Minuni, altele decit cele cu care suntem obisnuiti

FATA DR FUM

DE FUM... SC

FATA DE FUM
Si mi-a ajuns la urechi o poveste, de nu stiu cand si nu stiu de unde, poveste veche. Traia o data un brutar , de care moartea nu avea habar. Atat de slab si de cocarjat era, ca unii ii dadea trei sute de ani, in vreme ce altii ii dadeau sapte sute de ani. Si acest brutar era bun ca painea pe care o cocea, cu toate ca gurile rele nu incetau sa voprbeasca de rau si sa fie banuitori. Unii ziceau de unde atata putere la un mosneag ca sa plamadeasca aluatul? Acum intre noi fie vorba , brutarul era un pic de vrajitor. Ba ma tem ca tot cu ajutorul vrajilor o imbrobodise pe coana Moartea, ca nu mai sosise de veacuri sa-l stranga. In timp ce cocea paine statea toata noaptea si citea din carti invechite de vreme, tot felul de descantece si semne incalcite zugravite cu sange.Toti peretii erau plini de carti, iar deasupra lor stateau impaiati, trei corbi , trei bufnete si trei motani negri. Si apoi numai ce prindea a sloveni din cartile lui, ca cei trei corbi inviau, batand din aripi, cele trei bufnite inviau si ele deschizand ferestrele de foc ale ochilor, si cei trei motani inviau , frecandu-i-se de picioare, torcand si mieunand. Si apoi daca citea o pagina ingalbenita pe la colturi, lua o bucata de aluat si facu din el o fata. Puse papusa aceia pe lopata si o vara in cuptor(cu micro unde), zicand:
-Radamada! Rodomodo! Rudumudu!
Si numai ce vara papusa in cuptor ca se si inalta un abur care strabatu cuptorul apoi iesi afara ca un fum luind infatisarea unei fete mladie ca un cant, cu pletele pana la pamant. Apoi fata de fum purtata de vant , zbura peste acoperisurile caselor al copacilor si se intoarse pe gaura cheii intrand in brutaria vrajitorului. Cum veni fata, corbii croncanira , bufnitele batura din aripi iar motanii mieonara .
-Ai venit?, intreba brutarul.
- Ce-mi poruncesti?, intreba fata de fum.
- Oamenii cred ca am implinit trei sute de ani, altii imi dau chiar sapte sute, ei afla ca azi am implinit nouasute de ani.
-Noua sute de ani! O vreme lunga. Am vazut crescand imparatii si am vazut naruindu-se, am cunoscut bucuria si durerea, am stapanit comorile ascunse si am fost mai puternic decat cei mai puternici.
- Ce �mi poruncesti? , intreba din nou , fata de fum.
Nu iti poruncesc nimic. Dute fata de fum.Cunoste lumea si bucurate de viata., ca din paine te tragi si esti buna ca painea, iar daca vreodata vei fi la o nevoie intoarce-te la mine, si te voi ajuta.
Si fata de fum iesi afara si se inalta aidoma ca un fum, alunecand neauzita pe caldaram, trecea pe langa oameni, dar oamenii nu o vedeau. Si asa cutreiera fata de fum pret de noua ceasuri pe ulitele imparatiei, pana ajunse in fata unor ziduri in paragina. Tocmai vroi sa se intoarca, cand atentia ii fu atrasa de un glas ragusit soptind tainic::
-Atunci asa ramane... la noapte!
-Dar barem te-ai ingrijit sa iti ascuti cutitul?, intreba in soapta un alt glas.
- Oho!, nu iti face grija o sa-i gaureasca pielea., nu te teme. Dar nu mi-ai spus nici cum ill cheama, nici unde sa-l aflu. Fata de fum se strecora in ceva ce semanase a casa , candva, si la lumina lunii vazu doi barbati stand jos.
- Ii zice Petrea pescarul, si sta in coliba de la marginea marii..
Fata de fum daca ii privi mai atenta la lumina lunii se mira nespus. Unul era barbos si neingrijit purtand haine murdare si zdrentaroase, iar celalalt din contra, purta straie domnesti, pana scumpa la palarie si parea tanar.
-Poti sa-i pui cruce lui Petrea pescarul, ii spuse barbosul, iar celalalt isi smulse din pieptar o piatra nestemata, si i-o dadu , zicand:
- Te mai asteapta una daca te tii de fagaduiala.....

Un taciune si-un carbune
Unde-i fata de fum? spune!


Buna dimineata, Marine, sa ai o zi frumoasa !

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

E pe vine...

Fata de Fum nu mai statu sa mai auda si restul discutiei. Nevazuta si neauzita se ridica in vazduhul noptii si pluti catre marginea marii, dornica sa-l vada pe cela care cutitul barbosului avea sa il omoare. Vantul o purta grabnic cum numai el stie, si macar ca drumul pana la mare era lung , Fta de Fum auzi in curand mugetul marii. Luna lumina nisipul adormit , pe care era o coliba de piatra. Si Fata de Fum luneca pe horn si se pomeni in coliba. Nu era mare coliba , pe pereti erau scule pescaresti , iar intrun ungher era un pat saracacios, unde dormea un flacau. Dormea cu fata in sus , iar lumina lunii ii scalda fata , curata ca cioplita in piatra alba. (Are asta un fix , pentru culoarea alba)Atat de frumos il gasi Fata de Fum ca pe loc se indragosti de el. Fata nu se mai satura sa-l priveasca. Intr-un tarziu fara sa stie ce face isi lipi buzele ei , de buzele flacaului. Acesta zambi in somn , pentru ca in visul lui se ivise o fata , inalta si mladie ca un cant si cu pletele pana la pamant. Dar chiar in clipa aceia cineva incerca usa, care se deschise si in coliba patrunse barbosul cu un cutit in mana. Fata , mladie ca un cant si cu pletele pana la pamant , pieri din visul pescarului. Trezestete! Facu Fata de Fum. Trezestete! Dar flacaul nu se trezi si barbosul inainta cu pasi ca de pisica.Nici un om nu putea sa auda glasul Fetei de Fum, dupa cum nici un om nu ii putea zari faptura subtire. Atunci Fata de Fum se repezi sa rastoarne scaunelul cu trei picioare de langa o masuta. Dar mainile ei subtiri nu aveau putere sa apuce scaunelul. Se zbatu, intre pereti, incerca sa loveasca cu pumnii fata barbosului, dar nu avura nici un efect, iar barbosul continua sa inainteze ca o pisica. Atunci Fata de Fum se repezi afara si inaltandu-se vazu un nor
-Ajutor facu Fata de Fum , il omoara!
- Cine ? unde?,.....Ce s-a intamplat?
Si fata ii spuse tot. Atunci norul cobora cu Fata de Fum si intra in coliba. Si fata vazu cun barbosul se oprise, stand aplecat deasupra pescarului cu cutitul ridicat.
- Repede! , zise fata de Fum.
Si norul slobozi un fulger care lovi cutitul, si de indata in coliba incepu sa ploua. Barbosul racni, iar pescarul trezandu-se, din cauza ploii, se arunca asupra barbosului. Si in coliba incepu o lupta pe viata si pe moarte. In timp ce Fata de Fum statea cu sufletul la gura , in timp ce in coliba inca ploua, in timp ce afara soarele stralucea sus pe cer. Si tinu lupta pana seara cand Petrea Pescarul il dovedi pe barbos. Apoi Petrea Pescarul il lega zdravan pe barbos, il lua ca pe un sac in spate si porni cu ele in cetate, cu gandul sa il lepede la picioarele judecatorului. Si Fata de Fum pasea alturi de pescar , tacuta si nevazuta. Dar cum Drumul era lung , Petrea pescarul osteni. Se aseza pe un bolovan. Intre timp Barbosul se trezi. Si incepu sa spuna:
-Lasa-ma, Petrea Pescaru, sa ma duc in lumea mea, ca de nu, o sa-ti para rau!
-Ce ti-am facut de ce ai vrut sa ma omori?
-Nu mi-i ingaduit sa vorbesc.
Asa ? Mai vedem noi . Si fiindca se mai odihnise, il ridica si legat il puse sa mearga pe propiile picioare. Asa intrara in cetate, odata cu zorii....

3 . Si lumea se minuna cand vazu ca flacaul ducea un barbos legat ca pe un urs cu ursarul lui. Si apoi daca mai auzira si ca , barbosul a vrut sa il omoare pe flacau, se stranse multa lume si strigau sa se faca dreptate. Atata larma se inalta din ulita , ca imparatul se trezi din somn.
-Cine nu ma lasa sa dorm? , striga el cu asprime. Apoi afla de la slugile lui ca un flacau aduse prins un ucigas.
-Daca tot mi-a stricat somnul, ia sa-i infatisati ianintea judecatii mele. Si iaca asa se pomeni , Petrea Pescarul , fata in fata cu imparatul, care ii povesti toata tarasenia. Fata de Fum statea langa el si era numai ochi si urechi. In fine, imparatul se lamuri cum stau lucrurile , Deodata se deschise usile si in incapere intra un tanar imbracat in straie scumpe.
-Pofteste , feciorasul meu, pofteste si invata cum sa carmuiesti. Fata De Fum dadu un tipat neauzit ca il recunoscu pe omul din coliba, care il tocmise pe barbos sa-l omoare pe Petrea Pescarul. Era omul cu straie domnesti si cu pana scumpa la palarie.
-El e! El e! Striga fata uitand ca nimeni nu o poate auzi. Priviti ii lipseste o piatra nestemata de la pieptar. Cautati-l pe barbos si o veti gasi. Dupa ce saruta dreapta tatalui sau, se aseza in jilt, zicand:
-Cum ? , acest om a cutezat sa ridice mana asupra acestui om cu barba?
-Dimpotriva, zise imparatul. Se vede cat de colo ca nu te pricepi sa imparti dreptatea. Barbosul e vinovat si flacaul a venit sa ni se planga.
-Se poate? N-as crede maria ta, indrazni feciorul, Sa ma fi-nselat eu oare? Stii ceva ingaduie, rogute, sa cercetez eu . Imparatul se rasuci catremai marii dregatorilor si cum incepu sa caste, zise:
-Mai, dar de dimineata m-am mai sculat!
-Culcate fara grija maria ta, ca am sa fac eu dreptate , nu te teme. Si se bucura , imparatul cand vazu cat de harnic era feciorul sau Si se duse iar la culcare. Cum a ramas singur cu impricinatii, feciorul imparatului , chema straja si zise:
-Luati-l pe acest ticalos si varati-l in beci. Straja se napusti asupra barbosului.
-Nu pe mine neghiobilor, ci pe celalalt.
- Da!, facu si feciorul imparatului, si maine sa nu uitati sa-l scurtati si de cap. Fata de Fum cand auzi , nu-i venea sa creada. Degeaba a tipat ea , ca Petrea Pescarul nu e vinovat, ci barbosul. Nu o vedea si nu o auzea nimeni. Si straja fara sa tina seama de strigatele lui, il azvarlira in beciurile palatului- intr-o hruba. Se strecura si Fta de Fum cu el in beci, dar ce folos, nu avea cum sa-l ajute. ``Ba pot ! , isi zise fata, da pot , o sa cer ajutor brutarului....

4. Se intoarse la brutar. Fata de Fum intra pe fereastra larg deschisa. In clipa cand intra cei trei corbi croncanira si cei trei motani mionara.
-Stiu de ce ai venit , facu brutarul . Am aflat de mult cat de stramba e dreptatea imparatilor.
-Ai spus ca imi vei da cate o mana de ajutor.
-Da fata mea, dar sa stii un lucru. Nu pot sa iti indeplinesc decat trei dorinte. Asa ca ai mare grija ce imi ceri, si cumpaneste bine, inainte.
-Ajuta-ma sa -l scap pe Petrea Pescarul.
-De ce vrea fiul imparatului sa il vada mort, pe Petrea Pescarul? Batranul , zise:
-Feciorul imparatului e capetenia a treizeci de talhari vestiti. Barbosul ,facea si el parte din ceata. Odata Petrea Pescarul a dat peste acea ceata. Dar Petrea Pescarul nu il recunoscu pe fiul imparatului. Dar temandu-se ca intr-o zi Petrea pescarul il v-a recunoaste, s-a hotarat sa il ucida.
-Ajuta-ma sa -l scot din beci. Batranul lua o sita rotunda , turna doi pumni de faina in ea, si prinse a cerne faina peste un ochi de sticla neagra. Cand se uita Fata de Fum , vazu ca din faina se alege intocmai beciul in care statea Petrea Pescarul. Cand vazu beciul si pe flacau , inima i se stranse.
- Bine! Spuse , batranul. Apoi cu degetul aratator trase o dara prin mijlocul unuia din peretii de faina ce inchipuia peretii beciului. Si apoi tot lunecand pe ochiul de sticla ,degetul marca un cerculet, apoi se lasa sa alunece pana la marginea ochiului de sticla. Deodata Petrea Pescarul auzi un uruit, iar peretele din stanga sa, se narui, lasand calea sloboda. Petrea Pescarul se repezi prin spartura si vazu un drum care il scotea din hruba. Si merse el , merse , pana la o cripta mica , acel cerculet de pe ochiul de sticla al Vrajitorului. Dupa care drumul continua mai departe. Si il scoase pe flacau afara la lumina zilei tocmai langa malul marii. Apoi vrajitorul, cernu faina pe locul darei, astupand peretele si drumul la loc ca si cum nici nu a fost.
- Acum Petrea Pescarul e liber.Ei ti-am facut pe voie. Mai ai doua dorinti asa ca chibzuieste bine inainte de a-mi mai cere ceva.
- Iti multumesc!, zise Fata de Fum si iesind pe fereastra pluti si se duse tocmai la marginea marii unde Petrea pescarul se afla in cripta mosului, pe care degetele sale o desenara. Un fel de pestera. Acolo avea sa se ascunda o vreme Petrea Pescarul Cand ajunse Fata de Fum la cripta rotunda, flacaul dormea. Nu prea a avut timp sa doarma in beciul imparatului. Fata de Fum ii atinse buzele lui si asa patrunse in visul sau. Visul lui Petrea Pescarul, era o tara prin care umbla, fluierand.Cat priveai cu ochii se intindera un nisip auriu. Si Petrea pescarul se impedica de un bolovan. Dra nu era un bolovan, Era capul barbosului , pe care a vrut sa il ucida.
-Ferestete !, zise cineva. Si Flacaul vazu o fata inalta si mladie ca un cant cu pletele pana la pamnat, pe care o mai visase candva. Si pletele ii erau fumuri si ochii cenusii, iar mantaua parea de argint.
Capul barbosului pieri in nisip.
Ce frumoasa esti! , spuse flacaul.
-Si tu esti frumos , zise fata. Si pasira alaturi unul langa altul pe nisipul auriu. Apoi ei se inaltara in vazduh , plutind usor. Capul barbosului se ivi iar din nisip. Incerca sa il muste de picioare, pe flacau. Dar acesta se ridica binisor , si nici un cap de barbos nu il mai putea ajunge. Dar si capul se ridica . Ciudat mai era sa vezi un cap, despartit de corp, un cap cu barba care plutea si se hlizea prin aer.
- Pun eu mana pe tine, Petrea Pescarul!, striga capul.
-Nu te teme, Petrea Pescarul, capul de colo e capul unui talhar din ceata celor treizeci de talhari , iar capetenie li-i feciorul imparatului. Nici nu isi sfarsi vorba ca , aparura niste straie scumpe domnesti zburand spre el. Erau straiele feciorului imparatului. Si vorbeau cu glasul lui:
- Mi-ai scapat odata Petrea Pescarul, dar a doua oara nu ai sa mai scapi.
- Pe el barbosule!
Si capul barbosului se napusti asupra flacaului. El se lupta cu capul si daca vazu ca nu il poate dovedi, fluiera si aparura alte treizeci de capete care se ridicara si se napusti asupra lui Petrea Pescarul In acest timp straiele se infasurara in jurul lui Petrea Pescarul incercand sa-i ingreuneze miscarile.
- Am sa te ajut , nu te teme si Fata de Fum iesi din visul lui. Iar Petrea Pescarul ofta:
- -Iar am pierdut-o! De as mai putea sa o vad odata pe fata cu plete fumuri, m-as lupta cu toate capurile din lume. Fta se bucura daca il auzi dar si se intrista ca nu o putea vedea cand se destepta. Si doar era atat de aproape de el. Apoi flacaul se intoarse la coliba lui de unde isi lua sculele pescaresti, si se intoarse iar la locul lui. Apoi se duse in largul marii , und pescui. Pe inserat se intoarse. In tot acest timp Fata de Fum era umbra lui. Cand sa se culce se intreba:
- -Oare o sa mai dau iar de fata cu plete fumurii?
- - De indata , zise Fata. Si cand adormi , fata se intoarse iar in visul lui, de unde il lasase cu o seara in urma. Si Petrea pescarul se bucura nespus, vazand-o. Dar si visul continua, cu lupota dintre el si straiele domnesti precum si capurile talharilor. Acestea incercau sa �l muste, si sa-l copleseasca. In timp ce si straiele domnesti ii stingherea miscarile. ( suferea de inima flacaul nostru)- la asa un cosmar!
Dar Petrea Pescarul mai tinea minte vorbele Fetei de Fum , vorbe care ii spuse ca il va ajuta. Si deodata Fata de Fum rosti in cele patru vanturi:
-Brutar solomonar!
Si se ivira , ca din pamant trei corbi. Acestia se repezira la capete si le scoase ochii. Ramase fara ochi capetele incepura sa strige de durere, si sa cada si sa se ciocneasca intre ele , ca niste bile de biliard, pana cazura tote jos in nisip. Si cum atinse nisipul acestea pieri. Flacaul atunci apuca straiele imparatesti, si le sfasie, asa cum rupi o panza.
- S-a ispravit cu mine, Petrea Pescarul , racni glasul feciorului imparatului, iar straiele se pierdu plutind in departare.
-Ramai cu mine fata cu plete fumuri, spuse flacaul. Dar Fata de Fum il privi cu tristete, spunand ca nu poate. Eu si in lumea oamenilor sunt vie si alaturi de tine , dar numnai ca nu ma poti vedea si auzi. Numai aici ne putem vedea.
-Trezestete , Petrea Pescarul , si flacaul se trezi in cripta rotnda, dezamagit ca visul lui luase iar sfarsit.
- Ramai cu mine, fata cu plete fumurii. Daca ma vezi si ma auzi , ramai aici, cu mine.
Iar fata daca il auzi planse si fugi in cripta. Dupa care lua drumul cetatii. Si nu mica i-a fost mirarea , daca auzi ca pe tarmul marii se gasira lesurile a unor talhari , si acestea erau lipsite de lumina ochilor. Mai incolo afla ca feciorul imparatului se imbolnavi grav , tragand sa moara, si nici un vraci vestit nu putea sa-i dea de leac.
- Asa-i trebuie, facu Fata de Fum.
Apoi Fata de Fum luind o hotarare, se intoarse la brutar. In brutarie era liniste. Cei trei corbi stateau impaiati pe cartile lui.
-Stiu de ce ai venit, facu iar brutarul. Ti-am spus sa te gandesti bine inainte de a cere ceva.
- Vreau sa ma faci om!, spuse Fata de Fum.
-Oamenii mor, gandestete bine...
- Sa ma faci om e a doua dorinta, iar daca nu mi-o placea , ma vei intoarce iar la ce am fost.
- Uiti ca te-am ajutat pe cand te aflai in tara visului. Ti-a mai ramas o singura dorinta. Gandestete bine , ca devenind om , asa vei ramane. Si vei cunoaste toate suferintele oamenilor.
Si Fata de Fum se uita in ochii brutarului, si vazu cum siruri de oameni treceau si nu se mai opreau. Erau tot felul de oameni. Imparati , boieri, oameni avuti, oameni saraci. Fiecare duceau in mana cu ce aveau. Unii palate altii bogatii, altii numai ce aveau pe ei.
- Cine sunt?
- Sunt toti oamenii care i-am cunoscut si sau perindat prin fata ochilor mei in toti acesti noua sute de ani.
- Si unde se duc?
- La moarte!...raspunse batranul.
- Uitate aici, facu batranul.
- Si fata se uita la ochiul de sticla. Si daca se uita vazu o fata , o fata inalta si mladie ca un cant cu pletele pana la pamant.
- -Asa sunt eu?, intreba ea.
Si fata se uita mai departe. Vazu ca fata alerga fericita pe ochiul de sticla, razand stralucitoare de tinerete, jucand ca o sfarleaza vie. Si daca se uita ea mai departe, vazu ca pe fata fetei aparura , mai intai niste brazde suptiri , mai apoi ele se adancira, si ii brazda fata. Nu mai alerga , mergea anevoie. Pletele fumuri se facura sure, si spinarea i se garbovi. Apoi se ajuta de un toiag. Acum era o femeie batrana , sontaca cu parul alb, care de abia mai mergea. Si batrana se impedica si se prabusi. Si ramase asa. Apoi trupul i se imputina pana disparu de tot.
- Gandeste-te bine , repeta brutarul.
Fata de Fum atunci planse indelung. Si se gandi si la Petrea Pescasrul.
- Nu mi-ai mspus tot. Din chipurilr tale lipsesc dragostea si lupta.
-Ti-am arata numai de ce ai a te teme. Celelalte trebuie sa le descoperi singura.
Si batranul merse la rafturile lui cu carti, si alese cea mai veche carte. O deschise acolo unde stia , si citi:
-Iar Fatade Fum va fi pentru trei ceasuri fata vie, Dar pentru ca vie sa ramana, si sa intre in randul oamenilor,trebuie sa dovedeasca , tot ce-l face pe om , om. Si daca cele trei ceasuri se vor scurge, fara ca Fata de Fum sa faca vreo dovada in acest sens, se v-a raspandi in vazduhul fara margini, incat si amintirea ii va pieri. Atunci corbii croncanira , bufnitele batura din aripi si motanii mionara. Fata de Fum glasui linistit:
-Fa din mine un om batrane, si lasa-ma sa-mi cuceresc partea harazita de bucurii si de dureri!..... Lasa-ma sa cunosc bucuria si durerea... Si avea sa o cunoasca din plin...
Nu am sa inteleg de ce brutarul, cu priceperea lui nu i-a dat si fetei de fum o parte din longevitatea lui. Ei dar asta e alta poveste...

5. -Bine, spuse brutarul.
Si amesteca intr-un sip se piatra trei picaturi rosii cu trei picaturi negre si puse licoarea la fiert. Apoi trasa un cerc pe podea si fata se aseza in inima cercului.
- Bea , porunci batranul, intinzandu-i licoarea fumeganda.
Si fata bau si simti o gheara de foc rascolindu-i trupul., si in clipa aceea fulgere rosi o strapunsera, tasnind din cercul vrajit. Si Fata de Fum se prabusi sub arsura fulgerelor, sfasiata de o inspaimantatoare durere,, dar cand se ridica era inalta si mladie ca un cant,cu pletele pana la pamant. Si pletele erau fumurii, ochii cenusii si mantaua-i parea de argint.( ce mai conta durerea)
Si daca isi inalta bratul, simti ca atarna greu, si daca isi clatina capul , pletele ii fosnira.
-Din clipa asta ai trei ceasuri de-n cercare, sarutand-o pe frunte. Si eu nu te mai pot ajuta. Iar fata se apleca adanc in fata lui si ii multumi, in timp ce corbii croncanira , bufnitele azvarleau foc pe fereastra ochilor, iar motanii torceau.
Si iesi fata dornica sa ajunga mai repede la Petrea Pescarul. Si nu facu multi pasi ca se intalni cu un grup de oameni . Pe un pat de aur purtat pe umerii slujitorilor, trecea feciorul cel bolnav al imparatului. Asta pentru ca ultimul vraci pe care il chemase ii recomandase sa-l scoata la aer. Bolnavul purta tot straie domnesti pe care Petrea Pescarul le sfasiase in tara visului. Acele straie se lipira de piele , si nimeni nu putu sa i le scoata. Vazand ca trece feciorul imparatului, fata , vroi sa se ascunda. Dar prea tarziu. In clipa aceea se inalta glasul feciorului imparatului:
-Prindeti-o pe fata cu plete fumurii! Strajile se repezira sa implineasca porunca, macar ca buzele bolnavului ramase inchise, si nici nu o vazuse ca ochii ii erau inchisi. Dar vezi bine, straile o recunoscuse, si ele dadura porunca. Apoi alaiul se indrepta spre palat. Odata inchis in odaile lui, feciorul de imparat ceru sa i se infatiseze fata. Si straile domnesti pe care le sfasiase Petrea Pescarul, prinse a o iscodi:
-Unde e Petrea Pescarul?
-Nu stiu, raspunse fata.
-Pentru ultima oara te intreb unde se afla Petrea Pescarul. Si tine seama , calaul o sa-ti deslegelimba.
- Nu stiu, repeta fata.
Atunci fu chemat calaul, si i se porunci s-o faca pe fata sa graiasca. Si acolo langa patul feciorului de imparat, calaul isi arata mestesugul.Si fata cu plete fumuri, fu schingiuita cu fierul rosu, si-n clestele durerii, fata planse cu lacrimi de sange.
-Unde se afla petrea Pescarul? Striga calaul.
-Nu stiu, raspundea fata, si gemetele ei se amestecau cu gemetele feciorului de imparat, care se zvarcolea pe patul de aur. Iar calaul se inversuna tot mai mult, sporidu-i chinul fetei, dintr-atat cresteau si durerile bolnavului intins pe pat. Feciorul imparatului, se mai zbatu odata, si fara sa stie isi sfasie singur straiele, desavarsind cele incepute de Petrea Pescarul. Si in clipa cand straiele fura bucati, o vipere neagra iesi din gura bolnavului si se ascunse in colturile palatului. Iar feciorul de imparat isi dadu duhul. Calaul, cum nu luase seama , ca feciorul de imparat murise , schingiui inainte pe biata fata. Intr-un tarziu cand nu mai auzi glasul feciorului de imparat, se opri. Vazand ca murise alerga sa duca vestea. Curand incaperea se umplu de vraci ,sluji si veni si imparatul. Unul din vraci vazand fata intreba:
-Ce e cu fata asta aici, luati-o de aici. Calaul temnadu-se ca imparatul o sa �l pedepseasca daca ar afla ca a schingiuit-o pe fata fara porunca lui, o lua in brate , ca de mers fata nu mai putea merge, si o lepada pe un maidan langa zidul cetatii. Si trecu un ceas intaiul din cele trei sorocite....

Si statu , nu stiu cata vreme, fata acolo pe maidan, unde venira cainii si ii linsera ranile si sangele de pe maini si fata . Apoi fata se destepta si se gandi la Petrea Pescarul. Asta ii dadu puteri si aflanduse din intamplare acolo niste bete , fata se sprijini de ele si reusi sa se ridice. Vai dar nu mai era mladie ca un cant...Si iesi din cetate. Si se tara ea , mai merse iar cazu, si iar se tara ,pana la o margine de padure. Acolo vazu o casa. Se bucura ca avea sa �i dea cineva niste apa. Dar cand se apropie de casa, se auzi un strigat si o valvataie mare cuprinse casa. Trambe de fum si limbi de foc ,ieseau pe fereastra si prin acoperis. In timp ce un glas de copil striga tot mai slab. Si gafaind fata intra in casa, se tara prin foc, fumul inecacios o cuprinse, barne de foc cadeau si o loveau, deschizandu-i ranile provocate de calau. Si o data cu ele si durerea spori. Cand afla intr-un ungher un copil. Cu ultimele puteri lua copilul si infasurandu-l in mantia ei, se tara afara. Betele cu care se sprijinea se aprinsera si ele. Cu copilu in brate se tara pe coate si iesi din casa cuprinsa de flacari. Si pletele fumurii se parlisera si mantaua se aprinse, nu mai parea de argint. Mantui copilul, si se rostogoli stingand flacarile ce ii cuprinse mantaua. Se tara in padure si pamantul ii racorii trupul. `Nu , nu mai e mult ` ii trecu prin minte. Si asta ii dadu puteri noi. Cel de al doile ceas se scurse si el. Iar , ea , trantita la pamant, i se paru ca il vede pe Petrea Pescarul langa o fata. La inceput o durere in inima o stavili. Apoi planse. `Nu NU poate fi el` si cu un efort se apropie de cei doi. Dar se inselase , nu era el. Cei doi se uitau la ea cu mirare , vazand in ce hal arata. Apoi se ridica si cu o putere care numai dragostea o poate da, iesi din padure, si se duse la malul marii. Alerga cu sufletul la gura, cu bratele desfacute in asteptarea unei imbratisari pe care o astepta si aceasta numai venea. Si mult se minuna Petrea Pescarul cand o faptura plapanda si ranita plina de sange cu fata inegrita de funingine, cu vesmintele rupte si arse, ii cazu la picioare. Gandul il duse la fata din visul lui, cand o intalnise pentru prima oara. Era o femeie zdrobita de osteneala cu ochii stinsi cu pletele ciuntite, si mantaua arsa.
-Cine esti tu?, intreba Petrea Pescarul, si inima i se stranse de mila. Dar ea nu mai avea puterea sa rosteasca nici un cuvant, si fericita se stranse la pieptul lui.
Si-n clipa aceea batu al treilea ceas din cele trei de incercare. Peretii de pamant ai criptei prinse a straluci, aidoma unor oglinzi, si un glas se auzi tunand pe sub bolti.
-Un om s-a nascut printre voi. Bucurati-va oameni! Si pamantul canta, marea suna, si vazduhul vuii, iar ,daca isi pleca ochii , Petrea Pescarul vazu ca tine in brate o fata inalta , mladie ca un cant, cu pletele pana �n pamant cu parul fumuriu, ochii cenusii, iar mantaua �i parea de argint.
- Tu?, striga flacaul , nevenindu-i sa-si creada ochilor.Tu?
- Eu , Petrea pescarul, spuse fata, iar zambetul ei era trist, ca unui om care stie.
-Atunci Vrajitorul se ivi in oglinda peretilor, si acesta rosti cu blandete:
-Fi fericita fata mea de fum! Ti-ai castigat cu truda fericirea. Doar singura fericire adevarata este acea castigata cu truda....Iar chipul lui pieri si in locul lui se casca o poarta stralucitoare. Si daca patrunse ei prin acea poarta, mare le fu minunea, cand vazura o multime de bogatii de iti luau ochii. Era comoara celor treizeci de talhari, care in frunte cu feciorul imparatului o stransese in multi ani de zile. Si cate nu erau acolo , blanuri rare, valuri de matase, aur si pietre scumpe , nestemate, si multe altele, pe care nici un muritor nu le mai vazuse vreodata. Si se apucara cei doi sa imparta comoara la saraci, si o mai impart si azi. Se zice ca unde , pier nevoile si se stinge durerea si amaru, pe acolo au trecut Petrea Pescarul. ...
-Cred ca v-a placut povestea....

Din curiozitate am intrat pe google si am vrut sa vad ce se spune despre aceasta carte. am constata ca Basmele Omului este mai vasta decat ce am eu. Sunt multe povesti pe care eu nu le-am avut si nu le-am citit. Am vazut tot felul de ,comentarii despre aceasta carte. si seamana si cu parerea mea... ``.... C�nd eram copil�, una dintre c�r�ile de care m-am minunat cel mai mult �i mai mult a fost una de basme, scris� de Vladimir Colin... �mi reamintesc senza�ia de nefiresc �i de ciudat, de neobi�nuit �i de - cumva - exotic pe care am avut-o �n urma lecturii; am l�sat-o s� cad� din m�n�, pu�in intrigat�, admir�ndu-i coperta. Am uitat apoi de ea, prins� de tumultul vie�ii mele ce are foarte pu�in a face cu fanteziile. ... dar si ``Fluierul padurii adormite`` nu e de lepadat....


�ns� acum c�tva timp am reg�sit-o �ntr-o bibliotec� str�in� �i mi-a ap�rut deodat� ca un prieten vechi �i drag, iar uitatele senza�ii au re�nviat... I-am recunoscut pe Bob-de -Gr�u, pe Mladen, fiul ursului, pe Slava, fiica p�m�ntului, pe Iani palicarul, pe Cioplitorul din cetatea cea alb�, pe S�nger v�n�torul �i pe ceilal�i. Mi-am reamintit Povestea c�ntecului, despre Puterea dragostei, cum a fost c�nd cu De�tept�ciunea pro�tilor �i cu minun��ia Cerbului de sticl�... R�scolind pe net, am g�sit �i pentru voi una cu totul �i cu totul frumoas� - Povestea fericirii.


Dintre toate, �ns�, cea mai aproape sufletului meu a fost Fata de Fum. N-am reu�it s� o g�sesc aici, s� v-o d�ruiesc ascuns�-ntr-un link, dar dac� v� �nt�lni�i cu ea, poposi�i un strop de vreme �i-ntreba�i-o, ca din partea mea:


"Ce mai faci tu, fat� �nalt� �i ml�die ca un c�nt, cu plete p�n� la p�m�nt, cu plete fumurii �i ochi cenu�ii?" ...Si mie mi-a placut aceasta poveste mai mult decat altele. dar fiecare poveste are farmecul ei si talcul ei. Am observat ca in toate povestile lui Vladimir Colin la adpostul povestilor se ascund de fapt fapte reale din viata noastra, a tuturora. Multe povesti combate minciuna , hotia, nedreptatea, precum si nedreptatile vietii. este un Caragiale mai ascuns si un Grigore Alexandrescu.mai de zilele noastre.

Eu astea chiar nu le stiu...sunt la prima lectura...nu-mi mai dau seama care-i Colin si care-i Marin...mi le rezerv ca lectura de seara, cand ajung acasa... Sa ai o seara placuta, Marine!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Mersi la fel.

Povestea ceasului cu inima
Tr�ia odat� un ceasornicar b�r�n. �ntr-o zi, plimb�ndu-se printr-o p�dure de la marginea orașului, v�zu un ceas aruncat la r�d�cina unui stejar. Era mare c�t un b�iat sau o fetiț� de patru ani, avea limbile de aur și cifrele de pietre scumpe. Niciodat� nu mai v�zuse ceasornicarul un asemenea ceas!
�l privi pe toate p�rțile �ns� ceasul nu mergea. �l lu� acas� și �l desf�cu s� �l repare. Pe vremea aceea, �n fiecare ceas locuia un pitic. El era cel care mișca roțile dințate și b�tea cu un cioc�nel, f�c�nd tic � tac, tic � tac� Ceasul pe care �l g�sise meșterul nu avea pitic. Avea �ns� un pitic �ntr-un sertar, de la un ceas care fusese strivit din greșeal� de st�p�nul s�u.
Repar� ceasornicarul ceasul și �l așez� �n vitrin�, doar, doar o veni p�gubitul dup� el. �ntr-o zi trecu pe acolo �mp�ratul care v�z�nd ceasul dori s�-l cumpere. �l duse la palat și �l așez� �n sala tronului p�zit de doi ostași. Din ziua aceea se petrecu un lucru tare ciudat. De c�te ori venea la palat c�te un boier s� se pl�ng� c�-l nec�jesc ț�ranii, abia �i spunea �mp�ratul: �Vorbe�te! �ți dau voie s� vorbe�ti o orㅔ c� ceasul cu limbi de aur �i ar�ta c� ora trecuse! Pleca boierul sup�rat, f�r� s� apuce s� deschid� gura.
Dac� venea �ns� o v�duv�, care �l �nvinuia pe boier c�-i fur� �i ultima buc�țic� de p�ine, �mp�ratul �i spunea:
- Ei, vorbe�te �i tu! �ți dau voie o clip�
Și iat� c� dup� ceasul cu limb� de aur, clipa ținea, ținea �i nu se mai sf�r�ea� Pleca v�duva numai c�nd spusese tot ce avea pe inim�! Dac� au v�zut a�a, s-au str�ns boierii �ntr-o zi �i s-au dus la �mp�rat.
- M�ria ta, nu se mai poate� Ceasul M�riei tale ne face viața amar�. Nu merge bine, M�ria � ta!
L-a chemat �mp�ratul pe ceasornicar �i i-a dat ceasul s�-l repare. (�) Ajuns acas�, ceasornicarul scoase piticul din ceas �i �l �ntreb� ce se �nt�mpl�.
- Me�tere, me�tere � oft� piticul � ce s� fac dac� am o inim�? Inima ține cu oamenii nevoia�i �i nu-i iube�te pe boierii hr�p�reți� Atunci pun ceasul s� mearg� mai repede sau mai �ncet dup� cum cred eu c� e bine.
Me�terul d�du din cap. Doar avea �i el o inim� �i-l �nțelegea tare bine pe piticul cel inimos! ( �)
Pentru a ie�i din impas, ceasornicarul apel� la ajutorul altui me�ter, care dorind s� fie pe placul �mp�ratului, construi un pitic de fier, f�r� inim�, care s� pun� ceasul �n mi�care ca �i piticul adev�rat.
Tare s-au bucurat boierii �i �mp�ratul de noul ceas! L-au a�ezat �n sala tronului �i, de atunci, din nou vorbir� boierii c�te o or�, iar nevoia�ii c�te o clip� Apoi, �mb�tr�nind, piticii din ceasornice se mutar�, r�nd pe r�nd, �n țara pove�tilor �i �n locul lor fur� a�ezați pitici de fier, sau arcuri, lanțuri, pendule �i cuci. P�n� �n zilele noastre se cunosc ceasuri cu arc, cu lanț, cu pendule sau cu cuc, dar ceasuri cu pitic sau cu inim� nu se mai cunosc dec�t �n pove�tile pentru copii.

Marine...mie-mi merge ceasul anapoda...mult prea repede cand am treaba ...nu cumva piticutii sunt aici si s-au harnicit prea tare?

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Cred ca inima e de vina ....bat-o vina !

Scoala Ioane , a cantat cucu!! .. . Iar ma duc la lucru? Ora 8: cand va apucati de lucru? ora 10 : Da voi chiar nu incepeti lucru? Ora 11: ... ne facem de lucru....Ora 12: pauza de lucru... Ora 13 : hai sa incepem lucru... Ora 14 : Da ce mult avem de lucru !...Ora 15 : Mai terminam noi azi lucrul?... Ora 16 cand mai canta iar cucu.... Ora 17 Cred ca s-a defectat cucul....Ora 18 In sfarsit am terminat lucrul...Asta dupa varianta mea....Noi cand mai incepem povestile?....

Poti incepe, inca nu dormim!

Cucu-cucu...pune-te pe lucru!!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

al naibii cuc! Tot Eu? Ma dor degetele de atata lucru...

Cred ca o sa suspend lucrul... ca mi-a venit ...lumina un milion ... de atata lucru...Ce vreti puguta cu doi bani ....sau tot Colin?Sau varianta imbunatatita a povestii ...`trei pe o insula`? sau...nu?

Punguta cu doi bani!!! sau cu card Visa...sau cu actiuni la bursa...cocosul incaltat...Muc cel mic ...ce vrei tu...abia astept sa vad cum suna varianta povestita de tine.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Marin56, la data 2010-12-11 12:55:56Cred ca o sa suspend lucrul... ca mi-a venit ...lumina un milion ... de atata lucru...Ce vreti puguta cu doi bani ....sau tot Colin?Sau varianta imbunatatita a povestii ...`trei pe o insula`? sau...nu?

punguta rupta-n fund,pe un' se scurg cei doi bani de arama care-au mai ramas in bugetul coanei lenuta si -a lui tata boc cel mic si varza cea murata...

Voi fi la fel de dur ca adevarul si la fel de neindurator ca dreptatea.----,,Minciuna premeditata nu mai e chestie de fantezie,tine de caracter''-Tudor Musatescu----Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.----- -----Bine ne pot face numai anumiti oameni,rau ne poate face orice prost -----DUMNEZEU iubeste ingerii rebeli , adevaratii creatori care fac orice societate sa progreseze,ii ajuta si-i ocroteste, in schimb ii este indiferenta soarta oricarui ignorant mistico-religios------Este mult mai aproape de DUMNEZEU un ateu decat un miorlaitor ignorant mistico-religios,indiferent de confesiunea sau religia propovaduita ----Este mult mai bine, zic eu, s� ��i faci lectura pe vapor dec�t s� faci sex cu fundul.-TRAIAN BASESCU

Stateam aplecat deasupra vrafurilor de carti, si nu terminam una ca citeam alta. Doar oi gasi ce cautam. Lucram de ceva vreme la un proiect secret. Eram asa de adancit in cautari ca nici nu observasem cand intra mama in odaie. Odaie , vorba vine ca camera mea o transformasem in laborator. Zaceau in dezordine diverse aparate ,si carti peste tot si pe podea, pe pat.Si pe dulapuri . Nu mai aveai loc sa pui un ac.Oriunde te uitai gaseai ceva scris pe ceva. Mama cand intra se sperie cand vazu atata dezordine.
- Cand iti faci si tu ordine?
- - Am sa fac ! mama , raspunsei eu cu juma de glas, ne ridicandu-mi privirea de la niste aparate.
- - Ai fost la scoala? Ei o asemenea intrebare nu ar fi trebuit sa mi-o mai puna mama. Stie ca nu am obiceiul sa chiulesc. E drept ca fusesem o data la Victor . Cateaua lor nascuse niste pui si vroiam grozav , sa ii vad. Dar asta se intamplase demult.
- - Ai fost la scoala? Repeta mama.
- - Sigur ca da, continui eu, ne putand dezlipi ochii de pe un ecran..
- - De ce intrebi?
- - Pentru ca , patul tau sta si acum nefacut.
- - Zau mamico, atipisem si imi era frica sa nu intarzii la scoala. Da bine !, face mama.
- - Tu toata ziua nu faci alceva decat sa studiezi si sa citesti si sa faci tot felul de aparate nefolositoare. Ce ai de gand sa faci cu ele?...
- - Stii mama , mai am putin si termin`Dematerializatorul`- asa l-am botezat. Mai trebuie sa fac interfata de adaptare a frecventei creierului la matricea aparatului, si e gata.
- - Ce pacatele mele ! mai e si asta? Auzi `demaretaliz... cum...?
- -Ei, e o masina care face ca sa apari in orce loc vrei, ....sa -ti indeplineasca orce dorinta.
- -Sa faca patul , sau curat , sau sa spele vasele , nu poate?,Intreba mama ironic.
- - Stii mama cat e de interesanta aceasta inventie? Habar nu ai.
- -Da bine, uite ce e? Eu o sa plec , ca am putina treaba. Tu !, uita-te la mana mea! Asa!
- -Unu!, Faci patul ,Doi!, iti aranjezi camera, Trei!, maturi , si speli si vasele....
- Bine ! , fac eu posomarat. Dupa ce pleaca mama , ma apuc iar de studiu. Citind ceva ,imi vine o idee. Ce ar fi daca...?Si dupa ce fac masuratorile, si pregatirile ,tastez ultimele date pentru a porni programul, leg si sursa la apratul meu. Tastez ultima mea dorinta si...Apoi ma arunc incantat pe divan si astept cu nerabdare, sa vad ce o sa se intample. Deodata ceva scapara in aer cu zgomot, si o lumina ma invada , apoi ceva ca un vant ,imi zbarli suvitele de par, dupa care vazui cu groaza ca ma inalt in vazduh...Stateam pe divan si nu imi venea a crede Si divanul impreuna cu mine statea atarnat in aer. Divanul se oprise cam la doi metri, si statea nemiscat de parca statea pe propriiele picioare. Deci experimentul meu reusise. Bucuros nevoie mare am sarit jos, alegandu-ma cu o julitura. Dar ce mai conta. Gasisem ceea ce cautam de ani de zile. Aparataul meu functiona. Ei dar alta comedie. Cum dau divanul jos, la locul lui. Ma gandeam si nu �mi venea nici o idee. Cand , imi da prin cap o alta idee. Presupun ca trebuie inversat procesul. Da! Asta era ! Schimbai , datele in matrice, si totul se facu la loc, ca inainte. Apoi ma gandii ca pana la venirea mamei, am atatea de facut... Ce ar fi daca... si potrivesc noile coordonate la acest aparat si il conectez, zicand in sinea mea, poate face si patul, sau curat sau matura...si spala si vasele...Nici nu mi-am sfarsit gandul ,cand aparu o lumina puternica si trecu ca un vartej prin toata casa. Cand se termina ,observ cu stupoare si cu oarecare frica ,cum totul in apartament era luna. Toate se aranjase. Parchetul lucea asa de tare, ca nici o firma de renume nu ar fi putut face asta. Patul era facut cum numai mama se pricepea sa-l faca, iar parchetul , era oglinda.Stralucea asa de tare ca nu puteai sa te uiti la el. De abia acu vazui ce poate aparatul meu. Ma duc in bucatarie si constat ca si vasele se spalasera singure. Ce mai de venisem un vrajitor, modern al timpurilor noastre. Cu noul meu aparat puteam sa fac orce. Da ... fac eu in sinea mea dar cand nu am curent?...Da trebuie sa pun la punct si acumulatorul, ca sa nu mai depinda de sursa. Imi trebuia o sursa portabila, ca sa ma pot misca cu aparatul. Cand suna cineva la usa. Ma duc sa deschid si din cauza vitezei alunec pe parchet, ca pe un derdelus ajungand de-a buselea pana la usa. Ma scol si deschid. Era prietana mea de la scoala, Mimi. Ne vorbisem ca sa vina impreuna cu un alt coleg la mine , ca sa ma ajute sa facem lectiile impreuna.
- Da Fani nu a venit? , face ea.
- Nu ! , fac eu la repezeala. Cand intra in sufragerie era cat pe ce sa cada, daca nu o tineam eu.
- Vai cum luceste parchetul la tine!, face ea.
- Mimi , incep eu emotionat , am facut un aparat care poate face orce. Imi poate indeplini orce dorinta.
- Te pominesti ca ti-a rezolvat si problemele de la matematica , face ea ironic.
- Le-ai facut?
Sigur ca da ! , mintii eu cu nerusinare. Uite dincolo pe masa caietul. In timp ce se ducea dupa caiet am pornit iar aparatul, Spunand in gand dorinta. Deodata o vad tresarind, si ramase foartea surprinsa.
-Cine te-a ajutat?, si ti-ai schimbat si scrisul. Scriai mult mai neglijent.
-De acum pot sa fac orce.
- Orce? , face ea neincrezatoare.
- Orice! Fac eu.
-Poi atunci fa, ca in camera sa ninga.
-Ma intorc tastez dorinta ei si pornesc aparatul. Si deodata in incapere se starni ceva de nedescris. Rafale de vant si de zapada ,ne invada din toate partile. Vantul sufla puternic. Rafalele de vant erau gata sa o dea jos de pe divan, pe fata. Isi acoperise fata cu mainele. Intr-un tarziu aud rugamintea ei sa ma opresc. Nici mie nu-mi placea chestia asta cu zapada. Asa ca i-am pus capat. Totul reveni ca inainte. Parhetul lucea tot asa de tare si in casa nici urma de zapada.
- Nu mai inteleg nimic, face Mimi. Deodata suna iar cineva la usa.
- Cred ca e Fani, face ea, daca vrei sa te cred , fa matale ca Fani sa fie negru. Ce i-o fi venit sa il faca pe Fani , negru, nu stiu, dar cred ca incercand sa ma puna la incercare , scornea tot felul de idei nastrusnice, doar ,m-o prinde cu minciuna. ...

Marine!!! uite cum facem, nu mai vin eu la tine sa-mi dai braga, vii tu la mine si-ti dau masa casa si biblioteca!! ...aaa.. sa aduci si aparatul.

...Ei ? ce zici? se poate acum, inainte de Craciun?

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Cand intra Fane in sufragerie, am ramas foarte socati, pironindu-l cu privirea.
- Ce aveti de va holbati asa , la mine?
- Uita-te si tu la tine , ii spune Mimi aratandu-i oglinda.
- Ce e asta, unde m-am mazgalit asa? , spuse el ,frecandu-si fata si mainele, cu batista.
- Nu -ti mai freca fata si mainele!, ca nu ajuta la nimic. Te-a preschimbat , Marinel!
- - sa ma preschimbe? Ce mai e si asta?
Incercai sa il pun la curent cu noua mea descoperire. Si ca toate astea le facuse aparatul meu. Ca de acum numai era alb ci un baiat negru, ca cei din Africa. Cand terminai, il vedem pe Fani ,ca sare in sus de bucurie, si dansand cand pe un picior cand pe un altul.
-Bravo fratilor, decand imi doream sa fiu negru. Lasa-ma asa!. Dar , sti ceva ,sa nu care cumva sa mai faci si pe altul , negru, ca nu de alta dar nu ar mai fi interesant. Lasa-ma pe mine singurul. Sa vedeti ce o sa crape colegii maine la scoala ,cand au sa ma vada asa.
Incepusem sa ma mahnesc. Era asa de mult preucupat de propria lui persoana , ca nici macar nu m-a intrebat cum am facut-o.
- Daca vrei ,te pot dezlega oricand!
- - Nu!, nu , lasa-ma deocamdata asa.
- Apropo! , Cum ai facut-o?
- Acum pot sa fac orce!
- -Adica?
- - Va pot lua cu mine pe o insula unde nu a calcat picior de om.
- - Cand?
- - As putea si acum , dar mai am o problema cu bateria. Nu e gata. Poate saptamana viitoare. Acum daca , plecam , ca o putem face si acu, dar nu cred ca o sa ne mai si intoarcem, cel putin asa de curand.
A ramas ca saptamana viitoare sa ne intalnim din nou, si sa plecam in `expeditie`.
A ramas foarte surprinsa , mama,de harnicia mea , cand a venit acasa.
-Ei vezi ca se poate?, face ea.
Nu am vrut sa ii spun nici un cuvant despre descoperirea mea. Am inceput sa fac tot felul de demersuri ca sa intru in posesia unui acumulator care sa aiba caracteristicile prescrise de mine. In primul rand, ma interesa sa aiba o autonomie cat mai mare. Si sa aiba si parametri stabiliti. Dupa cateva zile reusesc sa intru in posesia ei. Fac probele si vad ca se comporta minunat. O conectez la priza ca sa se incarce. Peste cateva zile trebuia sa plecam. Unde? Nici eu nu stiam inca precis. Exact la o saptamana ne intalnim iar, la mine acasa. Profitasem ca nu era mama acasa si i-am chemat. Cand au aparut , in sfarsit, Fane, ma si puse la curent , despre figura colegilor. Nu se puteau obisnui cu noua lui fata. Il intreb:
-Dar parintii tai ?
- Parintii?... Am avut noroc ca nu erau acasa. Sunt plecati in concediu.
- Ei esti gata?, face el.
- Gata, fac eu.
- -Unde mergem ?, face si Mimi
-Undeva pe o insula la tropice, unde e numai cald.
- - Sigur! ca eu nu pot suporta frigul, face Fane. Da , stiti ceva , va rog sa inchideti ochii, numai asa putem pleca, fac eu. Adevarul e ca nu vroiam sa ma vada ce faceam eu la aparat. Aparatul nu era mare. Incapea intr-o sacosa. Il deconectez de la priza si il trec pe acumulator. Apoi tastez locatia. Si deodata un zgomot prelung si puternic ca niste scartaituri, si niste lumini rosi , galbene , verzi si albastre incepuse sa se roteasca in jurul nostru. Se facuse intuneric. Apoi liniste. Cand auzii sunetul deslusit al valurilor ce se zbateau de stancile insulei. Nimerisem in largul oceanului, pe o insula pustie, dar plina de viata.
Aud in dreapta mea , glasul lui Fane:
-Ananasi , Bananieri, Palmieri...
Ne aflam pe un platou de piatra aproape neted , iar marea se involbura la picioarele noastre, izbandu-se de stanci. Mai in departare , se zarea o bogata vegetatie luxurianta si o padure uriasa. Am cercetat impreuna insula. Era destul de mare. Platoul pe care ne aflam , era cred cam la 25 de m, deasupra valurille inspumate. Intr-un tarziu ne-am oprit. Ni se facuse foame. Ei isi luase pachet, fusesera prevazatori. Nu acelas lucru se putea spune si despre mine. In graba mea si coplesit de emotia incercarii aparatului , uitasem si de mancare. La inceput au incercat sa imparta mancarea lor cu mine. Dar mi-am adus aminte ca aveam aparatul doar cu mine. Il scot si ferindu-l de privirele iscoditoare ale prietenilor mei, tastez niste dorinte de ale mele. Prietenii mei au ramas cu gura cascata cand au vazut ca apare din senin o masa rotunda impreuna cu trei fotolii. Pe masa erau doua tavi. Pe una erau prajituri , si pe alta numai inghetata. Au mancat si ei dar cam cu retinere. Eu m-am lupta cel mai tare cu ele. La un moment dat mi se facuse burta ca o toba . Numai puteam manca. Dupa ce mancasem ne-am mai odihnit. La un moment dat ma intreaba ei:
Si ce o sa facem aici?
-Nimic !, fac eu.
- Cum asa !, nimic , face si Fani.
-Uite asa nimic! fac, eu pus pe artag. O sa stam aici cat ne-o pofti inima, si nu o sa facem nimic. O sa ascultam pasarelele. ... Parca ghicindu-mi gandul , o pasare cu penele multicolore se ivi pe platou. Semana cu paunul. Isi ridicase capusorul si ne fixa cu ochii ei mici si negri. Probabil , ca insula nefiind locuita , nu mai vazuse pana acum oameni.
- Ce buna ar fi asta de-o friptura , face Fane
- Nici sa nu te gandesti!, face Mimi. Nu vezi ce ochi visatori are.
Visatori , nevisatori, face ,Fane, noi cu ce o sa ne hranim. Ca doar nu o se ne hranim numai cu prajituri, toate viata, sau poate cu iarba asta?, spuse Fane.
- De ce? fac eu, va pot face rost de orce. Numai sa imi cereti.
- Nu ! Fara scamatorii!, face Fane.
- Daca tot am nimerit aici pe insula, nici eu nu stiu cum, hai sa ne traim viata, ca niste adevarati Robinsoni . Ei ce zicieti de asta?
E drept ,ca ideea lui, la inceput m-a incantat si pe mine. Mimi sarea in sus de bucurie si isi freca intr-una palmele de fericire.
- Da!, da sa traim ca niste adevarati Robinsoni, face ea.
- Si cum o sa prindem pasari sau vietatile de pe aici? ,fac eu. Am vazut ca sunt si caprioare.
- Punem capcane! ,face Fane.
- - Pana una alta , face Fane , hai Mimi sa mergem la pecuit.
- Hai la pecuit !, face ea , batand din nou din palme.
- Bine ! , fac eu. Adica i-a stati! Cu ce o sa prindeti? Sa va fac rost de niste undite... ceva...
- - Nu !, nu ne trebuie, ne descurcam noi singuri si fara ele. Dupa ce au plecat, am mai facut `o comanda ` de prajituri. Dar nu le-am mai putut manca. M-am distrat pentru cateva clipe , facand sa tasneasca din pamant un izvor. Era bua apa si rece. Intr-un tarziu am adormit cu capul pe masa...

Negresit ! Cum astfel m-as putea teleporta acolo la tine fara aparat... Dami coordonatele...

Te astept, e simplu, casa asta in care trebuie facuta curatenie si mancare

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

***
Departe in largul oceanului pe o mare , relativ linistita, naviga o corabie. Corabia se numea `Galosul Diavolului`. La bordul ei se gaseau cinci pirati. Atat mai ramasesera. Pe catarg mai flutura o panza neagra pe care erau desenate un craniu cu doua oase incrucisate. Stindardul lor. Probabil ca si corabia trecuse prin multe lupte. Ca arata jalnic. Nu cred ca o ar fi rezistat la o noua furtuna mai mare. Erau cei mai temuti din marile sudice. Capetenia ei era un pirat aratos cu favoriti rosii si cel mai crud dintre pirati. Acesta era Dulau Roscat. Se uita capitanul prin ochean si cea ce vazu il incanta peste masura.
- Pirati la tribord se vede o insula. Jur pe burta rechinului ca pe aceasta insula o sa gasim aur...
***
Ma trezesc ca cineva imi da un ghiont in spate. Era Fane. Hai la masa , face el. Imi simteam corpul greu si amortit. Parca mancasem o bataie zdravana. Se inserase. Soarele coborase de mult, iar marea se inrosise odata cu cerul , in locul unde disparuse soarele. Mirosea a peste fript. Fane si cu Mimi, totusi au prins peste, imi zic in sinea mea.
-Ati prins peste?,fac eu, desi vedeam asta foarte bine. Da v-ati descurcat cu valurile?
- Ne-am descurcat dupa cum vezi.
- Si cum ati prins pestii, ca nu cred ca i-ati rugat sa va cada singur in mana.
- Am pescuit in laguna . acolo apa e mai linistita si mai putin adanca. Am folosit camasa mea drept navod.
-Am facut si baie , am si inotat.
- Asa!, fac eu simtind ca ma roade invidia, ati facut baie si ati inotatsi pe mine nu m-ati chemat.
- E un baiat foarte priceput, Fane,a reusit sa aprinda si focul.
- Macar de s-ar pricepe, nu ma las eu. Uite nici lemnele nu �s asezate bine.
- Atunci aseazale tu mai bine , zise Fane , pus pe artag. Umblai la foc si tot asezand lemnele, binenteles ca focul se stinse.
- Hmmm, fac eu nestiind ce e de facut. Erau lemnele ude.
-Ei acum te rog sa aprinzi focul...
- Da, dati-mi niste chibrituri...
- Nu avem asa ceva.
- Nu aveti , ei lasa ca faca eu rost acusi...
- Nu! te rog , Marinel, fara scamatorii.
-Da ce are ? E mai simplu...
-Am cazut de acord cu totii sa ne petrecem viata pe insula asa cum a facut si Robinson. El cum s-a descurcat sa faca focul. Ce tu nu poti sa faci atata lucru?
-Hmmm. ...da stati sa ma gandesc...nu ma lasam eu.
Da dati-mi o lupa . Am nevoie de o lupa.
- Auzi , tu gandesti in general , cu capul sau cu picioarele, zise Mimi razand.
- De unde sa iti dam noi aici o lupa, si in al doile rand la ce ti-ar mai folosi, ca doar soarele a apus de mult.
- Da!, nu ma lasam eu , cautand disperat o solutie, in acest caz ... focul se mai poate obtine prin frecarea a doua lemne.
- Ei hai , incearca.
Iau de jos doua lemne , dar nestiind cum sa procedez, incepui sa le frec unul de altul. Am frecat mult timp, dar lemnele dinadins faceau, ca nu vroiau nici macar sa se incalzeasca.
- Nu sunt bune lemnele astea, fac eu.
- - Apoi cu rabdarea ta , nici un lemn nu o sa se aprinda.
- - Ia fii atent aici. Uite luam o bucata de lemn, asa, punem pe el iarba asta, care se numeste iasca, si cu piatra asta scaparam. O ploaie de scantei izbucni , care pana la urma aprinse lemnul.
- - Ai vazut?
Hotarat lucru, ma facusem de rusine. Taceam.
- De ce taci?, ma intreba el.
- - Cand ti-o da una !
- - Hai incearca.
- - Lasati baieti, incerca Mimi sa ne opreasca, dar era prea tarziu. Ne si incaerasem acolo jos pe petre. Am simtit ca Fane era mai tare ca mine, si se mai si infipse in spatele meu, o piatra, iar durerea ma facu sa renunt.
- - Ei asa mai merge, face Fane.
- Mai bine hai sa va fac rost de o aventura,propun eu.
Am apelat iar la aparatul meu si ... cat ai clipi din ochi ,rasari luna. Iar la lumina ei , ei ce ne fu dat sa vedem . Pe o furtuna groaznica , o corabie de pirati se indrepta direct catre insula nostra. ... Era `Galosul Diavolului...

Buna Dimineata... cam tarziu...A cui a fost ideea de m-a pus pe si pe mine in pagina de start de la `galceava buburuzei`?... oricum ,ii multumesc ca am fost bagat in seama...Daca iese Diaconescu presedinte o sa-l rog sa ma puna prim ministru... sau mare vizir...da... sa vad ce mai fac piratii mei...