Cine este dumnezeu ?!!!!

De la: gabigabi, la data 2011-07-22 16:08:33Dorulet, daca avatarul tau te reprezinta pe tine, e clar ca in 89 nu puteai fi profesor de materialism- stiintific, dar asta ti-e stilul si esti foarte patrunsa de misiunea de a eradica misticismele si de a rade toti zeii si dumnezeii lumii asteia ! despre asta-i vorba !

Mda, avatarul mã reprezintã ºi stilul nu mi-l schimb pentru nimeni ºi nimic.
"misionarã" nu sunt ºi nici nu voi fi vreodatã...las asta în seama celor care merg în "turmã"....nici nu îndrãznesc sã visez la o viaþã lipsitã de misticismele celor mulþi da' ....aºa cum spuneam mai sus.
Nu ºtiu dacã ai remarcat, dar sunt zeci de pagini în care n-am intervenit nici mãcar cu un cuvinþel ºi nu pentru cã nu citesc, ci pentru simplul fapt cã mã lansez în discuþii doar atunci când se exagereazã...sau o ia lumea pe "arãturã" prea tare....
Have a nice day!

Când toatã lumea gândeºte la fel înseamnã cã nimeni nu gândeºte.

De la: nastasemihail, la data 2011-07-22 16:25:04Noi sintem virful de lance al evolutiei. Nu va mai zbateti sa va gasiti stapini. Asta nu inseamna ca sintem cei mai cei. Din materie.
Si mai sint ca noi.

noi de ce nu le spunem animalelor sa se spele pe labute?

Aºa ai învãþat tu la facultatea de ingineri, nu-i aºa Mihãiþã?!

Când toatã lumea gândeºte la fel înseamnã cã nimeni nu gândeºte.

raspuns pentru Mummy........
--ma va, che dici tu----ce sa fac cu gramatica Romana in italia?scriu cum mia ramas in minte ca sa nu uit romana de tot----inportant ca se intelege cat de cat...invato tu eu no mai invat si voi Ortodoxi mergeti le sfintele Cioante si le pupati

De la: Dorulet, la data 2011-07-21 22:25:15

De la: gabigabi, la data 2011-07-21 17:44:44

De la: Sil100, la data 2011-07-21 17:25:43

De la: 9am121159, la data 2011-07-21 17:11:19Ideea ca pacatele singure ar fi capabile sa provoace boli fizice e fundamental gresita. Nu exista pacate care sa provoace tuberculoza, cancer, lepra sau mai stiu eu ce! Spre exemplu o persoana sanatoasa nu se poate imbolnavi de tuberculoza decat daca se infecteaza cu bacilul Koch si daca bacilul respectiv gaseste conditii favorabile de inmultire in corpul persoanei respective. Deci cauza inbolnavirii e microbul respectiv nu vreun pacat mai mult sau mai putin inchipuit.
--------------------
Si totusi Biblia care este Cartea Cartilor si Cuvantul lui Dumnezeu,va contrazice ea spune: "Nebunia ca boala vine in urma nebuniei pacatului"
Un ex.de boala din cauza pacatului.
Numeri 12/1Maria ºi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiene pe care o luase el de nevastã; cãci luase o femeie etiopianã.
2ªi au zis: "Oare numai prin Moise vorbeºte Domnul? Nu vorbeºte oare ºi prin noi?" ªi Domnul a auzit-o.
3Moise însã era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faþa pãmântului.
4Deodatã Domnul a zis lui Moise, lui Aaron ºi Mariei: "Duceþi-vã, câteºitrei la cortul întâlnirii." ªi s-au dus câteºitrei.
5Domnul S-a pogorât în stâlpul de nor, ºi a stat la uºa cortului. A chemat pe Aaron ºi pe Maria, ºi ei s-au apropiat amândoi.
6ªi a zis: "Ascultaþi bine ce vã spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mã voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.
7Nu tot aºa este însã cu robul Meu Moise. El este credincios în toatã casa Mea.
8Eu îi vorbesc gurã cãtre gurã, Mã descopãr lui nu prin lucruri grele de înþeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aþi temut deci sã vorbiþi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?"
9Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. ªi a plecat.
10Norul s-a depãrtat de pe cort. ªi iatã cã Maria era plinã de leprã, albã ca zãpada. Aaron s-a întors spre Maria; ºi iatã cã ea avea leprã.
11Atunci Aaron a zis lui Moise: "Ah, domnul meu, nu ne face sã purtãm pedeapsa pãcatului pe care l-am fãcut ca niºte nechibzuiþi, ºi de care ne-am fãcut vinovaþi!"

Daca relatarea pe care ati citat-o e adevarata (ceea ce n-as putea garanta), atunci e un exemplu clar ca D-zeu a folosit ceea ce putem numi in termeni actuali o arma bacteriologica pentru a o infecta cu lepra pe Maria. Se observa ca agentul infectios a fost transmis de un nor si nu a aparut din senin.

si , apropo de bolile eradicate si de altele si mai ucigatoare, aparute !

eu gindesc si inteleg Terra ca pe o fiinta vie ce-si are propriul ritm si pe care noi, cei cu care traieste in simbioza, i-l deranjam deja foarte tare , punindu-i viata in pericol....ca atare, bolile isi au rostul lor de mentinere a unui echilibru si pe masura ce noi nascocim antibiotice, ea elaboreaza un HIV, o EBOLA si mai stiu eu ce , tocmai ptr. a reduce numarul nostru ajuns deja insuportabil ! care-i legatura dintre "pacate" si ce-am spus pina acum ? mie mi se pare usor de vazut, multora nu ...pai, invidia, ura, lacomia, dorinta de razbunare, crima, dezmatul , toate astea sunt dezechilibre energetice care dauneaza grav sanatatii planetei....sunt frecvente dizarmonice care trebuiesc eliminate !

Aoleu, cã mã doare intelectul când vãd ce scrieþi p'aci....ce legãturã are sula cu prefectura....sã fiu al dacã ºtiu!
Vorbiþi de viruºi ºi retroviruºi de parcã toatã viaþa numai asta aþi studiat......dar ce scrieþi este în totalã necunoºtinþã de cauzã. Hai sã vã luminez un pic minþile astea înþeþoºate de religie, karmã ºi alte gugumãnii scornite de unii inteligenþi sã-i abureascã pe cei mai sãraci cu "duhul".
Eu ºtiu din sursã sigurã 100% cã Ebola este un virus care trãieºte pe "maimuþele verzi", ce trãiesc pe lângã râul cu acelaºi nume (ebola, de unde ºi vine numele virusului) ºi care la un moment dat ºi-a creat o mutaþie ºi a "sãrit" pe om, chestie destul de frecventã la viruºi. Ei, viruºii evolueazã ºi se adapteazã ....exact aºa cum ar trebui sã o facem ºi noi!
Indiferent cine ºi ce ar spune, nu are absolut nici o legãturã cu "pãcatele" cuiva....
Bacteriile (cã tot se vorbeºte de Bacilul Koch) ºi viruºii sunt mult, mult mai "bãtrâne" ºi mai bine adaptate la mediu decât Homo sapiens. Nu au nevoie de pãcatele cuiva sã acþioneze...o fac oricum ºi indiferent de cât de curaþi sau mai puþin curaþi suntem din punct de vedere moral.
Ca sã pretinzi cã cineva are cancer, sau ºtiu ºi eu ce boalã....pentru cã a fost "pãcãtos"....mi se pare o nerozie. Vorba aia, ori eºti prost, ori nu gândeºti...când spui aºa ceva!

In niciun caz nu vorbeam se virusi di natura înconjuratoare eu vorbeam despre virusi demonici care te face sa te înervezi,astia sunt mai periculosi decat ceilalti la care te refereai tu...sau te face sa fii betiv,sau te face sa fii fumator etc.de ce cei care au acest obicei sau (VIRUS)nu poate sa scape de el?
zice eu nu pot sa renunt? dar de ce?cine-l tine?evident VIRUSUL cel rau

De la: 9am246905, la data 2011-07-22 19:54:24raspuns pentru Mummy........
--ma va, che dici tu----ce sa fac cu gramatica Romana in italia?scriu cum mia ramas in minte ca sa nu uit romana de tot----inportant ca se intelege cat de cat...invato tu eu no mai invat si voi Ortodoxi mergeti le sfintele Cioante si le pupati

haules baules !

Element definitoriu al fiintei umane este si creatia. Insa nu oricine poate sa creeze lucrari literare care dupa mii de ani sa-si mentina prospetimea artistica, valoarea si placerea de a fi citite sau ascultate. Cu toate acestea, locuitorii „tarii dintre rauri”, tinutul minunat si misterios dintre Tigru si Eufrat, au reusit. Cine nu-l proslavea in Mesopotamia, si nu numai, pe eroul Ghilgames, conducator legendar al cetatii Uruk? Epopeea lui Ghilgames este creatia sumerienilor, insa aceasta a depasit granitele spatiale si temporale ale regatului sumerian. Au fost descoperite diferite versiuni ale epopeei in mai multe limbi: sumeriana, hitita, neobabiloniana.

In jurul anului 1850 Austen Henry Layard si Hormuzd Rassam au inceput explorarea la Ninive a palatului lui Senacherib (704 -681 i.Chr.). Surpriza acestor sapaturi a constituit-o descoperirea a aproximativ 25.000 placi si parti de placi alcatuind biblioteca marelui rege Assurbanipal (668-627 i.Chr.). Placile erau din pamant ars, scrise cu caracter cuneiform in limba assiriana, cat si neobabiloniana si cuprindeau descrieri ale razboaielor si faptelor vitejesti ale regilor si imparatilor assirieni si babilonieni, opere literare, insemnari astronomice, diverse acte. "Regele lumii" - regele Assiriei - adunase in biblioteca sa toate operele literare si stiintifice cunoscute in acele timpuri, aproape 1500 de titluri.

La inceputul deceniului opt al secolului al XIX-lea, unul dintre primii assirologi, George Smith a facut cunoscuta mai ales una dintre tablitele descoperite in biblioteca de la Ninive a unei povestiri a potopului care amintea de cea a Bibliei. Povestea potopului constituie a XI-a tableta a "Epopeei lui Ghilgamesh". Descoperirea sa a fost descrisa in lucrarea „ Assyrian discoveries an account of explorations and discoveries on the site of Noineveh, during 1873 and 1874” si mai taziu in 1891 in "Assyriologische Bibliothek" (vol. III).

Epopeea lui Ghilgames Textul epopeei a fost reconstituit de Paul Haupt. Alaturi de fragmentul din biblioteca lui Assurbanipal alte doua fragmente au fost date la lumina de Friedrich Delitzsch. Acestea se refereau la legenda despre potop iar unul dintre ele, era scris in limba neobabiloniana. Alte trei parti ale epopeei dateaza din vremea primului imperiu babilonian. Odata cu descoperirea ei, „Epopeea lui Ghilgames” devine opera literara orientala cea mai tradusa si dezbatuta.

Acest poem a fost creat in mileniul III i.Chr. Din cele 3600 de versuri pe care se banuieste ca le-a avut in forma sa initiala nu au ajuns la noi decat aproape jumatate. Opera babiloniana descoperita s-a infiripat din vechi poeme si balade sumeriene dintre care ni s-au pastrat un numar de sase si anume: „Ghilgames si Tara celor vii”, „Ghilgames si Taurul ceresc”, „Potopul”, „Moartea lui Ghilgames”, „Ghilgames si Agga din Kis” si „Ghilgames, Enkidu si Infernul”, aceasta impartire apartinand lui Al. Dima. In schimb I. Mihalcescu a impartit epopeea in patru parti: „Legarea prieteniei dintre Ghilgames si Enkidu”, „Faptele vitejesti ale celor doi eroi”, „Cautarea vietii vesnice”, „Aratarea spiritului lui Enkidu lui Ghilgames”.

„Epopeea lui Ghilgames” este alcatuita din 12 placi dintre care ultima are un caracter distinct.

Inca din primele versuri sesizam dorinta poetului sau poetilor anonimi de a-l slavi pe Ghilgames „cel care a vazut totul pana la marginea lumii/Cel care a stiut totul si a cunoscut totul”. Ghilgames este fiul zeitei Ninsun si al unui muritor „doua treimi din el sunt divine si o treime omeneasca”, dar poemul este dominat in primul rand de componenta umana a eroului. Divinitatea sa este dezvaluita de frumusetea, curajul, mandria sa. El este regele Urukului pastorul cetatii si al oamenilor. Ghilgames, cel care a inconjurat Urukul cu ziduri puternice este un despot crud, femeile ii servesc poftelor sale sexuale, barbatii sunt trimisi in razboaie. Supusii impovarati de opresiunile la care sunt obligati cer ajutor „superiorilor” regilor: Zeii, pentru a-i elibera de stapanul lor. Anu, tatal zeilor, zeul cerului si protectorul cetatii Uruk, ordona lui Aruru, zeita zamislirii de a da viata unui alt Ghilgames pentru ca cei doi sa se impotriveasca unul altuia, iar Urukul „sa-si gaseasca linistea”.

Zidurile orasului Uruk, cladite de GhilgamesCel creat este Enkidu, semi salbatic, mai mult animal decat om. Enkidu traieste in grote si terenuri necultivate, printre gazele si fiare salbatice, nu cunoaste civilizatia si este dotat cu o forta colosala.

Ghilgames il vede mai intai in vis, apoi afla de existenta lui printr-un vanator trimis la rege la povata tatalui sau. De la Ghilgames va primi ocurtezana cu misiunea de a-l seduce. Cum forta lui Enkidu era foarte mare era necesara domesticirea sa prin poftele sexuale specifice atat omului, cat si animalelor. Curtezana reuseste sa-l seduca pe Enkidu; se unesc timp de sapte zile si sapte nopti si ajunge sa-l faca om. Dupa ce animalele se sperie de omul din el, Enkidu o urmeaza pe curtezana in oras, la Uruk. Intre oameni, Enkidu invata ce inseamna civilizatia. Aici il va intalni pe regele Ghilgames. Infruntarea dintre cei doi fiind inevitabila, fiecare dintre ei incearca sa se impuna asupra celuilalt. Natura divina a lui Ghilgames isi va spune cuvantul, regele invinge, dar leaga prietenie pe viata cu Enkidu.

Cei doi prieteni sunt in cautare de faima, astfel ca pleaca sa-l invinga pe Huwawa (in alte texte Humbaba), paznicul padurii cedrilor, pus in aceasta demnitate chiar de catre zei. Pregatirea celor doi prieteni in vederea infrangerii lui Huwawa este laborioasa, primesc sfaturi de la batranii cetatii, le sunt facute special pentru aceasta lupta arme, demne de asemenea eroi. Huwawa este temut de muritori, strigatele lui „sunt ca vuetul potopului,/ Gura lui e insasi Focul, rasuflarea-i moarte”. Eroii Urukului il gasesc pe Huwawa intr-o padure cu cedri fabulosi si reusesc dupa mai multe peripetii sa-l invinga. Ca semn al victoriei aduc la Uruk capul lui Huwawa pe care il trag in teapa dinaintea marii porti a Cetatii.

IshtarLa intoarcerea victorioasa in Uruk, Ghilgames primeste avansuri de la zeita Ishtar, zeita a dragostei. Daca prima oara cand Ishtar si Ghilgames trebuiau sa se intalneasca, eroul nostru a fost impiedicat de Enkidu care l-a provocat la lupta, de data aceasta Ghilgames o refuza pe Ishtar. Slavita zeita este invinuita de a-si fi distrus toti iubitii si de a fi „pacura care manjeste omul”. Viata zeitei este guvernata de infidelitate si de cruzime. Refuzul si jignirile lui Ghilgames o fac pe Ishtar sa ceara tatalui sau, Anu, trimiterea asupra pamantenilor, dar mai ales impotriva ofensatorului ei a „Taurului ceresc”. In schimbul distrugerilor provocate de Taur, Ishtar va da 7 ani de rod.

Enkidu si Ghilgames unindu-si inca o data fortele vor reusi sa ucida „Taurul Ceresc”. Imbatat de victorie, Enkidu sfideaza zeita si o insulta. Aceasta se razbuna si ii da o boala, iar dupa 12 zile de agonie moare. Ghilgames sufera la moartea prietenului sau si este incosolabil.

Dupa inmormantarea prietenului sau, Ghilgames pleaca in desert inspaimantat de perspectiva mortii. Pierderea tovarasului sau il face sa-si dea seama de nefericirea de a fi muritor. Chiar daca are aproape totul, eroul nostru tinteste spre supremul ideal: nemurirea, si pleaca in cautarea ei. Secretul nemuririi considera ca il poate afla de la Utnapistim, cel care a supravietuit potopului si a capatat de la zei viata vesnica . Cautarea nemuririi duce la noi aventuri, trecerea prin mai multe probe. Poarta soarelui ii este deschisa de catre paznici: oamenii-scorpii, care discern in el cele doua treimi de divinitate. Ghilgames este indrumat catre Utnapistim de unul dintre oamenii scorpie „ pe calea pe care o strabate Soarele in timpul noptii”. Umbla 12 leghe in tenebrele subterane ajungand la malul marii cele adanci, la nimfa Siduri. Siduri incearca sa-l intoarca din drumul sau. Nereusind sa-l abata de la dorinta sa, Siduri il povatuieste pe Ghilgames sa se duca la Unsanabi, corabierul lui Utnapistim „cel de pe taramuri indepartate”. In cele din urma il gaseste, Ghilgames afland de la acesta ca nu poate capata nemurirea, aceasta nu va fi nicicand a oamenilor, pentru ca vesnicia-i taina zeilor.

Totusi, Utnapistim, alaturi de sotia sa, singurii oameni nemuritori si supravietuitori ai Potopului, ii dezvaluie taina Potopului si a Nemuririi. Astfel, pentru a capata nemurirea, eroul din Uruk trebuie sa nu doarma timp de sase zile si sapte nopti. Insa Ghilgames nu indeplineste aceasta conditie, adormind, datorita demonului mortii. La rugamintile sotiei sale, Utnapistim il indruma pe Ghilgames catre o alta cale de a dobandi nemurirea: aceea de a lua de pe malul marii o anumita buruiana. Ghilgames izbandeste in incercarea sa de a dobandi nemurirea. Dorinta sa este de a se intoarce la Uruk si de a-si face supusii nemuritori. Impreuna cu Ursanabi pleaca spre Uruk. La un popas, Ghilgames face baie intr-un izvor cu apa proaspata, profitand de neatentia sa, un sarpe ii fura buruiana vietii.

Tableta a XII-a este distincta de restul operei. In aceasta parte - varianta -, Enkidu traieste dar pleaca in Infern sa-i caute stapanului si prietenului sau doua instrumente muzicale, ale caror muzica fermecasera pe toti. Duhul lui Enkidu se intoarce in Infern si ii descrie lui Ghilgames viata de apoi.
Epopeea lui Ghilgames

Miturile assiro-babiloniene afirma ca omul a fost creat ca sa fie slujitor al zeilor, asa cum omul e menit sa-l slujeasca pe om. Regele fiecarei cetati sumeriene era in acelasi timp preot al divinitatii protectoare a orasului, era intermediarul intre zei si oameni. Ghilgames este eroul sumerian, conducatorul Urukului, rege tiranic, apoi aventurier. El ilustreaza intr-o maniera dramatica conditia umana chiar daca doua treimi din el sunt divine. Ghilgames este mereu in cautarea unui ideal: cat mai multe femei, intarirea si infrumusetarea orasului, mari fapte de arme si in final tinde sa obtina nemurirea menita zeilor. Ghilgames este un om adevarat care iubeste si uraste, plange si se bucura, lupta si este abatut, spera si cunoaste disperarea.

Am inceput si eu cu citate din .....scripturile adevarate !

Majoritatea stim de coincidentele izbitoare intre Dumnezeul Soarelui al Egiptului, Horus, de acum 5000 de ani si acest Isus, nascut cu 3000 de ani mai tarziu.

Pe baza hielogrifelor antice din Egipt se cunosc multe despre acest zeu.

Horus avea un dusman numit SET. Acesta era personificarea intunericului sau a noptii. Metaforic vorbind, in fiecare dimineata Horus castiga batalia impotriva intunericului, in timp ce seara Set il invingea pe Horus trimitandu-l in lumea subterana.

Cu totii stim ca binele contra raului sau luminii contra intunericului sunt cele mai omniprezente dualitati mitologice cunoscute vreodata.

Iata cateva asemanari si “coincidente” intre Horus si Isus.

HORUS

- Horus s-a nascut pe 25 decembrie din fecioara Isis Maria.

- Nasterea lui a coincis cu rasarirea unei stele in est care a fost urmarita de trei regi in dorinta de a gasi si preamari pe mantuitorul noul nascut.

- La varsta de 12 ani era un copil – invatator.

- La varsta de 30 de ani a fost botezat de Anap, dupa care si-a inceput lucrarea.

- Horus avea 12 discipoli cu care mergea peste tot, infaptuind miracole ca mersul pe apa, vindecarea bolnavilor etc.

- Horus era cunoscut sub mai multe nume sugestive ca: “adevarul”, “lumina”, “fiul ales a lui dumnezeu”, “bunul pastor” etc.

- Dupa ce a fost tradat de Typhon, Horus a fost crucificat.

- A fost ingropat, iar dupa 3 zile a revenit la viata.

Aceste insusiri ale lui Horus s-au raspandit in multe alte culturi ale lumii care si-au CREAT dumnezei dupa aceeasi structura mitologica de baza.

ALTI MANTUITORI CU ACELEASI CARACTERISTICI:

- Attis din Phrygia, nascut din fecioara Nana, pe 25 decembrie, crucificat, pus in mormant si inviat dupa 3 zile.

- Krishna din India, nascut din fecioara Devaki, a carui venire pe lume a coincis cu rasarirea unei stele in est. A infaptuit miracole cu discipolii sai, si a inviat dupa moarte.

- Dionysos din Grecia, nascut dintr-o fecioara pe 25 Decembrie. Era un invatator care calatorea infaptuind miracole cum ar fi transformarea apei in vin. Era denumit ca “Regele Regilor”, “Unicul fiu zamislit de Dumnezeu”, Afla si Omega, si in multe alte feluri. Si el a inviat dupa moarte.

- Mithra din Persia, nascut din fecioara pe 25 decembrie. Avea 12 discipoli si infaptuia miracole. Dupa moarte a fost ingropat si a inviat dupa 3 zile. Si el era numit tot “Adevarul” sau “Lumina”. Ziua sacra de adorare a lui Mithra era duminica.

Iata cati mantuitori au existat (iar aceasta nu este o lista completa) de-a lungul timpului subscriu la aceste caracteristici generale: nasterea din fecioara virgina pe 25 decembrie, invierea dupa 3 zile, etc.

De ce au aceleasi caracteristici generale?

In primul rand, raspunsul de afla in astrologie. Secventa nasterii este in totalmente astrologica. Steaua din est este Sirius, cea mai stralucitoare stea de pe cerul noptii, care in ziua de 24 decembrie se aliniaza cu cele 3 stele stralucitoare din centura lui Orion. Aceste 3 stele din centrura lui Orion au aceeasi denumire pe care o aveau in antichitate: Cei Trei Regi. Acestea impreuna cu Sirius indica locul unde rasare Soarele in ziua de 25 decembrie. Acesta este motivul pentru care cei 3 regi urmaresc steaua in est. Pentru a ajunge la locul rasaritului, unde se naste Soarele. Fecioara Maria este constelatia Virgo, cunoscuta si ca Virgo Fecioara (virgo in latina inseamna virgina).

Simbolul antic pentru Virgo este un “M” modificat. De aceea, numele de Maria la fel ca si a celorlalte mame virgine ca mama lui Adonis, Myrra, sau mama lui Budha, Maya, incep cu litera “M”.

Virgo mai este cunoscut si drept “Casa Painii”, iar reprezentarea lui Virgo este o fecioara tinand in mana un manunchi de grau.

Aceasta casa a painii si simbolului ei, graul, reprezinta lunile August si Septembrie, sezonul recoltei. Iar Bethlehem, literal, se traduce, de fapt, prin “casa painii”. Bethlehem este, deci, o referire la constelatia Virgo, un loc din cer si nu de pe pamant.

Un alt fenomen interesant are loc in jurul zilei de 25 decembrie, si anume solstitiul de iarna. Intre solstitiul de vara si cel de iarna, zilele devin mai scurte si mai reci. Si din locul lui din emisfera nordica, Soarele pare a se deplasa spre sud, facandu-se mai mic si mai sters.

Scurtarea zilelor si uscarea granelor cand se apropie solstitiul de iarna simboliza pentru antici procesul mortii, moartea Soarelui. Pana pe 22 decembrie, moartea Soarelui era deplina. Pentru ca Soarele, deplasandu-se spre sud, fara intrerupere, timp de 6 luni ajunge in cel mai jos punct de pe bolta cereasca.

Si aici se intampla un lucru curios: Soarele inceteaza a se mai deplasa spre sud, cel putin perceptibil, pentru 3 zile. Iar in aceste 3 zile, Soarele rezida in vecinatatea Crucii Sudice sau Crucii Constelatiilor.

Dupa acest moment, pe 25 decembrie, Soarele se deplaseaza cu 1 grad, de aceasta data spre nord, prevestind zile mai lungi si caldura primaverii. Si de aceea se spune: Fiul care a murit pe cruce a facut-o pentru 3 zile numai pentru a renaste.

Acesta este motivul pentru care Isus si ceilalti zei ai Soarelui au in comun crucificarea, cele trei zile ale mortii si conceptul de reinviere. Aceasta este perioada de tranzitie a Soarelui inainte sa-si schimbe directia in sens opus in emisfera nordica, aducand primavara si deci, salvarea.

Totusi, nu se celebra renasterea Soarelui pana la echinoctiul de primavara, sau Pastele. Aceasta deoarece in momentul echinoctiului de primavara, Soarele, oficial, detroneaza Raul (adica intunericul) si pentru ca dupa acest moment, ziua devine mai lunga decat noaptea si se ivesc conditiile revitalizante ale primaverii

Cel mai evident dintre simbolurile religioase din jurul lui Isus este legat de cei 12 discipoli. Acestia sunt, pur si simplu, cele 12 constelatii ale zodiacului impreuna cu care calatoreste Isus, adica Soarele.

Defapt, numarul 12 este intalnit peste tot in cuprinsul Bibliei. Textul Bibliei este mai strans legat de astrologie decat de orice altceva. Intorcandu-ne la Crucea Zodiacului, viata figurata a Soarelui, aceasta nu a fost doar o expresie artistica sau un instrument de studiere a miscarilor Soarelui. A fost si un simbol spiritual pagan. Crucea si cu cercul nu este un simbol crestin. Este o adaptare pagana a Crucii Zodiacului. De aceea, in arta de cult timpurie Isus este aratat cu capul pe cruce. Pentru ca Isus era Soarele, fiul domnului, lumina lumii, mantuitorul renascut care va veni din nou, asa cum o face in fiecare dimineata. Si poate fi zarit aparand dintre nori, sus, pe cer, cu coroana lui de spini (razele soarelui)…

Dintre toate metaforele astrologice, astronomice din Biblie, una din cele mai importante se refera la ere.

In scripturi se gasesc numeroase referinte la ere. Ca sa intelegem mai bine, trebuie sa ne familiarizam mai intai cu fenomenul cunoscut ca precesiunea echinoctilor.

Egiptenii antici, ca si civilizatiile dinaintea lor, au apreciat ca aproximativ o data la 2150 de ani, dimineata inceputului echinoctiului de primavara are loc intr-un semn zodiacal diferit. Acest fapt e legat de o inceata miscare angulara pe care pamantul o mentine in timpul rotirii in jurul axelor sale. Acest fenomen se numeste “precesiune”, deoarece constelatiile se deplaseaza in sens contrar ciclului lor anual normal.

Perioada cat dureaza precesiunea prin toate cele 12 semne, este de 25.765 de ani. Acesta este numit “Anul cel mare”. Societatile antice stiau asta si numeau fiecare perioada de 2150 de ani era. Perioada dintre anii 4300 si 2150 inainte de Christos a fost era taurului.

Din 2150 I.C. pana in anul 1 dupa Christos a fost era Berbecului. Iar intre 1 I.C. si 2150 DC este era Pestilor, era in care ne aflam si astazi. In jurul anilor 2150 vom intra intr-o noua era, era Varsatorului. In linii mari, Biblia reflecta o trecere simbolica prin trei ere, prevestind-o pe a patra.

Personajul Isus, fiind un hibrid literar si astrologic, este, mai mult decat clar, o copie a Zeului-Soare al Egiptului, Horus.

De exemplu, inscriptionate cu 3.500 de ani in urma pe zidurile Templului Luxor sunt imagini ale Bunei Vestiri, ale Imaculatei Conceptiuni, nasterea si venerarea lui Horus. Imaginile prezinta un inger anuntand-o pe fecioara Isis ca il va concepe pe Horus, apoi Neith, Duhul Sfant, o va fecunda, dupa care nasterea fecioarei si adorarea.

Aceasta este exact povestea conceperii miraculoase a lui Isus, iar similaritatile literare dintre religia Egipteana si religia Crestina sunt naucitoare.

Bei,da multe scripturi mai sunt.... stie care e reala.....

Multa lume laicizata, atei, liber cugetatori si in general toti cei care ar fi poate dispusi sa cunoasca , sa inteleaga mesajul si chemarea lui Dumnezeu(pentru ca El doreste salvarea fiecarui om) se poticnesc in ratiunea lor de versetele in care ni se cere sa avem ‘’teama ‘’ de Dumnezeu.

Mirarea lor e mare cand privesc la crestinii care ii indeamna sa creada de frica'' Tie chiar nu ti-e frica de Dumnezeu? Ai sa vezi tu daca nu te intorci la Dumnezeu, daca nu te lasi de pacatele tale..'' .. In astfel de conditii, cum sa isi doreasca sa se apropie de Dumnezeu, daca frica este motivatia principala?

Cum sa crezi de frica? Cum sa iubesti pe Dumnezeu de frica? Dumnezeu este dragoste, dreptate si adevar, iar oamenii pe drept cuvant se intreaba de ce aceasta contradictie: daca avem libera alegere , de ce ni se cere sa ascultam de frica?

Nicaieri in Cuvantul lui Dumnezeu nu se cere oamenilor sa creada de frica. Este o eroare ce continua de mii de ani, dezvoltand o falsa religie si o falsa credinta ce nu are nici o legatura cu Dumnezeu, ci doar cu sistemele religioase care doresc sa controleze si sa manipuleze oamenii, inca din antichitate.

Ca sa intelegem mai bine , ne intoarcem citeva mii de ani in urma, si citim despre forma de religie falsa care se nastea atunci si continua pina astazi.

Dupa ce Assiria a cucerit Israelul si a deportat majoritatea populatiei , in locul lor a adus captivi din alte tari sa traiasca in Samaria, principala provincie a Israelului din acea vreme (2 Imparati 17:24 : Împãratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat ºi din Sefarvaim ºi i-a aºezat în cetãþile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stãpânire pe Samaria ºi au locuit în cetãþile ei.’’

Religia celor stramutati cu forta pe teritoriul Samariei este descrisa pe larg in carte.Sunt citeva caracteristici ale religiei lor asupra carora ne vom opri atentia.Este necesar sa parcurgem urmatorul text biblic pentru ca fiecare verset contine informatii importante despre trecutul,prezentul si viitorul formei de religie falsa, o religie a fricii si a compromisului , o religie care prinde in gheare sute de milioane de oameni :

’’ 24. Împãratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat ºi din Sefarvaim ºi i-a aºezat în cetãþile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stãpânire pe Samaria ºi au locuit în cetãþile ei.
25. Când au început sã locuiascã aici, nu se temeau de Domnul, ºi Domnul a trimis împotriva lor niºte lei care-i omorau.
26. Atunci au spus împãratului Asiriei: "Neamurile pe care le-ai strãmutat ºi le-ai aºezat în cetãþile Samariei nu cunosc felul în care sã slujeascã Dumnezeului þãrii, ºi El a trimis împotriva lor niºte lei care le omoarã, pentru cã nu cunosc felul în care trebuie sã slujeascã Dumnezeului þãrii."
27. Împãratul Asiriei a dat urmãtoarea poruncã: "Trimiteþi pe unul din preoþii pe care i-aþi luat de acolo în robie; sã plece sã se aºeze acolo ºi sã le înveþe felul în care sã slujeascã Dumnezeului þãrii."
28. Unul din preoþii care fuseserã luaþi robi din Samaria a venit de s-a aºezat la Betel ºi le-a învãþat cum sã se teamã de Domnul.
29. Dar neamurile ºi-au fãcut fiecare dumnezeii sãi în cetãþile pe care le locuiau ºi i-au aºezat în templele idoleºti din înãlþimile zidite de samariteni.
30. Oamenii din Babilon au fãcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cut au fãcut pe Nergal, cei din Hamat au fãcut pe Aºima,
31. cei din Ava au fãcut pe Nibhaz ºi Tartac; cei din Sefarvaim îºi ardeau copiii în foc în cinstea lui Adramelec ºi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim.
32. Totodatã se închinau ºi Domnului ºi ºi-au fãcut preoþi ai înãlþimilor, luaþi din tot poporul: preoþii aceºtia aduceau pentru ei jertfe în templele din înãlþimi.
33. Astfel se închinau Domnului, dar slujeau în acelaºi timp ºi dumnezeilor lor, dupã obiceiul neamurilor de unde fuseserã mutaþi.
34. Pânã în ziua de astãzi îºi urmeazã ei obiceiurile de la început: nu se închinã Domnului ºi nu se þin nici de legile ºi rânduielile lor, nici de legile ºi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, cãruia i-a pus numele Israel.
35. Domnul fãcuse legãmânt cu ei ºi le dãduse porunca aceasta: "Sã nu vã temeþi de alþi dumnezei; sã nu vã închinaþi înaintea lor, sã nu le slujiþi ºi sã nu le aduceþi jertfe.
36. Ci sã vã temeþi de Domnul, care v-a scos din þara Egiptului cu o mare putere ºi cu braþul întins; înaintea Lui sã vã închinaþi ºi Lui sã-I aduceþi jertfe.
37. Sã pãziþi ºi sã împliniþi întotdeauna învãþãturile, rânduielile, Legea ºi poruncile pe care vi le-a scris El ºi sã nu vã temeþi de alþi dumnezei.
38. Sã nu uitaþi legãmântul pe care l-am fãcut cu voi ºi sã nu vã temeþi de alþi dumnezei.
39. Ci sã vã temeþi de Domnul Dumnezeul vostru; ºi El vã va izbãvi din mâna tuturor vrãjmaºilor voºtri."
40. Ei n-au ascultat ºi au urmat obiceiurile lor de la început.
41. Neamurile acestea se temeau de Domnul, ºi slujeau ºi chipurilor lor cioplite; ºi copiii lor ºi copiii copiilor lor fac pânã în ziua de azi ce au fãcut pãrinþii lor.’’

Cat de asemanatoare sunt forma de credinta , religia si obiceiurile samaritenilor cu credinta din zilele noastre?

‘’Credinta’’ samaritenilor , ca si astazi, este o credinta a ‘’FRICII ‘’

Faptul ca aveau un fel gresit de a se ‘’teme’’ de Dumnezeu este aratat clar in versetul 34:’’ Pânã în ziua de astãzi îºi urmeazã ei obiceiurile de la început: nu se închinã Domnului ºi nu se þin nici de legile ºi rânduielile lor, nici de legile ºi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, cãruia i-a pus numele Israel.’’

Este oare o contradictie intre versete? Nicidecum.

Exista o ‘’teama’’ corespunzatoare fata de Dumnezeu, ce implica respect si ascultare , nicidecum ‘’frica’’ de El:

1)Asa cum Isus Hristos le-a spus apostolilor:Matei10:28’’ Nu vã temeþi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeþi-vã mai degrabã de Cel ce poate sã piardã ºi sufletul ºi trupul în gheenã.’’

2)Asa cum apostolul Petru spune sutasului roman Corneliu Fapte 10:34’’ Atunci Petru a început sã vorbeascã ºi a zis: "În adevãr, vãd cã Dumnezeu nu este pãrtinitor,ci cã, în orice neam, cine se teme de El ºi lucreazã neprihãnire este primit de El.’’

3)Asa cum apostolul Pavel le spunea ‘’sfintilor in Isus Hristos care sunt in Filipi’’ Filipeni 2:12’’ Astfel, dar, preaiubiþilor, dupã cum totdeauna aþi fost ascultãtori, duceþi pânã la capãt mântuirea voastrã, cu fricã ºi cutremur, nu numai când sunt eu de faþã, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.’’

4)Asa cum Solomon spunea in Proverbe 1:7’’ Frica Domnului este începutul ºtiinþei; dar nebunii nesocotesc înþelepciunea ºi învãþãtura.’’ Proverbe 14:26-'' Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, ºi copiii lui au un loc de adãpost la El. Frica de Domnul este un izvor de viaþã, ea ne fereºte de cursele morþii.’’ Eclesiastul 8:12-13:’’ Totuºi, mãcar cã pãcãtosul face de o sutã de ori rãul ºi stãruie multã vreme în el, eu ºtiu cã fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu ºi au fricã de El. Dar cel rãu nu este fericit ºi nu-ºi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru cã n-are fricã de Dumnezeu.’’ Eclesiastul 12:13-14’’Sã ascultãm, dar, încheierea tuturor învãþãturilor: Teme-te de Dumnezeu ºi pãzeºte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricãrui om.Cãci Dumnezeu va aduce orice faptã la judecatã, ºi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rãu.’’

Aceasta ‘’teama ‘’de Dumnezeu este o reverenta sincera inaintea Lui, de respect si ascultare, ce ne motiveaza sa ne intoarcem de la pacatele si caile noastre rele si de a-I sluji lui Dumnezeu cu credinta.

Nicidecum nu este teama celor care nu se gandesc la Dumnezeu cand totul le merge bine si isi vad de treburile lor, dar tremura gandindu-se la perspectiva de a da ochii cu El.

Samaritenii aveau un fel gresit de a se ‘’teme’’ de Dumnezeu, la fel ca in zilele noastre:

1)Ei nu s-ar fi temut niciodata de Dumnezeu, daca n-ar fi fost leii care ii atacau(2 Imparati 17:25-26:’’ Când au început sã locuiascã aici, nu se temeau de Domnul, ºi Domnul a trimis împotriva lor niºte lei care-i omorau. Atunci au spus împãratului Asiriei: "Neamurile pe care le-ai strãmutat ºi le-ai aºezat în cetãþile Samariei nu cunosc felul în care sã slujeascã Dumnezeului þãrii, ºi El a trimis împotriva lor niºte lei care le omoarã, pentru cã nu cunosc felul în care trebuie sã slujeascã Dumnezeului þãrii."

Tot astfel se intimpla si in zilele noastre, oamenii se gandesc si se cutremura inaintea Lui Dumnezeu doar :

1)Cand oamenii sunt bolnavi, sau cineva apropiat este bolnav

2)In timpul calamitatilor, inundatiilor, cutremurelor si altor dezastre naturale

3)Cand oamenii dau de probleme ,de necazuri.

Intocmai ca si marinarii ce in vreme de furtuni puternice pe mare se roaga fervent la Dumnezeu sa ii scape si fac tot felul de promisiuni de ‘’ascultare’’pe viitor, dar apoi uita ce au promis si se dedau la aceleasi pacate placute indata ce se vad scosi la liman.

Daca ne ‘’intoarcem’’ spre Dumnezeu doar atunci cand ne este rau si avem probleme, atunci ‘’credinta’’noastra este identica cu cea a samaritenilor! O credinta falsa si gresita, fara baza , fundament si esenta, o credinta formala inutila, o ofensa adusa Dumnezeirii.

Dar cu respect si reverenta ne apropiem de Dumnezeu prin ascultare; si cand facem aceasta , vom descoperi ca Dumnezeu este atat de iubitor si milostiv, incat Ii vom sluji din dragoste , il vom asculta cu placere, si nu de teama unei judecati viitoare!

Credinta samaritenilor,ca si credinta din ziua de azi a multora este o credinta a FORMEI fara fond, fara substanta:

1)Inima lor nu era legata de slujirea lui Dumnezeu. Aceasta este evident in faptul ca au continuat sa slujeasca imaginilor si chipurilor cioplite, pe care Dumnezeu le detesta. 2Imparati 17:33-34’’ Astfel se închinau Domnului, dar slujeau în acelaºi timp ºi dumnezeilor lor, dupã obiceiul neamurilor de unde fuseserã mutaþi. Pânã în ziua de astãzi îºi urmeazã ei obiceiurile de la început: nu se închinã Domnului ºi nu se þin nici de legile ºi rânduielile lor, nici de legile ºi poruncile date de Domnul copiilor lui Iacov, cãruia i-a pus numele Israel.’’

Aceasta forma de ‘’slujire’’ de ‘’credinta falsa’’ este foarte des intalnita in zilele noastre, oamenii slujesc intr-o zi anume ‘’randuita’’ de biserica lui Dumnezeu, apoi in celelalte 6 zile slujesc poftelor lumesti , idolatriei, viciilor,si oricaror altor lucruri pe care le pun mai presus de Dumnezeu.

Idolatria nu se refera doar la chipuri cioplite, destul de cazute in desuetitudine astazi, ci si la orice pasiune lumeasca pentru ceva care ne ocupa mare parte din timpul vietii, in detrimentul lui Dumnezeu.

Sunt multi cei care se justifica’’trebuie sa alerg, trebuie sa muncesc, sa fac bani, sa am cu ce sa supravietuiesc’’ ca sa isi scuze dezinteresul fata de Dumnezeu si de Cuvantul lui. Acestora Isus Hristos le raspunde: ’’ Matei 6:31-32'' Nu vã îngrijoraþi, dar, zicând: "Ce vom mânca?" sau: "Ce vom bea?" sau: "Cu ce ne vom îmbrãca?" Fiindcã toate aceste lucruri Neamurile le cautã. Tatãl vostru cel ceresc ºtie cã aveþi trebuinþã de ele. Cãutaþi mai întâi Împãrãþia lui Dumnezeu ºi neprihãnirea Lui, ºi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.Nu vã îngrijoraþi, dar, de ziua de mâine; cãci ziua de mâine se va îngrijora de ea însãºi. Ajunge zilei necazul ei.’’

Credinta samaritenilor, ca si astazi, era o credinta a COMPROMISULUI :

1)In cazul samaritenilor ei ‘’slujeau’’ lui Dumnezeu , dar si celorlalti falsi dumnezei; totusi, ii preferau pe cei din urma: 2Imparati 17:33’’ Astfel se închinau Domnului, dar slujeau în acelaºi timp ºi dumnezeilor lor, dupã obiceiul neamurilor de unde fuseserã mutaþi.
34. Pânã în ziua de astãzi îºi urmeazã ei obiceiurile de la început: nu se închinã Domnului …’’

Ei slujeau lui Dumnezeu cu buzele, cu vorba, dar cu inima slujeau dumnezeilor falsi

2)In cazul oamenilor de astazi: ei cauta sa-I slujeasca lui Dumnezeu, dar in acelasi timp cauta sa se faca placuti lumii, cauta lucrurile lumesti.

Dar acest lucru este IMPOSIBIL , conform spuselor lui Isus Hristos : Matei 6:24’’ Nimeni nu poate sluji la doi stãpâni. Cãci sau va urî pe unul ºi va iubi pe celãlalt; sau va þine la unul ºi va nesocoti pe celãlalt; nu puteþi sluji lui Dumnezeu ºi lui Mamona (satan) ‘’

Cind oamenii incearca sa-I slujeasca si lui Dumnezeu, si lumii, intotdeauna ajung sa slujeasca lumii.
Si aceasta se vede in job-urile lor, in felul in care se recreeaza, timpul acordat acestora este prioritar, si intotdeauna mult mai mare decit timpul acordat lui Dumnezeu. Se vede in felul in care isi justifica ‘’alergarea’’pentru a avea lucrurile lumesti trecatoare.

Dar Dumnezeu NU tolereaza compromisul:

Dar Dumnezeu NU tolereaza compromisul:

El cere o ascultare totala de El, si o angajare deplina, asa cum scrie in Deuteronom 6:5’’ Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu ºi cu toatã puterea ta.’’ Sau in Luca 14:33’’ Tot aºa, oricine dintre voi, care nu se leapãdã de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.’’

A te compromite cu lumea , in alergarea non stop pentru poftele si lucrurile lumesti, este egal cu a comite adulter spiritual:Iacov 4:1-4’’ De unde vin luptele ºi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptã în mãdularele voastre?
Voi poftiþi, ºi nu aveþi; ucideþi, pizmuiþi, ºi nu izbutiþi sã cãpãtaþi; vã certaþi ºi vã luptaþi, ºi nu aveþi, pentru cã nu cereþi.

Sau cereþi, ºi nu cãpãtaþi, pentru cã cereþi rãu, cu gând sã risipiþi în plãcerile voastre. Suflete preacurvare! Nu ºtiþi cã prietenia lumii este vrãjmãºie cu Dumnezeu? Aºa cã cine vrea sã fie prieten cu lumea se face vrãjmaº cu Dumnezeu.’’

Astfel ,avem nevoie sa tinem seama de avertismentul lui Isus: Matei 6:32-33’’ Fiindcã toate aceste lucruri Neamurile le cautã. Tatãl vostru cel ceresc ºtie cã aveþi trebuinþã de ele.
33. Cãutaþi mai întâi Împãrãþia lui Dumnezeu ºi neprihãnirea Lui, ºi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.''

Concluzii:

Este usor de vazut eroarea in care se aflau samaritenii in ‘’credinta ‘’lor: ei aveau o religie a fricii de Dumnezeu (frica sa nu-i pedepseasca),o credinta a formei fara substanta , o credinta a compromisului in care incercau sa slujeasca si lui Dumnezeu, si sa slujeasca si lumii. Dar si in ziua de astazi marea majoritate au o astfel de credinta ,amestecata,compromisa, falsa si inutila.

Daca ne vom analiza cu sinceritate pe noi insine, vom observa cit de asemanatoare este credinta noastra cu cea a samaritenilor.

Ilie ne provoaca sa renuntam la aceasta credinta a compromisului 1Imparati 18:21’’. Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul ºi a zis: "Pânã când vreþi sã ºchiopãtaþi de amândouã picioarele? Dacã Domnul este Dumnezeu, mergeþi dupã El; iar dacã este Baal, mergeþi dupã Baal!" Poporul nu i-a rãspuns nimic.’’

Apostolul Pavel ne provoaca sa renuntam la credinta formala, fara substanta si traire Romani 2:28-29’’ Iudeu nu este acela care se aratã pe din afarã cã este iudeu; ºi tãiere împrejur nu este aceea care este pe din afarã, în carne.
29. Ci iudeu este acela care este iudeu înãuntru; ºi tãiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovã; un astfel de iudeu îºi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Apostolul Ioan ne provoaca sa renuntam la credinta ‘’de frica’’ , la credinta verbala, nepusa in practica, in favoarea unei credinte a adevarului si a dragostei: 1Ioan3:18-19’’Copilaºilor, sã nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta ºi cu adevãrul.
Prin aceasta vom cunoaºte cã suntem din adevãr ºi ne vom liniºti inimile înaintea Lui’’

3:1:’’ Vedeþi ce dragoste ne-a arãtat Tatãl, sã ne numim copii ai lui Dumnezeu!

ªi suntem.....pe

Hai ca va facui educatie religioasa....Mai dureaza putin si scot din voi niste evrei sadea !

"Care va sa zica, Set si Horus se tot bateau, si Horus intr-un moment de nervi i-a rupt o bila lu' Set. Set se shukareshte si-i zice lu Horus: "yo ass is mine!". Si ca sa-i demonstreze, ia Viagra, il seduce si i-o baga in poponetz. Da' Horus, shmeker tare, ii prinde samantza in palme si-o arunca la canal, sau in fine, rau sau Nil sau ce-aveau ei. Si p-orma se vlaguie intr-o frunza de salata, care cica era falica pe vremea aia, i-o da lu' Set si ii zice: na verdeata, sa prinzi puteri sa te refaci; ti-am pus si Caesar Dressing! Si p-orma se duc ei la un sobor de zei sa vada care-a "dominat" pe care ca sa ia Egiptu'. Si zeii striga sa vina samanta lu' Set, si aia era ca o matza uda, vai de mama ei, inecata in parau. Si ei zic catra el: samanta ta e invalida, ai folosit steroizi. Si culmea insultei, cand striga samanta lu' Horus, aia raspunde "prezent!", cu ecou cavernos, dinlauntrul lu' Set. 1-0 pentru Horus.

Si zeii il pun pe Horus deasupra, sef la Egiptu' de Sus, si pe Set dedesubt, la Egiptu' de Jos, ca probabil Set filmase faza cu Horus care multa placere le-a dat zeilor. Si ei tot se ciondaneau, si-atunci au zis hai sa facem un concurs de scootere pe rau. Si Horus isi face una din lemn care era arma secreta, si Set, care se cam tampise intre timp, isi face una din piatra, care se scufunda. Si-uite-asa, cu viclesuguri si amor anal a ajuns Horus regele incontestabil al Egiptului cu scoru' general de 2-0. Si s-a ales si c-un masaj de prostata. Si pentru cei care vor sa-i retraiasca aventurile, exista anumite riscuri (4).

Pesemne ca lu' Horus ii venise ideea de lemn dupa ce adunase intelligence (informatii secrete) de la un batalion de 'zoizi de-ai lu' Set care fusese abandonat in parau si probabil era ofticat pe Set ca de ce ne-ai tradat, dom-ne, de ce?!?

Set probabil s-a privatizat, si-n cinstea monarhului sau a dashkis un lant de magazine de sedus poponetze, cu fitile de dush si alte alea, sub denumirea Ho'r'Us."

De ce Vaticanul este plin de obeliscuri egiptene si simboluri solare ?
Ce legatura exista intre zodiac, cele 12 zodii, cei 12 apostoli, cele 12 luni, Soare, Isus, solstitiu de iarna 22~25 dec, constelatia crucii, Nimrod, Horus si Craciun

Religia - o frazã de dânºii inventatã
Ca cu a ei putere sã vã aplece-n jug,
Cãci de-ar lipsi din inimi speranþa de rãsplatã,
Dupã ce-amar muncirãþi mizeri viaþa toatã,
Aþi mai purta osânda ca vita de la plug ?

Atita vreme cit crestinii sint dependenti emotional si intelectual de adevarul rigid prezentat de o autoritate superioara, discipolii sint mai putin inclinati sa puna sub semnul intrebarii legitimitatea intregului sistem

Existenþa e o realitate. Dumnezeu e o ficþiune. Existenþa se reveleazã numai oamenilor care mediteazã, oamenilor tãcerii; Dumnezeu e o consolare pentru minþile care suferã, pentru psihologiile bolnave.