Minuni, altele decit cele cu care suntem obisnuiti

Fara a scoate o vorba am pornit-o toti trei in goana spre malul abrupt.
- Ce steag inspaimantator , face Mimi
- Piratii!,nu ?ma priveste intrebator, Fane.
- - Binenteles, cei mai cruzi pirati din marile sudice,fac eu. ... Asta zic si eu aventura...
Aluneca spre tarm cu panzele umflate, iar vantul o purta pe valuri, arucand-o, de colo-colo, ca pe o coaja de nuca.
- Vai de mine!,striga deodata Mimi, priviti baieti valurile imping corabia catre gramezile alea de bolovani. Praful o sa se aleaga de ea!
- Far un cuvant si cu mare repeziciune si insangerandu-ne mainile, la fiecare miscare, am inceput sa coboram stanca. Sub picioarele noastre, pe bolovani, vuiau valurile oceanului. Lumina argintie a lunii , se oglindea in fiecare val, croind o partie nesfarsita sclipiotoare, care se perdea departe in larg.Siluieta intunecata a corabieie traversa vertiginos partia de lumina, si disparu dincolo de o iesitura a insulei. Deodata se auzi o izbitura surda si paraitul lemnului care se desfacea in bucati.
Ajunsi jos ne-am scos pantofii si am pornit-o in goana pe nisipul inca cald, din pricina soarelui arzator de peste zi, ce il parjolise o zi intreaga. A trebuit sa traversam un mic golf separat de ocean, printr-o gramada de recifuri, de care se spargeau vuind valuri inspumate. Dincolo de iesitura am vazut corabia. Zacea aruncata pe stanci si valurile spumegand ale oceanului treceau peste corpul ei. Pe mal se agitau cateva siluiete de oameni. Incercau sa salveze ceva.Din pricina valurilor , care navaleau unul dupa altul, oamenii nu se puteau tine pe picioare, cadeau, dar se ridicau imediat. Cautand cu inversunare sa traga si sa care ceva. Cred ca era un butoi. In fine , piratii reusira sa ajunga la un loc mai ferit. Acum , la lumina lunii vedeam ca sunt cinci si vedeam chiar si trasaturile lor.
-Si daca o sa ne vada?, face Mimi, strigand in urechea mea , crezand ca nu o aud din pricina valurilor.
- Si ce daca ! . Nu mi-i teama de ei!. Faceam eu pe grozavul, dar ca sa fiu sincer , nu mi-a venit deloc bine, cand am vazut ca piratii pornesc in directia noastra.. Ca la comanda toti trei am luat-o la fuga , traversand golful. M-am impedicat de o piatra si am cazut in apa . Fane si Mimi , m-au ajutat sa ajung pe nisip, tocmai cand piratii se apropiau de golf. Gafaind de oboseala si de emotie , am ajuns la stanca , si am inceput sa ne cataram pe ea. Hainele se udasera si se ingrunasera , tragandu-ma in jos. Cat pe aci sa ma prabusesc in jos. Cand am ajuns sus pe platou, vazuram cu groaza ca si piratii se catarau pe urmele noastre. Dar mergand in directia focului, mi-am zis in sinea mea: ` De ce sa imi fie teama? Am doar aparatul...Am pus cateva lemne pe foc ,si ma uitam la piratii care se apropiau de noi. In frunte, calca tantos un barbat inalt si spatos, cu fata incadrata de favoriti roscati, purta un maiou vargat si botfori in picioare. Se apropia de noi purtand mana la cingatoare, de care atarna un hanger urias. Am facut un pas, iesindu-i in intampinare. Piratul se opri, scotandu-si palaria de musama, apoi rosti cu o voce de bas:
-Suntem niste bieti marinari naufragiati chiar langa aceste maluri, si ii saluta pe tanarul gentlmen si pe tanara lady! Apoi facu un semn celorlalti pirati, care ca la comanda, intocmai ca seful lor isi scoasera palariil lucitoare. Erau toti unul si unul. Nu puteai da seama care din ei are mutra mai inspaimantatoare.
-Te salut Dulau Roscat!am zis eu.
-Ooo! Tanarul gentlmen, cunoaste numele meu?
-Am citi despre dumneata.
Auzindu-ma se umfla in pene, privindu-si insotitorii cu superioritate.
- Mi de draci si o zgripturoaica! Am fost totdeauna convins ca numele meu v-a infrunta veacurile.
- Iar asta e Ureche Rupta!, am continuat eu, aratand cu degetul pe un pirat nu prea inalt dar indesat cu niste urechi mari, clapauge, dintre care una era pe jumate rupta.
- Toate le stiti , sir!, ranji Ureche Rupta.
- Iar asta e Dinte de Pisica, uramai eu, aratand catre un omulet mic de statura , cu nasul mare si mustata in furculita, care scoase un sunet straniu.
- Iar pe dumneata te cheama Picior Stramb, spun eu adresandu-ma la un pirat cu figura smeada de oriental si cu cercel in ureche.
- Si pe mine cum ma cheama? Ma intreba o matahala de om care avea un ochi acoperit cu o banderola neagra.
- Chiorul!
- Ha! Exclama el incantat.
Piratii se apropiara de capitanul lor si incepura sa sosoteasca ceva intre ei. Desi vorbeau in soapta , mi-am dat seama ce anume ii nelinisteste.
-Capitane! Nu o fi o cursa la mijloc? In timp ce ne racim gura cu ei , garda e gata sa ne inhate?
-Taci Ureche Rupta ! Toata viata nu ai fost decat un fricos. Lamurim noi lucrurile acu!....

De la: msutaca, la data 2010-09-10 09:08:56Dragii mei,


Scopul meu declarat, este intarirea in credinta, atit de necesara in aceste vremuri tulburi. Prin minunile care ni se intimpla, eu cred ca Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul cel Adevarat vrea sa ne reaminteasca ca EL ESTE VIU, CA EL ESTE CU NOI !
Eram la masa cu mai multi prieteni credinciosi, in ziua de dezlegare la peste din postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Sarbatoream ziua de nastere a gazdei, care este si mare pescar amator. Erau la masa vreo 3 mincaruri de peste, foarte gustoase. La un moment dat ma trezesc cu un os de peste triunghiular, in git. Se oprise acolo si ma intepa. Nu vroiam sa risc sa-l inghit ca sa mearga spre stomac. Am incercat sa-l dau afara tusind puternic, expirind puternic dar degeaba. Apoi am mers la baie si am incercat sa bag degetul in git dupa os. Nu l-am ajuns pt. ca era pozitionat prea adinc. De abia atunci m-am gindit sa ma rog lui Dumnezeu ! Multam Domnului pentru acest gind ! Astfel ca am spus in gind : "DOAMNE IISUSE HRISTOASE, AJUTA-MA !" In acel moment am simtit cum osul de peste a urcat "singur" si mi s-a pus pe limba. L-am luat cu doua degete si l-am aruncat !
MARE ESTE DUMNEZEU !!!
Asa lucreaza uneori Dumnezeu minuni prin cei pacatosi si netrebnici dintre care cel dintii sunt eu !

DOAMNE AJUTA !

Mircea

asa cum am mai intrebat pe cineva pe aici te intreb si pe tine :

daca mureai cu osul in gat dovedeai ca nu exista dumnezeu ? sau dovedeai ca este foarte bine sa verific ceea ce bagi in gura ?!

nu se moare de la un os de peste in gat ... dar se moare daca te panichezi destul de tare ca o sa mori si in disperarea ta in loc sa suni salvarea bagi un tatal noastru ...

dar sa mergem un pic mai departe cu rationamentul iisus salvatoru /dracu gol cel rau...

cine ti-a pus osul in gat ? caci asa cum spui tu iisus l-a scos ..deci cineva l-a pus acolo ...

daca este doar un accident fara autor ...de ce te-a salvat pe tine si nu a salvat sutele de mii de copii care mor zilnic in accidente ...chiar acum un copil este zdrobit de o masina undeva in lume ...de ce acel copil moare si tu traiesti ?

ce te face mai special ?

de ce unii au drept la viata si unii nu ? este un copil de o luna mai pacatos decat tine ?

daca osul ti l-a pus satana .... cum se face ca tu esti salvat de iisus ? daca nu ai fi avut osul in gat nu ai fi avut revelatia divina a lui iisus ...prin acest accident tu crezi ca dumnezeu este atot puternic ...dar ai o problema ... dracu a facut problema deci dracu si dumnezeu este in cardasie caci nu poti sa ai revelatia divina daca nu ti se face ceva rau pentru ca dumnezeu sa indrepte asemeni lui cuza cu un pupat ceea ce dracu a facut ....opaaa cata dihoru religios

daca osul ti l-a pus iisus atunci fara nici o problema punem iisus =satana ...


imi plac credinciosii care vad doar ''semne " chiar si acolo unde bunele maniere sunt mai la indemana ....ce vreau sa zic ?

in perioada victoriana (1837-1901) era un obicei la masa nobiliara ca atunci cand bagi ceva in gura , sub nici o forma nu mai poti sa il scoti ...era ceva de neimaginat ca cineva sa "scuipe " afara ceva ce a mancat ...se pare ca s-a uitat acest obicei destul de bun caci trebuie sa fi atent la ceea ce manaci ...


o zi buna sau pofta buna.

Tinand palaria in mana , capitanul facu un pas inainte si ni se adresa respectuos:
-N-ar vrea tanara lady, sau tanarul gentlmen, sa ne spuna unde sunt stimabilii lor parinti? Jur pe burta rechinului ca ardem de nerabdare sa-i vedem mai repede si sa le exprimama tot respectul nostru.
-Asa ceva e imposibil, capitane.am raspuns eu.
- De ce sir? Oare nu o puteti trimite pe sluga voastra, si arata cu degetul in dreptul lui Fane.
- Nu sunt sluga! Se otara Fane.
-Taci , baiete! Racni Dulau Roscat. Jur pe burta rechinului ca diavolul asta negru al dumneavoastra habar nu are cum se vorbeste cu domnii!
- Ce? Nu e diavol, face si Mimi, care pana acu tacuse. E prietenul nostru cel mai bun. Iar dumneata nu ai nici un drept sa vosbesti cu el asa.
Spuse toate acestea repede, apropiindu-se de Dulau Roscat Si gesticuland nervoasa pe sub nasul lui. Niciodata nu o vazusem pe Mimi asa de manioasa. Capitanul se feri de ea ca de o musca suparatoare, stranse din umeri si izbucni in hohote de ras.
-Nu stiu ce ai gasit de ras.
- Va cer scuze milady. Am ocolit o jumatate de lume in covata mea, care , precum vedeti, s-a sfaramat izbindu-se de recifurile astea blestemate, dar nu am vazut nicaieri, ca albii sa fie prieteni cu negrii.
Am tras-o de mana pe Mimi , si am raspuns eu in locul ei:
-Uite ce-i Dulau Roscat, mai exista si cealalalta a lumii, in care toti oamenii sunt prieteni.
-Nu as vrea sa nimeresc acolo
-Nici o grija nu te pofteste nimeni. Dinte de Pisica incepu a bolborosi morocanos:
N-as putea spune ca gazdele sunt prea primitoare.
- Oaspetii ar face bine sa nu-si insulte gazdele, nu se lasa Mimi.
- Un negru poate fi gazda?
- - Intocmai ca si un alb, replica Fane , parca imprumutand enervarea ,lui Mimi.
- -Capitane nu ai vrea sa il agatam pe negrul asta de un copac.
- Ai rabdare Ureche Rupta, toate la timpul lor. Spuneti , va rog sir, cum as putea sa-i vad pe parintii dumneavoastra?
- Parintii nostri, nu sunt pe aceasta insula. Recunosc ca facusem o greseala.
Piratii , au schimbat priviri cu subinteles, cu capitanul lor. Dinte de Pisica molfaia tutun , si fuma pipa. Uitandu-ma la el imi ofera si mie una. Refuz politicos. Ei da poate daca nu vrei pipa poate un gat de rom ,nu ne vei refuza.
- Nu multumesc, nu beau rom.
- Incercati sir! Cu cat bei mai mult cu cat mai mult se scurteaza drumul spre cimitir.
- Nu nu ma grabesc la cimitir. Piratii izbucnira in hohote de ras. De fapt piratii astia radeau din orce. Deodata Dulau Roscat scoase un sunet infriccosator. Ca la comanda Piratii se azvarlira asupra noastra.
Am auzit geamatul de durere a lui Mimi, si scrasnetul lui Fane.
- Lasati-ne ! Nu aveti nici un drept... Chiorul ma lega fedeles.
- Pe tanara lady si pe tanarul gentlmen legatii de palmier. Iar pe puiul asta de negru il aduceti la picioarele mele, dadu ordine Dulau Roscat.
Eu si Mimi am fost legati de cate un copac. Fane era la picioarele lui Dulau Roscat cu mainele legate la spate. Apoi Dulau Roscat se lasa solemn in fotoliu si zise:
-Din clipa asta ma declar guvernator al acestei insule.
-Noi nu te recunoastem de guvernator.
- Ganguriti , pasarelelor, ganguriti, jur pe burta rechinuli ca vorbele dumneavoastra imi mangaie auzul.
Apoi piratii se instalara in jurul focului nostru, infulecand pestele prajit si tragand dupa fiecare inghititura, o dusca zdravana de rom. Pe masura ce duceau plosca mai des la gura , limbile lor incepuse sa se dezlege. Incepura sa cante :
Ca sa poti manca si bea,
Nemuncind in legea ta,
Bani sa ai in sarsana!
Io-ha-ha!
Iar bani ca sa poti avea,
Fii mereu pirat sadea,
Fura ,taie, nu ierta!
Io-ha-ha!
Te cuprindea groaza auzind vocile lor fioroase. Pana la urma Se imbatara si incepura sa sforaie.
-Ah daca as avea mainile libere...Fane , nu poti sa ne dezlegi pe mine si Mimi?
- Nu pot ! Ofta si gemu de undeva Fane. Focul se stinse si in jurul nostru domnea bezna. Luna se ascunse si ea in nori. Parea ca tot ce era in jur se inecase in bezna aceasta inspaimantatoare, de nepatruns.
- Fane , il imploram eu, incearca sa ajungi cumva la noi.
- Nu pot , Dulau Roscat m-a legat de piciorul sau.
- Esti un scarbos , mi se adresa Mimi, De ce ne-ai adus pe insula asta blestemata.
Ce puteam sa mai raspund? Taceam, inghitandu-mi lacrimile de manie si neputinta. Apoi am atipit cu capul pe piept....

6. M-am trezit din cauza racnetului pe care il scoase Dulau Roscat .Se luminase de ziua. Razele soarelui straluceau in apele albastre ale oceanului. Iarasi cantau si piuiau pasarile in desisul padurii. Piratii umblau de colo pana colo pe platou. Dulau Roscat tolanit pe un fotoliu, privea cu un aer martial, la Fane, care era la picioarele sale. Am observat ca Fane avea mainele dezlegate.
- Nici tu nu ma recunosti de guvernator? , intreba Dulau Roscat.
- Te dispretuiesc!
-Asa?, racni Dulau Roscat, sarind in picioare si din rosu ce era se facu si mai rosu.
-Lustruieste-mi cizmele , baiete!
- Cum sa -ti lustruiesc cizmele? Apoi am ramas surprins cat de curajos era prietenul meu Fane. Acesta scuipa pe cizma capitanului. Acesta il imbranci cu piciorul si porunci:
-Agatati-l pe acest pui de negru de craca asta. Piratii se si repezira la Fane, ii puse un lant de gat si il tarau spre palmier.
-Marinel ! tipa Mimi disperata, fa ceva!
- Opreste! Dulau Roscat , oprestete! Strigai eu cuprins de emotie. Auzi ?Oprestete! Ah! Daca as avea mainele libere...
Ultemele vorbe le-am rostit cu putere, ca le auzira toti piratii. Cea ce facu ca sa izbucnira in hohote de ras.
-Chiorul se apropie de mine si zise:
-Nu cumva iti inchipui, puisorule ca daca ai avea mainele libere, l-ai putea lua la bataie pe excelenta sa guvernatorul nostru?
-Oho ! si ce bataie i-as mai trage!
Binenteles ca piratii nu puteau lua in serios cuvintele mele , asa ca radeau tinandu-se de burta si topaind pe platou.
- Excelenta voastra � rosti anevoie Dinte de Pisica, abia stapanindu-si rasul ati primit o provocare. Se impune un meci de box opt reprize! Dulau Roscat radea cu lacrimi.
- - Mi de draci si o zgripturoaica! Da!, stiti ca imi place treaba asta! Jur pe burta rechinului, ca ve-ti asista acum la cea mai vesela reprezentatie din lume! Hai dezlegati-i pe porumbei!.
Mi-am frecat mainele amortite. Apoi am invocat un motiv ca sa dispar de sub privirele lor, si am scos la iveala aparatul pe care avusesem grija sa-l ascund ,inainte de venirea piratilor. Am apasat in graba pe buton , spunandu-mi in sinea mea. `` vreau sa fiu puternic si invincibil``. Dupa ce m-ama intors, prietenii sarira pe mine:
- Ai inebunit? Asta te omoara dintr-o lovitura!
- Vom vedea! Am spus eu pornind in intampinarea lui Dulau Roscat.
- Atentie incepu capitanul, incepe reprezentatia! Pustiule ! Auzi , pustiule? Sti tu ca la Los Angeles si la Rio De Janiero l-am batut de doua ori pe Jack Laba de Fier?
- Nu �l cunosc pe Jack al dumitale si nici nu vreau sa-l cunosc. Dar cred Dulau Roscat ca ti-i teama de bataie.
- Mie ? Urla Dulau Roscat. Mie mi-e teama? Ia te uita-n coace, pustiule!
Roscovan si masiv el se apropie de un pietroi urias de marimea unei case cu un singur cat. Pietroiul asta parea crescut in pamant, chiar la marginea prapastiei. Incorcandu-se si respirand greu, Dulau Roscat incerca sa-l miste din loc, Impingandu-l cu umarul. Era peste puterile lui. Zise ,totusi, stergandu-si sudoarea de pe fata congestionata:
Ai vazut? Piatra s-a miscat din loc. Nu ti-i teama pustiule?
-Mare scofala! Am zis eu, ridicand din umeri. Mi-am suflecat mainile, apoi aratandu-le piratilor degetul aratator, zic:
- Vedeti degetul asta? Asa !Acum priviti! M-am apropiat de pietroi si l-am impins cu degetul . Pamantul se cutremura sub picioarele noastre, din pricina straturilor de pamant si nisip ce rascolise pietroiul. Domol la inceput, pietroiul se rostogoli de doua ori si apoi cu un vuiet asurzitor, tragand dupa el si alte pietre, se prabusi in ocean. O cascada de stropi se inalta pana sus pe platou , udandu-ne. Piratii ramasera inmarmuriti.
-O intamplare! O intamplare si nimic mai mult, guvernatorul nostru a urnit piatra care abia se mai tinea pe marginea prapastii! Asta-i tot!
-Sigur ca e o intamplare ,zisera si ceilalati pirati. In fine se dezmetici si Dulau Roscat:
-Mii de draci si o zgripturoaica! Daca pustiul asta e atat de puternic, sa stiti ca cu atat mai mult o sa-mi faca placere sa-i trag o chelfaneala.
- Pe ring! Pe ring , strigara piratii cu glasurile lor ragusite.
- Tine-te bine Marinel, imi sopti Fane , ca sa ma incurajeze.
-Poate ar fi bine daca ai renunta!, imi zise Mimi.
-Sa renunt? Peste poate. Mii de draci si o zgripturoaica!...
Se facu tacere. Eu si Dulau Roscat ne-am intalnit in centrul platoului. Ne-am intans mainile , asa cum faca adevaratii boxeri inaintea inceperii meciului. Cand i-am intins mana adversrului , aveam impresia ca ma aflu in fta unui munte urias cu un maiou vargat si cu o clae rosie in varf. Dintr-o data muntele se lasa intr-o parte si incepu sa urle:
-Au ! Pustiule ma doare! nu mai pot! Au mana mea !Da-mi drumul, pustiule! I-am lasat mana libera si l-am vazut sarind intr-un picior sufland in pumni.
- Ce s-a intamplat , Dulau Roscat? Il intreaba unl din pirati.
- Pustiul asta are un cleste , in loc de mana. Ei lasa ca il fac eu acu KO!. Ma ataca fulgerator, lovindu-ma cu putere in falca stanga. Dar oricat ar fi de ciudat, nici nu am simtit lovitura. In schimb Dulau Roscat sari in laturi, cativa metri , de parca s-ar fi lovit de un perete. Toti taceau.
- Nu pricep nimic...bolborosi Dulau Roscat , frecandu-si pumnul.
- Ti-i frica de el ?, intreba in soapta Dinte de Pisica, ducandu-si mana la gura.
-Ce-e? Racni capitanul. Sa-mi fie frica de el ? Acusi il fac meduza! Ca un taur turbat, cu capul inainte si cu ochii injectati, Dulau Roscat se napusti asupra mea. Nu l-am pocnit prea tare ...si ce credeti? A trecut in zbor peste tot platoul, l-a trantit pe Chiorul la pamant si s-a prabusit gramada pe pietre. Am vazut cum piratii muti de groaza , zguduiti de cele intamplate, se repezira la capetenia lor , incercand sa-i desclesteze falcile si sa-i toarne in gura niste rom. Mimi topaia in jurul meu , neputand sa �si stapaneasca bucuria.
- Marinel , esti cel mai puternic om din lume! Fane ma privi si ma intreba:
- Cum faci toate astea? Nu am avut timp sa-i raspund cand am auzit cum se furisau in spatele meu , cei patru pirati, cu iataganele ridicate. Dulau Roscat statea deoparte si arata in dreptul meu cu degetul. Fara teama am intrat in acesta lupta inegala, si dupa cateva clipe cei patru zaceau neputinciosi pe jos.
- Aha! , ati incasat-o?, zise Mimi. Unul dupa altul , privind tot timpul inapoi , piratii coborara rapa si o luara la sanatoasa....

Gata! V-am spus si povestea de seara, maine continuarea!...

De la: Marin56, la data 2010-12-12 20:02:58Gata! V-am spus si povestea de seara, maine continuarea!...

Eroule, sa stii ca eu tineam cu tine

Multumim frumos, o noapte buna cu vise placute iti doresc!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Ingrid, la data 2010-12-12 20:09:50

De la: Marin56, la data 2010-12-12 20:02:58Gata! V-am spus si povestea de seara, maine continuarea!...

Eroule, sa stii ca eu tineam cu tine

Multumim frumos, o noapte buna cu vise placute iti doresc!

io tineam cu piratii pt.ca ei reprezinta puterea poporului...un fel de robin hood pe mare....

Voi fi la fel de dur ca adevarul si la fel de neindurator ca dreptatea.----,,Minciuna premeditata nu mai e chestie de fantezie,tine de caracter''-Tudor Musatescu----Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.----- -----Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost -----DUMNEZEU iubeste ingerii rebeli , adevaratii creatori care fac orice societate sa progreseze,ii ajuta si-i ocroteste, in schimb ii este indiferenta soarta oricarui ignorant mistico-religios------Este mult mai aproape de DUMNEZEU un ateu decat un miorlaitor ignorant mistico-religios,indiferent de confesiunea sau religia propovaduita ----Este mult mai bine, zic eu, s� ��i faci lectura pe vapor dec�t s� faci sex cu fundul.-TRAIAN BASESCU

De la: Marin56, la data 2010-12-12 11:28:35Buna Dimineata... cam tarziu...A cui a fost ideea de m-a pus pe si pe mine in pagina de start de la `galceava buburuzei`?... oricum ,ii multumesc ca am fost bagat in seama...Daca iese Diaconescu presedinte o sa-l rog sa ma puna prim ministru... sau mare vizir...da... sa vad ce mai fac piratii mei...

Apari din oficiu de cand ai postat acolo...

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Buna Dimineata ! V-ati sculat? ..... dar daca e asa ,de ce nu apar si ceilalati care posteaza... de ex tu Elodia , Ardeleanu xyz... si altiii...Vad ca numai numele meu apare.Cred ca mai bine imi fac un blog Nu `glob` cum zicea cineva...am mai incercat odata poate acu reusesc ... poate castig si eu ceva din postarile astea sa nu mai muncesc degeaba .. poate iau si eu un ban gramada... renumeratie dupa venit ... coane Fanica...Ei ? Ce ziceti cine ma ajuta?....

Buna dimineata Marine, ne-am trezit, desigur, numai ca e luni dimineata si mai aveam ,,o lecuta de treaba''. In rest, suntem bine si te citim cu interes, postam si noi cand putem , asa printre picatele. Mai si muncim din cand in cand.

...si eu mai am treaba , azi am facut si mancare. O oala de supa cu pui, pui...

Victorie fratilor! Victorie deplina. Cred ca le-a perit pofta sa mai dea cu ochii de noi! Zicand acestea, am imbratisat pe Fane si pe Mimi, punand mana pe umerii lor. Nu trebuia sa fac asta , ca in clipa urmatoare i-am vazut prabusindu-se la pamant.
- Ce e cu voi ? i- am intrebat nedumerit . S-au ridicat cu greu frecandu-si umerii:
- Ce ne-ai pus pe umeri?
- Mainile...
- Pai astea nu sunt maini sunt niste drugi de fier.
Abia acum am inceput sa inteleg ce forta fenomenala aveam in mine. Mi-am pipait mainile , muschii, pareau totul normal. Fara sa ma gandesc ce fac ,ma sprijin de un palmier. Acesta se franse in doua , ca un bat de chibrit, acoperind pe Mimi cu crengile lui. M-am oferit sa o ajut, dar s-a ridicat repede, fugind din calea mea.
-Marinel! Asta nu se mai poate!
Da, da , asa nu mai merge ! Zise si Fane de dupa un bolovan. M-am dus la locul unde era ascuns aparatul si am devenit iar cum eram inainte. In graba mea nu observasem ca cazuse pe jos acumulatorul. Bag iar aparatul in ascunzatoare si ma intorc iar la prietenii mei , care ma asteptau cu sufletul la gura.
-Gata Fratilor! Sunt la fel ca inainte. S-au apropiat incet de mine, pipaindu-mi mainile. Dupa ce s-au convins ca eram cel de dinainte .
-Asculta, cum faci tu toate astea?
-Foarte simplu, dar cred ca recunoasteti ca e asa de bine sa fii ca un vrajitor...
-Asa ceva se intampla numai in povesti. In viata totul trebuie obtinut prin munca, imi zise Mimi.
-Si asta e o munca , nu ma las eu. Ia stiti ceva ? Mai lasati-ma cu observatiile vostre. Uitati-va mai bine la pasarile alea. Pe deasupra nostra trecea un card de pasari foarte frumoase, cu cozile multicolore. Trecura ca o sageata ,gangurind dulce si sonor.
-Am mai vazut eu o pasare ca asta . Cred ca au o carne tare gustoasa. Spuse fane ignorand privirile urate a lui Mimi. Ce mai friptura as face din ea. Dau sa ma duc la aparatul meu,dar Fane ma opreste:
- Nu , te rog am promis ca o sa ne descurcam ca niste adevarati robinsoni. Propunerea mi se paru interesanta. Care din copii nu ar vrea sa treaca prin peripetiile lui Robinson.
- Si cum o prindem ,Fane?
-In capcana. Ma indepartez si incerc sa ma gandesc la schema unei capcane.
-Asta-i tot! , zise Fane , aratandu-mi o bucata de sfoara cu un lat. Eram dezamagit
-A mea a iesit ceva mai mare... Au schimbat cateva priviri si au inceput sa rada.
-Asta nu-i capcana pentru pasari , ci pentru elefant! Caraghios mai esti , Marinel , la nimic nu te pricepi!
-Eu nu ma pricep la nimic?
-Ei nu te supara . Ti-o spun asa prieteneste...
-Ajunge m-am plictisit de observatiile vostre.!
In aceiasi clipa am auzit clar cantecul inspaimantator al piratilor. Ne-am furisat pe dupa stanci si i-am vazut pe pirati stand pe nisip si ducand mereu plostile la gura. Am vazut cum Dinte de Pisica ii facu semn lui Chiorul, punandu-se intre el si Dulau Roscat.
-Dinte de Pisica iar se baga peste noi.
-Ia mai da-l incolo....
-Ajunge Marinel , cred ca e timpul sa mergem acasa, ai nostri cred ca sunt nelinistiti.
-Ba nu fratilor, Dinte de Pisica vine catre noi cu un steag alb in mana. Cred ca vine cu propuneri de pace.
-Ajunge Marinel , hai acasa...
- Ba nu ! E interesant , sa auzim ce o sa ne spuna.
-Auzi ! Fa tu ce ai facut dar sa devii iar puternic ca mai inainte, ma sfatui Fane.
-De ce?. Se tem de mine ca si inainte. Nu stiu ca mi-am pierdut puterea.
-Oricum daca e ceva , fluiera, ma sfatui Fane. Am facut cativa pasi in intampinarea piratului. Acesta cand ma vazu se fastaci si zambi respectuos:
-Sir! Am fost imputernicit sa va fac o propunere extrem de importanta.
- Te ascult.
Dinte de Pisica se catara pe platou.
- Iata ce este sir, discutia noastra trebuie sa raman secreta.
- Sa luam loc sir. Ne-am asezat amandoi pe trunchiul palmierului doborat de mine mai inainte.
- Sa stii ca daca ai de gand ceva...i-am zis eu amenintator.
- - Vai de mine , sir, se poate?
- - Te ascult.
- Recunoastem, ca sunteti de neinvins,sir si va propunem sa fiti capitanul nostru. Am facut niste ochi ca cepele.
- Cum ? , eu capitanul vostru?
- Da , sir.
- Poi nu aveti un capitan?
- Cine Dulau Roscat? Ii facem noi de petrecanie, sir.
- Cum sa va omorati prietenul?
- Asta-i legea vietii, sir . Cei tari ii rapun pe cei slabi. Dulau Roscat si-a trait traiul si si-a mancat malaiul. Gata! L-am recunoscut de capitan atat timp cat am avut nevoie de el. Acum a venit vremea sa dea ortul popii. Binenteles ca nu o sa plece de buna voie, asa ca vom fi nevoiti sa-l curatam. Da sir asta-i legea vietii!
- Asta-i legea junglei.
- Vorbiti serios, sir? Si ce , viata nu e cladita tot dupa legile junglei?
- Te referi la viata banditilor sau a piratilor?
- Viata tuturor oamenilor! Sir. Sa vorbim deschis asa cum vorbeste un gentlemen cu un alt gentleman. Cu toti cautam sa ne aranjam treburile in asa fel incat sa muncim cat mai putin si sa avem cat mai mult. Spunand acestea vad cum ceasul meu , facut cadou de la mama , disparuse de la mana.
- Asculta Dinte de Pisica da-mi te rog ceasul inapoi!
- Ceasul? , Care ceas?
- Ceasul care mi l-ai sterpelit de la mana!
- Iertat-ma , sir! Obisnuinta! Nu o sa se mai repete...Cleptomanie ce sa-i faci! Cand lucram ca functionar, toti colegii imi cunosteau boala si �si pazeau lucrurile cu strasnicie. Nu pot sa vad un obiect strain si sa nu-l bag in buzunar. Ei! cu propunerea nostra ... Sir ? ce ati hotarat?
- Nu-mi place felul vostru de viata....
- -Ah, sir, doar v-am mai spus, ca ne straduim cu totii sa muncim cat mai putin pentru a avea cat mai mult. Tocmai din acea pricina unul il inghite pe celalalt. De pilda unchiul meu... A fost si el pirat la viata lui, sir! A ucis si a jefuit o suta opt zeci si doi de oameni, sir. Si pana la urma a ajuns miliardar!
- -ingrozitor!
- Ehe, dar acuma , in schimb, pe unchiul meu il cunoaste toata tara si il pazeste politia. Altii lucreaza pentru el, si are el grija sa le ia si pielea de pe ei, sir. Si ce asta nu e hotie curata?
- Prin urmare , miliaradarii nu sunt alceva prin urmare, decat niste banditi?
- Binenteles , sir!
- Trebuie sa fiti de acord , cu aceasta treaba , ca e foarte placut sa nu faci nimic si sa ai de toate.
- Mie imi place sa muncesc...
- Serios, sir?
- Dati-mi voi sa nu va cred! Omorati-ma dar nu va cred!
- Nu accept sa fiu capitanul vostru!
- Sir!...
- Nimic,! Nu accept!
- Mai ganditi-va sir! Cu forta dumneavoastra , sir , vom supune marile si oceanele, vom ucide si jefui mii de oameni. Ve-ti deveni cel mai bogat om din lume si nu va mai trebui sa munciti o viata intreaga. Altii or sa munceasca pentru dumneavoastra. Nu va mai trebui sa faceti nimic.
- Nu sunt nici bandit, nici miliardar....
- - Imi pare foarte rau ca renuntati asa de usor la fericirea dumneavoastra...Sper ca ve-ti mai reflecta si pana la urma o sa fiti de acord.
- Pleaca!
- Am vrut doar...
- -Pleaca!, i-am zis din nou.
Se opri , adumelcand ceva, apoi spuse:
-Sir ! vine furtuna ! O furtuna naprasnica! Cunosc baltoaca asta cum isi cunoaste broasca iazul, si stiu ce spun. Pe meleagurile astea , furtunile vin fulgerator si nu iarta.! Salvati-va pana nu e prea tarziu, sir! Si pleca in fuga....

Stefan vorbeste poporului:
-Va voi da cate 2 ha de pamant pentru fiecare turc ucis... veti primi fructe exotice si mirodenii pentru fiecare rana facuta unui turc...
Vistiernicul, care sedea langa Maria Sa, il tot tragea de maneca pe Stefan:
-Maria Ta, dar visteria e goala!...
Insa Stefan continua:
-Veti avea bilete gratuite la spectacole...
-Maria Ta, nu mai avem nici un ban in visterie...! repeta Vistiernicul.
In cele din urma, oamenii se risipesc si Stefan ramane singur cu Vistiernicul:
-Maria Ta, de unde luam bani pentru toate astea?
-De la straini, imprumutam!
-Bun, dar deja trei generatii au de platit in urma noastra...
-Sa stii tu, Vistiernicule, ca datoria externa nu e mea si nici a ta, ci a stramosilor nostri si a stramosilor stramosilor nostri, in vecii vecilor...

Oare cati tineri trebuie sa mai moara sau sa-si pericliteze sanatatea datorita acestor etnobotanice. De ce nimeni nu ia nici o masura? Ce fac parlamantarii si guvernatii nostrii? Stiu sa doarma in papuci... Li asa de greu sa ia niste masuri, Sunt asa de orbi si surzi ? nu vad, sau se fac ca nu stiu?ca sa interzica asa zisele droguri usoare? Ce asteapta sa moara tot tineretul din tara intreaga?...Guvernantilor si Parlamentarilor ,ganditiva ca si voi o sa aveti copii ,sau nepoti...sau poate chiar ii aveti...

ba da,s-au luat masuri.vor inchide magazinele.
problema este ca...nimic nu ii vor putea impiedica sa procure aceste etnobotanice.
ca si multe alte droguri.
alta este problema.cum sa ii faci pe acesti oameni sa nu mai consume.

azi sunt un om normal...oferta valabila doar azi pina la ora...pfiu...gata.nu mai e valabila

De la: annca_a, la data 2010-12-13 20:23:37ba da,s-au luat masuri.vor inchide magazinele.
problema este ca...nimic nu ii vor putea impiedica sa procure aceste etnobotanice.
ca si multe alte droguri.
alta este problema.cum sa ii faci pe acesti oameni sa nu mai consume.

Cu scotch.....

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Trebuie dusa o politica de informare in masa. Atat in scoli cat si in alte centre La noi nu sau inchis toate. Si mai sunt multe magazine care functioneaza , pentru ca autoritatile se fac ca nu vad.

E foarte ciudat , dar auzeam foarte bine cum umbla mama in odaie. Stateam in pat si fara sa deschid ochii:
-Tu esti mamico?
-Eu... se auzi vocea ei.
-Te-ai si intors de la lucru?
- Da!
-Am facut patul , am maturat, am spalat vasele...
- Bravo!...aveam impresia ca de abia reusea sa �si stapaneasca rasul.
-Vai dar ce pat tare! Ma doare tot corpul, spuneam asta frecandu-mi ochii.
-Stii mamico , am visat un vis ingrozitor.
-Ce anume?
- Se facea ca eu Fane , Mimi si...mi-am luat mainile de la ochi, si am ramas nauc. Am vazut aplecata deasupra mea , fata zambitoare a lui Mimi, si fata tuciurie a lui Fane. Am inteles ca Mimi imi jucase o festa, imitand vocea mamei.
Deci visul continua....am intrebat cu teama.
-Continua !, ofta Mimi.
-Ia piscati-ma...
- Cu placere, se oferi Fane. Si ma pisca asa de tare ca fara sa vreau am sarit in picioare.
- Ei nici chiar asa...
In defileu era uscat. Soarele stralucea din nou deasupra capului, si undeva in apropiere cantau iar pasarile. De jos se auzea cum respira greu oceanul.
- Asta mai zic si eu furtuna! Exclama Fane, m-a pocnit in grnunchi un pietroi si de abia ma mai tin pe picioare.
- Si mie mi-s pline mainile de vanatai, se planse Mimi.
- Si pe mine ma doare ingrozitor capul, am complectat eu.
- Si acu fratilor ,ce facem?
- Cum ce facem?, sa mergem acasa.
- Imposibil?
- De ce e imposibil?
- V-am spus ca am pierdut acumulatorul. Fara el nu pot porni aparatul si ca atare nici ..acasa nu o sa ajungem prea curand.
- Fleacuri!
- Fleacuri? Atunci spunem si mie cum am nimerit pe insula asta? Cu ajutorul acestui aparat...care nu mai are alimentare. Fara acumulator, aparatul nu mai face doua parale.
- I-am vazut cum deodata ma privesc serios ,apoi Mimi incepu sa planga:
- Inseamna ca ...
- -Inseamna ca o sa ramanem pentru totdeauna pe acesta insula, zisei eu simtind ca incepe sa imi tremure barbia...
- M-am saturat de insula asta nenorocita, vreau acasa! De ce ne-ai adus aici? Spre marea mea rusine , trebuie sa recunosc ca si pe mine m-a podidit plansul.
- Ho cu bazaiala voastra! Striga Fane suparat.
- Trebuie sa nascocim ceva.
- Ce sa mai nascocim? Am zis total descurajat.
- Nu stiu... Ceva insa trebuie sa facem.
- Ce?
- Nu se stie cat mai stam aici ? , asa e?
- Asai!
- Trebuie sa locuim undeva?, Nu?
- Da!
- De mancat trebuie sa mancam ceva?Nu?
- Da!
- Baieti ! hai sa ne construim o casa. Dar undeva in padure unde piratii sa nu dea peste ea.
Pe cand coboram stanca, Vantul aduse pana la noi cantecul ragusit al piratilor.
-Pesemne ca iar beau rom!
-Cred ca pana la urma tot o sa ne omoare... Sunt ata de puternici...
-Ba n-or sa ne omoare, cat ai zice despre ei, nu sunt decat niste trantori si betivani...

De la: annca_a, la data 2010-12-13 20:23:37ba da,s-au luat masuri.vor inchide magazinele.
problema este ca...nimic nu ii vor putea impiedica sa procure aceste etnobotanice.
ca si multe alte droguri.
alta este problema.cum sa ii faci pe acesti oameni sa nu mai consume.

Daca s-ar da o lege prin care nu s-ar mai bucura de asigurari de sanatate cei care consuma voluntar etnobotanice d-astea si parintii lor ar plati spitalizarile astea pentru imbecilii de genul asta, cum ar fi ?

Un om inteligent poate spune de multe ori o prostie, dar un prost nu poate spune niciodata ceva inteligent.

... Azi nu prea mi-o fost boii pe acasa!.... dar am avut totusi puterea sa continui povestea...

10. Dupa ploaie se lasa in padure o caldura sufocanta. Ne strecuram anevoie prin vegetatia abundenta in care se auzeau strigatele pasarilor. La fiecare pas piciorul nostru nimerea in baltoacele din iarba , ramase dupa ploaia tropicala. Din copaci picaturile curgeau ca o grindina pe capul nostru. Intr-o clipa eram uzi pana la piele. Padurea devenea tot mai deasa. Copaciicu trunchiurile uriase, si negre isi impleteau crengile deasupra noastra, nelasand sa patrunda soarele. Obosisem si ne era foame si sete.
- Nu mai pot ! , zise Mimi , Hai sa ne odihnim!
-Intradevar ! , fac si eu, sa ne odihnim!
-Fara bocete! , zise Fane care mergea in fata. In aceeasi clipa ,de sub picioarele lui tasni o pasare asemanatoare cu rata. In cuibul ei am gasit niste oua, pe care le-am baut. Ne simteama mai vioi. Pe neasteptate padurea se lumina in fata noastra. Iesisem Intr-o poiana. In mijlocul ei vazuram doua caprioare. Ridicandu-si capetele pe niste gaturi lungi si gratioase, ne priveau fix cu ochii lor mari si caprui.
- Caprioare ! Striga Fane. Priviti nici nu se sinchisec de noi.
- E explicabil! Insula nefiind locuita, nu au vazut oameni.Totusi cand Mimi dadu sa se apropie de ele sa le mangaie, acestea disparura brusc in desisul padurii.
-Nu-i nimic tot o sa le prindem noi.
-Ai inebunit? Nu le mananc pentru nimic in lume. Nu ai vazut ce ochi visatori au?
-Dar oule pe care le-ai baut? Nu ti-a fost mila? Inchipuieste-ti ca ieseau niscavai pui cu ochii visatori...
- Of ce rai saunteti voi baietii astia.
La capatul poienii am descoperit o stanca singuratica inalta cat o casa. Era ascunsa bine de o iedera.
-Uite si casa noastra , face Fane.
-Unde vezi tu casa?
-Aici o sa fie casa nostra
-Unde?
-In pestera.
-Si unde vezi tu pestera! Uitandu-ma mai bine oservai o intrare ovala intr-o pestera cama la opt � zece metri deasupra nostra.
-E cam greu de ajuns pana acolo!
-Foarte bine. O sa putem dormi linistiti fara teama ca piratii or sa dea de noi.
Langa capatul stancii descoperisem un izvor cu apa limpede si cristalina. Pe malurile lui erau o multime de flori frumoase de toate culorile. In timp ce Mimi se apucase sa culeaga flori-fetele se entuziasmeaza intotdeauna , cand vad flori- iar noi ne pregateam sa cercetam pestera.
-O sa trebuiasca sa facem o sacara de pietre. Fane imi atinge fruntea cu palma:
-Stiam eu ca ai temperatura! Vrei poate ca pe aceasta scara sa se urce si piratii, odata cu noi?
-Dar bine Fane , dar noi? Nu mai vorbrsc de Mimi, ea cu siguranta nu se poate urca pana aici.
- Vom face o scara de liane. Ziua o vom cobora, iar noaptea o vom ridica.
-Esti un geniu!
-Niciodata nu m-am indoit de asta. Cu mare greutate agatandu-ne si de liane reusira-m pana la urma sa ne cataram pana la gura pesterii. Am cercetat pestera. Era spatioasa, uscata si foarte agreabila. Vocile noastre rasunau pe sub boltile intunecate. Abia catre seara am terminat de impletit scara . Am adus in pestera iarba si muschi uscat. Ne-am facut niste paturi minunate. M-am intins fericit pe asternutul moale, simtind cum imi tremura muschii de oboseala. Facusem un foc si luminile lui lumina intrarea in pestera. Jos Mimi frigea o pasare prinsa de Fane. In timp ce lucra canta si un cantec:
Muncind cinstit,
Neostenit,
Cu ravna , zi de zi,
Vom fi titani,
Si de dusmani
Nebiruiti vom fi!
Fii curajos,
Cu brat vanjos,
Si pururri nu uita
Ca tottu-n frunti,
Rastorni si munti
De vrei , prin munca ta!
Chiar si la greu
Sa simti mereu
Avantul tineresc!
Sa mergi cantand,
Semet in rand
Cu cei care muncesc! ... Si ce ? Nu avea dreptate?...
Era cantecul nostru vechi despre prietenie. Il cantam destul de des. Dar parca niciodata versurile lui nu m-a rascolit atat , ca acum. Intr-adevar daca ai prieteni buni , treci mai usor pester toate... Mi se puse un nod in gat si eram gata sa izbucnesc in plans. Noroc ca aud glasul lui Fane care ma chema la masa. Am coborat pe scara si m-am asezat in fata focului. Cat de gustoasa era pasarea.
Fane nu se putu abtine:
-Nu iti pare rau de ea? Nu primi nici un raspuns. Dupa masa stabiliram ca maine sa mearga cineva in recunoastere sa vedem ce gand au piratii cu noi.
-Si cum o sa gasim drumul inapoi?
-Firisorul asta de apa o sa ne arate drumul indarat.
-Cum asa?
Mata stai cam prost cu geografia. Unde crezi ca se varsa acest izvor? Acolo unde se varsa toate raurile si fluviile lumii. Adica in ocean. Mergand pe malul lui, vom gasi mereu drumul indarat....

Da ! nea Silviu e o idee si un viitor punct de plecare... poate asa o sa le vina mintea la cap.... Ca cap nu au....

Buna seara, Marine..ce ti s-a-ntamplat? de ce nu ti-au fost boii acasa?

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

...Au plecat pe camp si eu odata cu ei....

De la: Marin56, la data 2010-12-14 22:17:49...Au plecat pe camp si eu odata cu ei....

Ce-i mai omule?

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

..Ei... probleme iar cu problemele mele de sanatate...cred ca fierea asta se cam baga in seama mereu...vrea sa faca si ea greva...

o sa iau niste buline cu Sandra, niste pastile cu Vangelis, niste prafuri cu J.M. Jarre...pana maine imi trece...

Bun tratament...pune si niste comprese cu colinde

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Crezi ca ajuta?...

Pentru ca pe 9am nu ma mai lasa sa intru , la sectiune voyager 1, am sa comentez putin aici. Nu inteleg de ce va contraziceti atat cu datele tehnice si stiintifice. Ca viteza luminii, e...ca viteza sunetului...e ... ca nu isi au rostul. Daca lui Voyager i-a trebuit 33 de ani ca sa ajunga la marginea sistemului nostru solar, atunci inchipuiti-va cat i-ar trebui unei rachete sa zicem cu combustibil de al nostru sa strabata alte sisteme solare ca sa nu mai zicem de alte universuri. Ar trebui sa treaca sute mii si milioane de genertii, PE ACEA NAVA. Ne-ar trebui mii si miliarde de vieti ca sa le strabatem. Si conteaza si viteza Asa stau lucrurile si dca ne miscam , prin pardox , cu viteza luminii. Dar nici asta nu ar fi posibila , cel putin deocamdata...Si atunci la ce ne-ar mai face noua placere acum, sa aflam ceva , ca noi nu vom mai fi demult. Nici stramosii, starmosilor ...,stramosilor nostri nu vor ajunge sa cunosca tot universul. Cei care in viitor vor ajunge sa cunosca cate ceva, nici ei nu vor cunoste totul. iti trebuie vieti infinite ca sa strabati infinitul. Noi nu suntem decat o particica , fara insemnatate, un fir de nisip, de pe toate plajele lumii, si tot nu ar fi de ajuns. Dar ,avem si noi rostul nostru in aceasta infinitate absoluta. Am descoperit si noi de-a lungul vietii nostre niste legi , care s-ar dovedi inutile , sau false, in alte spatii si universuri. Si atunci ar trebui sa o luam mereu de la capat... Nu stim nici de propria noastra faptura totul, din de propria noastra faptura , nimic , dar ,de univers. Legile fizicii pot fi total diferite in alta parte. ...Cand o sa ne cunostem microcosmosul nostru abia atunci o sa putem spune ceva si despre macrocosmos. Noi suntem o lume care nu va avea acces niciodata in cunosterea infinitului. Si asta ca nici pamantul nostru sau soarele pe care noi il veneram acu ,se vor stinge odata si odata. Oricum prezenta noastra in acest univers nu este total intamplatoare. Avem si noi rostul nostru. Inca nu stim cu adevarat , care!, si de ce ? Am mai comentat si cu alte ocazii ca eu cred ca noi facem parte m componenta din organele altor oameni in ghilimele vorbind , oameni care si ei la randul lor populeaza alte organe ale unui urias, care si el la randul lui... si asa mai departe...Cum inima sau rinichii nostri stim ca sunt formati din multe celule , noi putem sa fim chiar acea celula din alt corp...Daca legea e valabila la microcosmos e valabilea si la macrocosmos...Si imaginatia poate exploda la infinit...

11. Dis - de - dimineata am pornit-o spre ocean, mergand pe firul paraului. Hotarasem din ajun ca eu sa plec in cercetare, iar Fane si cu Mimi sa stranga cat mai multe nuci de cocos. Ne-am amintit cat de hranitor este laptele lor. Cazusera multe pe timpul furtunii. Le gaseai pretutindeni. Mereu te impedicai de cate una ascunsa prin iarba. Fane avusese dreptate , paraul se varsa in ocean. Si drumul pe malul lui era mai usor si mai scurt. Am iesit in curand pe nisipul de pe marginea oceanului. Fixandu-mi in memorie locul unde iesisem, am luat-o spre stancile de langa tarm. Furtuna sfaramase definitiv corabia piratilor. Din scandurile ramase piratii isi amenajase un fel adapost. Stindardul lor flutura deasupra taberei. M-am strecurat cat mai aproape posibil de cuibarul acela inspaimantator, si am ramas culcat pe pietre. Dulau Roscat , Chiorul si Picior Stramb dormeau cu fata in jos. Piratul cu urechea rupta statea pe un butoi si tragea pipa. Ma mirase faptul ca isi facusera tabara atat de aproape de ocean. Dar cand Ureche Rupta scoase capul din butoi umplandu-si plosca, am inteles ce anume ii retinuse aici � Butoiul cu rom. Era prea mare si greu ca sa �l care , in interiorul insulei. Tot stand asa, toropit de caldura soarelui, eram gata sa atipesc, cand ma trezi Dulau Roscat. Acesta dupa ce scuipa nisipul ce ii intrase in gura racni la Ureche Rupta.:
-Ureche Rupta!
-Da! capitane �raspunse lenes piratul.
- Unde e Dinte de Pisica!
-S-a catarat pe stanci, capitane, nu stim unde au disparut copii. Parca i-a inghitit pamantul. Ceilalti pirati care dormeau se trezira si ei.
-Chiorule, dute si adu-l pe Dinte de Pisica!
-Am inteles , capitane ! Si Chiorul se ridica plictisit si disparu in dosul stancilor. In acest timp , Picior Stramb, se apropie sontac, sontac, de plosca lui Ureche Rupta, sorbind din ea. Dulau Roscat zice ,ducand plosca lui la gura si band cu nesat:
-Jur pe Burta rechinului ca Dinte de Pisica asta unelteste ceva impotriva mea. Ureche Rupta si Picior Stramb schimbara priviri pline de inteles.
-Taceti, ha! Poate ca ati pus la cale toti, un complot impotriva capitanului vostru? Mii de draci si o zgripturoaica! Asa e? Picior Stramb trecu prudent de partea cealalalta a butoiului.
-Iti suntem atat de devotati, Dulau Roscat...Nu stiu cum s-ar fi terminat discutia dintre pirati , daca in tabara nu ar fi aparut Dinte de Pisica insotit de Chiorul.
-Ce fac copii, Dinte de Pisica? Si zicand astea isi lasa capul in jos ca un taur.
-Nu stiu capitane! Nu pot sa dau de ei. Cred ca in timpul furtunii valurile i-au tarat in ocean...
-Minti ticalosule! , Racni Dulau Roscat. Pesemne ca esti inteles cu ei. Nu stiu ce pui la cale , dar ochii tai mincinosi imi spun ca treaba nu e curata! Aflati unde se ascund copii. Ii fac una cu pamantul. Jur pe burta rechinului ca nici urma nu o sa mai ramana din ei.
-Ai uitat de pumnii tanarului gentleman, spuse Picior Stramb cu o voce stinsa.
-Pumni am si eu! Mi de draci si o zgripturoaica! Poate ca unii au uitat ca ma mai pricep si eu sa sparg o teasta? Hai? Va pot aduce aminte! Si Dulau Roscat isi ridica pumnii. Ingroziti piratii se dadura un pas inapoi.
-Lasa pumnii Dulau Roscat ca ii tinem minte foarte bine, zise piratul , sumbru . Dulau Roscat se invarti de cateva ori in jurul butoiului, apoi se opri drept in fata lui Dinte de Pisica:
-Ce-ti atarna din buzunar? Si mai inainte ca Dinte de Pisica sa raspunda , piratul facu o miscare fulgeratoare, si vazui acumulatorul meu in mana lui. Pe monent eram cat pe ce sa ma ridic si sa le spun sa-mi restituie bateria, doar nu stiau ca imi pierdusem puterea. Dar teama de acesti banditi ma faceau sa stau acolo nemiscat.
-E prada mea ! , face Dinte de Pisica.
-Acum e a mea, zise calm Dulau Roscat,bagandu-l in buzunar si punand mana pe cutit.
Scoase si Dinte de Pisica cutitul. O vreme se infruntara din priviri, apoi Dinte de Pisica se retrase. Cum inima incepuse sa-mi bata cu putere de emotie, facui o miscare gresita si cateva pietre se desprinse de la locul lor, huruind. Piratii amutira, ciulind urechile. Scaldat in sudoare, si tarandu-ma incet inapoi, am rupt-o la fuga , si tot uitandu-ma inapoi si impedicandu-ma de nucile de cocos. Asa am ajuns in tabara nostra, gafaind. Le-am spus in cateva cuvinte despre recunoasterea mea.
-E de rau fratilor! Dinte de Pisica mi-a furat acumulatorul. Acum e la Dulau Roscat. Nu mai avem nici o sansa, sa mai plecam de aici!
-Fi calm , Face Fane ,o sa gasim noi o solutie sa il luam. Fane si Mimi pregateau la frigare niste bucati de carne de caprioara. Jupuiase blana si pentru ca Mimi o refuzase, Fane mi-o oferi mie. Era buna la culcusul meu. Masa fusese asa de gustoasa , soarele asa de bland ,pasarelele cantau frumos, ce mai trai pe noi.
-Trebuie sa fim cu ochii in patru , ne sfatui Fane. Odata ce ai aflat ca astia vor sa ne faca de petrecanie cu orce pret.
Fane si Mimi adunasera un munte de nuci de cocos. Dupa masa le-am carat in pestera. Veni si noaptea din nou. Ei se sfatuira in soapta pana tarziu si atipira. Nu mai eu nu puteam sa mai dorm . Ma zvarcoleam pe blana de caprioara si ascultam vuietul indepartat al oceanului.

Buna Seara !v-am adus iar povestea de seara... azi ceva mai bine...
12. Asta mai lipsea! Zise Fane, trezindu-se de dimineata cu o mutra acra si frecandu-si piciorul. M-am lovit undeva ieri si acum nu mai pot sa calc. Si ar fi trebuit sa vad daca nu a picat ceva in capcana.
- Ramai acasa , propuse Mimi. Trebuie doar sa pazeasca si cineva casa. Ma duc eu cu marinel , stiu unde ai pus capcanele. Am coborat iar Fane ridica pentru orce eventualitate, scara. In capacana se zbatea o pasare cu o coada multicolora. Mimi o curata de pene si o luaram spre casa. Nu stiu cum as putea descrie groaza , care puse stapanire pe noi, cand in poiana ,am auzit vocile piratilor. Ascunsi in iarba am reusit sa ne strecuram neobservati pana-n poiana. Piratii stateau in jurul focului nostru stins si infulecau cu lacomie resturile caprioarei noastre.
-Gustos, dar putin , face Dulau Roscat. Dinte de Pisica il inghionti pe capitan si ii spuse, aratnd in directia pesterii:
-Cred ca au provizii serioase.
-Sa gacem o perchezitie ! propuse Picior Stramb.
- Pana acolo fara scara nu cred ca putem ajunge, zise Picior Stramb.Dar Dulau Roscat ordona monosilalbic.
-Pst!
Statea langa foc si privea cum supusii lui inalta o piramida. Picior Stramb se cocotase in varf, dar in clipa cand ajunse cu capul in dreptul pesterii, Fane iesi si il lovi cu un bat in cap.Tot ce sa petrecut era asa de caraghios , ca m-am abtinut sa nu izbucnesc in ras. Piramida se prabusi in strigatele si injuraturilor piratilor.Fane rosti foarte politicos:
-Mi se pare ca vam lovit fara sa vreau! Dulau Roscat se repezi cu pumni la Dinte de Pisica:
- Diavol impelitat! Nu mi-ai spus tu ca copii is plecati la vanatoare? Dinte De Pisica sari in laturi si spuse respectuos:
-I-am vazut vazut cu ochii mei pe copii albi plecand la vanatoare., capitane...Dulau Roscat isi pipaii nehotarat favoritii si scotand palaria i se adresa politicos lui Fane:
-Buna ziua domnule Boy ! Cum va simtiti?
-Multumesc! raspunse Fane vesel, temperatura e normala...totul e in regula.
-Si de ce n-ati plecat la vanatoare, domnule boy?
-Dumneavoastra cum credeti?
- Nu stiu, jur pe burta rechinului...
-Pazesc casa!
- Si de cine ma rog, domnule boy, paziti dumneavoastra casa pe o insula pustie?
-Nu stiti?
De fiare! Nu am vazut pe insula vreo fiara , in afara de caprioare.
- Insa eu am vazut fiare bipede!
- Fiare bipede? Face Dulau Roscat pe acelas ton glumet ca al lui Fane.
- Si sunt multe? Fane numara in mod demonstrativ pe cei cinci pirati.
- - Cinci!
- - Ei aflati ca aceste cinci fiare o sa va manance de vii.
- Sunteti singur acolo , domnule Boy?
- - Nu. Cu un prieten. Dulau Roscat arunca priviri ucigatoare lui Dinte de pisica. Acesta ridica din umeri La drept vorbind , nici eu nu stiam la cine se refera Fane.
- Si ce este un `ea ` sau un `el`?
- Un `el`
- Putem sa-l vedem si noi?
- Desigur Si fane le arata un bat lung si noduros.
- - Grozav prieten , tusi Picior Stramb, frecandu-se acolo unde il atince Fane. Apoi piratii se apropiara de capetenie sosotind intre ei.
- Domnule boy , va plac banii?
- Cum sa va spun .. in general nu sunt impotriva lor.
- Asa te vreau! Zise Dulau Roscat.
- Eram convins , zise triumfator Dulau Roscat.
- Ve-ti primi o suma mare de bani domnule boy.
- -Cati?
- Exact cati or incapea in buzunarul dumneavoastra. Si jur pe burta rechinului ca ve-ti primi numai galbeni.
- As vrea si eu sa stiu ce v-o venit sa �mi dati ata aur?
- Asa suntem noi oameni de treaba, face Dulau Roscat.
- Un mic serviciu, cand tanarul gentleman va lua masa presarati-i mancarea cu praful asta. Apoi Dulau Roscat Se cauta in buzunare si ii arata ceva lui Fane.
- Ei batem palma?, intreba Dulau Roscat, urcandu-se pe un pirat si cand ajunse cu capul in dreptul lui Fane acesta il pocni zdravan drept in teasta. Piratul se prabusi urland la pamant.
- Printre noi tradatori nu exista Dulau Roscat.

- Mii de draci si o zgripturoaica, pun eu mana pe tine negrule!

- Pacat ca nu am praf de pusca ca pe toti v-as face in bucatele.Pesemne ca am scos capul prea mult din iarba ca unul din pirati striga ingrozit:

- Gentlemanul alb!

Intr-o clipa disparura piratii din poiana, de p[arca un vant puternic ii matura de acolo. Auzeam paraitul crengilor, de care se izbeau, rupindu-le in goana lor. Razand ne-am adunat in jurul focului. Prinsem curaj.
-Vedeti se tem de mine la fel ca si la incveput. Chiar azi o sa ma duc sa le cer sa-mi restituie acumulatorul.
- Mai incet, ma trase Mimi de maneca. De dupa un copac ne privea Dulau Roscat.
-Buna ziua , sir! Face Dulau Roscat apropiindu-se de focul nostru. N-ati vrea sa il omeniti pe un batran lup de mare, oferindu-i o bucatica din vanatul vostru. Tot curajul meu , disparuse intr-o clipa.
-De ce ai venit Dulau Roscat?
- Mirosul sir. Mirosul imbatator al focului dumneavoastra. Suntem flamanzi ca niste caini vagabonzi, sir!
-Vanat se gaseste destul pe insula , de ce nu va procurati singuri?, face Mimi.
-Obisnuita , ne-am obisnuit sa mancam de la altii!, milady. Of ce foame imi e!
-Sa-i dam si lui o bucatica, zise Mimi. Nu am avut timp sa ii raspund cand vad in buzunarul lui acumulatorul meu.
-Dulau roscat sunteti un hot, fac eu.
-Binenteles sir, sunt si un mare bandit. Da-mi imediat acumulatorul!, fac eu.
-E al dumneavoastra, sir?
-Da e al meu. Si dau sa intind mana sa il iau. Instinctiv piratul ma apuca de mana. Am simtit cum paraie din incheitura.
-Ce e ! face Dulau Roscat, ha,ha, ha tanarul gentleman pare ca si-a pierdut puterea> ha, ha, ha! Ei.
-Lasa-ma, lasa-ma spuneam eu, eu de teama si durere, incercand zadarnic sa scap din mana lui Dulau Roscat.
-Ei stai asa meduza afurisita , zise Fane si Mimi, care inarmati cu cate un bat mare , incepu al lovi pe pirat. Cadea ca darabana loviturile in cpul piratului. Incercand sa se apere de ploaia de lovituri, piratul isi duse mainele deasupra capului, dandu-mi drumul din stransoare.
-Haideti fratilor se intorc ei acusi , stam rau, au aflat ca mi-am pierdut puterea. Am urcat in graba scara si am tras-o in urma noastra. O vreme a fost liniste. Pesemne ca piratii fugisera care incotro. A trebuit oleaca de timp ca Dulau Roscat sa ii gaseasca. Nu a trebuit sa asteptam mult cand din departare se auzira cum paraie tufisurile si crengile copacilor. Isi facura aparitaia toti in poiana. Cum reusisera sa aduca butoiul cu rom nu stiu. Pesemne ca scazuse mult continutul. Ei acu sa stam de vorba , puisorilor, face Dulau Roscat. Piratii incercand sa ajunga pana la noi, se urcara pe umerii tovarasilor lor. Dar Fane fara a mai stape ganduri azvarli cu o nuca de cocs care dobori piramida. Se auzira iar strigatele si injuraturile piratilor. Toti incepura-m sa aruncam cu nuci de cocos. Multe din ele isi atingeau tinta. Nu ajuta cu nimic milady, zise Dulau Roscat, parand lovitura. Ne mutam tabara aici si va tinem inchisi pana o sa crapati de foame! Primiti o conditie?
- Care?
Predati-ni-l pe tanarul gentleman! Si va lasam in pace!
-Niciodata! raspunsera in cor, Mimi si Fane.
- Perfect! Mii de draci si o zgripturoaica! atunci o sa declaram asediu dupa toate regulile si stiintele piraticesti.
- Hei aduceti butoiul cu rom incoa! Sa chefuim si sa bagam groaza in ei. Mai devreme sau mai tarziu tot or sa pice ei din cuibusorul lor!