Minuni, altele decit cele cu care suntem obisnuiti

nea marine,nu-mi place povestea,schimba....pai chiar asa,care cum nu stie ce sa mai scrie ,hodoronc-tronc se ia de STEAUA,ba ca are coada,ba-i urata si jegoasa,ba-i mica si neajutorata,ba ca tac-su-i cioban si-are oi mai multe,mandre si cornute...una peste alta,lasati-l bre pe LACA sa-si faca treaba,nu va mai bagati peste el....

HAI STEAUA !!!

Voi fi la fel de dur ca adevarul si la fel de neindurator ca dreptatea.----,,Minciuna premeditata nu mai e chestie de fantezie,tine de caracter''-Tudor Musatescu----Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.----- -----Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost -----DUMNEZEU iubeste ingerii rebeli , adevaratii creatori care fac orice societate sa progreseze,ii ajuta si-i ocroteste, in schimb ii este indiferenta soarta oricarui ignorant mistico-religios------Este mult mai aproape de DUMNEZEU un ateu decat un miorlaitor ignorant mistico-religios,indiferent de confesiunea sau religia propovaduita ----Este mult mai bine, zic eu, s� ��i faci lectura pe vapor dec�t s� faci sex cu fundul.-TRAIAN BASESCU

Gata ! Copii a venit ora de povesti Azi va spun continuarea `Amintirilor mele din copilarie` daca va mai intereseaza...ca vad ca V. Colin nu va place...

Daca imi aduc bine aminte ar fi foarte multe de spus. Nu este zi sa nu-mi aduc aminte , de cate un episod din viata mea. Nu stiu cum se face dar intamplarile din copilarie au o mai mare prioritate printre amintirile mele ,decat cele actuale ,sau cu zeci de ani in urma. Nu ca acestea nu ar fi avut o mare importanta, dar parca tot cele vechi sunt mai frumoase, avand farmecul lor mai aparte. Din ce ma afund mai mult in timpul copilariei, din ce imi apar tot mai multe scene mai mult sau mai putin placute. Tata avea un fix. Nu suporta sa fie contrazis , inselat , furat, sau minciunit. De aceea ma invata tot timpul cate ceva, de care, credea el, ca imi va prinde bine in viata. De aceea si mie imi cerea acelasi lucru. Sa nu-l mint, sa nu fur, sa fiu cinstit. Cand mai veneam artaguit de cate unul sau mai multi colegi , suferea si el alaturi de mine. Dandu-mi sfaturi de cum sa ma apar. Numai ca la capitolul `aplicare` , stateam mai rau.Nu aveam curaj. In schimb se face foc daca incercam sa-l aburesc. Nu reuseam niciodata . Ma prindea imediat cu minciuna. Sa incerc sa fur ceva, sau bani, era peste poate. Nu as fi avut nici o sansa. De aceea ma certa mereu cand vedea ca am mai multi bani de 3 lei in buzunar. In fiecare zi cand veneam de la scoala ma perchezitionau prin buzunare si imi faceau inventarul. Orce plus era `sanctionat`. Doar lucra la fisc....Dar ii placea si ma invate sa strang bani la pusculita. Chiar de ziua mea nu stiu in ce an mai era , cred cand implinisem 9 ani, matusa mea ,Lili imi facuse cadou un ceas � pusculita. Avea doua intrebuintari , ma invata si ora si era si pe post de pusculita. Binenteles ca incercarea mea de a umple pusculita, era anemica. Mai profitam si eu de sarbatori sau cand tata era in `toane bune` si mai ciuguleam si de la el cate un leu doi pana in 5 lei. Rareori vedeam si cate un 10 lei. Mama nu imi dadea niciodata bani. Sau daca imi dadea si ea un leu , pana seara ii restituiam. Mai mult noroc aveam de la nana mea , care ea era mai generoasa si nu numai cand era dupa sau cu `chef`, ci primeam si la sarbatori cate un 25 de lei. Odata mi-a dat chiar si un 50 de lei. O ! era zi mare pentru mine.Atunci, eram cel mai bogat om. Numai ca , ce strangeam la pusculita , avea grija mama sa nu se umple niciodata. Astfel unde ar mai fi incaput.... Ar fi dat pe afara. Asa ca ea mereu apela la pusculita mea, cand ramanea in pana. Si ramanea cam des in pana. Cand il prindeam pe tata mai treaz, o spuneam lui.
- Tata, iar mi-a umblat mama la pusculita!
Tata se supara si o lua la intrebari pe mama, de multe ori de ochii mei. Mama motiva ca nu avea cu ce sa ia paine, si-i va inapoia . Fapt ce facea ca adua zi, sa-mi iau binevenita papara cu varf si indesat, de la mama. O data am gasit 10 lei pe strada. Aveam acest noroc, sa mai gasesc si bani . Si vad ca norocul asta il mai am si acu. Acum gasesc cate5, 10 sau 50 lei ca mai inainte, cand v-am mai povestit. Cand ajung acasa binenteles ca a urmat controlul de rutina dupa intrebarile:
- Cum a fost la scoala? Ce ai mai facut? Te-a ascultat la ceva? Ce note ai mai luat?
Binenteles ca aveam grija sa ocolesc notele mici, care al naibii incepusera sa traga la mine, ca la un magnet. Le spuneam numai pe cele bune sau mai bune. Daca luam 10, ala era primul de care pomeneam. De rest ...daca mai era cazul. Dupa care controlul. Cand a vazut cei 10 lei, m-a si intrebat de ei .
- De unde ii ai?
- I-am gasit pe strada. Cateodata mai ma credeau dar gaseam o data, gaseam de doua ori, ei... a treia oara se lasa cu pericol de bataie. Nu ma credeau totdeauna. O data s-a convins si mama. Pe cand mergeam cu ea la piata, vad de departe un 3 lei de hartie. Eu ma duc intins la el. Mama il vede si ea.
- Da-l -ncoace , face ea.
- De ce ?, E al meu ! eu l-am vazut primul, fac eu.
Dar doua ghionturi m-a convinge sa il dau ei. Mai gaseam diferite obiecte uitate prin banca cand eram de servici, si daca veneam cu ele acasa, tata se si oferea sa i le inapoiez colegilor uituci. Acest fapt a facut sa castig increderea in colegi, si isi puteau uita linistiti lucrurile stiind ca eu le voi inapoia. Am fost scos la tabla in fata clasei si invatatoarea m-a dat exemplu.
- Vedeti asa sa faceti cum a facut Grigoriu!
Bine ca nu toti erau ca mine. Unii chiar daca gaseau ceva ,uitau cu buna stiinta sa mai inapoieze ceva. Si se gaseau mereu cate ceva : ba un echer , un raportor, un stilou, un toc ,un pix , o calimara, un creion, o radiera, o line, un compas, ... chiar si caiete am gasit. Ce era mai dureros , ca eu daca pierdeam sau uitam ceva, nu era nimeni , sa zica ca l-a gasit. Ceea ce facea sa creasca mustruluiala la ai mei. Erau si printre colegii mei unul doi care erau cleptomani. Pe unul l-au descoperit. L-a scos si pe el in fata si l-au facut cu oua si otet. De acum, bietul de el , chiar daca nu el era autorul , toate oalele se spargeau in capul lui. Iar asta ii faceau pe altii sa profite. Aveau acum acoperire. Tata imi spunea mereu: ``Cine fura azi un ou, maine v-a fura un bou`` Eu as complecat ``mai multe``- oua. Asa ca atunci cand mai gaseam ceva pe strada sau imi ramaneau bani de la diverse cumparaturi, cum o sa va zic mai tarziu, apelam la o ascunzatoare situata afara, si apelam la ea , inainte sa intru in casa....

Ati vazut ca si visele mele sunt bune la ceva?...V-am spus ca o sa fie cutremur. Ei, nu a avut chiar 6 dar amandoua fac cat unul. Visasem si miercuri pe al doilea dar nu am mai vrut sa va sparii....oricum saptamana nu s-a terminat pana luni mai este timp...Nu stiu ce ar trebui sa visez ca sa ghicesc si marimea si durata...eventual macar ziua...

De la: Ebony, la data 2011-01-26 00:08:38

De la: _gladlyntelf_, la data 2011-01-25 22:40:24Nicioadat� nu ve�i afla cine a fost, sau cine sunt, dar n-am s� v� spun adio, dec�t dup� ce am s� transmit DOANNELOR , DOMNI�OARELOR �I DOMNILOR:

mult� s�natate �i fericire, tuturor !

�i-n special:

ana-totir
KARPOV
Alehin
Cronos
revenitu
Silviu
Anca
Ingrid
Vasix.
Gabi
Mihai (absent)

www.youtube.com/watch?v=RR8pgEKsrIs

...si (Ebony)..invizibila...

..exact cum .......,spuneam... ,nu imi ramane decat sa dispar,nimeni nu va observa...

De la: Ebony, la data 2011-01-28 00:14:18

De la: Ebony, la data 2011-01-26 00:08:38

De la: _gladlyntelf_, la data 2011-01-25 22:40:24Nicioadat� nu ve�i afla cine a fost, sau cine sunt, dar n-am s� v� spun adio, dec�t dup� ce am s� transmit DOANNELOR , DOMNI�OARELOR �I DOMNILOR:

mult� s�natate �i fericire, tuturor !

�i-n special:

ana-totir
KARPOV
Alehin
Cronos
revenitu
Silviu
Anca
Ingrid
Vasix.
Gabi
Mihai (absent)

www.youtube.com/watch?v=RR8pgEKsrIs

...si (Ebony)..invizibila...

..exact cum .......,spuneam... ,nu imi ramane decat sa dispar,nimeni nu va observa...

Bei ! Aia au pile...de aia sunt pe lista.... ! Cred ca era Mytcor ...l-am bagat la mijloc...si poate asta a fost motivul ca ne-a trecut in lista.....Ca sa faci o lista ca lumea e nevoie de mai multe nominalizari...cel putin 20....
O lista mica s-ar potrivi la cei care posteaza peste tot...apoi ar putea urma o lista pentru cei care se "specializeaza" pe 1-2-3 topicuri....ar mai fi una pentru "socializatoristi" ....una pentru idiotii nativi...una pentru minori.....una pentru fete ...una pentru baieti ...si cred ca ar fi bine sa lasam listele deschise si pentru "boboci" ....

De la: Marin56, la data 2011-01-27 20:56:41Ati vazut ca si visele mele sunt bune la ceva?...V-am spus ca o sa fie cutremur. Ei, nu a avut chiar 6 dar amandoua fac cat unul. Visasem si miercuri pe al doilea dar nu am mai vrut sa va sparii....oricum saptamana nu s-a terminat pana luni mai este timp...Nu stiu ce ar trebui sa visez ca sa ghicesc si marimea si durata...eventual macar ziua...

Nu stiu cum de te intereseaza....eu in '77 inca nu plecasem din Galati...nu ma impresiona nici un cutremur, tot timpul zornaiau paharele in vitrina de la zguduiala pamantului. Se simt frecvent cutremure de Vrancea de intensitate mica...De asemeni in tot orasul functionau sonetele pentru fundatiile acelea adanci de bloc. Se simteau si sarjele de otel de la Combinat. Iar in capatul strazii era o unitate militara, cand treceau tancurile se zguduia toata casa. Cand a inceput cutremurul din martie '77, stateam la masa, eram rupta de o zi de lucru urmata de niste cursuri si era prima masa a zilei, la noua seara....A intrat tata si m-a intrebat, ,,tu nu simti ca e cutremur?" Si in ziua de azi povesteste ca am raspuns ,,Ce-i cutremurul asta fata de foamea mea?"..si ma gandeam ca maine iar va discuta lumea...,,tu ai simtit? unde erai ? ce faceai?..." Si s-a vorbit, ala a fost dezastru.

Deci revin, tu fiind in Galati, cum de esti sensibil la cutremur?...sau eu sunt prea inconstienta, dar asa mi se pare, ca acolo trebuie sa fii obisnuit cu miscarea pamantului, ca marinarii cu puntea...


.....imi place avatarul asta, ma face sa asimilez povestea de parca am sta de vorba .

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Buna Dimineata ! V-ati sculat?...Poi sa stii ca in viata mea am simtit multe cutremure. primul cand aveam vreo 5-6 ani parca. Vreo cateva dupa aia dar de la cutremurul din 77 am inceput sa prind frica de ele Ala m-a impresionat cel mai tare. Cat a fost cutremur nu mi-a fost frica . De abia dupa ce s-a terminat m-a cuprins panica!. Iar urmatoarele mari din `86,` 90, `92, si care or mai fi fost, si restul , imi produceau frica mereu. Mai ales ca stateam, la 3 si efectul lor se simtea mai tare. Tin minte ca aveam in sufragerie o mobila de perete cu dulapuri si o vitrina , in care aveam vreo cateva randuri de casete . Dupa ce am intrat in sfarsit in casa, am gasit toate casetele in partea cealalalta a camerei . Plecasera la plimbare. ca sa nu mai spun de restul dezastrului. Bine ca nu eram la bloc in `77.

La marginea gardului era un mic loc gol intre scanduri si malul de pamant din curte. Acolo imi faurisem eu, ascunzatoarea, pe care eram sa o folosesc destul de mult timp, fara a prinde de veste nimeni din casa. Nu luasem in calcul `indiscretia vecinilor`.
Intr-o zi ma trimite mama la complexul din zona. Acolo era si alimentara si aprozar si carne , avea de toate. Il tin minte ca il frecventam cel mai des si mai ales nu pot sa uit `cozile` la care ma angajam. In special la Carne.In fiecare an cladirea aceasta se `lasa`. Pana la urma l-au demolat, Iar pe locul lui sta acum triumfator `Palatul de Justitie. Nu pot sa inteleg cum o cladire asa de mare a rezistat atat si mai rezista si acu, iar un biet complex cu un etaj, nu. Adevarul ca pe acolo erau multe pravalii si sub ele erau adevarat catacombe. Ma trimte sa cumpar o sticla de ulei infundat, pentru salata. Era o sticla frumos pictata in albastru si rosu. Nu intelegeam ce fel de vopsea era ca nu se lua. Am incercat sa le duc la vandut dar primitorul-distributor nu le primea . Atunci ma chinuiam sa le sterg , sa le rad, dar era un lucru imposibil. Tot se cunosteau si le mai si zgaraiam. Si cum spuneam intru in alimentara. Era cam pustiu la ora aceea. Era oleaca dupa 8. Ma duc in interior la rafturi, ca era cu autoservire, iau sticla si trec cu ea pe la casa. Caserita `o bate la masina` si imi da sticla. Eu o iau si ma luptam cu sacosa ca sa introduc sticla care , nu vroia de loc sa intre. In timp ce eu ma chinuiam asa, caserita isi pierde rabdarea si pleaca de la casa. Eu intr-un final reusesc sa bag sticla in sacosa. Cand sa platesc , nu mai era nimeni la casa. Asa ca am plecat cu inima batand nebuneste, si am iesit in strada. Pana acasa nu m-am mai oprit. Castigasem 12, 50 lei. Eram in al noulea cer. Trec pe la ascunzatoare si las banii acolo. Intru in casa las sticla, si o las pe mama sa isi vada de ale ei. Nu i-am spus nimic, in ziua aceea. A doua zi ma trimite iar undeva sau poate imi facusem eu drum, trec pe la ascunzatoare,-( bancomat) - si `ridic` banii. Vazusem cu cateva zile in urma la libraria din zona o pusculita cu cifru si frumos colorata, din tabla. Costa 3 lei. Asa ca ma duc acolo sa cumpar ceva de bani aceeia. Dupa ce ies din Cazarmii ma opresc la inersectia cu Brailei. Pe vremea aia nu erau semafoare. Era libera trecerea , asa cum e acum in 39 cu toate ca e semafor. Fiecare trece cand vrea si cum poate. Atat soferii ,cat si pietonii. Astept ca sa trec strada. Pe partea cealalalta era libraria. Si cum veneau din dreapta un card de masini, a trebuit sa astept. Pe vremea aia ersau numai `Volga`, rar cate o dacie 1100 sau Mosckvici`sau altele. Erau cam sase masini care veneau una dupa alta . Dupa ce las sa treaca cinci din ele , pe a sasea nu am mai vazut-o sau poate am calculat ca eu o sa am timp sa trec dincolo. Stiu ca m-am angajat in viteza la traversare, in timp ce se apropia de mine cu repeziciune a sasea masina. Tot o Volga. Doar scrasnitul franelor m-au readus la realitate. Stiu ca imi bagase o spaima in mine, mama- mama. Cum pe partea cealalalta erau numai magazine, zgomotul franelor, i-a scos pe toti afara, inclusiv vanzatorii. Cand am ajuns pe trotuarul celalalat, privii in spate. Masina se oprise cam la un metru de locul pe unde trecusem eu. A fost la limita. Binenteles ca la ploaia de injuraturi pe care am primit-o din partea soferului, sau mai adaugat si la vociferarile celorlalti de pe trotuarul pe care ajunsesem eu. Cred ca ma facusem alb la fata. Inima imi batea cu putere. Dupa ce m-am mai linistit am intrat totusi in Librarie. Vanzatorul dupa ce ma besteleste si el , ma intreaba ce vreau. Ii spun ca as vrea sa cumpar pusculita, si vad si o ascutitoare in forma de minitelevizor. Imi placea ca se misca imaginea de pe ecran. Ei dar ascutitoarea era 5 lei. Si cu 3lei era 8 lei. Pana la 12, 50 mai imi ramanea 4,50 lei. Trebuia sa scap si de acei 4 lei macar. In colt , la doua magazine de librarie era o cofetarie. Ma uit, si vad o cutie cu drajeuri de ciocolata. Costa fix 4,50. Ma intorc acasa, si pitesc pe unde pot cele cumparate. Cutia de bomboane o incepusem de pe drum. Asa ca scapasem prima de ea. Nu le-am spus nimic de faptul ca era sa ma calce masina. Probabil ca tot nu imi revenisem, pentru ca mama ma cunoscut ca ceva nu e in regula:
- Ce ai patit ? Ce ai?
- Nimic! fac eu.
- Te vad cam palid! face ea.
In fine trece si asta. Peste cateva zile scot la interval `pusculita` mea, profitand ca tata era cu chef. La inceput nu s-a prins de ea. Am mutat restul de bani care ii mai aveam in vechea pusculita mea cea noua si i-am bagat sub `cheie` Avea si cheie si avea si `cifru`. Era ceva pentru mine atunci. La vreo cateva zile mama iar ramase in `pana de bani` Se duce la pusculita veche, sa ia bani. Eu vazand ca cauta banii , cred ca ma inverzisem. O si aud:
- Unde-s banii din pusculita?
-Poi ... fac eu nestiind ce sa mai scornesc. Ma luase prea pe nepregatite.
-Unde-s banii , continua ea. Ce ai facut cu ei? I-ai cheltuit? Inteleg ca isi facea griji pentru ei, ca erau cateva sute....
-Nu ! ... I-am mutat...
- Unde i-ai mutat? Nu se lasa mama.
Atunci o vad cu teama pe mama, ca se duce la locul unde tinea tata cureaua.
-Nu vrei sa spui , nu? ei lasa ca spui tu acu tot...Si incepu sa ma altoiasca cu o salbatacie fara margini.
- Nu mai da!... incercam eu sa o opresc, si cum loviturile nu se mai terminau , m-am lasat in jos acoperindu-mi fata cu mainele, si izbucnind in plansete. Dar nici asa ploia de lovituri nu se mai oprea. Intr-un tarziu cand obosie ma lua iar la intrebari:
- Spune-m unde-s banii , ca te omor , nu-ti fac alceva....
Cu greu m-am ridicat si printre sughituri , care nu se mai opreau, i-am arata noua mea pusculita. Ei dar daca a vazut ca banii sunt toti, m-a luat ca de unde am noua pusculita, si ca de ce am mutat banii. Si cum ma incapatinam sa-i spun cum am cumparat-o, a luat-o de la capat. Dupa ce a obosit iar, m-a lasat spunandu-mi:
-Lasa ca spui tu tot cand o veni tat`tu...Asteptam ora 4 cu infrigurare. Stiam ce ma asteapta iar. Se trezise iar in mine cele doua finte care una ma sfatuia de bine si una de rau. `
-`Zi ce ai de pierdut`! ,`
-`Dar de ce sa zic sa-mi ia iar banii NU!` ,
-`Ei lasa ca vezi tu diseara cand o veni tata`...
Se facu si 4 P.M. . Ma uitam la ceas si parca intarzierea lui nu se mai termina.
-`Poate se abate iar `La Meluta` , la o `tuiculita`, imi spuneam , ceea ce imi sporea frica si mai tare.
Cand in sfarsit apare, ma uitam cu disperare la el, sa vad cum e. Ma facusem mic ,mic in fundul patului, si imi asteptam inspaimantat sentinta. Mama ca de obicei:
-Stii ce a mai facut azi fecioru-tu?
-Ce a mai facut? face tata.
Avea o bucurie teribila de a ma spune lui tata ca raspuns la toate boacanele pe care le efectuam zi de zi. Simtea o mare placere sa ma maltrateze, indiferent daca era cazul sau nu. Nu se multumea ca ma batuse ea, ma dadea acum si pe mana lui tata.
- Sa-ti spuna el! , face mama.
- Ce ai mai facut? face tata.
- Iti zic tot, dar te rog sa nu ma bati... zic eu incepand iar sa plang...Si atunci ii povestesc printre sughituri, ce si cum. Felul cum am obtinut banii si felul cum i-am cheltuit.
- Sa spuna si de ce a vrut sa mute banii!... nu se lasa mama.
Ei daca a auzit tata cum sta treaba, a inceput sa ma intrebe de lucrurile pe care le-am cumparat, de acei bani ramasi, cati bani am dat pe ele....La inventar am iesit bine. Am scos si ascutitoarea. Cand a auzit ca dadusem si 5 lei pe ea...se uita urat la mine. Eu luasem mai mult ascutitoarea aceea amuzanta ca nu aveam si eu un televizor si uitandu-ma la ea , ziceam si eu ca ma uitam la televizor.
-Bun! face tata, pe pusculita ai dat 3 lei , pe ascutitoare 5 lei, unde-s restul de bani?
-Mi-am luat si o cutie de bomboane de ciocolata , inchei eu. Costa exact 4,50 lei.
-Da ! face el , de unde ai cumparat acele lucruri?
- Poi de la libraria de pe strada si bomboanele de la cofetarie de linga ea.
-Da ? face tata. Imbracate si sa mergem acolo.
Ma imbrac si merg cu el la pravaliile acelea. Pe tata il cunostea multi musterii , doar copilarise si el in zona, exact dupa razboi. Cand ajungem acolo, imi trece prin inima un fier ars. Uitasem un amanunt.
Inainte de a intra in librarie ,tata, se opreste la prietenul lui de la Tutun gerie. Dupa Tutungerie urma Libraria. Cand intram amandoi in Tutungerie si ma vede vanzatorul, Ma ia si el la trei pazeste.
-Poi bine mai copile , de ce nu ai fost atent, puteai sa mori.... In gandul meu : `mai bine muream`. Tata la inceput credea ca vanzatorul vorbeste cu alcineva.
-Da continua el , fecioru-tu a traversat in goana strada si era cat pe ce , sa-l calce o masina. Noroc ca a oprit soferul la timp , ca praf il facea....Cand se dumereste tata,ca despre mine era vorba, era cat pe ce sa ma inghita. Si cred ca ar fi facut-o daca ar fi putut. Stiu ca mi-a dat si el cateva palme in vazul lumii. Fapt ce a facut ca sa sara vanzatorul in apararea mea , impreuna cu alti musterii:
- lasa-l acum ! Nu vezi ce speriat e?...fac aia.
Mi-a mai administrat si o serie de Dumnezei si impreuna cu toti sfintii... Apoi am intrat si in Librarie. Acolo altul:
-Ai vazut Fanica ce era sa pateasca copilul tau?....
-Da lasa asta face tata, mai bine spunem , de la tine a cumparat fecioru-mi aceste lucruri? Si ii le arata...
- Da ! face vanzatorul.
- Bine acum hai la Cofetarie...face tata.
- Ia-i ceva de dulce , face vanzatorul.
- lasa ca ii dau eu ceva dulce de o sa ma tina minte toata viata, face iar tata. Adevarul , si cred ca asta era singurul , ca am tinut minte toata viata toate caznele lor....
Intram si la Cofetarie. Acolo se schimbase tura. Nu mai era acelas vanzator. La intrebarea lui tata, daca eu am cumparat bomboanele de aici, a ridicat din umeri. Nu stia ce sa raspunda. Nu putea face inventar pentru ca tata sa se convinga. Pana la urma a confirmat ca au asa ceva la vanzare.
- Mai de aici ai cumparat acele bomboane?, ma intreaba iar tata.
- Da! Fac eu.
- Bine hai acasa! Stam noi de vorba...

De la: Ebony, la data 2011-01-28 00:14:18
..exact cum .......,spuneam... ,nu imi ramane decat sa dispar,nimeni nu va observa...

Nu spune asta, draga Nico ! Nu ai dreptate
Nu as vrea sa te perii insa ma uit adesea daca ai intrat in ziua respectiva, si apoi chiar daca nu postez pe taverna sau pe topicele unde ai fost, totusi citesc.
Acelasi lucru il fac si vis-a-vis de Mihai, Adakalh, Bursucul, Coradu, Gaius sau Emil din Germania desi majoritatea dintre ei nu sunt in lista mea. Le apreciez postarile, ii citesc si sunt convinsa ca sunt destui care o fac!

Buna , Marine. Multumim pentru ca ai revenit cu povestiri.
Mai era anul trecut pe forum un tip care presimtea cutremurele si miscarile sociale.

Eu doar in `77 am sesizat cutremurul, desi atunci nu mi-am dat seama ce este. Eram copil, locuiam in Arad , pe strada Eminescu, la parter si faptul ca se misca lustra sau ,,zornaiau'' paharele in vitrina, nu era ceva deosebit. Se mai intampla si cand trecea cate-o masina de mare tonaj. S-a intrerupt programul tv (era un film) si... abia a doua zi la scoala auzisem de dezastrul din Bucuresti .

In drum spre casa tata se mai intalneste cu niste prieteni. Ragaz pentru mine ,sa �mi adun gandurile si sa ma pregatesc pentru ce e mai rau ,acasa. Schimba cu ei cateva vorbe si apoi , ne continuaram drumul. Cand intram pe usa , mama repede:
-Ei cum e ? Chiar le-a cumparat?...
Asa se pare , face tata inca neincrezator. Dar ti-a spus alta treaba...?
- Nu ! Ce treaba?
- Era fiutu sa-l calce o masina!
- Cand ? Unde ? face mama.
- Pe Brailei langa magazine...
Stateam cu sufletul la gura si asteptam urmarea, care mi s-a parut enorm de lunga. Dupa cateva clipe ce mi sau parut o vesnicie:
- De ce nu esti atent cand traversezi strada? Face ea. Daca te calca masina? Si se indrepta catre mine. Eu deja ma pregatisem sa ma feresc , ducandu-mi mainele iar la fata. Nu mai avea cureaua dar avea in schimb mana grea , stiam cum e, doar am am simtit-o pe pelea mea ,tot timpul.
- Lasa-l ca l-am incins eu...destul! face tata.
Numi venea a crede ca scapasem atunci asa de ieftin.
-Treceti si mancati! , face mama ca s-a racit mancarea decand o tot incalzesc. Credeti ca eu va astept pe voi, cu masa �n tinsa toata ziua?
-Si tu ce stai bojit treci la masa!
-Nu mie foame! fac eu.
- Treci mai repede, ca eu nu stau cu masa �n tinsa toata ziua.
M-am sculat din pat in sila. Dupa ce i-a pus tatei mancare in farfurie, imi veni si mie randul.
- Mananca cu paine ! face ea.
- -Da!...

Nu aveam curajul sa o privesc. Dupa ce termin un fel ma intreaba:
- Mai vrei? face ea , uitandu-se urat la mine si facand semn sa nu mai cer.
- Nu, nu mai vreau , m-am saturat.
- Mai dai daca mai vrea! face tata.
- Spune daca mai vrei, spune iar mama , cu aceeasi uitatura fioroasa la mine. Dar tata era cu spatele si o facea de ochi lui , mai bine zis de urechile lui. Nu facea destula mancare ca sa mananc de doua ori la o masa. Trebuia sa ma multumesc cu cat ma `saturasem`. Trebuia sa ajunga macar doua zile.
- Nu! Nu, mai vreau! Repet eu din nou. M-am saturat. Vorba vine . Nu de putine ori ma sculam mai lesinat de la masa decat ma asezam...Tata facea exceptii. El daca mai cerea lui i se dadea. O vedeam ca ii da mancare mai mult in sila. Stia ca nu o sa ajunga iar mancarea. Si tinea cu dintii de ea si de bani. Numai ea stia cum ii dramuia. Ce sa faci cu 700 de lei ce pretentii sa mai ai.
- Bine daca te-ai saturat gata poti sa te ridici.
Tata citea inainte ziarul. Totdeauna cand venea acasa , la masa in timp ce manca , citea ziarul. Asta daca nu se abatea la una mica, vorba bine ca se faceau si patru sau cinci. Drumul lui trecea pe langa un local, fost privat si concesionat de stat, dar ii lasase dreptul propietarului, in persoana domnului Meluta, sa se ocupe in continuare de crasma lui. Mai vindea si aperitive , dulciuri, siropuri si tot felul de vinuri , vermut si alte tarii de la rom , rachiu alb ,tuica de prune si de altele, si... etc. Mai vindea si sifon. Tata, Cand avea bani, sau lua leafa zabovea mai mult acolo , spre disperarea mamei, care il astepta ca de obicei cu masa intinsa mereu. Se facea 5 , sa facea 6 si tata sa mai apara neam. De cate-va ori s-a dus inaintea lui la crasma. Cand a vazut-o pe mama intrand in crasma , odata s-a ridicat a lasat ce era pe masa si au plecat amandoi acasa. Pe drum mama il tot toca la cap. Tot drumul, tata , nu a zis nimic. Acasa insa , cum intra pe usa se repezi la mama, luind-o la bataie.
- Poi bine fa , asa am ajuns ,sa vii dupa mine la carciuma? Si cum iti permiti tu sa intri acolo la un loc cu toti betivanii...
Binenteles ca mama nu o rabda si incerca sa se apere cu gura, dar fara folos.
- Te asteptam, am vazut ca nu mai vii, te astept cu mancarea calda...
- Ce mancare ? Care mancare?, si nici una nici doua , rastoarna masa cu tot ce era pe ea. Mama incepuse sa planga. Da bine Fanica ca iti bati joc de munca mea . Acum de unde o sa-ti mai dau mancare?...Dar tata drept raspuns incepu sa o loveasca si mai bine... Stateam cu inima stransa si asistam fara sa vreau la aceasta scena oribila. Pe undeva parca ma linistea ca ma razbunase tata , pentru bataia primita de la ea. Si cred ca aveam dreptate. Probabil ca tata o fi aflat de bataia pe care am primit-o atunci cu o zi in urma. Si acu se ivise prilejul ca sa aiba motiv. Asa facea si cu mine: ma lasa o zi doua sau trei pana se adunau mai multe boacane, dupa care cand credea el, ca s-a umplut paharul , imi platea pentru toate. Mama nu!, ea era foarte directa si la obiect. Probabil ca daca ii trecea supararea pe moment nu mai avea chef...Dar , asta era sa ma coste pe mine a doua zi , o noua bataie , ca sa-si ia revansa. Era imposibil sa nu-mi gaseasca o chichita, cat de mica. Nu aveam curaj sa raportez tatei ,ca uite ca mama m-a batut. Ca stiam cand ramanea singura cu mine , ce ma asteapta.
Cand tata era tafnos trebuia sa avem grija ca sa nu sufle nici musca ,cat era el acolo ,sau pana se culca. Cand il vedea in pat , rasufla si mama usurata.
Dar tata nu-si lasase obicieiul de a intarzia mereu la masa. Ca sa nu mai o ia pe cocoasa , ma trimitea acum pe mine. Cand am intrat , m-a si luat:
-Iar te-a trimis mata?...
Ce era sa-i spun? Bine stai aici si ia un loc la masa cu mine, face el. Ii face semn lui nea Meluta sa-mi aduca si mie un pahar cu sirop.
- De care sirop vrei ? face tata,
- De care o fi ,nu conteaza , fac eu, usor surprins. Dupa aia mi-a mai luat si o pralina. ( Nu am mai mancat de atunci, tare bune mai erau. Oare unde au disparut?)- Dupa care dupa ce isi termina sticluta lui ( toiul) cu rom , a mai luat si pentru acasa trei prajituri � Paste -la 1,5 lei bucata. Asta asa ca sa-i treaca matii supararea... face el. Binenteles ca mamei i-a placut ce ii luase si nu a mai spus nimic, in ziua aceea.

Mai Marine.. esti nemaipomenit cum povestesti...m-am regasit in povestea ta, desi ai mei aveau o situatie foarte buna, de altoit, tot asa mi-o luam si eu. Dar uitasem si ai reinviat senzatiile. Pana si expresia aia ,,mi-a trecut un fier rosu prin inima"...

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Ingrid, la data 2011-01-29 07:43:03Mai Marine.. esti nemaipomenit cum povestesti...m-am regasit in povestea ta, desi ai mei aveau o situatie foarte buna, de altoit, tot asa mi-o luam si eu. Dar uitasem si ai reinviat senzatiile. Pana si expresia aia ,,mi-a trecut un fier rosu prin inima"...

Eu sint natural.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2011-01-29 14:48:26

De la: Ingrid, la data 2011-01-29 07:43:03Mai Marine.. esti nemaipomenit cum povestesti...m-am regasit in povestea ta, desi ai mei aveau o situatie foarte buna, de altoit, tot asa mi-o luam si eu. Dar uitasem si ai reinviat senzatiile. Pana si expresia aia ,,mi-a trecut un fier rosu prin inima"...

Eu sint natural.

Adica nealtoit, nu-i asa?....cum spuneai, mai salbatic

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

A doua zi, nici nu se facuse bine sapte , cine credeti ca batea la poarta lui madam Berdan. Era nea Gheorghiu. Avea chef de treaba de dimineata. Doar stia ca ii iesea banul... Cainele lui madam Berdan � Miky- isi facea saracu, constincios dataoria. Vazand cainele, care era totusi legat, nea Gheorghiu statea la poarta, si nu indraznea sa intre. Ficasa lui madam Berdan, iese afara , vede pe om la poarta, dar daca a vazut ca nu venise pentru ei, inchisera usa si intrara in casa. Casa lui madam Berdan avea mai multe intrari. Camerele de la strada si din fata erau a lor . Urmatoarele trei, erau unde stateam noi. Intre usa lor si a noastra era un soi de `balcon � cerdac cum se mai spune. Strajuit de doi stalpi de lemn. Asa zisul cerdac avea in fata ca un zid de lemn- un parapet. Jos era captusit cu scanduri de lemn , marea majoritate rupte si putrede, de atat amar de vreme. Casa avea peste 100 de ani atunci. Cum aveam sa aflu de la madam Berdan , in rarele ei povesti `hazli`, pe care mi le spunea cand ma facui si eu mai mare. Mai bine zis dupa ce a murit mama. Cum nici noi nu ne grabeam sa iesim sa vedem , cine e?, cainele isi vedea mai departe de treaba. Cand sa ies si eu, sa vad cine e?, O vad ca iesa si madam Berdan din casa si incepu a ocara cainele ,aruncand in el cu un papuc:
-Da mai taci din gura ,firar tu sa fii...de javra...mancatear moartea...ca m-am saturat de hazul tau...
Ma duc la poarta si vin cu nea Gheorghiu.
-V-ati sculat?, face el.
-Da cum ! noroc de matale.
Intra in casa nea Gheorghiu si incepe sa ia masuri la soba. Dupa ce isi nota intr-un caiet ce si cum, se apuca nenea sa demoleze soba.
-Ati facut bine ca nu ati aprins focul la ea, face nenea.
- Poi daca nu te grabeai asa de tare aveai toata ocazia...
-Poi eu de ce crezi ca v-am sculat cu noaptea in cap...
Si se apuca nenea sa demoleze soba , sau ceea ce se mai numea soba. Ca dupa ce termina ,soba noastra ajunsese o gramada de fiare si pamant amestecate cu bucati si fasi de tabla ruginita. In zece minute, nici nu ziceai ca a mai fost soba in casa. Mama se uita cu disperare la ce mai ramasese din soba , si il intrba:
-Cred ca pana diseara am soba , Nu ?...
-Poi da ce credeti voi, ca eu sunt dracul... Peste vreo doua trei zile e gata.
Cand aude mama:
-Trei zile ? Si eu la ce mai fac mancare, ca astia imi mananca si urechile. Toata ziua crapa in ei. Mai ales el. Si arata spre mine.
-De aceea e asa de slab , nu se lasa nea Gheorghiu?
-Da ii dau mancare mestere, dar e chele rea nu se prinde de el...
In gandul meu ``Da! bataie``...
Dar ce nu ai lampa cu gaz ? faci mancarea la ea.
-Ba da am , dar mereu `fileaza`. Imi afuma oalele si cratitele si se si mai aprinde. Mai daunezi am aprins-o si peste zece minute era in flacari, ca m-am si speriat. Puteam sa iau foc.
-I-ati o lampa mai buna cu `sita`.
- Apoi de unde bani, nea Gheorghiu, se duc bani astia , acum ii ai acum nu-i mai ai. La asta la scola trebuie , aia trebuie , mancare trebuie, gata se duc...Sa te uiti sa- mi mai reglezi totusi lampa aia ca imi este si frica sa o mai aprind.
Ma uitam la ce mai ramasese din soba. Era un morman de fiare si caramizi in doua cu pamant. Mai ramamsese intreg, pe care nea Gheorghiu le puse deoparte langa perete, Plita cu cele trei randuri de cercuri, rama, suportul si picioarele.
Se uita putin la lampa mai mestereste putin la ea, apoi ii zice sa nu mai ridici fitilul asa de tare sus. Cand sa o aprinda nu vroia sa se aprinda nici in ruptul capului.
- Uite asa imi face si mie, nu stiu ce naiba are, cand arde ca nebuna ,cand nici nu se clinteste.
- Poi , face nea Gheorghiu, are apa fitilul de ce ?
- Poi am turnat apa pe ea ca sa o sting. Atata mai imi trebuie , ca sa mai iau si foc. Ma omoara Berdan!
- Asta e! Trebuie un fitil nou, si dupa ce arunca si gazul din lampa si o curata, turna alt gaz .
- Nu am fitil nou! Trebuie sa iau altul si e o multime de bani.
- Bine lasa ca iti dau eu unul, doar suntem oameni...
Se duce acasa peste drum si vad ca revine iar cu un fitil cam vechi, dar cum spunea nea Gheorghiu, asta cucoana o sa te tina toata viata daca nu traiesti mult....
Mama nu fusese atenta la remarca , sau poate da!...
Nu stiu de ce, dar iar se facea aluzie la viata mamei. Oare asa era scris?
Pune fitilul la lampa , o aprinde si o lasa sa mearga un pic.
- Vezi e ca si noua...poti sa te apuci sa faci mancare.
- Vai iti multumesc... multumesc mult, ramanem datori la mata.
- Lasa !... lasa , ca ne vom intelege noi...
Dupa cateva ore auzeam cum lucra nea Gheorghiu , cred ca la soba noastra. Daca curtea lui cu a noastra era asa de aproape, toata ziua se auzea cum bocanea la fiare. Doar strada mea era cred ca cea mai ingusta, ba nu mint, mai era cateva, dar alea , nu erau strazi, erau alei. II mai spunea si aleea Marea Neagra...Oricul strada mea avea un nume frumos: -Zorilor, Ii spunea asa , ca de cand rasarea soarele, era luminata de el toata ziua. Cred ca nu avea nici trei metri, latime. Pe strada nu treceau masini , rareori treceau, decat intr-un singur sens ; ori la vale ori la deal. Cand o masina din deal sau vale, incerca sa se angajesze sa o traverseze, iar pe ea deja circula o alta masina , aceasta trebuia sa dea inapoi ca sa o lase sa treaca ea prima. Doar un camion putea trece lejer. Si se simtea asta, ca se zguduia toata casa....Doua dacii nu incapeau sa treaca una pe langa alta fara pericolul de a se zgaraia. Trebuia sa incalece micul trotuar si el de 40 � 50 de cm. Nu mai spun cum era straduta ,ca era plina de pietre rotunde de rau mari cat aproape un cap de copil. Si erau rotunde si mereu imi fugea picioarele pe ele. De cateva ori eram sa imi luxez glezna. Odata chiar am facut si entorsa...la glezna.
Dupa ce pleca nea Gheorghiu , mama se apuca sa faca mancare. O vreme a mers bine lampa.
Dupa masa cand a venit tata si a vazut cum a ajuns soba lui, sa cada jos nu alta.
-Uite si tu ce a facut din soba noastra, i-o lua inainte mama. Cica poimine e gata...Mi-a facut si lampa...
Tata se uita cam chioras la mama. Nu aveam sa stiu atunci ,de ce ?
Nu prea i-a convenit lui tata, dar ... nu avea de ales. Aveam sa constat , cu timpul, ca tata era cam gelos pe ea. Nu stiu daca ar fi avut motive, dar asa e, cand iti ei o femeie cu 13 ani mai tanara. Multe din bataile pe care le incasa ea , erau din acest motiv. Iar a doua zi mama, se razbuna pe mine. Tata era nascut in 1906 , iar mama in `19. In `59 , cand m-a luat pe mine, avea 40 de ani si tata 53. Mai tarziu cand ma facui si eu oleaca mai mare, cand mergeam cu el pe strada si se intalnea tata cu cineva:
- Buna Fanica! , Ia uite ce baiat mare, Ce tii tata, sau bunic, ma intrebau ei.
Binenteles ca tatei nu-i convenea, si mereu ii certa.....

De la: Ingrid, la data 2011-01-29 16:16:32

De la: nastasemihail, la data 2011-01-29 14:48:26

De la: Ingrid, la data 2011-01-29 07:43:03Mai Marine.. esti nemaipomenit cum povestesti...m-am regasit in povestea ta, desi ai mei aveau o situatie foarte buna, de altoit, tot asa mi-o luam si eu. Dar uitasem si ai reinviat senzatiile. Pana si expresia aia ,,mi-a trecut un fier rosu prin inima"...

Eu sint natural.

Adica nealtoit, nu-i asa?....cum spuneai, mai salbatic

Asa sintem noi in familia mea, nealtoiti. ne respectam naturelul....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Nu simtim nevoia sa fim altoiti. Nu mi-am atins fata nici in gluma. Si nici maica-sa.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Cri , cri cri , iarna cri
Nu credeam ca ai sa mai vii
Afara e frig si inghetat,
Ca nici la paine n-am mai dat...

Trotuarele is inghetate
precupetii stau i piata
Si se incaklzesc de zor
Cu cate una mica .
Sa le mai treaca de dor.

Hai ca pe asta am zis-o ca nuca in perete ... Stiti ... Nu am gasit alta rima....

Apropo ! de rima ... mai tineti minte povestea cu rima. Sceneta in care juca Toma Caragiu Si ... parca Mircea Diaconu parca... ``Elefantul , bursucul ,si vrabiuta Lucrau cu aprindere intr-o intreprindere.... Si pe la urma Foaie verde drum de fier , mi te-as face de un .... de un Transplant! ... Nu ... Mateias .. de un transfer... Unde la Valenii de sus sau la cei de jos....Ce sa cada Elefantului .... Immm aaa.ompa ... n-am gasit alta rima....

rectific:... Ce sa-i cada elefantului ... trompa ...Nu am gasit alta rima....

Aia cu..."trei bursuci cu parul rar, din serviciul financiar"....?

Exact!...

Dupa exact doua zile Vine Nea Gheorghiu la noi cu soba.
- Vai ! e gata ! Ce bine ! , se intuziasma mama.
De fapt era o cutie de tabla in care urma sa asambleze si celelalte componente. Mai facuse si cazanul de apa si cuptorul. Dupa ce le-a pus jos , s-a apucat de treaba. Eu ma dadeam langa el sa vad ce face.
- Fugi de acolo si nu sta in sufletul omului, zice mama.
- lasa-l ! face el ,ca nu imi fura meseria. Nu ma deranjeaza. In fine ma dau eu oleaca mai in spate urmarindu-i toate miscarile. A fixat suportul de fundul cutiei, dupa care a fixat sus si rama. A fixat si picioarele de suport, dupa care a incercat sa bage si cuptorul. Cred ca gresise un pic dimensiunile la cuptor ca nu vroia sa intre , pace. Dupa ce s-a chinuit oleaca , a decis sa plece , si a adus alt cuptor. Probabil ca le incurcase. Doar nu numai noua ne facea sobe. Dupa vreo doua ore in sfarsit termina, spre bucuria mamei.
- Acum cu caramizile ramase , ziditi in interior soba si cuptorul, face el . Eu am niste caramizi de samota dar ...va costa.
- lasa ca is bune si astea, face mama. Nu tusesc.
La urma nea Gheorghiu da verdictul: Poi madam Grigoriu va costa in total 600 de lei.
- Cat? face mama. Ne intelesesem ca face 400
- Da ! face el dar nu am gasit tabla de 0,3 si am pus tabla de 0,5 si asta e mai scumpa.
- Cand a auzit mama sa lesine.
- Poi de unde sa-ti mai dam 200 , pacatele... ? ``De aia a scos tata 800 gandeam eu , stia el ce stia...``
- Cand vine Fanica diseara , o sa -l trimit la mata...
- Bine, la revedere si sa o stapaniti sanatosi, face el si pleaca.
Din urma lui , mama se apuca sa zideasca soba.
- Nu sta si adumi niste pamant galben de afara, zice mama catre mine.
Era berechet pamant galben , ca madam Berdan daramase doua cosmeli... si aveau sa mai urmeze altele in alte zile. Dupa ce aduc intr-un lighean niste pamant, mama il ia , si pune niste sare in el. Ma pune sa torn apa putin cate putin , in timp ce ea mesteca continuu.
- Mai incet, nu te grabi, toarna mai cate putin.
Dupa ce compozitia ajunsese ca o pasta, se apucamama, sa zideasca cuptorul si soba. Eu ii dadeam la mana si ea lucra. Intr-o ora era gata. Incepuse sa mai semene a soba.
- Gata pana maine nu fac foc in ea, o lasam sa se usuce. Dupa care ma trimite la o drogherie in piata ,sa iau niste bronz alb si o cutie de vopsea neagra pentru sobe. Un lac. Vin cu ele , si se apuca mama de vopsit.
- Fa si tu ceva, nu sta si te uita la mine. Ia de aici si vopseste si tu . Ce vrei sa dai burlanele sau soba. De fapt lasa ca dau eu burlanele ca tu nu ajungi la ele. Tu vopseste soba. Asa ca m-am apucat de treaba. Atunci mi-am descoperit pentru prima data talentul la vopsit. Mama a ramas surprinsa cum vopsea si bine si repede. Vazusem la tata cum vopseste si furasem ceva de la el. Si el le avea cu vopsitul. II placea foarte mult sa revopseasca mobilierul , infrumusetand-ul. Mama mai avea la burlane , pe cand eu deja terminasem de vopsit soba. Dupa a terminat si mama cu bronzul, am luat si eu si am vopsit picioarele si suportul tot cu bronz alb. Ce mai , arata soba noastra cum nici nici ea nu mai visase. Era ca si noua. La ea te puteai uita da la soare....ba ! Dupa aia , am aerisit in casa , ca se facuse miros de eter. Picioarel albe si ea neagra , arata super. Cand a venit tata si a vazut-o s-a bucurat nespus. Mai ales ca era si el un pic `bucuros`. Dar asta l-a facut sa se bucure si mai tare.
In schimb nu s-a mai bucurat cand a auzit de la mama ca nea Gheorghiu ii mai ceruse inca 200 de lei.
-Ma duc la el !... face tata.
- lasa-l ! Te duci maine, face mama , vazand ca tata era un pic prea `vesel`. Isi facea griji stiind ca tata la bautura devine violent. Nu s-a mai dus atunci, l-a convins mama. In schimb a venit urmatoarea zi, nea Ghorghiu dupa restul de bani. Mama se apucase sa puna foc in soba ca sa se usuce si sa se lipeasca mai bine caramizile. Dar pe cand se incingea soba , se incalzeau si burlanele. Asa ca in scurt timp toata casa se umplu de fum.
- Nu sta, iesi afara! imi spune mama. Am ascultat-o si am iesit in curte. Madam Berdan, care isi facea veacul in fiecare zi stand pe banca in curte , ma vede si intreaba:
- Da ce s-a intamplat ati luat foc? Face ea.
- Nu ! fac eu, a dat mama soba cu bronz si a iesit fum.
-Aaa! Face ea...si isi continua treaba...
Mama a deschis toate usile si ferestrele din toata casa ca sa se faca curent si sa se aeriseasca mai repede. Cred ca adurat cateva ore pana s-a mai potolit fumul. Chiar si dupa aerisire se mai simtea in casa inca mirosul de fum. Nici a doua zi nu se arsese inca toata vopseaua, si asa ca de fiecare data , timp de cateva zile ,cand aprindea focul la soba ,tot mai iesea fum, spre nemultumirea mamei. A venit si nea Gheorghiu , dupa bani, cand era si tata acasa Nu s-a lasat pana nu a plecat si cu restul de bani.....a reusit sa-l convinga pana la urma pe tata. Cu toate ca tata ramase tot nemultumit....

Da vad ca ma citeste si lume noua , si nu spune-ti nimic taceti...Si eu imi bat gura aici degeaba... ma si doare...gura... decand scriu....

De la: Marin56, la data 2011-01-31 11:41:46Da vad ca ma citeste si lume noua , si nu spune-ti nimic taceti...Si eu imi bat gura aici degeaba... ma si doare...gura... decand scriu....

Tastatura cu ,comanda vocala?Sanatater nea MARINE si zii mai departe !

De la: Marin56, la data 2011-01-31 11:41:46Da vad ca ma citeste si lume noua , si nu spune-ti nimic taceti...Si eu imi bat gura aici degeaba... ma si doare...gura... decand scriu....

Pai nu putem sa citim si sa vorbim in acelasi timp
Macar lasa-ne sa ne tragem sufletul...
Stam aici cuminti, in asteptarea episodului urmator...

uite am sa reinvii pe marele toma Caragiu cu Nuvela asta:

Ne aflam in biroul unui director al unei intrprinderi. Directorul tocmai vorbea la telefon cu cineva. Langa el , in picioare statea un muncitor , pe nume Mateias. Acest Mateias se ocupa printre altele , scriind diverse fabule satirice la adresa colectivului din care facea si el parte
-Da !.. Eu ..! ce faci hai ca l-am chemat pe Mateias...hmm, bine , bine ... sa traiti...
Dupa ce vorbeste la telefon Directorul intorcandu-se spre Mateias, si privindul cu un aer de superioritate, si cu o prefacuta veselie, care nu prevestea nimic bun... ii zice :
-Noroc Mateias! Zise directorul. Era tot numai un zambet. Dar nici Mateias nu era departe de el. Si el zambea larg. Mai mult din politete.
Mateias se inclina respectos. Directorul ii intinde mana , si da noroc cu Mateiasi, zicandui:
-Imi pare bine ca te vad , ia loc ...ia loc...Mateias , .. Mateias , cum iti merge? Zise Directorul frecandu-si mainile intr-un gest care nu arata ca e prea multumit.
-... Esti multumit la noi?!...
Mateias , confirma , dand din cap si tot numai un zambet. In timp ce zambetul de pe chipul directorului incepea sa paleasca incetul cu incetul.
- Se poate cum sa nu fiu multumit? La noi in intreprindere, asa e, toata lumea e multumita.
- Toata lumea! da ... toata lumea . Castigi bine? Intreba mai departe directorul frecand-usi mainele in continuare. Zambetul de pe buze ii disparuse complect.
- Bine !... Da e loc si de mai bine , raspunse Mateias.
- E!... zise directorul cu un ras fortat...Vad ca... te descurci asa...scri si la presa locala... zise directorul luand o reveista si intorcand-o pe toate fetele.
- Aaa... Incerc si eu asa...
Ha... ! continua directorul mai departe intr-un nou raset fortat. Acum fata acestuia radia. Esti ... aaa. Cum ii spune astora ... satiric.
- Mai mult sau mai putin...raspunse cu modestie Mateias.
- Da ..eei... Satira e o arma...
- -Ei da! E!...
- E!...Si dumneata ... tragi... zise directorul imaginandusi ca are in mana un arc din care slobozeste din el o sageata. ( sau poate fi foarte bine si o pusca) tot aia.
- Nu trag ! ...Cum o sa trag?...se apara mai departe Mateias.
- Da ce faci?
- Scriu, continua Mateias, pe acelas ton.
- Scrii , scrii ... dar tragi! Tragi ca de aia ai arma, zise directorul tot numai un zambet larg si un ras prefacut. Chiar isi si permite sa il impinga asa de curtouazie ,pe Mateias.
- Spune-mi mai maiestre ma...continua directorul,
-Ei... zise Mateiasi cu vadita modestie...
- Ei ..lasa, lasa....de unde ... iti alegi dumneata... subiectele..., continua directorul , frecandu-si in continuare degetele si palmele.
- De unde te inspiri.?.. adica din viata...
- Da ! viata e sursa.
-Da! Viata e sursa ... Asa este...Uite... sa citim ce ai publicat dumneata ieri ..fabula asta...
-Aici scrie asa: Elefantul , vrabiuta plus bursucul si maimuta , muncesc cu aprindere la o intreprindere. Nu?
- Da! Zise Mateias dand din cap.
-La .. la ce intreprindere?
-Una imaginara... E fabula...
- Fabula, fabula mai maiestre...zise in continuare directorul razand iar.
- Fabula ,fabula dar, unde bati? ...asa cu ea?...
- Nu bat nicaieri!
- Nu bati?
- Sigur ca nu bat!
- Nu bati, nu bati?...Poi ia uite sa vedem ce scrie aicea:
- Vrabiuta e secretara, frumusica si sprintara, iar director ... Elefantul, zise , el mai departe rotindusi palma in dreptul gurii, inchipuindusi ca ar fi o trompa....care face ... pe berbantul.
- Nu am gasit alta rima, face Mateiasi nevinovat.
- Da dar parca spuneai ca nu scrii asa din imaginatie...ca viata e sursa...
- Poi da ! E! ..E!...
- E! Dar de viata cui te legi dumneata?, zise directorul urmand un ton care nu prevestea numic bun.
-Cine este elefantul? zise el in continuare mimand un gest la gura.
- Si cine e vrabiuta? Hmm?...zise directorul furios. In acest timp intra secretara , o blondina, intr-o tinuta foarte sic, cu o fustita foarte scurta si calcand tantos, si apropiindu-se de birou.
- V-am adus mapa la semnat! Zis ea punand niste harti pe birou.
- Multumesc zice directorul urmarind-ui miscarile in timp ce aceasta se intoarse si disparea din birou.
-Vrabiuta?!?... face directorul , aratind cu degetul spre ea.
- Ei cum puteam sa-mi permit sa fac asa...batu in retragere Mateias.
-Cum sa nu-ti permiti daca e fabula... zise directorul ,iar tot un zambet.
-Si daca ea e vrabiuta, atunci eu! ...zise directorul ,frecandu-si nasul. Eu cine sunt?...
- Va dau cuvantul meu, face Mateias de-a dreptul jignit.
- Stai tovarasu Mateiasi! , stai sa mai citim:
-Elefantul a avut de dat un raport cum a lucrat?,cate alune avea in plan?, cate a cules pe an?, fildes cat a folosit?, Cat a economisit?, Si... insa tot ce a raportat , era binisor ...si in acest timp lua telefonul se uita sub el , se ridica in picioare si in final: binisor... umflat!, spuse el in final asezandu-se iar jos pe scaun. Umflat nu cu pompa , ci cu.... cu...si in acest timp isi tot tragea de nas.
- Trompa! Complecta Mateiasi. Nu am gasit alta rima...
To be continued...

Ne aflam in biroul unui director al unei intrprinderi. Directorul tocmai vorbea la telefon cu cineva. Langa el , in picioare statea un muncitor , pe nume Mateias. Acest Mateias se ocupa printre altele , scriind diverse fabule satirice la adresa colectivului din care facea si el parte
-Da !.. Eu ..! ce faci hai ca l-am chemat pe Mateias...hmm, bine , bine ... sa traiti...
Dupa ce vorbeste la telefon Directorul intorcandu-se spre Mateias, si privindul cu un aer de superioritate, si cu o prefacuta veselie, care nu prevestea nimic bun... ii zice :
-Noroc Mateias! Zise directorul. Era tot numai un zambet. Dar nici Mateias nu era departe de el. Si el zambea larg. Mai mult din politete.
Mateias se inclina respectos. Directorul ii intinde mana , si da noroc cu Mateiasi, zicandui:
-Imi pare bine ca te vad , ia loc ...ia loc...Mateias , .. Mateias , cum iti merge? Zise Directorul frecandu-si mainile intr-un gest care nu arata ca e prea multumit.
-... Esti multumit la noi?!...
Mateias , confirma , dand din cap si tot numai un zambet. In timp ce zambetul de pe chipul directorului incepea sa paleasca incetul cu incetul.
- Se poate cum sa nu fiu multumit? La noi in intreprindere, asa e, toata lumea e multumita.
- Toata lumea! da ... toata lumea . Castigi bine? Intreba mai departe directorul frecand-usi mainele in continuare. Zambetul de pe buze ii disparuse complect.
- Bine !... Da e loc si de mai bine , raspunse Mateias.
- E!... zise directorul cu un ras fortat...Vad ca... te descurci asa...scri si la presa locala... zise directorul luand o reveista si intorcand-o pe toate fetele.
- Aaa... Incerc si eu asa...
Ha... ! continua directorul mai departe intr-un nou raset fortat. Acum fata acestuia radia. Esti ... aaa. Cum ii spune astora ... satiric.
- Mai mult sau mai putin...raspunse cu modestie Mateias.
- Da ..eei... Satira e o arma...
- -Ei da! E!...
- E!...Si dumneata ... tragi... zise directorul imaginandusi ca are in mana un arc din care slobozeste din el o sageata. ( sau poate fi foarte bine si o pusca) tot aia.
- Nu trag ! ...Cum o sa trag?...se apara mai departe Mateias.
- Da ce faci?
- Scriu, continua Mateias, pe acelas ton.
- Scrii , scrii ... dar tragi! Tragi ca de aia ai arma, zise directorul tot numai un zambet larg si un ras prefacut. Chiar isi si permite sa il impinga asa de curtouazie ,pe Mateias.
- Spune-mi mai maiestre ma...continua directorul,
-Ei... zise Mateiasi cu vadita modestie...
- Ei ..lasa, lasa....de unde ... iti alegi dumneata... subiectele..., continua directorul , frecandu-si in continuare degetele si palmele.
- De unde te inspiri.?.. adica din viata...
- Da ! viata e sursa.
-Da! Viata e sursa ... Asa este...Uite... sa citim ce ai publicat dumneata ieri ..fabula asta...
-Aici scrie asa: Elefantul , vrabiuta plus bursucul si maimuta , muncesc cu aprindere la o intreprindere. Nu?
- Da! Zise Mateias dand din cap.
-La .. la ce intreprindere?
-Una imaginara... E fabula...
- Fabula, fabula mai maiestre...zise in continuare directorul razand iar.
- Fabula ,fabula dar, unde bati? ...asa cu ea?...
- Nu bat nicaieri!
- Nu bati?
- Sigur ca nu bat!
- Nu bati, nu bati?...Poi ia uite sa vedem ce scrie aicea:
- Vrabiuta e secretara, frumusica si sprintara, iar director ... Elefantul, zise , el mai departe rotindusi palma in dreptul gurii, inchipuindusi ca ar fi o trompa....care face ... pe berbantul.
- Nu am gasit alta rima, face Mateiasi nevinovat.
- Da dar parca spuneai ca nu scrii asa din imaginatie...ca viata e sursa...
- Poi da ! E! ..E!...
- E! Dar de viata cui te legi dumneata?, zise directorul urmand un ton care nu prevestea numic bun.
-Cine este elefantul? zise el in continuare mimand un gest la gura.
- Si cine e vrabiuta? Hmm?...zise directorul furios. In acest timp intra secretara , o blondina, intr-o tinuta foarte sic, cu o fustita foarte scurta si calcand tantos, si apropiindu-se de birou.
- V-am adus mapa la semnat! Zis ea punand niste harti pe birou.
- Multumesc zice directorul urmarind-ui miscarile in timp ce aceasta se intoarse si disparea din birou.
-Vrabiuta?!?... face directorul , aratind cu degetul spre ea.
- Ei cum puteam sa-mi permit sa fac asa...batu in retragere Mateias.
-Cum sa nu-ti permiti daca e fabula... zise directorul ,iar tot un zambet.
-Si daca ea e vrabiuta, atunci eu! ...zise directorul ,frecandu-si nasul. Eu cine sunt?...
- Va dau cuvantul meu, face Mateias de-a dreptul jignit.
- Stai tovarasu Mateiasi! , stai sa mai citim:
-Elefantul a avut de dat un raport cum a lucrat?,cate alune avea in plan?, cate a cules pe an?, fildes cat a folosit?, Cat a economisit?, Si... insa tot ce a raportat , era binisor ...si in acest timp lua telefonul se uita sub el , se ridica in picioare si in final: binisor... umflat!, spuse el in final asezandu-se iar jos pe scaun. Umflat nu cu pompa , ci cu.... cu...si in acest timp isi tot tragea de nas.
- Trompa! Complecta Mateiasi. Nu am gasit alta rima...
To be continued...
- Da ! da ! ... In schimb dincolo ai gasit... iauzi! ...Sa nu cada in disgratie, si sa ia o deco. ... o deco ce ?...zise directorul uitandu-se la Mateiasi destul de urat.
- Va dau cuvantul meu ca ca nici nu mam gandit... face iar Mateias.
- Ei lasa maestre ... Lasa ... ca iti gasesc si eu o rima: -Foiae verde drum de fier, mi te faci de un trans...trans...zise directorul insistand si privind-ul furios pe Mateias.
- Plant...! spuse Mateias. Cea ce facu ca directorul sa se amuze vadit:
- Nu ...Nu, Nu, Nu...un transplant, continua directorul razand, - un transfer! Dumneata ai auzit de Visu de sus? Ei nu ai auzit dar ai sa faci fabule la Visu de jos. Vrei sa citim mai departe?...
- -Mai departe de Visu de jos?
- -Nu! Mai departe ce scrie aici! zise directorul suparat.
- Vrabia dactilografa, a facut o mica gafa. De raport i-a ciripit unui drag si vechi iubit, un bursuc cu parul rar... un bursuc cu parul rar...face directorul parca cautand cine e persoana...din ... din serviciul financiar, dar bursucul ameninta ca da totul in sedinta, poate un tigru o sa apara , din padurea tutelara, bursucul arunca bomba, si elefantul ... ce isi pierde elefantul zise directorul tragand iar de nas si mimand ca ar fi avut o trompa....
- Trompa ! face Mateias, dupa o clipa de tacere. Nu am gasit alta rima.
- N-ai gasit, ha , ha , ha face directorul vesel nevoie mare , si continua:
- Sa zicem ca noi nu stim cine e elefantul...si nici nu ne intereseaza. Nu ... Nu nu ne intereseaza. Dar cine e bursucul?...
- Un animal imaginar care creste in padure...
- Cum ma maiestre ma ? ... Cum ma maiestre?...lucreaza la serviciul financiar si traieste in padure. Cine crede...poi cine...aflam noi imediat!... zise cu furie directorul. In acest timp suna dupa secretara.
- Aaa...Dupa care apare secretara cu acelasi mers tantos.
- M-ati chemat? Intreba secretara facandu-si aparitia, si aplecand-use punand mainele pe birou langa director.
- Da!...Fi draguta tovarasa vrabiuta, ... Aaa... tovarasa secretara...si cheama la mine pe tovarasul Bursucul...
- Pe cine ? intreaba secretara aplecand-use spre director.
- Lasa ca stii dumneata , zise directorul rastit spre secretara, iar aceasta luata prin surprindere se inalta iar. Bursucul cu parul rar de la serviciul financiar...
- Nu cunosc nici un bursuc!...
- Unul vechi... vechi drag si iubit, ca i-ai ciripit, bursucul care arunca bomba , ca sa-mi taie mie ....
- Trompa !, zise directorul si Mateiasi intr-un glas.
- Da stiu nu ai gasit alta rima....da ! da !...stiu, stiu... Cine e bursucul?...zise directorul catre secretara.
- Eu nu am ciripit nimic! , se apara secretara.
- Chiama la mine pe ...Stolcan , Trifan si Crisan de la finaciar.... vad eu care are parul rar!...
- Sa traiti ! , Sa traiti!, Sa traiti , spusera cei trei,facandu-si aparitia in biroul directorului, si aplecand-use in fata lui.
- V-am invitat ... la o... spune directorul sculanduse in picioare si uitandu-se la cheliile celor trei , care era una mai mare decat cealalata, si analizand-ui, � la o discutie amicala, - continua directorul, ... este aici si prietenul meu Mateias, spuse directorul , tot un zambet, iar Mateias ii saluta si el pe cei trei.
- Spuneti-mi, asa ...... continua directorul, cand discutati asa intre dumneavoastra, da asa sincer, a... ce porecle va dati?...Uite mie de exemplu , mi se spune `elefantul`, - nu e asa Mateias? Da stiu nu ai gasit alta rima! Da .. da... Voua cum va zice ?...
- Stiti !... cand glumim, ca mai glumim si noi, ...
- Dar numai in pauza de masa , spuse al doilea.
- El imi zice mie ...
- Cum ?
- Bursucul !... zise intr-un final primul.
- Pentru ca si el imi spune mie...interveni al doilea...
- Cum ?
- Bursucul! face al doilea iar.
- Dar cati bursuci sunteti la serviciul financiar , spuse directorul cu furie.
- Noi trei si o bursuca la caserie!, raspunsera cei trei.
- Poi bine mai maiestre, face directorul dezamagit, de ce nu ai scris si dumneata , o fabula mai clara, cum e `Boul si Vitelul`. Stiam cine e `boul` , stiam cine e `vitelul`, ce ma fac eu cu atati bursuci pe capul meu, zise directorul uitandu-se urat la Mateias.
- Nu ai gasit alta rima,... face mai departe directorul. Va salut!, Va salut!
- Sa traiti ! fac cei trei parasind biroul in graba.
In acest timp , suna iar telefonul. Directorul ridica receptorul:
- Da ! .. da !... Am inteles... spuse el dupa o pauza. E bine ... adevarul ca numai bine nu e...o sa facem... si inchide telefonul, semn ca convorbirea s-a terminat.
- Nu am aflat cine e bursucul, face directorul cam sifonat, ducandu-si palma la fata si ramase ganditor, - in schimb vine tigrul de la padurea tutelara, bursucul care arunca bomba, ca sa-mi taie mie ....
- Trompa! complecteaza Mateias.
- - E buna rima...buna rima ... e foarte buna...

Nu stiu daca v-a placut ?... dar scriam in timp ce ma uitam la film...am scris din nou scenariul...

De la: Marin56, la data 2011-01-31 14:43:54Nu stiu daca v-a placut ?... dar scriam in timp ce ma uitam la film...am scris din nou scenariul...

Sigur ca ne-a placut, mai ales ca interpretarea lui nea Tomita este magistrala...
Multumim ca ne-ai reamintit ca mai avem si valori

Cu cat ma maream ,mama ma lua cu ea tot mai des la piata. Si pentru a cara si pentru a participa la cate o coada. Ma invata chipurile cum se munceste la piata, ca sa mananci. Ca chiar imi zicea : Mai vino cu mine sa vezi si tu cum e sa stai la randuri, cate o zi si sa nu vii cu nimic in traista. Adusese carne ,la doua macelarii in piata. Mama s-a dus repede sa prinda rand intr-o parte , iar pe mine ma lasa la alta coada. Cand se zvonea numai ca vine pe undeva masina de carne , lumea fugea ca nebuna. La inceput chiar ma si miram , cand vedeam ca deodata lumea prinde sa fuga. Nu stiam ce se intampla? Ca apoi sa ma dumiresc si eu. Mama plecase si eu ramasei uitat printre lume, care nu mai tineau cont cine mai e langa ea. Ma stransese ca intr-o menghina si inaintam singur cu ei odata. Deodata era sa ma scoata din rand afara, si mai mult de frica ma inghesui si imi facu loc cu coatele pana castigai cativa metri de teren. Binenteles ca una se enerva ca eu am ajuns acolo:
- Da stai la rand copile! Aici tii randul? De cand ai aparut aici?
- Nu stiu, m-au inpins si pe mine altii!
In general la randuri erau numai femei . Rareori mai vedeai cate un barbat. In fata mea era atunci un barbat si eu in disperare ma tineam de el. Cand la un moment dat aud ca ma striga cineva:
- Bebi ! Unde esti? Era mama. Ma perduse. Cand a dat cu ochii de mine s-a mirat si ea cat de repede inaintasem. Ea plecase de acolo unde era, lasand rand, si vroia sa vada unde are sanse mai mari de a scapa mai repede de cozi. Acum mama statea pe margine in dreptul meu si astepta ca eu sa ajung in fata, iar cand era cazul, sa ma substituie. O alta femeie vede ca mama se lipise acolo si interveni:
- Da mata cucoana , de unde ai mai aparut, ce aveai rand ? Nici nu ai fost aici...
- Nici eu nu am vazut-o complecteaza alta. Cum? , face mama, am lasat copilul aici.
- Dar de ce nu stai tu cucoana la rand , lasi sa omoare copilul, interveni si barbatul din fata mea. Pana la urma se terminasera spiritele ca se termionase si carnea. Era si normal era mai groasa coada in fata decat in spate. Mama cand a auzit , tusti la celalalt rand, facandu-mi semn sa o urmez. Am fugit amandoi la cealalalta coada. Dupa noi se mai luasera inca cativa, crezand ca acolo nu era nimeni. Cand dau si de coada aia, ma sperii. Era afara vreo 12 m numai ca inauntru nu se mai stia ce era , ca erau pe 4-5 randuri. Intra cu greu ,mama inauntru unde lasase rand. Acum nu o mai lasa pe mama sa intre inauntru, ca nu-i adevarat n-are rand, acolo. A inceput atunci si mama sa se certe cu ele. Intr-un final nu o mai vad , probabil ca reusise sa intre. A trecut o ora si mama nu mai iesea. A mai trecut inca o juma de ora si intr-un final o vad iesind, cu mana goala.
- In fata mea s-a terminat carnea , face mama cu naduf. Pana la urma am luat niste peste si zarzavaturi si ne-am aintors acasa. Era ceasul 12 si noi nu luasem mai nimic. Atunci mama taie rosiile si ardei ceapa si altele si incropi o salata, intr-un castron. Turna si niste ulei de floarea soarelui, peste ele. Ne asezaram amandoi si devoraram toata salata. Dupa care prajii niste peste. Era obosita mama. Randurile isi puse cuvantul.
- Iar nu am luat carne !,ce o sa spuna tata, fac eu ingrijorat.
- Lui tat`tu daca nu-i convine sa stea el la rand... face inciudata mama.
- Maine te trimit pe tine sa iei carne , poate ai mai mult noroc, face mama.
Cand a venit tata seara , a strans din dinti si nu a mai zis nimic , multumindu-se cu ce era. Dute si ada niste apa ca nu mai e, face mama punand cana de tabla in brate. Era o cana rosie smaltuita de aproape 5 l. Ma duceam zilnic cu ea sa o umplu de la canal. Mai avea si doua caldari una de 10 si alta de 15 l. Astea le foloseau mai rar si mai ales iarna, cand strangea apa pentru trei , patru zile. Mai umpleam si eu galeata mare cu apa si venem sontic , sontic cu ea , iar cand ajungeam cu ea in casa deja era jumate. Varsasem restul pe drum. Era destul de grea pentru mine atunci.
A doua zi mama se tine de cuvant. Ma trimite la piata , cred ca mai mult sa vada ce isprava faca eu. Cand ajung in piata intamplarea face ca exact cand eram inauntru sa vina carnea. Asa ca am ocupat loc imediat la coada ce abia se si formase. Eram mai in fata acu. Erau cam zece persoane in fata mea. Binenteles ca la inceput nu era nimeni in macelarie. Aparura de nicaieri. In urma mea coada crestea si se ingrosa vizibil. Serveste cativa clienti macelarul. Una face mofturi, ca are oase prea multe.
- Da ! face macelalrul cine vrea 50 de lei...
- - Eu!... Eu!... toti o vroiau. Binenteles ca ridicasem si eu mana, ca la scoala. Dar imi luase alta inainte. Mai seveste doua si a treia face
- - E prea grasa, nu o vreau...
- - Cine vrea , face iar macelarul...45 de lei. Cum aveam si eu 50 de lei la mine, strig:
- Eu! Macelarul ma vede si imi mai mult imi arunca pachetul decat sa mi-l deie. In fine platesc si incerc sa ies din rand. Era peste poate. Unii ma impingeau din spate , altii din fata. M-am rugat de un nene sa ma ajute sa ies.
- Faceti loc sa iasa copilul asta, ca il omorati, belelor!. Tineam pachetul in sus si cu coatele imi facem loc. Parca inebunise lumea nici nu vroia sa se clinteasca sa-mi mai faca loc. Nu aveau decat un singur tel: sa cumpere carne. De rest nu-i mai interesa. Vazand ca ma chinui sa ies si eram prins intre ei ca intr-un cleste, un barbat se ofera sa ma traga de mana. Asa am reusit din stramtoarea lui `Magellan.` Eram ud tot din cauza efortului depus. Transpirat cum eram am sters-o acasa , bucuros ca veneam cu carne. Chiar ma si gandeam ce bine o sa-i para lui mama ca am reusit sa vin cu carne acasa. Cand intru in casa, mama ma astepta:
- Ai luat? Ma intreaba ea.
- Da! fac eu. Uite!
Mama imi ia pachetul din mana si se uita in el. Deasupra era o bucata de muschi frumos, dar cand se uita dedesupt, vazu o bucata mare de slanina.
- Ce ti-a dat aici?, tu nu ai vazut ca ti-a pus numai carne grasa?
- Poi nu am vazut ca o tanti nu l-a vrut si l-am cerut eu, iar macelarul mi l-a dat mie.
- La nimic nu te pricepi, face cu naduf mama, nu te mai las sa ei tu carne. A ras de tine, face ea . Ma simteam foarte jignit si simteam ca emotia ma cuprinde tare.
- Daca ai sti tu, cat m-au strans aia... noroc de un nene, care m-a ajutat sa ies. Povesteam asta printre lacrimi.
- Bine gata , te iert vad eu ce fac eu cu ea. Tot tu o sa mananci grasimea.
Se apuca sa transeze restul de carne, apoi taie slanina intr-o tigaie, si o puse pe plita. Facu din grasime niste jumeri, pe care le-am mancat cu paine cu mare pofta, presarand pe ele si niste sare. Cu restul de untura ramasa, mama o puse la racit si apoi a pus-o in tr-un borcan. Se intarise si se facuse alba.
- Ei acu am ce sa va dau dimineata la ceai , face mama, paine unsa cu untura...