Minuni, altele decit cele cu care suntem obisnuiti

De la: Marin56, la data 2010-12-04 20:51:17Uitati la poze sa o vedeti pe Daniela. nepoatamea...

frumusica !!!!! sa-ti traiasca !

Daniela

Era o data ziua ei. Era lume mai multa. Erau si nasii lor. Cand am venit noi, Avea interfon la bloc si cand a auzit ca suntem noi, ne intreaba ce i-am adus? noi - ca sa o necajim - Nimic! Atunci s-a suparat , a incuiat usa si a luat cheile din usa si le-a ascuns. Noi la usa asteptam sa deschida. Si cauta Viorel cheile, roagate frumos de ea. Pana la urma dupa o jumatate de ora i le-a dat. Cand am intrat si noi s-a ascuns sub masa. Si a stat acolo pana am plecat.

De la: daniela_iasi, la data 2010-12-04 21:09:04

De la: Ingrid, la data 2010-12-04 17:08:15

pe bune? mereu imi scoate ochii ca ignor ziua numelui..in ce data?

11..17...18 decembrie...alege si tu una !!! [/quote]

...ce finut...e cu variante nu pot sa ma consult cu ele, va decide ca toate!!!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Era intr-o zi ziua ei. Era mai multa lume. Erau si nasii lor. venim si noi. Avea interfon la bloc. Ne intreaba cine suntem. Cand aude ca suntem noi, ne intreaba, ce cadou i-am adus. Noi ca sa o necajim, ii spunem ca nimic. S-a suparat si a incuiat usa cu cheia , apoi a ascuns cheile. Noi stateam la usa , si Roagate Viorel de ea ,`frumos` sa dea cheile. Ea nimic. pana la urma i le da. Cand am intrat noi s-a ascuns sub masa si nu a mai iesit de acolo.

De la: Marin56, la data 2010-12-04 21:16:06Era intr-o zi ziua ei. Era mai multa lume. Erau si nasii lor. venim si noi. Avea interfon la bloc. Ne intreaba cine suntem. Cand aude ca suntem noi, ne intreaba, ce cadou i-am adus. Noi ca sa o necajim, ii spunem ca nimic. S-a suparat si a incuiat usa cu cheia , apoi a ascuns cheile. Noi stateam la usa , si Roagate Viorel de ea ,`frumos` sa dea cheile. Ea nimic. pana la urma i le da. Cand am intrat noi s-a ascuns sub masa si nu a mai iesit de acolo.

speriati copilul de pe acum cu criza....

Daniela

De la: Ingrid, la data 2010-12-04 21:15:18

De la: daniela_iasi, la data 2010-12-04 21:09:04

De la: Ingrid, la data 2010-12-04 17:08:15

pe bune? mereu imi scoate ochii ca ignor ziua numelui..in ce data?

11..17...18 decembrie...alege si tu una !!!

...ce finut...e cu variante nu pot sa ma consult cu ele, va decide ca toate!!![/quote]
ce-i mai important...proorocul sau cuviosul?.... pe 17 e prooroc...

Daniela

Trebuie sa se adapteze....ca sa ne creada si altadata...

De la: daniela_iasi, la data 2010-12-04 21:20:17

De la: Ingrid, la data 2010-12-04 21:15:18

De la: daniela_iasi, la data 2010-12-04 21:09:04

De la: Ingrid, la data 2010-12-04 17:08:15

pe bune? mereu imi scoate ochii ca ignor ziua numelui..in ce data?

11..17...18 decembrie...alege si tu una !!!

...ce finut...e cu variante nu pot sa ma consult cu ele, va decide ca toate!!!

ce-i mai important...proorocul sau cuviosul?.... pe 17 e prooroc... [/quote]

Vad eu...care pica duminica...

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Si uite asa a inceput munca mea de Baby sitter. Intr-o zi apeleaza iar Viorel la serviciile mele, ca sa stau cu Daniela. Erau iar in schimburi inverse. De obicei aveau grija sa aranjeze graficul dupa Lia, dar nu se putea tot timpul. El fiind la CFR, mai era de securitate mai un control... De dta asta aveam o misiune mai mare. Trebuia sa o iau si de la scoala. Si era cam departe de casa lor. La inceput o inscrisese la o scola , langa ei in piata. Dar cum acolo erau cam multi colorati, se lega de fata si mereu venea batuta. Asa ca au hotarat sa o dea la o scoala , tocmai in mazepa, aproape de elice. Cred ca era 31...sau 28 numai stiu. Ei si de acolo avea oleaca de mers plus ca erau masini , circulatie, semafor....La ora 11 ma duc la ea la scoala. Nu le daduse inca drumul . Astepot si la 12 le da drumu. O vad ca iese si astept sa vad ce face. Vad ca se indreapta spre casa. Ii ies inainte . O vad ca e surprinsa. Nu se astepta sa ma vada pe mine. Mai venea cu un batran care avea si el o nepoata la acea la scoala si statea la ei in bloc. De data asta apelase la mine. Ajungem la primul semafor si o invat sa traverseze numai cand semaforul trebuie sa fie verde. Dar sa si se uite in stanga sau dreapta pentru orce eventualitate. In centru se mai respecta normele de circulatie, dar sa vedeti la mine in 39 indiferent de culoare toate masinile trec . Asa ca si noi pietonii facem la fel. Care trece mai repede. Ar trebui sincronizate, culorile alea. Ca el are voie sa treaca si cand e rosu si cand e verde la mine, dracu sa mai inteleaga. El daca face la dreapta are voie sa treaca Daca are rosu tot trece, dar eu cand mai trec?...merg aiurea. Dupa ce trecem de semafor, incepe sa bage in viteza ca abea ma mai puteam tine de ea. Incepusem sa gafai. Eu nu aveam voie sa fac efort. Tin minte ca cu ani in urma , ca sa nu scap o masina, am fugit doar 10 metri. Cand m-am urcat sa cad jos. Mai mai sa mi se faca rau. Cu greu m-am abtinut, si mi-am reglat respiratia. Vorbesc cu ea sa o lase mai incet ca eu nu mai pot sa fug. In fine o lasa mai incet, dar tot era cu trei pasi in fata mea. In fine ajungem noi acasa la ea. Stia lectia ca se duse direct la frigider. Scoate mancarea. O ajut sa o puna la incalzit aprinzand aragazul. Dupa ce mancam noi, ii zic:
-Gata acum la lectii. Se apuca ea de lectii.
La unele ma mai intreaba, la altele o mai ajutam. La scris era teribila parca scria pisica. Ca i-am si zis.. Avea si la Engleza. O ajut si acolo. Dar la matematica, avea niste exercitii, pe care nu stiam sa le fac cu metodele lor , pe care i le cerea la scoala. Eu le faceam prin metoda mea dar nu era corect si nici ea nu ar fi inteles. Ca i-am si zis : fii atenta si tu la scoala ca noi nu am facut exact ce ai tu acum Si chiar daca am facut de atatia ani s-a uitat. Ar trebui sa ma duc iar in clasa intaia... A ras ...Nu stiu ce au de gand invatamantul asta, sa fac cu copii. Vrea sa ajunga directori din primii ani de carte. Apoi mai avea si de desenat. Apoi isi aduce aminte ca avea si o poiezie. Nu era mare avea patru strofe. A invata-o repede. De obicei prindea repede , numai ca trebuia sa stii cum sa o iei.. Sa nu o iei repede. Tasu ii stia meteahna. Doar ii semana. Si el era foarte calm . Doar era febletea lui. Cand era si el acasa ii lua mereu apararea. Eu nu prea eram de acord cu acest stil. Dar nu vroiam sa ma bag. Prea ii facea toate poftele. Masa nu ,se enerva repede si o paruia mereu. Ei nici cu asta nu eram de acord. Imi aduceam aminte cand cu ani in urma, pateam si eu la fel. La mine era oricum, mult mai rau. Cand vedeam ca o bate ieseam din incapere si ma duceam la tv. Nu mai puteam sa suport. Asa ca acu cu mine Daniela nu avea treaba. Dar aveam grija ca sa nu sara gardul. O franam la timp. Avea un obicei prost, se invatase sa manance cu stanga. Desena si cu stanga. Eu incercam ca si tasu sa o desobisnuiesc , dar degeaba, nu vroia ea si basta. Era un pic si incapatinata. Daca Viorel i-a permis...In fine terminam noi lectiile. Binenteles ca vroia iar o poveste. I-am spus ca pentru ca m-a fugarit o tai de la portie. Ce cand am venit a trebuit sa storc tricoul si maioul. Le pusesem la uscat. I-am zis ca ar fi bine daca s-ar culca. S-a culcat mai cu jumatate de gura. Se facu iar seara. Mai pe la tv iar a trecut seara. Am vrut sa �i spun povestea cu piratii de pe insula, dar nu a fost incantata. Cand eram mai tanar stiam multe basme si de ispirescu si de Andersen dar daca nu le mai recitesti, se uita. Pe unele le-am mai neglijat. Asa ca nu puteam sa �i spun orce poveste daca nu o stiam pe toata. Daca o sa o tin in ritmul asta, trebuie sa ma apuc iar de citit, si numai asta nu mai vreau eu acu sa fac. Si asa imi joaca si pe monitor literele, daca stau mai mult. Nu le mai vad bine. Cum au venit ei , au si luat-o in primire. O controlau sa vada daca a bagat ceva la cap, cat a stat cu mine. I-am spus ca la matematica nu sunt sigur. Mi-a dat de inteles ca se va ocupa el. Dupa care m-au teleportat acasa.

Va citesc cu placere,numai bine va urez!

?

Multumesc tuturor celor care au semnat petitia pentru denumirea unei planete pitice descoperita in anul 2007 in indepartatele regiuni trans-neptuniene ale sistemului solar dupa zeul dac Gebeleizis, conform conventiilor Uniunii Astronomice Internationale (www.petitieonline.ro/petitie-p06606049.html). Joi, 2 decembrie, am expediat respectiva petitie prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire catre California Institute of Technology (Caltech), in Pasadena, California, in atentia profesorului Michael E. Brown, conducatorul echipei descoperitoare a planetei in cauza, precum si catre Secretariatul Uniunii Astronomice Internationale, la Paris. Asadar, asa cum a spus Caesar in momentul cheie al trecerii Rubiconului, alea jacta est, zarul a fost aruncat. Eventualele noi semnaturi la petitia in discutie le voi comunica separat.

Ezie dele mezenai (inscriptie pe un inel tracic, secolul V I.Ch.)

Buna Dimineata ! copii... V-ati sculat? mersi Pearl Cris pentru urare , asemeni si tie si la toata lumea.

Pentru ca am ramas dator cu un raspuns � mai ales lui Ingrid- va pot spune ca de cand ma stiu pana intr-a opta si chiar dupa ,unii, si mai ales cei din familie , toti imi spuneau- Bebi. Si asta ca ,si cei de la Casa Copilului ,imi spuneau tot � Bebi. Nu aveam oficial un nume. Asa ca toti- Bebi. Mama imi spunea Bebi, Nana- Bebi, matusa , tanti Lili la fel. Bunica , uite bunica nu-mi amintesc sa- mi fi spus vreodata direct Bebi. Sau poate nu mai tin eu minte. Stiu ca numele meu , era folosit numai la pers.a ii-a sau a-iii-a. Uite Bebi ce a facuit, Bebi a fost...Pana a murit Tata, tot Bebi am fost si pentru el. Cumatru Negru , tatal lui Eugen, imi spunea Marinica. Chiar Rodica , sotia lui a fost cu ideia. Marinica de acum nu mai esti un copil. Ai fost Bebi, cat ai fost mic . De acum te cheama Marinica.. Sau iti face placere sa iti spunem tot asa? ...Eugen si sotia sa , tot Marinica. Chiar si nepoata-sa cand am fost la ei , auzind ca Eugen devenise bunic, i-am luat o ciocolata, iar Doina o intrteaba, Ce zici? La care ea `Multumesc nenea Marinica`. La servici lucrurile sau schimbat. Cumatru imi spunea Marinica. Sau cand era suparat , sau faceam vre-o gafa, il auzeam de pe hol- Marineee!!! Atunci trebuia sa ma fac mic , mic de tot ca la Louis de`Funes si sa ma ascund. In rest toti imi spuneau oficial, Grigoriu. Doar unii cand aveau nevoie de ceva sau le trebuia ceva : Marinica nu ai?... Marine stiii mi-ar trebui...In armata Grigoriu,foarte rar cateodata si Marin. La liceu Grigoriu. Si cand eram la casa ,Tanta, imi spunea Bebi, Nela tot Bebi. Sorusa , la fel. Ca si masa de alfel-Tanti Tinca... si In general vecinii- toti Bebi. Dana mare Bebi, Dana mica, a lui Luca ,nenea Bebi. Masa Marin. Maricel 1 eram Marinica. Asta acum in coace. Cand era mic tot Bebi imi zicea. Maricel2 a lui Cecilia, eram tot Bebi. Chiar si vara lui Rodica, Lili, si ea , si parintii ei tot Bebi. Nici eu nu mai stiam cum ma chiama cu adevarat...Singurii, copii imi spuneau : tata...Asta ar mai fi lipsit sa imi zica si ei Bebi sau Marin . mai cunosc eu niste cazuri, nu spun cine ca e beker... persoana insemnata... de ... Valentin Asa ii zicea Claudiu. Ei dar asta nu e un motiv de suparare... Fiecare poate sa- mi spuna cum doreste si cum le vine mai bine.

Ahaa..am inteles, raspunzi cand te striga omul, si la Bebi, si la Marinica, Marin, sau Grigoriu..esti ca pionierii, gata intotdeauna. M-am lamurit Bebi. dar avem o problema...daca te iau cu Bebi devenim cam intimi, noroc mare ca in lumea asta si intimitatea e virtuala!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Am impresia ca la capitolul `telepatie` stam bine. Ca am derscoperita asta decand cu `colivia`... dupa ce am postat am simtit ca am facut o greseala...nu era momentul... si stiam ca o sa ma ataci....

Poftim? nu e nici o greseala, ce atac vezi tu aici? sunt prietenoasa si glumeata, fara rautate...zi-mi tu cum sa te strig..si nu mai fi asa suspicios

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Va spun acu povestea de seara ca mai tarziu plec.... Marine ...ar fi ideal...pentru toti...
Maria sa Mosul
In urma cu multi , multi ani, cand furnicile erau cat buhaii si mugeau gros, bu-bu, iar buhaiii cat furnicile susurau de-i auzeai abia-abia,in urma cu multi ani, intr-o tupilatura de bordei, care isi itiaa acoperisul de paie, traiau , ca vai de lume, un mos si -o baba.Da slabi, da pungiti, da flendurosi, cum n-ai mai vazut si n-ai sa mai vezi cate zile-i avea.Cum traiau ei in bordeiul lor , nu mai intreba. Mosul ,ca mosul. Ii mai ramase un dinte in gura si se tinea strasnic de fudul in fata babei, care-i perduse pe toti inca din iarna.
-Vezi , babo ce fel de dinte am eu?
- Vad , mosnege...
- Stai nu asa, se manie mosul Cum vezi spune deslusit.
- Il vaz ca e tare alb , lucios si taios
- Asa , asa si...?
- Si il mai vad stralucitor, ca la soare ma pot uita dar la el ba.
- Asa, asa, face mosul El avea mare grija de dintele lui. Tot timpul il mangaia ca nu cumva sa il sminteasca din loc. Si o facea mereu de doua parale pe biata baba, care isi pierduse si ultimii dinti. Langa bordeiul lor crestea un brusture. De unde alceva la saracia lor. Nici tu popusoi nici una nici alta. Mosul iesi intr-o zi sa admire brusturele. Si cum iesi racni la baba:
-Iesi babo sa vezi minune.
- Ce-i mosule?
-Iesi odata si vezi singura. ce este. Cand ce sa vedeti .peste noapte brusturele crescuse atata ca acoperise tot bordeiul si acum ii facea umbra.
- Ce sa fie asta , babo?
- D-apai ce stiu eu , mosnege? Priveau amandoi la frunza nazdravana si cum se uitau observara ca tot mai creste. Pana-n seara se inaltase frunza de un stanjen si se latise cat o mosie. Se culcara , dar ce parca puteau sa doarma de grija brusturelui. La un moment dat mosul:
-Mai dar lunga noapte
- Adevarat , lunga. Iese mosul afara si vede ca e noapte. Cand se uita in sus vede ca frunza de brusture se latise peste lume , punandu-se-ntre lume si soare, facand umbra pamantului. Soarele, rasarise de mult, dar daca brusturele nu-l lasa sa alunge noaptea.
- - Ce zici tu babao de asta?
- - Ce sa zic mai mosnege. Se perpelea mosul si baba. Li erau frica ca de ce o sa zica oamenii, ca i-au lasat in besna. Nu se mai facea nimic nici grau, nici papusoi nici... nimica. Si cum statea mosul si se tot gandea ce sa le spuna oamenilor, auzi un glas:
- - Suie pe brusture.
- - Ce ai capiat , babo?
- - Eu nu am zis nimic, face baba
- - Atunci cine a vorbit?
- - Suie pe brusture , iar!
- Cine a grait
- - Eu!
- Care eu?
- - Eu dintele tau strasnic de falos ,curat si taios si luminos. Face dintele.
- - Apoi e prapadul lumii , face mosul.
- De ce te temi, mosnege?
- Poi daca si dintii au inceput sa vorbeasca...
- - Cum sa ma sui pe brusture ? A trecut vremea cand ma suiam in copaci.
- - Ia securea si taie trepte in coada brusturelui, ca o scara si te urci.
Se apuca mosul de taiat, Mosul taia si baba pe care o legase de mijloc cu o curea si o tara in sus, plangea. Treaba merge lesne ca coada brusturelui era moale ca o ciuperca. Dupa noua luni ajunsera si ei deasupra frunzei. Sus era lumina soarele stralucea, iar cata vedeai cu ochii era o imensa campie verde, nesfarsita.
- Acum ce facem ,dintisorule?
- - Mergi inainte
Mersera ei ,mersera si dupa un timp ajunsera la niste ziduri verzi . In zid era o poarta verde, iar dincolo de ziduri un palat tot verde cu toate verzi.
- Ce e asta dintisorule?
- - E casa voastra , aici o sa locuiti.
Se uita mosneagul si baba si nu le venea sa creada ochilor.
Intrara ei in palat si vazura ca mesele ,scaunele ,covoarele, tapiteria , toate erau verzi. Pe pereti erau pictati cai verzi.
- Cai verzi pe pereti?,face baba facandu-si cruce.
- Ia taci bre , mai bine adu la masa. Aduse baba pesti verzi, friptura verde, paine verde, placinte verzi...Si bucatele nu se sfarseau niciodata. Dupa ce manca mosul, se satura , separca nu se mai saturase decand il facu masa. Era foarte tantos. Deodata dintele, da , dintele lui alb si lucios, dintele falos si taios si luminos sari afara.
- - valeu , tipa mosul, dintele meu curat alb si taios, si luminos si falos, unde ai plecat?
- Nu te teme mosule, acu ai ajuns om cu palat si cu friptura la masa, trtebuie sa ai straja la poarta.
- - Babo, ai un bold?Se cauta baba si gaseste un bold
- - Asa , grai dintele da-l incoa.
Apoi dintele cu boldul pe umar se apuca sa marsaluiasca pe zidurile cetatii. Se uita cam urat mosul ca isi pierduse si ultimul dinte. Si asa treceau zilele si baba ii aducea la masa tot timpul aceiasi mancare verde. Pana si apa era verde. Numai ca azi asa, maine asa, se cam saturase mosul de atat mancare verde.
- Auzi babo, face mosul, as vrea sa mananc si niste mamaliguta cu lapte alb.
- De unde sa iti aduc asa ceva daca stam pe frunza ca gazele.
- De unde , de unde, voi maliguta , auzi tu?
- Dute si cheama dintele. Cand auzi ce vrea mosul, veni la mos si ii zise sapa o gaura in frunza si sufla spre pamant. Dupa ce facu mosul gaura, dintele ii zice: Acum sufla. De unde o fi avut atata putere harbul de mos sau poate dintle era cu pricina, ca unde nu se starni o vantoasa pe pamant, si daca nu ar fi spus dintle , data la o parte, nu stiu ce s-ar fi intamplat. Colbul starnit intra si se avanta in sus. Dupa un timp se aseza un strat gros de tarana.
- Ei acu ai pamant, ara, seaman si ai sa i si mamaliguta . Se uita mosul la dinte intr-un ochi. Tu crezi ca eu cu palat si friptura la masa , o sa ma apuc acu de arat si de semanat. Asa ca ramase mosul sa admire tarana . Si mai trecura asa multe zile. Aducandu-si aminte de coliba lor de brustureface mosul:
- Oare cum or fi scos-o la capat amaratii aia? Da la o parte capacul care il pusuese la loc si privii in jos. Vazu cu mirare niste focuri. Oamenii munceau tarina la lumina focurilor. Se minuna mosul si se uita mai departe. Deodata vazu ca niste focuri se ridicau si inaintau catre ei.
- Sariti ! racni mosul, zavorati portile navalesc dusmanii, trageti clopotele , trambitasii sa sune , fiti gata sa muriti pentru mosul vostru drag. Asteptara ei nu prea mult si se ivira un grup de oameni, care , orbira aproape cand dadura de lumina soarelui. Cand ajunse la ziduri, dintle care marsaluia pe ziduri ii opri.
- Stati pe loc! , tipa dintele. Oamenii se oprira, si se minunara . Numai vazusera ca sa vorbeasca un dinte.
- Daca nu te superi am vrea sa vorbim cu stapanul tau.
- Indata! , facu dintele. Se duse dintele sa il caute pe mos . Dar nu il gasi. Intr-un tarziu il gasi pe mos ascuns sub o covata.
- Ce faci aici mosule?
- Ia mai nimic , zise mosul rusinat.
- Apoi mai las mata nimic si pofteste ca oamenii au sa-ti spuna o vorba.
- Sa i-o spuna babei, zise mosul dand sa se ascunda iar sub covata. Pana la urma il convinge pe mos sa se prezinte la oameni. Un flacau care parese ca era sful lor, dete binete: Sa traiesti , mosule
- Maria ta mosule , il corecta mosul.
- Poi de ce sa iti zicem asa?
- Ca alfel nu stau de vorba cu voi, se otari mosul. In fine ii zisera cum vroi mosul.
- Maria Ta Mosule , am venit la inaltimea Ta, sa ne dai soarele inapoi.
- Cum sa va dau eu soarele?
- Poi sapa cate un put si iti dam si noi ce vrei. Mosul ii privi intr-un ochi:
- Imi dati mamaliguta si lapte ?
- Sigur, Maria Ta Mosule.
Dupa ce plecara ei mosul mai sa pa cateva gauri. Dupa alte zile mai venira o alta delegatie de pe pamant, cerandu-i mosului sa mai sape alte gauri, ca lumina soarelui, sa patrunda si la ei. De fiecare Mosul mai primea cate ceva, dupa care jinduia. Azi asa maine asa, frunza semana cu o roata de cascaval bordelita. Era ciuruita de sute si mi de gauri. De cate ori pasea mosul pe frunza , aceasta se clatina cu tot cu palat. Intr-o zi se starni o boare de vant si nici nu mai apuca sa zica mosul ceva ca se rasturna frunza si cazu mosul in pamant de noua palme si pamant se facu. Biata baba avuse noroc ca se lovi de coada de brusture. Si dintele cazu langa baba. Asa ca baba impreuna cu dintl;el mosului, isi mai dusera multe zile in vechiul lor bordei pe care il parasira cu mullt timp in urma. Si mai traieste si astazi Iar pe dintisor l-a dat dupa fata unui vecin de treaba si care mai traieste si astazi.

O seara placuta, Marine !

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

mersi la fel ... Am intrat din greseala cum ? ... nici eu nu stiu la `galceava buburuzei` am vazut si bancurile voastre nota 10...mai ales ala cu Cu -cu....

De fapt cum a fost? Pe vremea aia cand eram mic se canta o melodie, `marinica codasul` iar ai mei ca sa nu rada lumea de mine, au hotarat sa -mi pastreze numele de Bebi. Mai tarziu dupa ani cand aveam sa vin la PSI . era un coleg , colegul Lenutei, Imi canta mereu cantecul: `marinica codasul`. Era si Aurel in preajma. El repeta mereu, Cand ma intreaba : Marinica zis cum e marinca: Iar eu ...Marinica zis fruntasul. Au inceput toti sa rada...

...a..da... acum imi aduc aminte...ai naibii galateni, mereu cautau porecle oricui, cu sau fara motiv. De obicei fara.

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la 1 ianuarie se reduce concediul maternal la un an !
Mare minune !

Un om inteligent poate spune de multe ori o prostie, dar un prost nu poate spune niciodata ceva inteligent.

La voi a fost nea Nicolae ? La mine a vrut sa vina cu avionul si a facut pana de cauciuc...avionul nu Mosul...

Va spun iar povestea de seara.... PRUNCUL NAZDRAVAN In vreme veche, pe cand batranii se faleau ca-s tari de urche, pe cand curca da cu turca si pisicile, mai toate jucau leapsa pe ouate, in vreme veche, cum va spui, veni pe lume un baiat cu ochii caprui. Si tare s-au mai minunat parintii lui, cand au vazut ca pruncul nici nu tipa , nici nu plange.
-De ce nu plange? De ce nu tipa intreba cama cu teama, tatal. Si nu apuca mama sa dea un raspuns cand pruncul odata rosti potolit:
-Eu , tata draga , nu am sa plang si nu am sa tip niciodata. Tatal se inspaimanta de-a binelea, si striga:
- Taci , taci ...De ce graiesti? Pruncii prind a grai mai tarziu.
- Nu te speria , tata, eu sunt nazdravan. Tatal daca o mai auzi si pe asta, se lasa jos pe o laita, iar mama striga:
-Auzi nazdravan , satul e plin de copii, si nici la unul nu i-a trecut prin minte sa fie nazdravan, auzi colo! Tocmai tu te-ai gasit mai cu mot.
- Si apoi poti stii, stai sa vedem ce o sa-ti meneasca ursitoarele.
Uitai sa va spun ca acolo in sat traiau de multa vremeintr-un bordei trei babornite ursitoare. Prima era surda , a doua oarba, si a treia nebuna. Si oamenii se plecau de veacuri inaintea vrerii celor trei ursitoare si nuici cu o iota nu le iesea din cuvant.
Si apoi zise intr-o zi ursitoarea surda:
-Am auzit surateleo ca s-a nascut un prunc!
-Pai.. sal vedem, zise oarba.
- Hi-hi rase nebuna, sa mergem degraba sa-l menim.
Si incalecand ursitoarele , pe cele trei cozi de matura, zburara prin vazduh si nu se oprira decat pe acoperisul casei unde se nascuse pruncul. Isi lasara cozile de matura pe acoperis. Si dandu-si drumul pe horn , se pomenira cat ai bate din palame in incaperea unde intr-un leagan se odihnea pruncul.
- Vad cea e fata, face oarba.
- - Asa am auzit sii eu, face a doua
- - Hi-hi sa-i menim ca unei fete !
- Doar ca pruncul se ridica si le zise:
- - Ce le tot incurcati, ursitoarelor,? Eu sunt baiat. (ca ala cu sosetutele albastre)dar asta e alta poveste.
- - ba esti fata si ai sa te mariti cu un negustor de haine vechi...
- - Pe dracu...rase pruncul
- - Taci , te vad sfioasa si tematoare ai sa mori la 30 de ani...
- = Nici prin gand nu-mi trece! , zis iarasi pruncul. Dac vede el ca nu are cu cine discuta, se ridica din leagan se furiseaza la horn , se catara prin el,ajungand pe acoperis. Vazu cozile de matura. Le incaleca , si acestea se transformara intr-un armasar cu trei picioare, iar in loc de copite avea trei aripi. Se inalta sizise:
- De acu ma duc sa mai menesc si eu, si disparu. Acu babornitele nu prinse de veste ca disparuse pruncul, dar cand se vazura fara cozi de matura, tabarara pe bietii parinti:
- - Auziti cozi de matura sa va faceti, zise surda.
- - Nu am ochi sa va vad , Unde e coada mea?
- - Pune sare pe coada , rase nebuna.
Isi cerura iertare bietii oameni ,pentru batjocura indurata, iar tatal inhama boii la car si le duse acasa la bordeiul lor, de unde , ursitoarele numai iesira , ca le crapa obrazul de rusine.
Acu sa ne intoarcem la pruncul nazdravan. Acesta dupa ce zbura o vreme se lasa intr-o poiana unde o fata pastea o cireada. Luase un taur de coarne si il puse pe spinare.
- Ce fele de faat oi fi tu, ca cari ditamai taurul in spate?
- - Vai sa nu ma spui eu sunt un flacau chipes si voinic, dar ursitoarele , m-au menit ca as fi fata, iar parintii mei temandu-se sa le iese din vorba lor, m-au imbracat in fata.
- - Ei afla ca de azi, o sa te mensc sa fi, Voinicul- Voinicilor, fratele calicilor si dusmanul fricilor.
- - U-iu , chiui flacaul, arumcand cinci vaci cu o mana si le prinse cu cealalalta, ca nu cumva sa le rupa vreun osicior.
- - Stii ceva da-o-ncolo de cireada si vino cu mine.
- Cun sa nu , vin bucuros.
Mersera ei ce mai mersera si intalni un flacau incins tot cu zale de fier, avand pavaza si spada, care cosea pe un gherghef.
-Ce fal de flacau ii fi tu ,de cosi la gherghef. Flacaul se sperie si cautand sa piteasca ghergheful zise:
-Sa nu ma spuneti oameni buni. Sunt o fata harnica si cuminte. Dar si mie mi-au menit tot ursitoarele ca unui flacau.
- Stii, de azi inainte eu o sa menesc. Te numesc Fata � Fetelor , doamna Lisaveteleor si stapana pletelor.
- Oare?
- Sti ceva da-le incolo de zale, si vino cu noi.
- Bucuroasa, cum sa nu !
Facura schimb de haine, fota si iia, cu zalele , pavaza , spada, si plecara cu toti la drum...

www.tablouri-de-vis.ro/tablouri_cu_peisaje/muresan_simina/taranc...

...te-ai oprit la jumatate..nu stiu daca voi putea sa adorm acum...sau poate mai adaugi ceva?!

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

Si incaleca ei pe armasarul cu trei picioare, si o pornira catesitrei la drum , din catun in catun, din targ in targ, , ca oamenii sa mai traiasca si dupa firea lor. Iar un de dadeau peste o viata strambata, o-ndreptau si und ese nastea un copil, il meneau sa cresca in voie.
Si acu sa vezi comedie, daca nu-i mai menea nimeni sa fie talhari, se stinse samanta talharilor si judecatorii se amarara peste poate, nemaiavand pe cine judecasi osandi, pe cand boierii se maniara cumplit, nemaiafland cu nici un chip vanzatori si slugi. Lasati de capul lor oamenii cresteau oameni de treaba. Si unde nu se pomeni atunci intr-o buna zi la pala imparatul cu boieri, judecatori,calai si jandarmi, si cu toti se jeleau si suduiau, cerand cu racnete,ca minciuna , hotia si prostia sa se intoarca pe pamant.
- Ce sa facem noi cu lume bantuita de dreptate., de adevar si de istetime? Cu ele murim de foame , maria ta, se jelui capetenia boierilor.
- - Da �ne noua paine cea de toate zilele, se ruga si fruntea judecatorilor. Dintr-o singura hotie sau dintr-un singur omor, ne-am putea hrani un an de zile , cu neveste si copii .
- -Fie �ti mila , zise si maimarele jandarmilor. Da-ne oameni de schingiuit si de inchis in beciuri ... E mai mare jale maria ta.
- - Nici nu mai tinem minte cand am retezat un cap, maria ta, planse si cel mai vechi calau al imparatiei.Ne-om uita mestesugul si �om ajunge ade ras si batjocura! Imparatul ii asculta pe toti oftand cu naduf, si dand din cap.
- -va �nteleg , iubiti boieri , judecatori, calai si jandarmi. Voi sunteti degetele si bratele imparatiei, iar daca plangeti voi plange si imparatia. Si precum vedeti plang si eu...Si lacrimi mari incepu sa picure din ochii imparatului.
- - Nu mai plange maria ta, jandarmii mei au pandit si au iscodit si au aflat ca toata vina o poarta un prunc nazdravan, care zboara pe un armasar cu trei picioare, insotit de Voinicul-Voinicilor si Fata � Fetelor. De raul lor ursitoarele nu-isi mai pot face slujba. Si de ce nu i-ati prins pana acu?
- - Poi maria ta noi am vrut dar nu am reusit...
- - Asa ,se gandi imparatul, Sa imi aduceti la palat ursitoarele. Auzind porunca, mai marele jandarmilor se sui in caleasca si le aduse pe cele trei babornite, la palat.
- - Voi sunteti ursitoarele?, intreba imparatul.
- -Vad ca ne-ai uitat, zise oarba. Ce-i drept , e drept ti-am menit sa fii uituc...
- - Gura! Striga imparatul, cine va impedica sa va faceti slujba?
- - Aud ca trei nelegiuiti, draga imparate, zise surda. Un prunc si o fata care trebuia sa fie flacau si un flacau care trebuia sa fie fata...
- - Hi-Hi dane cozile de matura fara ele suntem ca fara picioare...
- - Asa? Ei las pe mine, ia sa ramaneti voi la palat si va voi chema eu cand va veni timpul.Imparatul neavand incredere in altii, intesa palatul cu boieri, calai si jandarmi si pe care ii piti cum credea ca e mai bine. Pe unde te uitai dadeai nas in nas cu cate un judecator , boier sau jandarm. Calaii se ascundeau pe sub covoare, motiv ca inltimea sa sa se impedice mereu de ei, si facandu-si vanatai. Iar acestia isi cereau smerit iertare. Dupa ce vazu imparatul ca toti isi luasera posturile in primire, facu o papusa de ceara o imbraca in straie scumpe, si vesti ca se nascuse un cocon . aseza pausa intr-un leagan de aur. Auzind de capcana imparatului, pruncul nazdravan cu tovarasii lui, isi puse in gand sa ii dea o lectie imparatului. Asa ca aterizara langa leagan. Imparatul foarte binevoitor:
- - Fiti binevenit!, Apoi zise:
- - Maniti-i coconului meu cum ve-ti sti mai bine.
- - Chiar asa , zise pruncul.
- Se intoarse la cocon si spuse:
- Scoala cocon de ceara! Si unde se scula pausa, spre mirarea imparatului si incepu sa tipe.
- - Sariti!, Sariti cu totii, striga imparatul, chemandu-si oamenii din ascunzisuri.
- De ce tipi maria ta. Coconul se va urca pe tron si va domni in liniste.
- Sariti, sariti , continua imparatul, suparat ca cei in cauza nu percurtau.
- Sarim , sarim , maria ta! Si intrara vreo noua jandarmi. Dar Voinicul-Voinicilor ii apuca pe toti cu cate o mana si ii azvarli pe geam. Asta il inebuni de-a binelea pe imparat , care nu mai contenea cu strigarea. De prin tot palatul se auzea larma si navalira toti la porunca imparatului.
- Sarim maria ta. Dar Fata �Fetelor incuie usa si ceilalati ramase in spatele usilor, nemaiputand intra. Ursitoarea cea oarba , se intoarse catre surate si zise:
- -Vedeti , e foc s-a aprins palatul. De aia striga toti ,`Sariti`
- Aud , zise surda bag seama ca sar pe fereastra.
- Sa sarim si noi ,zise nebuna. Asa ca ,cand ajunsera jos cele trei ursitoare ,nu mai suflau.
-Chemati ursitoarele, zise imparatul. Nu ne mai sunt de ajutor , maria ta, au sarit nustiu de ce tocmai din turla palatului si nu mai sufla.
- Si vraciu, vraciul ce spune?
- Poi spune ca daca nu mai sufla ,inseaman ca au murit. Pruncul si cei doi se prapadeau de ras. Pana si armasarul cu trei picioare se prapadea si el de ras.
Vai de mine , exclama imparatul...
Vai si de noi , ii tinura isonul si boierii ,jandarmii , judecatorii si calaii. Si odata cu ele au murit si minciuna, si prostia si hotia.
Vai mie ce ma fac eu fara minciuna? , se caina imparatul.
Nu te intrista , zise Fata-Fetelor, impreuna cu tine si boieri , judecatorii, calaii, si jandarmii vor ramane tot prosti si hoti.
Oare ? , se lumina imparatul
Traieste! Si vei vedea... apoi pruncul nazdravan si cei doi incalecara pe armasarul cu trei picioare, si dusi au fost. Trebuie sa aflati ca incepand din ziua aceia , toate galcevile si hotiile sau purtat numai intre boieri si judecatori calai si jandarmi. Si se mai poarta si astazi. Oameni ca mine sau ca dumneata , care isi vede linistit de treburile sale, se tineau deoparte si isi vedeau de treburi. Mult nu a trecut si imparatul muri , iar in locul lui a fost luat de coconul de ceara. De atunci imparatii au fost moi ca de ceara in mana boierilor care il suceau si il lucrau cum vroiau ei. Si sau mancat intre ei boieri cu judecatori, jandarmi si calai, pana nu a mai ramas nici un osicior din ei. Apoi oamenii au dat jos pe imparat, ca tot nu mai aveau nevoie de el. Poate vreti sa stiti ce s-a mai intamplat cu pruncul nazdravan? Ei e bine , umbla si isi face meseria pe mai departe...umbland sa mai indrepe ce facusera ursitoarele...
Facui si eu o minune si sfarsii povestea...

Urmatoarea poveste e: CIOPLITORUL DIN CETATEA ALBA A fost odata o cetate mai mandra decat toate , o cetate alba cu ziduri albe, o cetate insorita , ridicata la malul marii. Si nu s-a pomenit de atunci una sa�i semene, ca zidurile cele albe ale cetatii albe aveau , din loc in loc, cu cate o aripa alba, tot asa de alba ca aripa lebedei albe. Tot anul aripile falfaiau ca niste naframe. Corabierii le vedeau din largul marii si mult se miunau cand panzele de pe catarge fluturau si ele , ca raspuns. In curand avea sa vina o noapte de sidef si de catifele-albastre, cand aripile cele albe prindeau sa falfaie cu putere, si intreaga cetate cu case , uliti si oameni, se inalta in vazduh si o purtau pe cine stie unde. Si nimeni nu stia unde. La asfintit se ridica in vazduh iar in zori se intoacea pe nisipul marii, de unde plecase. . Si-n cetatea insorita se afla o piata mare, iar in piata cea mare se ridicau trei chipuri cioplite in piatra alba. Acestea erau: Poetul, Luptatorul si Vraciul. Si-n cetatea cea alba traia un flacau inalt cu zambetul cald. Acest flacau era cioplitor in piatra. Intr-o zi mai marii cetatii ii spuse:
-Asculta cioplitorule, spuse mai marii cetatii, aratandu-i cele trei sculpturi.
- Sa ne faci un al patrulea care sa fie vrednic sa stea alaturi langa cele trei statui. Iar acesta nu poate fi decat chipul mai marelui Negutator.
- Bine , spuse cioplitorul. In fiecare zi se uita la cele trei statui, si pe cat se uita tot mai mult isi dadea seama ca chipul Negutatorului nu avea ce sa caute acolo printre cei trei. Asa ca se inchise in atelir si se apuca de lucru . In timp ce lucra i se paru ca aude un cantec nemaiauzit pana acu. Dupa trei zile si trei nopti, deschise usa atelierului, si le zise:
-Venit si vedeti ,e gata! Mai marii cetatii venira si ei, si cand se uitara , ce vazura . In locul Negutatorului , mare si gras, pe care il stiau ei , cioplitorul , cioplise o Dantuitoare. Marmura neteda parea calda si vie.Trupul parea ca se mladia, pe masura unui cantec neauzit.
-Ce-i asta iti bati joc de noi, cioplitorule?
- Numai Dantuitoarea e vrednica sa stea alaturi, de Poet , Luptator si Vraci, ca una ce inchipuie frumusetea.
- Ce sa facem cu frumusetea? Negutatorul a vandut si a cumparat tot ce se poate vinde si cumpara pe lumea asta. El merita sa fie alaturi de cei trei.
- Are suflet pocit, nu se lasa cioplitorul.
- Ce �ti pasa? ti-am cerut sa-i cioplesti sufletul?
- Nu pot daltui un chip fara sa-i cioplesc si sufletul....
- Nu fi prost daca ei vor pe Negutator, ce-ti pasa ... o sa fi platit pentru asta, spuse cineva din multime.
- Numai Dantuitoarea e vrednica sa stea alaturi de Poet, Luptator si Vraci, nu se lasa cioplitorul. Daca vazura ei ca flacaul nu le da ascultare, se maniara si poruncira ca cioplitorul sa fie varat la inchisoare.
- Si cu Dantuitoarea ce facem?, intreba cineva.
- Dantuitoarea ?... varati-o si pe ea la inchisoare , sa-i tina de urat, rase mai marii cetatii. Si asa cioplitorul cel inalt cu zambetul cald, fu dus la inchisoare. Si trecura multe zile, si mai ramase o singura zi pana la noaptea de sidef si catifele-albastre, sorocita pentru tainicul zbor, cand o corabie opri in fata cetatii albe.
Era o corabie tare ciudata, Parea un butoias inegrit de vreme, si-n loc de panza o fasie de piele neagra ii spanzura la catarg. Din corabie cobora un singur om scund si gras, cu picioarele scurte, si aducand a broscoi.
-De unde vii si ce treburi ai , il iscodi straja.
- Vin de departe si aduc marfuri nemaivazute, raspunse omul cu infatisare de broscoi.
- Marfuri? Si ce marfuri pot sa incapa in butoiasul tau?, rase straja.
Atunci omul incepu sa descarce corabioara. Si unde se inalta pe chei intai o movila , apoi un deal, si apoi un munte. Si parca marfurile tot nu se mai terminau. Acestea erau un fel de straie din piele rosie plina de gurguie. Pana la urma pe chei nu mai ramasese loc sa arunci macar un ac. Cand termina , spuse omuletul:
-E cam stramt cheiul asta al vostru. Dupa care incepu sa vanda straiele la toata lumea.
-Cat dai straiul?, intrebara toti.
- Un ban straiul, sa cumpere toata lumea si sa le poarta toata lumea. Si incepu a vinde omuletul. Muntele , se facu in curand un deal, apoi o movila si in curand disparu de tot. Dupa ce vandu tot , omul nostru incepu a iscodi sa vada daca toata lumea cumparase acele straie. Pana si saracii facura rost de un ban si isi cuparara si ei cate un rand. Unii isi luasera cate o suta. Se duce omul la butoias baga banii in el si apoi ii spuse strajii sa ia aminte. Apoi disparu in cetate. Se ascunse ca un broscoi dupa o piatra si astepta. Iar asteptarea nu ii fu lunga, ziua fiind pe sfarsite. Strajile incepura sa vesteasca prin trambite ca se apropie marele zbor. Toata lumea straina de cetate trebuia sa plece. Marile porti a cetatii se inchisera. Una din straji intreaba de negutator.
- Cred ca a plecat, uite butoiasul lui a inceput sa se legene pe apa si sa se indeparteze de mal. Seful strajii nu prea era convins ca negutatorul plecase. Apoi soarele se cobora in mare, iar trambitele vestira ca noaptea de sidef si catifele-albasttre se lasase. Pe zidurile albe ale cetatii , sutele de aripi albe incepu sa bata aerul cu putere. Se starni o vantoasa care deschise portile tuturor caselor si chiar si la inchisoarea unde statea cioplitorul. Oamenii se stransera in piata mare. Cand se uitara cu uimire unii la altii. Toti avura acelasi gand sa se imbrace cu hainele negutatorului, din piele rosie plina de gurguie. Din nou sunara trambitele si aripile cele abe zvacnira si cetatea intreaga , cetatea cu uliti si case cu oameni ,prinse a se inalta binisor. In clipa aceia pe cand cetatea era deasupra marii, caldaramul pietii se prabusi, si toti oamenii se prabusira in gol. Si cetatea alba isi continua zborul tot inaltaindu-se-n vazduh. Deodata o lumina alba se ivi si tot spori pana cand cetatea cea alba poposi pe luna. Atunci portile cetatii se deschisera, de la sine iar negutatorul tremura inspaimantat, pentru ca cele trei chipuri albe din piata incepura a se misca. Se dadura jos de pe soclu, miscandu-si brayele si picioarele amortite.
- A mai trecut un an, spuse Poetul.
-De ce suntem singuri?, intreba si Luptatorul. Unde-s oamenii?
Apoi dadu cu ochii de negutator care se cocotase pe ziduri. Se stranse toti in jurul lui.
- Unde is oamenii , de ce nu ne intampian la fele ca in fiecare an?
- Domnule ...statuie..., se balbaii negutatorul, eu ... sa vezi...sunt de-al cetatii... nu ma cunoasteti? M-am nascut aicea.
- Da?, facu luptatorul si Vraciul atunci unde-s oamenii?
Dar nu mai apuca sa raspunda omuletul,ca pasi in piata ,flacaul cel inalt si cu zambetul cald. Alaturi de el pasea Dantuitoarea vie si mladioasa ca un cant.
- Ce se intampla aici? , cioplitorule? Intreba Luptatorul. El il cunostea pe flacau decand se nascuse.
- - Nu stiu , raspunse cioplitorul, si ii povesti ce patise cu mai marii cetatii. Da ! , spuse si vraciul si ceilalti , mai marii cetatii au gresit. Vrednica de noi este intradevar dantuitoarea. Apoi Vraciul se intoarse, catre omulet, si :
- - privesc in inima ta si simt ce esti,...esti... Dar nu mai apuca sa fie dat pe fata, ca omuletul o rupse la fuga.
- - Stai facu Luptatorul, si pentru ca omuletul nu asculta, isi scoase arcul, potrivi in el o sageata de piatra, o struni si slobozi sageata , care se opri in spatele negutatorului, omorandu-l pe loc. Apoi toti iesira pe portile cetatii si se indreptau pe o campie unde era un palat de argint.. In interior se auzea muzica. Patrunsera toti inauntru, intr0o incapere uriasa, de unde nu i se vedea capatul Acolo sute de perechi dantuiau dupa o muzica numai de ei stiuta. Se prinse si Dantuitoarea in dans, si juca ca o flacara aprinsa. Si in tot acest timp cioplitorul nu isi mai lua ochii de la dantuitoare. Dupa ce baura fiecare o bautura argintie si racoritoare ca un izvor de munte, se indreptara fiecare spre cate trei usi.
- Ramai aici? , intreba Poetul pe flacau, care nu se mai satura tot privind-o pe Dantuitoare.
- Da mai raman oleaca, facu flacaul. Ceilalti il privira cu mustrare, dar plecara fiecare pe cate o usa. Poetul se intalni cu toti poetii lumi din toate veacurile. Luptatorul cu toti luptatorii, iar Vraciul de asemeni cu toti vracii, de-a lungul timpurilor. Apoi flacaul se pomeni cu dantuitoarea care il pofti si pe el la dans.
- Stii ... ma asteapta toti cioplitorii din veacuri...
- Sa mai astepte , face Dantuitoarea, cuprinzand-ul pe flacau si tragandul in vartejul dansului. Si flacaul uita de tot.
-Tu ai dat chip pietrei in care dormeam, ii sopti Dantuitoarea, multumita tie ma pot lasa pe valul cantecului, hai invartestema, ... repede... repede.
Asa ,pierzandu-se cu totul flacaul , dantui ceasuri intregi, si se darui intreg, si tot ce era mai bun in el jertfi pe podelele netede ale uriasei incaperi. in care perechile lunecau... lunecau...Aproape de ziua muzica inceta fara veste si toti oamenii care pana acuma dansara se facura mici si stravezii, dupa care disparura cu totul . Noaptea de sidef si de catifea - albastra , se terminase. Se deschisera trei usi si isi facu aparitia cei trei: Poetul, Luptatorul si Vraciul. Cum dadura de flacau intelese ca si-a petrecut toata noaptea cu Dantuitoarea. Asta, ca il vedea si obosit.
-Ti-ai irosit noaptea asta! , facu vraciul.
- Nu si-a irosit-o , a dansat cu mine. Cei trei il privira cu mila, pe cioplitor. Se indreptara catre cetatea alba , care ii astepta.
- Ramas bun noapte de sidef si catifele-albastre, zise si Poetul. Pe cand se intorceau , flacaul devenea tot mai ingandurat. Apoi se ruga de Vraci:
- O Vraciule, striga cu patima flacaul, noaptea asta m-a legat pe veci de Dantuitoare. Ajuta-ma , rogu-te, cu puterea ta si �n �gaduie-i sa ramana vie langa mine, pentru tot deauna. Dar Vraciul clatina amarat din cap:
- Nu imi sta in puterea mea sa-ti indeplinesc dorinta. Poate daca imi spuneai acolo , poate se gasea cineva sa iti indeplineasca dorinta.
-Opriti , opriti intoarcet-va inapoi.
- Prea tarziu! , spuse Vraciul...
- O cum de nu am stiut... se caina flacaul.
- Macar tu, Poetule, arata-te mai inganduitor, Luptatorul are inima de piatra, Vraciul e batran si inima ii de ghiata, dar tu, tu esti tanar si �ai cantat dragostea...
- Nu dragostea canta in inima ta, spuse cu tristete Poetul. Esti bolnav de mandrie, si nu vrei sa te desparti de lucrul mainelor tale...
- Ajuta-ma totusi , nu ma lasa...
- Ridica-te! In noaptea asta ai pretuit mai mult un chip decat mestesugul care ti-ar fi permis sa cioplesti nenumarate alte chipuri. In noaptea asta te-ai oprit in loc si niciodata nu vei mai ciopli alte chipuri. Ai incremenit in aceasta noapte. Si tot ce pot sa fac pentru tine e sa �ti duc pana la capat, incremenirea.
- Dar pot sa stau vesnic langa dantuitoare?, mai intreba flacaul.
- Da vei sta vesnic langa ea! incuviinta cu tristete Vraciul.
- Iti multumesc, sopti flacaul. E tot ce imi doresc. Apoi Vraciul ii atinse cioplitorului ochii, bratele corpul si inima...
Iar cetatea alba plutii, pluti pana cobora prin vazduh, si in zori se aseza pe malul marii de unde plecase unde, asteptau oamenii cu inima stransasi pacalita de negutatorul cu infatisare de broscoi. Dupa ce cetatea s-a asezat pe nisip, oamenii navalira pe porti si dand de lesul negutatorului cu aspect de broscoi , se mirara, tare. Dar si mai mare le-a fost mirarea , cand , langa chipurile Poetului , Luptatorului si a Vraciului, vazura chipul Dantuitoarei si alaturi de ea , de piatra ca si ea, chipul cioplitorului, incremenit pe veci...
Si de atunci au mai trecut multe nopti de sidef si catifele-albastre, dar nimeni n-a mai zburat cu cetatea cea alba in palatul de argint de pe campia lunei, ca sutele de aripi albe s-au facut si ele de piatra , si nu au mai falfait niciodata...

Va plac povestile? mai vreti?Eu am ales pe cele mai bune.

Mie imi plac...si imi place cum le spui tu. Ce urmeaza?

Nu te teme ca ai prea mult bun simt