oprit? Intreba el.
- Grigoriu tov`lent nu mai poate.
- Inainte ! , ordona el.
- Sa nu moara! , incerca Bejenaru, sa-i mai ia din avant.
- Lasa-l ca nu moare, facea `lentul. Inainte!
Vai! Il cuprinse si pe Bejenaru mila de mine. Din cand in cand se apleca si mai impingea si el in locul meu. Aveam sa aflu mai tarziu ca toate aceste `zeluri` le faceau numai in dorinta de a apleca si ei acasa cu un grad. Sau cu o `macaroana ` cum spunea unii de anul 2. Dar si `lentul o facea tot din acelasi motiv . Trebuia sa devina `lent major`. Avea sa aiba trei stele. Mai bine zis `stelute`.
Cand se mai tinea si lectii de teorie privitoare la armamentul din dotare sau la cate o strategie, era mai liniste . Mai rasuflam si eu usurat. Cand coboram in sala de specialitati , jos la subsol, faceam instruire teoretica. Dupa ce a explicat tot, ma pune pe mine `lentul, sa repet tot ce retinusem. Tin minte ca era o lectie despre tragere. Si `lentul ne invata cum sa calculam unghiul de tragere a unei arme , pentru ca aceasta sa bata la distanta maxima. Cum nimeni nu stia , m-am oferit eu sa explic:
-Spune Grigoriule, face el. Ma ridic in picioare.
Dupa care incepe formula de prezentare. :
-Tovarasul locotenent ,sunt soldatul Grigoriu, raportez: Pentru a afla distanta maxima de tragere a oricarei arme, trebuie ca ea sa faca un unghi de 45 de grade cu orizontala.
- De ce ? ma intreaba `lentul`
- Pentru ca , daca facem doua axe x si y iar pe x punem distanta , iar pe y inaltimea, vom vedea ca unghiul cel mai favorabil ca bataia armei sa fie maxima, este 45 de grade , Pentru ca tangenta de 45 de grade este 1. Orce valoare sub unu, face ca distanta sa varieze in minus. Daca alegem un unghi de 30 de grade este sub 1. La fel si daca alegem un unghi de 60 de grade tot sub unu e valoarea tangentei.
- Bravo! Felicitari. Face el. Uite asa mai vii de acasa, nu suntem noi buni la instructie dar suntem buni la teorie.
Dupa care a urmat si alte lectii si atunci si in zileleurmatoare, la cre `lentul ma punea sa dau explicatii. Cateodaat il uimeam si pe el , dar si mai ales pe mine. Eram foarte receptiv la teorie si luam calificative maxime FB. Acelasi calificativ avean sa-l iau si la sedintele de tragere.
Prima data cand ne-a dus si pe noi la prima tragere, aveam sa fim pe post de asistenti sau observatori. Ne-a dus toata unitatea pe un poligon. Acolo fiecare subunitate a tras cu ce avea fiecare in dotare, in diferite tinte. Anii doi trageau si noi ne uitam la ei , astupandu-ne urechile. Asta a fost o demonstratie. `Lentul ne explica cum e bine sa te adapostesti contra gloantelor. Asezase diferite tinte `Mama si copilul` dupa diferite obstacole, care variau de la garduri de scanduri , pietre sau beton. Cand se termina tragerea, ne ducea sa ne uitam sa vedem unde era mai ferit omul . Binenteles ca dupa gardul de beton. Acolo nu patrunse gloantele, ci numai scrijelase betonul. Multe ricosara. De aceaia ca mijloc de prevedere, ne puse casti in cap. Si stateam si noi pe burta. Mai tarziu aveam sa facem o tragere demonstrativa. Una ziua si una noaptea. Daca la cea de ziua mai era cum mai era, cu toate ca tinta aflata la 100 de metri o vedeam in ceata, am tras bine.. Un `lent de la alta arma ma felicita, dar imi spune sa trag mai in sus si dreapta. Asta, ca arma mea batea . A venit un serg, maj. Si mi-a mai reglat arma. A doua oara toate cele 5 gloante le-am tras in cercul de 10. Imprastiate dar acolo Ce mai conta. A fost si` lentul multumit de mine. A treia sedinta a fost noaptea . Ei aici e aici. Cei drept tintele erau luminate de un punct luminos. Trebuia sa tragem la baza luminii ca sa nimerim tinta. Ne daduse si cartuse trasoare. Gloantele aveau o pastila fosforescenta. Pana si catarea si inaltatorul pustii mele avea cate o pastila de fosfor. Un serg maj venea si lumina pusca ca sa se activeze pastilile de fosfor. Dupa care urma tragerea. Mai mult am intuit locul. Si cand am tras eu fusesem singurul care a nimerit tinta cu toate cele trei focuri. Bejenaru ca re a tras cu mine facuse 2 puncte. Al treile numai un punct.
- Hai ca ati inceput bine, face `lentul amenintator.
Cu mine nu avea nimic. A mai tras unul FB si majoritatea Bine. Doi sau trei nu facuse decat satisfacator si unul nu nimerise tinta de loc. Era si aici o tehnica trebuia cum sa stii sa `insurubezi ` arma in umar. Pentru ca reculul sa nu faca sa oscileze arma. Ne invatatse toate astea Traila si Bejenaru. Am mancat multa papara pentru asta , dar uite ca acu imi prinsese bine. La urma m-a felicitat si `lentul, Impreuna si cu celalalt biban. Binenteles ca cei care gresisera si-au primit `papara` separat. Un `lent major cu propaganda se oferise sa facem poze si sa ne puna la panoul fruntasilor. La pozat am ajuns, dar pozele noastre nu au mai ajuns la panou. Cred ca se voalase filmul.
Intr-o zi cand eram singuri cu gradatii la instructie pe camp, Traila vazand ca primeam si mustrari chiar si de la bibani, si a incercat sa ma invete box. El dadea si eu incercam sa ma apar. Ma aparam destul de bine ca aveam si reflexe. Cand se enerva mai imi scapa si cate una mai tare , asa ` din joaca ` cum spunea el. Bejenaru se uita la noi zambind, si ma incuraja facandu-mi semn ca sa-l palesc. `Hai da si tu ca nu-ti fac nimic. E ordin! , incerca el sa ma convinga. Cateodata si pumnul meu isi mai atingea tinta. De cateva ori nu a spus nimic. Imi zicea `bravo!` dar dupa ce incepusem si eu sa-mi vars amarul pe el, s-a oprit si m-a pus la respect imediat.
- Ce, te-ai dat la barfa? , imi zice el. Culcat! ... Drepti! Uite ce tare m-a lovit!
- Nu tu ai vrut-o? face Bejenaru razand.
In alte zile continuam iar `joaca`. Eu ii spun ca nu stiu box ca stiu Karate. Cand au auzit s-au amuzat cu totii. Adevarul ca aici cunosteam teorie de prin cartile pe care le studiam acasa. Judo si karate. Dar nu avusesem ocazia sa exersez si pe adversar. Acum mi se ivise ocazia. Ei, pentru el era ceva nou. Asa ca il loveam mereu. Bine ca il loveam mai mult in umar. Si cate o data si in piept. Cum se nimerea. Il loveam cu palma deschisa. Si cu varful de degetelor. Acum m-am mai ridicat si eu, cu aceasta demonstratie in ochii plutonului. Asa ca seara inainte de raport, Bejenaru se lauda cu mine pe la altii, zicandu-le ca daca nu se linistesc ma da pe mana mea. Eu zambeam fortat. Dar radeau si ceilalti.
-Nu credeti? ia veniti incoace! Si ne retrageam mai la dos. Dupa el Si Traila cu mine. Voia sa-mi faca galerie.
- Hai da! Apara-te facea Bejenaru.
Eu la inceput incerc mai mult cu frica. Nu stiam ce poate adversarul. Mai ales ca era si el gradat.. Incerc eu o eschiva si il fac sa se descopere incasand una.
-Bravo! 1-0, pentru Grigoriu, face Traila, incurajandu- ma.
Adversarul, incearaca sa ma loveasca si iar mai primeste una. Bine ca nu dadeam nici eu tare.
- 2-0 , face iar Traila.
Nu stiu cum s-ar fi terminat aceasta disputa daca nu ar fi sunat goarna pentru adunare. Asa a luat sfarsit meciul prin abandon. Asta m-a facut sa mai prind ceva curaj. Cateodata mai in gluma cand bibanii sau cei de anii doi de la AG-9 faceau misto de noi, Traila si Bejenaru, le spunea:
-Daca nu incetati va dau pe mana lui Grigoriu.
Binenteles ca ei nu luau in serios vorbele lui, asa ca se porneau pe ras.
- Cine Grigoriu? Faceau unii asta a fost cea mai mare gluma pe care am auzit-o face unul.
- Radeti voi , daca ati stii ce stie! Ia Grigoriule fale o demonstratie!, ma incurajeaza Traila.
Eu ma uit la el cam cu retinere. Binenteles ca nu m-am bagat. . Dar asta avea sa ma coste iar niste culcaturi de la ei.
- Nu vrei sa executi ordinele ? faceau ei. Culcat!... Drepti! ... Culcat ... Drepti!
Si asa pana au intervenit cei de la AG-9 ca sa se opreasaca.
- lasa-l mai!
Binenteles ca asta nu ma scutea de bataile lor reale. Nu nici vorba. Asa ca cu toata tehnica mea, nu m-ar fi putut apara de cei doi. In schimb faceam fata la provocarile celorlati care ma invidiau. Era suficient sa prind numai una, ca renuntau sa ma mai batjocoreasca. Lui Bejenaru si Traila atunci li zambea mustata.
-Asa te vreau ! Nu te lasa ! Nu fi prost! Aratele si lor de ce esti in stare. Ma pusese sa-l bat pe Sava, intr-o zi. Si asa era el amarat numai bataia mea ii mai lipsea. L-am mai lasat sa castige si el. Daca la inceput ma priveau toti cu mila acum ma priveau si cu respect.
Bine ca nu mergea fentele mele la toata lumea . Pentru ca multi nu stiau de gluma , iar eu stiind ce ma poate astepta , nu mai insistam, batand in retragere.

Eu nu ma mai joc Vad ca toti mi-au furat patentul cu numele : Amintiril din Copilarie si nu numai... i... Interesant !... Nici nu stiam ca exista...

nu pot sa cred ca mai exista inca acest topic.....

De la: 9am244386, la data 2011-02-26 16:30:02 nu pot sa cred ca mai exista inca acest topic.....

Mai exista; nu l-a papat Bau-bau!

esista toate da' e la naftalina, in cutia de pantofi

Pigy, citesc amintirile tale si observ ca soarta n-a fost prea generoasa cu tine. Si-n copilarie, si mai departe in tinerete ai avut parte de greutati. Totusi , n-au reusit sa-ti perverteasca sufletul, nu esti plin de ranchiuna si ura asa cum puteai deveni.

IN GARDA


Si iata ca veni si prima zi de garda. Erau mai multe posturi in unitatea noastra. Unele erau in interiorul unitatii, altele in curtea unitatii, si unul in afara ei. Patru din ele erau pe cate un colt al gardului unitatii. Inainte de a ne baga in garda un capitan nea prelucrat un material in care se faceau cunoscute despre consemnele si atributiile noastre in timpul garzii. Erau acolo niste reguli stricte care nu trebuiau sa fie incalcate. Una din ele spunea ca trebuie sa fii vigilent. Adica atent. Si multe altele.
La trei posturi aveam si telefon. Il foloseam in caz de nevoie, sau cand ne mai verifica gradatii. Acum erau comndantul de garda si loctuitorul acestuia. Cum pe Bejenaru il avansase caporal, acum era seful. El avea sa fie comnadantul garzii si Traila loctuitorul.
Dupa ce ne repartiza pe cei sapte in cate un post, o grupa de sapte mergea la dormitor , si alti sapte ramaneau de veghe. Cand dupa trei ore veneau cei din post , cei care dormeau se duceau in post, iar cei sositi faceau veghe. In timp ce veghea se duceau sa se culce. Dar asta era numai teoretic. Pentru ca aveam sa constat ca lucrurile nu stateau chiar asa.
Cum am intrat in corpul de garda, toti 14 care mai ramasesem, ni s-au repartizat fiecaruia , in functie de postul la care facea, cate un sector. Unii aveau Wc-urile, altii corpul de garda. Altii sala de mese. Unii intrarea in corpul de garda, si exteriorul. Altii dormitorul. Si uite asa fiecare avea de treaba. Cel mai castigat era sa fie cel din post. Dar avea sa le vina si lor randul, cand se intorcea.
Pentru inceput ca sa ne acomodeze la situatia noua, cei de anii doi aduc un `oval` cu apa chipurile sa se spele. Dupa care unul din ei se face ca se impedica si varsa tot `ovalul` pe sub banci si mese din corpul de garda.
-S-a spart caloriferul! Ce stati? Adunarea sub masa. Luati fiecare cate o carpa si sa nu mai vad urma de apa.
Ne-am pus eu, si cu alti doi sa strangem apa. Cu cat o strangeam, ea tot se aduna mai multa. Parca izvora. Si asta din `grija` celor de anul 2. Sava care era si el langa mine, spune:
-Apoi asa nu mai terminam niciodata.
-Ce ai zis ? face Traila care il auzise. Culcat ! Drepti! ... Culcat ! Drepti!...Si il culca pe bietul Sava in baltile de pe sub mese, si la urma l-a mai pus si taras pe sub mese.
- Al dracului bibani, s-au dat la barfa, face unul . Aveam sa vad ca cel care ne punea paie pe foc, era unul de anul 2 de la noi , care il chema Popa. El ducea si `stafeta` la gradati. Aveam sa aflu mai tarziu de la Traila ca a fost cel mai prost cand a fost si el in anul I. Si acum o facea pe grozavul cu noi. Probabil ca sa-si scoata parleala.
- Asta ca sa nu mai comentezi! Face Traila. Iesi afara de sub masa si continua sa strangi apa. Cand a iesit Sava de sub mese era ud tot pe veston si pantaloni. Cum se tarase. In fine ne lasa sa strangem apa dupa care ne pune pe toti la veghe.
- Poi cum mai bibanilor, face Popa iar, voi nu stiati ca aici in armata `veghea e `carpa` si `somnul` e `veghe`. Iar postul e post. Dar si aici aveam sa constat pe propia mea piele ca nu era bine. Dupa ce a controlat si celelalte sectoare Traila, ne-a lasat in pace o vreme. Incepusem de la ora 21. Pana la 24 mai aveam o juma de ora Atata ne-a luat ca sa strangem apa. Si cate se mai facea in garda. Mereu inventau ei ca sa nu stam degeaba. Ca ziceau ei soldatul roman trebuie sa fie vigilent si in permanenta miscare. Cand era ora de masa ne lasa sa mancam linistiti. Apoi cineva o facea pe veselarul Si mie imi venea randul aici.
Cand venea schimbul pe noi ne-a bagat la somn. Noii veniti i-a pus la `veghe`. Si istoria s-a repetat. S-a spart si la ei caloriferul. De data asta ramasera cu Bejenaru. Traila se duse sa se` intinda` nitel. Cand ma duceam si eu in post ziceam la inceput `taci ca e bine`.
Am luat prin rotatie toate posturile. Unele mai pretentioase decat altele. Fiecare isi aveau consemnul sau. Cel mai rau era la `Drapel`. Stateam cu pistolul mitraliera la piept si cu mana dreapta bateam in patul armei, asta ca salut, atunci cand treceau pe acolo diversi gradati, sau se deschidea vre-o usa si iesea cate un ofiter.
De multe ori iesea chiar comandantul- Colonelul Zugravu. Cand ma vedea pe mine se oprea si zambea sincer cu subinteles la mine. Nu stiu de ce, dar si el puse ochii pe mine. Ii placea de mine. Avea sa faca destule glume la adresa mea mai tarziu. Cand ma uitam la dinsul aveam impresia ca in fata mea statea `Domnul Moldovei` . Asa de bine semana cu el. Cu mustata aia a lui, si vorba blajina si plina de sarcasm, si nu prea mare de statura. Chiar asa il poreclisera si cei de anii 2: `Stefan Cel Mare`.
Seara era bine ca nu mai ramanea nimeni. Vorba vine bine!. Dar si aici Bejenaru cauta motive ca sa ma `scuture`. Odata dupa ce ma duce la drapel seara la 21, ma pune la incercare. Ii da niste indicatii pe soptite la alt gradat de la alta arma care se afla atunci prin preajma. El se duce la o usa care era sigilata, si se face ca vrea sa o deschida, bagand o cheie in broasca. Eu vazusem scena si l-am lasat in pace.
Cand vine `intamplator` Bejenaru si vazandu-l ce face ala, se ia de mine zicand de ce il las sa umble la usi. Nu stiu ca am in consemn, sa nu las pe nimeni sa se atinga de usi? Incerc sa-i spun ca am crezut ca glumeati?
- Glumeam ? Ei lasa ca iesi tu din garda, Sa vezi ce o sa glumesc si eu cu tine ; veghea si carpa te asteapta. Am crezut ca glumeste, sau ca a uitat. Da de unde, nu uitase. Si am stat in corpul de garda 6 ore. Dupa care m-a bagat iar in post. Si nu eram chiar singurul. Ce eu sa ma plictisesc. Trebuia sa le gaseasca si lor ocupatie.
La postul din afara unitatii, era mai bine. Nu erau gradati decat la trei ore , cand veneau sa schimbe posturile. Numai ca nu am tinut cont de un amanunt. Afara era iarna si se facea ger peste noapte. Imi degerase si urechile. Cateodata cand frigul depasea anumite grade ne mai imbraca si cu haine mai groase. Aratam ca `bacii ` de pe munte. Noroc ca mai veneau si caini acolo. Acolo era castelul de apa a unitatii. Dupa ce pleca schimbul lasandu-ma acolo, eu mai patrulam cat mai patrulam dupa care chemam cainii si ma lipeam de ei incalzindu-ma. Pana la 3 imi prindea bine. Incercam sa mai atipesc dar frica ca puteam fi prins imi dadea puteri si ma tinea treaz. Cand se apropia schimbul cainii imi dadeau de veste. Intr-o noapte pe la 3 vine Traila cu schimbul. Eu cand ii vad inca de departe pe la 50 de metri, imi dau si eu importanta:
- Stai Cine?
- Comadantul garzii!
- Comandantul garzii la mine , ceilalti pe loc, fac eu in continuare. Porneste comandantul spre mine.
- Luminati-va fata! Fac eu mai departe. Dupa ce imi lumineaza fata si ajunge la mine , ma i-a iar in suturi.
- Ce nu stiai ca sunt eu!
- Ba da dar stiti consemnul...
- Da!? Lasa ca-ti dau eu consemn...
Cand a ajuns in corpul de garda iar mi-a dat de treaba. Oricum o dadeam tot rau iesea.
Altadata veni Bejenaru. Tot la 3 noaptea cu schimbul. Eu daca am vazut cine era nu am mai facut uz de parola si alte alea. Bejenaru cand s-a apropiat de mine, razand imi spune :
-Iar ai cazut in `oval`.
- Poi tovarasul fruntas Traila zicea....
- Taci ca te i-a mama naibii... ma amenita el pe drum.
Tot drumul pana la unitate l-am facut numai in `salt inainte` si `taras`. Iar imi inghetase mainile si degetele. Zapada era destul de mare . Pe drum era batuta dar pe margine, era destula . Si o cauta pe cea mai mare. Credeam ca nu se mai termina drumul . Ma trimitea aiurea in camp vre-o zece metri si dadea iar comanda `La mine`... Cand am sosit si eu in corpul de garda, eram ud leoarca. A trebuit sa-mi curat si arma de zapada.
Cand intram in garda ni se dadea cate 4 sectoare cu cartuse. Unul il puneam la arma. Nu aveam voie sa armez ca sa bag cartus pe teava decat in cazuri exceptionale. Decat daca eram atacat sau alceva. Umblam cu arma asigurata. La fiecare iesire din schimb ne ducea cu totii la rastel afara, puneam arma cu teava in sus , scoteam incarcatorul, apoi armam, percutam si apoi asiguram. Asta era lectia.

Intr-o zi ma duce la un alt post in partea de sud a unitatii in interior. Era langa depozitul de carburanti in parcul auto. Treceau greu orele. Eu ca sa mai treaca vremea, incep sa ma gandesc la nana si la bunica , la toate zilele de cand eram in armata. Imi aminteam de fiecare clipa si secunda pe care o traisem din plin. Ma gandeam la ce avea sa ma astepte saptamana viitoare cand totul o sa se reia de la capat, facandu-mi iar viata un calvar. Iar bataile lui Traila , sau a lui Bejenaru, sau `cursele interminabile` a `lentului. Corvoada sectoarelor care se terminau intotdeauna prost. , pentru mine. Si la toate astea se adaugau si `pedepsele` celor de anul 2, sau a altor gradati cand ne prindea pe traiectorie. Imi ziceam ca: ,`` oare de ce am fost lasat sa sufar atat, si sa ma chinuie atatia altii. Ce rost mai aveam sa mai continui asa. Incepuse sa ma napadeasca ganduri negre. Ma uitam la arma si parca imi zicea cineva: ` asta e solutia ce mai astepti.`` La care alt gand ma sfatuia: ``lasa ai rabdare ca vei trece si peste asta`. Incepuse sa se dea in mine o mare lupta. Cand ma hotaram spre partea negativa , venea repede cea din partea pozitiva si iar stateam in cumpana. Cum gandul rau, puse stapanire pe mine si nu imi mai dadea pace, cobor arma de la umar. O las in jos, Cand sa ma hotarasc sa apas pe tragaci ma cuprinde panica. De frica totusi apas... Si nimic Uitasem un amanunt sa armez si sa dau siguranta jos. Poate pana la urma o faceam, dar salvarea mea era sa vina tot de la Traila, care venea sa ma schimbe. De departe a vazut ca eu eram cu arma in mana. Atunci nu mi-a spus nimic. Nu stiu daca isi daduse seama de ceva. Dupa ce am intrat in corpul de garda, fara un cuvant m-a trimis la somn. Am ramas perplex, nu ma asteptam la asta din partea lui. Cum eram singur in dormitor, de emotie si speriat de urmarile evenimentului am izbucnit in plans. Nu mai puteam rezista. Si acum cand incerc printre lacrimi sa scriu, aceste randuri, ma cuprinde iar emotia, la amintirea evenimenteleor de atunci. Asa am ramas acolo 6 ore. Dormisem si veghea si somnul. Ceva se intamplase nu stiu ce ? Dar ceva era. A doua zi era Duminica. Luni ieseam din garda. O luna nu m-au mai pus in garda. Seara intra `lentul nostru de sevici pe unitate � ofiter de servici. Totul a mers normal dupa aia. A doua zi vine `lentul la noi la corpul de garda. Se i-a de Traila si Bejenaru. Apoi navalesc toti trei in dormitor.
-Afara Adunarea face `lentul.
- Nu mai asa, face `lentul ,luati si saltele cu voi si le bateti bine.
Ne puse sa facem curat in dormitor. Scoatem toate saltelele si le ducem la batut. Intre timp altii si eu faceam curat pe jos. Daca la inceput faceam numai noi curat acu `lentul pusese pe toata lumea, mai putin gradatii , ca sa faca pe jos luna. La urma am spalat cu `coada`. De obicei numai cei de anul 2 o foloseau, acum ne-o daduse si noua pentru prima data. Un fel de` mop` al zilelor noastre. Acesta era facut din resturi de franghie impletita si legata de coada unei maturi. Dupa ce am terminat , a venit iar in inspectie si nu s-a lasat pana ce atat dormitorul cat si corpul de garda a iesit bine.
-Lasa ca pentru asta, Luni va ataca, iar inamicul, ne ameninta el, iar.
Ce o fi vrut sa spuna nu stiam. Pentru care asta?...Timp de o luna nu am mai fost `selectionat` pentru garda.

Vreti sa va dau si voua raportul la pat ca sa puteti dormi bine la noapte?

De la: PIGY, la data 2011-02-26 20:34:11Vreti sa va dau si voua raportul la pat ca sa puteti dormi bine la noapte?

Buna seara...noaptea...pe loc repaos, Marine

Unde ti-e chipul? Ai ceva cu el de-l scoti mereu? Te defineste, pune-l inapoi, te rog frumos.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

`CURAT`... PE LOC REPAUS.!

Vreau sa-mi schimb chipul , vreau sa schimb tot, vreau sa schimb totul...!

Luni dimineata Bejenarau dupa ce imi fac patul, Ma i-a deoparte si ma intreaba:
- Nu vrei sa mergi la grupa la bucatarie.
- Da ! fac eu.
- Bine uite o sa te duci cu Sava.
De ce o fi vrut sa ne trimita la bucatarie si mai ales si pe mine , Nu stiu? Asa ca ne-am prezentat jos impreuna cu Bejenaru. Cel de acolo un soldat de anul 2 si doi bibani. Printre ei il vad si pe fostul coleg de scoala pe Serghie.
- Astia sunt ? intreaba pe el.
- Astia ! de unde altii?
- Nu ai gasit si tu altii mai `grasi`?, intreaba bucatarul de anul 2, care dand cu ochii de mine, se uita cu mila la mine.
- Bine face ala, lasa-i aici ca sunt in siguranta.
Dupa ce pleca Bejenarul, ne dadu sa mancam ceva mai special decat ceilalti, dupa care ne baga in priza.
-Spalati cazanele sa le vad bec, face el.
Am luat fiecare cate un cazan si le-am frecat de le-a iesit ochii. Dupa o jumatate de ora cazanele straluceau. La soare te puteai , dar la dansele ba!.
-Bravo ! face el , acum va mutati la gramajoara aia de cartofi.
`Gramajoara`? Era ditamai `Muntele`! Ne asezam noi patru in jururl `gramajoarei` si o atacam din toate partile, cu cutitele. Eu aveam oleaca experienta la curatat, de la mama. Uite vezi si treburile mamei mai sunt bune la cate ceva. Ceilalti parca curatau mai incet si dadeau si juma de cartofi cu tot cu coaja.
- Mai cu mila, mai cu mila ca ii lasati pe astia flamanzi , face bucatarul.
- Uite cum curata bibanul asta, zise el dandu-ma drept exemplu.
- Cum te cheama bibane? Ii zic dupa care :
- De unde esti? Cand ii spun zice:
- A! esti din acelasi oras cu bibanul asta, zise el aratand spre Serghie.
- Poi am fost colegi si la generala.
- Uite vezi ati ajuns colegi si aici.
Dupa doua ore `gramajoara ` disparuse.
-Asa bravo! face el.
Daca am terminat cu cartofii le-a venit randul si la morcovi ceapa si alte legume. Serghie voia sa scape de armata `inrolandu-se la bucatarie`. Probabail ca sa � mai scape si el de frecusul de la AG-9. Poate stia sa si gateasca si ceva preparate de mancare.
Nici la bateria AG-9 lucrurile nu stateau mai bine pentru bibani. Aveam sa constat si pe parcurs ca toate ` pedepsele` si alte obiceiuri erau o `traditie` sau mai bine zis o mostenire de familie, pentru BIM. Era si la AG-9 un exemplar de biban care avea o desteritate, de a se tara. Se facea una cu pamantul si se tara si repede. Parca era o soparla sau guster. Si de fiecare data ii amuza teribil pe cei de acolo mai ales pe cei de anul 2. El indura cu stoicism toate pedepsele lor. Si se supunea orbeste ca un robot.
Ei aveau 2 comandanti. Un locotenent major si un locotenent. Si `lentul major a lor avea trasaturi de neamt si mai ales de `ofiter de gestapo`.Il chema Ghinea. Pe celalalt il chema Sanda. El avea o placere teribila exagerata de ai pedepsi pe soldatii lui, cand acestia nu percutau bine si la timp.
Intr-o seara era ofiter de serviciu. Cand a dat comanda de :
-Drepti! ... Apoi : pe loc repaus!, s-a auzit o tropaiala de ziceai ca trag cu mitralierele. Vai ce suparare pe el. Se facuse cred rosu. Nici la a doua comanda nu se schimbase lucrurile. Tot o tropaiala a iesit. Normal trebuia sa se auda doar un singur sunet. `Tranc`! Credeam ca inebunise. Cum sa-i faca soldatii lui asa ceva?
S-a plimbat nervos prin fata companiei, vocifirand nu stiu ce acolo. Pana la urma soldatii s-au indurat de el, si a iesit pana la urma cum voia el. Unii soldati povesteau , care erau mai in fata, ca scosese si pistolul din teaca, agitandul in sus. Pana la urma s-a calmat. Dar a doua zi la raportul colonelului, a tinut sa specifice acest lucru ,de fata cu noi toti, iar colonelul ne-a facut rost de 5 km.
Asta era ,- uitai sa va spui, - un antrenament dar se si putea transforma si in pedeapsa cand voia colonelul sau alte cadre. Asa ca am iesit cu totii pe poarta unitatii, si ne-am departat de unitate pana la cariera, in deal dupa care am inconjurat-o si ne-am intors inapoi.
Colonelul ne astepta urmarindu-ne sa nu care cumva sa-l triseze cineva.
-Data viitoare va pun si masca, spune colonelul.
Avea sa mai faca asta o data cu toti gradatii si gradele mari pana la el.
Exceptie a facut atunci capitanul Pastrama. El era sef de stat major si nu se cadea. Si mai era si gras, nu cred ca ar fi ajuns la jumatea drumului , dar pana la cariera. Atunci ii pedepsise ca nu am executat inviorarea de dimineata. Pe atunci era un ofiter slabut era capitan. Numai ca pe el nu prea il baga nimeni in seama. Si atunci s-a razbunat si el. Dar a participat si el la maraton.
V-am mai spus ca colonelul Zugravu era un om drept.
Nu--i placea nici lui, minciuna si hotia. Iti spunea pe romanente in fata. El cand era mic fusese copil de trupa. Si datorita abilitatilor lui a avansat repede in timp . Asa a avansat, si acu era la batranete, comandantul BIM-ului. Nu stiu de cati ani fusese acolo. Cred ca dupa ce am plecat eu la scurt timp s-a pensionat. Mai fusese si pe la alte unitati.
Inainte, povesteau `batranii` nostri- adica cei de anii 2, ca aveau
uniforma de marinar albastra. Si ca armata la marina fuses 3 ani. ``Trei ani `fac eu in gand . `Nu cred ca as fi rezistat eu atat`` imi spuneam eu cu gandul la incercarea mea de suicid.
-Ei bibane ai adormit , ma trezeste bucatarul din ganduri. Eu tresar la randu-mi.
- Dar dupa cum vad esti cam obosit, asa-i? Nu prea te lasa astia sa dormi noaptea?, nu e asa? Cine e mai rau Traila sau Bejenaru? Hai nu te sfii ca nu te spun. Nu am vrut sa-i spun nici cum. Capatasem in cateva luni destula experienta. Aveam sa cunosc rostul proverbului: `fate frate cu dracul pana treci puntea`.
- Amandoi sunt de treaba cand vor , faca eu ocolind adevaratul raspuns.
- Haa, !... ha , ... ha... face bucatarul. Eu ii cunosc, doar am venit acu doi ani impreuna. Adevarul ca au mancat si ei armata pe paine la randul lor de la gradatii lor de atunci.
- Si asta ce e un mijloc de razbunare? , nu ma rabda pe mine, uitand cu cine vorbeam.
- Ei astai cam asa-i face el , dindu-mi dreptate, Daca gradati nostri au fost neamuri proaste nu inseamna ca si ei trebuia sa faca la fel. Nu toti sunt la fel de rai. Mai ai rabdare pana la vara si lucrurile au sa se schimbe in mai bine.
Stateam si imi imaginam acum, cum oare o sa fie, la vara. Parca ghicindu-mi gandurile, bucatarul spune.
-Lasa ca atunci armata nu o sa mai fie la fel ca acu. Acu e focul pana in primavara. Dupa aia o sa mai aveti si voi clipe de liniste. Peste ani nici nu stiu daca o sa mai facem armata.
Parca stiuse.
-Ei gata v-ati dat la barfa ? La treaba ca acu se face 12, si nu e gata mancarea , face el vazand ca se pusera si ceilalti jos si ascultau povestile lui. Si asa a trecut ziua aceasta. Masa de pranz am servit-o la bucatarie. Seara am venit si noi la masa.
- Ei cum a fost ? intreaba Traila pe noi . A-ti facut treaba buna?
- Da face si Sava am si mancat! Mai vreau si maine.
Un raset general izbucni. Bejenaru ii zice :
-Lasa ca-ti fac maine rost de niste portii la portic , il ameninta el. Cand am ajuns in dormitor imi povesteste soferul de langa mine ca au tras-o tare cu` lentul azi. Cica i-a fugarit toate dealurile din zona. Mai aveau putin si ajungeau la mare. Oare ce facuse ca scapasem. Era asta un semn, sau avusesem si eu macar odata noroc. Nici pana azi nu am aflat.

Noi aveam un sector de facut curatenie la subsol pana la intrarea in camera nostra , si scarile de la etajul 1 pana la iesire. Pe cand faceam smotru la subsol pe o carpa se lipise un span. Mam taiat in el. La inceput nu am dat importanta. Dar tot bagand mainele in apa aceea neagra plina de microbi, dupa cateva zile s-a infectat mana mea, umflanduse. Nici arma nu o mai putea s-o tin in mana. Ca in dimineata urmatoare la raportul de dimineata, a `lentului, am scapat arma jos. Cand a vazut `lentul sa ma inghita. Mi-a sarit in ajutor Bejenaru, care mi-a aratat mana, care se infectase. Cand a vazut si `lentul s-a speriat si el.
-Mars la infirmerie! Bejenaru dute cu el la doctor.
Cand m-a vazut si doctorul, a spus ca trebuie sa stau internat o saptamana. Daca nu vreau sa ajung la cutit. Ma speriase. Apoi m-a bagat in tratament. Luam pastile cu pumnul Din cand in cand mai imi facea si cate o injectie. Atunci a fost pentru prima data cand apelam la ele. Dar daca trebuiau. Nu prea i-a convenit `lentului ca ma pierduse pe drum. Dar nu a mai zis nimica.
Doctorul era capitan . Era mai mare in grad. S-a purtat bine cu mine. Voia sa nu mai bag mana in apa pana se vindeca. Dar nici acolo nu scapam de corvoada. Mai era un biban de la bateria 82, internat acolo. Nu stiu precis ce avea. Parca ceva cu inima spunea el. Sefii lui il banuia ca simuleaza, ca sa mai scape si el de armata. Trebuia sa facem curat si in aceasta incapere. Si aveam si aici trei camere.
Cu toate protestele doctorului l-am ajutat si pe el la curatenie. Nu puteam sa ma uit la el. Foloseam mai mult stanga. Aveam sa-l intalnesc pe baiatul din tren care se imbatase. Acu era felcer. Ma ingrijea si el la mana. Viata in acest timp se desfasura normal la plutonul A-A.
Din cand in cand mai ma vizitau baietii mei si Traila. Dar nici de Bejenaru nu scapsem. Se interesa mereu de mine la doctor. Ca sa intrebe cat mai stau acolo. Cred ca i se facuse dor de mine. Soldatii de la mine mai spatosi care trageau in fata la mitraliera mea, pe nume Usatenco si Lupu, ma sfatuiesc, sa arunc pastilele ca sa stau mai mult acolo. Tragi si tu armata pe ...ziceau ei. Si a trecut inca o saptamana. Cand m-a vazut `lentul in formatie, imi zice:
- Gata ! te-ai facut bine? Incepusem sa-ti simt lipsa, face el.
Facea si el ca la robotul C3PO din Star Wars,cand i se adresa lui R2:
- Sa te intorci R2, eu la cine o sa mai tip?...

Se deschise un chiosc in incinta unitatii. Noi primeam solda 40 de lei pe atunci. Ianinte fusese 20 de lei. Eu castigasem. Asa ca atunci cand primeam solda ma duceam sa fac `piata`. Se facea si acolo coada. Cateodata intarziam , prilej iar la Traila, ca sa ma sapuneasca. Avea de toate de la lame, tigari biscuiti , compoturi si multe altele. Mi-a placut acei biscuiti de atunci. Erau de doua tipuri `Albatros` si `ovidiu`. Erau nemaipomeniti de buni. Dimineata sau seara la ceai erau foarte buni.
Cateodata Traila sau Bejenaru ca sa nu mai stea ei la rand, ma punea pe mine sa fac `piata`. Sau daca ma vedeau in fata, imi dadeau toti bani si cereau multe ca la un moment dat uitam ce sa mai iau. Si nici ce rest sa le mai dau la fiecare. Asa ca am inceput sa fac lista . X � biscuiti, b- tigari, y � lame si asa am mai rezolvat-o. Cateodata se grabeau si nu mai asteptau, si se bagau in fata spre nemultumirea noastra.
Duminica mai profitam si eu pentru a scrie acasa la nana. Apoi i-am scris si lui nea Lavric. Sa-mi trimita banii la adresa unitatii.

De la: PIGY, la data 2011-02-27 09:19:56Vreau sa-mi schimb chipul , vreau sa schimb tot, vreau sa schimb totul...!

Nu te schimba, noi te-am indragit asa cum erai..
...sau nu te schimba in rau. Pasarile nu sunt renumite pentru creierul lor

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Ingrid, la data 2011-02-27 10:19:02

De la: PIGY, la data 2011-02-27 09:19:56Vreau sa-mi schimb chipul , vreau sa schimb tot, vreau sa schimb totul...!

Nu te schimba, noi te-am indragit asa cum erai..
...sau nu te schimba in rau. Pasarile nu sunt renumite pentru creierul lor

Hai ca l-ai atins ! Acum o sa faca precum trenul . Vine cu o falca-n cer si una in pamant sau o ia la sanatoasa !

Decat batran si sarac mai bine tanar si bogat!

IMI PARE RAU CA TREBUIE SA TE DEZAMAGESC NU SCAPATI CU UNA ,CU DOUA DE MINE...INCEP SA CRED CA TE-AI SATURAT DE MINE?...

Ce-o fi in capul vostru?
Am zis ca l-am indragit. Voi ce-ati inteles????

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: PIGY, la data 2011-02-27 12:06:09IMI PARE RAU CA TREBUIE SA TE DEZAMAGESC NU SCAPATI CU UNA ,CU DOUA DE MINE...INCEP SA CRED CA TE-AI SATURAT DE MINE?...

Decat batran si sarac mai bine tanar si bogat!

Dar nu de tine era vorba Ingrid! Home -sa saturat de prezenta mea. Eu am sa-l intreb ce a zis `Lapusneanu` Daca voi....

De la: PIGY, la data 2011-02-27 12:25:45Dar nu de tine era vorba Ingrid! Home -sa saturat de prezenta mea. Eu am sa-l intreb ce a zis `Lapusneanu` Daca voi....

Decat batran si sarac mai bine tanar si bogat!