Fenomene la limita cunoasterii

De la: Tycu, la data 2010-06-08 10:38:53

De la: nastasemihail, la data 2010-06-08 04:54:33

De la: Tycu, la data 2010-06-07 09:46:50

De la: nastasemihail, la data 2010-06-07 04:50:54Interesant ca este f clara imaginea. Ciudat. Ar trebui sa fie mult mai neclara. Tinind cont ca e la o distanta ce nu a mai fost vizualizata de Hubble, pe vizibil.

Domnu ' nastasemihail,atat ochiu liber cat si cele mai puternice aparate din lume nu vad la distante , ci imaginea [dusa de lumina ] obiectului a mers prin univers cu viteza luminii pana la ochi sau obiectivul aparatului, din cauza asta uneori se mai vad neclare imagini !!

De imaginea asta de la 13 miliarde de ani lumina, s-au mirat cei care au captat-o. A durat 10 zile sa apara. Cu Hubble.

Sa precizam bre ceva .; daca distanta este de 13 miliarde de ani lumina, pai logic ,imaginea a facut ca timp 13 miliarde de ani , cum adica 10 zile ?

Clarificarea imaginii a durat 10 zile. Probabil e modul de lucru. Lumina e asa de slaba, ca trebuie sa se indeseasca lumina. Cam asa ceva. C ao expunere lunga.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-06-08 14:09:08

De la: Tycu, la data 2010-06-08 10:38:53

De la: nastasemihail, la data 2010-06-08 04:54:33

De la: Tycu, la data 2010-06-07 09:46:50

De la: nastasemihail, la data 2010-06-07 04:50:54Interesant ca este f clara imaginea. Ciudat. Ar trebui sa fie mult mai neclara. Tinind cont ca e la o distanta ce nu a mai fost vizualizata de Hubble, pe vizibil.

Domnu ' nastasemihail,atat ochiu liber cat si cele mai puternice aparate din lume nu vad la distante , ci imaginea [dusa de lumina ] obiectului a mers prin univers cu viteza luminii pana la ochi sau obiectivul aparatului, din cauza asta uneori se mai vad neclare imagini !!

De imaginea asta de la 13 miliarde de ani lumina, s-au mirat cei care au captat-o. A durat 10 zile sa apara. Cu Hubble.

Sa precizam bre ceva .; daca distanta este de 13 miliarde de ani lumina, pai logic ,imaginea a facut ca timp 13 miliarde de ani , cum adica 10 zile ?

Clarificarea imaginii a durat 10 zile. Probabil e modul de lucru. Lumina e asa de slaba, ca trebuie sa se indeseasca lumina. Cam asa ceva. C ao expunere lunga.

Pai asta da , e altceva domnu nastase asa trebuia sa spui ,in cazuri de distanta mare dureaza cateva zile pana aparatul stabileste spectru undelor electromagnetice { luminii mai popular} se mai spune ca lumina se auto defineste .! Maximul distantei care exista corpuri ce se cunosc se afla la 15 miliarde de ani lumina , daca auzi pe undeva ca s-au primit semnale de la distante mai mari sa nu-i crezi ca nu exista !!!

Ticu

Tycule, la fel ca la filmarile de noapte, dureaza pina se imprima imaginea pe elementul foto sensibil.
Marimea universului, eu personal, sint sigur ca e mult mai mare.
Pina la 13-15 miliarde ani-lumina bat doar aparatele radio. Acum si Hubble, care e pe vizibil.
Urmeaza telescopul urmator, care va fi parca prin 2013.
Vor fi surprize f mari.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-06-08 16:18:34Tycule, la fel ca la filmarile de noapte, dureaza pina se imprima imaginea pe elementul foto sensibil.
Marimea universului, eu personal, sint sigur ca e mult mai mare.
Pina la 13-15 miliarde ani-lumina bat doar aparatele radio. Acum si Hubble, care e pe vizibil.
Urmeaza telescopul urmator, care va fi parca prin 2013.
Vor fi surprize f mari.

Da domnu'mihai , asa este, imaginea de fapt este reflexia razelor luminoase in diferite lungimi de unda., acestea sensibilizeaza emulsia in functie de lungimea de unda . Si in functie de distanta imaginii [ miliarde de ani ] se modifica si lungimile de unda,[ un corp ceresc cu cat e mai la distanta si lumina lui e mai rosiatica ] pana emulsia recunoaste valoarea lungimilor de unda , dureaza ! [ nu conteaza daca e noapte sau zi !} Vechimea universului de la marea explozie se stie deja are 15 miliarde de ani, asa ca logic nu au cum sa fi corpuri la distante mai mari . Undele radio tot cu viteza luminii se deplaseaza [ se spun unde radio deoare ce au frecvente joase !!!!!!}

Ticu

acea virsta e data de radiatia de fond si cit bat telescoapele radio. dar dupa ultimele date, radiatia de fond nu prea mai e valabila. Deci liber la virsta...inaintata a universului.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

acea virsta e data de radiatia de fond si cit bat telescoapele radio. dar dupa ultimele date, radiatia de fond nu prea mai e valabila. Deci liber la virsta...inaintata a universului.[/quote]

De la: nastasemihail, la data 2010-06-11 03:36:04acea virsta e data de radiatia de fond si cit bat telescoapele radio. dar dupa ultimele date, radiatia de fond nu prea mai e valabila. Deci liber la virsta...inaintata a universului.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: bad_, la data 2010-06-11 08:29:35 acea virsta e data de radiatia de fond si cit bat telescoapele radio. dar dupa ultimele date, radiatia de fond nu prea mai e valabila. Deci liber la virsta...inaintata a universului.

[/quote]

De la: Tycu, la data 2010-06-08 20:39:28

De la: nastasemihail, la data 2010-06-08 16:18:34Tycule, la fel ca la filmarile de noapte, dureaza pina se imprima imaginea pe elementul foto sensibil.
Marimea universului, eu personal, sint sigur ca e mult mai mare.
Pina la 13-15 miliarde ani-lumina bat doar aparatele radio. Acum si Hubble, care e pe vizibil.
Urmeaza telescopul urmator, care va fi parca prin 2013.
Vor fi surprize f mari.

Da domnu'mihai , asa este, imaginea de fapt este reflexia razelor luminoase in diferite lungimi de unda., acestea sensibilizeaza emulsia in functie de lungimea de unda . Si in functie de distanta imaginii [ miliarde de ani ] se modifica si lungimile de unda,[ un corp ceresc cu cat e mai la distanta si lumina lui e mai rosiatica ] pana emulsia recunoaste valoarea lungimilor de unda , dureaza ! [ nu conteaza daca e noapte sau zi !} Vechimea universului de la marea explozie se stie deja are 15 miliarde de ani, asa ca logic nu au cum sa fi corpuri la distante mai mari . Undele radio tot cu viteza luminii se deplaseaza [ se spun unde radio deoare ce au frecvente joase !!!!!!}

Tycule, dupa datele din experimentele mai recente, deja se modifica datele problemei. Si cu virsta universului, si altele. Universul, se pare, e mai mare. Dar probabil, are totusi o margine. Cum o arata.....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Sint roci, din cele aduse de misiunile spatiale, care au intre 6-20 miliarde ani. Nu stiu cit e de reala informatia. Dar e secreta..... si de aceea s-a aflat.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2010-06-11 03:36:04acea virsta e data de radiatia de fond si cit bat telescoapele radio. dar dupa ultimele date, radiatia de fond nu prea mai e valabila. Deci liber la virsta...inaintata a universului.

Telescoape radio nu sunt , telescoapele pe langa imagine , mai sesizeaza si unde radio. Undele radio tot cu viteza luminii se deplaseaza , dar au frecventa joasa { radio } , iar vechimea corpului ceresc se stabileste in functie de culoarea [ lungimea de unda }a luminii cu o aproximatie mica !!!

Ticu

De la: nastasemihail, la data 2010-06-11 14:02:14

De la: Tycu, la data 2010-06-08 20:39:28

De la: nastasemihail, la data 2010-06-08 16:18:34Tycule, la fel ca la filmarile de noapte, dureaza pina se imprima imaginea pe elementul foto sensibil.
Marimea universului, eu personal, sint sigur ca e mult mai mare.
Pina la 13-15 miliarde ani-lumina bat doar aparatele radio. Acum si Hubble, care e pe vizibil.
Urmeaza telescopul urmator, care va fi parca prin 2013.
Vor fi surprize f mari.

Da domnu'mihai , asa este, imaginea de fapt este reflexia razelor luminoase in diferite lungimi de unda., acestea sensibilizeaza emulsia in functie de lungimea de unda . Si in functie de distanta imaginii [ miliarde de ani ] se modifica si lungimile de unda,[ un corp ceresc cu cat e mai la distanta si lumina lui e mai rosiatica ] pana emulsia recunoaste valoarea lungimilor de unda , dureaza ! [ nu conteaza daca e noapte sau zi !} Vechimea universului de la marea explozie se stie deja are 15 miliarde de ani, asa ca logic nu au cum sa fi corpuri la distante mai mari . Undele radio tot cu viteza luminii se deplaseaza [ se spun unde radio deoare ce au frecvente joase !!!!!!}

Tycule, dupa datele din experimentele mai recente, deja se modifica datele problemei. Si cu virsta universului, si altele. Universul, se pare, e mai mare. Dar probabil, are totusi o margine. Cum o arata.....

Daca s-au descoperit alte date noi in legatura cu varsta universului , nu am auzit , dar o sa ma interesez !! posibil sa fie asa !!!!!

Ticu

Universul este compus din materie. Materia, ca realitate obiectivã, ni se dezvãluie prin simþuri. Ea se gãseºte sub trei forme:

* substanþã - caracterizatã prin masã;
* câmp - caracterizat prin energie;
* timp - caracterizat prin direcþia bine definitã de scurgere (deºi la nivelul microuniversului s-ar putea ca timpul sã curgã în ambele direcþii).
Formarea Universului

Astronomii au calculat cã universul s-a format cu 13,73 miliarde de ani în urmã (plus/minus 120 milioane de ani), in urma unei explozii de proporþii numitã Big Bang. Astronomii cautã sã descopere structura, comportamentul ºi evoluþia materiei ºi energiei existente. Universul este infinit în spaþiu ºi se presupune cã are un final în timp.
---Sidenote START---
Hubble Deep Field

Cel mai îndepãrtat punct din universul vizibil.
Date probabile

Diametru vizibil 96 (+/- 4) ·109Ani-luminã
96 (+/- 4)

mrd. ani-luminã
Vârstã 13,77·109 ani
13,77 mrd. ani
Masã 8,5·1052–1053 kg
Numãr de galaxii 100 mrd.
Numãr de particule 4·1078–6·1079
Numãr de fotoni* 1088
Temperaturã actualã 2,725 K
−270,425°C
Densitate medie 10−27–5·10−27kg/m3
Densitate criticã 9,7·10−26 kg/m3
Constanta Hubble ca. 71 (+/− 6) km/s·Mpc

Astronomii cred cã în prima fracþiune de secundã de dupã explozie, universul s-a extins în proporþii de milioane de ori mai mari decât starea iniþialã, iar în urmãtoarea fracþiune de secundã extinderea a devenit mai înceatã, acesta rãcindu-se ºi lãsând loc particulelor de materie sã se formeze. Când universul a ajuns la prima sa secundã de existenþã, se presupune cã atunci s-au format protonii, iar in urmãtoarele 1.000 de secunde a urmat era nucleosintezei, era în care s-au format nucleii de deuteriu ºi care este prezent in universul de acum. Tot in aceste 1.000 de secunde s-au format si unii nuclei de litiu, beriliu si heliu.

Când universul a ajuns la vârsta de un milion de ani a ajuns sa se rãceascã pânã la temperaturi de 3300 °C în medie în care protonii ºi nucleii mai grei s-au format în urma nucleosintezei, putând apoi sã se combine cu electronii formând atomii. Înainte ca electronii sã se combine cu nucleii, circulaþia radiaþiilor prin spaþiu era dificilã, radiaþiile în forma fotonilor nu puteau traversa spaþiul fãrã a intra în coliziune cu electronii, dar odatã cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost uºuratã. Radiaþiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care radiaþiile au fost eliberate,totul s-a rãcit pana la -270 °C, numindu-se radiaþie cosmicã de fond. Aceste radiaþii au fost detectate prima datã de cãtre radiotelescoape ºi apoi de cãtre sonda spaþialã COBE.

Între anul 2 milioane ºi anul 4 milioane dupã Big Bang s-au format quasarii, galaxii extrem de energetice. O populaþie de stele s-a format din gazul ºi praful interstelar, apoi s-au contractat în a forma galaxiile. Aceastã primã populaþie se numeºte Populaþia I ºi a fost formatã aproape în întregime din hidrogen ºi heliu. Stelele formate au evoluat creând la rândul lor alte elemente mai grele care au dus la fuziuni nucleare explodând ºi formând supernovele.

Mai târziu s-a format Populaþia II, din care face parte ºi Soarele nostru, ºi conþine elemente grele formate în istorie. Soarele nostru s-a format acum 5 miliarde de ani ºi se aflã la jumãtatea vieþii sale. Se presupune cã viaþa soarelui nostru este de aproximativ 11 miliarde de ani.

Acum 4,6 miliarde de ani s-a format sistemul solar. Cea mai veche fosilã a unui organism viu dateazã de acum peste 3,5 miliarde de ani.

De la: nastasemihail, la data 2010-06-11 14:02:14

De la: Tycu, la data 2010-06-08 20:39:28

De la: nastasemihail, la data 2010-06-08 16:18:34Tycule, la fel ca la filmarile de noapte, dureaza pina se imprima imaginea pe elementul foto sensibil.
Marimea universului, eu personal, sint sigur ca e mult mai mare.
Pina la 13-15 miliarde ani-lumina bat doar aparatele radio. Acum si Hubble, care e pe vizibil.
Urmeaza telescopul urmator, care va fi parca prin 2013.
Vor fi surprize f mari.

Da domnu'mihai , asa este, imaginea de fapt este reflexia razelor luminoase in diferite lungimi de unda., acestea sensibilizeaza emulsia in functie de lungimea de unda . Si in functie de distanta imaginii [ miliarde de ani ] se modifica si lungimile de unda,[ un corp ceresc cu cat e mai la distanta si lumina lui e mai rosiatica ] pana emulsia recunoaste valoarea lungimilor de unda , dureaza ! [ nu conteaza daca e noapte sau zi !} Vechimea universului de la marea explozie se stie deja are 15 miliarde de ani, asa ca logic nu au cum sa fi corpuri la distante mai mari . Undele radio tot cu viteza luminii se deplaseaza [ se spun unde radio deoare ce au frecvente joase !!!!!!}

Tycule, dupa datele din experimentele mai recente, deja se modifica datele problemei. Si cu virsta universului, si altele. Universul, se pare, e mai mare. Dar probabil, are totusi o margine. Cum o arata.....

stai, staiiiii, nu te apropia de Margine prea mult, ca te ia cu ameteala si nu stiu unde ajungi ! mi-e c-ajungi pe partea ailalta !

Nici în ziua de azi nu se ºtie de ce, în 1993, pe parcursul lui august, Munþii Bucegi au „jucat” pur ºi simplu. Câteva sute de cutremure de micã intensitate s-au înregistrat atunci în zonã. Nu se cunoaºte nici sursa izvorului de apã din acelaºi masiv muntos. Este apa cu cea mai mare puritate din lume, dup 252h72c ã analizele specialiºtilor. Nimeni nu poate explica de ce pe crestele Bucegilor se înregistreazã un nivel foarte mare al radiaþiilor. Cercetãrile sporadice de pânã acum n-au dezlegat toate aceste mistere. Rãmân „în picioare” doar legendele care spun cã Bucegiul a fost un uriaº sanctuar dacic, piatra de temelie a poporului român.

Stãm de vorbã cu „muntomanii” întâlniþi la refugiul salvamont de la Vârful Omu. Oameni împãtimiþi de munte, aºa au fost porecliþi. Ei ºtiu toate traseele din Bucegi. Auzim de mai multe creste ale munþilor, precum Doamnele, Omu ºi Bãtrâna. Ar exista niºte energii deosebite. Turiºtii vorbesc despre vindecãri miraculoase ale celor care au trecut pe acolo. Dacã oamenii aveau o boalã anume. Pentru niºte bucureºteni ca noi, puþin familiarizaþi cu zona, pare ceva greu de crezut. În fine, îl cunoaºtem ºi pe specialistul de la staþia meteorologicã Vârful Omu, Gheorghe Porancea. Alt împãtimit al munþilor, pentru cã de 21 ani munceºte la staþia meteo ºi este pe deasupra ºi salvamontist. „Eu am însoþit cu ani în urmã o echipã de cercetare în Bucegi. Au fost fãcute mãsurãtori radiestezice pe Vârful Bucura. S-a constatat o intensitate extraordinarã a radiaþiilor. Cert e cã eu nu pot sã stau mult timp departe de munte. De câte ori urc aici, simt cã mã încarc de energie. E ceva deosebit aici”, ne spune interlocutorul nostru.

„Triunghiul de aur” al Daciei

De aici intrãm pe teritoriul legendelor. Se spune cã Munþii Carpaþi ar fi strãbãtuþi de tuneluri lungi de sute de kilometri. Nimeni nu poate spune dacã au fost fãcute de mâna omului sau de forþa naturii. Asemenea caverne uriaºe ar exista ºi în Bucegi. Iar acele câmpuri de forþã pot sã marcheze chiar linia subteranã a tunelurilor. Se vorbeºte ºi despre faptul cã pe Vârful Omu ar fi fost un sanctuar dacic, aºa cum au mai fost ºi pe alte creste ale munþilor, în Retezat ºi Ceahlãu, formându-se astfel un urias triunghi carpatic între cele trei puncte. Este aºa-numitul „triunghi de aur” al Daciei. Istoricii nu s-au pus încã de acord asupra muntelui sacru al dacilor. Acesta ar fi fost Bucegiul sau Ceahlãul.


”Zona nemuririi”

Aflãm ºi despre primele cercetãri fãcute în Bucegi, încã din 1927, mai precis în partea esticã a masivului, pe Valea Ialomiþei, într-o zonã cunoscutã sub numele de „ªapte Izvoare”. Misterele muntelui se împletesc cu anumite certitudini. Se spune cã aici venea Zamolxe, zeul dacilor, sã bea apã. Dacii i-au spus „zona nemuririi”. Simbolul celor ºapte izvoare era încrustat nu numai pe scuturile dacilor, dar se gãseºte ºi pe Columna lui Traian. Chiar în acest loc din Bucegi existã un izvor a cãrui apã este cea mai purã din lume. În perioada 1927-1935, aici s-au fãcut studii atât de cãtre cercetãtorii români, cât ºi de cei francezi. Oamenii de ºtiinþã au arãtat cã încãrcãtura de bacterii din apa acestui izvor este zero, un fapt unic în lume. Alte cercetãri au fost realizate în anii ’80. Specialiºtii au constatat cã izvorul se „alimenteazã” dintr-un lac subteran imens. Asta ne aduce aminte de legenda culoarelor subterane din munþi! Cert e cã debitul izvorului este de 4.000 de litri pe secundã. Toate aceste informaþii au fost secretizate de autoritãþile comuniste.


Cutremur de o lunã

De neclintit par a fi Munþii Bucegi, când îi priveºti de departe. Dar acest masiv s-a cutremurat timp de o lunã, în 1993. Doar pe parcursul lunii august. Au fost câteva sute de cutremure atunci. Erau ºi câte zece miºcãri telurice într-o zi. De intensitate micã. Cel mult cinci grade pe scara Richter. Prima oarã am aflat despre acel femomen tot de la tehnicianul staþiei meteo de la Vârful Omu. „Deveniserã deja obiºnuinþã. Zilnic se cutremurau Bucegii. Aici, la 2.505 metri altitudine, la staþia meteo, simþeam mai tare cutremurele decât la baza muntelui. Au fost doar niºte crãpãturi în pereþii refugiului salvamont de la Omu. Atât. Apoi cutremurele au încetat brusc. De atunci n-au mai fost”, am aflat de la Gheorghe Porancea. Staþia meteo de la Omu n-a avut de suferit. E o clãdire solidã, cu pereþii de un metru grosime, bine înfiptã în stânca muntelui. Cabanele din Bucegi au rãmas în picioare. Nici cãderi de bolovani n-au fost. Nu au fost pagube materiale nici la baza muntelui, în Buºteni.


Bubuituri din pãmânt

Cunoscãtorii ne-au spus cã ar fi bine sã stãm de vorbã cu un inginer geolog, Traian Trufin, care are o teorie despre aceste cutremure din Bucegi. Omul locuieºte în Buºteni din 1991. A lucrat în domeniul sãu timp de 25 ani. A lucrat ºi în minã ani buni. Acum ne-a spus ce crede el despre acel fenomen, pe care nu numai cã l-a trãit, dar l-a ºi „prelucrat” ca specialist. „Cutremurele au fost ciudate. ªi asta pentru cã Munþii Bucegi au în structura lor calcare ºi conglomerate. Este o zonã stabilã din punct de vedere geologic. De aceea e anormal sã avem aici cutremure”, ne-a spus omul nostru. Chiar ºi modul în care se produceau cutremurele a stârnit curiozitatea specialistului. „Se auzea mai întâi o bubuiturã sub pãmânt, apoi simþeai cutremurul. Parcã s-ar fi surpat ceva în adâncuri. Am lucrat în minã ºi acolo se auzeau asemenea bubuituri, aceeaºi miºcare haoticã a pãmântului, care nu are nici o legãturã cu o miºcare seismicã”, auzim noi.

Dar au fost ºi alte ciudãþenii în perioada cutremurelor. Fenomene întâmplate la poalele muntelui, în oraºul Buºteni. „Eu cunosc vreo 50 de oameni care au avut insomnii atunci. În aer se simþea un miros ciudat, parcã era gaz. E posibil ca acea emanaþie de gaze sã fi provocat insomnia. Eu locuiam în acea perioadã pe Strada Telecabinei ºi ºtiu cã multã lume de acolo
se plângea de insomnie”, ne povesteºte geologul.

În concluzie, Traian Trufin susþine cã legenda potrivit cãreia Munþii Bucegi ar fi strãbãtuþi de uriaºe culoare subterane nu trebuie exclusã. „Fenomenele ciudate din Munþii Bucegi ºi legendele locului nu sunt doar poveºti. Existã ceva care ne este absolut necunoscut. Eu propun organizarea unei expediþii ºtiinþifice în Bucegi. O echipã multidisciplinarã formatã din chimiºti, biologi, fizicieni, chiar ºi parapsihologi, care sã studieze în amãnunt ceea ce se întâmplã aici. Din pãcate, pânã acum nimeni nu a fãcut asemenea cercetãri care sã acopere întregul masiv”, ne-a spus gazda noastrã.


Ce spun specialiºtii

Despre seria de cutremure din Bucegi am discutat ºi cu directorul ºtiinþific al Institutului Naþional pentru Fizica Pãmântului, Mircea Radulian. Acesta a admis faptul cã „secvenþa” cutremurelor din Bucegi a fost surprinzãtor de mare chiar ºi pentru specialiºtii din domeniu. Dar este susþinutã ideea unor miºcãri seismice, nu de altã naturã. Au fost cutremure crustale. Asta înseamnã de micã adâncime, de pânã la 15 kilometri. Se admite ºi faptul cã în Bucegi au fost câteva sute de cutremure în 1993. „Este posibil ca aceste cutremure sã fi apãrut tocmai din cauza faptului cã Munþii Bucegi se aflã în apropierea Vrancei, o cunoscutã zonã seismicã. Dar este greu de explicat de ce în ultimii zece ani în Bucegi nu a mai fost nici o miºcare seismicã. Secvenþa aceasta de cutremure din Bucegi, din 1993, este unicã pe teritoriul României”, ne-a spus seismologul. Important este cã s-au fãcut studii în Bucegi, dupã acea lungã serie de cutremure, dar rãmâne încã un mister în privinþa cauzelor pentru care un întreg masiv muntos s-a clãtinat timp de o lunã. „Se încearcã o interpretare a studiilor fãcute în zonã. Dar problemele nu sunt încã elucidate”, a admis omul de ºtiinþã.

In conformitate cu titlul tpicului:

De la Ingerul Mortii, la pradatoarea sexuala,

Multa vreme s-a crezut ca femeia este incapabila sa ucida. Se sustinea existenta unui soi de diferenta biologica intre cele doua sexe: corpul feminin, predispus sa dea viata, nu putea fi capabil s-o ia. Infanticidul, in mod deosebit, era de neconceput: femeile: care totusi il comiteau nu puteau fi altfel decat nebune si “nefemei”, intrucat doar pierderea feminitatii si a instinctului matern ar fi putut oarecum justifica o astfel de fapta.

In acest articol
Femeia dezlantuita
Profilul femeii criminale
Tipolgia femeilor-killer
Femeia dezlantuita

Potrivit psihiatrului italian Vittorino Andreoli, timp de secole societatea le-a tinut "in frau" pe femei. Barbatul era educat sa fie razboinic, ea sa aduca copii pe lume. "A fost suficient sa li se dea femeilor un pistol, in miscarile de rezistenta din timpul ultimului razboi mondial si mai apoi in anii terorismului, pentru a se constata cat de capabile erau si ele sa ucida. Acum se folosesc de arme la fel si chiar mai bine ca barbatii, iar egalitatea sociala le permite sa se apere si sa-si descarce agresivitatea prin metode care pe vremuri erau de competenta exclusiva a barbatilor."

Disparitatea cantitativa intre delincventa feminina si cea masculina a fost observata inca de la primele studii criminologice care s-au ocupat de asasinii in serie. Incidenta statistica mai redusa a criminalitatii feminine a primit multiple interpretari, de unde se poate banui ca nici una nu s-a dovedit suficient de convingatoare. Si ar putea fi mai mult aparenta decat reala.

Poate ca, spun "gurile-rele", femeile doar au avut mai multe posibilitati de a-si "acoperi urmele", de a-si ascunde crimele comise de obicei in mediul familial, acolo unde ele traiau si se afirmau si unde isi dezlantuiau si pasiunile criminale. Realitatea este ca, in mod traditional, femeile nu erau educate sa fie agresive, ci mai degraba pasive, si toate conditionarile sociale faceau astfel incat femeile sa ajunga mai rar la crima.


Rudyard Kipling scria ca femela din orice specie animala este mult mai feroce decat masculul si de-a lungul timpului au existat si unii cercetatori ai fenomenului care au considerat femeia mai cruda decat barbatul in razbunare, neobosita in urmarirea victimei si cu mai putine scrupule si procese de constiinta. S-a mai spus si ca femeile care ajung sa ucida gasesc solutii extreme la probleme cu care mii de alte femei convietuiesc pasnic in fiecare zi; sau ca o asasina este doar o femeie obisnuita care a facut o criza de nervi.

Intr-un studiu asupra criminalitatii feminine devenit clasic, psihiatrul Cesare Lombroso a infatisat femeia criminala ca ansamblul tuturor caracteristicilor criminale masculine insumate celor mai mari defecte ale femeilor: in opinia acestuia, siretenia, ranchiuna si inselatoria. Lombroso mai credea si ca femeia criminala se joaca cu ideea ca dispune de victima din motive pe care le considera intemeiate, dar care pot sa nu fie asisderea pentru un barbat; atunci cand aceasta decide sa ucida este capabila sa-si justifice actul in fata propriilor ochi, inventandu-si o moralitate proprie, adecvata cazului respectiv.


Profilul femeii criminale

Sunt persoane aparent normale, de cele mai multe ori casatorite si cu un loc de munca. La fel ca barbatii, si ele cresc in familii cu probleme, aproape toate suportand vreo forma de abuz in copilarie. La multe dintre ele se dezvolta o sexualitate precoce si intensa, insotita de o personalitate agresiva, violenta si dominatoare. Apoi, in timp ce barbatii isi aleg in general victime cu care sa nu fi avut niciun tip de raport anterior, femeile "prefera" sotii, amantii sau rudele si cunoscutii. Motivatiile acestora sunt diferite de cele ale barbatilor, dupa cum diferita este si tipologia victimelor.

Daca, in general, barbatii sunt destul de "flexibili" in alegerea victimelor, sunt activi ca "pradatori sexuali" si isi selecteaza vitimele din randul femeilor adulte, femeile nu-si aleg victimele in functie de sex; ele sunt "stabile" din punct de vedere geografic, adica au tendinta de a ucide intotdeauna in acelasi loc, aceasta diferenta datorandu-se probabil traditionalei concentrari a activitatilor feminine in jurul casei si al familiei. Asadar, ele nu se deplaseaza pe distante lungi pentru a-si comite delictele: mai degraba isi atrag victimele in "vizuina" lor printr-o tehnica cunoscuta in criminologie drept "tehnica paianjenului"; atunci cand crimele nu se consuma in spitale sau case de batrani.

Cele care dau dovada de cea mai mare mobilitate sunt femeile care ucid in cuplu sau in grup, care decid de fapt sa-si urmeze barbatul in deplasarile lui.


De asemenea, in general, femeile nu-si tortureaza victimele inainte de a le ucide si nici nu se gratifica sexual asistand la suferintele acestora, desi o otravirea lenta (modalitatea preferata de reprezentantele sexului frumos) cauzeaza o lunga agonie considerata de multi o forma mai "subtila" de tortura.

Pe de alta parte, daca motivatiile si traseele delictului feminin erau diferite pana in urma cu circa 50 de ani, azi seamana din ce in ce mai tare cu cele comise de barbati. Mania, razbunarea, rivalitatea invidia, ura, interesul. Doar recent unii criminologi au inceput sa ia in considerare importanta influentei structurilor sociale asupra crimei feminine. Si printre aceste influente, banul pare a fi motivul fundamental al omuciderilor comise de reprezentantele sexului frumos. Intr-un studiu realizat in Statele Unite pe 22 asasine in serie, motivele in ordinea relevantei s-au dovedit a fi: banii, razbunarea, placerea de a ucide, sexul, drogurile.

La ora actuala, fenomenul "serial killer"-ului este unul in crestere in toata lumea, si cu precadere in tarile industrializate. Intr-un top al ororilor comise de reprezentantele sexului frumosi, locul I este detinut de Statele Unite, urmate de Marea Britanie, Franta, Canada, Japonia si Italia.

La nivel mondial, se considera ca femeile serial killer sunt un numar cuprins in 5% si 10% din cel total al asasinilor in serie. Potrivit estimarilor, in America, femeile serial killer reprezinta circa 8% din numarul total, dar cele americane reprezinta 75% din totalul criminalelor in serie din lume.


Tipolgia femeilor-killer

Vaduva neagra

Incepe sa ucida la maturitate, este foarte inteligenta, manipulatoare, extrem de organizata si rabdatoare. Cea care se descotoroseste de soti sau amanti omorandu-i reprezinta cea mai atenta si meticuloasa categorie de asasina in serie, iar motivatia ei este cel mai adesea interesul economic.

Isi incepe cariera de obicei dupa 25 de ani, ucizand soti, amanti, rude, cunoscuti. De obicei ucide pe parcursul a 10-15 ani inainte de a fi identificata, cu un numar de victime care oscileaza intre 6 si 8. Arma preferata este otrava, utilizata inteligent, astfel incat sa induca simptome care sa fie confundate cu cele ale unor boli usor diagnosticabile. Succesul actiunii face asasina sa intre in posesia averii victimei.

Ingerul mortii

Asa-numita "inger al mortii" este cea care ucide persoane aflate in ingrijire, sau de care trebuie sa se ocupe; se considera ca este motivata in principal de dorinta de a domina, obsedata de nevoia de a controla vietile celor din jur.

Acest tip de asasina are tendinta de a discuta despre crime infaptuite cu alte persoane, fiind capabila sa gaseasca justificari crimelor, transformandu-le in "acte de compasiune"

Ingerul mortii ucide adesori in spitale si case de batrani, atacand pacientii de care se ocupa, persoane slabe si lipsite de aparare, copii si batrani. Incepe sa ucida de obicei pe la 20 de ani, in locuri unde moartea constituie un eveniment natural: spitale, clinici, case de batrani. Unde crima poate fi cu usurinta ascunsa, iar asasina poate experimenta puterea de a decide cine trebuie sa traiasca si cine sa moara. Aici si mijloacele sunt la indemana: e suficienta adaugarea unui medicament la terapie, marirea dozei, intreruperea fluxului de oxigen. O inclinatie perversa de a se lauda cu propria omnipotenta ii scurteaza "cariera" la un an-doi, cu un numar mediu de victime in jurul a opt persoane.


Pradatoarea sexuala

Este cel mai rar tip de asasina in serie, actioneaza singura si isi alege victimele in functie de sex. Cel mai probabil, cu trecerea timpului, aceasta tipologie este destinata sa devina mai "populara", considera specialistii, cu o progresiva apropiere a modalitatilor feminine de cele masculine.


Razbunatoarea

Potrivit studiilor facute asupra acestui gen de serial killer, aceasta isi incepe cariera in jurul varstei de 22 de ani, si ataca atat membrii familiei, cat si persoane identificate simbolic cu contextul in care a fost maltratata sau umilita. Victimele sunt trei-patru, intr-o perioada de doi ani, desi in anumite cazuri pot trece si cinci ani inainte de a fi prinsa. Desi razbunatoarea este suficient de capabila sa-si controleze emotiile pentru a-si duce la bun sfarsit actiunile, de multe ori se dovedeste incapabila de o planificare meticuloasa. In mod paradoxal, cand este capturata, poate manifesta remuscari profunde pentru crimele comise, intr-o tentativa de a compensa intensitatea faptei. Si acesta este un tip destul de rar de serial killer femeie, dar si in general, intrucat vendetta prin definitie se consuma violent intr-un unic episod.


Asasina pentru bani

Isi ucide sistematic victimele in decursul comiterii altor infractiuni, actioneaza singura si nu este asimilabila vaduvei negre. Isi concentreaza energia distructiva asupra unor persoane straine familiei sale si intotdeauna pentru un profit economic. Este o asasina foarte organizata, plina de resurse si atenta la detalii, prin urmare foarte greu de prins. Incepe sa ucida la o varsta intre 25 si 30 de ani, si "cariera" ei poate dura un deceniu sau chiar mai mult.


Asasina psihopata

Suferind de o psihoza, ucide ca reactie la un delir cu halucinatii. Crimele sunt comise aleatoriu, fara un mobil clar si univoc. Dotata cu o inteligenta superioara mediei si introvertita, se simte neinteleasa si considera ca astfel i-si ia revansa fata de viata, isi exprima superioritatea si devine celebra. De obicei aceasta asasina nu are copii si nici o viata de familie stabila, si chiar si atunci cand este casatorita, relatia este una care nu functioneaza. Nu este deloc integrata in societate, chiar daca uneori nu se vede.Este o asasina foarte organizata si isi premediteaza cu foarte mare grija delictele.

Delictele nu sunt de obicei descoperite imediat. Victimele lor par a fi murit din cauze naturale si de obicei nu sunt prinse inainte de opt ani de la primul delict, o perioada dubla fata de cea in care sunt prinsi barbatii De asemenea, daca un barbat criminal in serie comite prima crima inainte de 30 de ani, femeia de obicei dupa 31.

"Stiu cine sunt si imi place asa cum sunt"Am incredere in mine orice s-ar intampla. Sufletul meu stie sa aleaga exact ceea ce am nevoie, sunt convinsa ca exista un rost divin in tot ceea ce se petrece si ca nimic nu este intamplator.....AM SA-MI AMINTESC IN FIECARE DIMINEATA....... -Sa rad mult si des; -Sa castig respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor; -Sa obtin aprecierea criticilor corecte si sa indur tradarea prietenilor ipocriti; -Sa apreciez ceea ce este frumos si sa descopar ce este bun in fiecare; -Sa fac astfel ca macar un suflet sa stie ce inseamna dragostea pentru ca traiesti tu; -Sa las in urma mea o lume un pic mai buna.......

Merry, intr-o frumoasa dupa amiaza de weekend tu te ocupi de killeri, haide mai bine si ne da ceva muzica vesela...

DESCOPERA lumea in care traiesti!


Biserica din oase de om si alte locasuri de cult ciudate
Autor: Mihaela Stanescu

Oase de om & sticle de bere: din ce se mai fac azi lacasele de cult? Piatra, lemn, caramida – astea au fost, timp de secole, materialele preferate ale omului cand s-a pus problema sa construiasca o un edificiu inchinat divinitatilor. Dupa aceea, a venit betonul – si a ramas pana azi. Iar pe dinauntru – lemn, sticla, metal, mai nou si plastic, ca e ieftin – cam din asta s-au facut si se fac bisericile, templele, moscheile. Dar, printre atatea alcatuiri din piatra, lemn, caramida si beton, cu décor din ingredientele de mai sus, mai apar prin lume, ici-colo, si cateva raritati arhitecturale, la care elementul-surpriza e reprezentat de materialele din care sunt facute sau cu care sunt impodobite in in interior. Dintre multele edificii religioase impunatoare sau stranii ale lumii acesteia, iata cinci care uimesc privirea si gandul prin neobisnuitul viziunii care a conceput fie structura peretilor, fie decoratia interioara, fie ambele, efectul fiind, in orice caz, surprinzator.
In acest articol:


Din sticla si inox: Catedrala de Cristal, SUA
Din sticla alba si oglinzi: templul Wat Rong Khun, Thailanda
Tot din sticla: Templul Wat Pa Maha Chedi Kaew, Thailanda
Din stanca si arama: Temppeliaukio Kirkko, Finlanda
Din oase de om: Kostnice Sedlec, Cehia
Din sticla si inox: Catedrala de Cristal, SUA

Construita de o "vedeta" a vietii religioase din America, un binecunoscut tele-predicator, dr. Robert H. Schuller, biserica protestanta din orasul californian Garden Grove e o magnifica "zidire" (am folosit cuvantul pentru savoarea sa arhaica, pentru ca altfel, nu se potriveste; peretii acestui fantastic edificiu nu sunt ziditi, greoi, din blocuri de materiale opace, ci par insasi materializarea luminii - a luminii divine, spun credinciosii -, solidificata in chipul unei catedrale).


O catedrala de lumina, intr-adevar; si imensa, pe deasupra - stil american -, ceea ce o face cu atat mai fascinanta. Inalta cat o cladire de 12 etaje, are peretii alcatuiti din peste 12.000 de panouri de sticla transparenta, prinse intr-un paienjenis de otel.
Impresionanta privita din afara, e inca si mai coplesitoare vazuta dinauntru, cu plafonul aflat undeva sus, departe, deasupra capului, cu lumina care se revarsa si cerul care se intrevede prin peretii ei stravezii .
La asemenea volum, trebuiau si niste dotari pe masura: de pilda, biserica are una dintre cele mai mari orgi din lume, cu peste 16.000 de tuburi.

Din sticla alba si oglinzi: templul Wat Rong Khun, Thailanda
Opera a unui artist contemporan, Chalermchai Kositpipat, lacasul - desi e inca neterminat - si-a castigat deja faima: nu seamana cu nici un alt templu din Thailanda; de fapt, nu prea seamana cu nimic din lumea asta, dar seamana atat de bine cu o cladire din povesti, incat te astepti sa rasara din el cine stie ce fapturi fabuloase.


Pentru a impodobi templul inchinat lui Buddha, artistul se sprijina pe simbolistica traditionala si isi foloseste intreaga sa putere imaginativa, inchipuind o ornamentatie ce aminteste de cele patru elemente, de puritatea lui Buddha, de renastere, de lupta dinte bine si rau… Pe dinafara, totul ia forma unei incredibile alcatuiri din sticla alba, ce pare impodobita cu o dantelarie de gheata.
Inceput in 1997, templul se afla inca in constructie, artistul adaugand intruna noi detalii care sa-i desavarseasca viziunea.

Tot din sticla: Templul Wat Pa Maha Chedi Kaew, Thailanda
Exceptional exemplu de gandire ecologica & arhitectura "verde": templul Wat Pa Maha Chedi Kaew este facut din - tineti-va bine! - UN MILION DE STICLE DE BERE!
Da, in loc de caramizi, peretii sunt construiti din sticle de bere, verzi si brune (sticle de Heineken si Chang - o marca locala de bere, foarte populara), dispuse astfel incat sa formeze modele geometrice, iar rezultatul este un mic edificiu cu infatisare pe cat de originala, pe atat de armonioasa.

Cum ceva teren ar mai fi, iar bere se gaseste din belsug, micul templu se afla inca in constructie. E un edificiu ridicat, intr-un fel, prin subscriptie publica, desi "subscriptia" vine sub o forma cu totul neasteptata. Calugarii budisti ai lacasului au reusit sa imbine conceptul de implicare a comunitatii intr-un proiect de arhitectura religioasa cu o metoda de a-si procura, cu cheltuieli mici, materialul de constructie necesar: credinciosii sunt rugati sa aduca sticle goale de bere, din care calugarii construiesc zidurile templului, extinzandu-l mereu.

Din stanca si arama: Temppeliaukio Kirkko, Finlanda
In mintea noastra, o biserica rupestra - adapostita in stanca - e ceva arhaic, rustic si primitiv. O biserica rupestra moderna… pare o contradictie in termeni.

Si totusi… exista! Ingropata in mijlocul capitalei finlandeze, Helsinki, lacasul arata - vazut din afara - a orice, doar a biserica nu: e un imens capac bombat, de arama, peste un soi de ghizduri de fantana - uriasa - din piatra.


Construita de fratii arhitecti Timo si Tuomo Suomalainen, biserica a fost terminata in anul 1969. Spatiul interior a fost scobit intr-un afloriment (o masa de roca), in interior peretii ramanand, in cea mai mare parte, din piatra bruta, colturoasa. Deasupra a fost asezat un acoperis boltit din cupru, cu margini din sticla, prin care patrunde lumina.

Suprafata interiora a acoperisului e o alta ciudatenie arhitecturala - e realizata, in intregime, din sarma de cupru.

Desi lacas de cult, cladirea e folosita adesea pentru concerte, datorita acusticii sale uimitoare, si e, totodata, una dintre cele mai populare atractii turistice ale capitalei Finlandei.

Din oase de om: Kostnice Sedlec, Cehia
Am lasat-o dinadins la urma pe aceasta, pentru ca, intr-un top al celor mai bizar decorate biserici, ar fi aproape sigur pe primul loc. Asta pentru ca ormentatia interioara a bisericii este facuta din zeci de mii (!) de oase umane!

Kostnice Sedlec (Osuarul din Sedlec) este o micuta capela romano-catolica, aflata intr-un foarte frumos orasel ceh cu origini medievale, numit Kutna Hora si intrat, in 1953, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Biserica asta - sau, mai exact, original-macabrul ei decor - are in spate o poveste cu pelerini, cu ciuma si, evident, cu multi morti.


Hai s-o luam de la inceput: in 1278, abatele manastirii cisterciene din Sedlec (astazi o suburbie a orasului Kutna Hora) a plecat in pelerinaj in Palestina - in ceea ce crestinii numeau, pe atunci, Pamantul Sfant.

Intors de acolo, abatele ar fi adus cu el o mana de pamant luat de pe muntele Golgota, pamant pe care l-a imprastiat prin cimitirul manastirii.

Cum, pe vremea aceea, toti crestinii din Europa purtau un mare respect Pamantului Sfant, ca fiind locul nasterii lui Iisus Hristos, vestea despre cimitirul astfel "sfintit" s-a raspandit prin tinut si multi localnici au lasat cu limba de moarte sa fie ingropati neaparat acolo.


In cele doua secole care au urmat au mai trecut prin zona si doua epidemii de ciuma, care au lasat in urma atat de multi morti, incat cimitirul a devenit curand neincapator si a trebuit extins.

In jurul anului 1400, in mijlocul cimitirului a fost construita o biserica, prevazuta si cu o incapere menita sa slujeasca drept osuar, pentru a adaposti ramasitele pamantesti dezgropate cu prilejul lucrarilor de constructie sau scoase din pamantul cimitirului pentru a face loc mortilor "proaspeti" (e clar ca spatiul devenise deja o mare problema).


Si asa, an dupa an, oasele s-au tot adunat in osuarul capelei. Constructia a fost renovata si extinsa intre anii 1703-1710, dar oasele se tot ingramadeau in ea.

In 1870, seniorii locului, familia Schwarzenberg, l-au insarcinat pe un anume František Rint, de meserie tamplar si cioplitor in lemn, sa puna ordine in gramezile de oase adunate de veacuri in biserica.


Rint, insa, care avea, se vede, o vana artistica secreta, nu s-a multumit sa aseze oasele pe caprarii - cranii langa cranii, omoplati langa omoplati si vertebre langa vertebre - ci, intrevazand potentialul lor ca elemente de decor, a avut uluitoarea inspiratie de a transforma aceste ramasite intr-o podoaba pentru biserica - o idee care, desi extravaganta, parea, in acelasi timp, pioasa, astfel incat nimeni n-a avut nimic de obiectat.


Si asa se face ca, astazi, bisericuta din Sedlec este faimoasa pentru cutremuratorul ei decor. Boltile sunt marginite cu siruri de cranii, un candelabru impunator e mesterit artistic din oseminte imbinate cu grija, pana si blazonul familiei Schwarzenberg este "interpretat" in os, iar in colturile bisericii, 4 imense gramezi de oseminte reamintesc tuturor vremelnicia existentei pamantesti. Memento mori!

"Stiu cine sunt si imi place asa cum sunt"Am incredere in mine orice s-ar intampla. Sufletul meu stie sa aleaga exact ceea ce am nevoie, sunt convinsa ca exista un rost divin in tot ceea ce se petrece si ca nimic nu este intamplator.....AM SA-MI AMINTESC IN FIECARE DIMINEATA....... -Sa rad mult si des; -Sa castig respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor; -Sa obtin aprecierea criticilor corecte si sa indur tradarea prietenilor ipocriti; -Sa apreciez ceea ce este frumos si sa descopar ce este bun in fiecare; -Sa fac astfel ca macar un suflet sa stie ce inseamna dragostea pentru ca traiesti tu; -Sa las in urma mea o lume un pic mai buna.......

DESCOPERITAS SI NAM CE

De la: kamikadze, la data 2010-06-12 15:43:08DESCOPERITAS SI NAM CE

Cap ai ,minte ce-ti mai trebuie...

"Stiu cine sunt si imi place asa cum sunt"Am incredere in mine orice s-ar intampla. Sufletul meu stie sa aleaga exact ceea ce am nevoie, sunt convinsa ca exista un rost divin in tot ceea ce se petrece si ca nimic nu este intamplator.....AM SA-MI AMINTESC IN FIECARE DIMINEATA....... -Sa rad mult si des; -Sa castig respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor; -Sa obtin aprecierea criticilor corecte si sa indur tradarea prietenilor ipocriti; -Sa apreciez ceea ce este frumos si sa descopar ce este bun in fiecare; -Sa fac astfel ca macar un suflet sa stie ce inseamna dragostea pentru ca traiesti tu; -Sa las in urma mea o lume un pic mai buna.......

MINTEA UMANA
Sunt gândurile, sentimentele, amintirile ori acþiunile noastre rezultatul unei simple interacþiuni între unitãþile de bazã ale creierului uman - neuronii - ori conºtiinþa unui om reprezintã mult mai mult decât atât? Urmãriþi în continuare o scurtã sintezã a ceea ce se cunoaºte ºi a ce se aºteaptã încã a fi desluºit.

CE CUNOAªTEM DESPRE MECANISMELE INTERNE DE FUNCÞIONARE ALE MINÞII UMANE ?

Am fi tentaþi sã afirmãm cu tãrie cã tot ceea ce facem noi, oamenii, de la a proiecta zgârie-nori la a compune simfonii, nu poate reprezenta produsul unei banale interacþiuni a unor celule. ªi totuºi ar putea fi aºa, deoarece tot ceea ce oamenii fac, gândesc ori simt este rezultatul acþiunii unitãþilor de bazã din structura creierului - neuronii.




CE ªTIM ÎN PREZENT ?

Creierul uman conþine mai mult de o sutã de miliarde de neuroni. Aºa cum o singurã furnicã nu ar putea construi un muºuroi, la fel un neuron nu poate "gândi", "simþi" sau "memora" de unul singur. Puterea unui neuron vine din conexiunile pe care acesta le formeazã cu alþi neuroni. Fiecare neuron este conectat cu nici mai mult nici mai puþin de o mie din vecinii sãi. Aceste trilioane de conexiuni oferã terenul de joc pe care extrem de complexa activitate cerebralã are loc. Fiecare neuron poate sã îºi activeze sau sã îºi dezactiveze vecinii în funcþie de semnalele pe care le trimite, iar modelele rezultate - modele stabile de activare a neuronilor - reprezintã memoriile, imaginile ºi gândurile.

CE NU ÎNÞELEGEM ÎNCÃ ?

Nu înþelegem încã relaþia dintre activitatea neuronalã ºi experienþele mentale. Nu ºtim exact cum aratã modelul neuronal al unei memorii, imagini sau gând. Nu ºtim încã în ce mod sã descifrãm "codul" cerebral al activitãþii neuronilor. Dar se fac progrese în aceastã direcþie. Putem monitoriza cu tehnologiile moderne disponibile în prezent felul în care diverºi stimuli ºi diferite amintiri genereazã "aprinderea" (activarea) a sute de neuroni. Poate cã aceste tehnici imagistice vor permite cândva sã se treacã de la decriptarea activitãþii unui grup de neuroni la înþelegerea activitãþii cerebrale în întregul sãu, deci la descifrarea mecanismelor care duc la apariþia a ceea ce noi numim conºtiinþã

Ai grija sa nu-ti raspunda si tie la fel.....a revenit in forta !!!

"Stiu cine sunt si imi place asa cum sunt"Am incredere in mine orice s-ar intampla. Sufletul meu stie sa aleaga exact ceea ce am nevoie, sunt convinsa ca exista un rost divin in tot ceea ce se petrece si ca nimic nu este intamplator.....AM SA-MI AMINTESC IN FIECARE DIMINEATA....... -Sa rad mult si des; -Sa castig respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor; -Sa obtin aprecierea criticilor corecte si sa indur tradarea prietenilor ipocriti; -Sa apreciez ceea ce este frumos si sa descopar ce este bun in fiecare; -Sa fac astfel ca macar un suflet sa stie ce inseamna dragostea pentru ca traiesti tu; -Sa las in urma mea o lume un pic mai buna.......

PFUOAI DEJA EJTI UDA TOTA

De la: kamikadze, la data 2010-06-12 15:50:54TU EJTI ALA DESTEPTU LU PESTE ASAI?

Voi sinteti fam.lui peste ...imputit care va eliminati singuri....

"Stiu cine sunt si imi place asa cum sunt"Am incredere in mine orice s-ar intampla. Sufletul meu stie sa aleaga exact ceea ce am nevoie, sunt convinsa ca exista un rost divin in tot ceea ce se petrece si ca nimic nu este intamplator.....AM SA-MI AMINTESC IN FIECARE DIMINEATA....... -Sa rad mult si des; -Sa castig respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor; -Sa obtin aprecierea criticilor corecte si sa indur tradarea prietenilor ipocriti; -Sa apreciez ceea ce este frumos si sa descopar ce este bun in fiecare; -Sa fac astfel ca macar un suflet sa stie ce inseamna dragostea pentru ca traiesti tu; -Sa las in urma mea o lume un pic mai buna.......

DUTE SPALAT FOFOLONCA

INTRE NOI JIGODIILE MERRY. CAT DAI SA TIO TRAG ODATA INTRE BUZE SI SA PLEC? CA PINA LUNI DIMINEATA NUMI FACE NIMENI NIMIC. SI VINERI VITORE IARA VIU

Port Elizabeth sau omagiu pentru Nelson Mandela
Autor: Alexandru Safta

Port Elizabeth, parte a Municipalitatii Metropolitante Nelson Mandela Bay, denumita astfel dupa emblematicul politician sud-african nascut aici, este una dintre cele mai ravnite destinatii de vacanta din Africa de Sud, al doilea cel mai vechi oras al tarii, precum si capitala comerciala a districtului Eastern Cape. In vara acestui an, Port Elizabeth va gazdui meciurile decisive pentru disputarea locurilor trei si patru in cadrul Cupei Mondiale de Fotbal Fifa 2010.
Cunoscut si ca "Orasul Prieteniei", "Orasul Vantului", "Die Baai" sau "Ibhayi", Port Elizabeth este situat pe fluviul Aegea, se inconjoara de intinse plaje imaculate si deschide spre Oceanul Indian unul dintre cele mai mari orase portuare ale Africii de Sud. Localitatea se bucura de o economie exploziva, dar pastreaza impresia unui orasel cochet, in ciuda realitatii de metropola aflata in plina dezvoltare. Rata de construire este foarte ridicata, unele dintre cele mai prolifice realizari in acest sens fiind noul stadion de fotbal Nelson Mandela Bay, infrastructura orasului si bazinul portuar de mare adancime.

Port Elizabeth este cunoscut mai ales pentru vremea buna si pentru plajele sigure si curate prin care se invecineaza cu apele oceanice. Pentru turistul care doreste o experienta sud-africana totala, orasul vine ca o completare perfecta alaturi de alte destinatii regionale precum Garden Route, Settler Hinterland, Sunshine Coast si Cape. Fiind localizat pe coasta sud-estica a Africii, importantul port maritim si, totodata, ravnita destinatie turistica se intinde de-a lungul frumoaselor coaste ale Golfului Algoa si se bucura de titulatura de eco-city sau oras ecologist, datorita unei griji deosebite dovedita vis-a-vis de mediu. Port Elizabeth este al doilea cel mai mare oras ca suprafata din Africa de Sud si al cincilea in termeni demografici, cu 1,1 milioane de locuitori.


Temperaturile sunt moderate pe toata durata anului, cu scurte ploi razlete. Verile sunt calde si cu un nivel de umiditate foarte temperat. Iernile sunt blande si placute, iar sporturile nautice, chiar surfing, boardsailing si scufundari, se practica indiferent de sezon. Port Elizabeth se bucura si de numeroase atractii istorice, una dintre cele mai interesante fiind cararea Mostenirii Istorice Donklin, care le permite vizitatorilor sa calce pe urmele colonistilor de la 1820, aflati in calatoria lor de descoperire si inradacinare prin aceste parti de lume. Lunga de cinci kilometri, ruta traverseaza 47 de puncte istorice, extrem de valoroase arhitectural, aflate in zona Vechiului Deal, din centrul orasului.

Port Elizabeth are parcuri deosebite, iscusit amenajate din punct de vedere estetic, dintre care cel mai mare este Parcul St Georges, intins pe o suprafata de 73 de hectare, ce gazduieste celebrul Club de Cricket Port Elizabeth, Conservatorul Victorian Pearson, ridicat in 1882, si Prince Alfred's Guard Memorial. Turistii se vor bucura sa afle ca si in regiunea de coasta a Africii de Sud se pot bucura de viata salbatica autentica a Continetului Negru, pentru ca mai multe rezervatii naturale se afla in regiunea din jurul orasului. Un exemplu sugestiv este exclusivista rezervatie privata Sharmwari Game, situata la o distanta de numai 73 de kilometri de oras, camin al "Celor Cinci Grei" ai continentului: leul, leopardul, elefantul, bivolul si rinocerul. Se adauga Parcul National de Elefanti Addo, cu cea mai densa populatie de pachiderme din lume, Ferma Addo de Crocodili si Lei, Parcul Kragga Kamma, Schotia Safaris si rezervatiile Kariega, Lalibela si Kwantu.


Combinatia de ape calme si briza linistita asigura conditii ideale pentru navigare, iar apele din apropierea plajelor se potrivesc inotului, surfingului, body boarding-ului si oricarui tip de sport acvatic. Entuziastii scufundarilor pot alege dintr-un numar mare de destinatii subacvatice, fiecare cu o bogata oferta in ce priveste biodiversitatea si frumusetea, de la epave de corabii scufundate, pana la recifuri de corali si pesti multicolori aflati in ape caldute, cu o vizibilitate nejenata uneori si pana la adancimi de 30 de metri.


Cea mai mare problema cu care se va confrunta orice turist in Port Elizabeth va fi dificultatea de a se decide ce anume sa viziteze mai repede. Cei mai multi vizitatori incep cu plaja. PE este una dintre cele mai reusite destinatii pentru vacantele "solare" ale Africii de Sud, cu 40 kilometri de linie de coasta acoperita in mare parte cu nisipul auriu al plajelor celebre in toata lumea. Port Elizabeth are parte de mai multe ore de lumina decat oricare alt oras din aceasta parte a tarii, iar Oceanul Indian ii asigura o clima magnifica.


Dupa plaja, evadarea pe apa este urmatorul cel mai bun lucru. Golful Algoa este capitala sporturilor acvatice din Africa. Exceptandu-le pe acestea, oferta de croaziere pe yachturi sau corabii este extrem de tentanta si de neratat. Excursiile in adancuri, dupa pesti, sau safari-urile nautice asigura intalniri unice cu balene, delfini, foci, rechini, pinguini si multe specii de pasari marine. Apoi, orasul nu este de neglijat nici spre interiorul sau, adanc in Eastern Cape, unde sase din cele sapte biomuri ale Africii de Sud se afla si explodeaza intr-o bogatie nebanuita de viata salbatica si vegetatie. Regiunea este eco-destinatia preferata din Africa de Sud pentru entuziastii aventurilor in natura si pentru iubitorii de mediu. Mersul cu bicicileta pe munte, raftingul, canotajul, bird watching-ul si echitatia sunt numai cateva dintre activitatile de exterior pe care le ofara Port Elizabeth.


Destinatia se anunta una relaxata si revigoranta. Nu exista multimi mari de oameni, nici in oras si nici pe plaja. Este usor de explorat, atat cu masina cat si pe jos. Peste tot ospitalitatea este prezenta si sincera, fie ca turistul se afla intr-un magazin de antichitati, intr-o cafenea sau admirand apusul soarelui de pe nisip. Port Elizabeth promite o vacanta ideala in ce priveste raportul calitate-pret, locatie unde, de multe ori, poti plati si a treia parte din pretul de acasa pentru mancare, bautura, transport si alte bunuri si servicii. Pentru cei aflati in cautarea bailor de soare si a aventurii, putine destinatii se promit mai adecvate decat Port Elizabeth, convenabil, accesibil, flexibil si prietenos.


In Port Elizabeth, cei mai multi localnici traiesc in nord-estul orasului, in timp sud-vestul este rezervat mai ales hotelurilor si turistilor. Locul prezinta o mare diversitate etnica, aici s-au intalnit prima oara triburile Khoisan si Xhosa cu britanicii, olandezii si germanii. Cele mai intrebuintate trei limbi sunt xhosa, engleza si afrikaans. Xhosa este cea mai populara, in timp ce engleza este mai ales limba afacerilor si a negotului. In Port Elizabeth se ajunge, din Europa, cel mai usor, plecand din Suedia, Norvegia sau Danemarca. Exista zboruri si din Romania, prin companiile Iberia, Air France, Lufthansa si British, cu tarife cuprinse intre 730 si 846 de euro.


Vremea este buna, temperata, pe toata durata anului, plajele sunt frumoase - celebre fiind Blue Flag, St Georges si Humewood - rata criminalitatii este scazuta, cresterea economica mare, exista un sistem didactic si universitar solid, casino-ul Boarwalk, hoteluri si vile senzationale, centre comerciale, trafic fluent. Port Elizabeth obisnuia sa fie denumit orasul celor 10 minute, deoarece se putea ajuge in orice punct al sau in fix acest timp. Lucrurile s-au mai schimbat un pic acum, dar nu este un motiv de ingrijorare, deoarece cele 10 minute s-au transformat in maximum 20.


Orasul a fost locul de bastina al mai multor figuri sud-africane emblematice, intre care Mandela, fostul presedinte Thabo Mbeki, Steve Biko, Chris Hani, Walter Sisulu, Oliver Tambo si alti eroi ai chinuitoarei lupte impotriva apartheid-ului. Cladirile orasului sunt o reprezentare fizica a trecerii timpului din punct de vedere al schimbarilor arhitecturale incepand din secolul al XIX-lea. Opera din oras, inca folosita, este un bun exemplu de arhitectura victoriana, Port Elizabeth beneficiind si de cea mai bogata colectie de cladiri in stilul Art Nouveau din Africa de Sud. Orasul portuar indeplineste cu succes rolul de motor industrial al tarii.

Port Elisabeth a fost initial caminul oamenilor vanatori culegatori, triburile Khoi si San. Xhosa s-au stabilit apoi in regiune, predominant de-a lungul raului Sundays, din apropiere. Primii colonisti britanici au aparut aici in 1820. Orasul portuar avea sa devina in curand locul de relaxare pentru englezi, dar nu fara rezistenta din partea poporului Xhosa. Inainte de goana dupa aur din 1896, Golful Nelson Mandela era un centru de negot cu lana, mohair si pene de strut.


Pe 6 iunie 1820, Sir Rufane a denumit orasul Port Elizabeth in onoarea sotiei sale cu acelasi nume, care decedase in India. Era guvernatorul in exercitiu al Coloniei Cape la acea data. Orasul a reprezentat un miez al rezistentei impotriva opresivului regim apartheid. In 2000, Port Elizabeth a devenit parte a Municipalitatii Metropolitane Golful Nelson Mandela. A fost numit in onoarea lui Mandela si include in spatiul sau juridictional si orasele Dispatch si Uitenhage.

Fotbalul, rugby-ul si cricket-ul sunt cele mai populare sporturi in aceasta parte de lume si, ca atare, nu este surprinzator ca unii dintre cei mai talentati practicanti din tara ai acestor sporturi s-au ridicat din Provincia Eastern Cape. Bay United, acum desfiintata, era singura echipa de fotball de top a orasului. Odata cu prabusirea ei, orasul a ramas fara un club profesionist. Inainte de Bay United, ultima echipa profesionista a fost Michau Warriors, desfiintata in 1997. Port Elizabeth a gazduit meciurile de grupa si sferturile Cupei CAF Africa a Natiunilor din 1996. Cele mai multe meciuri de fotbal au fost gazduite de stationul Eastern Province Rugby Football Union. Africa de Sud a invins Trinidad si Tobago in editia din 2003 tinuta pe Nelson Mandela. Orasul a gazduit si meciul cu Senegal pentru Campionatul Nelson Mandela din 2005, cand sud-africanii au pierdut cu 2 la 3 in fata vecinilor aflati mai in nordul continentului.


Acum, meciurile gazduite de Port Elizabeth in cadrul Cupei Mondiale Fifa 2010 vor avea loc pe Stadionul Nelson Mandela Bay, construit pe unul dintre malurile Lacului North End si primul dedicat fotbalului din oras si din imprejurimi. Stadionul va gazduit meciul pentru locul al treilea si sferturile de finala pentru un total de opt meciuri in timpul evenimentului sportiv de dalie internationala. Constructia are un aspect captivat, o structura unica a acoperisului si o priveliste spectaculoasa. Gazonul din terenul de joc va avea iarba naturala, in timp ce spatiul dimprejur va fi teren artificial. Stadionul Nelson Mandela Bay are o capacitate totala de 46.082 locuri si ii asteapta pe entuziastii fotbalului din toata lumea sa asiste la Cupa Mondiala Fifa din acest an.

"Stiu cine sunt si imi place asa cum sunt"Am incredere in mine orice s-ar intampla. Sufletul meu stie sa aleaga exact ceea ce am nevoie, sunt convinsa ca exista un rost divin in tot ceea ce se petrece si ca nimic nu este intamplator.....AM SA-MI AMINTESC IN FIECARE DIMINEATA....... -Sa rad mult si des; -Sa castig respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor; -Sa obtin aprecierea criticilor corecte si sa indur tradarea prietenilor ipocriti; -Sa apreciez ceea ce este frumos si sa descopar ce este bun in fiecare; -Sa fac astfel ca macar un suflet sa stie ce inseamna dragostea pentru ca traiesti tu; -Sa las in urma mea o lume un pic mai buna.......

DOMNEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE CE `PROSTA EJTI