pntcd

De la: vaneamarin, la data 2009-09-13 08:05:48

De la: aureldimaa, la data 2009-09-13 06:51:48

De la: Marcel_Ghilinta, la data 2009-09-13 01:14:08Da-mi voie te rog sa te contrazic.
De fapt a fi taranist este o stare de spirit ,o boala ,care daca te prinde nu te mai lasa niciodata ,cu toate oportunitatile pe care traitul din traseismul politic le poate garanta.

Saracirea Romaniei se datoreaza politicii de devalizare promovate de guvernele FSNiste ale lui ILIESCU nu taranistilor.

Chiar asa,grea boala daca ati ajuns sa faceti aliante electorale cu PDL-ul.Si inaintea caror alegeri?Prezidentiale.Saracirea tarii se datoreaza politicii FSN-ului?De acord.Dar de ce trebuie sa judecati asa aspru partidul al carui demn continuator este PDL-ul?Grea-i politica asta...

De fapt nu s-a intamplat mai nimic important!CARE PNT il sprijina pe Basescu,ca sunt multe PNTuri ...?Poate dobitocul de Milut sa-l sprijine pe Basescu cat vrea,eu unul nu cred ca Basescu o sa ia voturi de la PNTisti ,altii decat cele ale Milut si ale familie sale eventual.Milut nu a reusit altceva decat sa arate ca NU EL ESTE CEL CARE TREBUIE SA CONDUCA PNTul ,de urmat in aceasta initiativa stupida nu il va urma nimeni.

Si eu cred ca Milut e unul dintre putini taranisti care-l vor sustine pe basescu.Oricum,o alianta mai stupida decat asta nu-mi vine in minte.

Nu, prietene , n-ai dreptate, nu sunt nici comunist si nici neocomunist !
si nici nu am votat nciiodata cu clica lui Iliescu !
Daca PNT, ar fi ramas PNT si nu PNT-CD si ar fi fost mai ponderat in toate , nu ar fi fost pacalit de oamenii lui Basescu si nu l-ar fi adus in starea de azi.
Spiritul lui Maniu si MIhalache nu vor mai reinvia niciodata, din pacate !
Asa , pentru cultura ta generala , unul dintre bunici mei a facut parte din staful lui Mniu, dar cand acesta afacut prostia sa se alieze cu legionari s-a retas.(stiu ca taranistii nu vor sa recunoasca alianta cu legionarii, asa ca e mai bine sa nu o discutam).
oricum, in epoca moderna, ceeace numiti dvs"spiritul taranist" NU MAI EXISTA ,NICIUNDE IN LUME !

PDL si-a mai facut rost de inca cel putin o secatura laudaroasa. De data asta m-au convins si anume NU.

All Things Grow With Love

www.ziare.com/actual/politica/09-12-2009/pntcd-a-ales-alianta-cu...

All Things Grow With Love

@ierduhilion .Dragul meu ,unul din principalele argumente perntru care multi dintre noi am devenit militanti ai partidului este ca ne rapotam si chiar ne mandrim cu asta ,la istoria acestui partid si la marii nostrii inaintasi

De la: Marcel_Ghilinta, la data 2009-09-13 17:43:39@ierduhilion .Dragul meu ,unul din principalele argumente perntru care multi dintre noi am devenit militanti ai partidului este ca ne rapotam si chiar ne mandrim cu asta ,la istoria acestui partid si la marii nostrii inaintasi

Prietene ! Daca pe mine ai dorit sa ma insulti, ti-aigresit omul, de aici rezulta ca esti un simplu oportunist ,iar acesta este un alt motiv ca PNT(nu PNT-CD) nu se va ma resuscita niciodata.
Am avut (ne)sansa ca in anii '60 se va dcum noua clasa conducatoare, distrugea si fura conacele boieresti , caramida cu caramida, si ...culmea.. aclasi lucru s-a intamplat si dupa 1989 ,iar printre cei care au participat masiv, la furturi si distrugeri au fost si unii asa-zis atinsi de spiritul taranismului. Pacat ca nu intelegeti ca altfel ar fi trebuit sa actioneze PNT dupa 1989, iar acum, e tarziu, mult prea tarziu !
Iar pentru faptul ca m-ai insultat ai face bine sa iti ceri scuze. Eu nu am insultat pe nimeni , am spus doar adevarul !

De la: lorduljohn, la data 2009-09-13 23:27:59

De la: Marcel_Ghilinta, la data 2009-09-13 17:43:39@ierduhilion .Dragul meu ,unul din principalele argumente perntru care multi dintre noi am devenit militanti ai partidului este ca ne rapotam si chiar ne mandrim cu asta ,la istoria acestui partid si la marii nostrii inaintasi

Prietene ! Daca pe mine ai dorit sa ma insulti, ti-aigresit omul, de aici rezulta ca esti un simplu oportunist ,iar acesta este un alt motiv ca PNT(nu PNT-CD) nu se va ma resuscita niciodata.
Am avut (ne)sansa ca in anii '60 se va dcum noua clasa conducatoare, distrugea si fura conacele boieresti , caramida cu caramida, si ...culmea.. aclasi lucru s-a intamplat si dupa 1989 ,iar printre cei care au participat masiv, la furturi si distrugeri au fost si unii asa-zis atinsi de spiritul taranismului. Pacat ca nu intelegeti ca altfel ar fi trebuit sa actioneze PNT dupa 1989, iar acum, e tarziu, mult prea tarziu !
Iar pentru faptul ca m-ai insultat ai face bine sa iti ceri scuze. Eu nu am insultat pe nimeni , am spus doar adevarul !

nu am avut intentia de va insulta ,poate doar faptul ca nu am fost deferent in adresare ,pentru acest lucru i-mi cer scuze,dar alta jignire nu v-am adus .
aveti pareri interesante si cred ca mai putem invata si noi cite ceva din ele, Cit despre oportunism.... ,oportunist eram daca mergeam pe linia Milut si ma treceam si eu pe la liberali cind erau astia la putere si acum cu PDLul nui asa?,daca aveti rabdare puteti citi ce am scris un pic mai pe la inceput.

Poate au fost tot felul de oportunisti in PNTCD dar intre timp au plecat in locuri mai caldute si unii chiar au iesit din viata politica de tot ,eu nu sunt altceva decit un membru simplu care-mi pling amaru pe acest forum cui are rabdarea sa ma asculte.
Eu stiu cum ar fi trebuit sa actioneze PNTCD ul in 1989,dar eram prea tanar atunci iar cei ca dumneavoastra erau prea dispersati pentru a cuonstitui o forta care sa basculeze rezultatul revolutiei spre ei.
Neocomunistii si securistii s-au regrupat rapid si nu prea a mai fost nimic de facut.Si pana la urma ei erau cei care mai invatau cate un pic politica mai pe la un Stefan Gheorghiu mai pe la un curs PTAP ,nu?
iar cei ca mine a trebuit sa invatam din mers.

@ Marcel Ghilinta
Citez: "Neocomunistii si securistii s-au regrupat rapid si nu prea a mai fost nimic de facut.Si pana la urma ei erau cei care mai invatau cate un pic politica mai pe la un Stefan Gheorghiu mai pe la un curs PTAP ,nu?
iar cei ca mine a trebuit sa invatam din mers. "

Cum se explică faptul că PNTcd-ul îl susţine pe Traian Băsescu la prezidenţiale? Alianţa cu nomenclaturiştii şi securiştii tot din mers a fost învăţată?

Nici clătita cu brânză nu se diferenţiază de celelalte clătite politice. Găoaza este un desert prezidenţial. "Daltonistul de urechi" aude în "blondă" şi negru. Cine se scoală "prea" de dimineaţă, rămâne cu "noaptea în cap".

www.corneliu-coposu.ro/singapore/galleries/Fond_Ana_Blandiana/Va...">

De la: Marcel_Ghilinta, la data 2009-09-13 17:43:39@ierduhilion .Dragul meu ,unul din principalele argumente perntru care multi dintre noi am devenit militanti ai partidului este ca ne rapotam si chiar ne mandrim cu asta ,la istoria acestui partid si la marii nostrii inaintasi

Corect, dar ce are in comun istoria acestui partid cu acest Milut. Toate partidele duc lipsa de OAMENI si beneficiaza din plin de lichele. A cui e vina sau care e cauza ?

All Things Grow With Love

@mytocor : acel congres s-aefectuat nestatutar si deci ilegal de catre Marian Petre Milut ,care conform Congresului PNTCD din 28.08.2008 ,girat de toata garda veche a PNTCDului in frunte cu ION DIACONESCU si surorile Seniorului ,iar saptamana trecuta a fost exclus din partid tocmai ca a intervenit prin filiale si a schimbat conducerile locale ,pentru ai fi favorabile la Congresul acesta ,nestatutar convocat de altfel.
Hotararea de a face alianta cu PDLul este nestatutara si lovita de nulitate ,iar din partea taranistilor veritabil nu va avea nici un sprijin in aceasta noua aventura in care vrea sa bage partidul.
asta tot spun eu aici pe blog ,pe noi ne indeparteaza de la congres unde a adus si au votat tot felul de persoane care nici macar nu stiau de ce se afla acolo si mai mult nici macar cine este seniorul nu stiau.Noi din aripa Sarbu ne delimitam clar de ei prin declaratiile liderior nostrii si deciziile CNC statutar ales.
avem noi multe hibe dar curve sau mincinosi nu suntem iar cei care se dezic de acest deziderat se gasesc ei insisi de drept in afara partidului.
La nivelul conducerii suntem consecventi in a sustine neimplicarea in campania electorala la prezidentiale de parte unuia sau altuia dintre candidati ,credinciosi dorintei noastre privind reinstaurarea Monarhiei cconstitutionale,tocmai pentru revenirea Romaniei la o stare de normalitate .
Iar in lumina ultimelor evenimente ,PNTCDul ar trebui ,prin vocea reprezentantilor sai legali sa revina la optiunea ,prevazuta si in statut de a nu sustine nici un candidat la presedentie si sa reafirme vointa noastra ,a taranistilor pentru revenirea la normalitate ,Monarhia constitutionala ,asa nu s-ar mai visa toti Romanii presedinti ai tuturor romanilor ,iar candidatii fara sa aiba minimum de politete fata de parerea celor mai mici,a i nu mai pofteasca la distrugerea partidelor istorice in defavoarea partidelor fara consistenta doctrinara ,stranse in jurul ciolanuluii sau visind la acesta.
Mare pacat ca domnul Crin Antonescu a sprijinit prin prezenta la adunarea une aripi din PNTCD ,tocmai a aceleia care e "pragmatica"si dupa ce a dansat cu liberali cit au fost la putere acum se milogesc de PDL sa-i lase macar sa miroasa ciolanul la care au ajuns astia .
Prin aceasta decizie m-a dezamagit profund domnul Crin Antonescu

De la: Marcel_Ghilinta, la data 2009-09-14 14:17:40@mytocor : acel congres s-aefectuat nestatutar si deci ilegal de catre Marian Petre Milut ,care conform Congresului PNTCD din 28.08.2008 ,girat de toata garda veche a PNTCDului in frunte cu ION DIACONESCU si surorile Seniorului ,iar saptamana trecuta a fost exclus din partid tocmai ca a intervenit prin filiale si a schimbat conducerile locale ,pentru ai fi favorabile la Congresul acesta ,nestatutar convocat de altfel.

Hotararea de a face alianta cu PDLul este nestatutara si lovita de nulitate ,iar din partea taranistilor veritabil nu va avea nici un sprijin in aceasta noua aventura in care vrea sa bage partidul.

asta tot spun eu aici pe blog ,pe noi ne indeparteaza de la congres unde a adus si au votat tot felul de persoane care nici macar nu stiau de ce se afla acolo si mai mult nici macar cine este seniorul nu stiau.Noi din aripa Sarbu ne delimitam clar de ei prin declaratiile liderior nostrii si deciziile CNC statutar ales.

avem noi multe hibe dar curve sau mincinosi nu suntem iar cei care se dezic de acest deziderat se gasesc ei insisi de drept in afara partidului.

La nivelul conducerii suntem consecventi in a sustine neimplicarea in campania electorala la prezidentiale de parte unuia sau altuia dintre candidati ,credinciosi dorintei noastre privind reinstaurarea Monarhiei cconstitutionale,tocmai pentru revenirea Romaniei la o stare de normalitate .

Iar in lumina ultimelor evenimente ,PNTCDul ar trebui ,prin vocea reprezentantilor sai legali sa revina la optiunea ,prevazuta si in statut de a nu sustine nici un candidat la presedentie si sa reafirme vointa noastra ,a taranistilor pentru revenirea la normalitate ,Monarhia constitutionala ,asa nu s-ar mai visa toti Romanii presedinti ai tuturor romanilor ,iar candidatii fara sa aiba minimum de politete fata de parerea celor mai mici,a i nu mai pofteasca la distrugerea partidelor istorice in defavoarea partidelor fara consistenta doctrinara ,stranse in jurul ciolanuluii sau visind la acesta.

Mare pacat ca domnul Crin Antonescu a sprijinit prin prezenta la adunarea une aripi din PNTCD ,tocmai a aceleia care e "pragmatica"si dupa ce a dansat cu liberali cit au fost la putere acum se milogesc de PDL sa-i lase macar sa miroasa ciolanul la care au ajuns astia .

Prin aceasta decizie m-a dezamagit profund domnul Crin Antonescu

Am raspuns pe un alt topic la intrebarea cu cine votez astfel:

Eu unul nu votez, ci botez!
Chiar in ziua alegerilor, in noiembrie, voi fi nas si voi boteza.
Va invit la botez. Poimaine noiapte la ora 03.14 va naste o frumusete de fetita de 3,9 kg o prietena mai veche si m-a rugat pe mine si sotia sa o botezam peste aproape 3 luni, cum e obiceiul.
Inca nu ne-am hotarat ce nume de botez sa ii dam. Daca era baiat, era mai simplu. Daca tot sunt alegerile prezidentiale in acea zi, alegeam si noi un nume acolo, sa fie: Traian, Crin, Mircea, Sorin, Corneliu, Jiji...
Dar fetita fiind e mai greu.
Voi ce nume i-ati pune?
Ce nume v-ar place?

De la: horiaradu, la data 2009-09-14 22:55:03Am raspuns pe un alt topic la intrebarea cu cine votez astfel:

Eu unul nu votez, ci botez!
Chiar in ziua alegerilor, in noiembrie, voi fi nas si voi boteza.
Va invit la botez. Poimaine noiapte la ora 03.14 va naste o frumusete de fetita de 3,9 kg o prietena mai veche si m-a rugat pe mine si sotia sa o botezam peste aproape 3 luni, cum e obiceiul.
Inca nu ne-am hotarat ce nume de botez sa ii dam. Daca era baiat, era mai simplu. Daca tot sunt alegerile prezidentiale in acea zi, alegeam si noi un nume acolo, sa fie: Traian, Crin, Mircea, Sorin, Corneliu, Jiji...
Dar fetita fiind e mai greu.
Voi ce nume i-ati pune?
Ce nume v-ar place?

Din cite vad pentru sustinatorii lui Basescu nu au fost de ajuns cei 5 ani in care singurele tepe promise in campania electorala in piata victoriei au fost doar cele date de cei mai apropiati lui ,nici macar sustinatorii cei mai fanatici ai lui nu mai cred in promisiunile lui ,transpun necesitatea alegerii lui in interese politice doctrinarea ,de care dupa parerea mea il doare in cot si inca 5 ani va face tot ce stie sa faca ,sa distruga pentru ca de construit nu a reusit niciodata sa construiasca ceva ,a luat totul de-a gata si s-a folosit de rapacitatea celor din jur pentru a-si promova interesele personale.
Dupa parerea mea Crin Antonescu are o mai mare deschidere pentru crestin democratie ,pentru ca desi este la liberali actiunile sale politice si din viata privata au mai multe elemente de crestin democrat decat de liberal.
Este mai modest decit ceilalti iar candidatura la presedentie o considera mai mult o sarcina de partid ,pe care trebuie s-o duca pana la capat cu demnitate si curaj,decit un tel pe care l-ar fi avut toata viata lui,asa cum reiese din actiunile populiste si demagogice pe care le face,nefiind dispus la multe compromisuri pentru acest deziderat.
dar fiecare este liber in tara asta sa faca ce vrea,sa voteze pe cine vrea si desigur,sa se planga dupa aia ca a ales prost.
Nu va faceti pre mari probleme pentru ca ori iese basescu ori iese Geoana tot impreuna vor guverna si dupa alegerile la presedentie numai ca vor pune batista pe tambal ,nemaifiind la bataie un ciolan pe care sa se bata.
Iar taranistii ademeniti de mirosul de cascaval ,a oarece functii prin administratiile publice sa se gandeasca de doua ori inainte sa se lase ispititi de cintecele de sirena ale PDListilor

aSTIA SINT POLITICIENII ,NISTE HAHALERE SI TURMA TACE !

Mai fratilor ,dati-mi si mie o incurajare ceva acolo ,ca nu ma bagai degeaba pe forumul asta .Nu de alta dar dupa ce se facura astia frate cu BAsescu i-mi vine sa ma urc pe pereti de draci .Saracu Senioru se intoarce in mormant daca vede pe mana cui a ajuns partidul.Ma gandeam ca dupa 9 ani de zile se mai linistesc astia,sa cernut s-a rascernut ,... da parca-i tuna dracii ,cum se vede unu presedinte cum i se urca la cap de parca politica incepe si se termina cu ei
Intrasem pe aici sa mai gasesc suspinatori ca mine dupa istoria taranista si multumesc lui dumnezeu ca am gasit oameni cu bun simt ,care ma inteleg si nu ma ataca precum hienele,dar acolo o speranta ca nu-i totul pierdut ,ca se mai gandeste cineva la refacerea PNTCD se poate?
Chiar nu-i nevoie de un partid crestin democrat in tara asata?
Suntem asa atasati de tarele trecutului nostru comunist incit nu ne putem rupe de conceptiile totalitariste .
Asteptam o figura providentiala si uitam sa ne facem auzit cuvintul pana "explodeaza iar mamaliga"...?

De la: Marcel_Ghilinta, la data 2009-09-16 22:40:18Mai fratilor ,dati-mi si mie o incurajare ceva acolo ,ca nu ma bagai degeaba pe forumul asta .Nu de alta dar dupa ce se facura astia frate cu BAsescu i-mi vine sa ma urc pe pereti de draci .Saracu Senioru se intoarce in mormant daca vede pe mana cui a ajuns partidul.Ma gandeam ca dupa 9 ani de zile se mai linistesc astia,sa cernut s-a rascernut ,... da parca-i tuna dracii ,cum se vede unu presedinte cum i se urca la cap de parca politica incepe si se termina cu ei
Intrasem pe aici sa mai gasesc suspinatori ca mine dupa istoria taranista si multumesc lui dumnezeu ca am gasit oameni cu bun simt ,care ma inteleg si nu ma ataca precum hienele,dar acolo o speranta ca nu-i totul pierdut ,ca se mai gandeste cineva la refacerea PNTCD se poate?
Chiar nu-i nevoie de un partid crestin democrat in tara asata?
Suntem asa atasati de tarele trecutului nostru comunist incit nu ne putem rupe de conceptiile totalitariste .
Asteptam o figura providentiala si uitam sa ne facem auzit cuvintul pana "explodeaza iar mamaliga"...?

Taranistii l-au avut doar pe Coposu -si el era destul de greu de digerat de catre unii ! Cand au ajuns la putere ,dupa moartea Seniorului s-a vazut ce gasca se afla in umbra ! Taranistii de fapt nu au existat si e greu acum sa mai indrepti ceva ! Ar fi nevoie de un lider carismatic care sa preia partidul si sa fie in stare sa impuna doctrina taranista . Cu monarhia e ceva mai complicat deoarece oricat ai educa odraslele princiare poti sa ai surprize ! Pot aparea niste degenerati sau niste progenituri fara creier sau fara caracter . As opta pe varianta unui presedinte cu prerogative restranse la maxim -un presedinte fara clientela ,ales dupa alte criterii decat in prezent ! Alegerea presedintelui poate ar trebui efectuata de catre parlament din randul unor personalitati care sa nu fie inregimentate politic-niste apolitici cu mult caracter . Alegerea pe baze asazis democratice nu e totusi corecta -prostimea fiind totusi majoritara s-a dovedit ca este consecventa si ca alege in general prost ! Nu trebuie sa ne bazam pe o democratie a prostilor ! Pericolul e mare !

NU E PREA MULT .?DE ABIA NE-AM OBISNUIT CU REPUBLICA SEMIPREZIDENTIALO-PARLAMENTARA.
AI VAZUT CE SE INTAMPLA IN MOLDOVA ,CIND NU CAD LA PACE ,DA SI CIND CAD APARE VRE-UN VORONIN SI LA NOI,CARE CONDUCE CUM CONDUCE BASESCU PDUL AUTORITAR ,NU MISCA UNUL IN FRONT CA-L RADE .CE FACEM ATUNCI?
EU TOT MONARHIA CONSTITUTIONALA CRED CA-I SOLUTIA ,NU SE BAGA PESTE PARTIDE SAU PARLAMENT NICI PARLAMENTUL PESTE REGE .CEL PUTIN ASTIA AR FI EDUCATI DE MICI ,STIU SI EU? ,SI DACA NE GANDIM DE CE A FOST NEVOIE SA FIE ADUS UN REGE STRAIN ,AFARA DE LEGATURILE CU MARILE FAMILII MONARHICE EUROPENE CARE SA NE GARANTEZE INTEGRITATEA TERITORIALA SI SA NE SPRIJINE PENTRU RECUNOASTEREA INDEPENDENTEI SI UNIRII DUPA ACEEA MAI ESTE SI PROBLEMA ASTA A NOASTRA CA TOTI DE CIND NE NASTEM NE VISAM SEFI ...SI TRADAREA SE TINE DE NOI CA SCAIUL DIN CELE MAI VECHI TIMPURI ,DE PE LA BUREBISTA PARCA.
SI ATUNCI PENTRU STABILITATE POLITICA INTERNA CE-I MAI BINE?

18 septembrie 2009
Avatarurile unei imagini publice III
Publicat de Adela
Dar cine era Corneliu Coposu, ce amintiri tenebroase activase în „bătrânii militanţi” încât fusese îndepărtat atât de violent?

Biografia sa politică începe ca secretar timp de 10 ani al lui Iuliu Maniu, secretar general adjunct al PNŢ (ales în 1945) şi secretar al Delegaţiei Permanente a partidului (ales în 1946). Arestat de autorităţile comuniste la 14 iulie 1947 (alături de toţi liderii ţărănişti, inclusiv Maniu) la sediul partidului din Bucureşti, este condamnat la muncă silnică pe viaţă. A stat ca deţinut politic în închisorile comuniste 17 ani şi 8 luni, dintre care 8 ani singur în celulă. Supravieţuieşte graţie unei condiţii fizice excepţionale (halterofil fiind intră în închisoare cu greutatea de 112 kg şi iese cu 51). Sălbatic chinuit şi pentru că nu a vrut să depună mărturie împotriva lui Lucreţiu Pătrăşcanu, Corneliu Coposu este martorul morţii modelului său, Iuliu Maniu, al soţiei şi al cumnatei sale (condamnate fără vină la 25 de ani muncă silnică şi decedate după 14 ani). După lunga izolare trebuie să înveţe din nou să vorbească. Un episod din acea perioadă agonică a Gulagului românesc este decisiv pentru traiectul său politic: într-o celulă de la Malmaison, din Calea Plevnei din Bucureşti, se întâlneşte cu Maniu. Bătrânul muribund îl imploră ca, dacă îi va supravieţui, să salveze Partidul. Iar Coposu nu va uita această rugăminte.

Eliberat în 1964, duce ca şi ceilalţi supravieţuitori ţărănişti (Ion Diaconescu, Gabriel Ţepelea, Constantin Ionescu-Galbeni, Şerban Ghica) o viaţă marginală – lucrează în construcţii până ce iese la pensie în 1976. Deşi menţine prudent contactul cu ceilalţi fruntaşi ţărănişti, e supus, mai ales în anii ’80, unor continue interogări şi arestări de către Securitate. După cum arată Tudor Călin Zorojanu în Viaţă lui Corneliu Coposu: „în total, după eliberare, suportase 27 de percheziţii la domiciliu şi zeci de convocări la Securitate” .

Considerat prin consens ca şef al întregului grup, scrie în septembrie 1983 un lung raport preşedintelui american George Bush, în care critică rezultatul alegerilor din 1946 şi declară drept ilegală interzicerea partidului său în 1947. În 1987 scrie o scrisoare Uniunii Europene a Partidelor Creştin Democrate (UECD) în care anunţă renaşterea PNŢ şi cere în acelaşi timp afilierea la UECD, ceea ce implică de asemenea acceptarea de către partid a principiilor democrat-creştine.

Revoluţia îl surprinde elaborând în propria-i locuinţă Apelul PNŢ-CD, semnat iniţial de 10 persoane. Acest partid s-a născut în 22 decembrie ’89 prin fuziunea Partidului Naţional-Ţărănesc, renăscut din propria-i cenuşă şi un nou partid, micul Partid Creştin fondat de poetul Ioan Alexandru. PNŢCD este primul partid post-revoluţionar înscris oficial la Tribunalul din Bucureşti pe 11 ianuarie 1990.

Respingerea anxioasă a lui Corneliu Coposu de către liderii fesenişti, considerarea sa ca inamic politic, ca „duşman de clasă” sunt rezultate, conform lui Dan Pavel şi Iuliei Huiu, aplicării politicii normale (reacţii dictate de interese), şi nu al politicii constituţionale (cadrul ordinii sociale, contractul social) în termenii lui Ralph Dahrendorf. „Chiar dacă pe 22 decembrie 1989 a avut loc o schimbare de regim politic foştii activişti comunişti au împietat asupra naturii democratice a noului regim prin comportamentul lui bolşevic, dacă nu chiar intransigent. Se permitea astfel perpetuarea în democraţie a unei părţi semnificative din trăsăturile culturii politice specifice comunismului românesc” . Incluzând trăsături precum antiintelectualismul, preferinţa de a rezolva problemele politice cu ajutorul unor metode pre – şi/sau antidemocratice, ostilitatea faţă de transparenţa procesului democratic şi încrederea acordată conspiraţiilor, intrigilor şi aranjamentelor de culise, prăpastia dintre elitele politice şi mase, cultura politica a comunismului românesc intră, conform lui Vladimir Tismăneanu în conflict cu tradiţia PNŢ ce are la loc de cinste în ierarhia valorilor şi a principiilor politice loialitatea faţă de apărarea statului constituţional, faţă de normele şi procedurile legale. Înţelegând mai bine reperele culturii politice democratice moderne, purtătorii valorilor democratice interbelice sesizează în egală măsură sincopele, manipulările, derapajele la care noua putere recurge.

Prima dintre ele este chiar decizia FSN-ului de a se transforma din ceea ce anunţase la început că va fi, un organ temporar al puterii, care urma să organizeze alegeri democratice, în partid care să ia parte la alegerile pe care tot el le şi organizează. Într-un interviu cu Dan Pavel (de altfel primul publicat în presa postrevoluţionară), Corneliu Coposu afirma: „Ceea ce ne îngrijorează nu sunt şansele noastre, ci posibilitatea asigurării libertăţii alegerilor. Noi am păţit-o şi în ’46, aşa că dorim abţinerea totală a imixtiunii autorităţilor guvernamentale în manipularea alegerilor. Nu dorim amestecul Securităţii” . Reacţia celor câteva sute de persoane, adunate în Piaţa Victoriei, în faţa sediului CFSN şi al guvernului, pe 24 ianuarie 1990, nemulţumite fiind de decizia FSN de a participa la alegeri, nu îşi găseşte ecou, fiind trunchiat prezentată în presă, sau de-a dreptul ocultată. „Majoritatea populaţiei din România şi-a format de la televiziune şi din presă o impresie complet greşită despre partide. Percepţiile primelor şase luni din 1990 se vor şterge abia după câţiva ani” .

Manifestaţia de 28 ianuarie organizată de partidele istorice reprezintă o primă contestare argumentată şi articulată a noii puteri. Răspunsul liderilor nu a întârziat să apară, organizându-se o contra-anifestaţie, convocându-se rapid muncitorii bucureşteni de la IMGB, „Republica”, „23 August”, „Vulcan”, dar şi din provincie – „Azomureş”. Lansându-se zvonul că partidele istorice şi simpatizanţii lor puseseră la cale o tentativă de lovitură de stat, succesul mobilizării se explică prin manipulare.

Dacă pentru liderii partidelor istorice, în frunte cu preşedintele PNŢCD, polemica reprezenta un joc competiţional, la care nimeni nu poate fi împiedicat să ia parte, nici nu poate să fie defavorizat prin regulament, odată ce ia parte, pentru noii deţinători ai puterii anulează dezbaterea, negând fără ezitare că „oricine are acelaşi drept de a-şi juca propria şansă sau competentă. „Un joc este distrus dacă are un câştigător dinainte anunţat, sau dacă unul dintre jucători nu poate utiliza liber toate regulile jocului” afirmă Andrei Cornea. Or, tocmai la acest fapt recurgeau liderii fesenişti, discreditând principiul pluralismului politic. În acele vremuri tensionate se regăseşte şi replica trivială a lui Ion Iliescu, ce a făcurt o lungă carieră în pamfletele timpului:„Nu-mi pui dumneata mie sula în coaste!”. Pozând în victimă în faţa liderilor partidelor democratice, Ion Iliescu contrasta evident cu demnitatea reacţiilor şi calmul desăvârşit al lui Corneliu Coposu, în timp de afară contra-manifestanţii scandau: „Moarte lor, moarte lor partidelor!” şi „Boşorogii fără dinţi vor să ajungă preşedinţi!”. Cu o maximă indulgenţă faţă de Ion Iliescu putem înţelege cele două puncte de vedere prin două stiluri de a înţelege democraţia: occidental (tip Coposu) sau oriental (tip Iliescu). „Am o altă reprezentare asupra exigenţelor democraţiei, decât calomniatorii mei, interesaţi sau doar incapabili de a concepe că şi politica e un domeniu unde funcţionează civilizaţia. «Se poate înţelege democraţia în stil occidental sau oriental, cum e aici la noi, la comunişti, populară». Formularea îi aparţine lui Soreanu, un bătrân ziarist evreu” .

Venind pe fondul unei opacităţi, a necunoaşterii opiniei publice, dar şi a capacităţii extraordinare de recepţionare a calomniilor pe care după 43 de ani de dictatură lumea neinformată o manifesta, campania de manipulare organizată de FSN a dat roade. Data de 28 ianuarie a deschis un lung proces de calomnii, deformări, mistificări prin care s-a încercat anularea unei imagini ce se întrevedea a fi periculoasă, şi implicit a unui partid. Căci anulându-i liderul, pe Corneliu Coposu, se anula o întreagă structură politică. Cercetări de psihologie socială arată că impactul unui om politic asupra evaluării partidului său, modul cum apare un lider poate să influenţeze evaluarea unui partid întreg (Bless, Schwarz), fapt deosebit de important în alegeri. Anatemizarea începută în 28 ianuarie urma să aibă efecte pe termen lung (într-un fel aşa se explică şi rezultatele alegerilor din ’90, când PNŢCD obţine un scor umilitor, 2,5 %, sub cele ale candidatului la preşedinţie, Ion Raţiu – 4,29 %).

Veniţi la Congresul PNŢCD din 26 septembrie 2009

De la: Marcel_Ghilinta, la data 2009-09-18 20:01:36Veniţi la Congresul PNŢCD din 26 septembrie 2009

Nu vă promit că veţi fi răsplătiţi pentru efortul de a veni la Bucureşti, că veţi primi funcţii în administraţie, sau că veţi avea alte avantaje. Nu vă promit că la Congresul PNŢCD se va încheia vreo alianţă politică ” salvatoare” pentru partid, nici că se va rezolva pe loc litigiul cu domnul Marian Petre Miluţ, dar vă asigur că pe 26 septembrie, aveţi ocazia să vă întâlniţi cu oameni de ispravă, care pun principiile mai presus de avantajele personale.

Orice s-ar spune, PNŢCD este acolo unde se regăsesc simbolurile sale: Ion Diaconescu, Gabriel Ţepelea, Nicolae Ionescu Galbeni, surorile Coposu, Radu Sârbu, Gheorghe Ciuhandu, Doru Năsui, Ion Caramitru, Alexandru Herlea, toţi Seniorii şi veteranii partidului.

Crin Antonescu, mi-a dat de înţeles ieri la Baia Mare, că va veni si el la Congres. Va veni să-şi cunoască, în sfârşit, fraţii ţărănişti. Nu-i promit că “vom tăia viţelul cel gras”, dar pot să-l asigur că adevărata familie ţărănistă îl poate ajuta în lupta pentru democraţie care se va da pe 22 noiembrie. Traian Băsescu a devenit un pericol pentru firava democraţie din România, iar ţărăniştii au pus intotdeauna pe primul plan apărarea sistemului democratic, inclusiv in noiembrie 2004, când în turul doi au votat împotriva lui Adrian Năstase.

Ştiu că mesajul meu pare anacronic, dar eu personal nu dau doi bani pe aşa zisul pragmatism politic. Mă simt bine între ţărănişti iar mie asta îmi ajunge. Pe 26 septembrie voi fi prezent la Congresul PNTCD alături de ţărăniştii care vor avea drept de vot şi alături de cei care vor veni în calitate de invitaţi

Dialoguri esenţiale
Alexandru Herlea despre Parlamentul European (II)

Nicolae Florescu: Domnule Alexandru Herlea, echipa cu care aţi lucrat, în perioada cînd aţi fost ministru al Integrării Europene, cuprindea, între oamenii mai tineri, la care ţin să mă refer aici, elemente capabile să ilustreze, prin valoare certă, o şcoală diplomatică românească?

Alexandru Herlea: Incep prin a preciza că nu am făcut parte din Ministerul de Externe ci conduceam ca ministru al integrarii europene o institutie, Departamentul Integrării Europene (DIE), care coordona si monitoriza intregul proces de pregatire a Romaniei pentru aderarea la Uniunea Europeana (UE). Am fost primul care, ca sef al acestei institutii, am fost membru al Guvernului cu rangul de ministru. Ministrul integrarii europene era si presedintele executiv al Comitetului Interministerial pentru Integrare Europeana, structura din care faceau parte toate ministerele si care sub autoritatea primului ministru, juca deasemenea un rol important in acest proces. DIE a elaborat sau a coordonat realizarea unor documente strategice si programatice esentiale la nivel national precum Programul National de Aderare a Romaniei la UE (PNAR) sau Programul National de Dezvoltare (PND). Toate aceste documente au fost concepute si ca o urmare a dialogului avut cu UE in cadrul Comitetului de Asociere, a Consiliului de Asociere si a altor institutii. DIE a avut deci cu precadere o activitate tehnica axata pe reformele necesare integrarii in UE, incepand cu absorbtia „acquis-ului comunitar” (compatibilizarea legislatiei romanesti cu cea a UE), aspectul diplomatic limitandu-se la acest cadru. Deci eu nu am avut o relevanta legătură cu corpul diplomatic românesc, iar relaţiile mele cu ministrul de externe, de pe vremurile acelea, domnul Adrian Severin, au fost total necordiale. Nu aveam nici un numitor comun cu acest domn, iar comportamentul si mentalitatea lui de inalt responsabil utc-ist, convertit la capitalism, nu le-am apreciat niciodată. Antipatia era reciprocă şi neascunsă. In privinta celorlalti functionari ai Ministerului de Externe am putut remarca, cu foarte rare exceptii, abordarile si mentalitatea de tip comunist. Nu putini, pentru a fi pe placul ministrului de externe sau a altui inalt potentat din PD, partid care controla Ministerul de Externe in aceasta perioada, au dus o actiune clara de sabotare a initiativelor mele; din fericire actiuni soldate adesea cu un esec. De altfel si astazi acest minister a ramas un buncar al fostilor tovarasi unde promovarile se fac pe considerente de apartenenta la clan si in acest context este greu sa se afirme valori certe, o scoala diplomatica romaneasca. In ceace-i priveste pe functionarii din DIE si cei din celelalte ministere cu care am lucrat nemijlocit in diferite cadre si circumstante, pot sa afirm ca am apreciat adesea profesionalismul si capacitatile lor tehnice. Sa precizez ca unii si nu putini aveau o anume coloratură politică PSD sau PD. Eu, cît am fost ministru, am continuat sa lucrez cu cei competenti si nu am permis să fie schimbati pe considerente de apartenenta politica; bineinteles atata timp cat isi faceau datoria cu sarguinta si profesionalism. Am dus evident si o politica de promovare a tinerilor valorosi si în momentul cînd am părăsit Ministerul, 60% din personal era nou şi era format din tinerii recrutati si promovati in cei trei ani cat am fost ministru. A fost o promovare firească şi o evoluţie naturală. Foarte mulţi dintre acesti tineri s-au dovedit si ulterior a fi buni specialişti.

N.F.: Putem să impunem o atitudine morală Europei, continentului nostru, atîta vreme cît la noi nu s-a realizat o revoluţie morala, de conştiinţă si in acest plan practic nu s-a petrecut absolut nimic?

Al.H.: Ambitia de a impune noi o atitudine morala Europei este cam mare iar raspunsul la intrebarea dvoastra este continut in ea. Pe aceasta tema aşi dori insa să vă impartasesc cateva amintiri referitoare la viziunea pe care o avea o buna parte a exilului din tarile din Europa de Est, in anii ’80, in legatura cu aceasta dimensine morala si a posibilitatii schimbărilor din Europa satelizata de sovietici. La Paris, unde exilul avea o activitate destul de sustinuta si unde activam exista intre altele si o preucupare de ordin moral. In naivitatea noastră, credeam că suferinţa Europei de Est, în sensul creştin al termenului de suferinţă, va aduce, in momentul iesirii acesteia de sub cizma ruseasca, lumii occidentale un binevenit curent de aer proaspăt necesar corectarii carentelor ei morale. Lumea occidentală avea o nevoie evidenta, consideram noi, de o revigorare morală, de o revenire la promovarea unor valori morale. Din nefericire ceea ce s-a întîmplat după 1989 a fost exact invers. Toate relele Europei occidentale au fost absorbite cu o rapiditate de necrezut în Europa de Est şi exacerbate în mod canceros. Astazi, cu reculul pe care il avem, putem intelege usor ceace s-a intamplat, cum a cazut zidul Berlinului si cum s-a elaborat si implementat procesul de tranzitie. Acesta n-a fost decat un „gentlemen’s agreement” între Est şi Vest. In schimbul trecerii la modelul politico-economic al lumii occidentale, cu avantajele ce decurgeau pentru occident din aceasta trecere (piete de desfacere imense, mana de lucru ieftina si calificata, disparitia razboiului rece si a pericolului degenerarii in unul cald, etc.), structurile KGB-isto-nomenclaturiste pastrau controlul procesului de tranzitie in tarile foste comuniste. Sa precizez ca in acest proces de tranzitie cei care il controlau au promovat, sub masca social – democratiei, un fel de liberalism salbatec, in detrimentul unui model care convenea mult mai bine situatiei socio-economice in care se gaseau tarile iesite din comunism si care este modelul crestin-democrat. Aceasta abordare venea ca o mănuşă celor care trebuiau de-acuma să se transforme din înalţi nomenclaturişti în mari burghezi; puteau băga mîinile pînă la coate în bunul si banul public. In acest mod s-au făcut majoritatea averilor aşa-zişilor oameni de afaceri, noii imbogatiti.

N.F.: Să nu mai vorbim despre cum s-au făcut retrocedările!

Al. H.: Totul s-a inlantuit sub privirea concilianta a vestului care cum am subliniat deja, din diferite ratiuni, s-a impotrivit unui Nürenberg al comunismului. Intr-o exprimare lapidară si desigur caricaturala am putea spune că perioada de tranziţie este perioada de legalizare a furturilor făcute cu pistolul, după cel de al Doilea Război Mondial. Atunci, cu sprijinul sovietic, s-a ieşit cu pistolul şi s-a spus: „Davai bunurile voastre în numele poporului!”. Tovarăşii, mafioţii kagebisto-nomenclaturisti, le-au utilizat în numele poporului, timp de cincizeci de ani, iar după ’89 au procedat la legalizarea acestor furturi. Asta nu inseamna ca tarile foste satelite sovietice din Europa Centrala si de Est, in speta Romania, nu evolueaza pozitiv, ca nu se fac restituiri, ca peste doua generatii Romania nu va fi o tara europeana ca toate celelalte. Ritmul acestei evolutii se afla insa sub controlul strict al celor ramasi la putere. Ei sprijina trecerea la sistemul capitalist cu conditia de a ramane si in noul sistem privilegiati si creaza cadrul adecvat acestui obiectiv. Franarile si accelerarile ritmului schimbarilor favorizeaza jefuirii tarii, care de pe vremea fanariotilor nu a cunoscut o situatie atat de dramatica. Peste doua generatii nepotii fostilor securisti, fostilor nomenclaturisti vor reprezenta un procentaj foarte mare al noii burghezii si asta in detrimentul nepotilor victimelor sistemului comunist. Acesta este pretul care se plateste pentru revenirea la normalitate si el este moralmente inacceptabil. Iata care este deci unul din aspectele esentiale ale perioadei de tranziţie. Acesta evolutie nu ar fi putut fi evident total schimbata, dar daca occidentul era mai atasat valorilor morale, dispus la un efort suplimentar in urmarirea repararii imenselor crime si injustitii din epoca comunista acest „pret moral” al revenirii la normalitate ar fi putut fi mult redus. Intr-o singură ţară, în Germania de Est, lucrurile au evoluat putin mai moral, dar, în celelalte ţări... Uitaţi-vă la Ungaria care este într-o stare falimentară.

N.F.: Poate în Cehia să fie procesul mai...

Al.H.: Desigur, pe măsură ce avansezi spre Est este din ce în ce mai rău, este mai putin bine in Ungaria si Slovacia decat in Cehia si Slovenia si mai rau in Romania si Bulgaria decat in primele doua tari. Putem continua. Dar sa revenim la Ungaria, care este o ţară eminamente central europeana, unde primul ministru este fostul secretar general al tineretului comunist si astazi unul dintre cei mai bogaţi oameni din aceasta tara. El afirma de altfel cu toata dezinvoltura că are un comportament cat se poate de normal inclusiv acela de a-si minti cu sfruntare electoratul.

N.F.: Credeţi că justiţia este capabilă – la noi, după cum aţi văzut, se cultivă foarte mult ideea reformei în justiţie, capacitatea justiţiei de a îndrepta lucrurile – să corecteze ceva în sensul moral al evoluţiei lucrurilor? Bineînţeles, aşa cum se aplică această reformă – cum se spune – la raftul doi, şi nu la cei din primul.

Al.H.: Dacă ne uităm în jurul nostru vedem că nici unul dintre marii imbogăţiţi – şi ştim cum s-au îmbogăţit – nu este astăzi tras la răspundere. Sînt tot felul de afirmaţii rasunatoare de lupta impotriva coruptiei; ceace rămîne insa in mod concret nu este decat praful aruncat în ochii electoratului. Justiţia se gaseste la noi din nefericire intr-o stare jalnica: nu este independenta, nu este impartiala, nu este legata la ochi. In domeniul justitiei apar la lumina zilei nu numai eficacitatea controlului exercitat de cei ce detin puterea reala, fostii securisto-nomenclaturisti ci si unele minusuri ale strategiei elaborate la Bruxelles privind tranzitia, constructia institutionala. Astfel Comisia UE care a conceput cu mult profesionalism si tehnicitate celebrele criterii de la Copenhaga nu a dat dovada de suficienta cunoastere a realitatilor din tarile in tranzitie sub aspect moral. Limitarile impuse de „gentlemen’s agreement”-ul de care vorbeam mai sus au avut desigur rolul lor sub acest aspect. Sigur că într-o societate normală este perfect justificat ca magistraţii să fie inamovibili. Dar această inamovibilitate, dacă se aplică fără discernămînt cu respectarea ad literam a unor principii fara sa se tina seama de realitatea concreta si ignorand unele aspecte morale aplicarea principiului devine contraproductiv si chiar mai rau, in imediat se ajunge la catastrofe. Cu inamovibilitatea magistraţilor in ţările din Est devin inamovibili toţi dinozaurii din sistemul juridic anterior, comunist. Ce deserviciu mai mare se poate face justiţiei decît această aplicare fără discernămînt a unor principii europene!? Pe de alta parte Bruxelles-ul a pus degetul pe rana desemnand cu perspicacitate coruptia ca factor esential ce impiedica evolutia Romaniei si a altor tari in tranzitie, in ritm corespunzator, spre normalitate. Lupta împotriva corupţiei este primordiala, este unul dintre punctele cheie, dar ea este blocata de controlul exercitat de fostele structuri de tip mafiot; ele sînt responsabile de marea coruptie. Atîta timp cît nu iei atitudine împotriva acestor structuri si a reprezentantilor acestor interese degeaba te tot chinui să găseşti modalitati de luptă împotriva marii corupţii.

N.F.: Eu aş mai aduce în discuţie şi un fapt care cred că ar fi trebuit luat în vedere de Uniunea Europeană, în momentul cînd s-a pus problema intrării ţărilor din Est, într-un ritm chiar foarte alert. Şi anume faptul că magistraţii şi oamenii justiţiei, în ţările acestea comuniste, reuşeau să-şi facă studiile „superioare”, în perioada comunistă, doar cu aprobările comitetului de partid, care, în acest mod, îi şi selecta, astfel încît deveneau oameni de nădejde ai sistemului represiv. Crimele trebuiau să fie acoperite, justificate „juridic” de către comunişti. Era un sistem de agresiune, de exterminare, nu numai fizică, dar şi morală, care se baza pe aceşti piloni fantastici, ce se defineau drept magistraţi. În momentul de faţă, cu aceşti magistraţi se lucrează. Nu este normal! Ar fi bine să angajăm un jurist foarte bun, de la Paris, sau de la Berlin şi Londra, spre a restabili dreptul într-un important proces cu mîrşevia comunistă? Cîţi avocaţi din lumea occidentală, de la Madrid sau de la Haga, ar veni să pledeze astăzi într-un proces în România?

Al.H.: Aveti perfecta dreptate, ma sustineti in ceace am spus mai sus. In ceace priveste implicarea juristilor occidentali in Romania sunt sigur că ar face-o; exista o serie de argumente in acest sens si precedente elocvente. Unii, si poate nu putini la numar, ar actiona dintr-un sentiment de datorie morala si din pasiune profesionala. Afirm acest lucru din experienta personala; pot mentiona multe nume de juristi care au inteles sa contribue la revenirea Romaniei la normalitate. In primavara lui 1990 am contactat mai multi mari constitutionalisti francezi, sa-l amintesc pe Henri Mazeaud, care cu mult entuziasm au acceptat sa fie consilieri ai PNTCD. Fiul lui Henri, Pierre Mazeaud om politic de mare suprafata a acceptat sa devina membru al ADER – Action pour la Démocratie en Roumanie – asociatie pe care o prezidam la Paris si care era filiala de facto a PNTCD in Franta. Si pe urma sa nu uitam ca in lumea occidentală banul, castigul, exercita o mare atractie si probabil ca juristi foarte buni ar fi interesati si sub acest aspect sa contribue la rezolvarea unor dificile probleme juridice.

N.F.: Nu sînt astăzi în Occident români cu o anumită stare materială, care să poată să-şi angajeze celebrităţi în domeniul juridic spre a li se apăra cauzele la nivelul confuz al postcomunismului securistic românesc? De ce nu se petrec asemenea situaţii fireşti, cînd un organism european nu funcţionează decît – din păcate, constat – aproximativ, prin respectarea condiţiilor juridice ale unor state fost comuniste, care nu şi-au europeizat prin nimic condiţia, în funcţie de comunitatea din care fac astăzi parte?

Al. H.: Aici eu sînt foarte sceptic faţă de anumite abordări morale ale lumii occidentale. Lumea vestică promovează o valoare, care se numeşte eficacitate şi care se poate numi in anumite conditii pragmatism, in altele cinism; vezi Machiavel in politica – scopul scuza mijloacele. In numele eficacităţii se acceptă foarte multe lucruri. Eficacitatea desigur a jucat, de la Renastere incoace, un rol eminent in progresul lumii, incepand cu lumea occidentala şi ma gandesc in primul rand la evolutia stiintei si tehnicii. Dar promovarea eficacitatii are si un aspect negativ, ea s-a facut si se face în detrimentul altor valori in primul rand al celor morale. Si asta este o catastrofa. Dar vorbeaţi despre de facultăţile de drept, de istorie, de sociologie, de filosofie din epoca comunista. Astea erau toate facultăţi cu profil politic clar, care trebuiau să asigure formarea elitei politice fidela regimului; nu intrau acolo decît cei verificati, ai lor.

N.F.: Şcoala de poliţie avea şi o secţie de drept.

Al. H.: Şi este normal, pentru că sistemul comunist a luat toate măsurile ca tot ceea ce inseamna proces de decizie să fie accesibil numai celor „aleşi”. Ceilalţi puteau fi buni tehnicieni, dar atat. Inginerii erau executanţi, nu trebuiau să gîndească, sau să gîndească numai la eficacitatea realizărilor tehnice şi a producţiei. Sa fiu bine inteles, am cel mai mare respect pentru tehnicieni, ei sunt indispensabili lumii moderne care progreseaza datorita lor. Si societatea occidentală tot pe tehnicieni se bazează. Ceea ce este in cauza este limitarea implicarii tuturor in treburile cetatii; rezervarea domeniului politic unei mafii devotata nu interesului cetatii ci interesului propriului buzunar. Este problema adevaratei democratii care nu poate functiona cu adevarat decat cu participarea tuturor..

N.F. :Lumea occidentala este deci un model?

Al.H.: Imi aduc aminte – sînt opt ani, sau poate chiar nouă, de atunci –, cînd a apărut scandalul în America, cu societatea „Eon”, care fusese prima punere sub reflector a raportărilor false şi a bilanţurilor fictive, a beneficilor lipsite de orice realitate. Era ceva absolut paralel cu raportările din sistemul comunist, în care fiecare ministru se lauda cu rezultatele fictive pe care pretindea ca l-ar fi obtinut. Au urmat alte scandaluri de aceeasi natura, preludiu al crizei actuale. Un fapt este evident: criza prin care lumea trece astăzi nu este numai o criză financiară, nu este numai o criză economică, este o criză de sistem care, pînă la urmă o putem considera sub un anumit aspect chiar binevenită. Pentru că trebuie reconsiderată abordarea de fond a lucrurilor, lumea nu-si mai poate permite sa-si continue evolutia in acelasi fel, pe aceleasi coordonate. Există şi alte soluţii. Şi de aceea eu inteleg sa continui fara preget lupta pentru ca ideologia crestin democrata sa se impuna. Ea corespunde cel mai bine situaţiei de astăzi şi corespundea cel mai bine şi momentului ieşirii României din comunism. Iesirea din comunism deschidea mai multe optiuni: fie un socialism de tip marxist, care era evident refuzat, fie un liberalism pur şi dur, fie modelul crestin-democrat. Primele două abordări nu corespundeau nevoilor momentului, nevoii marii majorităţi a poporului care ieşea din comunism. Viziunea creştin democrată este bazata pe cateva mari valori care sunt : libertate, democratie, dreptate, solidaritate. Ea preconizeaza o economie socială de piata, care permite pieţii să functioneze liber si sa asigure eficacitatea economică, eficacitate moderata de corecturi care sa garanteze solidaritatea si dreptatea sociala. Ea preconizeaza deasemenea o gestiune si o adninistrare performante bazate pe principiul subsidiaritatii. Crestin-democratia permite evitarea derapărilor la care am asistat în aceasta trista si imorala perioada a tranzitiei. In Europa, unde crestin democratia s-a aflat la baza constructiei UE, ea se gaseste astazi intr-o situatie relativ dificila fiind debordata de partide populiste, eminamente pragmatice pentru care abordarile cu caracter moral nu se bucura de mare trecerecare. In Partidul Popular European familia crestin democrata nu mai este majoritara. In România crestin democratia se gaseste intr-o situatie extrem de dificila, nemaireprezentand pentru moment o alternativa posibila. Ea a fost încarnată de P.N.Ţ.-ul care s-a afiliat familiei creştin democrate din 1987, şi ştiu fiind martor la aceste demersuri ca PNT-ul a fost privit cu respect, simpatie si speranta de catre familia politica crestin democrata europeana si internationala. PNTCD a orientat Romania spre occident, spre integrarea in UE si NATO, el a demarat adevarata reforma. Creştin democraţia reprezentată in Romania de Partidul Naţional Ţărănesc, era inacceptabila pentru foştii comunişti, intrucat partidul care incarna valorile crestin democrate reprezenta autentica Romanie, cea care s-a batut cu atata curaj impotriva comunismului si pentru pastrarea identitatii si valorile perene ale poporului roman. PNT a fost partidul care a acţionat cu toată determinarea şi fermitatea împotriva tuturor dictaturilor, nu numai a celei comuniste, cel care a dat numărul cel mai mare de victime în puşcăriile comuniste. De aceea puternicii zilei doresc disparitia PNT-ului, de aceea el este atat de detestat, atat de defaimat si adus astazi in starea in care este.

N.F.: Ce perspective are creştin democraţia, în momentul de faţă, în România?

Al.H.: Eu sînt convins că există o nevoie enormă de creştin-democraţie, şi cînd există presiunea acestei nevoi se vor găsi soluţii. Ea se va impune că vrem sau că nu vrem. Pentru că liberalismul şi-a demonstrat limitele, de socialism nici să nu mai vorbim, şi atunci este soluţia care rămîne. UE imbratiseaza si ea marile valori crestin democrate; economia sociala de piata, concept promovat de Ludwig Erhard, este cea a economiei UE.

N.F.: Practic ar da o soluţie pentru salvarea României.

Al.H.: Nu numai a României, dar lumii de astăzi. Lumea de astăzi are nevoie de creştin democraţie. Asta este soluţia pentru o economie eficientă, dar care să fie controlată, de aşa natură, încît crizele, ca cea de astazi care îşi are rădăcile în Statele Unite să nu mai fie posibile. Şi cred că această abordare, aceasta viziune se va impune cu atît mai mult cu cît globalizarea se accelereza si principiul de gestiune creştin democrat, subsidiaritatea, corespunde perfect unei lumii globalizate.

N.F.: Ascultîndu-vă, regret, domnule Herlea, că nu ne veţi reprezenta în Parlamentul European.

Al.H.: Mă flataţi, domnule Florescu. Trecînd insa peste modestie, cred intr-adevar că aş fi putut contribui in mod eficace la promovarea intereselor Romaniei si a valorilor crestin democrate în Parlamentul de la Bruxelles. Aveam experienţa necesara, fiind activ în instituţiile europene, in special în cadrul familiei politice creştin-democrate, din 1996, de cînd s-a constituit PPE. Am participat la consituirea lui şi de atunci pînă in prezent am activat în cadrul acestei familii. In 1998 am fost ales vice-presedinte al Internationalei Democrat Crestine (IDC) si de atunci pînă anul acesta am activat ca membru al Comitetului Executiv al IDC. Este una din poziţile cele mai înalte pe care un român a ocupat-o într-o organizaţie politică internaţională.

N.F.: Cu atît mai mult trebuia să fiţi acum la Bruxelles.

Al.H.: Multumesc inca odata pentru apreciere

N.F.: Cînd credeţi că ar putea să obtina Basarabia statutul de tara candidata la UE, fără să determine un veto a Rusiei?

Al.H.: Din nefericire, am văzut felul în care Europa şi chiar America se comportă faţă de Rusia. Exemplul pe care l-am evocat în discuţia noastră, referitor la ceea ce s-a întîmplat acum un an de zile, la summitul NATO de la Bucureşti, este un exemplu revelator. Felul in care este tratata Georgia, constitue un altul. Occidentul nu acceptă să facă vreun gest care să poată să-i aducă eventuale dezagremente privind legăturile sale cu Moscova. Şi asta, ca întotdeauna, a fost, după părerea mea, o atitudine nerealistă, pentru că Moscova, cum spunea şi Stalin, cînd întreba cîte divizii are Papa, nu înţelege decît un limbaj care este limbajul forţei. Imediat ce simte o ezitare, ea ştie să o folosească cu multă abilitate. Şi, pe de alta parte Moscova are o politică externă care este urmărită cu determinare şi cu profesionalism de peste trei sute de ani..

N.F.: Şi nu au scrupule. Să ne amintim despre lichidarea unui agent secret la Londra.

Al. H.: Da, şi lumea occidentală a înghiţit şi a uitat. E inacceptabil. Revenind la Basarabia trebuie subliniat faptul ca situatia ei este datorata nelichidarii consecintelor Pactului Molotov-Ribentropp, care a fost denuntat de catre toata lumea.

N.F.: Dacă imi aduc bine aminte, imediat după evenimentele din 1989, cînd s-a pus problema ca România să revină la locul ei, în Europa, între ţările romanice, s-a amintit de semnătura care s-a dat la Helsinki pe acel tratat de recunoaştere a graniţelor. Nu s-a mai ţinut seama, aşa cum era firesc, de existenţa unui Pact Molotov-Ribentropp.

Al.H.: Repet pactul a fost denunţat, dar nu consecinţele lui. A fost o contradicţie, o incompatibilitate între principiul păstrării frontierelor si cel al lichidarii consecintelor unui pact denuntat.

N.F.: Să ne aducem aminte că în Serbia s-a putut crea un nou stat, Kosovo, iar povestea Basarabiei nu s-a putut rezolva, care era cea mai legitimă dintre toate.

Al.H.: Cea mai legitimă si care trebuia rezolvată aşa cum a fost rezolvată problema Ţărilor Baltice. Occidentul in abordarea lui pragmatica poarta o evidenta responsabilitate. Prea adesea Romania este tratata cu condescendenta, ca o tara semi-europeana si unul din principalele roluri ale unui deputat roman in Parlamentul European este tocmai corectarea acestei stari de fapt. Stiţi cine a fost cel mai mare adversar al meu, cît am fost trei ani ministru, la Bucureşti?

N.F.: Spuneţi-mi!

Al.H.: Ambasadorul Uniunii Europene la Bucureşti, F. Fotiadis, care şi-a permis o atitudine aroganta şi pe care l-am pus foarte repede la punct, spunîndu-i: „Domnule, te rog foarte mult să respecţi instituţia. Să ştii că sînt tot atît de european ca şi dumneata şi să te comporţi în consecinţă”. A fost şocat dar a inghitit-o. O astfel de atitudine mi-a adus respectul multora la Bruxelles. Doresc sa precizez pentru a evita eventuale interpretari eronate ca relatiile mele cu toti ceilalti ambasadori la Bucuresti ai tarilor membre UE si a tarilor candidate au fost excelente. Sa amintesc numai de ambasadorii Frantei, Angliei, Germaniei, Finlandei, etc.. F. Fotiadis, mare sustinator a premierului de trista amintire, R. Vasile, a fost o evidenta exceptie. Odată şi odată îmi voi scrie memoriile şi am să povestesc mai mult, pentru că am ce istorisi.

N.F.: Vă mulţumesc.

Bucureşti, 15 aprilie 2009

CHEMARE LA UNITATE CĂTRE TOŢI ŢĂRĂNIŞTII





Prieteni ţărănişti din toată ţara, din toate facţiunile şi din toate taberele!



Fac un apel la pace şi unitate între noi toţi, acum în ceasul al 12-lea al existenţei noastre ca partid. Toţi am făcut greşeli, mai mari sau mai mici, dar am rămas fideli aceloraşi valori sfinte. Principiile ne-au rămas aceleaşi, diferendele dintre noi s-au referit mereu la persoane.



Recenta susţinere a lui Traian Băsescu de către Marian Miluţ ne face de râs, câtă vreme Miluţ se asociază în percepţia publică cu PNŢCD. De fapt, este o alianţă între cel care a subminat partidele tradiţionale ale României – în mod particular PNŢCD! - şi un aventurier mărunt, care, pentru interese strict personale, calcă în picioare individualitatea doctrinară şi politică a partidului nostru. De mai bine de 15 ani vedem cum alianţele cu Traian Băsescu s-au sfârşit cu dezastre pentru cei care le-au făcut. Prin girul moral dat asasinului, PNŢCD este aruncat în mocirla compromisului politic mărunt şi este ameninţat cu dispariţia!



Congresul de Sâmbătă, 26 septembrie 2009, doreşte revenirea la unitate a tuturor ţărăniştilor, în matricea noastră doctrinară şi politică, care nu face rabat de la principiile de care România, aflată în pragul dezastrului, are nevoie mai mult ca niciodată.



Convinşi că lucrurile care ne apropie sunt cu mult mai importante decât cele care ne-au despărţit temporar, dorim uitarea diferendelor trecute şi vă aşteptăm alături de noi, pentru a clădi un PNŢCD puternic. Rănile vechi pot fi date uitării în numele interesului superior al Partidului. Este loc pentru toţi şi este nevoie de toti!



Dragi colegi care până acum aţi fost derutaţi de promisiunile lui Miluţ, vălul a fost rupt şi impostura a ieşit la iveală! Voi cei care până acum aţi fost neutri, acum este momentul să veniţi lângă noi!



Vă aşteptăm sâmbătă, la Congresul Nostru, al tuturor!



Bucureşti, 23 septembrie 2009



Preşedintele PNŢCD

Radu Sârbu

De la: Marcel_Ghilinta, la data 2009-09-23 09:09:43

CHEMARE LA UNITATE CĂTRE TOŢI ŢĂRĂNIŞTII





Prieteni ţărănişti din toată ţara, din toate facţiunile şi din toate taberele!



Fac un apel la pace şi unitate între noi toţi, acum în ceasul al 12-lea al existenţei noastre ca partid. Toţi am făcut greşeli, mai mari sau mai mici, dar am rămas fideli aceloraşi valori sfinte. Principiile ne-au rămas aceleaşi, diferendele dintre noi s-au referit mereu la persoane.



Recenta susţinere a lui Traian Băsescu de către Marian Miluţ ne face de râs, câtă vreme Miluţ se asociază în percepţia publică cu PNŢCD. De fapt, este o alianţă între cel care a subminat partidele tradiţionale ale României – în mod particular PNŢCD! - şi un aventurier mărunt, care, pentru interese strict personale, calcă în picioare individualitatea doctrinară şi politică a partidului nostru. De mai bine de 15 ani vedem cum alianţele cu Traian Băsescu s-au sfârşit cu dezastre pentru cei care le-au făcut. Prin girul moral dat asasinului, PNŢCD este aruncat în mocirla compromisului politic mărunt şi este ameninţat cu dispariţia!



Congresul de Sâmbătă, 26 septembrie 2009, doreşte revenirea la unitate a tuturor ţărăniştilor, în matricea noastră doctrinară şi politică, care nu face rabat de la principiile de care România, aflată în pragul dezastrului, are nevoie mai mult ca niciodată.



Convinşi că lucrurile care ne apropie sunt cu mult mai importante decât cele care ne-au despărţit temporar, dorim uitarea diferendelor trecute şi vă aşteptăm alături de noi, pentru a clădi un PNŢCD puternic. Rănile vechi pot fi date uitării în numele interesului superior al Partidului. Este loc pentru toţi şi este nevoie de toti!



Dragi colegi care până acum aţi fost derutaţi de promisiunile lui Miluţ, vălul a fost rupt şi impostura a ieşit la iveală! Voi cei care până acum aţi fost neutri, acum este momentul să veniţi lângă noi!



Vă aşteptăm sâmbătă, la Congresul Nostru, al tuturor!



Bucureşti, 23 septembrie 2009



Preşedintele PNŢCD

Radu Sârbu

UNDE ARE LOC CONGRESUL ?

Radu Sârbu, preşedinte PNŢcd ? Chiar nu aţi avut nici un dram de reorganizare a partidului ? Un partid istoric împărţit între doi şarlatani : Miluţă şi Sârbu.

Nici clătita cu brânză nu se diferenţiază de celelalte clătite politice. Găoaza este un desert prezidenţial. "Daltonistul de urechi" aude în "blondă" şi negru. Cine se scoală "prea" de dimineaţă, rămâne cu "noaptea în cap".

Comunicat de presa
Membrii fondatori ai Grupului de Initiativa anunta constituirea asociatiei civice Miscarea România Altfel, prescurtat Mi.R.A., având scopul de a promova generosul proiect „România Altfel” si programul strategic „România. O viziune pe 30 de ani” prin care Casa Regala a României propune propriul parteneriat istoric tuturor mediilor – politic, economic, administrativ, mass-media si civic - pentru o dezvoltare durabila a României.
 In acest sens, Miscarea România Altfel si-a stabilit urmatoarele obiective prioritare:
constientizarea si unificarea ideatica a tuturor asociatiilor, aliantelor, formatiunilor, organizatiilor si a membrilor societii civile, indiferent de orientarile politice, nationaliste, rasiale sau confesionale, pentru reformarea, purificarea morala si reconstructia din temelii a României moderne, europene.
 Mobilizarea si polarizarea energiilor pozitive ale societatii si statului în jurul valorilor traditionale si contemporane ale natiunii române, în jurul celor mai morali si reprezentativi militanti pentru educarea si pregatirea congenerilor nostri, a tinerilor mai ales, în vederea alegerii libere, constiente si în deplina cunostinta de cauza, a formei de guvernamânt cea mai potrivita în viitor, Monarhia Constitutionala sau unul dintre modelele Republicii.

Miscarea România Altfel poate fi accesata prin mijloace electronice la urmatoarele link-uri:
Forumul Miscarii Romania Altfel: tashy.ro/miscarea-romania-altfel/
Chat: www.tashy.ro/chat

De la: karpov, la data 2009-09-23 09:32:36

De la: Marcel_Ghilinta, la data 2009-09-23 09:09:43

CHEMARE LA UNITATE CĂTRE TOŢI ŢĂRĂNIŞTII





Prieteni ţărănişti din toată ţara, din toate facţiunile şi din toate taberele!



Fac un apel la pace şi unitate între noi toţi, acum în ceasul al 12-lea al existenţei noastre ca partid. Toţi am făcut greşeli, mai mari sau mai mici, dar am rămas fideli aceloraşi valori sfinte. Principiile ne-au rămas aceleaşi, diferendele dintre noi s-au referit mereu la persoane.



Recenta susţinere a lui Traian Băsescu de către Marian Miluţ ne face de râs, câtă vreme Miluţ se asociază în percepţia publică cu PNŢCD. De fapt, este o alianţă între cel care a subminat partidele tradiţionale ale României – în mod particular PNŢCD! - şi un aventurier mărunt, care, pentru interese strict personale, calcă în picioare individualitatea doctrinară şi politică a partidului nostru. De mai bine de 15 ani vedem cum alianţele cu Traian Băsescu s-au sfârşit cu dezastre pentru cei care le-au făcut. Prin girul moral dat asasinului, PNŢCD este aruncat în mocirla compromisului politic mărunt şi este ameninţat cu dispariţia!



Congresul de Sâmbătă, 26 septembrie 2009, doreşte revenirea la unitate a tuturor ţărăniştilor, în matricea noastră doctrinară şi politică, care nu face rabat de la principiile de care România, aflată în pragul dezastrului, are nevoie mai mult ca niciodată.



Convinşi că lucrurile care ne apropie sunt cu mult mai importante decât cele care ne-au despărţit temporar, dorim uitarea diferendelor trecute şi vă aşteptăm alături de noi, pentru a clădi un PNŢCD puternic. Rănile vechi pot fi date uitării în numele interesului superior al Partidului. Este loc pentru toţi şi este nevoie de toti!



Dragi colegi care până acum aţi fost derutaţi de promisiunile lui Miluţ, vălul a fost rupt şi impostura a ieşit la iveală! Voi cei care până acum aţi fost neutri, acum este momentul să veniţi lângă noi!



Vă aşteptăm sâmbătă, la Congresul Nostru, al tuturor!



Bucureşti, 23 septembrie 2009



Preşedintele PNŢCD

Radu Sârbu

UNDE ARE LOC CONGRESUL ?

Dragi Colegi ,

Doamna Ileana Marcu ( mobil 0726 364 191 ) -organizare sala- mi-a
comunicat urmatoarele :

Congresul va avea loc la
Romexpo , Bulevardul Marasti 65-67 ,
Intrarea F, Pavilionul 6 ,
prin Sala Madgearu , in Sala Titulescu .

Data : Sambata , 26 Septembrie 2009 .

Ora de incepere 10 , 00 .

Ora de intrare : incepand cu 8, 30 .


Sanatate ! Succes !

Liviu Petrina
Consilier al Presedintelui

Moţiunea

CREŞTIN DEMOCRAŢIA SALVEAZĂ ROMÂNIA !


Congresul PNŢCD are loc într-o perioadă în care Ţara traversează momente grele, momente de cumpănă, care ne afectează nu numai în imediat, ci pot periclita bunăstarea românilor pe termen mediu şi lung. Criza financiară mondială a provocat în România o criză economică, în faţa căreia guvernanţii noştri şi-au demonstrat neputinţa, generată de propria incapacitate şi de iresponsabilitate! În loc să reducă cheltuielile, iau credite cu nemiluita şi ipotechează viitorul nostru şi al copiilor noştri! Guvernul Boc-Băsescu împrumută în fiecare lună câte 1 miliard de euro pentru plata salariilor! Numai pentru rambursarea acestor credite, va trebui să plătim 50 de milioane de euro pe zi, 365 de zile pe an, timp de cel puţin 10 ani de acum înainte!

Criza morală

Cum este posibil acest lucru?!? Cum este posibil ca organizaţiile internaţionale să finanţeze o administraţie falimentară?!? De ce băncile centrale de peste tot din lume, din ţări sărace ori bogate, au pornit tiparniţele de bani?

Răspunsul este unul singur: criza prin care lumea trece astăzi nu este numai o criză financiară, nu este numai o criză economică, ci este o criză de sistem, care are o cauză evidentă: criza morală. Asistăm la o criză profundă, care este în primul rând de natură morală şi spirituală şi abia apoi socială, economică, financiară şi politică. Cauza comună a tuturor crizelor prin care trecem este criza morală! Este o decădere morală fără precedent, crizele se provoacă una pe alta, prăbuşind totul precum piesele unui dominou. Statul modern este incapabil să ofere soluţii crizei de valori în care se adânceşte societatea, iar societatea de astăzi respinge cu bună ştiinţă valorile spirituale.

Majorităţile asistă pasive la un fenomen foarte periculos: în lumea de azi, se promovează până la absurd minorităţile de orice fel – confesionale, etnice, rasiale, sexuale - ceea ce de fapt, constituie un atac la adresa democraţiei. Se încearcă impunerea unei tiranii a minorităţilor asupra majorităţii, lucru care nu poate fi acceptat.

Nevoia de creştin democraţie

În concepţia creştin democrată despre viaţă, drepturile minorităţilor trebuie să fie aceleaşi cu drepturile majorităţii. Noi suntem pentru promovarea valorilor şi principiilor autentice ale democraţiei şi nu pentru promovarea unor pseudo-valori, bazate pe un pseudo-principiu, al aşa-numitei “corectitudini politice”; nu putem accepta ca în numele “corectitudinii politice” să ne fie afectate drepturile fundamentale.

Există o nevoie enormă de creştin democraţie şi - sub presiunea acestei nevoi - ea se va impune. Liberalismul şi-a demonstrat limitele, de socialism nu mai vorbim, creştin democraţia este soluţia care rămâne. Aceasta este soluţia pentru o economie eficientă, dar care să fie controlată de aşa natură încât crizele, ca cea de astazi, să nu mai fie posibile.

Viziunea creştin democrată este bazată pe câteva mari valori care sunt: libertate, democraţie, dreptate, solidaritate. Ea preconizează o economie socială de piaţă, care permite pieţei să funcţioneze liber şi să asigure eficacitatea economică, garantând însă solidaritatea şi dreptatea socială. De asemenea, creştin democraţia preconizează o gestiune şi o administrare performante, bazate pe principiul subsidiarităţii. Creştin democraţia permite evitarea derapărilor la care am asistat în această tristă şi imorală perioadă a tranziţiei.

Dacă lumea are nevoie de creştin democraţia, apoi România, cu atât mai mult! Pentru că toate relele Europei Occidentale au fost absorbite cu o rapiditate de necrezut şi exacerbate în mod canceros.

Nevoia de PNŢCD

Astazi, după 20 de ani, putem întelege mai uşor cum a căzut zidul Berlinului şi cum s-a elaborat şi implementat „tranziţia” de la socialism la capitalism. A fost un acord între Est şi Vest prin care, în schimbul trecerii la modelul politico-economic al lumii occidentale, nomenklatura şi structurile de sorginte KGB-istă au preluat şi au păstrat controlul procesului de tranziţie în fostele ţări comuniste şi au transformat puterea poliţienească într-una financiară. Tranzacţia cu „tranziţia” a avut avantaje evidente şi pentru Occident: încetarea războiului rece, dispariţia pericolului degenerării într-unul unul cald, accesul la mâna de lucru ieftină şi calificată şi câştigarea unor pieţe de desfacere imense.

Într-o lume în care fiecare stat îşi urmăreşte cu precădere, dacă nu exclusiv, propriile interese, România are nevoie de o politică subordonată intereselor sale naţionale şi de oameni politici care trăiesc şi acţionează în spiritul moralei creştine. România are nevoie de creştin democraţie! Trebuie să impunem doctrina creştin democrată, pentru că ea răspunde cel mai bine problemelor cu care se confruntă Ţara!

În România post-comunistă, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat a fost singurul care a avut, încă de la început, opţiuni politice corecte, cărora le-a rămas consecvent: smulgerea României din zona de influenţă rusească, integrarea Ţării în NATO, aderarea la Uniunea Europeană, restituirea proprietăţilor confiscate de comunişti – pământuri, păduri, case, active economice – reformarea economiei, a justiţiei, instituirea statului de drept şi lustraţia.

Unele dintre aceste obiective strategice s-au îndeplinit, majoritatea dintre ele datorită eforturilor PNŢCD în perioada 1996-2000, când am participat la guvernare. Noi am întrerupt „firul roşu” dintre Bucureşti şi Moscova, noi am întors Ţara cu faţa la Occident, noi am reformat economia naţională, noi am început restituirea proprietăţilor, în timpul guvernării noastre au început negocierile de aderare la Uniunea Europeană şi noi am obţinut angajamentul ferm al NATO cu privire la apropiata acceptare a României.

Lustraţia – pasul esenţial spre reconcilierea naţională

Blocaţi de partenerii de guvernare, în primul rând de Partidul Democrat, nu am reuşit să facem lustraţia, iar acest eşec major a diminuat efectele benefice ale celorlalte măsuri. Lustraţia era absolut necesară, ea fiind primul pas – obligatoriu! – pe drumul spre reconcilierea naţională. Profunzimea crizei morale în care este scufundată societatea românească se datorează tocmai supravieţuirii securiştilor şi nomenclaturiştilor în structurile puterii de stat. Mecanismele democratice funcţionează prost, pentru că România este controlată de oligarhie.

Oligarhia românească este formată din mai puţin de zece mii de oameni, adică sub o jumătate de procent din populaţie. Toţi aceştia sunt legaţi între ei prin linii de forţă, pe care se mişcă cu uşurinţă, ceea ce explică traiectoriile spectaculoase ale multor cariere şi averi. Majoritatea componenţilor săi au relaţii strânse cu serviciile secrete succesoare fostei Securităţi, în principal ca ofiţeri acoperiţi.

Din cauza lor, multe pământuri au fost “restituite” pe alte amplasamente, din cauza lor, multe păduri au fost “restituite” gata tăiate, din cauza lor multe case au fost “restituite” nu proprietarilor, ci chiriaşilor, din cauza lor proprietăţile economice, naţionalizate după război, practic nu au fost restituite. Ei sunt responsabili pentru organizarea dezorganizării funcţionării instituţiilor de stat în România, ei sunt responsabili pentru manipularea opiniei publice, pentru promovarea incompetenţilor până la cel mai înalt nivel în stat, pentru instabilitatea legislativă, pentru blocarea justiţiei şi pentru corupţia generalizată!

Ei sunt cei care au vândut pe nimic 100% din infrastructura de comunicaţii a Ţării, aproape 100% din infrastructura energetică, 90% din sistemul bancar şi altele, transformându-l pe român în slugă la el acasă. Dacă i-am fi lustrat, nu ar mai fi vândut rezervele de petrol şi gaze; dacă i-am fi lustrat nu ar mai fi putut devaliza băncile; dacă i-am fi lustrat nu ar fi transformat agricultura în tranzancţii imobiliare; dacă i-am fi lustrat nu ne-ar fi costat atât de mult kilometrul de autostradă; dacă i-am fi lustrat am fi avut şcoli, spitale şi reţelele de infrastructură puse la punct! Dacă i-am fi lustrat, am fi trăit mai bine!

Limitarea şi reducerea influenţei oligarhilor asupra actului de guvernare a constituit dificultatea esenţială a procesului de aderare a ţării la structurile euro-atlantice. Deşi România a fost până la urmă acceptată, partida nu este nici pe departe câştigată, deoarece structurile oligarhice, de sorginte securisto-comunistă, se regenerează prin plasarea unor oameni noi în toate punctele cheie ale sistemului financiar-bancar, economic, politic şi în justiţie.

Societatea civilă românească a fost prea slabă şi nu a putut, iar Uniunea Europeană nu a vrut să ne ajute să facem lustraţia. Ţărilor candidate fost-comuniste li s-a cerut să-şi reformeze sistemul juridic şi să-şi creeze agenţii independente anticorupţie, dar lustraţia şi deschiderea dosarelor poliţiei secrete nu a fost niciodata o precondiţie pentru aderare.

La fel stau lucrurile în privinţa anulării consecinţelor pactului Ribbentrop-Molotov; toţi îl denunţă, inclusiv Vladimir Putin, toţi îl condamnă, dar – în egală măsură – toţi se prefac a nu observa că produce în continuare efecte: există două state române! În Serbia s-a putut crea un nou stat, Kosovo, dar povestea Basarabiei, care era cea mai legitimă dintre toate, nu s-a putut rezolva. Din nou, constatăm că oligarhiei noastre nu îi pasă, iar Occidentul preferă să nu-şi prejudicieze legăturile cu Rusia. În abordarea lui pragmatică, Occidentul poartă o evidentă responsabilitate; prea adesea România este tratată cu condescendenţă, ca o ţară semi-europeană.

Continua degradare a stării de fapt din societatea românească demonstrează că Uniunea Europeană trebuie să stabilească un parteneriat cu o pătura mult mai largă a populaţiei decât până acum.

Politica nu trebuie separată de morală

Astăzi, la 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, România este ca o corabie care a început să ia apă, condusă de un cârmaci beat, pe o mare dezlănţuită! Pentru a supravieţui, Ţara are nevoie de altfel de politicieni, are nevoie de oameni politici responsabili şi competenţi, dar – mai ales! – are nevoie de lideri morali!

Dacă decidenţii ar fi morali, grija lor ar fi binele comun; banul public ar fi administrat onest şi cumpătat, cetăţenii ar fi serviţi, nu folosiţi şi asupriţi, iar Ţara ar prospera.

Nu există ţări bogate şi ţări sărace; există doar ţări bine administrate şi ţări prost administrate. România de azi este prost administrată.

Programul nostru politic, pe care vi-l supunem spre dezbatere şi aprobare, pune accentul pe dimensiunea morală, componentă esenţială a proiectului PNŢCD pentru salvarea României. Viziunea şi misiunea Partidului nostrum se definesc astfel:

Viziunea PNŢCD:
Libertate, Dreptate şi Solidaritate, prin Responsabilitate, Credinţă şi Democraţie într-o Românie Modernă, Prosperă şi Fericită.

Misiunea PNŢCD:
PNŢCD – are misiunea de a fi Conştiinţa Politică Responsabilă a României, fiind singurul partid creştin-democrat, autentic de centru-dreapta, din România, capabil să creeze o Românie Modernă, Prosperă şi Fericită.

Obiectivul nostru general este binele comun. Pentru a-l atinge, sunt necesare acţiuni politice ferme şi morale! Urmărim reîntregirea Ţării şi afirmarea demnităţii ei, propunem proiectul unei noi constituţii a României, propunem măsuri concrete pentru reformarea justiţiei, un set de politici macroeconomice care ar scoate Ţara din criză şi considerăm că dezvoltarea economică, care ia în considerare dimensiunea socială şi cea ecologică, este o extensie a credinţei în fiinţa umană şi în libertatea ei.

Credem cu toată convingerea că omul nu trebuie să fie separat de Dumnezeu şi nici politica de morală! Trebuie să fim conştienţi că lupta dintre Bine şi Rău nu se sfârşeşte niciodată, dar nu este totuna de care parte a baricadei ne situăm! În îndelungata sa istorie, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat s-a situat întotdeauna de partea bună! Este datoria noastră să-i onorăm tradiţia! Este datoria noastră să salvăm România!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Bucureşti, 26 septembrie 2009





Radu Sârbu

De la: Marcel_Ghilinta, la data 2009-09-24 12:44:27Moţiunea





CREŞTIN DEMOCRAŢIA SALVEAZĂ ROMÂNIA !








Congresul PNŢCD are loc într-o perioadă în care Ţara traversează momente grele, momente de cumpănă, care ne afectează nu numai în imediat, ci pot periclita bunăstarea românilor pe termen mediu şi lung. Criza financiară mondială a provocat în România o criză economică, în faţa căreia guvernanţii noştri şi-au demonstrat neputinţa, generată de propria incapacitate şi de iresponsabilitate! În loc să reducă cheltuielile, iau credite cu nemiluita şi ipotechează viitorul nostru şi al copiilor noştri! Guvernul Boc-Băsescu împrumută în fiecare lună câte 1 miliard de euro pentru plata salariilor! Numai pentru rambursarea acestor credite, va trebui să plătim 50 de milioane de euro pe zi, 365 de zile pe an, timp de cel puţin 10 ani de acum înainte!





Criza morală





Cum este posibil acest lucru?!? Cum este posibil ca organizaţiile internaţionale să finanţeze o administraţie falimentară?!? De ce băncile centrale de peste tot din lume, din ţări sărace ori bogate, au pornit tiparniţele de bani?





Răspunsul este unul singur: criza prin care lumea trece astăzi nu este numai o criză financiară, nu este numai o criză economică, ci este o criză de sistem, care are o cauză evidentă: criza morală. Asistăm la o criză profundă, care este în primul rând de natură morală şi spirituală şi abia apoi socială, economică, financiară şi politică. Cauza comună a tuturor crizelor prin care trecem este criza morală! Este o decădere morală fără precedent, crizele se provoacă una pe alta, prăbuşind totul precum piesele unui dominou. Statul modern este incapabil să ofere soluţii crizei de valori în care se adânceşte societatea, iar societatea de astăzi respinge cu bună ştiinţă valorile spirituale.





Majorităţile asistă pasive la un fenomen foarte periculos: în lumea de azi, se promovează până la absurd minorităţile de orice fel – confesionale, etnice, rasiale, sexuale - ceea ce de fapt, constituie un atac la adresa democraţiei. Se încearcă impunerea unei tiranii a minorităţilor asupra majorităţii, lucru care nu poate fi acceptat.





Nevoia de creştin democraţie





În concepţia creştin democrată despre viaţă, drepturile minorităţilor trebuie să fie aceleaşi cu drepturile majorităţii. Noi suntem pentru promovarea valorilor şi principiilor autentice ale democraţiei şi nu pentru promovarea unor pseudo-valori, bazate pe un pseudo-principiu, al aşa-numitei “corectitudini politice”; nu putem accepta ca în numele “corectitudinii politice” să ne fie afectate drepturile fundamentale.





Există o nevoie enormă de creştin democraţie şi - sub presiunea acestei nevoi - ea se va impune. Liberalismul şi-a demonstrat limitele, de socialism nu mai vorbim, creştin democraţia este soluţia care rămâne. Aceasta este soluţia pentru o economie eficientă, dar care să fie controlată de aşa natură încât crizele, ca cea de astazi, să nu mai fie posibile.





Viziunea creştin democrată este bazată pe câteva mari valori care sunt: libertate, democraţie, dreptate, solidaritate. Ea preconizează o economie socială de piaţă, care permite pieţei să funcţioneze liber şi să asigure eficacitatea economică, garantând însă solidaritatea şi dreptatea socială. De asemenea, creştin democraţia preconizează o gestiune şi o administrare performante, bazate pe principiul subsidiarităţii. Creştin democraţia permite evitarea derapărilor la care am asistat în această tristă şi imorală perioadă a tranziţiei.





Dacă lumea are nevoie de creştin democraţia, apoi România, cu atât mai mult! Pentru că toate relele Europei Occidentale au fost absorbite cu o rapiditate de necrezut şi exacerbate în mod canceros.





Nevoia de PNŢCD





Astazi, după 20 de ani, putem întelege mai uşor cum a căzut zidul Berlinului şi cum s-a elaborat şi implementat „tranziţia” de la socialism la capitalism. A fost un acord între Est şi Vest prin care, în schimbul trecerii la modelul politico-economic al lumii occidentale, nomenklatura şi structurile de sorginte KGB-istă au preluat şi au păstrat controlul procesului de tranziţie în fostele ţări comuniste şi au transformat puterea poliţienească într-una financiară. Tranzacţia cu „tranziţia” a avut avantaje evidente şi pentru Occident: încetarea războiului rece, dispariţia pericolului degenerării într-unul unul cald, accesul la mâna de lucru ieftină şi calificată şi câştigarea unor pieţe de desfacere imense.





Într-o lume în care fiecare stat îşi urmăreşte cu precădere, dacă nu exclusiv, propriile interese, România are nevoie de o politică subordonată intereselor sale naţionale şi de oameni politici care trăiesc şi acţionează în spiritul moralei creştine. România are nevoie de creştin democraţie! Trebuie să impunem doctrina creştin democrată, pentru că ea răspunde cel mai bine problemelor cu care se confruntă Ţara!





În România post-comunistă, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat a fost singurul care a avut, încă de la început, opţiuni politice corecte, cărora le-a rămas consecvent: smulgerea României din zona de influenţă rusească, integrarea Ţării în NATO, aderarea la Uniunea Europeană, restituirea proprietăţilor confiscate de comunişti – pământuri, păduri, case, active economice – reformarea economiei, a justiţiei, instituirea statului de drept şi lustraţia.





Unele dintre aceste obiective strategice s-au îndeplinit, majoritatea dintre ele datorită eforturilor PNŢCD în perioada 1996-2000, când am participat la guvernare. Noi am întrerupt „firul roşu” dintre Bucureşti şi Moscova, noi am întors Ţara cu faţa la Occident, noi am reformat economia naţională, noi am început restituirea proprietăţilor, în timpul guvernării noastre au început negocierile de aderare la Uniunea Europeană şi noi am obţinut angajamentul ferm al NATO cu privire la apropiata acceptare a României.





Lustraţia – pasul esenţial spre reconcilierea naţională





Blocaţi de partenerii de guvernare, în primul rând de Partidul Democrat, nu am reuşit să facem lustraţia, iar acest eşec major a diminuat efectele benefice ale celorlalte măsuri. Lustraţia era absolut necesară, ea fiind primul pas – obligatoriu! – pe drumul spre reconcilierea naţională. Profunzimea crizei morale în care este scufundată societatea românească se datorează tocmai supravieţuirii securiştilor şi nomenclaturiştilor în structurile puterii de stat. Mecanismele democratice funcţionează prost, pentru că România este controlată de oligarhie.





Oligarhia românească este formată din mai puţin de zece mii de oameni, adică sub o jumătate de procent din populaţie. Toţi aceştia sunt legaţi între ei prin linii de forţă, pe care se mişcă cu uşurinţă, ceea ce explică traiectoriile spectaculoase ale multor cariere şi averi. Majoritatea componenţilor săi au relaţii strânse cu serviciile secrete succesoare fostei Securităţi, în principal ca ofiţeri acoperiţi.





Din cauza lor, multe pământuri au fost “restituite” pe alte amplasamente, din cauza lor, multe păduri au fost “restituite” gata tăiate, din cauza lor multe case au fost “restituite” nu proprietarilor, ci chiriaşilor, din cauza lor proprietăţile economice, naţionalizate după război, practic nu au fost restituite. Ei sunt responsabili pentru organizarea dezorganizării funcţionării instituţiilor de stat în România, ei sunt responsabili pentru manipularea opiniei publice, pentru promovarea incompetenţilor până la cel mai înalt nivel în stat, pentru instabilitatea legislativă, pentru blocarea justiţiei şi pentru corupţia generalizată!





Ei sunt cei care au vândut pe nimic 100% din infrastructura de comunicaţii a Ţării, aproape 100% din infrastructura energetică, 90% din sistemul bancar şi altele, transformându-l pe român în slugă la el acasă. Dacă i-am fi lustrat, nu ar mai fi vândut rezervele de petrol şi gaze; dacă i-am fi lustrat nu ar mai fi putut devaliza băncile; dacă i-am fi lustrat nu ar fi transformat agricultura în tranzancţii imobiliare; dacă i-am fi lustrat nu ne-ar fi costat atât de mult kilometrul de autostradă; dacă i-am fi lustrat am fi avut şcoli, spitale şi reţelele de infrastructură puse la punct! Dacă i-am fi lustrat, am fi trăit mai bine!





Limitarea şi reducerea influenţei oligarhilor asupra actului de guvernare a constituit dificultatea esenţială a procesului de aderare a ţării la structurile euro-atlantice. Deşi România a fost până la urmă acceptată, partida nu este nici pe departe câştigată, deoarece structurile oligarhice, de sorginte securisto-comunistă, se regenerează prin plasarea unor oameni noi în toate punctele cheie ale sistemului financiar-bancar, economic, politic şi în justiţie.





Societatea civilă românească a fost prea slabă şi nu a putut, iar Uniunea Europeană nu a vrut să ne ajute să facem lustraţia. Ţărilor candidate fost-comuniste li s-a cerut să-şi reformeze sistemul juridic şi să-şi creeze agenţii independente anticorupţie, dar lustraţia şi deschiderea dosarelor poliţiei secrete nu a fost niciodata o precondiţie pentru aderare.





La fel stau lucrurile în privinţa anulării consecinţelor pactului Ribbentrop-Molotov; toţi îl denunţă, inclusiv Vladimir Putin, toţi îl condamnă, dar – în egală măsură – toţi se prefac a nu observa că produce în continuare efecte: există două state române! În Serbia s-a putut crea un nou stat, Kosovo, dar povestea Basarabiei, care era cea mai legitimă dintre toate, nu s-a putut rezolva. Din nou, constatăm că oligarhiei noastre nu îi pasă, iar Occidentul preferă să nu-şi prejudicieze legăturile cu Rusia. În abordarea lui pragmatică, Occidentul poartă o evidentă responsabilitate; prea adesea România este tratată cu condescendenţă, ca o ţară semi-europeană.





Continua degradare a stării de fapt din societatea românească demonstrează că Uniunea Europeană trebuie să stabilească un parteneriat cu o pătura mult mai largă a populaţiei decât până acum.





Politica nu trebuie separată de morală





Astăzi, la 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, România este ca o corabie care a început să ia apă, condusă de un cârmaci beat, pe o mare dezlănţuită! Pentru a supravieţui, Ţara are nevoie de altfel de politicieni, are nevoie de oameni politici responsabili şi competenţi, dar – mai ales! – are nevoie de lideri morali!





Dacă decidenţii ar fi morali, grija lor ar fi binele comun; banul public ar fi administrat onest şi cumpătat, cetăţenii ar fi serviţi, nu folosiţi şi asupriţi, iar Ţara ar prospera.





Nu există ţări bogate şi ţări sărace; există doar ţări bine administrate şi ţări prost administrate. România de azi este prost administrată.





Programul nostru politic, pe care vi-l supunem spre dezbatere şi aprobare, pune accentul pe dimensiunea morală, componentă esenţială a proiectului PNŢCD pentru salvarea României. Viziunea şi misiunea Partidului nostrum se definesc astfel:





Viziunea PNŢCD:


Libertate, Dreptate şi Solidaritate, prin Responsabilitate, Credinţă şi Democraţie într-o Românie Modernă, Prosperă şi Fericită.





Misiunea PNŢCD:


PNŢCD – are misiunea de a fi Conştiinţa Politică Responsabilă a României, fiind singurul partid creştin-democrat, autentic de centru-dreapta, din România, capabil să creeze o Românie Modernă, Prosperă şi Fericită.





Obiectivul nostru general este binele comun. Pentru a-l atinge, sunt necesare acţiuni politice ferme şi morale! Urmărim reîntregirea Ţării şi afirmarea demnităţii ei, propunem proiectul unei noi constituţii a României, propunem măsuri concrete pentru reformarea justiţiei, un set de politici macroeconomice care ar scoate Ţara din criză şi considerăm că dezvoltarea economică, care ia în considerare dimensiunea socială şi cea ecologică, este o extensie a credinţei în fiinţa umană şi în libertatea ei.





Credem cu toată convingerea că omul nu trebuie să fie separat de Dumnezeu şi nici politica de morală! Trebuie să fim conştienţi că lupta dintre Bine şi Rău nu se sfârşeşte niciodată, dar nu este totuna de care parte a baricadei ne situăm! În îndelungata sa istorie, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat s-a situat întotdeauna de partea bună! Este datoria noastră să-i onorăm tradiţia! Este datoria noastră să salvăm România!





Aşa să ne ajute Dumnezeu!





Bucureşti, 26 septembrie 2009

















Radu Sârbu

www.munteanu.ro/Foto%20internet%20mari/MM-%20IPS%20TEOFAN-separat.jpg">