Basescu

De la: alinushy, la data 2008-12-04 21:02:51vad ca orice se scrie despre pirat negi si spui ca nu e adevarat ! vrei sa spui ca baselu nu a fost comunist? ce am postat mai sus despre hotiile lui zici ca nu e adevarat? sa stii ca hoti sunt toti ( hrebe, mitrea , taracila,miki,nastase, patriciu,dan ioan popescu - cel care a luat spaga din privatizari si nu a mai impartit-o cu nimeni - dan radu rusanu -cel mai nesimtit cred dintre toti - si lista e foarte lunga). toti sunt niste hoti. practic nu ai cu cine vota. ce ma scarbeste la baselu e ca el e cel care striga hotii, el e cel care condamna comunismul - culmea tupeului ! joaca tare la cacealma si prostii pun botul !

Fostul primar general al Capitalei, Traian Basescu, a atribuit 3,3 hectare de teren, in septembrie 2003, interpusilor afaceristului Costica Constanda, prin doua scandaloase dispozitii de primar emise in baza Legii 10/2001 * Terenul valoreaza minimum 33 de milioane de dolari si este situat in Parcul Bordei de langa Lacul Herastrau * Tentativa de a defrisa parcul pentru ca afaceristul Constanda sa-si ridice cateva blocuri cu 13 etaje a scandalizat comunitatea din zona, iar proiectul a fost stopat * Adevarul a iesit insa la lumina: terenul atribuit in proprietate nu putea face obiectul unei retrocedari pe Legea 10, intrucat la data preluarii abuzive de catre comunisti acesta avea regim agricol * Practic, pentru 3,3 hectare de teren extravilan s-au retrocedat de catre Basescu 3,3 hectare in intravilan * Este limpede cine a avut de castigat din combinatie * Absolut uimitor, dupa marea isprava, Basescu si Constanda au inteles sa se atace reciprocParcul Bordei din Capitala e la un pas sa fie defrisat pentru ca pe el sa se contruiasca o pleiada de blocuri cu 11 si 13 etaje, ale afaceristului Costica Constanda. Pana in prezent, datorita implicarii comunitatii din zona, dar si a grupului de consilieri PNL din Consiliul General al Municipiului Bucuresti, distrugerea parcului nu s-a putut realiza. Au iesit insa la iveala o serie de documente care dovedesc ca modul in care Costica Constanda a pus mana pe cele 3,3 hectare de teren reprezinta o incalcare flagranta a Legii 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In septembrie 2003, pe cand era primar general al Capitalei, Traian Basescu, actual presedinte al Romaniei, a emis in baza Legii 10/2001 doua dispozitii de primar pe numele lui Tudor Dumitru si Eugen Lincaru (reprezentati de Costica Constanda) carora le-a atribuit in proprietate doua suprafete de teren care insumeaza circa 3,3 hectare, la aceeasi adresa: Bucuresti, sector 1, la intersectia dintre B-dul Aviatorilor cu b-dul Mircea Eliade si str. Turgheniev (cartierul rezidential Primaverii). Acest teren este situat chiar pe malul Lacului Floreasca, iar vizavi, peste B-dul Aviatorilor, se afla Lacul Herastrau. Zona este cunoscuta sub numele de Parcul Bordei. Anterior, incepand din 1937, s-a numit Parcul Carol al II-lea. In prezent se poate afirma ca terenul este cel mai scump de pe piata imobiliara din Romania, un metru patrat in zona variind intre 1000-1500 euro. Rezulta ca cele 3,3 hectare valoreaza pe piata imobiliara intre 33 milioane si 49,5 milioane euro. Revenind la cele doua dispozitii de primar, semnate de Basescu, acestea au ignorat o realitate scriptica si anume, actele din dosarele de retrocedare depuse la primarie, releva ca terenurile pe care le-au avut predecesorii celor doi cetateni reprezentati de Costica Constanda, au avut regim agricol. Iar Legea 10/2001 interzice la art. 8 retrocedarile terenurilor cu regim extravilan, acestea putand fi recuperate de proprietarii de drept pe cale judecatoreasca, pe Legea 18/1990 a fondului funciar. In prezent, la Sectia a VIII-a a Tribunalului Bucuresti se judeca actiunea Fundatiei "Ecocivica" de anulare a dispozitiilor de primar, intemeiata pe faptul ca nu intra sub incidenta Legii 10 terenurile aflate in extravilanul localitatilor.Imputernicitul care a deschis toate usileIstoricul dobandirii de catre prea-putin cunoscutul om de afaceri Costica Constanda a celor 3,3 hectare de teren din Parcul Bordei e simpla, desi ascunde in spate o multime de necunoscute. Cetatenii Tudor Dumitru si Eugen Lincaru din Bucuresti si-au revendicat in natura, terenurile pe care le-au avut autorii lor in soseaua Nordului (pe amplasamentul actualului Sat Francez). Pentru parte din terenul din Nordului, s-a si obtinut hotarare judecatoreasca definitiva. Primaria Bucuresti nu a putut sa le retuneze terenul in natura, intrucat acesta este dat in asociere pe 90 de ani societatii World Trade Center Bucuresti si grevat de investitia Satul Francez, de pe urma careia primaria incaseaza o chirie anuala de circa 2 milioane de dolari. De la aceasta stare de fapt s-a fortat o angajare a Primaria Capitalei, unde cei doi cetateni au depus notificarile inregistrate sub numerele 2325, 2304, 2306, 2308/2001 si 2315/2002 (Tudor Dumitru) si 1784/2001 si 1068/2002 (Eugen Lincaru), notificari in care au solicitat restituirea terenurilor in baza Legii 10/2001. Din mai 2002, s-a alipit actiunii si Costica Constanda, care a primit procura din partea celor doi sa le reprezinte interesele in fata autoritatilor pentru recuperarea proprietatilor. Se banuieste ca in spatele imputernicirii a existat si o promisiune de vanzare catre Constanda, deoarece, dupa cum veti vedea in continuare, mandatatul a devenit proprietarul suprafetelor recuperate. Primele raspunsuri scrise, oferite de primarie in toamna lui 2002, celor doi revendicatori au concluzionat ca "din analiza actelor depuse la dosar rezulta ca terenul solicitat nu poate fi restituit in natura". Raspunsurile au fost semnate de primarul general de atunci Traian Basescu si directorul Directiei Juridic, Adrian Iordache.Expertul de 79 de ani l-a convins pe BasescuSi cand totul parea ca se impotmoleste, s-a facut ca Traian Basescu a emis Dispozitiile nr. 1324 si 1325 din 05.09.2003 prin care a atribuit in proprietate celor doi, in compensare pentru terenul imposibil de restitui in natura, 3,3 hectare in intersectia dintre B-dul Aviatorilor cu B-dul Mircea Eliade si str. Turgheniev (cartierul rezidential Primaverii). Cum s-a ajuns la aceasta "compensatie"? Printr-o solicitare a lui Constanda, care a ochit ca terenul din Parcul Bordei e liber si are un potential imobiliar de neegalat. Cererii lui constanda i s-a atasat si o "expertiza tehnica de evaluare extrajudiciara", datata 18.02.2003, realizata de un expert nascut in 1927 (Mihai Fuioara - 79 de ani), care cu mare vioiciune a stabilit ca valoarea terenului din sos. Nordului ocupat de investitia Satul Francez ar face 14 milioane dolari, in timp ce Parcul Bordei cerut la schimb, ar valora doar 13 milioane dolari, astfel incat sa se induca concluzia ca primaria ar face o mare afacere daca ar accepta compensarea propusa. Si uite asa, Traian Basescu a atribuit in proprietate 3,3 hectare din Parcul Bordei. Dispozitiile de primar sunt semnate de Traian Basescu, Adrian Iordache - seful Juridicului, Cristina Setran - sefa Directiei Patrimoniu si secretarul general Dumitru Stanescu.Basescu a mimat o opozitie la vanzarile succesiveIn trei zile de la emiterea dispozitiilor de primar a urmat, punerea in posesie, si intabularea, moment din care Costica Constanda a cumparat repede cele 3,3 hectare din Parcul Bordei, prin contractele de vanzare-cumparare autentificate sub nr. 2219/23.09.2003 si 2415/10.10.2003 la BNP Laura Badiu si Lidia Dragan. Interesant este ca pentru parcela de 2,8 hectare (din totalul celor 3,3 ha) a existat o vanzare-cumparare intermediara, in sensul ca mai intai Tudor Dumitru a vandut sotilor Constantin si Carmen Stoica din Bucuresti intreaga suprafata, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 2414/10.10.2003, pentru ca in aceasi zi si la acelasi notar, sotii Stoica sa-i vanda terenul mai departe lui Costica Constanda prin contractul de vanzare-cumparare nr. 2415/10.10.2003. Se observa ca ambele vanzari au numere consecutive date de notar, respectiv 2414 si 2415. Pretul platit de Constanda a fost de circa 13 milioane de dolari, pentru care s-a imprumutat de 10 milioane de la Raiffeisen Bank. In anumite cercuri se zvoneste ca in spatele lui Constanda s-ar afla un mare om de afaceri - Alexandru Bittner. Constanda neaga insa vehement aceasta informatie.Ce scop a avut aceasta vanzare succesiva, intr-o singura zi? Ar putea fi doua ipoteze. Prima, pentru ca suprafata de 2,8 hectare reprezenta grosul afacerii, iar la o eventuala anulare a dispozitiei de primar, sa existe pe traseu un cumpator de buna-credinta, astfel incat actul sa nu poata fi vreodata anulat. A doua, pentru a da posibilitatea lui Traian Basescu sa initieze o ciudata actiune in Justitie, fara nici un sort de izbanda, care sa-l transforme in adversar al lui Constanda, pentru eliminarea probabil a oricaror suspiciuni publice. Fapt care s-a si intamplat, pentru ca la 08.01.2004, cu mare intarziere, Basescu, in calitate de primar general, a cerut Judecatoriei Sector 1 inscrierea in registrele Biroului de Carte Funciara a unei "interdictii de instrainare" , pe motiv de "a preintampina orice instrainare succesiva a acestor terenuri pentru a preveni eventuale litigii ca urmare a acestor instrainari succesive", astfel incat Tudor Dumitru si Eugen Lincaru sa nu poata vinde mai departe terenurile atribuite in proprietate si intabulate. Este greu insa de crezut ca la nivelul Primariei Bucuresti nu se stia ca terenurile erau deja vandute de doua luni. De altfel, cererea de instituire a unei interdictii a fost respinsa, pe motiv ca a ramas fara obiect cata vreme terenurile erau deja instrainate. Daca Basescu avea aceasta temere, de ce nu a facut-o concomitent cu emiterea dispozitiilor de primar pe care le-a semnat? Sa credem ca a fost atat de naiv?Extravilan, agricol si iar extravilanZIUA a intrat in posesia unor dosare, care contin actele care au stat la baza celor doua dispozitii de primar. Aceste acte atesta dreptul de proprietate al celor doi cetateni - drept pe care nu-l contesta nimeni - asupra terenurilor din sos. Nordului care au facut obiectul compensarii acordate de fostul primar general. Totusi, din analiza acestor acete, rezulta ca autorii celor doi cetateni nu au avut terenuri intravilane, ci terenuri agricole, cu regim extravilan. Prin urmare, se ridica intrebarea de ce nu li s-a dat la schimb in compensatie tot terenuri extravilane? Din acte rezulta, conform evidentelor Directiei de Impozite si Taxe Locale a Sectorului 1 ca autorii lui Eugen Lincaru au avut 1,26 ha teren agricol (Gheorghe Lincaru) si 2 ha. teren agricol (Dumitru Lincaru). De asemenea, autorii lui Tudor Dumitru au avut 1,55 teren agricol (Ion M. Radu) si 1,7 ha teren agricol (Maria Tudor). Caracterul agricol il probeaza si actele de schimb pe care le-au efectuat autorii celor doi cu Ministerul Agriculturii si Silviculturii, in 1957. Ulterior, in cursul anului 1959, terenurile au fost preluate de regimul comunist si inglobate in pepiniera dendrologica a Sfatului Popular al Capitalei.Ceea ce frapeaza in toata aceasta afacere este ca art. 8 din Legea 10/2001 spune ca "Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate in extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive", articol de lege care arata ca nu se puteau retroceda, nici macar prin "compensare" vreo palma de teren prin Comisiile speciale ale Legii 10 si dispozitiile de primar aferente, in conditiile in care terenurile in cauza aveau regim agricol, extravilan. Legea 10 se refera numai la restituirile din intravilanul localitatilor. Rezulta ca ex-primarul general Traian Basescu si-a depasit atributiile si a acordat proprietati pe care nu putea sa le restituie conform legii. Asa cum am aratat mai sus, nimeni nu contesta dreptul la proprietate a celor doi cetateni, ci doar modul in care acestora li s-a dat satisfactie.Ofensiva s-a mutat la Consiliul General al CapitaleiFundatia "Ecocivica" a initiat la Sectia a VIII-a Conflicte de munca, asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Bucuresti o actiune civila in care solicita constatarea nulitatii absolute a dispozitiilor de primar nr. 1324 si 1325 din 05.09.2003, precum si a proceselor verbale de predare-primire aferente, pe motiv ca nu intrau sub incidenta Legii 10/2001 restituirile terenurilor situate in extravilanul localitatilor, astfel ca primarul general a comis un abuz.In schimb, in tot acest timp, Costica Constanda forteaza pe toate caile construirea unor blocuri cu 11 si 13 etaje in Parcul Bordei, spre disperarea comunitatii, intrucat in zona nu exista nici o cladire mai inalta de doua, trei etaje. Pana in prezent s-au scris multe articole pe tema defrisarii partiale a parcului si a faptului ca nu se pot construi in parcul respectiv cladiri mai inalte de P+2, si pe maxim 15% din suprafata, intrucat planul urbanistic zonal (PUZ) a incadrat zona in regimul V4. Au existat voci care au catalogat compenarea drept un abuz, deoarece exista un studiu realizat de Facultatea de Arhitectura, care arata ca parcul face parte din domeniul public si nu s-a aflat niciodata in proprietatea Primariei, pentru ca acesta sa-l poata da cuiva.Constanda incearca cu disperare sa convinga Consiliul General al Municipiului Bucuresti (CLMB) si schimbe regimul zonei, din V4 in M2, pentru a-si putea construi blocurile cu 13 etaje, pe o suprafata de 32% din teren.Florin Bumbas, consilier municipal din partea PNL, ne-a declarat ca "Sunt semne clare ca se incearca influentarea, daca nu cumpararea unor consilieri, intrucat persoane care ar trebui sa voteze contra, in acord cu planul urbanistic zonal si dorinta cetatenilor, voteaza pentru interesele lui Constanda. Mi s-a spus ca acest Constanda umbla pe culoarele primariei cu o geanta cu bani". Bumbas ne-a mai informat ca problema lui Constanda "apare cu o frecventa uluitoare" pe ordinea de zi a sedintelor de consiliu, ca acesta e sustinut insistent de consilieri de la PSD si PD si ca sunt necesare eforturi serioase pentru scoaterea de pe ordinea de zi a cererii sale de modificare a PUZ-ului. Bumbas a recunoscut ca au existat temeri ca unii consilieri PNL ar fi avut intentii similare si ca s-a dat chiar o directiva interna in filiala PNL Bucuresti ca cel care va vota pentru Constanda va fi pus in discutia organizatiei si exclus din partid, deoarece PUZ-ul propus de afacerist "incalca mai multe legi".La randul lui, Costica Constanda sustine ca a fost pacalit de fostul Consiliu Municipal, intrucat i s-a dat un teren pe care nu poate construi ce vrea si ca Traian Basescu, prin deciziile sale de primar "a facut un lucru bun, dar nu pentru mine, ci pentru Primarie". La finele anului trecut, dovedind o disponibilitate iesita din comun, Primaria Capitalei i-a oferit lui Constanda un alt teren in compensare cu Parcului Bordei, respectiv terenul din spatele Palatului Victoria, unde se afla depoul de tramvaie Ilie Pintilie. Incredibil, Constanda a refuzat generoasa oferta, fiind sigur pe el ca va ridica in Parcul Bordei marea sa afacere imobiliara.Siguranta sa se bazeaza poate si pe intrarile pe care le are la Primaria Capitalei, si poate si din faptul ca la un moment dat a reusit sa-l convinga pe judecatorul Sorin Vasilescu, de la Sectia a VIII-a a Tribunalului Bucuresti, sa-i admita la 12 aprilie 2005 o actiune in contradictoriu cu CLMB, in dosarul 2600/CA/2005 cu sentinta urmatoare: "Obliga paratul CLMB sa aprobe documentatia privind PUZ referitor la terenurile situate in Bucuresti, Str. Turgheniev nr. 11-15 si B-dul Aviatorilor nr. 110-112, sector 1, in conformitate cu documentatia depusa de reclamantul Constanda Costica, respectiv POT - 32% si CUT 3,8%" (n. red. - indicatorii pentru suprafetele aferente blocurilor de 13 etaje dorite de reclamant). Instanta a incalcat legea, cand a pronuntat aceasta sentinta, deoarece a ignorat regimul urbanistic V4 al zonei, precum si faptul ca CLMB este un organism ales de cetateni, care ia decizii prin vot si prin libertate de optiune, nu la comanda cuiva. De altfel, Curtea de Apel Bucuresti a casat in recurs sentinta judecatorului Vasilescu.

ia zii bocusor si atotputernicul ati pus si voi botu la cascaval?

iar o dai pe explicatii inventate ti-am demonstrat ca esti un cretin cand ai afirmat ca despre iliescu nu s-au zis atatea cat s-au zis despre basescu la televizor astel rezultand ca iliescu e un inger pe langa basescu ... si te faci ca nu vezi , mai felix mai

nu ai dreptate dracusor, basescu este un hot ordinar de cea mai joasa speta !

mai erai cam mic pe atunci ,dar ziarul "Romania Libera " de atunci a scris si iar a scris despre Iliescu si lovitura de stat ; despre el si furtul revolutiei; despre el si legaturile cu KGB ; pe emblema ziarului statea scris " Dreptate ochii plinsi vor sa te vada "....Petre Mihai bacanu il invita zi de zi pe Iliescu "la ora de virf si maxima audienta " sa vina la tv si sa dea explicatii poporului roman in legatura cu toate cite se scriau ;nu numai la el in ziar ci in mult mai multe ! sti ceva despre asta ? ti-au spus parintii tai ca primul loc devastat de mineri a fost redactia ziarului mai sus pomenit ?....asadar,s-a scris destul baietas si despre el , dar tupeistul cind il scuipi zice ca ploua ! ....

Desi s-ar spune ca pricipala preocupare e baia de multime si Starcraftul pe viu cu zerlingii liberali, memoria comerciala a tarii ne arata caTraian a fost un patron de succes, a fãcut firme, a condus afaceri ºi si-a vãzut de antreprenoriat, intocmai cum a citit el din Werner Sombart si din capitanul Fracasse. Din bogata traditie a ceea ce acum ar trebui sa faca, partial, obiectul conflictului de interese (care pe atunci nu exista, nefiind statuat - deci nu se pune) memoria Registrului Comertului, aceasta Cronica a devenirii intru prosperitate a Oritorinciei, atesta fapte istorice meseriase, pe care nu o se le contestam tocmai noi, ghesheftari inca de pe vremea in care bunicii nostri nu plecasera din micul Stetl galitian. Invidiosi pe initiativele Fregatei politice din fruntea flotilei de monoxile a politichiei autohtone, dam si noi mai departe asa cum ne-a venit la Redactie:

PROD CROS SRL, Constanþa, constituitã la 7 decembrie 1994, cu un capital social de 20.000.000 lei ºi cu un profit brut în 2002 de 215.338.000 lei. Asociaþi: Bãsescu Maria (20% din societate), Bãsescu Mircea (39% din societate, administrator).
MB CONSULT COMPANY SRL, Constanþa, constituitã la 8 mai 2002, firmã deþinutã 100% de Bãsescu Mircea (administrator).
STAR SEA CO SRL., Constanþa, constituitã la 18 noiembrie 1991, fãrã date de bilanþ, în care Bãsescu Mircea deþinea 35% din societate (administrator) iar Ivaºcu Anca Luciana (despre care naraþiunea va face vorbire ºi în continuare) 30% (ºi administrator).
MIRAL CROSS SHIPS SUPPLY SRL Constanþa constituitã la 4 mai 2001, fãrã date de bilanþ, în care se regãsesc ca ºi asociaþi mai sus amintiþii de la STAR SEA, în proporþii egale de aceatã datã: Bãsescu Mircea 25% ºi administrator, Ivaºcu Anca Luciana 25% (minus calitatea de administrator).
A.M.C. CROSS SRL Constanþa, constituitã la 4 octombrie 1994 cu un capital social de 10.000.000 ºi cu un profit brut în 2002 de 865.346.000 lei. Asociaþi: Bãsescu Maria (20% din societate), Bãsescu Mircea (39% din societate ºi administrator) ºi inepuizabila Ivaºcu Anca Luciana cu 39% din societate.
TRITON COMPANY SA, Constanþa, constituitã la 26 mai 1994 cu un capital social de 75.000.000 în care unul dintre asociaþi era Traian Bãsescu, cu 20% din societate. Alãturi de acesta Paul Brânzã, tot cu 20%. La aceastã firma asociat ºi administrator era Ionescu Dumitru, cel care i-a precedat lui TRAIAN BASESCU în funcþia de ºef al Agenþiei Economice NAVROM din Anvers (ºi conform unor opinii fost ofiþer de Securitate). Cenzorul permanent al firmei Triton Company era Nicolae Vãrzaru, fost contabil al Clubului Dinamo, implicat în procesul privind fraudarea clubului de cãtre Vasile Ianul. La numirea în funcþia de ministru, în 1996, Traian Bãsescu a fãcut o declaraþie mincinoasã presei , ºi anume cã nu a mai exercitat sub nici o formã atribuþiile de administrator la firma Triton Company ºi nici nu a participat la vreun Consiliu de Administraþie ºi nici la AGA a acþionarilor societãþii. Istoria firmei consemneazã altceva: în octombrie `94, denumirea societãþii este schimbatã din Mitic Triton SA în Triton Company SA. La fel ºi sediul din Constanta, str. Ana Ipatescu nr. 9, s-a mutat pe str. Traian nr. 64, Bl. K3, ap. 37. La mijlocul anului 1996 au avut loc câte o retragere din societate ºi din administraþie cu cesionari din aportul la capital. Sunt cooptate în firmã trei persoane printre care ºi Traian Bãsescu, ocazie cu care acesta este numit în funcþia de administrator. În vara lui 1998 are loc o majorare de capital de la un milion la 25 milioane lei. Majorare la care a participat ºi Bãsescu Traian cu 5 milioane lei (20%). Pentru mãrirea capitalului este obligatorie întrunirea Adunãrii Generale a Acþionarilor, întrunire la care fostul comandant de cursã lungã a fost prezent, deºi în faþa presei a minþit. Ultima schimbare importanta (în timpul mandatului acestuia) a avut loc în luna septembrie 1999, când sediul firmei s-a mutat din strada Traian în str. Justiþiei nr. 18, Constanþa.
M.T. VEGA TRANSPORT SRL Bucureºti, sector 1, constituitã la 27 iunie 1996 (când PD se pregãtea sã intre la guvernare alãturi de fraierii de þãrãniºti) cu un capital de 2 milioane de lei (ºi cu date de bilanþ dispãrute) în care Bãsescu Traian avea 100% iar administrator era Bãsescu Maria.
În ceea ce priveºte obiectul activitãþii firmelor respective, transportul pe apã ºi activitãþile conexe, precum ºi repararea ºi construcþia de nave s-au împletit armonios cu îngheþata, produsele lactate ºi fabricarea brânzeturilor. În Declaraþia de avere datatã la 06.05.2004 Traian Bãsescu era acþionar ºi la PROD CROS SRL cu 28% acþiuni / pãrþi sociale, cu o valoare neevaluatã.

ªi pentru cã tot vorbim de grupuri de interese, alãturi de Traian Bãsescu la Triton SA s-a aflat ºi Paul Brânzã, devenit dupã 2004 persoanã cu influenþã în numirea „structur΄lor” de conducere ale PD Constanþa, în care în mod firesc ºi absolut normal regãsim diverse grade de rudenie ale Preºedintelui României (cumnata, fina ºi cuscrul).

mai lingailor nu va e rusine sa sustineti aceeasi aberatie mereu ? cat de pupincuristi puteti fii?

UN BUNIC BOLSEVIC - VASILI IVANOVICI, REFUGIAT DIN RUSIA, DEVINE VASILE PENU, TARAN SARAC DAR CINSTIT, DIN COMUNA ULMENI.

Atunci cand - rareori, dealtfel - Ion Iliescu isi evoca trecutul, o bizara amnezie pare sa-l cuprinda pe fostul presedinte al Romaniei. Ca intr-un interviu din saptamanalul VIP (aprilie 1998), cand Iliescu afirma plin de candoare:

"Tatal meu (...) a fost primul copil dintr-o familie de cinci baieti, singurul care a urmat dupa cele patru clase elementare si cursurile scolii de Arte si Meserii din Oltenita. Cand bunicul meu a cazut prizonier pe front, tata s-a inscris voluntar in armata. Drept recompensa, dupa terminarea razboiului, noi am primit un loc de casa, pe care l-am transformat in gradina. ESTE SINGURA AMINTIRE PE CARE O MAI AM DE LA BUNICI."

Este de remarcat ca, desi prin reforma agrara, initiata dupa prirnul razboi mondial de Regele Ferdinand, familiei lui Ion Iliescu i s-a atribuit un teren, transformat in gradina, si ca "aceasta este singura amintire pe care o am de la bunici", fostul presedinte al Romamei isi reaminteste, destul de precis, cum ca bunicul ar fi cazut prizonier pe front, iar tatal s-ar fi inscris voluntar in armata.

Conform insa registrului starii civile din Oltenita (locul de bastina al lui Ion Iliescu), tatal acestuia - Alexandru Iliescu - s-a nascut in 1901. Asadar, in cel mai bun caz, acesta ar fi trebuit sa aiba doar cincisprezece ani in momentul intrarii Romaniei in primul razboi mondial (1916, dupa cei doi ani de neutralitate), fiind de aceea imposibil sa fie primit ca voluntar pe front. Sa observam insa cum - dintr-un foc - desi sustine ca nu-si mai aminteste mare lucru despre bunicul sau, Iliescu il plaseaza totusi, strategic, intre soldatii romani cazuti prizonieri, iar pe tata (viitorul Kominternist Alexandru Iliescu) in ipostaza patriotica de voluntar pe front.

In 1995, trei ziaristi ai cotidianului Ziua au incercat sa reconstituie misterele familiei lui Ion Iliescu, motiv pentru care s-au deplasat pentru o ancheta de teren la Oltenita, si iata ce aflam:

"Cu o populatie de cateva zeci de mii de locuitori, Oltenita, oras dunarean situat la granita cu Bulgaria, este locuit in mare masura de tigani. Faptul ca un concitadin, Ion lliescu, a ajuns presedintele tarii, i-a determinat pe multi olteniteni sa se creada mai mult sau mai putin rude cu acesta. S-a nascut chiar un fel de mit, multi localnici povestind cu un fel de nostalgie intamplari inchipuite, de nazbatii si jocuri de copilarie pe care le-au impartit cu “pustiul” Ion Iliescu, in anii interbelici. In mica urbe, oricine este dispus sa dea relatii despre presedintele ales dar tot oricine indruga tot felul de povesti menite sa te puna pe o pista falsa. De aceea, redactorii Ziua au selectionat in materialul de fata doar marturiile celor care, in mod cert, l-au cunoscut indeaproape pe Ion Iliescu sau care ii sunt neamuri."

Dupa ce au separat folklorul local de adevdrul istoric, iata ce a putut deslusi echipa de investigatii de la Ziua la fata locului. Astfel, citim urmatoarele in capitolul intitulat "Neplacandu-i munca, tatal lui Iliescu s-a dat cu comunistii":

"Pe la inceputul veacului trecut, in comuna Ulmeni, din imprejurimile Oltenitei, traia o familie de oameni onesti si muncitori, pe nume Penu. Urmasii acestei familii au fost trei frati, toti baieti, pe nume Aristide, Gheorghe si Vasile Penu, bunicul lui Ion Iliescu). Vasile Penu s-a casatorit, iar din aceasta unire au rezultat doi fii, Alexandru (tatal lui Ion Iliescu) si Eftimie. Ambii fii au imbratisat doctrina comunista inca din adolescenta. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmdrie cu Nicolae Ceausescu, a studiat cativa ani la Moscova si a ajuns securist. Mai tirziu a devenit directorul unei fabrici de incaltaminte din Bucuresti. Eftimie a murit pe la inceputul anilor '80."

Textul citat ridica insa un semn de intrebare. Astfel, constatam ca pe tatal lui Alexandru Iliescu - bunicul viitorului presedinte al Romaniei - nu-l chema "Iliescu" cum am fi banuit, ci "Penu". Pentru a deslusi misterul prin care fiul lui Vasile Penu, taran onest si muncitor din Ulmeni, a ajuns "Iliescu", trebuie sa citim ceva mai jos, in articolul mentionat din Ziua, urmatoarea explicatie.

"Alexandru Penu, parintele lui Ion Iliescu, a creat numai necazuri familiei sale. (Se inhaitase cu golanii de comunisti), afirma neamurile sale. Jandarmii si politistii il cautau toata ziua pe acasa, pentru legaturile sale cu partidul comunist. Vasile Penu, tatal, era nevoit sa-i ascunda de fiecare data in ieslea cailor sau in cuverturi. In cele din urma, el l-a admonestat pe Alexandru: (Ori iti vezi de treaba, ori pleci din casa mea, n-am chef sa vina astia mereu pe capul meu!) Nazbatiile politice ale lui Alexandru au primat insa, mai ales ca munca nu-i prea placea. Alexandru Penu si-a parasit parintii, pe care chiar i-a renegat. Hotarat, el si-a schimbat numele din Penu in Iliescu, declarand rudelor: (Veti vedea voi ce bine o vor duce copiii nostri in viitor, sub comunism, cand va veni la putere.)"

Asadar, din relatarile rudelor familiei lui Iliescu si ale celor care i-au cunoscut la Oltenita bunicul si tatal, ar trebui sa deducem ca Alexandru Penu si-ar fi renegat familia din motive ideologice, moment in care si-ar fi schimbat numele din Penu in Iliescu, dupa care a tinut un discurs profetic despre comunism familiei.

Sa retinem amnezia de care este cuprins Ion Iliescu, fostul presedinte al Romaniei, cand vine vorba despre originea familiei sale, precum si motivatia ideologica, lansata de rude si de cunoscuti, atunci cand trebuie sa explice metamorfoza prin care Alexandru Penu, fiul lui Vasile Penu din Ulmeni, isi ia un alt nume, devenind subit Alexandru Iliescu.

Deoarece Ion Iliescu a fost, timp de sapte ani, presedintele a douazeci si trei de milioane de romani, nu este deloc lipsit de importanta credem, ca sa incercam sa elucidam misterul originii adevarate a familiei sale, precum si pe cel al numelui real de familie. in acest sens, saptamanalul romanesc Lumea libera, care apare la New York, a prezentat un cu totul alt punct de vedere privind biografia familiei lui Ion Iliescu, inca din octombrie 1996. Iata ce citim, in acest sens:

"Recent (oct.'96 n.n.), campania electorala a lui Ion Iliescu si a PDSR a adaugat noi accente murdare la cele de pana acum. Astfel, pe afisele electorale ale candidatului U.S.D., Petre Roman, oamenii partidului de guvernamant au lipit urmatorul inscris: (Nu lasati ca acesta sa devina primul presedinte evreu al Romaniei.” Totodata, Ion lliescu a afirmat ca Petre Roman nu are radacini in pamantul tarii, aluzie directa la originea semita a liderului U.S.D. intamplarea face ca "Lumea libera" a primit un material legat de originea lui Ion Iliescu, pe care, in premiera absoluta, il publicam mai jos."

In continuare, Lumea libera prezinta urmatoarea fisa biografica a bunicului lui Ion Iliescu, in cadrul unui articol intitulat "Cazul Ion Marcel Ilici Iliescu" (fost Ivanovici), fisa pe care ne permitem sa o reproducem, la randul nostru.

BUNICUL (dupa tata)

- Vasili Ivanovici, evreu rus, bolsevic, puscairias, fugit din Rusia, urmarit de politia tarista (Ohiana, n.n.)

- S-a stabilit la Oltenita in jurul anului 1895, ca argat si baiat de pravalie la un grec, zis Tandarica, pe strada Ion Heliade Radulescu nr. 1 (fosta Tiganie, nr.4).

- Si-a schimbat numele in Iliescu, probabil dupa 1900.

- S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H. Radulescu, nr.2), cu care s-a casaorit in 1900-1901.

- Anghel Savu era roman fuigit din Bulgaria, peste Dunare si stabilit la Oltenita. Acesta a facut Mariei si lui Vasili o dugheana in care vindeau diverse, situata pe strada I. H. Radulescu, la nr. 6-8.

- Vasili Iliescu (fost Ivanovici) si Maria (fosta Savu) au avut doi baieti si doua fete (Alexandru - tatal lui Ilici, Eftimie, viitorul calau al poporului roman; Aristita si Vergina).

- Vasili Ivanovici a fost bun prieten cu Constantin Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia (pe numele adevarat Katz). G. Calinescu precizeaza, in Istoria literatuni romane: C. Dobrogeanu Gherea, venit din Rusia cu un bun tovaras, a fost impamantenit prin decret regal, dat pe baza aprobarii Parlamentulni, sustinut in sedinta de Titu Maiorescu.

- Atentie la diversiunea prin care se sugereaza ca bunicul lui Ilici ar fi un taran, de langa Oltenita. Lumea libera mai face doua precizari privindu-l pe Vasili Ivanovici. si anume:

"Investigatiile facute pentru perioada 1893-1901, 1902 nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum exista pentru Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici etc.

Se poate trage concluzia ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita in 1965, la varsta de 87-88 de ani, s-a nascut in sudul Basarabiei, in jurul anului 1877, deci pe pamant romanesc si a avut, astfel, cetatenie romana, care, probabil, s-a recunoscut dupa 1895, cand s-a stabilit la Oltenita."


4.



ION ILIESCU SI-A COSMETIZAT BIOGRAFIA OFICIALA: PRIMELE VICTIME, DOUA MATUSI, ARISTITA SI VERGINA



Nu vom comenta fisa biografica a lui Ion Iliescu din Lumea libera dar observam o surprinzatoare contradictie in interviul acordat de fostul presedinte saptamanalului VIP. Pe de o parte, Iliescu sustine despre propriul sau tata (Alexandru) ca "a fost primul copil dintr-o familie cu cinci baieti", pentru ca mai apoi sa recunoasca, in acelasi interviu, faptul ca in anii razboiului (deoarece "tatal era in lagar iar mama intrase in clandestinitate, fiindca incepuse sa simpatizeze cu comunistii", (vom vedea cum stateau, de fapt, lucrurile), el ar fi locuit la o sora a tatalui: "Asa ca am fost obligati sa locuim la o matusa. Sotul ei era matar (ma’tsar), si lucra la Abatorul din Bucuresti. La ei am petrecut anii de razboi."

Lumea libera, in schimb, este foarte explicita la acest capitol: Vasili Iliescu fost Ivanovici si Maria, fosta Savu, au avut doi baieti si doua fete (Alexandru, tatal lui Ilici, Eftimie, viitor calau al poporului roman, Aristita si Vergina)."

Cum se face atunci ca Iliescu nu-si mai aminteste de surorile propriului tata si sustine ca ar fi fost cinci frati, desi recunoaste ca in anii razboiului a locuit la o sora a tatalui, o matusa (probabil Aristita sau Vergina)? De ce le-o fi scos Ion Iliescu din biografia oficiala pe cele doua biete femei, surorile propriului tata, matusile Aristita si Vergina? Cu ce-or fi gresit oare sarmanele, incat Ion Iliescu le-a repudiat din biografie? Faptul ca sotul uneia lucrase la Abator, in anii razboiului, ca matar? Singura ipoteza plauzibila ar putea fi legata de unele evenimente controversate, petrecute la Abator, la inceputul anilor patruzeci. si care, dupa 1948, dadeau prost la dosar. Cele doua matusi nu sunt insa singurele repudiate din biografia lui Ion Iliescu.


5.



UNCHIUL EFTIMIE, CONDAMNAT PENTRU CRIMA, DISPARE SI EL DIN "BIOGRAFIA OFICIALA" A LUI ION ILIESCU



Despre al doilea frate al tatalui sau, Eflimie, se pare ca Iliescu are toate motivele sa nu si-l mai aminteasca oficial, deloc: Fisa biografica a acestuia, prezentata de Lumea libera este elocventa:



EFTIMIE ILIESCU



"Unchiul lui Ilici, fratele lui Alexandru Iliescu, a fost ofiter de securitate, a participat activ la represiunea si decapitarea poporului roman, fiind adjunctul lui Alexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej.

Dupa moartea lui Stalin, Dej l-a demis si l-a numit director la fabrica de incaltaminte “Pionierul”. Alcoolic fiind, l-a ucis, intr-o altercatie, pe seful cantinei. A fost arestat si condamnat la 12 ani de inchisoare. Se pare ca a decedat in detentie."

Ancheta Ziua, mentionata anterior, face precizarea:

"Ambii frati (Alexandru si Eflimie n.n.) au imbratisat doctrina comunista inca din adolescenta. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmarie cu Nicolae Ceausescu, a studiat cativa ani la Moscova si a ajuns securist. Mai tarziu a ajuns directorul unei fabrici de incaltaminte din Bucuresti. Eftimie a murit pe la inceputul anilor '80."

Activitatea Kominternista a lui Eftimie Iliescu a fost confirmata, intre altele, si de arestarea acestuia pentru actiuni cu caracter secesionist. Conform directivelor Komintern-ului, "Partidul Comunist din Romania" (P.C.d.R.) milita, in perioada interbelica, pentru dezmembrarea statului roman, reintregirea Romaniei fiind considerata in documentele Komintern, elaborate la Moscova, drept o anexiune teritoriala de tip imperialist, sustinandu-se teza leninista autodeterminarii pana la separare a diferitelor etnii (calificate drept popoare) si regiuni romanesti. Motiv pentru care, inca din 1924, P.C.d.R. fusese interzis, prin ordonantele Comandamentului Corpului II de Armata din 23 iulie 1924, completate de legea Marzescu, iar activitatile comuniste, calificate drept subminare a unitatii statului roman. (Aspecte asupra carora vom reveni mai pe larg). O fotografie de arhiva prezinta momentul eliberarii din d!et!ente al lui Eftimie Iliescu. Intr-o extremitate a fotografiei apare si Ceausescu. Ceea ce confirma versiunea din Lumea libera, ca cei doi fusesera colegi de cizmarie, deci se cunosteau bine.

Sub ocupatia sovietica, Eftimie - cu trecutul sau Kominternist - urmase cursuri la Moscova (ca si Alexandru, cum vom vedea, in anii '30, ori ca Ion, in anii '50) si ocupase o functie importanta in Ministerul de Interne, pana la moartea lui Stalin (1953). Ulterior, Eftimie a fost epurat din Interne de Dej, in perioada cand Dej incerca sa-si consolideze pozitia in fruntea partidului, in contextul in care Hrusciov (urmasul lui Stalin) elimina unul cate unul liderii stalinisti din tarile Europei de Est, si ii inlocuja cu favoritii sai. Eftimie Iliescu facea parte din factiunea Ministerului de Interne, considerata de Dej drept prosovietica, factiune pe care a eliminat-o si a inlocuit-o cu apropiatii sai. Faptul ca Eftimie Iliescu a fost indepartat din Interne, apoi marginalizat ca director la o fabrica de incaltaminte (in conformitate cu pregatirea sa, cea de cizmar) dar, mai ales, faptul ca fusese condamnat pentru crima, toa!te! acestea atarnau, evident, ca niste pietre de moara de biografia oficiala a lui Ion Iliescu. Motiv pentru care, in cea mai tipica maniera orwelliana, unchiul Eftimie va dispare si el din biografia lui Ion Iliescu, asemenea celor doua sarmane matusi. Lucrurile devin insa si mai interesante cand incercam sa elucidam cine a fost mama autentica a fostului presedinte al Romaniei. Daca asupra numelui real de familie al lui Ion Iliescu planeaza, cum am vazut, dubiile, daca originea familiei fostului presedinte roman pare diferita de versiunea lansata de Iliescu, in ceea ce priveste identitatea mamei lui Ion lliescu lucrurile devin si mai complicate.


6.


GHICI CATE "MAME" A AVUT ION ILIESCU?



Ancheta Ziua preciza, la acest capitol, urmatoarele:

"Nestatornic in dragoste si familie, Alexandru (tatal lui Ion Iliescu n.n.) a avut in decursul vietii sale mai multe neveste, dintre care Maria, o bulgaroaica, despre care oltenitenii spun ca ar fi fost tiganca caldarareasa fara stiinta de carte (desi realitatea o contrazice), i-a daruit, in 3 martie 1930, pe baietelul Ionel, ce avea sa ajunga presedinte al Romaniei. Domiciliul la acea data era pe strada I. H. Radulescu nr. 8, strada numita (Tiganie) in Oltenita, din pricina numarului mare de tigani care locuiau acolo In prezent, pe locul darapanaturii se afla un bloc muncitoresc, cu patru etaje. Alexandru Iliescu a mai avut inca un fiu din relatia cu Maria, pe nume Eugen, fratele mai mic al lui Ion Iliescu. Casnicia celor doi, insa, nu a fost sa devina una din acele “celule de baza ale societatii socialiste”, deoarece Alexandru era un inadaptabil. Marioara, ramanand singura dupa fuga sotului la Moscova, a divortat de acesta, iar instanta a hotarat ca! f!iecaruia dintre ei sa le fie incredintat cate un copil. Ion Iliescu a fost dat mamicii lui care, din pricina saraciei, s-a mutat la Bucuresti, las dandu-l pe Ionel in grija unei bunici, sa creasca in (Tiganie). Maria s-a recasatorit imediat cu un alt barbat, Serediuc Dumitru, care avea doua fete dintr-o casatorie anterioara."

Se pare ca lucrurile sunt insa ceva mai complicate, la acest capitol caci, iata ce citim in Lumea libera - in ceea ce o priveste pe mama fostului presedinte Ion Iliescu:

"Alerandru Iliescu, baiatul cel mai mare al lui Vasili (...) s-a casatorit in 1929 cu Maricica, o tiganca bulgaroaica, din neamul caldararilor, analfabeta care vorbea prost romaneste, si care este adevarata mama a lui Ilici.

Maricica era fata lelei Stoica, tiganca din Oltenita venita­ din Bulgaria, ce locuia pe o strada paralela cu I. H. Radulescu. Nu se stie cine a fost tatal ei.

Ilici s-a nascut la Oltenita, la 3 martie 1930, an in care Alexandru Iliescu a fugit in Rusia, unde a stat pana in 1935-1936.

Maricica, mama adevarata a lui Ilici, moare in 1932 fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu Maria Ivanus din Bucuresti, care nu este mama lui Ilici).

Alexandru Iliescu a dus in Rusia a activitate conspirativa ­impotriva Romaniei, fiind Kominternist, NKVD-ist, omul lui Stalin.

Casa lui Alexandru Iliescu din Oltenita era casa­ conspirativa - a Komintern-ului si NKVD-ului. in Rusia, Alexandru Iliescu a avut tot felul de ocupatii(..) si a avut, se pare, si copii nelegitimi. Se stie din scrisorile primite de Vasili Ivanovici de la acesta.

In 1935, Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani de inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cu intermitente. Vecinii banuiau ca era informator al politiei in inchisoare.

Tot in aceasta perioada, Alexandru Iliescu s-a incurcat cu Maria, amanta lui Ivanus, un bolsevic care era in inchisoare cu el. Cu Maria, Alexandru a facut un copil din flori, Eugen, fratele vitreg al lui Ilici, securist venit in cosciug sigilat din Orientul Mijlociu.

In 1940, Alexandru lliescu s-a casatorit cu Marita, tiganca din Maramures sora buna a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, bulibasa tiganilor, cu care a avut doi baieti, fratii vitregi ai lui Ilici (Mircea si Crisan - veri primari ai lui Cioaba). Unul a fost atasat militar al Romaniei la Moscova, iar celalalt director adjunct la IRSOP

Despre Marita Iliescu, mama de partid si de stat a lui Iliescu, Lmea libera prezinta urmatoarea fisa biografica:
MARITA ILIESCU

"Mama vitrega a lui Ilici a fost, dupa 1944, servitoare si bucatareasa la Ana Pauker. Dupa 1945, Dej a alfabetizat-o si a trimis-o la Agentia Economica de la Sofia, unde a stat multa vreme.

De la Sofia, Dej a trimis-o la Agentia Economica de la Moscova, dar, la cererea rusilor a retras-o. A iesit la pensie ca directoare la Directia Generala a Vamilor.

In 1990, Marita Iliescu s-a prezentat cu un carnet de luptator in Spania, la Asociatia luptatorilor antifascisti din Bucuresti, spre a se inscrie, dar a fost refuzata. Ilici Iliescu, la receptiile lui Ceausescu, nu se ducea cu sotia sa, Nina Bercovici, ci cu Marita, mama vitrega.

Intr-o scrisoare adresata directorului saptamanalului Expres, Cornel Nistorescu, datata 19 iulie 1993, Ion Iliescu recunostea:

“Adevarul este ca imprejurarile vietii au facut ca, la varsta de un an sa nu abandonat de propria-mi mama, care nu s-a interesat niciodata de soarta mea. Nu i-am reprosat, niciodata nimic.”

Atata doar ca la varsta de un an Iliescu n-a fost abandonat de propria-i mama, ci... de propriu-i tata. In 1931, Alexandru Iliescu, fuge in U.R.S.S., unde i-a parte, clandestin, la Congresul al V-lea al Partidului Comunist din Romania (P.C.d.R.), ramanand acolo inca patru ani. Asadar, tatal Kominternist si nu mama si-a abandonat familia. Abandonul familial al tatalui are insa pentru biografia lui Ion Iliescu un substrat politic periculos: nu dadea deloc bine - mai ales dupa '89 si Caderea Comunismului - ca sa apara in biografia primului presedinte al Romaniei democratizate din tata, fanatic Kominternist, care si-a abandonat sotia si copilul in varsta numai de trei ani pentru a fugind Unitinea Sovietica, la Congresul P.C.d.R. de la Gorikovo (langa Moscova) si care ramane in marea tara a socialismului inca vreo patru ani.

Timp in care, dupa cum rezulta din scrisorile trimise de Alexandru Iliescu lui Vasili, la Oltenita, acesta are mai multe legaturi pasagere cu cetatene sovietice, soldate se pare si cu urmasi, fratiorii sovietici ai lui Iliescu.

Asa ca Ion Iliescu isi rescrie promt acest capitol rosu din biografle si trece, cat ai clipi din ochi abandonul familial de pe umerii tatalui Kominternist, pe umerii mamei.

Pentru a ascunde astfel un capitol esential din istoria familiei sale: cel care putea trada faptul ca legatura, firul rosu, cu Moscova reprezinta o constanta a trei generatii din familia lui Ion Iliescu.

In plus, Ion Iliescu mai recunoaste ceva in scrisoarea adresata lui Cornel Nistorescu: ca mama sa naturala nu este acceasi persoana cu mama luptatoare comunista. Cea cu care Ion Iliescu defila pe la toate receptiile lui Ceausescu, tocmai datorita dosarului beton al Maritei Iliescu, de ilegalista si antifascista, dosar care dadea al naibii de bine pentru ascensiunea lui Ion pana in decembrie '89 si Caderea Comunismului.

Daca legitimitatea politica si interesele de partid o cer, Iliescu, ca si ceilalti lideri comunisti, pot sa-si rescrie si jongla, la nesfarsit, cu propria biografie: o mama naturala este preschimbata cu o mare luptatoare; un tata Kominternist, fugar in U.R.S.S., devine tata ceferist-sindicalist; iar un abandon patern devine, pe loc, un abandon matern.

Registrul starii civile si cel de botezuri dovedesc ca Alexandru Iliescu si Maricica Toma s-au casatorit oficial la 28 iulie 1929, la domiciliu lor din strada Ion Heliade Radulescu nr. 8, avandu-i ca nasi pe Ioan si Adriana Dabija. Ion Iliescu se nastea la 3 martie 1930, fiind botezat la 27 martie 1930, trei zile dupa cununia religioasa a parintilor.

In 1931, Alexandru Iliescu se refugiaza in U.R.S.S. iar urmele mamei naturale a lui Ion Iliescu se pierd. Vecinii sustin ca aceasta ar fi decedat in 1932, fiind inmormantata la Oltenita. Reintors din U.R.S.S., in 1935, Alexandru Iliescu se incurca cu Maria Ivanus, casatorita cu A. Ivanus, mecanic CFR, cu care avea un fiu, Eugen (nascut in 1932 la Oltenita), fratele vitreg al lui Ion Iliescu. Dupa decesul sotului, Maria Ivanus s-a recasatorit cu Dumitru Serediuc, la 31 martie 1949, de care a divortat insa la 22 februarie 1972. Din dosarul nr. 2838/1970, de la Judecatoria sectorului 8 Bucuresti, reiese ca Serediuc Dumitru, domiciliat in strada Jimboliei nr. 83, solicita divortul dupa ce amenintase cu sinuciderea - dand drumul la gaz - deoarece era terorizat de copii paratei (martorul Cosma Haralambie), adica de Ion Iliescu si de fratele sau vitreg, Eugen. Un alt martor, Stefanescu Alexandru, propus de reclamantul Serediuc Dumitru, a sustinut !in! instanta ca sotii se certau si se bateau iar reclamantul a fost batut si de fiul paratei. Instanta de judecata, avand ca presedinte pe Corneliu Turianu, judecator Nicolae Pana iar grefier pe Lorina Hristea, declara desfacuta casatoria si o obliga pe parata sa-si reia numele avut anterior casatoriei, acela de Ivanus.

Din cele doua versiuni, apar cateva elemente clare:

· Nascut in martie 1930, Ion Iliescu nu putea fi decat rodul casatoriei din 1929 a lui Alexandru Iliescu cu Maricica, decedata in 1932 si inmormantata la Oltenita.

· Deoarece Alexandru Iliescu s-a refugiat in U.R.S.S. In 1931 pentru a participa la Congresul al V-lea al P.C.d.R., tinut la Gorikovo, langa Moscova, intre decembrie 1931 si ianuarie 1932, dupa care acesta a ramas in U.R.S.S. inca patru ani) iar Maricica decedase, copilul Ion Iliescu a ramas sa fie crescut de bunic, Vasili Ivanovici, la Oltenita, pe str. Tiganie (I. H. Radulescu). De altfel, Iliescu a recunoscut ca traise in copilarie printre tiganii din cartier. Acum este limpede si de ce se intamplase aceasta.

· Ulterior, dupa ce Alexandru Iliescu a revenit in tara, a fost arestat si a facut inchisoare cu intermitenta, a aparut si un frate vitreg, Eugen, rodul legaturii lui Alexandru cu amanta, apoi sotia, unui tovaras din inchisoare. In aceste conditii, Alexandru a tinut sa-l aduca la Bucuresti, anumite perioade de timp, pe copilul abandonat la Oltenita.

· In 1940, apare o mama vitrega a lui Ion Iliescu - Marita Iliescu - sora mamei lui Ion Cioaba, despre care Ion Iliescu afirma in interviu ca "incepuse sa simpatizeze cu comunismul". Observam ca, de fapt, aceasta participase la brigazile Kominterniste, organizate de sovietici si expediate in Spania, pentru a-i sustine pe republicanii procomunisti impotriva lui Franco, in cursul razboiului Civil. Prin Ana Pauker si Dej, Marita Iliescu, mama cu care Iliescu se afisa la receptiile oficiale, obtine posturi importante in comertul exterior. Unde stim bine cine lucra pe atunci: insusi Ion Cioaba a recunoscut, intr-un interviu dat cu putin timp inainte de a muri, ca el si presedintele "Iliescu" erau "veri".

Intelegem acum de ce Iliescu a scos-o, orwellian, din biografie pe Maricica, tiganca caldarareasa, pentru a o introduce pe post de mama pe Marita (sora cu mama lui Cioaba) si de ce se afisa oficial cu ea: Marita, avea dosar beton, luptase in Spania si a activat apoi in comertul exterior. Spre deosebire de Maricica Stoica, Marita Iliescu dadea bine la dosarul si in biografia lui Ion Iliescu, cel putin, pana in 1989.
II
"DESPRE TATAL SAU ATAT SE CUNOASTE?"

(Adnotarea lui Nicolae Ceausescu pe referatul C.C. al P.M.R. din 1955, pentru promovarea lui Ion Iliescu in cadrul "Uniunii Internationale a Studentilor", organizatie de front a C.C. al P.C.U.S., cu sediul oficial la Praga).

1.

MAREA "AMNEZIE" A LUI ION ILIESCU:

ACTIVITATEA KOMINTERNISTA A TATALUI SAU SI

ANII DE UCENICIE AI ACESTUIA IN U.R.S.S.

(1931-1936)

Daca la cosmetizarea biografiei, Iliescu este lovit de o amnezie selectiva, care il face sa uite fie de un unchi (Eftimie) - instruit in U.R.S.S., cadru de Securitate, condamnat pentru crima - fie de matusile Aristita si Vergina, care nu dadeau bine la dosar; in schimb amnezia care il cuprinde pe fostul presedinte cand vine vorba de refugierea si anii petrecuti in U.R.S.S. de tatal sau (Alexandru Iliescu), de participarea acestuia la Congresul al V-lea al P.C.d.R., tinut la Gorikovo (langa Moscova) in decembrie 1931, de alegerea lui Alexandru Iliescu, la acest congres, in Comitetul Central al unui partid total aservit Komintern-ului (si a carui rezolutie finala stabilea drept principal obiectiv al P.C.d.R. dezinembrarea statului unitar roman) poate fi considerata piatra de temelie in rescrierea biografiei lui Ion Iliescu. Rescriere care sa ascunda opiniei publice cordonul ombilical, firul rosu secret, care a leg!at! familia lui Ion Iliescu, inca din anii '30, de Moscova, de structurile secrete sovietice si de interesele geopolitice ale U.R.S.S. in spatiul sud-est european.

Din acest punct de vedere sa-i dam insa cuvantul chiar lui Ion Iliescu, ca sa observam cum rezuma el, mai recent, fisa biografica a tatalui:

"Tatal meu, Alexandru Iliescu, era muncitor ceferist (...). A fost primul copil dintr-o familie cu cinci baieti si singurul care a urmat dupa cele patru clase elementare si cursurile Scolii de Arte si Meserii din Oltenita. A avut parte de o viata destul de tumultuoasa (...). Dupa razboi (primul razboi mondial, n.n.), pentru ca familia se lupta cu mari greutati materiale, tata s-a angajat la caile ferate ca fochist, apoi ca mecanic de locomotiva si muncitor la atelierele mecanice. A cunoscut si greutatile somajului, pentru ca a fost dat afara din slujba in anii '30. A intrat in miscarea muncitoreasca, a fost lider sindical, membru al PC.R., apoi arestat, judecat si inchis in lagarele de la Caracal si Targu Jiu. A fost eliberat in 1944, de 23 august, cu sanatatea zdruncinata. La mai putin de un an a decedat, in urma unui atac de cord."

Sa recunoastem, un synopsis perfect pentru o telenovela. Mai exact, o telenovela care ar putea fi intitulata Viata de ceferist cuprinzand toate ingredientele genului: saracie, somaj, lupta pentru dreptate, arestare, judecare, intemnitare, sanatate zdruncinata si la sfarsit, clasicul atac de cord. Un model al felului in care dezinformarea a functionat in redactarea biografiei cosmetizate a lui Ion Iliescu. Ca sa intelegem insa de ce fostul presedinte al Romaniei sufera de o amnezie totala cand vine vorba despre activitatea Kominternista a tatalui sau (Alexandru Iliescu) in cadrul P.C.d.R., trebuie sa facem o scurta paranteza istorica.

2.

PARTIDUL COMUNIST DIN ROMANIA (P.C.d. R.),

SECTIE A KOMINTERNULUI, AVEA DREPT OBIECTIV PRINCIPAL, STABILIT DE MOSCOVA,

DEZMEMBRAREA ROMANIEI



Ca sectie romana a Internationalei a III-a comuniste (Komintern) - organizatie avand sediul la Moscova, Hotel "Lux" str. Maxim Gorki nr. 10 - alaturi de celelalte sectii nationale, Partidul Comunist din Romania nu constituia, in realitate, decat o orgarnzatie sovietica, ca oricare alta. Deoarece Kominternul reprezenta, formal, un departament din cadrul Ministerului de Externe sovietic, rezulta ca P.C.d.R. - ca sectie a Komintern - nu era altceva decat o anexa a guvernului sovietic, un instrument al politicii acestuia, ca Armata Rosie, NKVD-ul etc. De aici mai rezulta insa un alt aspect important: membrii P.C.d.R, fiind cetateni Romani aflati in slujba unui guvern strain, au fost, potrivit legilor romanesti din perioada interbelica, agenti ai respectivului guvern. Mai exact: spioni sovietici. Platiti de un stat strain (U.R.S.S.), executand ordinele care veneau de la un organism strain (Komintern) si !!0 avand sediul declarat intr-o capitala straina (Moscova) membrii P.C.d.R. au indeplinit perfect, in toata perioada interbelica, calitatea penala de agenti ai unei puteri straine. In plus, aderand fara rezerve la teza stalinista a Komintem-ului - potrivit caruia Romania reunificata, de dupa primul razboi mondial, ar fi reprezentat un stat imperialist, constituit pe baza de anexari teritoriale - P.C.d.R. urmarea, implicit si explicit, Dezmembrarea Teritoriala a Romaniei. Este si ratiunea pentru care, asa cum aminteam in capitolul anterior, P.C.d.R. fusese scos inca din 1924 in afara legii, activitatea sa interzisa pe teritoriul Romaniei iar membrii sai considerati ilegali, deoarece actionau deschis pentru secesiunea statului roman, conform teoriei lui Lenin de "autonomie a popoarelor pana la separare". Asa cum este binecunoscut, in toata perioada interbelica P.C.d.R. a fost condus numai de seeretari-generali de origine straina !(c!u exceptia primulni, Gheorghe Cristescu ("Plapumarul"), dintre care unii nici macar nu stiau romaneste (Elek Koblos, Alexandru Danieluk, Vitali Holostenko, Boris Stefanov). Facem aceste precizari generale pentru cititorii mai putin informati, ca sa inteleaga cam cine au fost tovarasii de drum, din cadrul P.C.d.R., ai tatalui si unchiului lui Ion Iliescu si cam ce preocupari patriotice aveau, din ordinele Moscovei, membrii familiei sale. Pentru a intelege, astfel, mai bine mentalitatea si spiritul in care s-a format Ion Iliescu insusi.

Deoarece actionau pentru Dezmembrarea Romaniei si faceau parte dintr-un partid interzis prin lege, membrii P.C.d.R., conform practicilor Kominterniste ale clandestinitatii - se identificau, ca orice agent strain aflat intr-o misiune pe teritoriul inamic, prin pseudonime sau nume codificate. Unii membri P.C.d.R., potrivit documentelor din arhiva fostului C.C. al P.C.R., au intrebuintat chiar si cinci, sase pseudonime. Iata cateva, dintr-o foarte lunga lista:

Alexandru Nikoiski s-a mai numit si Alexandru Barbat, Fiodorov, Samson, Pietraru; Ana Pauker (Maria Grigoras, Maria Ionescu, Sofia); Gheorghe Gheorghiu Dej (Ivanov, Fieraru); Marcel Pauker (Litcov, Luximin, Morozi, Pamir, Mann Stepanovici Simionovici, Cramp); Aurel Rotemberg (Stefan Voicu). Documentele din arhiva fostului C.C. al P.C.R. dovedesc dealtfel ca, periodic, Kominternistii Romani isi schimbau, la ordin, pseudonimul. Aitfel spus: identitati multiple, dubla gandire, schizofrenie politica.

La 8 august 1924, a fost elaborat un plan secret al Komintern-ului - asa-numitul "plan Kolarov", dupa numele bulgarului Kominternist care l-a conceput - un plan insurectional, care urmarea tocmai Dezmembrarea Romaniei in cinci zone (Moldova, Dobrogea, Muntenia, Banat si Ardeal), mentionandu-se explicit asa nurnitele troici comuniste de conducere ale insurectiei antiromanesti, directiile de actiune insurectionala, bazele logistice ale agresiunii, persoanele de sprijin, inclusiv interventia militara a Armatei Rosii in Romania. Este interesant ca, in zona de sud, una dintre bazele de insurectie era desemnata chiar localitatea Oltenita, (unde locuinta familiei lui Ion Iliescu era "casa conspirativa" a P.C.d.R.), cu misiunea distrugerii podului de la Cernavoda si a decuplarii astfel a Dobrogei de Bucuresti.

In activitatea sa antiromaneasca, Kominternul se baza si pe o asa numita Federatie Comunista Balcanica (F.C.B.), care regrupa partidele comuniste din Grecia, Turcia, Bulgaria, Iugoslavia, Romania, U.R.S.S. - de fapt, o organizatie regionala a Komintern-ulul - careia P.C.d.R. i se subordona dar care, la nivel de conducere, era dominata de comunistii bulgari. Obiectivul F.C.B. il constituia crearea asa zisei Republici Sovietice Federative Balcanice, care sa regrupeze sub tutela comunista a Moscovei toate statele din spatiul balcanic. Pana in 1924, in fruntea F.C.B. a "tronat" Vasili Kolarov, succedat in 1928 de un alt bulgar, Gheorghi Dimitrov, viitorul conducator al Komintern-ului de la mijlocul anilor '30. Pana in 1928, P.C.d.R. a fost reprezentat in F.C.B. de Boris Stefanov, Gelbert Moscovici si Aron Lazar. Dezmembrarea statelor din Balcani - inclusiv a Romaniei - corespundea, de fapt, obiectivelor geopolitice revizioniste ale Komintern-ului, !!0 de instituire a unei republici sovietice care sa includa intreg spatiul balcanic, si de comunizare a zonei. Astfel, printre hotararile Conferintei a VI-a a Federatiei Comuniste Balcanice din 1923 se numara si Problema nationala a Romaniei, care relua practic toate tezele Komintern-ului privind regiunile asa-zis anexate de Romania, dupa primul razboi mondial (Basarabia, Transilvania, Dobrogea, Bucovina), document semnat si de reprezentantii P.C.d.R. (Gheorghe Cristescu, Ana si Marcel Pauker, Sandor Koros, Al. Dobrogeanu-Gherea, Heinrich Sternberg etc.). In septembrie 1924, la Tatar-Bunar (in sudul Basarabiei) avea loc o rebeliune antiromaneasca, organizata de Komintern, cu ajutorul unor organizatii paramilitare comuniste, rebeliune care urmarea sa devina prologul insurectiei preconizate de "Planul Kolarov".

Insurectia a fost insa inabusita de Armata Romana. Exacerbarea din 1924 a asa-zisei probieme nationale a Romaniei, de catre Komintern si de bratul sau din Europa de sud-est, Federatia Comunista Balcanica, venea pe fundalul esecului rascoalei comuniste din Bulgaria si a instaurariri la Sofia a unui regim de mana forte, condus de generalul Tankov. Fapt care ii determinase pe liderii Komintern-ului si FCB sa abandoneze, momentan, Bulgaria ca obiectiv insurectional si sa puna ochii pe Romania. In acest context avusese loc si insurectia antiromaneasca de la Tatar-Bunar (septembrie 1924) - organizata in realitate de NKVD-ul sovietic prin sectia sa balcanica de spionaj si terorism, Zacordat, impreuna cu organizatiile similare ale F.C.B., DRO si VDRO (asupra carora vom reveni) - si se constituise, la 12 octombrie 1924, acel hibrid de stat stalinist, asa-zisa Republica Autonoma Socialista Moldoveneasca, cu capitala la! B!alti, ulterior la Tiraspol. Intr-un raport strict confidential, expediat de M.V. Frunze (comandantul Armatei Rosii si creierul militar al insurectiei de la Tatar-Bunar) lui Stalin, se specifica faptul ca noua republica sovietica "ar crea pretexte evidente in pretentiie alipirii la Republica Moldoveneasca a Basarabiei. Din acest punct de vedere devine imperioasa necesitatea de a crea anume o republica socialista, si nu o regiune autonoma, in componenta U.R.S.S. Unirea teritoriilor de pe ambele parti ale Nistrului ar servi drept bresa strategica a U.R.S.S. fata de Balcani (prin Dobrogea) si fata de Europa Centrala (prin Bucovina si Galitia), pe care U.R.S.S. le-ar putea folosi apoi drept cap de pod in scopuri militare si politice." La 24 noiembrie 1924, Stalin specifica urmatoarele in "Rezolutia catre Comisariatul Afacerilor Externe si Armata Rosie":

"Daca Basarabia va fi propagandistic pregatita pentru unirea cu Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca Autonoma si daca se va depune efortul necesar ocuparea acestei provincii de catre Armata Rosie poate fi realizata cu rapiditate."

Acestea erau, asadar, cauzele marete ale Partidului Comunist din Romania si ale membrilor sai, printre care se numarau Alexandru si Eftimie Iliescu. Si aceasta constituie, totodata, zestrea istorica a unei cauze careia i se va dedica si adolescentul Ion Iliescu, imediat dupa ocuparea Romaniei de catre Armata Rosie (1944), cand isi incepea ascensiunea politica: servirea intereselor geopolitice ale Kremlinului in regiune, sovietizarea Romaniei, in care scop Ion Iliescu va fi si propulsat, treptat, pana la varf, ca un veritabil candidat manciurian.

3

FAMILIA LUI ION ILIESCU SI FILIERA DE SPIONAJ

NKVD - ZACORDAT - DRO DIN ROMANIA



Apartenenta P.C.d.R. la structurile Komintern-ului si ale F.C.B. au impus, dupa 1924, cand comunistii Romani intrau in ilegalitate, o preponderenta a actiunilor cu caracter de spionaj, terorism si a tentativelor insurectionale ale acestora. Agentii Komintern-ului infiltrati in Romania apartineau celor dona organizatii sovietice binecunoscute, NKVD si GRU (spionajul militar sovietic). Cu specificarea ca, din 1929, activitatile externe ale NKVD au fost supervizate de GRU, in urma ordinului lui Stalin din 1928 de a transforma conflictele sociale (grevele) in insurectii populare, care sa aduca la putere, in statele vecine U.R.S.S., regimuri comuniste. Cum insa insurectiile populare, regizate de Komintern si NKVD, necesitau strategii de tip militar, rolul GRU si al ofiterilor sovietici de informatii militare devenea imperios necesar, mai ales in faza metamorfozarii conflictului social in conflict armat (insurectional). Romania interbe!li!ca a cunoscut doua asemenea tentative, regizate de NKVD si GRU, de manipulare a unui conflict social intr-o insurectie: prima data, la Lupeni, in 1929; a doua oara la Grivita, in 1933. Sectia pentru spionaj, terorism si insurectii a NKVD-ului si GRU-ului din Balcani, intitulata Zacordat, era dublata in Romania de alte doua organizatii de spionaj, subordonate F.C.B.-ului si Komintern-ului. Prima dintre acestea, DRO Organizatia Revolutionara Dobrogeana, conform denumini in limba bulgara) aparuse imediat dupa razboiul din 1877-78, fiind o organizatie nationalist-terorista bulgara, care milita pentru o Bulgarie Mare, ce urma sa includa si Dobrogea romaneasca. Membrii sai - celebrii comitagii - actionau mai ales in Cadrilater dar, deoarece in Bulgaria comitagii erau vanati fara mila de politie, membrii DRO se refugiasera in sudul Romaniei, un stat tolerant, si anume in zona Dunarii. Din 1919, DRO se subordonase insa Komintern-ului !Si! F.C.B., care o finantau si o sprijineau logistic. Obiectivul DRO - dupa 1919 - se modificase si el substantial: devenita organizatie comunista, obedienta fata de U.R.S.S., DRO nu mai milita pentru o Bulgarie Mare, ci pentru autodeterminarea, pana la separare, a Dobrogei de Romania si transformarea acesteia intr-o republica autonoma independenta (am vazut modelul anterior), care ar fi trebuit fie sa faca parte din preconizata Republica Federativa Balcanica, fie sa se alipeasca la U.R.S.S., ca a 16-a republica sovietica. De aceea, in 1925, se constituie si o Organizatie Revolutionara Dobrogeana din Interior (V.D.R.O.), rivala primei organizatii, care va milita, in continuare, pentru alipirea Dobrogei romanesti la Bulgaria Mare. In ianuarie 1930, DRO denunta VDRO pentru ca "trimite banditi inarmati in Dobrogea, cu arme procurate din depozitele de munitii din Bulgaria. Acesti banditi, cu toti agenti ai sigurantei bulgare, comit cele mai vulgare omoruri s!i !furturi asupra populatiei pasnice dobrogene". Sa precizam ca DRO - a carei activitate a incetat in 1940, exact dupa ce Bulgaria a capatat Cadrilaterul cu ajutorul U.R.S.S. si a Germaniei naziste aliate - a furnizat numerosi membri Partidului Comunist din Romania. Unul dintre acestia, Boris Stefanov va deveni in 1935 secretarul general al P.C.d.R. si va initia ceea ce istoricii miscarii comuniste din Romania definesc drept bulgarizarea conduceni P.C.d.R. Intre 1935-1939, in perioada marilor epurari staliniste, Boris Stefanov a intocmit lista trotkistilor din P.C.d.R., in care a trecut toate conducerile P.C.d.R.-ului (care includeau, intre altii, multi evrei si maghiari), incepand din mai 1929, executati toti, apoi, de NKVD. Interesant este ca, printre cele cateva persoane care au scapat ca prin minune epurarilor a fost si Alexandru Iliescu, un apropiat al lui Boris Stefanov, legat de mafia bulgara prin mama sa si prima sotie, ambele originare din Bulg!ar!ia (conform anchetei publicate de Lumea libera). Printre bulgarii, membrii ai organizatiei subversive DRO, care au intrat in P.C.d.R., mai mentionam pe: Dimitar Ganev (membru al Biroului Politic, devenit ulterior prsedinte al Bulgariei comuniste); Voicu Daciov (si el membru al C.C. al P.C.R.); Ghiorgni Crosnev (secretar cu propaganda) si Petar Borilov (romanizat Petre Borila). Ultimul, fost membru al DRO si membru al Brigazilor Internationale din Spania, a facut cariera ani de zile in cadrul C.C. al P.C.R., devenind socrul lui Valentin Ceausescu, dar dezagreat se pare, din motivele de mai sus, de Nicolae Ceausescu .

Atat Vasili cat si Alexandru Iliescu aveau legaturi puternice printre comitagii bulgari din DRO, care militau - cum am mentionat - pentru secesiunea Dobrogei, sub lozinca Traiasca Republica Populara Dobrogeana (Arhiva C.C. P.C.R. fond 31, mapa 20 din 1940). De altfel, trebuie precizat ca DRO nu era compusa exclusiv din bulgari. Din cadrul organizatei faceau parte si unii Kominternisti Romani, care militau si ei pentru Dezmembrarea Romaniei, deci care sustineau secesiunea Dobrogei! Prin casa conspirativa a lui Vasile Ivanovici si bacania lui Alexandru Iliescu de la Oltenita, de pe strada I. H. Radulescu, se pare ca nu apareau doar figuri binecunoscute politiei romane, ca Al. Dobrogeanu-Gherea, ci si membrii DRO, ca Boris Stefanov si altii (asupra caruia vom reveni).





4.



CONGRESUL AL V-LEA P.C.d.R. DE LA GORIKOVO (1931): ALEXANDRU ILIESCU DEVINE MEMBRU AL COMITETULUI CENTRAL, RAMANANAD PATRU ANI IN U.R.S.S.



In acest context antiromanesc de subminare continua a Romaniei si de actiuni planificate, de dezmembrare a statului romanesc reintregit in urma Tratatului de la Versailles, desfasurate de Komintern, F.C.B. si organizatiile lor de spionaj si terorism KVD, GRU, "DRO", Zacordat), prin intermediul Partidului Comunist din Romania - trebuie analizat si aportul familiei lui Ion Iliescu, in primul rand al tatalui sau, Kominternistul Alexandru Iliescu, la indeplinirea obiectivelor Komintern-ului si Moscovei in Romania din anii '30 -'40. Se va intelege astfel, mult mai bine, de ce fostul presedinte al unei Romaniei postcomuniste, Ion Iliescu, a avut tot interesul sa-si rescrie - prin omisiune - biografia si sa ascunda romanilor intre multe altele, si faptul ca tatal sau s-a refugiat in U.R.S.S. In 1931, unde a luat parte (sub pseudonim) la lucrarile Congresului al V-lea al P.C.d.R., desfsurate la Gorikovo (langa! M!oscova), si la care a fost ales membru in secretariatul C.C. al P.C. d.R., ramanand apoi patru ani in U.R.S.S.. Altfel spus, inainte ca Ion Iliescu sa devina secretar cu propaganda si membru in Comitetul Politic Executiv al P.C.R., Alexandru Iliescu - tatal sau - devenise in 1931, in U.R.S.S., membru al Secretariatului C.C. al P.C.d.R., sectia romana a Komintern-ului. Si, inainte ca Ion Iliescu sa aiba "marea bucurie de studia in U.R.S.S.", timp de cinci ani (1950-1955), Alexandru Iliescu avusese marea bucurie de a trai in U.R.S.S., ca membru al conducerii P.C.d.R., vreme de patru ani, intre 1931 si 1935. Un drum inceput, cum am mentionat, de bunicul Vasili Ivanovici, bolsevic urmarit de Okhrana tarista, refugiat din acest motiv in Romania prin 1895, conform documentatiei publicate de Lumea libera. Adevarul istoric al biografiei lui Ion Iliescu difera de telenovela pe care fostul presedinte al Romanie!i !o recita atunci cand vine vorba de relatiile stravechi ale familiei sale cu Moscova. In telenovela, Alexandru Iliescu este fochist, mecanic de locomotiva, lider sindical, membru P C.R., persecutat de autoritati (arestat, judecat si condamnat), pentru a fi eliberat la 23 august 1944, cu sanatatea zdruncinata, decedat apoi in urma unui atac de cord. Nici o vorba insa despre Gorikovo si cei patru ani petrecuti in U.R.S.S.! Care este adevdrul istoric in ceea ce ii priveste pe tatal lui Ion Iliescu, ce rol ajucat acesta in Romania, ne spun unele documente.

Congresul al V-lea al P.C.d.R. a fost pregatit de un secretariat provizoriu, care era format din urmatorii: Elena Filipescu-Fffipovici, Eugen Iacobovici, Paul Goldstein, Timotei Marin, Solomon Tinkelman-Timov, Constantin Parvulescu, Moscu Kolin (Gh. Stoica), Alexandr Danieluk-Stefanski (Gorn). La lucrarile congresului, desfasurate in U.R.S.S., la Gorikovo (langa Moscova), intre 3-24 decembrie 1931, au fost convocati sa participe 38 de membrii ai P.C.d.R., toti sub pseudonim.

Iata si numele conspirative ale delegatilor la Congresul al V-lea al P.C.d.R., de la Gorikovo:



1. Alexandrescu - Grosnev Gheorghi

2. Artur - Topa Mihai

3. Ardeleanu - Goldberger Nicolae

4. Aurel - Aladar Imre

5. Balog - Fodor Stefan

6. Braun - Halitki Emil

7. Busuioc - Lazar Aron (Alexandru Buican)

8. Corneliu - Grun I. Nicolae

9. Costache - Dubinski, Moise Abraham

10. Cristea - Encsel Mauriciu

11. Covaci - Schultzberger Olga

12. Florea - neidentificat

13. Furnica - Botnar Profiri Stefanovici

14. Ghita - Breiner Bela

15. Georgescu - Chelerman Dumitni

16. Gorn - Stefanski-Danieluk, Alexandr

17. Iepure - neidentificat

18. Ignat - Iliescu Alexandru

19. Ionel - Popescu Gheorghe-Otelaru

20. Marinescu - neidentificat

21. Mihai - Pehlivanov Gheorghi (Petre Gheorghe)

22. Mihalcea - Patrascanu Lucretiu

23. Morozov - neidentificat

24. Niculescu - Vexler Carol-Talmazan

25. Paraschiv - Ducu Stefan

26. Pavel - Goldstein Dori

27. Radu - Borila Petre

28. Socolov - Finchel Iosif

29. Smaranda - Filipescu-Filipovici Elena (Maria Ciobanu)

30. Stejar - Avramescu David

31. Tatarascu - Marin Timotei

32. Toma - S. Tinkelman-Timov

33. Teodorescu - neidentificat

34. Maghiar - Fazecas Andras

35. Vifor - Iacobovici Eugen

36. Vasilescu - Grofu Dumitru

37. Verzeanu - Bucur Nicolae

38. Zamfirescu Zoe - Ecaterina Arbore-Ralli



Arhiva C.C. al P.C.R., fond l, Dosar 33/1931, prezinta cateva date statistice interesante privind compozitia nationala, sociala si profesionala (gradul de scolarizare) al participantilor la Congresul al V-lea de la Gorikovo, astfel:




COMPOZITIA NATIONALA: Romani 10 (dintre care unul evreu); unguri 8 (4 evrei); bulgari 2; ucrainieni 3; evrei 1.

NIVELUL DE STUDII: cu o scoala superioara (facultate) 2; cu liceu 2; cu patru clase 20; (restul participantilor nu si-au declarat studiile).

COMPOZITIA SOCIALA: muncitori 18(75%); inteleetuali 2; revolutionari de profesie 2; tarani 1; fara profesie, restul. Menlionam­ca Alexandru Iliescu "Ignat" s-a inscris drept muncitor, desi atunci cand a fugit in U.R.S.S. el avea o bacanie; asadar; un mic burghez, conform canoanelor staliniste ale muncii de cadre.

SPECIALITATEA CELOR 18 MUNCITORI AUTODECLARATI: metalurgisti 10; ceferisti 2; constructori 1; tabacari 3; tamplari 1; tipografi 1; muncitori la cartonaj 1. Printre cei 18 muncitori autodeclarati, nici unul nu lucra, in acel moment, in vreo intreprindere. Ultimii doi ceferisti fusesera concediati in urma arestarilor de la 1 august1931.

Din partea Komintern-ului, lucrarile au fost conduse de Bela Kuhn (Schlosser), fostul secretar al lui Lenin, conducatorul revolutiei bolsevice din Ungaria (1919), inabusita de Armata Romana si care, evident, nutrea din acest motiv nu chiar cele mai bune sentimente fata de Romania si de Romani. Tot din partea Komintern-ului, la lucrarile Congresului al V-lea P.C.d.R. au mai participat Gheorghi Dimitrov, D. Z. Manuilski si Matias Rakoezi (viitorul dictator stalinist al Ungariei, pana la criza din 1956).

Conform unui raport SSI (Serviciul Special de Informatii), Alexandru Iliescu Ignat - ca si ceilalti delegati la Congresul al V-lea - au plecat din Romania mai intai in directia Berlin (Romania nu avea relatii oficiale cu U.R.S.S.), unde ii s-au retinut pasapoartele romanesti si li s-au inmanat alte documente de identitate, cu care au intrat in U.R.S.S..

In cadrul Komintern-ului exista un departament special - Departamentul pentru Relatii Internationale - care asigura deplasarea agentiIor sai, ca si transferurile de informatii si valuta. Departamentul includea, intre altele, si o asa-numita sectie tehnica, specializata in procurarea de pasapoarte false. Pina in 1933, cand Hitler a venit la putere in Germania, serviciul extern al Departamentului pentru Relatii Internationale, din cadrul Komintern, avea sediul la Berlin. Acest serviciu extern procura fondurile necesare pentru deplasarea emisarilor secreti ai Komintern ori pentru delegatiile partidelor comuniste care participau la congresele de la Moscova. Acesta a fost si cazul Kominternistilor din Romania printre care Alexandru Iliescu (Ignat) care, in 1931, s-au deplasat clandestin la Congresul al V-lea al P.C.d.R., de la Gorikovo (langa Moscova), via Berlin.

La Berlin, Alexandru Iliescu Ignat si ceilalti Kominternisti romani au primit o mica bucata de stofa, pe care si-au cusut-o in interiorul pantalonilor, in care se afla ascunsa urmatoarea atestare pentru autoritatile vamale sovietice: Legitimatie. Tovarasul este reprezentantul P.C.d.R. la Congres. Are aprobare pentru o suma de pana la 20 de dolari.

Legitimatiile ascunse in bucata de stofa semnata de secretarul Departnentului pentru Relatii Internationale al Komintern, erau opera unui anume Fritzmann. Delegatia Kominternisiilor Romani, printre care si Alexandru Iliescu Ignat, a ramas pentru cateva zile la Berlin, inainte de a se deplasa catre granita sovietica. Tuturor membrilor li s-au inmanat pasapoarte false, care sa le ateste calitatea de oameni de afaceri. Acest gen de pasapoarte erau.procurate de la un functionar elvetian din Bale, Max Habijanic, care percepea pentru activitate un ciubuc de o suta de franci elvetieni lunar.

In 1932, Kominternul a transferat sediul sectiei externe de la Berlin, la Paris, care a devenit astfel placa turnanta a activitatilor sale operative din strainatate. Sefa sectiei externe de la Paris a fost, intre 1932-1937, elvetiana Lidia Dubi iar sectia a fost codificata, in mesajele Komintern, drept Punctul 20.

Mai trebuie precizat si un alt detaliu telmic. Sectia de la Berlin a Komintern era incadrata cu agenti GPU (din 1934, NKVD), care au insotit delegatia Kominternistilor Romani - deghizati in oameni de afaceri, pana la granita sovietica.

Pe teritoriul U.R.S.S., Alexandra Iliescu Ignat si ceilalti oameni de afaceri romani au avut dreptul la maximum 20 de dolari, bani de buzunar.

Intreg Congresul al V-lea a fost dominat de chestiunea nationala, mai exact de acuzatiile aduse de Komintern conducerii P.C.d.R. de a nu exploata momentul de criza economica (marea criza din 1929-1933, care lovise si Romania), pentru a trece la actiuni insurectionale, conform "Planului Kolarov", in scopul Dezmembrarii Romaniei, stat considerat de Komintern format prin anexiuni teritoriale, de tip imperialist. Cateva citate din luarile de cuvant sunt cat se poate de semnificativ asupra opticii Komintern-ului asupra chestiunii nationale si asupra minoritatilor din Rominia.

Gheorghi Dimitrov: "Dupa razboi [primul razboi mondial n.n.] in decursul unui sir de ani, nu am vazut ca proletariatul natiunii dominante din Romania sa fie mobilizat impotriva ocupatiei unor regiuni straine, impotriva asupririi popoarelor din Dobrogea, Basarabia, Bucovina, Transilvania." (Arhiva C.C. al P.C.R., fond 1, mapa 333 din 1931, fllele 844-845).

Bela Kuhn: "Noi nu trebuie sa punem problema autonomiei, noi ne vom calauzi dupa lozinca noastra de baza “a autodeterminarii." (Loc. cit. fila 862)

Rezolutia adoptata la incheierea Congresului al V-lea, redactata de Bela Kuhn - la care a aderat Alexandru Iliescu, ales cu acest prilej membru in noul secretariat C.C. al P.C.d.R. - specifica in problema chestiunii nationale urmatoarele:

"Romania contemporana nu reprezinta prin sine o unire a tuturor Romanilor, ci un stat tipic cu multe natiuni, creat pe baza sistemului pradalnic de la Versailles, pe baza ocuparii unor teritoni straine si pe baza inrobirii unor popoare straine. Burghezia si mosierimea din Romania, infaptuind propriile lor planuri imperialiste si indeplinind, totodata, insarcinarea puterilor imperialiste din Europa de a crea la Nistru un avanpost contra U.R.S.S., au cucerit Basarabia, Transilvania, Bucovina si Banatul si supun unei asupriri nationale nemaipomenite si unei exploatdri semicoloniale pe cei 8 milioane de moldoveni, unguri, rusi, ucraineni, bulgari, nemti, turci si altii." (Biblioteca Academiei Romine, Arhiva Istorica, Cota Ab XIII-3).

Conform insa recensamantului din 1930, Romania prezenta urmatoarea structura minoritara, raportata la un numar total de 18.057.074 locuitori: 7,9% maghiari; 4,1% germani; 2,3% rusi; 2% bulgari; 3,2% ruteni si ucraineni; 4% evrei; 0,9% turci; 0,3% cehi si slovaci; 0,3% sarbi, croati, sloveni; 1,5% tigani; 1,6% alte minoritati.

La Congresul al IV-lea al P.C.d.R. - desfsurat la Cingujevo, langa Harkov; intre 28 iunie si 7 iulie 1928 - se afirmase ca in Romania existau 6 milioane de minoritari. Cum observam, in numai 3 ani, la Congresul al V-lea al P.C.d.R., minoritarii sporisera cu 2 milioane, ajungand la cifra de 8 milioane, conform lui Gheorghi Dimitrov.

5.
"MAFIA BULGARA" DIN P.C.d.R., CONDUSA DE BORIS STEFANOV, A ALCATUIT

LISTA DE EPURARI A COMUNISTILOR ROMANI DIN U.R.S.S.



La Congresul al V-lea al RC.d.R., Alexandru Iliescu "Ignat" a devenit membru al Comitetului Central, organism care inlocuia astfel vechiul secretariat. In Biroul Politic, alaturi de Alexandr Danieluk-Stefanski "Gorn" (un polonez), au mai intrat Eugen lacobovici "Vifor", Elena Filipescu-Filipovici "Smaranda", Emil Halitki "Braun", Vanda Nicolski (Seiva Averbuch) si altii. In decembrie 1934 - dupa asasinarea lui Kirov, ordonata in realitate de Stalin - incep marile epurari, care se vor intinde intre anii 1935-1938 si care vor lovi, intre altii, si pe membrii conducerilor partidelor comuniste, aflate in U.R.S.S.. Nu si pe Alexandru Iliescu, deoarece, in decembrie 1934, Boris Stefanov - sustinut de Gheorghi Dimitrov, un favorit al lui Stalin, - este numit secretar general al P.C.d.R.. Element fanatic, bulgar de origine, Boris Stefanov se va inconjura de o veritabila mafie bulgareasca cu ajutorul careia, cum am aratat, va trece pe listele de! e!purari toate conducerile P.C.d.R., de dupa mai 1921. Alexandr Danieluk- Stefanski "Gorn", de pilda, va fi in primul lot de executie. In anii urmatori vor fi executati in U.R.S.S., pe baza listelor intocmite de Boris Stefanov si de gasca sa, urmatorii:



Elena Filipescu-Filipovici

Al. Dobrogeanu Gherea

Dumitru Grofli

Jaques Konitz

Marcel Pauker

Eugen Rozvan

Timotei Marin

linre Aladar

Dori Goldstein

Manea Erlich

Moise Dubinski

Alter Zalic

I. Dic-Dicescu

Elek Koblos

Leon Lichtblau

Gelbert Moscovici si multi altii.



Ceva mai norocosi, altii vor fi deportati ani de zile

6.
PACTUL MORUZOV - FORIS: DE CE A FOST LICHIDAT ALEXANDRU ILIESCU?

In schimb, Alexandru Iliescu "Ignat" - ramas in U.R.S.S., dupa incheierea Congresului, timp de alti patru ani - scapa miraculos de epurari. Vechile legaturi de familie cu Boris Stefanov il propulsase in P.C.d.R., in timp ce comunistii Romani de origine maghiara si evreiasea, cum am vazut, ajung fie in fata plutonului de executie, fie in Siberia pentru multi ani. Mai mult, ca o dovada a increderii depline a Moscovei si a lui Boris Stefanov, Alexandru Iliescu "Ignat" este trimis in Romania, in 1935, cu misiunea expresa de a pune in aplicare planurile Komintern-ului in chestiunea nationala: dezmembrarea Romaniei prin insurectie, conform schemei lui Kolarov. Este insa arestat si condamnat pentru trei ani dar, potrivit vecinilor, Alexandru Iliescu isi facea inchisoarea cu intermitente. In realitate, Alexandru Iliescu se pare ca devenise unul dintre informatorii recrutati de SSI din interiorul P.C.d.R., in urma pactului incheiat! i!n 1937 de Mihail Moruzov, seful SSI, cu un grup de comunisti dirijati de Stefan Foris, a caror misiune era de a-i spiona pe ceilalti detinuti politici. Pactul va fi reinnoit de urmasul lui Moruizov la conducerea SSI, Eugen Cristescu, in 1942, cand misiunea oamenilor lui Foris - infiltrati prin inchisori si lagare - consta mai ales in supravegherea detinutilor legionari, condamnati in urma rebeliunii din 1941 dar si a unor grupuri de comunisti, ca de pilda cel al lui Gheorghiu-Dej, in lagarul de la Targu Jiu. Dupa august 1944, Dej se pare ca a descoperit tradarea lui Stefan Foris si a lui Alexandru Iliescu. Este momentul, de aitfel, al declansarii conflictului dintre factiunea comunistilor ramasi in tara condusa de Dej ("doftanistii") si cei sositi din U.R.S.S., odata cu Armata Rosie. Dupa cei patru ani petrecuti in U.R.S.S. (1931-1935), Alexandru Iliescu se bucura nu numai de increderea sovieticilor care ocupasera Romania, ci si de aceea a comunistilor v!en!iti din U.R.S.S. impreuna cu ocupantul. In primul rand, de increderea Anei Pauker. Fapt care il transforma insa intr-un indezirabil in ochii lui Dej, preocupat sa-si intareasca pozitia in Partid prin oamenii sai (Gh. Apostol, Chivu Stoica, Nicolae Ceausescu, Emil Bodnaras etc). Au circulat mai multe legende in legatura cu moartea lui Alexandru Iliescu. Unele puse in circulatie recent, ca accea lansata de Ioan Talpes (un apropiat al lui Ion Iliescu dupa '90, fost sef al Serviciului de Informatii Externe pana in 1997), potrivit careia "Ignat" ar fi fost ucis pentru ca, vezi Doamne, se impotrivise in 1945 sovicticilor si promovarii comunistilor formati, ca si el, in U.R.S.S. (!) Un lucru este cert: Alexandru Iliescu a fost lichidat prin impuscare, in 1945, de catre persoane ramase neidentificate, ceea ce indica o rafuiala politica, avand in vedere intreg trecutul istoric al lui "Ignat", inclusiv cel de delator al propriilor tovarasi de dru!m !din grupul lui Stefan Foris, comunistul care a incheiat pacte de colaborare atat cu Moruzov, cat si cu Cristescu, sefi SSI.

Cum vedem, telenovela "Viata unui ceferist" - pe care ne-o serveste Ion Iliescu, atunci cand vine vorba de trecutul Kominternist al propriului tata - difera serios de adevarul istoric. Pentru biografia post-decembrista a lui Ion Iliescu nu dadea insa bine - ba, ca sa citam din clasici, suna ca dracu'- faptul ca primul presedinte emanat, dupa o revolutie zisa anticomunista, descindea, de fapt, dintr-un Kominternist. Refugiat timp de patru ani in U.R.S.S. - in anii' 30, in plin stalinism - care intrase la Gorikovo in C.C. al P.C.d.R., partid a carui misiune istorica, fixata de Moscova, era Dezmembrarea Romaniei. Misiune la care pusesera umarul - pe langa P.C.d.R. - si cateva structuri de spionaj si terorism sovietice ori aflate sub mantie sovietica: NKVD, GRU, DRO, Zacordat, toate foarte active in Romania in anii '20-'30. Asa incat, Ion Iliescu si-a cosmetizat putin biografia. Cum ar zice Caragiale ! p!-aici, p-acolo, prin partile esentiaie. Dar, sa fim optimisti. Ca si in cazul recentei afaceri a firului rosu, n-ar fi exclus ca Ion Iliescu sa exciame din nou: Acum mi-am amintit!

Probabil ca la toate acestea facea aluzie Ceausescu in 1955, in calitatea sa de secretar cu problemele de cadre al P.M.R., atunci cand adnota pe fisa lui Ion Iliescu: "Despre tatal sau atat se cunoaste?" Evident, se stiau mult mai multe. Dar in 1955 Ion Iliescu fusese selectionat de Kremlin pentru o misiune mult mai importanta: el urma sa activeze in cadrul Uniunii Internationale a Studentilor (UIS), cunoscuta organizatie de front a propagandei sovietice, cu sediul formal la Praga, dar in realitate condusa de la Moscova, de catre Sectia Internationala a C.C. al PCUS si de catre Directoratul (PGU) al KGB, specializat in operatiuni externe.


III
ADOLESCENTA STALINISTA: ILIESCU SI "SANTIERISMUL" DE TIP GULAG



1.

AUGUST '44: ADOLESCENTUL ILIESCU PUNE UMARUL LA SOVIETIZAREA ROMANIEI



Recomandarea 10 975 din 22 iulie 1955 (vezi Anexa 8) a C.C. al P.M.R., prin care Ion Iliescu era propulsat in structura unei organizatii de front a UR.S.S. - asa cum era Uniunea Internationla a Studentior, cu sediul formal la Praga - dezvaluie cateva amanunte extrem de interesante despre biografia fostului presedinte, ascunse cu grija pana in prezent. Astfel, raportul mentioneaza:

Dupa 23 august 1944 [Ion Iliescu n.n.] s-a inscris in U.T C. Uniunea Tineretului Comunist) si a activat in cadrul organizatiei U.T.C. a elevilor: A participat la diferite actiuni ale partidului. Dupa autodizolvarea U.T. C. -ului, a continuat sa activeze in organizatia tineretului progresist si a U.T.M.. A fost ales in biroul organizatiei de elevi pe langa comitetul capitalei al U.T.M..

Cu alte cuvinte, atunci cand Romanii incercau sa se opuna ocupatiei sovietice - multi dintre ei cu arma in mana, in munti (barbati, femei, tineri sau batrani) - adolescentul Ion Iliescu se inscria, inca din august 1944, in U.T.C., organism comunist. Sa observam ca Iliescu avea doar 14 ani si ca el participa, deja, la diferite actiuni ale partidulul comunist, nespecificate insa in referat. In conditiile ocupatiei sovietice a Romaniei, a participa la diferite actiuni ale unui partid controlat si dirijat, de sus si pana jos, de sovietici, nu era decat o forma de ate pune in slujba inamicului, a ocupantului strain. Altfel spus, o forma de colaborationism. Dar cu un tata si un unchi formati in U.R.S.S., adolescentul Ion Iliescu prezenta in ochii sovieticilor toate garantiile pentru a fi promovat si utilizat, in actiunea generala de acaparare a puterii de catre Partidul Comunist si de sovietizare a Romaniei.

Filiera era una tipic sovietica: prin pepiniera U.T.M., organizatie de tineret structurata dupa modelul similar sovietic: Komsomol. Sfera de actiune initiala a adolescentului-activist Ion Iliescu: elevii, liceenli. Racolarea acestora se pare ca a dat rezultate, fiindca Iliescu este mentionat in referat ca fiind membru al Comitetului pe capitala al U.T.M.. Nu era insa decat primul pas al ascensiunii adolescentului Iliescu, regizata formal de Romani, in umbra acesteia aflandu-se, in realitate, ocupantul sovietic, cu politica sa de cadre. Comunisti Romani nu erau decat simpli executanti, timorati si obedienti, ai ordinelor date de consilierii sovietici, instalati in Romania odata cu Armata Rosie. Ca lucrurile stateau asa, anume cs adolescentul Iliescu devenise un fel de ienicer sovietic, in care se puneau sperante, o dovedeste un alt detaliu din raport.


2.



ALBANIA, "MON AMOUR": BRIGADA KOMSOMOLISTA "VASILE ROMTA"



"In vacanta de vara a anului 1947 (Ion Iliescu n.n.) a plecat voluntar in brigada de munca "Vasile Roaita", in Albania, unde a lucrat pe Santierul National al Cailor ferate."

Respectand riguros grafia documentului, nu-ti poti reprima cateva intrebari, absolut firesti. Ce cauta, oare, adolescentul Ion Iliescu tocmai in Albania? Si inca in vacanta de vara cand, de regula, adolescentii prefera sa faca excursii, sport sau orice altceva, decat sa mearga sa construiasca o cale ferata! Si unde? Tocmai in Albania, ca si cum - daca adolescentul Ion Iliescu tinea mortis, n-ar fi gasit de lucru si in Romania. Ce-l mana oare pe adolescentul Ion Iliescu, de numai saptesprezece ani, in Albania, inregimentat in 'brigada de munca Vasile Roaita? Nu mai staruim asupra umorului involuntar al numelui cu care fusese botezata, pompos, brigada. Se stie ca, dupa vreo doua decenii de comunism, s-a descoperit, intamplator, ca ceferistul Vasile Roaita nu trasese sirena la Grivita in timpul grevei din 1933, ca sa-i alerteze pe ceferistii din cartier, ci ca sa alerteze politia, al carei informator zelos s-a descoperit ca fusese bravul ceferist!. !Prin urmare, adolescentul Ion Iliescu - in vacanta de vara 1947- nu merge si el intr-o excursie, nu se duce si el la pescuit, nu se plimba si el cu o fata, nu da si el cu piciorul intr-o minge - nu, adolescentul Ion Iliescu pleaca intr-o brigada de munca, taman in Albania, sa construiasca o cale ferata! Un comportament, la prima vedere, cel putin straniu. Care sa fie misterul etapei albaneze din viata lui Ion Iliescu? Mai intai, trebuie precizat Ca fenomenul asa-ziselor brigazi de munca si cel al santierelor tineretului era unul inventat de propaganda sovietica si practicat intens, ca factor de indoctrinare si spalare a creierelor, inca din anii '20. In realitate, brigazile de munca, santierismul si stahanovismul (celebrele spargeri de norma), constituiau un mijloc prin care cadrele de perspectiva ale partidului comunist erau antrenate sa conduca, sa mobilizeze, sa influenteze propagandistic, intr-un cuvant, sa manipule!ze! o masa de indivizi, intr-o anume situatie data. Sovieticii au constituit brigada de munca "Vasile Roaita" in Romania, tot asa cum au constituit brigazi similare si in alte tari ocupate, pe cale de sovietizare. Calea ferata Tirana-Duress facea parte din ajutorul sovietic, fratesc, acordat Albaniei, iar brigazile Komsomoliste venite in Albania constituiau retortele de laborator in care se forjau viitorii sefi comunisti. Ion Iliescu si alti cativa fusesera expediati in Albania, in primul rand, pentru a fi antrenati in munca de cadre, instruiti acolo de sovietici cum sa comande si sa manipuleze o comunitate de indivizi. Este cunoscut faptul ca NKVD-ul si GRU-ul si-au recrutat cei mai importanti spioni (cartite) in cursul Razboiului civil din Spania din anii '30, exact din randurile asa-ziselor brigazi internationale, care au actionat, dirijate de Komintern, NKVD si GRU, impotriva lui Franco. Fenomenul a conti!nu!at dupa 1945, numai ca acum acestea erau botezate brigazi de munca. PMR a urmat si el, riguros, expenenta sovietica, infiintand dupa 1947 santiere de tip Salva-Viseu, Agnita-Botorca, ori Bumbesti-Livezeni. Ca Ion Iliescu a trecut testul albanez in ochii sovieticilor, o probeaza urmatorul pasaj din raport.

3.

SLAVA MARELUI STALIN:
ELEVUL ION ILIESCU DEVINE MEMBRU C.C. AL U.T.M. LA 19 ANI

"La conferinta raionala a U.A.E.R. (Uniunea Asociatiilor Elevilor din Romania n. n.) din 1948 [Ion Iliescu, n. n.] a fost ales membru C.C. al U.A.E.R. unde a muncit pana la Congresul de unificare al organizatiilor de tineret din martie 1949, cand a fost ales membru in C.C. al U.T.M.."

Uniunea Asociatiilor Elevilor din Romania (U.A.E.R.) era o alta organizatie de inspiratie comunista, una dintre numeroasele care proliferau in Romania acelui moment, prin care sovieticii si P.C.R. incercau sa regrupeze sub controlul lor, pe bresle, varste si studii, o cat mal mare parte a populatiei, in scop de manipurare politica. Cum mai existau si alte organizatii de tineret - de pilda, Uniunea Nationala a Studentilor din Romania (UNSR) - in martie 1949 avea loc Congresul Organizatiei Unice Revolutionare a Tineretului Muncitor, care va alege conducerea komsomolului romanesc, anume Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor: Lucrarile congresului au avut loc la Ateneu, intre 21 si 28 martie 1949, in prezenta dr. Petru Groza, Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Emil Bodnaras, si alte marimi comuniste, dar - mai ales - a ambasadorului sovietic S.I. Kavtaradze, un soi de vice-rege al U.R.S.S. la Bucuresfi.

In seara primei zile a congresului, toti cei 700 de participanti, Romani si straini., au luat parte la spectacolul Alexandr Mastrosov de la Opera.

Teohari Georgescu, secretar C.C. al P.M.R., tine o cuvantare in care afirma: "In constituirea Uniunii Tineretului Muncitor noi ne-am calauzit dupa glorioasa experienta a Komsomolului, creat si educat de marele partid al lui Lenin si Stalin."

Care erau sarcinile U.T.M., stabilite in lumina hotararilorunei plenare a P.M.R. din decembrie 1948? o spune tovarasul Teohari Georgescu, viitorul deviationist al grupului Ana Pauker­ - Vasile Luca din 1952.

"Este vorba de a lichida definitiv capitalismul, de a sfarama complet vechea societate bazata pe exploatarea si asuprirea omului de catre om si a zidi din temelii o societate noua fara exploatare, societatea socialista."

Ceea ce va predica si activistul adolescent Ion Iliescu, printre elevi si studenti, cum vom vedea. Sa remarcam limbajul de lemn, element-cheie al propagandei comuniste. Mentalitatea si frazeologia stalinista apar cu pregnanta mai ales in pasajul cuvantarii lui Teohari Georgescu cand se preciza ceva mai clar ce anume astepta conducerea P.M.R. de la activistii U.T.M.. Asadar, si de la Ion Iliescu.

"Ca marxisti, stim ca drumul spre socialism este plin de obstacole (..) ca ne pandeste dusmanul viclean si inversunat, care unelteste din umbra, nutrind speranta zadarnica de a restaura regimul burghezo-mosieresc.".

Iata o fraza cheie pentru toata existenta lui Ion Iliescu. Dusmanul viclean si inversunat, care unelteste din umbra, nutrind speranta de a restaura regimul burghezo-mosieresc, o imagine stereotip care il va obseda pe Iliescu pana in decembrie '89 (cand el cerea colaboratorilor sa “se impiedice aceasta alunecare periculoasa spre dreapta”, care era Revolutia Romana sau in 28 ianuarie ori 13-15 iunie '90, cand Ion Iliescu le multumea minerilor. Caci PNTCD, PNL ori Corneliu Coposu, in mentalitatea lui Ion Iliescu din '89-'90, nu incercau altceva decat sa restaureze ceva periculos, asupra caruia atrasese atentia tovarasul Teohari Georgescu, inca din martie 1949: restaurarea regimului burghezo-mosieresc. Iata si de ce, dupa '89, Ion Iliescu va avertiza mereu asupra pericolului revenirii mosierilor (categorie sociala ­disparuta, in realitate, inca din 1921, dupa ampla reforma­agrara de sub Regele Ferdinand!)!. !Si, probabil, naluca burghezo-mosiereasca ii mai bantuie si astazi mintile, atunci cand Iliescu vorbeste de pericolul pe care il reprezinta lupii tineri ai capitalismului romanesc ori restitutio in integrum. Nu-l invatase Teohari Georgescu, inca din martie '49, ca "dusmanul de clasa se pune in slujba imperialismului si se deda la crime, acte de provocare, de sabotaj si de spionaj?" Ce altceva putea fi, cincizeci de ani mai tarziu, integrarea euro-atlantica, decat o punere in slujba imperialismului, a dusmanului de clasa, venit la putere dupa alegerile din 1996? Dar, pentru ca asa ceva sa nu se intample, inca din martie '49 Ion Iliescu stia ca nu trebuie abandonat, sub nici un motiv firul rosu cu Moscova. Nici in gandire, nici in practica.



4.



CA MEMBRU C.C. AL U.T.M., ION ILIESCU LUPTA INCA DIN 1949 CONTRA "HIDOSULUI IMPERIALISM AMERICAN" SI A "PACTULUI ATLANTICULUI DE NORD"



Din invataturile lui Teohari Georgescu catre utemisti, adolescentului Ion Iliescu i se fixeaza bine in minte urmatorul avertisment:

"Astazi, hidosul imperialism american, care a luat locul hitlerismului, trece la o politica tot mai agresiva si incheie blocuri razboinice, ca Pactul Atlanticului de Nord, care ameninta pacea, independenta si suveranitatea natiunilor impotriva inrobirii popoarelor se ridica marele si invincibilul Stat Sovietic, condus de Partidul Bolsevic si de tovarasul Stalin, tarile democratiei populare, masele populare cele mai largi..."

Imaginea hidosului imperialism american, a balaurului care era Pactul Atlanticului de Nord, impotriva caruia se ridica, iata, Stalin-Fat Frumos si Statul Sovietic - precum baba facatoare de minuni din basme Sfanta Vineri - aceasta imagine va continua sa existe, rezidual, in mentalul lui Ion Iliescu pana in anii '90. Cand firul rosu cu Moscova coexista, bine-mersi, cu parteneriatul pentru NATO, tradand astfel, pe plan psihologic, un anumit tip de schizofrenie mentala si duplicitate politica.

Indoctrinat inca din adolescenta de propaganda stalinista sa lupte contra hidosului imperialism american sau contra blocului razboinic - cum era definit Pactul Atlanflcului de Nord - Ion Iliescu nu-si va schimba, in mod fundamental, ideile din tinerete. Ci doar - dupa prabusirea comunismului si a marii Uniuni Sovietice - isi va modifica, precum un cameleon, comportamentul si limbajul politic, in scopul adaptarii la noua situatie. Tot asa cum isi va cosmetiza propria biografie. Toate acestea pentru legitimizarea sa politica, in noul context intern si international. Acest tip de gandire schizoida, de comportament duplicitar - pe de o parte, formal, parteneriatul NATO cu americanii, iar pe de alta, in secret, firul rosu cu Moscova - constituie, de fapt, matricea definitorie a omului politic care este Ion Iliescu, si care nu se va putea schimba niciodata. Fiindca matricea aceasta i-a fost inoculata lui Ion Iliescu pr!in! spalarea creierului de catre propaganda stalinista, la varsta cea mai propice: varsta adolescentei. Atunci cand se formeaza personalitatea si se structureaza mental valorile, pentru o viata de om.

Indicatiile tovarasului Teohari Georgescu din '49 erau foarte clare:

"Impletiti in activitatea voastra educativa din randurile tineretului dezvoltarea sentimentului patriotic si atasamentul pentru Tara Sovietelor cu dezvoltarea luptei impotriva imperialismului, dusman al popoarelor si al tineretului dusman al pacii si al socialismului."

Ce anume trebuia sa urmareasca activistul-adolescent Ion Iliescu si ceilalti, in munca de propaganda, de modelare a tineretului, de sovietizare a generatiei tinere din Romania?

Tovarasul Teohari Georgescu afirma raspicat:

"Faceti din fiecare tanar (...) un luptator activ sub steagul internationalismului proletar, pentru pace si socialism, un militant credincios al Federatiei Mondiale a Tineretului Democrat si aprindeti-i in inima o ura nestinsa impotriva dusmanului imperialist precum si hotararea de a lupta pentru Republica Populara Romana pana la ultima picatura de sange."

Ion Iliescu si conducerea U.T.M. trebuiau sa se calauzeasca, in acest sens, dupa sfaturile celui definit de tovarasul Teohari Georgescu drept bunul prieten si sfatuitor al tineretului roman:

Mihail Ivanovici Kalinin (decenii la rand, colaboratorul de paie din umbra lui Stalin), care spusese:

"Calitatile specifice tineretului nu trebuie inabusite dimpotriva, ele trebuie incurajate, pentru ca pe terenul lor fertil sa se dezvolte un OM [subl.n.], desavarsit."

Ion Iliescu nu va uita de sfatul Ini Kalinin si - cum vom vedea intr-un alt capitol - in calitate de prim secretar al U.T.C. (U.T.M.) si ministru pentru Problemele Tineretului, pe la mijlocul anilor '60, va patrona prograrnul statiilor pilot, condus de sociologul Vasile Caramelea, care urmarea exact obiectivul fixat de Kalinin - faurirea OMULUI NOU. In care scop se va cerceta antropometric, intre altele, si circumferinta pumnului de miner, in comparatie cu circumferinta pumnului unui muncitor forestier, stabilindu-se astfel ca pumnul minerilor avea un diametru mai mare decat al padurarilor. Lucru ce va avea apoi unele consecinte in iunie '90, in Piata Universitatii.

Dar sa vedem ce era acea misterioasa Federatie Mondiala a Tineretului Democrat, evocata cu atata evlavie de tovarasul Teohari Georgescu, ca pe un fel de Mecca a tineretului comunist. Potrivit cercetatorului belgian Joel Kotek, de la Centrul de studii pentru relatiile internationale si strategice al Universitatii Libere din Bruxelles, asa-zisa Federatie Mondiala a Tineretului Democrat nu reprezenta altceva decat o organizatie de front a Moscovei, dirjati si finantata din umbra de Sectia Internationala a C.C. al PCUS, si de serviciile secrete sovietice. Organizatiile de front treceau drept multe insututii internationale, care se pretindeau "reprezentative pentru toate curentele societatii civile democratice, avand, aparent, idei non-comuniste, dar fiind, in acelasi timp, controlate strict de comunisti, ele servind in fapt atingerii obiectivelor politicii externe a Uniunii Sovietice". Inca din anii '2!0,! Stalin observase ca asemenea organizatii - formal, non-comuniste - ar fi putut servi mult mai eficace si mai subtil intereselor U.R.S.S., decat organizatiitle care se autoproclamau, pe fata, comuniste. Asadar inca din anii '20, sovieticii creasera zeci de organizatii internationale, asa-zis non-comuniste, ale caror obiective formale urmareau sa atraga simpatia si elogiile celor care, de fapt, nu agreau comunismul. Obiective, ca de pilda pacea, lupta anti-imperialista, dezarmarea, progresul stiintific, economic si cultural al umanitatii etc., puteau atrage - dar si servi - ca filiere de racolare, spionaj si manipulare politica ale Moscovei. Caracteristic acestor organizatii de front era masiva lor infiltrare cu comunisti nedeclarati, care afisau cu totul alte afinitati politice, dar care erau, fara exceptie, agenti ai Moscovei. Altfel spus, comunisti sub acoperire. Joel Kotek ii defineste, inspirat, drept submarine teleghidate! d!e Moscova. Stephen Koch, in "La fin de l'inocence" (Grasset, 1995), carte tradusa si in romaneste (sfarsitul inocentei), face un remarcabil studiu asupra acestui gen de manipulare sovietica. Federafia Mondiala a Tineretului Democrat constimia o asemenea organizatie de front, manipulata de Kremlin si infiltratat de submarine (agenti acoperiti) ai Moscovei.

Oficial creata la Londra, in noiembrie 1945, Federafia Mondiala a Trneretului Democrat se declara apolitica. Lista diferitelor delegatii ar fi putut acredita teza reprezentativitatii: doar 3,2% comunisti, fata de 4% catolici. In realitate, prin comunistii nedeclarati, Moscova controla peste treisprezece delegatii nationale occidentale - intre care cele ale Italiei, Marii Britanii si Statelor Unite. Presedintele FMJD (abrevierea titulaturii in franceza) nu era altceva decat fostul Kominternist Eduard Goldstuker, care reprezenta Cehoslovacia. Doi dintre cei trei generali ai FMJD erau de asemenea submarine ale Moscovei. Acelasi scenariu se va repeta si la crearea Uniunii Internationale a Studentilor (UIS), organizatie fondata la Praga in 1946 si in care - cum vom vedea - va fi infiltrat Ion Iliescu zece ani mai tarziu (1956), ca submarin al Uniunii Sovietice, dupa studiile sale in U.R.S.S..

In ultima zi a Congresului, Ion Iliescu a fost ales membru al Comitetului Central al U.T.M., alaturi de alte patruzeci si cinci de persoane, care vor adresa o telegrama - cui altcineva? - generalissimul I. V. Stalin, si care se incheia apoteotic, in spiritul epocii:

TRAIASCA MARELE PRIETEN AL TINERETULUI MUNCITOR DIN INTREAGA LUME, GENIUL OMENIRII MUNCITOARE - TOVARASUL STALIN!

5.

LA BACALAUREAT SI ADMITEREA LA POLITEIINICA, ION ILIESCU - MEMBRU C.C. AL

U.T.M. - DEVENISE "SEFUL POLITIC" AL PROFESORILOR SAl

va urma.....

De la: radu_toma_2006, la data 2008-12-05 19:16:22nu ai dreptate dracusor, basescu este un hot ordinar de cea mai joasa speta !

De la: alinushy, la data 2008-12-05 18:15:35ia zii bocusor si atotputernicul ati pus si voi botu la cascaval?

Nu !

Tu ?

Acum nu e momentul !

Nu stiu ca sa va spun dar eu m-am plictisit de acest subiect...
Am spus ce am avut de spus, n-am chef sa ma mai injur cu nimeni, nu-mi aduce nici o satisfactie...
Salut !

Acum nu e momentul !

De la: parcasviu, la data 2008-12-05 20:57:20

De la: radu_toma_2006, la data 2008-12-05 19:16:22nu ai dreptate dracusor, basescu este un hot ordinar de cea mai joasa speta !

De la: lasciva1, la data 2008-10-07 20:11:35 bravos gooaddict 2003 ,le spui adevarul!
sleatha basescu,stolojan,berceanu,casuneanu,etc.o sleatha de HOTI DACA AJUNGE TARA PE MINA LOR ,ASTIA PUN IMPOZITE SI PE VINTURI

>>>>>> SERIOS???????? VAZUSI CE CASA ARE tov. nastase??? al ...cu ouale??? >>DACA VINE PREMIER LA PUTERE >>>STOLOJAN>>>>ATUNCI SA VA VAD >>>SLEAHTA DE HOTI CARE MANIPULATI OAMENIII

AMI.

De la: gabigabi, la data 2008-12-05 19:33:37mai erai cam mic pe atunci ,dar ziarul "Romania Libera " de atunci a scris si iar a scris despre Iliescu si lovitura de stat ; despre el si furtul revolutiei; despre el si legaturile cu KGB ; pe emblema ziarului statea scris " Dreptate ochii plinsi vor sa te vada "....Petre Mihai bacanu il invita zi de zi pe Iliescu "la ora de virf si maxima audienta " sa vina la tv si sa dea explicatii poporului roman in legatura cu toate cite se scriau ;nu numai la el in ziar ci in mult mai multe ! sti ceva despre asta ? ti-au spus parintii tai ca primul loc devastat de mineri a fost redactia ziarului mai sus pomenit ?....asadar,s-a scris destul baietas si despre el , dar tupeistul cind il scuipi zice ca ploua ! ....

AMI.

De la: radu_toma_2006, la data 2008-12-05 19:16:22nu ai dreptate dracusor, basescu este un hot ordinar de cea mai joasa speta !

CE A FURAT???? ...mai...draga??????!!!!!

AMI.

De la: alinushy, la data 2008-12-01 19:13:25PENTRU DRACUSOR ( EMIL BOC - TRAVESTIT ) :
La doua luni dupa ce a devenit presedinte, Traian Basescu a incercat sa-si subordoneze autoritatea care ancheteaza spalarea banilor.

Cert e ca ancheta in cazul tranzactiei terenului din Baneasa, in care erau implicati presedintele si amicul sau, Costel Casuneanu, a fost oprita, iar dosarul a fost dosit sub pretextul secretului de stat.

In decembrie 2004, cand a preluat functia de presedinte al Romaniei, Traian Basescu avea, pe langa alte angarale (vezi "Megadosarul Flota"), si un dosar intocmit de Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB). Este vorba despre dosarul cu numarul S/IV/1014, din 18.10.2004 (vezi facsimil) privind tranzactia dubioasa cu un teren din nordul Capitalei. Iata cum sintetizeaza ONPCSB aceasta tranzactie dubioasa in raportul amintit: "Traian Basescu si Casuneanu Costel ("un foarte bun prieten", dupa chiar spusele presedintelui a " n.r.) au cumparat terenuri invecinate in aceeasi zi, prin acelasi mandatar. Traian Basescu a cumparat un teren in Aleea Privighetorilor si i l-a vandut Gabrielei Blaj (cumnata lui Casuneanu a " n.r.) la un pret de patru ori mai mare.

Astfel, s-a putut justifica suma de 280.000 USD, care a constituit pretul vilei de pe ªoseaua Bucuresti a " Ploiesti nr. 137 B, proprietate ce a fost donata fiicei: in acest mod, proprietatea nu a mai fost mentionata in declaratia de avere". Scurt, dar cuprinzator. Pentru astfel de fapte, potrivit legii, Traian Basescu si toti cei implicati riscau ani grei de puscarie.


BÃSESCU PUNE OCHII PE ONPCSB. Dosarul familiei Basescu cu privire la aceasta jonglerie imobiliara se afla deci "in lucru" la ONPCSB, in luna noiembrie 2004. In februarie 2005, la doar doua luni dupa ce a devenit presedinte, Traian Basescu participa la o sedinta de bilant a ONPCSB, insotit de consilierul sau de suflet, Theodor Stolojan. Cu acest prilej, presedintele Oficiului, Iulian Dragomir, anunta cu mandrie ca "in cel de-al doilea semestru al anului trecut (adica exact in perioada in care avea in lucru si dosarul familiei Basescu a " n.r.) a fost dispusa masura suspendarii in cazul a 18 operatiuni, in suma de 10.019.070 de euro, 1.516.943 de dolari americani si 17.565.000.000 de lei, tranzactii asupra carora existau suspiciuni de spalare de bani". Ca urmare, dosarele au fost aruncate la gunoi. Cu alte cuvinte, Iulian Dragomir il informa pe presedinte nu despre cati mafioti au fost dati pe mana Parchetului, pentru spalare de bani, ci despre cati au fost scosi de sub urmarire.

Evident, multumit, Basescu le-a transmis angajatilor ONPCSB ca vor avea sustinerea institutiei prezidentiale pentru ca "oficiul sa se integreze in sistemul destul de complicat al institutiilor care lupta impotriva coruptiei, alaturi de serviciile de informatii, de Parchetul General, Parchetul National Anticoruptie si Politie". Adica exact alaturi de institutiile pe care presedintele Basescu si ministrul Monica Macovei le luasera deja, intr-un fel sau altul, sub control.



ªEFUL OFICIULUI PUNE BOTUL. In aceeasi sedinta, presedintele ONPCSB, Iulian Dragomir, "pune botul" imediat la propunerea presedintelui si chiar pluseaza, opinand ca pentru eficientizarea activitatii Oficiului nu sunt suficiente doar majorarea personalului si alocarea de fonduri suplimentare de la buget, ci si transformarea institutiei in autoritate nationala, in domeniul prevenirii si combaterii spalarii banilor. In acest scop, spunea Dragomir, Oficiul nu ar mai trebui sa se subordoneze Guvernului, ci Consiliului Suprem de Aparare a Þarii a " institutie aflata sub autoritatea sefului statului. Iata cum a motivat Dragomir scoaterea oficiului de sub influenta Guvernului (Tariceanu a " n.r.) si trecerea lui sub coordonarea CSAT (Basescu a " n.r.): "In primul rand, masura este necesara pentru obtinerea unei reale operationalizari a datelor si informatiilor furnizate de serviciile de informatii si valorificarea acestora in vederea sesizarii imediate a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, dupa caz, a PNA. In al doilea rand, este necesara scoaterea Oficiului de sub influenta politica, Guvernul fiind un rezultat generat de un proces electoral" (!?!). Deci, in opinia sefului ONPCSB, nu presedintele si Parlamentul sunt rezultatul alegerilor, ci Executivul, adica Guvernul (!?!). Cert este ca, dupa ce Basescu a "prezidat" sedinta de bilant a ONPCSB, dosarul acestuia s-a volatilizat, iar initiativa trecerii Oficiului in subordinea CSAT a ramas "in lucru".



AFACERILE PREªEDINTELUI a " "SECRET DE STAT". Invocand Legea nr. 544/2001 privind accesul la informatiile de interes public am solicitat ONPCSB informatii cu privire la "Dosarul familiei Basescu", mai exact ce solutie a fost data, unde a fost trimisa speta, daca dosarul a fost clasat, care au fost motivele etc. Raspunsul primit de la Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor este unul aiuritor: "Avand in vedere diferitele nivele de clasificare sub care se efectueaza activitatea de analiza in Oficiu, in conformitate cu prevederile Legii nr. 182/2002 privind protectia informtiilor clasificate, nu putem sa dam curs solicitarii dumneavoastra prin invocarea prevederilor Legii nr. 544/2001". Asadar, nu numai despre Traian Basescu, ci despre oricare "oligarh" luat in vizor pentru spalare de bani, ONPCSB, iata, nu poate furniza nici un fel de informatie, acestea fiind asimilate "secretelor de stat"". Care or fi oare criteriile pentru care o investigatie cu privire la tranzactiile dubioase ale unui om de afaceri sunt "clasificabile"? Sau cum pot pune astfel de informatii statul roman in pericol?


Tunul lui Basescu a " 10 miliarde in trei luni


Jurnalul National a prezentat in detaliu jongleriile lui Basescu, Casuneanu et comp. cu terenul in cauza. Pe scurt, la 9 august 2000, Traian Basescu cumpara un teren intravilan de 3.700 metri patrati, situat in Aleea Privighetorilor, pe care platea a " cel putin "pe hartie" a " un miliard si jumatate de lei. O adevarata pleasca pentru aproape 4.000 de metri patrati in Baneasa, intr-o zona rezidentiala. Primarul General al Capitalei de atunci a reusit practic sa sparga piata, achizitionand cu 13 dolari metrul patrat de teren, care la agentiile imobiliare era cotat undeva intre 90 si 200 de dolari. Vanzatorul era un anume Peticila Nicolae, care mostenise terenul.

Dar parcela lui Basescu era doar jumatate din terenul vandut de Peticila. Cealalta jumatate a fost cumparata, "coincidenta", in aceeasi zi, de Costel Casuneanu, zis si "regele asfaltului", omul de afaceri din Oituz care "a tras" miliarde de lei din afacerile incheiate cu Ministerul Transporturilor, condus multa vreme de Traian Basescu. Numai ca "pretenul" Casuneanu platea aproape cinci miliarde de lei pe parcela sa, in timp ce, asa cum am vazut, Basescu daduse pe aceeasi suprafata doar 1,4 miliarde de lei. La 14 octombrie 2002, Basescu vindea terenul cu pricina unei anume Gabriela Blaj, coincidenta tot din Oituz. Dupa cum a recunoscut Casuneanu intr-o emisiune televizata, Gabriela Blaj este chiar cumnata sa. Basescu incasa 12 miliarde de lei, adica echivalentul a 361.540 USD. Apoi, la 21 octombrie acelasi an, cu banii jos cumpara o vila in Baneasa, cu 280.000 de dolari, pe care trei saptamani mai tarziu a donat-o fiicei sale Ioana. Afacerea intra in vizorul ONPCSB. Apoi, in februarie anul urmator, in calitate de primar, si-a alocat singur, din fondul statului, casoiul "social" din Mihaileanu, pentru ca omul era la stramtoare, nu avea unde locui (!?!). Sa mai amintim de limuzina Mercedes Benz S500, pe care Basescu a "cumparat-o" in aceeasi perioada de la acelasi Casuneanu cu fabuloasa suma de 13.000 de dolari? Evident, suma tot "pe hartie"a"
IA ZI MAI BOCUSUR TOT NU NE-AI SPUS CUM RAMANE CU TACTU ?!?
CUM E CU LUPTA AIA IMPOTRIVA CORUPTIEI?!?

De la: artafengshui, la data 2008-12-06 14:23:49

De la: radu_toma_2006, la data 2008-12-05 19:16:22nu ai dreptate dracusor, basescu este un hot ordinar de cea mai joasa speta !

CE A FURAT???? ...mai...draga??????!!!!!

De la: bilbe, la data 2008-12-06 14:24:40

De la: alinushy, la data 2008-12-01 19:13:25PENTRU DRACUSOR ( EMIL BOC - TRAVESTIT ) :
La doua luni dupa ce a devenit presedinte, Traian Basescu a incercat sa-si subordoneze autoritatea care ancheteaza spalarea banilor.

Cert e ca ancheta in cazul tranzactiei terenului din Baneasa, in care erau implicati presedintele si amicul sau, Costel Casuneanu, a fost oprita, iar dosarul a fost dosit sub pretextul secretului de stat.

In decembrie 2004, cand a preluat functia de presedinte al Romaniei, Traian Basescu avea, pe langa alte angarale (vezi "Megadosarul Flota"), si un dosar intocmit de Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB). Este vorba despre dosarul cu numarul S/IV/1014, din 18.10.2004 (vezi facsimil) privind tranzactia dubioasa cu un teren din nordul Capitalei. Iata cum sintetizeaza ONPCSB aceasta tranzactie dubioasa in raportul amintit: "Traian Basescu si Casuneanu Costel ("un foarte bun prieten", dupa chiar spusele presedintelui a " n.r.) au cumparat terenuri invecinate in aceeasi zi, prin acelasi mandatar. Traian Basescu a cumparat un teren in Aleea Privighetorilor si i l-a vandut Gabrielei Blaj (cumnata lui Casuneanu a " n.r.) la un pret de patru ori mai mare.

Astfel, s-a putut justifica suma de 280.000 USD, care a constituit pretul vilei de pe ªoseaua Bucuresti a " Ploiesti nr. 137 B, proprietate ce a fost donata fiicei: in acest mod, proprietatea nu a mai fost mentionata in declaratia de avere". Scurt, dar cuprinzator. Pentru astfel de fapte, potrivit legii, Traian Basescu si toti cei implicati riscau ani grei de puscarie.


BÃSESCU PUNE OCHII PE ONPCSB. Dosarul familiei Basescu cu privire la aceasta jonglerie imobiliara se afla deci "in lucru" la ONPCSB, in luna noiembrie 2004. In februarie 2005, la doar doua luni dupa ce a devenit presedinte, Traian Basescu participa la o sedinta de bilant a ONPCSB, insotit de consilierul sau de suflet, Theodor Stolojan. Cu acest prilej, presedintele Oficiului, Iulian Dragomir, anunta cu mandrie ca "in cel de-al doilea semestru al anului trecut (adica exact in perioada in care avea in lucru si dosarul familiei Basescu a " n.r.) a fost dispusa masura suspendarii in cazul a 18 operatiuni, in suma de 10.019.070 de euro, 1.516.943 de dolari americani si 17.565.000.000 de lei, tranzactii asupra carora existau suspiciuni de spalare de bani". Ca urmare, dosarele au fost aruncate la gunoi. Cu alte cuvinte, Iulian Dragomir il informa pe presedinte nu despre cati mafioti au fost dati pe mana Parchetului, pentru spalare de bani, ci despre cati au fost scosi de sub urmarire.

Evident, multumit, Basescu le-a transmis angajatilor ONPCSB ca vor avea sustinerea institutiei prezidentiale pentru ca "oficiul sa se integreze in sistemul destul de complicat al institutiilor care lupta impotriva coruptiei, alaturi de serviciile de informatii, de Parchetul General, Parchetul National Anticoruptie si Politie". Adica exact alaturi de institutiile pe care presedintele Basescu si ministrul Monica Macovei le luasera deja, intr-un fel sau altul, sub control.



ªEFUL OFICIULUI PUNE BOTUL. In aceeasi sedinta, presedintele ONPCSB, Iulian Dragomir, "pune botul" imediat la propunerea presedintelui si chiar pluseaza, opinand ca pentru eficientizarea activitatii Oficiului nu sunt suficiente doar majorarea personalului si alocarea de fonduri suplimentare de la buget, ci si transformarea institutiei in autoritate nationala, in domeniul prevenirii si combaterii spalarii banilor. In acest scop, spunea Dragomir, Oficiul nu ar mai trebui sa se subordoneze Guvernului, ci Consiliului Suprem de Aparare a Þarii a " institutie aflata sub autoritatea sefului statului. Iata cum a motivat Dragomir scoaterea oficiului de sub influenta Guvernului (Tariceanu a " n.r.) si trecerea lui sub coordonarea CSAT (Basescu a " n.r.): "In primul rand, masura este necesara pentru obtinerea unei reale operationalizari a datelor si informatiilor furnizate de serviciile de informatii si valorificarea acestora in vederea sesizarii imediate a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, dupa caz, a PNA. In al doilea rand, este necesara scoaterea Oficiului de sub influenta politica, Guvernul fiind un rezultat generat de un proces electoral" (!?!). Deci, in opinia sefului ONPCSB, nu presedintele si Parlamentul sunt rezultatul alegerilor, ci Executivul, adica Guvernul (!?!). Cert este ca, dupa ce Basescu a "prezidat" sedinta de bilant a ONPCSB, dosarul acestuia s-a volatilizat, iar initiativa trecerii Oficiului in subordinea CSAT a ramas "in lucru".



AFACERILE PREªEDINTELUI a " "SECRET DE STAT". Invocand Legea nr. 544/2001 privind accesul la informatiile de interes public am solicitat ONPCSB informatii cu privire la "Dosarul familiei Basescu", mai exact ce solutie a fost data, unde a fost trimisa speta, daca dosarul a fost clasat, care au fost motivele etc. Raspunsul primit de la Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor este unul aiuritor: "Avand in vedere diferitele nivele de clasificare sub care se efectueaza activitatea de analiza in Oficiu, in conformitate cu prevederile Legii nr. 182/2002 privind protectia informtiilor clasificate, nu putem sa dam curs solicitarii dumneavoastra prin invocarea prevederilor Legii nr. 544/2001". Asadar, nu numai despre Traian Basescu, ci despre oricare "oligarh" luat in vizor pentru spalare de bani, ONPCSB, iata, nu poate furniza nici un fel de informatie, acestea fiind asimilate "secretelor de stat"". Care or fi oare criteriile pentru care o investigatie cu privire la tranzactiile dubioase ale unui om de afaceri sunt "clasificabile"? Sau cum pot pune astfel de informatii statul roman in pericol?


Tunul lui Basescu a " 10 miliarde in trei luni


Jurnalul National a prezentat in detaliu jongleriile lui Basescu, Casuneanu et comp. cu terenul in cauza. Pe scurt, la 9 august 2000, Traian Basescu cumpara un teren intravilan de 3.700 metri patrati, situat in Aleea Privighetorilor, pe care platea a " cel putin "pe hartie" a " un miliard si jumatate de lei. O adevarata pleasca pentru aproape 4.000 de metri patrati in Baneasa, intr-o zona rezidentiala. Primarul General al Capitalei de atunci a reusit practic sa sparga piata, achizitionand cu 13 dolari metrul patrat de teren, care la agentiile imobiliare era cotat undeva intre 90 si 200 de dolari. Vanzatorul era un anume Peticila Nicolae, care mostenise terenul.

Dar parcela lui Basescu era doar jumatate din terenul vandut de Peticila. Cealalta jumatate a fost cumparata, "coincidenta", in aceeasi zi, de Costel Casuneanu, zis si "regele asfaltului", omul de afaceri din Oituz care "a tras" miliarde de lei din afacerile incheiate cu Ministerul Transporturilor, condus multa vreme de Traian Basescu. Numai ca "pretenul" Casuneanu platea aproape cinci miliarde de lei pe parcela sa, in timp ce, asa cum am vazut, Basescu daduse pe aceeasi suprafata doar 1,4 miliarde de lei. La 14 octombrie 2002, Basescu vindea terenul cu pricina unei anume Gabriela Blaj, coincidenta tot din Oituz. Dupa cum a recunoscut Casuneanu intr-o emisiune televizata, Gabriela Blaj este chiar cumnata sa. Basescu incasa 12 miliarde de lei, adica echivalentul a 361.540 USD. Apoi, la 21 octombrie acelasi an, cu banii jos cumpara o vila in Baneasa, cu 280.000 de dolari, pe care trei saptamani mai tarziu a donat-o fiicei sale Ioana. Afacerea intra in vizorul ONPCSB. Apoi, in februarie anul urmator, in calitate de primar, si-a alocat singur, din fondul statului, casoiul "social" din Mihaileanu, pentru ca omul era la stramtoare, nu avea unde locui (!?!). Sa mai amintim de limuzina Mercedes Benz S500, pe care Basescu a "cumparat-o" in aceeasi perioada de la acelasi Casuneanu cu fabuloasa suma de 13.000 de dolari? Evident, suma tot "pe hartie"a"
IA ZI MAI BOCUSUR TOT NU NE-AI SPUS CUM RAMANE CU TACTU ?!?
CUM E CU LUPTA AIA IMPOTRIVA CORUPTIEI?!?

De la: alinushy, la data 2008-12-05 18:14:45Fostul primar general al Capitalei, Traian Basescu, a atribuit 3,3 hectare de teren, in septembrie 2003, interpusilor afaceristului Costica Constanda, prin doua scandaloase dispozitii de primar emise in baza Legii 10/2001 * Terenul valoreaza minimum 33 de milioane de dolari si este situat in Parcul Bordei de langa Lacul Herastrau * Tentativa de a defrisa parcul pentru ca afaceristul Constanda sa-si ridice cateva blocuri cu 13 etaje a scandalizat comunitatea din zona, iar proiectul a fost stopat * Adevarul a iesit insa la lumina: terenul atribuit in proprietate nu putea face obiectul unei retrocedari pe Legea 10, intrucat la data preluarii abuzive de catre comunisti acesta avea regim agricol * Practic, pentru 3,3 hectare de teren extravilan s-au retrocedat de catre Basescu 3,3 hectare in intravilan * Este limpede cine a avut de castigat din combinatie * Absolut uimitor, dupa marea isprava, Basescu si Constanda au inteles sa se atace reciprocParcul Bordei din Capitala e la un pas sa fie defrisat pentru ca pe el sa se contruiasca o pleiada de blocuri cu 11 si 13 etaje, ale afaceristului Costica Constanda. Pana in prezent, datorita implicarii comunitatii din zona, dar si a grupului de consilieri PNL din Consiliul General al Municipiului Bucuresti, distrugerea parcului nu s-a putut realiza. Au iesit insa la iveala o serie de documente care dovedesc ca modul in care Costica Constanda a pus mana pe cele 3,3 hectare de teren reprezinta o incalcare flagranta a Legii 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. In septembrie 2003, pe cand era primar general al Capitalei, Traian Basescu, actual presedinte al Romaniei, a emis in baza Legii 10/2001 doua dispozitii de primar pe numele lui Tudor Dumitru si Eugen Lincaru (reprezentati de Costica Constanda) carora le-a atribuit in proprietate doua suprafete de teren care insumeaza circa 3,3 hectare, la aceeasi adresa: Bucuresti, sector 1, la intersectia dintre B-dul Aviatorilor cu b-dul Mircea Eliade si str. Turgheniev (cartierul rezidential Primaverii). Acest teren este situat chiar pe malul Lacului Floreasca, iar vizavi, peste B-dul Aviatorilor, se afla Lacul Herastrau. Zona este cunoscuta sub numele de Parcul Bordei. Anterior, incepand din 1937, s-a numit Parcul Carol al II-lea. In prezent se poate afirma ca terenul este cel mai scump de pe piata imobiliara din Romania, un metru patrat in zona variind intre 1000-1500 euro. Rezulta ca cele 3,3 hectare valoreaza pe piata imobiliara intre 33 milioane si 49,5 milioane euro. Revenind la cele doua dispozitii de primar, semnate de Basescu, acestea au ignorat o realitate scriptica si anume, actele din dosarele de retrocedare depuse la primarie, releva ca terenurile pe care le-au avut predecesorii celor doi cetateni reprezentati de Costica Constanda, au avut regim agricol. Iar Legea 10/2001 interzice la art. 8 retrocedarile terenurilor cu regim extravilan, acestea putand fi recuperate de proprietarii de drept pe cale judecatoreasca, pe Legea 18/1990 a fondului funciar. In prezent, la Sectia a VIII-a a Tribunalului Bucuresti se judeca actiunea Fundatiei "Ecocivica" de anulare a dispozitiilor de primar, intemeiata pe faptul ca nu intra sub incidenta Legii 10 terenurile aflate in extravilanul localitatilor.Imputernicitul care a deschis toate usileIstoricul dobandirii de catre prea-putin cunoscutul om de afaceri Costica Constanda a celor 3,3 hectare de teren din Parcul Bordei e simpla, desi ascunde in spate o multime de necunoscute. Cetatenii Tudor Dumitru si Eugen Lincaru din Bucuresti si-au revendicat in natura, terenurile pe care le-au avut autorii lor in soseaua Nordului (pe amplasamentul actualului Sat Francez). Pentru parte din terenul din Nordului, s-a si obtinut hotarare judecatoreasca definitiva. Primaria Bucuresti nu a putut sa le retuneze terenul in natura, intrucat acesta este dat in asociere pe 90 de ani societatii World Trade Center Bucuresti si grevat de investitia Satul Francez, de pe urma careia primaria incaseaza o chirie anuala de circa 2 milioane de dolari. De la aceasta stare de fapt s-a fortat o angajare a Primaria Capitalei, unde cei doi cetateni au depus notificarile inregistrate sub numerele 2325, 2304, 2306, 2308/2001 si 2315/2002 (Tudor Dumitru) si 1784/2001 si 1068/2002 (Eugen Lincaru), notificari in care au solicitat restituirea terenurilor in baza Legii 10/2001. Din mai 2002, s-a alipit actiunii si Costica Constanda, care a primit procura din partea celor doi sa le reprezinte interesele in fata autoritatilor pentru recuperarea proprietatilor. Se banuieste ca in spatele imputernicirii a existat si o promisiune de vanzare catre Constanda, deoarece, dupa cum veti vedea in continuare, mandatatul a devenit proprietarul suprafetelor recuperate. Primele raspunsuri scrise, oferite de primarie in toamna lui 2002, celor doi revendicatori au concluzionat ca "din analiza actelor depuse la dosar rezulta ca terenul solicitat nu poate fi restituit in natura". Raspunsurile au fost semnate de primarul general de atunci Traian Basescu si directorul Directiei Juridic, Adrian Iordache.Expertul de 79 de ani l-a convins pe BasescuSi cand totul parea ca se impotmoleste, s-a facut ca Traian Basescu a emis Dispozitiile nr. 1324 si 1325 din 05.09.2003 prin care a atribuit in proprietate celor doi, in compensare pentru terenul imposibil de restitui in natura, 3,3 hectare in intersectia dintre B-dul Aviatorilor cu B-dul Mircea Eliade si str. Turgheniev (cartierul rezidential Primaverii). Cum s-a ajuns la aceasta "compensatie"? Printr-o solicitare a lui Constanda, care a ochit ca terenul din Parcul Bordei e liber si are un potential imobiliar de neegalat. Cererii lui constanda i s-a atasat si o "expertiza tehnica de evaluare extrajudiciara", datata 18.02.2003, realizata de un expert nascut in 1927 (Mihai Fuioara - 79 de ani), care cu mare vioiciune a stabilit ca valoarea terenului din sos. Nordului ocupat de investitia Satul Francez ar face 14 milioane dolari, in timp ce Parcul Bordei cerut la schimb, ar valora doar 13 milioane dolari, astfel incat sa se induca concluzia ca primaria ar face o mare afacere daca ar accepta compensarea propusa. Si uite asa, Traian Basescu a atribuit in proprietate 3,3 hectare din Parcul Bordei. Dispozitiile de primar sunt semnate de Traian Basescu, Adrian Iordache - seful Juridicului, Cristina Setran - sefa Directiei Patrimoniu si secretarul general Dumitru Stanescu.Basescu a mimat o opozitie la vanzarile succesiveIn trei zile de la emiterea dispozitiilor de primar a urmat, punerea in posesie, si intabularea, moment din care Costica Constanda a cumparat repede cele 3,3 hectare din Parcul Bordei, prin contractele de vanzare-cumparare autentificate sub nr. 2219/23.09.2003 si 2415/10.10.2003 la BNP Laura Badiu si Lidia Dragan. Interesant este ca pentru parcela de 2,8 hectare (din totalul celor 3,3 ha) a existat o vanzare-cumparare intermediara, in sensul ca mai intai Tudor Dumitru a vandut sotilor Constantin si Carmen Stoica din Bucuresti intreaga suprafata, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 2414/10.10.2003, pentru ca in aceasi zi si la acelasi notar, sotii Stoica sa-i vanda terenul mai departe lui Costica Constanda prin contractul de vanzare-cumparare nr. 2415/10.10.2003. Se observa ca ambele vanzari au numere consecutive date de notar, respectiv 2414 si 2415. Pretul platit de Constanda a fost de circa 13 milioane de dolari, pentru care s-a imprumutat de 10 milioane de la Raiffeisen Bank. In anumite cercuri se zvoneste ca in spatele lui Constanda s-ar afla un mare om de afaceri - Alexandru Bittner. Constanda neaga insa vehement aceasta informatie.Ce scop a avut aceasta vanzare succesiva, intr-o singura zi? Ar putea fi doua ipoteze. Prima, pentru ca suprafata de 2,8 hectare reprezenta grosul afacerii, iar la o eventuala anulare a dispozitiei de primar, sa existe pe traseu un cumpator de buna-credinta, astfel incat actul sa nu poata fi vreodata anulat. A doua, pentru a da posibilitatea lui Traian Basescu sa initieze o ciudata actiune in Justitie, fara nici un sort de izbanda, care sa-l transforme in adversar al lui Constanda, pentru eliminarea probabil a oricaror suspiciuni publice. Fapt care s-a si intamplat, pentru ca la 08.01.2004, cu mare intarziere, Basescu, in calitate de primar general, a cerut Judecatoriei Sector 1 inscrierea in registrele Biroului de Carte Funciara a unei "interdictii de instrainare" , pe motiv de "a preintampina orice instrainare succesiva a acestor terenuri pentru a preveni eventuale litigii ca urmare a acestor instrainari succesive", astfel incat Tudor Dumitru si Eugen Lincaru sa nu poata vinde mai departe terenurile atribuite in proprietate si intabulate. Este greu insa de crezut ca la nivelul Primariei Bucuresti nu se stia ca terenurile erau deja vandute de doua luni. De altfel, cererea de instituire a unei interdictii a fost respinsa, pe motiv ca a ramas fara obiect cata vreme terenurile erau deja instrainate. Daca Basescu avea aceasta temere, de ce nu a facut-o concomitent cu emiterea dispozitiilor de primar pe care le-a semnat? Sa credem ca a fost atat de naiv?Extravilan, agricol si iar extravilanZIUA a intrat in posesia unor dosare, care contin actele care au stat la baza celor doua dispozitii de primar. Aceste acte atesta dreptul de proprietate al celor doi cetateni - drept pe care nu-l contesta nimeni - asupra terenurilor din sos. Nordului care au facut obiectul compensarii acordate de fostul primar general. Totusi, din analiza acestor acete, rezulta ca autorii celor doi cetateni nu au avut terenuri intravilane, ci terenuri agricole, cu regim extravilan. Prin urmare, se ridica intrebarea de ce nu li s-a dat la schimb in compensatie tot terenuri extravilane? Din acte rezulta, conform evidentelor Directiei de Impozite si Taxe Locale a Sectorului 1 ca autorii lui Eugen Lincaru au avut 1,26 ha teren agricol (Gheorghe Lincaru) si 2 ha. teren agricol (Dumitru Lincaru). De asemenea, autorii lui Tudor Dumitru au avut 1,55 teren agricol (Ion M. Radu) si 1,7 ha teren agricol (Maria Tudor). Caracterul agricol il probeaza si actele de schimb pe care le-au efectuat autorii celor doi cu Ministerul Agriculturii si Silviculturii, in 1957. Ulterior, in cursul anului 1959, terenurile au fost preluate de regimul comunist si inglobate in pepiniera dendrologica a Sfatului Popular al Capitalei.Ceea ce frapeaza in toata aceasta afacere este ca art. 8 din Legea 10/2001 spune ca "Nu intra sub incidenta prezentei legi terenurile situate in extravilanul localitatilor la data preluarii abuzive", articol de lege care arata ca nu se puteau retroceda, nici macar prin "compensare" vreo palma de teren prin Comisiile speciale ale Legii 10 si dispozitiile de primar aferente, in conditiile in care terenurile in cauza aveau regim agricol, extravilan. Legea 10 se refera numai la restituirile din intravilanul localitatilor. Rezulta ca ex-primarul general Traian Basescu si-a depasit atributiile si a acordat proprietati pe care nu putea sa le restituie conform legii. Asa cum am aratat mai sus, nimeni nu contesta dreptul la proprietate a celor doi cetateni, ci doar modul in care acestora li s-a dat satisfactie.Ofensiva s-a mutat la Consiliul General al CapitaleiFundatia "Ecocivica" a initiat la Sectia a VIII-a Conflicte de munca, asigurari sociale, contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Bucuresti o actiune civila in care solicita constatarea nulitatii absolute a dispozitiilor de primar nr. 1324 si 1325 din 05.09.2003, precum si a proceselor verbale de predare-primire aferente, pe motiv ca nu intrau sub incidenta Legii 10/2001 restituirile terenurilor situate in extravilanul localitatilor, astfel ca primarul general a comis un abuz.In schimb, in tot acest timp, Costica Constanda forteaza pe toate caile construirea unor blocuri cu 11 si 13 etaje in Parcul Bordei, spre disperarea comunitatii, intrucat in zona nu exista nici o cladire mai inalta de doua, trei etaje. Pana in prezent s-au scris multe articole pe tema defrisarii partiale a parcului si a faptului ca nu se pot construi in parcul respectiv cladiri mai inalte de P+2, si pe maxim 15% din suprafata, intrucat planul urbanistic zonal (PUZ) a incadrat zona in regimul V4. Au existat voci care au catalogat compenarea drept un abuz, deoarece exista un studiu realizat de Facultatea de Arhitectura, care arata ca parcul face parte din domeniul public si nu s-a aflat niciodata in proprietatea Primariei, pentru ca acesta sa-l poata da cuiva.Constanda incearca cu disperare sa convinga Consiliul General al Municipiului Bucuresti (CLMB) si schimbe regimul zonei, din V4 in M2, pentru a-si putea construi blocurile cu 13 etaje, pe o suprafata de 32% din teren.Florin Bumbas, consilier municipal din partea PNL, ne-a declarat ca "Sunt semne clare ca se incearca influentarea, daca nu cumpararea unor consilieri, intrucat persoane care ar trebui sa voteze contra, in acord cu planul urbanistic zonal si dorinta cetatenilor, voteaza pentru interesele lui Constanda. Mi s-a spus ca acest Constanda umbla pe culoarele primariei cu o geanta cu bani". Bumbas ne-a mai informat ca problema lui Constanda "apare cu o frecventa uluitoare" pe ordinea de zi a sedintelor de consiliu, ca acesta e sustinut insistent de consilieri de la PSD si PD si ca sunt necesare eforturi serioase pentru scoaterea de pe ordinea de zi a cererii sale de modificare a PUZ-ului. Bumbas a recunoscut ca au existat temeri ca unii consilieri PNL ar fi avut intentii similare si ca s-a dat chiar o directiva interna in filiala PNL Bucuresti ca cel care va vota pentru Constanda va fi pus in discutia organizatiei si exclus din partid, deoarece PUZ-ul propus de afacerist "incalca mai multe legi".La randul lui, Costica Constanda sustine ca a fost pacalit de fostul Consiliu Municipal, intrucat i s-a dat un teren pe care nu poate construi ce vrea si ca Traian Basescu, prin deciziile sale de primar "a facut un lucru bun, dar nu pentru mine, ci pentru Primarie". La finele anului trecut, dovedind o disponibilitate iesita din comun, Primaria Capitalei i-a oferit lui Constanda un alt teren in compensare cu Parcului Bordei, respectiv terenul din spatele Palatului Victoria, unde se afla depoul de tramvaie Ilie Pintilie. Incredibil, Constanda a refuzat generoasa oferta, fiind sigur pe el ca va ridica in Parcul Bordei marea sa afacere imobiliara.Siguranta sa se bazeaza poate si pe intrarile pe care le are la Primaria Capitalei, si poate si din faptul ca la un moment dat a reusit sa-l convinga pe judecatorul Sorin Vasilescu, de la Sectia a VIII-a a Tribunalului Bucuresti, sa-i admita la 12 aprilie 2005 o actiune in contradictoriu cu CLMB, in dosarul 2600/CA/2005 cu sentinta urmatoare: "Obliga paratul CLMB sa aprobe documentatia privind PUZ referitor la terenurile situate in Bucuresti, Str. Turgheniev nr. 11-15 si B-dul Aviatorilor nr. 110-112, sector 1, in conformitate cu documentatia depusa de reclamantul Constanda Costica, respectiv POT - 32% si CUT 3,8%" (n. red. - indicatorii pentru suprafetele aferente blocurilor de 13 etaje dorite de reclamant). Instanta a incalcat legea, cand a pronuntat aceasta sentinta, deoarece a ignorat regimul urbanistic V4 al zonei, precum si faptul ca CLMB este un organism ales de cetateni, care ia decizii prin vot si prin libertate de optiune, nu la comanda cuiva. De altfel, Curtea de Apel Bucuresti a casat in recurs sentinta judecatorului Vasilescu.

M.E.

Multe flori sunt, dar puþine
Rod în lume o sã poarte,
Toate bat la poarta vieþii,
Dar se scutur multe moarte.

E uºor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înºirând cuvinte goale
Ce din coadã au sã sune.

Dar când inima-þi frãmântã
Doruri vii ºi patimi multe,
ª-a lor glasuri a ta minte
Stã pe toate sã le-asculte,

Ca ºi flori în poarta vieþii
Bat la porþile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veºtmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-þi viaþã,
Unde ai judecãtorii,
Ne'nduraþii ochi de gheaþã?

Ah! atuncea þi se pare
Cã pe cap îþi cade cerul:
Unde vei gãsi cuvântul
Ce exprimã adevãrul?

Critici voi, cu flori deºerte,
Care roade n-aþi adus -
E uºor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

De la: mytcor, la data 2008-12-07 11:31:44M.E.



Multe flori sunt, dar puþine

Rod în lume o sã poarte,

Toate bat la poarta vieþii,

Dar se scutur multe moarte.



E uºor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,

Înºirând cuvinte goale

Ce din coadã au sã sune.



Dar când inima-þi frãmântã

Doruri vii ºi patimi multe,

ª-a lor glasuri a ta minte

Stã pe toate sã le-asculte,



Ca ºi flori în poarta vieþii

Bat la porþile gândirii,

Toate cer intrare-n lume,

Cer veºtmintele vorbirii.



Pentru-a tale proprii patimi,

Pentru propria-þi viaþã,

Unde ai judecãtorii,

Ne'nduraþii ochi de gheaþã?



Ah! atuncea þi se pare

Cã pe cap îþi cade cerul:

Unde vei gãsi cuvântul

Ce exprimã adevãrul?



Critici voi, cu flori deºerte,

Care roade n-aþi adus -

E uºor a scrie versuri

Când nimic nu ai de spus.

Dana P


GLOSSA
(1883, decembrie)

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.



Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.



Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.



Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.



Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.


Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.



Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.



Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.



De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.



Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.



Dana P


209.85.129.132/search?q=cache:nO9iLDrQqxsJ:www.mihaieminescu.ro/...

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

Anti-daca
de Kostas Varnalis


De poti sa faci pe prostul cand altul te repede-
Facand-o pe desteptul, si cu-n cuvant nu-l certi;
De nu te-ncrezi in nimeni, si nimeni nu te crede;
De-ti poti ierta pacatul,dar altora nu-l ierti;

De nu amani o clipa un rau sa-l implinesti
Si daca minti mai tare cand altii nu spoun drept;
De-ti place in iubire cu ura sa izbesti
Si totusi iti pui masca de sfant si de-ntelept;

De te tarasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul
Si numai interesul il pui la rang de tel;
De parasesti invinsul si treci cu-nvingatorul
Si-i vinzi, fara sfiala ,pe amandoi la fel;

De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa talmacita
Drept adevar, sa-nsele multimea oarba, si
Cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite,
Tu dandu-le la dracu poti altele scorni

De poti sa faci intr-una dintr-un castig o mie
Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;
De nu-ti platesti banutul luat ca datorie
Dar tu sa fi platitul gasesti ca-i drept si demn;

De poti sa-ti storci si gandul,si inima, si nervii
Imbatranite-n rele, sa faca rele noi
Si sub nehotarare plecandu-te ca servii
Cand toti striga-"'nainte !" ,tu doar sa strigi "'napoi!";

Daca stand in multime te-mpaunezi semet,
Dar langa cel puternic ingenunchezi slugarnic
Si pe dusmani sau prieteni, tratandu-i cu dispret,
Te faci ca tii la dansii, dar te inseli amarnic!

Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde-un rau
Si-n umbra lui te-nlinisti, ca-n umbra unui pom
Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau;
Vei fi-ntre Domni, Intaiul, dar niciodata OM

De la: mytcor, la data 2008-12-07 13:21:35Anti-daca

de Kostas Varnalis





De poti sa faci pe prostul cand altul te repede-

Facand-o pe desteptul, si cu-n cuvant nu-l certi;

De nu te-ncrezi in nimeni, si nimeni nu te crede;

De-ti poti ierta pacatul,dar altora nu-l ierti;



De nu amani o clipa un rau sa-l implinesti

Si daca minti mai tare cand altii nu spoun drept;

De-ti place in iubire cu ura sa izbesti

Si totusi iti pui masca de sfant si de-ntelept;



De te tarasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul

Si numai interesul il pui la rang de tel;

De parasesti invinsul si treci cu-nvingatorul

Si-i vinzi, fara sfiala ,pe amandoi la fel;



De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa talmacita

Drept adevar, sa-nsele multimea oarba, si

Cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite,

Tu dandu-le la dracu poti altele scorni



De poti sa faci intr-una dintr-un castig o mie

Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;

De nu-ti platesti banutul luat ca datorie

Dar tu sa fi platitul gasesti ca-i drept si demn;



De poti sa-ti storci si gandul,si inima, si nervii

Imbatranite-n rele, sa faca rele noi

Si sub nehotarare plecandu-te ca servii

Cand toti striga-"'nainte !" ,tu doar sa strigi "'napoi!";



Daca stand in multime te-mpaunezi semet,

Dar langa cel puternic ingenunchezi slugarnic

Si pe dusmani sau prieteni, tratandu-i cu dispret,

Te faci ca tii la dansii, dar te inseli amarnic!



Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde-un rau

Si-n umbra lui te-nlinisti, ca-n umbra unui pom

Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau;

Vei fi-ntre Domni, Intaiul, dar niciodata OM

Jos palaria ! Dana P

Trei proverbe japoneze

Sã rosteºti cuvântul pe mãsura celor ce te ascultã.

Viermii tãcuþi fac gãuri în pereþi.

Insecta liniºtitã strãpunge zidurile cetãþii.

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

DACA

Dacã eºti calm, cînd toþi se pierd cu firea
În jurul tãu, ºi spun cã-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi ºi ei cumva;
De ºtii s-aºtepþi, dar fãrã tevaturã;
De nu dezminþi minciuni minþind, ci drept;
De nu rãspunzi la urã tot cu urã
ªi nici prea bun nu pari, nici prea-nþelept;

Dacã visezi - dar nu-þi faci visul astru;
De poþi sã speri - dar nu-þi faci jindul þel;
De-ntîmpini ºi Triumful ºi Dezastrul
Mereu senin ºi în acelaºi fel;
Dacã suporþi sã-þi vezi vorba sucitã
De ºarlatan, ce-þi spurcã al tãu rost;
De poþi ca munca vieþii, nãruitã,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacã-ndrãzneºti agonisita-þi toatã
S-o pui, fãr'a clipi, pe-un singur zar
ªi, dac-o pierzi, sã-ncepi ca prima datã
Fãr-sã te plîngi cu un oftat mãcar;
De ºtii, cu nerv, cu inimã, cu vînã,
Drept sã rãmîi, cînd ele june nu-s,
ªi stai tot dîrz, cînd nu mai e stãpînã
Decît Voinþa ce le þine sus;

Dacã-ntre Regi þi-e firea neschimbatã
Ca ºi-n Mulþime - nu strãin de ea;
Amic sau nu, de nu pot sã te-abatã;
De toþi de-þi pasã, dar de nimeni prea;
Dacã þi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Sã treci ºi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
ºi, mai mult, fiul meu: atunci - eºti Om!

Chi va piano,va sano !
Chi va sano ,va lontano.


Fidarsi, e bene
Non fidarsi,e meglio!

http://www.youtube.com/watch?v=F1SBPwpj4Kc http://www.youtube.com/watch?feature=fvwp&NR=1&v=TA3FvTSnqFI http://www.youtube.com/watch?v=DuX41-2HAYU&feature=related

De la: mytcor, la data 2008-12-07 11:31:44M.E.

Multe flori sunt, dar puþine
Rod în lume o sã poarte,
Toate bat la poarta vieþii,
Dar se scutur multe moarte.

E uºor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înºirând cuvinte goale
Ce din coadã au sã sune.

Dar când inima-þi frãmântã
Doruri vii ºi patimi multe,
ª-a lor glasuri a ta minte
Stã pe toate sã le-asculte,

Ca ºi flori în poarta vieþii
Bat la porþile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veºtmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-þi viaþã,
Unde ai judecãtorii,
Ne'nduraþii ochi de gheaþã?

Ah! atuncea þi se pare
Cã pe cap îþi cade cerul:
Unde vei gãsi cuvântul
Ce exprimã adevãrul?

Critici voi, cu flori deºerte,
Care roade n-aþi adus -
E uºor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

tot ce a scris eminescu[poezii,proza,eseuri,scrieri politice sau reportaje]merita citite si citate oricand si oriunde,sunt vii si actuale,el si caragiale vor ramane titanii literaturii romane deoarece tot ce au scris este si va fi mereu de actualitate,bravo mytcor,tine-o tot asa!

De la: pasadro, la data 2008-12-07 12:35:05

De la: mytcor, la data 2008-12-07 11:31:44M.E.

Multe flori sunt, dar puþine
Rod în lume o sã poarte,
Toate bat la poarta vieþii,
Dar se scutur multe moarte.

E uºor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înºirând cuvinte goale
Ce din coadã au sã sune.

Dar când inima-þi frãmântã
Doruri vii ºi patimi multe,
ª-a lor glasuri a ta minte
Stã pe toate sã le-asculte,

Ca ºi flori în poarta vieþii
Bat la porþile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veºtmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-þi viaþã,
Unde ai judecãtorii,
Ne'nduraþii ochi de gheaþã?

Ah! atuncea þi se pare
Cã pe cap îþi cade cerul:
Unde vei gãsi cuvântul
Ce exprimã adevãrul?

Critici voi, cu flori deºerte,
Care roade n-aþi adus -
E uºor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

Dana P


GLOSSA
(1883, decembrie)

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.



Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.



Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.



Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.



Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.


Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.



Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.



Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.



De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.



Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.



Dana P


209.85.129.132/search?q=cache:nO9iLDrQqxsJ:www.mihaieminescu.ro/...