Putem citi ºi discuta biblia ca literaturã – indiferent dacã o acceptãm (sau nu) ca sursã pentru gândi teologic ºi a trãi creºtineºte?

Maria, eu am studiat Biblia singură, singurică! Sunt foarte multe lucruri cu care sunt de acord...dar sunt lucruri cu care nu sunt de acord....

Dacă cineva îmi explică logic...de ce trebuie o minciună în Biblie...fie ea oricât de "nevinovată"...îi mulţumesc...din suflet!
Problema este că nu am găsit doar una...ci mai sunt câteva...şi dacă eu le-am văzut...le-a văzut şi alţii...că nu sunt eu deşteapta lumii! Şi nu pot să nu mă întreb....de fapt câte mai sunt nedescoperite? De fapt cât la % este adevăr?!
Acum sper că m-am făcut înţeleasă!

Când toată lumea gândeşte la fel înseamnă că nimeni nu gândeşte.

Dora...
Biblia a fost scrisa de 40 de autori diferiti, pe parcursul a cca. 2000 de ani. Cu toate acestea, exista unitate in toate cartile Ei. Noi credem in aceasta unitate deoarece autorii au fost inspirati de Dumnezeu. Altfel nu aveau de unde sa stie lucruri care s-au intamplat dupa ce ei au murit, sau lucruri despre care nu se stia nimic la vremea respectiva.

Biblia este cartea de baza a crestinismului, sau cel putin ar trebui sa fie. Daca Ea nu ar fi adevarata, atunci tot ceea ce credem noi nu ar avea suport.

Dar Ea este adevarata. Sunt foarte multe dovezi in acest sens: istorice, arheologice, stiintifice, etc...

Iti spune ceva sulurile de la Marea Moarta ?
În Biblie există date istorice care pot fi şi sunt confirmate de descoperirile arheologice. Asta nu ar face-o în sine să fie Cuvântul lui Dumnezeu.

Există chiar şi unele minuni care au lăsat urme confirmate arheologic, dar oamenii încearcă să le atribuie cauze naturale şi, chiar dacă prezintă modele strâmbe refuză să le atribuie divinităţii, preferând să creadă că într-o zi vor găsi ei totuşi explicaţia "reală" pentru ce s-a întâmplat.

Există profeţii împlinite dar, cine acceptă probabilitatea aceea infimă ca universul să fi luat naştere din nimic iar noi să fi apărut dintr-o piatră electrizată, n-au nici o problemă în a crede că profeţiile împlinite sunt doar jocul hazardului.

Aşa că rămâne valabilă zicala: "Dacă vrei să crezi, am o mie de dovezi!"

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-14 02:23:52Maria, eu am studiat Biblia singură, singurică! Sunt foarte multe lucruri cu care sunt de acord...dar sunt lucruri cu care nu sunt de acord....
Dacă cineva îmi explică logic...de ce trebuie o minciună în Biblie...fie ea oricât de "nevinovată"...îi mulţumesc...din suflet!Problema este că nu am găsit doar una...ci mai sunt câteva...şi dacă eu le-am văzut...le-a văzut şi alţii...că nu sunt eu deşteapta lumii! Şi nu pot să nu mă întreb....de fapt câte mai sunt nedescoperite? De fapt cât la % este adevăr?!
Acum sper că m-am făcut înţeleasă!

Dora unde ai gasit minciuna?chiar sunt curioasa?

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-14 02:23:52>

Dacă cineva îmi explică logic...de ce trebuie o minciună în Biblie...fie ea oricât de "nevinovată"...îi mulţumesc...din suflet!Problema este că nu am găsit doar una...ci mai sunt câteva...şi dacă eu le-am văzut...le-a văzut şi alţii...că nu sunt eu deşteapta lumii! !

Te-am inteles de la inceput . Am spus sunt multe cuvinte traduse incorect sau cuvinte carora nu li s-au putut reda intelesul pe care il au in limba originala, cum si anumite cuvinte romanesti nu pot fi traduse in orice limba.Cruce in biblie are mai multe semnficatii.

Noapte buna.

Găbiţă, eu vreau un răspuns la întrebarea mea....tu de fapt nu mi-ai răspuns la nimic!

Când toată lumea gândeşte la fel înseamnă că nimeni nu gândeşte.

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-14 02:32:11Găbiţă, eu vreau un răspuns la întrebarea mea....tu de fapt nu mi-ai răspuns la nimic!

anume ? spune-mi exact care e problema ta ?

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-14 02:32:11Găbiţă, eu vreau un răspuns la întrebarea mea....tu de fapt nu mi-ai răspuns la nimic!

"CUIUL LUI PEPELEA"

Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intilnesc un prieten, Tudor Pantiru - fostul Ambasador al Republicii Moldova la Natiunile Unite, si sa ma reped pina la Orheii Vechi, din ratiuni sentimentale familiale. Am intilnit o multime de oameni minunati dar povestea unuia dintre ei mi s-a parut deosebit de interesanta. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea: "Este trist sa stai de vorba cu "profesori universitari in arheologie" care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic altceva, mentinind cercetarea arheologica, in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, negind or refuzind sa vada radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii". A face azi cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob, fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire prin satelit a ceea ce se intimpla in Carpati (ca de pilda misterioasele "arsuri"), fara o echipa solida multi - disciplinara incluzind sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa de lansare a unei rachete, nevazind altceva decit tuiul. L-am intrebat cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: "Pe vremea cind eram student in anul I la Fizica, in 1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu - absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou cartea lui Daicoviciu "Dacii" - pe atunci o carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti. Am devenit asa de indragostit de acei Daci, incit imediat dupa colapsarea imperiului sovietic, am fugit repede "Acasa" in Muntii Orastiei, ca sa-i intilnesc pe Daci ori pe urmasii lor."

Ce a realizat Andrei Vartic, in expeditia sa, este formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica - cea mai avansata din lumea antica, descrie materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica, Moralitatea la Daci si ce este cel mai important ii redescopera pe Daci, scriind carti ca: "Ospetele Nemuririi", "Enigmele Civilizatiei Dacice", "Fierul-Piatra, Dacii-Timpul", "Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice", publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO. El, Andrei Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul Movilelor Ciclopice de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care, trimite pe cineva pe soseste peste noapte, o ridica si ... dispare. "Ei, asa or fi legile pe aici" si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii, nu au discutat si cu el. Era vara, frumos, papadii galbeme peste tot cind Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou corect ii anunta pe "tovarasii" arheologi care vin, iau si ... pleaca. Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou "echipa" de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu dl. prof. dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte de ai da "cadou" si lui Andrei ... un Cui Dacic "cu tema" sa-l cerceteze. Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti de niste politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba Romaneasca, dar prea mici pentru a fi luate in consideratie. Dar ei politicienii din dreapta si din stinga Prutului, cind se intilnesc, uita ca nu folosesc traducatori, ba de multe ori sint veri ori cumnati, avind si aceleasi nume.

Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita cind pe geam, afara la ploaie, cind la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca "tema de lucru", care nu era nici mincat, nici acoperit de rugina, o adevarata minune. Astfel incepe istoria acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea (spun eu), primit de la profesorul roman, de arheologie, de din dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la Balti unde, minune, X-Ray-ul arata ca, acel cui de peste 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin decit alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai carbonului ce ramin de la prelucrare. O "Minune Antica", care va atrag atentia ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau in cosmos! Pina la ora actuala sint cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stilpul de fier de la Delhi si un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decit obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic.

Andrei, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci, fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi fost vopsita cu vre-o vopsea speciala "dacica", ca sa nu rugineasca. La Leningrad cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai tirziu. Vrind sa verifice minunea, Andrei ia "Cuiul lui Pepelea" si fuge la Moscova. Si de asta data rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia va rog:

1. suprafata - Magnetita "Fe3O4"

2. oxid de fier "FeO"

3. alumo-silicati.

Prin cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin, utilizind metode de iradiere ci X-Ray aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici) s-a putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat ca acest fier are foua straturi de "domene", unul central si unul de suprafata. Domenele, si aici este "ciudatenia", sint orientate perpendicular unul pe altul asta insemnind ca, mai intii s-a solidificat (in cimpul magnetic al Pamintului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in stare lichid! un alt strat, care s-a solidificat si el, dar ... in alta pozitie fata de cimpul magnetic al Pamintului!!!

Ei domnilor si asta se intimpla acum peste 2000 de ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci, primitivi si salbatici. Cuceriti mai tirziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o "mica" armata de 150,000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca ce ... citiva kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit in acelasi timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise sa porneasca razboiul impotriva dacilor) si pina la cucerirea a numai 14% din Dacia, de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani? De ce in toti acesti 150 de ani romanii si dacii nu s-au avintat in conflicte directe? De ce nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pina in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manince si sa bea gratuit pe socoteala statului ... 123 de zile? Ce or fi sarbatorit de fapt romanii? Astfel se demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai rezistente in fata macinarii timpului decit cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decit in cel scris-vorbit. Limbile sint si ele supuse distrugerii, alfabetele la fel.

Ca dacii ne-au lasat mostre de "civilizatie" extraordinara ca:

- Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2000 de ani

- Metalurgie mai avansata decit ceea din zilele noastre - cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, cind romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25kg.

- Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si desigur cele Topografice, prin asezarea "asa ziselor cetati" din Muntii Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine perfect geometrica de invidiat chiar si azi.

Dar nimanui, se pare, ca ii pasa acolo sus, la nivel "profesoral" de acesti daci, iar Andrei Vartic in loc sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor romani, sa nu fie nevoit sa se duca in Rusia cu acel "Cui al lui Pepelea", spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu din sentiment patriotic, macar interes stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a schimbat!

Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca un mister acoperit de paminturi care poate ca o protejaza. Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice il citesc Sarmi Seget Usa, adica "Eu ma grabesc sa curg" (in sanscrita). Din nefericire azi pling si caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste in "Zona Sacra" a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu buldozere, nepasare, chiar reavointa iau locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a cetatilor dacice din Muntii Sureanului. Ce nume ciudat si acest Sureanului, ce o fi insemnind domnilor arheologi, istorici, lingvisti?

Il citez din nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea ca "Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun eu) ne duce cu gindul la Marele creator Divin, al poporului dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa, aflata in contiuna, ireversibila si cuantificata descoperire a Drumului Frumos, s-a indragostit de ea. De aceea el daco-romanul cind spune "buna ziua" de fapt spune "Bun e Dyaus". El Dyaus Pitar (pitar - cel ce aduce pita - in sanscrita) a fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la el se trage Zeus, Saturn, si intorcindu-ne la cea mai veche, poate, poveste a genezei cind Zeului Suprem i-a placut Pamintul a dat nastere prin respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avindu-l conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta dupa ce s-a uitat peste tot pe pamint a gasit un loc unde ape albastre tisneau din munti impaduriti, dealuri blinde ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de iarba, unde clima era blinda si ... in timpul noptii a populat acest spatiu sacru cu primii 10,000 de fii, fii lui iubiti Dacii "the chosen people".

"Bun e Dyaus" domnilor daco-romani, trezitiva si va redescoperiti trecutul pina nu vi-l fura or distruge altii, daca nu o veti face voi insisi.



(Dr. Napoleon Savescu)

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-14 02:15:11

De la: tumaria, la data 2009-04-14 02:09:26

De la: mytcor, la data 2009-04-14 01:43:38

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-14 01:40:38Ia spune-mi unde scrie în evanghelii că o parte din drum a dus-o el şi în rest Simon??? Îţi spun eu...nicăieri!

Păi vreau să ştiu şi eu de ce minte Ioan în evanghelia lui...
Nu vreau să demonstrez nimic...vreau să ştiu! Sunt întrebări la care n-am găsit răspuns...
Biblia se presupune că deţine adevărul şi că tot ce scrie este adevărat. Totuşi, eu am văzut că nu este aşa.....(mulţumită capacităţii de memorare).

P.S. Nu trebuie să-mi dai citatele...le ştiu.

Iti voi raspunde eu pana la urma stai linistita...nitel rabdare. ok?

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-14 02:23:52Maria, eu am studiat Biblia singură, singurică! Sunt foarte multe lucruri cu care sunt de acord...dar sunt lucruri cu care nu sunt de acord....
Dacă cineva îmi explică logic...de ce trebuie o minciună în Biblie...fie ea oricât de "nevinovată"...îi mulţumesc...din suflet!Problema este că nu am găsit doar una...ci mai sunt câteva...şi dacă eu le-am văzut...le-a văzut şi alţii...că nu sunt eu deşteapta lumii! Şi nu pot să nu mă întreb....de fapt câte mai sunt nedescoperite? De fapt cât la % este adevăr?!
Acum sper că m-am făcut înţeleasă!

Hai sa nu le cosnsideram minciuni..ci moduri diferite de a descrie o situatie..asa cum fac si istoricii...

De la: mari_uka, la data 2009-04-14 08:43:16

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-14 02:23:52Maria, eu am studiat Biblia singură, singurică! Sunt foarte multe lucruri cu care sunt de acord...dar sunt lucruri cu care nu sunt de acord....
Dacă cineva îmi explică logic...de ce trebuie o minciună în Biblie...fie ea oricât de "nevinovată"...îi mulţumesc...din suflet!Problema este că nu am găsit doar una...ci mai sunt câteva...şi dacă eu le-am văzut...le-a văzut şi alţii...că nu sunt eu deşteapta lumii! Şi nu pot să nu mă întreb....de fapt câte mai sunt nedescoperite? De fapt cât la % este adevăr?!
Acum sper că m-am făcut înţeleasă!

Hai sa nu le cosnsideram minciuni..ci moduri diferite de a descrie o situatie..asa cum fac si istoricii...

Dora veridicitatea documentelor nu poate fi dovedita si asta e valabil la toate documentele religioase,de unde sa se poata dovedi ca reveriile lui Mahomed au fost reale? Dar este important liberul arbitru ,e important noi singuri sa distingem binele de rau si sa evitam fanatismul.Nu cred ca e normal ca din cauza convingerilor religioase sau de oricare alta natura sa ne intoarcem spatele.

Multumesc pt urarile frumose... ati fost niste "draguti/dragute". Dar lasand "gluma" la o parte postez si eu ceva din basmul biblia si apoi pun 2 intrebari .

Si din tron ieseau fulgere si glasuri si tunete; si sapte faclii de foc ardeau inaintea tronului, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu, (Apoc.4:5)

Care este diferenta dinte duhul sfant si "cele sapte duhuri ale lui dumnezeu"?

Si am vazut, la mijloc, intre tron si cele patru fiinte si in mijlocul batranilor, stand un Miel, ca injunghiat, si care avea sapte coarne si sapte ochi, care sunt cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise in tot pamantul. (Apoc.5:6)

Deci sapte faclii de foc ardeau INAINTEA tronului. Apoi avem un MIEL (nu cred ca se refera la "fiul oii" ) .Mielul asta are sapte coarne si sapte ochi, care sunt sapte duhuri ale lui dumnezeu? CINE/CARE ... coarnele sau ochii. Sau nu stiu eu matematica si 7+7 = 7.

Sau ..."mielul" statea (de al verbul A STA)... avend coarne si ochi care estau cele sapte duhuri... bla bla REZULTA ca STATEAU si duhurile... ca erau ale mielului...si mielul statea. Pai atunci cum mai erau trimise pe tot pamantul daca stateau intr-un loc?

"Si am vazut, la mijloc, intre tron"... Ioana eu cred ca sfintii parinti au fost ori ORBI ... ori TAMPITI.

24 de ore intr-o zi, 24 de beri intr-o lada. Vreo coincidenta?

Dar cum citesti tu Biblia ? Ad litteram sau ad sensum ?

Caracterul fără înţelepciune poate mult, dar inteligenţa fără caracter nu valorează nimic - Cicero

Măi Mareşal, te bagi şi tu repede cu textele tale boldite Lasă lumea să răspundă pe rând...eu am pus prima întrebare...stai la rând!

Când toată lumea gândeşte la fel înseamnă că nimeni nu gândeşte.

lasati putin discutia despre rastignerea lui iisus(o reluam in joia mare)..
uitati incriptia despre pilat....(avea dreptate adi...e numai una)

[ dis augustis] S TIBERICUM
[pont ] TIUS PILLATUS
[pre ] FECTUS IUDA [ ea ] E

revin diseara si va spun mai multe....

numai bine tuturor!!!

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-04-14 11:08:12lasati putin discutia despre rastignerea lui iisus(o reluam in joia mare)..
uitati incriptia despre pilat....(avea dreptate adi...e numai una)

[ dis augustis] S TIBERICUM
[pont ] TIUS PILLATUS
[pre ] FECTUS IUDA [ ea ] E

revin diseara si va spun mai multe....

numai bine tuturor!!! [/quote
Salutari tuturor din Paris , ris si suris ,

**Ioana eu cred ca sfintii parinti au fost ori ORBI ... ori TAMPITI**


cum poti sa spui asa ceva?

nu ai inteles tu bine acest fragment din biblie...dar nu trebuie sa ataci toata patristik din aceasta cauza....
unii au fost niste oameni extrem de destepti..uite un exemplu....


Ioan Damaschinul (c. 676 — d. 4 decembrie 749), considerat ultimul părinte bisericesc, în ordine cronologică. Unul din cei mai importanţi gânditori ai Bizanţului. Spirit enciclopedic, a încercat să realizeze o sinteză de vaste proporţii, a întregii cunoaşteri a epocii sale, în spirit creştin, proiectul său fiind comparabil, prin proporţii, cu cel aristotelic.

Lucrările sale intitulate Dialectica şi Dogmatica reprezintă inestimabile documente cu privire la vocabularul filosofic şi la proiectul, de secol VIII, de integrare a aristotelismului în cultura creştină. Dogmatica rămâne până în zilele noastre un text de referinţă pentru înţelegerea dogmei creştine.

Viata SFANTULUI IOAN


Sf. Ioan Damaschinul s-a născut în Damasc, Siria, în a doua parte a secolului al VII-lea, dintr-o familie nobilă şi bogată, cu funcţii în administraţia fiscală a Siriei. Bunicul său, Mansur, avusese un rol istoric nefericit, acela de a trata capitularea Damascului în mâinile arabilor, la 4 septembrie 635.

Tatăl său, Serghie (cu numele arab: Sargun ben-Mansur) a fost consilierul intim al califilor Mo-awia (660-680) şi Abd-el Melik. I-a dat fiului său Ioan o educaţie aleasă.

Ioan ocupă dregătoria tatălui său, după moartea avestuia, în 690, până în 718, când califul Omar al II-lea porneşte o politică anticreştină. Acesta este momentul în care Ioan Damaschinul îşi împarte averea la săraci, îşi eliberează sclavii şi se retrage împreună cu fratele lui adoptiv, Cosma, în Mănăstirea Sfântul Sava din Palestina, unde va rămâne până la sfârşitul vieţii. Este hirotonit preot şi va oficia în Biserica Învierii din Ierusalim.

După anul 726, când Leon Isaurul (717-740) publică edictul iconoclast, Ioan Damaschinul devine un atacant activ al ereziei, scriind trei tratate. Ia parte şi la sinodul antiiconoclast al episcopilor orientali.

A fost cunoscut (mai ales de către teologii secolului al XI-lea), şi ca imnograf şi melod, datorită imnelor compuse de el care se vor răspândi în toată lumea creştină.

A murit la Mănăstirea Sf. Sava, în anul 749, unde se află şi azi chilia şi mormântul său.

iti recomand lucrarile lui (dialectik si dogmatik...in special ultima!!!)

(valabil si pentru adi popa si mytcor!!!!)
dak stiti cine a fost toma din aquino si ce rol a avut el in formarea gandirii occidentale ...inchiputi-va k acelasi rol l-a avut ioan damaschin in orient!!!
merita citite krtile lui !!!..o sa aflati raspunsuri la multe dintre intrebarile voastre.

ps:maresale sa nu mai spui lucruri urate despre sfintii parinti....nu ai dreptate...!!!..inceark sa-i cunosti mai bine si sa incerci sa-i intelegi....

De la: tandresse, la data 2009-04-14 11:21:40

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-04-14 11:08:12lasati putin discutia despre rastignerea lui iisus(o reluam in joia mare)..
uitati incriptia despre pilat....(avea dreptate adi...e numai una)

[ dis augustis] S TIBERICUM
[pont ] TIUS PILLATUS
[pre ] FECTUS IUDA [ ea ] E

revin diseara si va spun mai multe....

numai bine tuturor!!! [/quote
Salutari tuturor din Paris , ris si suris ,

salutari!!!

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-14 01:05:45Ioana, Adi...întrebare întrebătoare...la care eu nu am găsit răspuns, având în vedere că se discută despre răstignire:

De ce doar în evanghelia după Ioan scrie că IIsus şi-a cărat crucea??? De ce în celelalte...scrie că de fapt altcineva a cărat crucea lui IIsus???

Cine minte şi cine spune adevărul?

Vă mulţumesc anticipat! Aş mai avea întrebări...cu duiumul, dar poate îmi răspundeţi la asta!

Dora, înainte de a răspunde concret întrebării tale, trebuie spuse două lucruri:

1. Evanghelia este o specie literară biografică antică în care prezentarea persoanelor şi evenimentelor la care acestea participă este factuală (i.e., corespunde realităţii în măsura în care mărturiile sau sursele pe care se bazează sunt de încredere), selectivă (i.e., cu bună ştiinţă şi nu din ignoranţă sau dezacord, unele lucruri sunt incluse, altele omise) şi distinctă (i.e., fără a manipula realitatea istorică, autorul urmează o strategie şi îşi organizează materialul în funcţie de această strategie pentru a nu crea un duplicat al evangheliiilor deja în circulaţie).

2. O contradicţie presupune afirmarea şi în acelaşi timp negarea unei proprietăţi. Aminteşte-ţi ce-i scriam Adnanei pe topicul despre avort în legătură cu legea non-contradicţiei. O contradicţie, spunea Aristotel, apare atunci când afirmăm că cineva este şi în acelaşi timp nu este om! Sau, în limbaj kantian, o contradicţie apare atunci când afirmăm că un subiect A are proprietatea B şi în acelaşi timp proprietatea non-B.

Acestea fiind spuse, să vedem întrebarea ta (îngăduie-mi te rog un silogism şi iartă-mi pedanteria):

P1 în Ioan, Iisus îşi duce el însuşi crucea,
P2 în sinoptici, Simon din Cirene îi duce lui Iisus crucea
C cele două propoziţii încalcă legea non-contradicţiei

Dă-mi voie să ignor deocamdată valoarea de adevăr a premiselor. Să zicem că nu ne interesează pentru moment dacă una dintre ele sau amândouă sunt adevărate. Tot ce ne interesează este să vedem dacă deducţia logică sau raţionamentul tău funcţionează. Cu alte cuvinte, întreb dacă sau nu concluzia ta (că cele două propoziţii afirmate simultan încalcă legea non-contradicţiei) este susţinută logic?

Demonstrabil nu! Cum spuneam mai devreme, „o contradicţie presupune afirmarea şi în acelaşi timp negarea unei proprietăţi”. Astfel, contradicţia celor două propoziţii ar trebui să fie ceva de genul:

P1 Iisus îşi duce singur crucea (Ioan)
Non-P1 Iisus nu îşi duce singur crucea (sinoptici)

P2 Simon din Cirene îi duce lui Iisus crucea (sinoptici)
Non-P2 Simon din Cirene nu îi duce lui Iisus crucea (Ioan)

Acum te întreb logic:

Afirmă sinopticii undeva direct sau indirect non-P1?
Afrimă Ioan undeva direct sau indirect non-P2?

Nu. Sinopticii nu afirmă că Iisus îşi duce singur crucea! Nici Ioan nu afirmă că Simon din Cirene nu îi duce lui Iisus crucea. Rezultă că ai ajuns la o concluzie prea puternică pentru premisele pe care se clădeşte. Cele două propoziţii nu încalcă neaparat legea non-contradicţiei.

De aceea, trebuie să reformulezi raţionamentul – ceva de genul:

P1 în Ioan, Iisus îşi duce el însuşi crucea,
P2 în sinoptici, Simon din Cirene îi duce lui Iisus crucea
C cele două propoziţii sunt diferite

În această variantă mai slabă, argumentul tău este valabil dar deschis explicaţiei (1) cu care am început: evangheliile sunt factuale, selective şi distincte. Aşa ţi-a explicat şi Maria de fapt. Ioan nu spune că Iisus şi-a dus el însuşi crucea PE TOT TRASEUL EXECUŢIEI, nici sinopticii că Simon din Cirene ar fi făcut acest lucru DIN GABATA PÂNĂ LA GOLGOTA. Cele două relatări sunt diferite dar armonizabile – în nici un caz contradictorii.

Evangheliile în general, dar şi naraţiunile patimilor în particular, au accente diferite. Înaintea şi în timpul răstignirii, Iisus este zugrăvit în funcţie de strategia literară sau teologia cu care evanghelistul însoţeşte materialul prelucrat.

Fiind ultima evanghelie (canonică) scrisă, cronologic vorbind, Ioan era deja familiar cu conţinutul evangheliilor sinoptice (lucru necontestat de istorici în studiul evangheliilor). E clar deci că Ioan a ales să omită lucruri menţionate de sinoptici, nu din ignoranţă şi nu din opoziţie, ci pur şi simplu pentru că dorea să scrie o evanghelie diferită (însă congruentă cu celelalte).

De asemenea trebuie spus că unele omisiuni sunt puse de evanghelist în mod explicit pe seama spaţiului limitat pe care îl avea la dispoziţie. Totuşi, pentru omiterea episodului Simon din Cirene, s-ar putea să existe şi o altă explicaţie. Într-o scriere gnostică apocrifă, numită Al Doilea Tratat al Marelui Set, avem un paragraf în care gnosticul-Iisus neagă răstignirea şi afirmă că Simon din Cirene ar fi fost răstignit de fapt nu el (idee preluată mai târziu şi de islam).

Nu am traducerea în limba română, aşa că trebuie să o dau în engleză:
------
For my death, which they think happened, it happened to them in their error and blindness, since they nailed their man unto their death... It was another, their father, who drank the gall and the vinegar; it was not I. They struck me with the reed; it was another, Simon, who bore the cross on his shoulder. It was another upon whom they placed the crown of thorns... And I was laughing at their ignorance.
------

Deşi acest text este ceva mai târziu decât evanghelia lui Ioan (dar nu cu mult), nu putem exclude posibilitatea ca evanghelistul (al cărui interes apologetic în faţa gnosticismului este evident) să fi omis orice referire la Simon din Cirene pentru a preîntâmpina confuzii asupra adevărului istoric privind persoana răstignită - într-o perioadă în care Biserica începea să fie expusă la o altă învăţătură.

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-04-14 00:16:06adi...promit k am sa cred teoria cu intoarcerea regelui dak imi gasesti makr intr-una dintre scrierile sfintilor parinti asa ceva....
de altfel...te-am rugat sa ma trimiti la sursa de unde ai preluat tu ideea asta...sa ma documentez si eu mai bine...si...niciun raspuns!!!!...ceea ce ma determina pe mine sa cred k este teoria ta!!!...acum...intreba-te si tu logic...de ce ar trebui sa cred ce zici tu in detrimentul lui ioan gura de aur si eusebiu din cezareea?
mai mult decat atat...niciunul din duhovnicii ortodoxiei (si am ascultat o multime la viata mea) nu vorbeste despre *intoarcerea regelui * sau *era pneumatik*...
adi...pentru mine ortodoxia e sfanta!!!!...

Ioana, încercările tale repetate de a mă arunca în coliziune cu Sfinţii Părinţi (în ce priveşte esenţa teologică) se bazează atât pe ignoranţa ta în ce priveşte scrierile lor cât şi mai ales pe confuzia fundamentală pe care o faci între "a spune cu totul altceva" şi "a spune acelaşi lucru dar altfel."

Nu m-am considerat niciodată limitat sau încorsetat de scrierile patristice, dar nici nu am ieşit vădit din cadrul general. Dimpotrivă. Am crezut că există loc pentru o abordare dinamică, euristică şi contemporană în interiorul tradiţiei.

Reciteşte şi tu pasajele pe care mi le-ai postat din Eusebiu de Cezareea sau din Ioan Gură de Aur şi răspunde-mi de ce crezi că eu şi ei ne-am contrazice (în ce privinţă). Unde spun eu opusul celor spuse de ei? Cu ce definiţie a contradicţiei operezi tu?

Adică a minţit cu bună-ştiinţă, doar ca să nu se facă o confuzie între persoana care a fost răstignită şi cel care a fost silit să-i care crucea....
Oricum nu este corect....
Este ca şi povestea ta, de pe topicul cu adevărul şi minciuna.
Dar m-a amuzat încercarea de a crea silogismul...whatever....
Când o să am timp, o să-ţi mai trimit o întrebare, tot din evanghelii, dar prin mesaj privat.
Merci, până acum este cel mai pertinent răspuns...

Când toată lumea gândeşte la fel înseamnă că nimeni nu gândeşte.

De la: mari_uka, la data 2009-04-14 08:43:16Hai sa nu le cosnsideram minciuni..ci moduri diferite de a descrie o situatie..asa cum fac si istoricii...

Mie îmi ia de obicei o pagină să scriu ce alţii pot scrie într-o propoziţie!

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-14 17:33:47 Adică a minţit cu bună-ştiinţă, doar ca să nu se facă o confuzie între persoana care a fost răstignită şi cel care a fost silit să-i care crucea....

Acuzaţia de minciună nu se lipeşte, Dora. Sunt multe lucruri pe care şi tu omiţi să le spui şi care nu constituie totuşi minciuni. Faci un salt logic în beznă dacă pui semnul egal între cele două.

De la: adipopa, la data 2009-04-14 17:39:52

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-14 17:33:47 Adică a minţit cu bună-ştiinţă, doar ca să nu se facă o confuzie între persoana care a fost răstignită şi cel care a fost silit să-i care crucea....

Acuzaţia de minciună nu se lipeşte, Dora. Sunt multe lucruri pe care şi tu omiţi să le spui şi care nu constituie totuşi minciuni. Faci un salt logic în beznă dacă pui semnul egal între cele două.

Şi totuşi, eu când "am omis", să spun unei persoane că va devenii tată...am fost acuzată de minciună....

Când toată lumea gândeşte la fel înseamnă că nimeni nu gândeşte.

De la: dora_visinescu, la data 2009-04-14 17:52:30Şi totuşi, eu când "am omis", să spun unei persoane că va devenii tată...am fost acuzată de minciună.

Ha-ha! Nostim. Înseamnă că şi alţii fac salturi-în-beznă! Dar, mă rog, de ce ai omis, mon chéri?

De la: adipopa, la data 2009-04-14 17:25:56

De la: joanna_dark_2007, la data 2009-04-14 00:16:06adi...promit k am sa cred teoria cu intoarcerea regelui dak imi gasesti makr intr-una dintre scrierile sfintilor parinti asa ceva....
de altfel...te-am rugat sa ma trimiti la sursa de unde ai preluat tu ideea asta...sa ma documentez si eu mai bine...si...niciun raspuns!!!!...ceea ce ma determina pe mine sa cred k este teoria ta!!!...acum...intreba-te si tu logic...de ce ar trebui sa cred ce zici tu in detrimentul lui ioan gura de aur si eusebiu din cezareea?
mai mult decat atat...niciunul din duhovnicii ortodoxiei (si am ascultat o multime la viata mea) nu vorbeste despre *intoarcerea regelui * sau *era pneumatik*...
adi...pentru mine ortodoxia e sfanta!!!!...

Ioana, încercările tale repetate de a mă arunca în coliziune cu Sfinţii Părinţi (în ce priveşte esenţa teologică) se bazează atât pe ignoranţa ta în ce priveşte scrierile lor cât şi mai ales pe confuzia fundamentală pe care o faci între "a spune cu totul altceva" şi "a spune acelaşi lucru dar altfel."

Nu m-am considerat niciodată limitat sau încorsetat de scrierile patristice, dar nici nu am ieşit vădit din cadrul general. Dimpotrivă. Am crezut că există loc pentru o abordare dinamică, euristică şi contemporană în interiorul tradiţiei.

Reciteşte şi tu pasajele pe care mi le-ai postat din Eusebiu de Cezareea sau din Ioan Gură de Aur şi răspunde-mi de ce crezi că eu şi ei ne-am contrazice (în ce privinţă). Unde spun eu opusul celor spuse de ei? Cu ce definiţie a contradicţiei operezi tu?

adi,regret enorm k eu nu sunt asa de priceputa la vorbe cum esti tu ,pentru a-ti putea da un super raspuns ,insa imi place sa cred k asta se datoreaza varstei mele si k sunt pe drumul cel bun
totusi,o sa incerc sa-ti explic la ce m-am referit exact
postasem aseara modul cum interpreteaza sf.ioan gura de aur evanghelia din lunea mare.pe nicaieri nu apare mitul intoarcerii regelui...k de altfel pe nicaieri in toata ortodoxia!!!
ma intrebi **Unde spun eu opusul celor spuse de ei? ** si eu am sa-ti raspund * in momentul in kr vii cu noi interpretari asupra bibiei*,intrepretari straine de scrierile patristice si de sfanta traditie a ortodoxiei!!!
nu am incurajat niciodata pe nimeni sa interpreteze biblia dupa bunul lui plac.consider k pentru asta cineva are nevoie de harul sfantului duh,har pe kr sunt sigura k tu nu il posezi
bibia nu este un simplu document istoric . e mai mult decat atat.o carte plina de simboluri pe kr dak nu le interpretam corect vom ajunge la fel de fel de rataciri spirituale....
nu veni tu cu o alta interpretare a pasajelor biblice!!!...lasa-le asa cum sunt ...lasa-ne pe noi sa credem ceea ce au crezut zeci de generatii inaintea noastra!!! lor le-a fost bine....ortodoxia a fost o religie extraordinara iar milioane de oameni inaintea noastra i-au dedikt intreaga viata...si nu au facut rau!!!...nimeni nu a avut de suferit de pe urma ei .
dak imi permiti o sa-ti reamintesc de un silogim de-al tau de pe un alt topic si o sa incerc sa-ti atac una din premise
silogismul se enunta in felul urmator
P1:s-au comis atrocitati in numelor tuturor religiilor
P2:orice ideologie in numele kreia se comit atrocitati trebuie abandonata
C:religiile trebuie abandonate
(silogismul era de fapt o entimema ...concluzia nefiind enuntata)
uite parerea mea....P1 este falsa !!..in numele ortodoxiei nu s-au comis atrocitati!!!(si sa nu incepi sa-mi spui cum imi spunea unul odata *politik de cruciada a voievozilor* k ma trec toate apele de furie cand aud sintagma asta tampita!!!)
deci...ortodocsii si-au condus intreaga viata dupa biblie si scrierile sfintilor parinti...si si-au condus-o bine!!!
ceea ce inseamna k patristik a fost un lucru extraordinar ,scrierile sfintilor parinti nelasand locul unor interpretari aiurea ce ar fii putut duce spre crime odioase in numele religiei
deci...dak timp de secole scrierile sfintilor parinti au putut organiza viata oamenilor atat de bine sunt ferm convinsa k si de acum incolo vor putea face la fel....nu mai veni tu acum (dupa sute de ani) cu o noua interpretare asupra lor sau asupra bibliei...lasa-le asa cum sunt!!!...sunt foarte bine....

O PLACINTA PLAGIATA PENTRU jOANNA


Preoţi cu crucea-n mână...

...Căci oastea e creştină“, cuvintele înflăcărate ale Imnului Naţional reflectă prezenţa slujitorilor bisericii străbune care şi-au făcut pe deplin datoria la toate marile evenimente din viaţa României moderne.

Între preoţii militari care şi-au jertfit viaţa pentru apăra­rea patriei, la loc de cinste trebuie pomenit bătrânul preot Ştefan Ionescu-Cazacu, confesor al Regimentului 3 Olt, care a murit în urma rănilor primite în luptele de la Mărăşeşti. Tot la Mărăşeşti a căzut preotul Nicolae Furnică din Regimentul 75 Infanterie, preotul Constantin Buzescu din Regimentul 4 Argeş şi-a dat sufletul străpuns de baionete în luptele de la Turtucaia şi lista ar putea continua.

Adevăraţi comandanţi de oşti

Documentele vremii consemnează numele a numeroşi preoţi care şi-au făcut datoria pe câmpurile de luptă. În Monitorul Oficial nr. 96 din 1918 se scrie despre protosingelul Iustin Şerbănescu de la Cernica: „A luat parte la toate luptele mergând cu sfânta cruce în mână în fruntea luptătorilor. În ziua de 2 octombrie 1916, văzând că Regimentul Feldioara a pierdut în lupte aproape toţi ofiţerii şi comandantul căzuse rănit pe muntele Clăbucetul Taurului, a luat comanda acestui corp şi, luptând ca un erou o zi şi o noapte, a respins pe inamic până la muntele Susai, oprindu-l de a ocupa Azuga.

În luptele de pe muntele Dihorului a condus un batalion de soldaţi, iar la 17 noiembrie 1916, fiind a doua oară rănit pe muntele Sorica, în timpul unui atac al Azugăi, a refuzat evacuarea pentru a nu se despărţi de vitejii regimentului. Peste o săptămână a căzut prizonier în mijlocul trupei care nu se mai putea apăra, iar în vara anului 1917 a evadat rătăcind prin munţi timp de opt luni, până ce a izbutit să treacă în liniile româneşti“.

Despre preotul Ioan Gheorghiu, confesorul Regimentului 73 Infanterie, se consemnează în jurnalul de operaţiuni: „...se ducea la datorie sub ploaia de gloanţe... În luptele de la Cleşte, Clăbucet, Dihorul şi Periş a fost un adevărat apostol“.

Într-o carte de amintiri despre „Marele război“, cum a fost denumită în epocă prima conflagraţie mondială, colonelul Vasile Poenaru scrie despre preotul Cicerone Iordăchescu, care a ajuns mai târziu profesor la Facultatea de Teologie, că „a luat parte la toate luptele, fiind întotdeauna în prima linie, îngrijind răniţii şi îmbărbătând oamenii prin exemplul său“.

Mănăstirile, spitale pentru cei suferinzi

În afară de preoţii de mir şi călugării aflaţi în serviciu activ, cei rămaşi pe teritoriul ocupat au avut de îndurat aceleaşi suferinţe. Mai mult de 20 de preoţi şi-au pierdut viaţă fie împuşcaţi, fie ca urmare a bătăilor şi schingiuirilor îndurate în lagăre. Să-i amintim pe preotul Vasile Ionescu-Buzoianu din Homeşti-Râmnicu-Sărat, Ghiţă Giugescu din Bălăneşti-Buzău sau Constantin Păunescu din Radomireşti-Olt împuşcat în faţa soţiei şi a copiilor săi.

Numeroşi preoţi au fost deportaţi în Germania, între aceştia Alexandru Georgescu din Dăneasa-Olt, mort într-o închisoare din Berlin, Iordache Pătrăşcoiu din Arsurile-Gorj, Constantin Gogiulescu din Oteşti-Olt, Constantin Niculescu din Stejarul-Ialomiţa în vârstă de 98 de ani ş.a.

Zeci şi zeci de preoţi au fost arestaţi, bătuţi, alungaţi din parohie. Din multele exemple să-i amintim pe călugării de la Mănăstirea Cocoş care au fost deportaţi în sudul Bulgariei, ca şi pe episcopul de Râmnic, Sofronie, care a fost arestat mai bine de o lună şi surghiunit la Peştera Ialomicioarei.
O concluzie se impune: prin întreaga lor activitate, preoţii noştri şi-au adus o contribuţie preţioasă la făurirea statului naţional unitar român.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2009

De la: mytcor, la data 2009-04-14 19:01:31O PLACINTA PLAGIATA PENTRU jOANNA


Preoţi cu crucea-n mână...

...Căci oastea e creştină“, cuvintele înflăcărate ale Imnului Naţional reflectă prezenţa slujitorilor bisericii străbune care şi-au făcut pe deplin datoria la toate marile evenimente din viaţa României moderne.

Între preoţii militari care şi-au jertfit viaţa pentru apăra­rea patriei, la loc de cinste trebuie pomenit bătrânul preot Ştefan Ionescu-Cazacu, confesor al Regimentului 3 Olt, care a murit în urma rănilor primite în luptele de la Mărăşeşti. Tot la Mărăşeşti a căzut preotul Nicolae Furnică din Regimentul 75 Infanterie, preotul Constantin Buzescu din Regimentul 4 Argeş şi-a dat sufletul străpuns de baionete în luptele de la Turtucaia şi lista ar putea continua.

Adevăraţi comandanţi de oşti

Documentele vremii consemnează numele a numeroşi preoţi care şi-au făcut datoria pe câmpurile de luptă. În Monitorul Oficial nr. 96 din 1918 se scrie despre protosingelul Iustin Şerbănescu de la Cernica: „A luat parte la toate luptele mergând cu sfânta cruce în mână în fruntea luptătorilor. În ziua de 2 octombrie 1916, văzând că Regimentul Feldioara a pierdut în lupte aproape toţi ofiţerii şi comandantul căzuse rănit pe muntele Clăbucetul Taurului, a luat comanda acestui corp şi, luptând ca un erou o zi şi o noapte, a respins pe inamic până la muntele Susai, oprindu-l de a ocupa Azuga.

În luptele de pe muntele Dihorului a condus un batalion de soldaţi, iar la 17 noiembrie 1916, fiind a doua oară rănit pe muntele Sorica, în timpul unui atac al Azugăi, a refuzat evacuarea pentru a nu se despărţi de vitejii regimentului. Peste o săptămână a căzut prizonier în mijlocul trupei care nu se mai putea apăra, iar în vara anului 1917 a evadat rătăcind prin munţi timp de opt luni, până ce a izbutit să treacă în liniile româneşti“.

Despre preotul Ioan Gheorghiu, confesorul Regimentului 73 Infanterie, se consemnează în jurnalul de operaţiuni: „...se ducea la datorie sub ploaia de gloanţe... În luptele de la Cleşte, Clăbucet, Dihorul şi Periş a fost un adevărat apostol“.

Într-o carte de amintiri despre „Marele război“, cum a fost denumită în epocă prima conflagraţie mondială, colonelul Vasile Poenaru scrie despre preotul Cicerone Iordăchescu, care a ajuns mai târziu profesor la Facultatea de Teologie, că „a luat parte la toate luptele, fiind întotdeauna în prima linie, îngrijind răniţii şi îmbărbătând oamenii prin exemplul său“.

Mănăstirile, spitale pentru cei suferinzi

În afară de preoţii de mir şi călugării aflaţi în serviciu activ, cei rămaşi pe teritoriul ocupat au avut de îndurat aceleaşi suferinţe. Mai mult de 20 de preoţi şi-au pierdut viaţă fie împuşcaţi, fie ca urmare a bătăilor şi schingiuirilor îndurate în lagăre. Să-i amintim pe preotul Vasile Ionescu-Buzoianu din Homeşti-Râmnicu-Sărat, Ghiţă Giugescu din Bălăneşti-Buzău sau Constantin Păunescu din Radomireşti-Olt împuşcat în faţa soţiei şi a copiilor săi.

Numeroşi preoţi au fost deportaţi în Germania, între aceştia Alexandru Georgescu din Dăneasa-Olt, mort într-o închisoare din Berlin, Iordache Pătrăşcoiu din Arsurile-Gorj, Constantin Gogiulescu din Oteşti-Olt, Constantin Niculescu din Stejarul-Ialomiţa în vârstă de 98 de ani ş.a.

Zeci şi zeci de preoţi au fost arestaţi, bătuţi, alungaţi din parohie. Din multele exemple să-i amintim pe călugării de la Mănăstirea Cocoş care au fost deportaţi în sudul Bulgariei, ca şi pe episcopul de Râmnic, Sofronie, care a fost arestat mai bine de o lună şi surghiunit la Peştera Ialomicioarei.
O concluzie se impune: prin întreaga lor activitate, preoţii noştri şi-au adus o contribuţie preţioasă la făurirea statului naţional unitar român.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2009

da...si bunicul meu a fost preot si a luptat in al doilea razboi mondial...si asta ce demonstreaza?.....cruzimea ortodocsilor?...nu cred!!!
mai degraba dragostea lor de tara,spiritul de sacrificiu ,dorinta de a fii alaturi de fratii lor de pe front(preotii nu erau obligati sa mearga pe front...si cu toate astea multi s-au dus de bunavoie)
mytcor...asta demonstreaza ink odata(dak mai era nevoie) k ortodoxia este o religie extraordinara...!!!

Ioana, vedem într-adevăr lucrurile puţin diferit. Pentru mine Biblia rămâne o carte deschisă cercetării istorice, literare şi teologice. În discuţia cu Mytcor nu era important să stabilesc care ramură a religiei creştine era mai puţin vinovată. Mă interesa doar să propun evaluarea tuturor ideologiilor (incluzând în această categorie şi ateismul) cu aceiaşi unitate de măsură.

De la: adipopa, la data 2009-04-14 19:34:08Ioana, vedem într-adevăr lucrurile puţin diferit. Pentru mine Biblia rămâne o carte deschisă cercetării istorice, literare şi teologice. În discuţia cu Mytcor nu era important să stabilesc care ramură a religiei creştine era mai puţin vinovată. Mă interesa doar să propun evaluarea tuturor ideologiilor (incluzând în această categorie şi ateismul) cu aceiaşi unitate de măsură.

Adipopa,...care-s elementele sacralitatii crestine ?...