Verificati-va cunostintele de cultura generala

www.historia.ro/exclusiv_web/calendar/articol/trupele-sovietice-...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.historia.ro/exclusiv_web/calendar/articol/rom-nia-ntors-arme...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.historia.ro/exclusiv_web/calendar/articol/ap-rut-manifestul-...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.historia.ro/blogs/plaiasu-ciprian/muzica-veche-petrecerile-b...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Anton Pann şi povestea de dragoste cu Anica, nepoata stareţei Mânăstirii Dintr-un Lemn
www.historia.ro/exclusiv_web/articol/anton-pann-i-povestea-drago...

Anton Pann, autorul muzicii imnului „Deşteaptă-te, române!” a avut o şedere scurtă în Vâlcea, dar plină de momente deosebite. Aici s-a îndrăgostit de Anica, nepoata stareţelor de la Mânăstirea Dintr-un Lemn şi Surpatele şi, tot aici, a cântat pentru prima dată, într-un cadru organizat, imnul naţional pe versurile lui Andrei Mureşanu.

Culegător de folclor, compozitor şi poet, Anton Pann ajunge pentru prima dată în Râmnicu Vâlcea, un târg neînsemnat pe atunci, în anul 1826.

Mulţi dintre cei care au scris despre viaţa lui Anton Pann cred că acesta se autoexilase după o căsătorie eşuată cu Zamfira, o tânără din Bucureşti. La vârsta de 30 de ani, Anton Pann lucra ca profesor de muzică la Episcopia Râmnicului, cântăreţ la Biserica Buna Vestire din centrul oraşului şi traducător.

La insistenţele Platonidei, stareţa Mânăstirii Dintr-un Lemn, compozitorul ajunge să predea muzică şi aici. Deşi viaţa monahală presupunea şi o supraveghere atentă din partea stareţei Platonida, sora Anica şi Anton Pann trăiesc o frumoasă poveste de dragoste.

Pe atunci Anica avea 16 ani, iar Pann împlinise 32 de ani. Spre disperarea stareţelor de la Mânăstirea Dintr-un Lemn şi Surpatele, tânăra a fugit cu iubitul său în Braşov. Pentru a nu fi identificată, profesorul de muzică a pus-o pe Anica să-şi taie părul şi să se îmbrăce cu straie de bărbat. La Braşov, Anton Pann a recomandat-o pe Anica drept „ucenicul său”.

“Anton Pann se îndrăgoşteşte de Anica şi o cere de soţie la mătuşa sa, evident că stareţa Platonida nu a acceptat căsătoria din cauza diferenţei prea mari de vârstă dintre cei doi. Aceştia nu s-au căsătorit, dar au fugit peste munţi, la Braşov, Anica fiind deghizată în seminarist. N-au ales Bucureştiul pentru că stareţa cunoştea Capitala. La Braşov, Anton Pann îşi făcuse o serie de cunoştinţe în 1921, în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu”, povesteşte Mihai Moroianu, muzeolog la Muzeul de Istorie din Râmnicu Vâlcea.

Anton Pann se angajează cântăreţ la biserica din Şchei. Anica, deghizată în seminarist, cânta alături de acesta în zilele când se oficiau slujbe religioase. Pentru că lumea devenise extrem de curioasă să ştie cine e tânărul cu glas atât de subţire şi frumos, cuplul a fost nevoit să părăsească Braşovul după doar câteva luni de şedere.

Cei doi se stabilesc în Capitală, dar relaţia lor se răceşte. Anton Pann munceşte de dimineaţa până seara, iar Anica şi-a găsit consolare în braţele lui Alecu, ajutorul compozitorului. La problemele cuplului a contribuit şi mătuşa Platonida, care a nu a renunţat la ideea că-şi va aduce nepoata pe calea cea bună şi o va smulge din braţele lui Pann despre care spunea că este beţiv.

„Stareţa Platonida, într-o scrisoare adresată episcopului de atunci, îl acuza pe Anton Pann că este un om cu o morală îndoielnică, că bea prea mult şi că îi răpise nepoata. Relaţia celor doi se răceşte. Chiar dacă au avut trei copii, nu s-au căsătorit, iar Anica, din cauza diferenţei mari de vârstă, îl înşală pe Anton Pann. Tânăra va sta cu Alecu decât un an, apoi va rămâne singură şi va muri la 70 de ani”, spune Mihai Moroianu.

În 1840, Anton Pann se căsătoreşte cu Tinca, o tânără de 18 ani pe care o va păzi cu străşnicie, de frică să nu îl părăsească şi aceasta.

Iniţial, familia fetei nu a fost de acord cu această căsătorie din cauza diferenţei mari de vârstă dintre cei doi, Anton Pann avea 44 de ani. Scriitorul şi compozitorul nu va avea probleme cu Tinca, care se dovedeşte a fi o soţie model. La moartea lui Pann, Tinca i-a promis că se va călugări şi că-i va muta osemintele din curtea Bisericii Lucaci, din Bucureşti, la Biserica Roşia. Niciuna dintre promisiuni nu s-a concretizat însă.

Anton Pann, în mijlocul revoluţionarilor

În 1948, Anton Pann este din nou în Râmnicu Vâlcea. Prezenţa sa în micul orăşel este legată de faptul că Bucureştiul era bântuit de holeră şi că, vara, Pann obişnuia să meargă în Târgul Râureni din Râmnicu Vâlcea pentru a-şi vinde cărţile. Micul orăşel era cuprins însă de febra revoluţiei, aici îşi instalează tabăra o armată revoluţionară în care se înrolează voluntari mii de oameni, ţărani şi orăşeni.

În urma unei adunări în Grădina Publică din Râmnicu Vâlcea, Parcul Zăvoi de astăzi,, cu ocazia unei sărbători locale, Anton Pann şi un grup de seminarişti interpretează pentru prima oară imnul „Deşteaptă-te, române!”, pe versurile poemului „Un răsunet”, de Andrei Mureşanu.

Dumitru Zăgănescu, administratorul districtului aminteşte acest episod în raportul său cu numărul 10 către Ministrul Trebilor din Ţările Româneşti.

De-a lungul timpului au existat mai multe discuţii în ceea ce-l priveşte pe compozitor, dar şi locul unde s-a cântat pentru prima oară imnul. S-a spus că Anton Pann nu ar fi compus muzica pentru versurile lui Mureşanu sau că imnul s-a cântat pentru prima oară în Braşov. De asemenea, s-a spus că ucenicul lui Pann, Gheorghe Ucenescu ar fi cel care a compus muzica.

„Probabil, discuţiile au apărut dintr-un spirit patriotic al oamenilor din Braşov.

Muzica este compusă de Anton Pann, Andrei Mureşanu vroia o melodie pentru aceste versuri. Acest elev al său, Ucenescu, îi propune cântecul „Din sânul maicei mele”, compus de Anton Pann. Cântecul a devenit ulterior „Deşteaptă-te române”, imnul naţional al României”, precizează muzeologul Mihai Moroianu.

"Deşteaptă-te, române!' a devenit imnul naţional al României în 1989 , înlocuind vechiul „Trei culori”.

Casa lui Anton Pann, transformată în muzeu

Drumurile sale în târgul din Râureni din Râmnicu Vâlcea îi vor aduce sfârşitul celui care a scris „Povestea vorbii”. În timpul unei plimbări prin târg, Anton Pann a contactat tifos. După ce a zăcut o lună şi jumătate la pat, acesta a murit în noiembrie 1854. Cei interesaţi pot vizita casa în care a locuit Anton Pann în Râmnicu Vâlcea. Construcţia s-a păstrat foarte bine de-a lungul anilor chiar dacă, în 1982, a fost tranzlatată zeci de metri din centrul municipiului Râmnicu Vâlcea.

Casa a fost construit la mijlocul anilor 1 700, are un stil arhitectural oltenesc şi a aparţinut unei familii din clasa de mijloc. Aici au fost păstrate câteva din obiectele personale ale lui Anton Pann, de la cărţi şi instrumente muzicale până la călimara şi penele folosite de acesta pentru a traduce cărţi din greacă în română.

Vizitatorii pot trece pragul casei memoriale în fiecare zi, începând cu ora 9.00.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Cine au fost carpii, temuţii daci care au băgat spaima în romani. Stăpâneau un teritoriu uriaş, iar împăraţii Romei le plăteau sume enorme ca să-i ştie liniştiţi

adevarul.ro/locale/botosani/cine-fost-carpii-temutii-daci-bagat-...

Printre cele mai războinice neamuri ale dacilor au fost carpii. Luptători de temut, aceştia nu au fost niciodată cuceriţi de romani. De multe ori, singuri sau alături de triburile germane au atacat şi jefuit cumplit provinciile Imperiului Roman. Împăraţii le plăteau sume uriaşe pentru a nu le ataca frontierele. După două războaie violente şi istovitoare în perioada 101-106 d Hr, împăratul Traian cucerea o parte a ţinuturilor ocupate de triburile barbare ale dacilor. Neamuri tracice, dacii au opus o rezistenţă fenomenală romanilor, intrând de altfel în contac cu aceştia încă din primul secol de dinainte de Hristos. Războaiele cu Traian au fost de fapt deznodământul unor tatonări mai vechi, precum cea din timpul lui Burebista dar şi a unor harţaguri permanente pe limesul dunărean. Practic Traian cucerise teritoriul de astăzi al Transilvaniei cu cetatea regatului dacic Sarmizegetusa, Banatul, Oltenia şi o mică parte a Munteniei. După Ptolemeu, graniţele Daciei cucerite de romani erau curpinse între Tisa la vest, spre nord Carpaţii, la est râul Hierosos şi arcul carpatic iar la sud linia Dunării. Teritoriile Maramureşului de astăzi, Crişanei,Munteniei dar mai ales Moldovei, rămâneau în afara stăpânirii romane. Erau locuite de triburi războinice de daci liberi care nu au fost niciodată cucerite sau incluse în aria de stăpânire romană. În aceste teritorii elementul romanic, spun specialiştii a pătruns greu dar constant mai ales prin intermediul negustorilor, a schimburilor culturale de la frontieră dar şi cunoaşterea lumii romane prin invazii. Tribul dacilor liberi care a dat cele mai mari bătăi de cap romanilor, arată istoricii dar şi cercetările arheologice, a fost neamul carpilor, războinici de temut care au prădat cumplit provinciile de frontieră ale Imperiului Roman. Carpii cei zişi ”stânci”, ”munţi” sau ”tăietori Triburile carpilor au fost atestate documentar şi arheologic pe teritoriul de astăzi al Moldovei, la est de Carpaţi în special în secolele II şi III d Hr. Mai precis Ptolemeu în Geographia, îi atestă în jurul anul 140 pe carpi în teritoriul dintre Siret şi Prut cu toate că descoperirile arheologice au extins teritoriul ocupat de carpi până la Nistru. Tot geograful Ptolemeu arată că triburile carpilor se învecinau la sud cu zona de astăzi a Munteniei ocupată temporar de sarmaţii roxolanii în timp ce la nord se învecinau cu un alt trib dacic al costobocilor ce locuiau în zona Bucovinei de Nord de astăzi dar şi a unor părţi din Ucraina. La vest carpii stăpâneau până la arcul carpatic. Numele acestei populaţii despre care arheologii dar mai ales Gheorghe Bichir bazându-se în special pe tipurile de ceramică, susţineau că este clar dacică a suscitat inclusiv interesul lingviştilor. Astfel prima variantă ar fi că numele de carp înseamnă ”munte” sau stâncă . Totodată a fost propusă şi varianta din rădăcina indo-europeană ”kar” ceea ce înseamnă ”a lăuda”. A fost pusă în discuţie şi pe baza unei alte rădăcini indo-europene ”sker„ adică ” a tăia„ cu privire mai ales la obiceiurile războinice ale acestor triburi. Carpii sunt pomeniţi şi în izvoarele antice. În special la Ptolemeu, apoi la Zosimos cu denumirea de karpodacai sau ”carpo-daci” dar şi la Herodot fiind indentificaţii în „Istoriile„ acestuia probabil cu tribul numit ”kallipidai”. Mai mult decât atât carpii sunt atestaţi prin numeroase descoperiri arheologice de pe teritoriul Moldovei. Astfel 117 aşezări şi necropole ale carpilor au fost descoperite la est de Carpaţi, cele mai importante fiind la Cucorăni(judeţul Botoşani),Băiceni(judeţul Iaşi),Poiana-Dulceşti(judeţul Neamţ),Văleni(judeţul Neamţ). Războinicii care au băgat spaima în romani Triburile carpilor au fost deosebit de războinice. O arată şi specialistul Gheorghe Bichir, Ion Ioniţă dar şi mărturiile documentare. Carpii au invadat şi jefuit cu numeroase ocazii Imperiul Roman. Fie singuri, fie alături de goţii care începând cu secolul al III lea au început să se aşeze printre ei. Războinicii carpi au supus sau au luat sub stăpânirea lor toate triburile dacice din est, formând o formidabilă confederaţie barbară în colaborare cu goţii şi sarmaţii. ”Informaţiile oferite de izvoarele scrise lasă să se inţeleagă că, in prima jumătate a secolului III, carpii ocupau un loc de frunte între celelalte populaţii dacice libere din regiunile est-carpatice. Autoritatea lor este recunoscută, iar atacurile organizate impotriva Imperiului roman, la care îşi asociază uneori pe sarmaţi şi pe goţi, sint de o forţă rar întîlnită, mai ales pînă în vremea lui Filip Arabul (244-249).”, scria Ion Ioniţă în lucrarea sa ”Din istoria şi civilizaţia dacilor liberi”. Podoabe carpice FOTO bacauinfo.ro Pur şi simplu devastează provinciile sud-dunărene în repetate rânduri. Între anii 214 şi 318 dHr carpii jefuiesc imperiul în mai multe campanii. Împăraţii importanţi precum Hadrian sau Marcu Aurelius nu au putut stăvili sau au fost surprinşi de forţa acestor atacuri ale războinicilor carpi. Istoricul Iordanes spune despre carpi că „erau o rasă de bărbaţi dispuşi mereu să plece la război, în special cu romanii”. În 238 în vremea tânărului împărat Gordian al III lea, provincia Moesia administrată de Tullius Menophilus este devastată de carpic. Acelaşi lucru se întâmplă în timpul domniei lui Filip Arabul în perioada 245-247 când provincia este trecută prin foc şi sabie. Au fost însă respinşi de împăratul roman care a trecut în urmărirea lor şi Dunărea. Furia războinică a carpilor declanşat şi numeroase alte campanii, cea mai importantă invazie în colaborare cu goţii şi sarmaţii fiind înregistrată în 250-251. De această dată războinicii carpi, goţi şi sarmaţi erau conduşi de marea căpetenie germană Kniva. Războinicii barbari au ajuns până în Tracia. Capitala carpilor şi ”războinicii lup” Cel mai probabil războinicii carpi foloseau în mare parte lănci şi scuturi de lemn. Cei mai bogaţi aveau săbii şi probabil coifuri din fier şi cămăşi de zale. Probabil după model german, unii războinici daci luptau goi de jumătate cu falxuri dacice, nişte săbii curbe gigant, pentru a-şi impresiona adversarii. Cert este că în siturile arheologice au fost descoperite numeroase vârfuri de lance. Mai mult decât atât descoperirea unor harnaşamente, în special la Săbăoani, indică, pentru specialişti faptul că împrumutaseră tehnici de luptă călare, de la vecinii şi aliaţii sarmaţi. După cum preciza şi Mircea Eliade în ”De la Zalmoxe la Ghenghis Han”, la daci existau conferii războinice, prin care tinerii erau iniţiaţi şi ajungeau să se indentifice mai ales în timpul luptei cu un prădător totemic. Carpii erau războinici de temut FOTO models2u.co.uk În cazul dacilor fiind vorba de lup. Astfel conform părerii marelui istoric al religiilor, ar fi existat şi războinici lup, tineri iniţiaţi care însuşeau furia şi sălbăticia, în luptă, a carnasierului luat ca animal totemic. Izvoarele documentare arată că aceşti carpi aveau şi o capitală, o puternică aşezare întărită, cel mai probabil cu palisadă şi val de pământ. Astfel pe piatra de mormânt a centurionului Publius Aelius Proculinus din Cohorta a VII Pretoria se precizează că ostaşul roman a murit undeva la ”Casstelum Carporum” sau mai precis fortul carpilor. Gheoghe Bichir crede că este vorba de un centurion mort în campania din 246-247 a lui Filip Arabul contra carpilor. Romanii îi plăteau pe carpi să nu-i atace Descoperirile arheologice au arătat că romanii i-au îmbogăţit pe carpi. Împăraţii romani pentru a evita atacurile devastatoare ale carpilor, le-au oferit sume importante de bani, sub forma unor stipendii. Arheologii au descoperit numeroase tezaure carpice, cu monede romane, fie din jaf dar mai ales plătit de romani drept ”taxă de protecţie”. ” Pentru a înlătura pericolul atacurilor carpice, romanii le plătesc substanţiale stipendii. În legătură cu aceste subsidii atribuite carpilor trebuie să punem şi una din zonele cu mari concentrări de tezaure semnalate anterior. Dintre acestea, sîntem de părere că numai două zone cu grupări de tezaure, aşadar două formaţiuni teritoriale, ar putea intra în discuţie, prima fiind aceea de la confluenţa Moldovei cu Siretul, iar a doua de pe valea Bistriţei. În prima din ele, grupările de tezaure datează de la Marcus Aurelius (161-180} şi de la Commodus (180-192), iar în cea de a doua, după un început timid în perioada lui Antoninus Pius (138-161), dar întrerupt pe vremea lui Marcus Aurelius, ele reapar pc timpul lui Commodus şi se înmulţesc neaşteptat în perioada lui Septimius Severus (193-211)”, preciza Ion Ioniţă. De altfel metoda stipendiilor era folosită de roamni în cazul tuturor triburilor barbare războinice care ameninţau graniţele. Cumpărau vin şi ulei de la romani şi erau buni olari Gheorghe Bichir în special a studiat cultura materială a carpilor. Acesta precizează că de obicei carpii locuiau în aşezări neîntărite cu bordeie sau uneori turnuri locuinţă pentru căpetenii. În cadrul acestor aşezări au fost descoperite numeroase ateliere de olărit dar şi numeroase fragmente ceramice, produse ale acestora. Carpii făceau ceramică atât cu roata olarului, ceramică mai fină şi cu diferite ornamente dar şi prin modelare cu mâna, mai grosieră şi de uz casnic. Totodată au fost găsite ateliere unde erau prelucrate metalele, în special fierării, unde făceau arme dar şi unelte agricole, agricultura fiind una dintre ocupaţiile de bază. Urnă carpică FOTO bacauinfo.ro Carpii, aşa cum arată şi Bichir dar şi Ioniţă, practicau incineraţia. Cu alte cuvinte morţii erau arşii iar rămăşiţele erau îngropate de obicei în urne. Ion Ioniţă pe baza descoperirilor arheologice, spune că triburile carpilor erau mari consumatoare de ulei de măsline dar şi de vin roman. Specialistul se bazează pe descoperirea a numeroase amfore în aşezările carpilor. „Prezenţa amforelor cu ulei de măsline şi vinuri in aşezările dacilor liberi presupune şi pătrundereaunor negustori romani in teritoriile acestora. De asemenea, este de presupus că negustorii străini ajungeau numai pînă în anumite centre mai importante, situate de-a lungul căilor de comunicaţie, unde o parte din marfă era vîndută direct consumatorilor, iar o altă parte unor negustori locali, care o distribuiau în celelalte aşezări din zonă. Nu trebuie exclusă nici posibilitatea ca unii negustori daci să fi prduat mărfurile chiar din centrele romane de la nordul Dunării de Jos şi de pe litoralul nord-pontic”, adaugă Ioniţă. Daci, goţi şi sarmaţi În anul 318, vremurile de glorie ale războinicilor carpi s-au încheiat. Împăratul Constantin cel Mare repurta a mare victorie asupra acestor triburi, fiind mai apoi numit Carpicus Maximus. Slăbiţi şi de atacurile hunilor, ultima dată sunt menţionaţi de Zosimos în 381. Din acel moment carpii ca entitate separată au dispărut de pe scena istoriei. Ammianus Marcellinus spune că Diocleţian a mutat o parte a carpilor tocmai pentru a nu mai cauza probleme în Pannonia şi în Scytia Minor.Apoi Sextus Aurelius Victor spune că după 361 o mare parte a carpilor au fost mutaţi la sud de Dunăre în Imperiu. Istoricii români în special cei care au fundamentat existenţa culturii Sântana de Mureş Cerneahov au demonstrat cu ajutorul săpăturilor istorice că o parte a carpilor au rămas pe teritoriul Moldovei şi au ajuns să locuiască împreună cu goţii şi sarmaţii, formând un aspect cultural dar şi etnic numit Cultura Sântana de Mureş Cerneahov. Una dintre cele mai importante descoperiri în acest sens a fost făcută în anii 80 la Mihălăşeni, judeţul Botoşani. Din grupul de cercetare făcea parte şi arheologul botoşănean Liviu Şovan, cel care a publicat numeroase studii privind această aşezare. Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri: Cum vedeau dacii erotismul şi sexualitatea. ”Jucăriile” sexuale descoperite de arheologi De ce erau geto-dacii luptători atât de temuţi: „Înmormântările sunt prilej de sărbătoare şi le cinstesc prin cânt şi joc“

Citeste mai mult: adev.ro/o2czfo

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Ce se întâmplă când compari violența din Coran cu cea din Biblie
www.click.ro/news/lume/ce-se-intampla-cand-compari-violenta-din-...

O analiză de text comparativă efectuată pe scrierile din Coran și Biblie demonstrează că Sfânta Scriptură este mult mai violentă decât învățătura islamică.

Dezbaterea cu privire la faptul dacă religia islamului chiar incită la violență a apărut în spațiul public cu mult înainte de atentatul sângeros de la World Trade Center care fost un punct de cotitură în istoria contemporană. Spre exemplu, cartea lui Samuel P. Huntington - "Ciocnirea civilizațiilor", publicată în 1996, în care autorul face o paralelă între creștini și musumani, stă la temelia multor discuții privitoare la faptul dacă islamul chiar este religia păcii.

Actele teroriste comise anul trecut la Paris, în inima Europei, războiul din Siria și fenomenul ISIS l-au motivat pe Tom Anderson, de meserie programator, să inventeze un soft prin care a încercat să compare textele din Biblie și Coran. Pe blogul său, Tom și-a motivat demersul încercând să facă o legătură între fundamentalismul islamic și scrierile din Coran.



Pentru a înțelege o religie, spune Tom, este primordial să începi cu studierea literaturii sale. Acesta recunoaște, însă, că analiza sa nu este una profundă, ci este una de suprafață prin care a încercat să măsoare cât de des se repetă anumite cuvinte și sintagme în cele două mari scrieri religioase.

Autorul acestui demers a explicat că a separat, în cadrul analizei sale, textele din Vechiul și Noul Testament, ținând cont că Noul Testament este scrierea la care se raportează creștinii. În plus, textele au fost scrise la o distanță de câteva sute de ani.

Așadar, cuvintele din Biblie și Coran au fost categorisite în cadrul softului sub 8 sentimente: bucurie, anticipare, furie, dezgust, surpriză, frică/anxietate, tristețe și încredere.
Parcurgând toate datele, studiul a scos în evidență următoarele:

1. Vechiul Testament este cea mai amplă operă, având 23,000 de versete. Noul Testament are aproape 8000 de versete iar Coranul puțin peste 6000.
2. Analizând care sunt cuvintele care se repetă cel mai des, Tom Anderson a reușit să facă selecția de mai jos:


3. La nivelul sentimentelor, Vechiul Testament provoacă cea mai negativă senzație dintre cele trei texte studiate
4. Elementul de unicitate al Noului Testament este că sentimentul pozitiv este atins la scrierile Corintienilor însă se încheie într-o notă negativă (Revelațiile)



5. Spre deosebire de Vechiul și Noul Testament, versetele din Coran nu sunt aranjate în ordine cronologică, ci, în funcție de numărul cuvintelor pe care îl are un verset
6. Analiza emoțiilor este mult mai edificatoare. Biblia, adică Noul și Vechiul Testament respectiv Coranul trezesc aceleași emoții la capitolul "surprinzător", "tristețe" și "dezgust". Dar Biblia înregistrează cote mai ridicate la "furie" iar Coranul la "bucurie", "încredere" și "frică/anxietate".

7. Comparând cele trei texte religioase aflăm că Vechiul testament trezește cele mai multe sentimente de furie și primește cele mai multe mențiuni la capitolul "dezgust".
8. Spre exemplu, acest verset din Vechiul Testament a trezit un sentiment de furie:
Și i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu așa, ci oricine-l va ucide pe Cain, înșeptită răzbunare va cădea asupra-i". Și Domnul Dumnezeu i-a pus lui Cain un semn, că tot cel care-l va întâlni să nu-l omoare.

9. Termenii "neîncredere" și "îndoială" apar în mod repetat în Coran
10. Actele de distrugere și crimele sunt mult mai prezente în Biblie (Vechiul Testament 5.3% și Noul Testament 2.8%) decât în Coran (2.1%)
11. Conceptul de dragoste este mult mai des menționat în Noul Testament (3%) decât în Vechiul Testament (1.9%) sau Coran (1.26%)
12. Iertarea apare în Coran de mai multe ori, 6.3%. În schimb, în Noul și Vechiul Testament are o pondere de 2.9% respectiv 0.7%

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.ciudateniidincoran.blogspot.ro/

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Povestea lui Dinică, legendarul milionar din satul cu cei mai bogaţi oieri din România. Bun prieten cu Nicu Ceauşescu, casa lui a fost decor de film

adevarul.ro/locale/sibiu/povestea-dinica-legendarul-milionar-sat...

Se spune că primul milionar al Sibiului, în anii de dinainte de Revoluţie, ar fi fost un bărbat din Poiana Sibiului, posesor al mai multor torcătorii de lână şi bun prieten cu Nicu Ceauşescu. Despre Dinică, poienarul milionar, circulă şi astăzi foarte multe legende. Localnicii povestesc ca bunicul lui a fost în America, de unde s-a întors, undeva prin anii 70, cu nu mai puţin de 3 maşini. Însă averea familiei, uriaşă pentru anii comunismului, nu s-a făcut din creşterea oilor, ci din prelucrarea şi vânzarea lânii. ”El nu a fost crescător de oi, a avut darac (maşină de scărmânat şi pieptănat lâna - n.r.), se ocupa de achiziţia de lâna, lua de la alţi crescători, o prelucra şi o vindea. Pe vremuri lâna era o valoare, adevărat aur, înainte de 1989 am avut filaturi, lâna era foarte bună pentru covoare, având grosime, luciu şi toate calităţile”, povesteşte Marcel Andrei, crescător de oi cu state vechi şi preşedintele Sindicatului Crescătorilor de Ovine din judeţul Sibiu. Film turnat acasă la Dinică În perioada comunistă, dar şi în primii ani de capitalism, Dinică avea cele mai frumoase case din comuna sa. De altfel, una din ele a fost şi locaţie de film, pelicula „Întoarcerea la dragostea dintâi” fiind filmată, în mare parte, la Poiana Sibiului. Tot el a avut primele maşini de lux din Poiana, primul televizor color din comună sau primul video. Şi-a mai construit apoi încă o casă, vizavi de cea în care locuia, unde avea un bar uriaş. Avea tot felul de băuturi, ţigări, whisky la 5 litri, raritate în acele vremuri, şi era deosebit de ospitalier cu cei care îi treceau pragul. Printre ei, îşi amintesc localnicii, avocata Paula Iacob, prietenă de familie, Ludovic Spiess sau Adrian Păunescu, dar şi Nicu Ceauşescu, care a venit la Dinică inclusiv după Revoluţie, după ce a ieşit din închisoare. Averea însă, povesteşte Marcel Andrei, care l-a cunoscut bine pe Dinică, nu l-a schimbat pe om. ”Era un tip modest, un om care ştia ce vrea. Era în relaţii bune inclusiv cu Nicu Ceauşescu, a fost Nicu şi la înmormântarea lui”, povesteşte Marcel Andrei. A murit la vânătoare Oficial, Dinică a avut două neveste şi un singur copil. „Neoficial nu mai ştie nimeni, i-a plăcut întotdeauna viaţa”, povestesc zâmbind localnicii. A murit în 1995, în timpul unei partide de vânătoare, una din marile sale pasiuni. Avea probleme cu inima, însă ziua frumoasă, de primăvară, nu avea să prevestească nici pe departe nenorocirea. Le-a spus prietenilor cu care ieşise să vâneze că nu se simte bine, s-a aşezat lângă un pom şi acolo a murit. Avea în jur de 60 de ani. L-au condus, pe ultimul drum, sute de oameni, într-o înmormântare cum nu s-a mai văzut la Poiana. Îşi doarme somnul de veci în cimitirul din sat, iar pe crucea de marmură, alături de numele din buletin, Maniţiu Constantin, este trecut şi cel sub care l-a cunoscut toată lumea, respectiv Dinică. Vă mai recomandăm: Un tată din Sibiu îşi creşte singur cele cinci fete recuperate dintr-un orfelinat: „Nu mă pot mişca de lângă ele. Tot ce fac pentru ele fac“ Un bărbat în vârstă de 42 de ani din localitatea Ighişu Nou, judeţul Sibiu, îşi creşte singur cele cinci fete, pe care mama le-a abandonat într-un centru de plasament. Afacere de succes cu bunătăţi de Avrig: dulceţurile şi fursecurile delicioase ale bunicii, reinventate alături de decoraţiuni handmade Bianca Cotora (39 de ani), din localitatea Avrig, judeţul Sibiu, a reinventat, împreună cu mama ei, dulceţurile şi fursecurile bunicii, transformându-le într-un mic business. Un sibian a construit o casă pentru o familie săracă din satul lui: „E o mulţumire foare mare când te gândeşti că ai schimbat viaţa unor oameni“ Toma Stupu, un bărbat din comuna Vurpăr, judeţul Sibiu, şi-a mobilizat prietenii şi împreună au ridicat o casă nouă pentru o familie cu nouă copii a cărei locuinţă s-a prăbuşit.

Citeste mai mult: adev.ro/o2czhl

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Cum s-a folosit Mihai Viteazul de familie pentru a-şi păstra funcţia. Domnitorul „a împrumutat“ pe rând duşmanilor soţia, fiul şi fiica

adevarul.ro/locale/bistrita/cum-s-a-folosit-mihai-viteazul-famil...

Mihai Viteazul s-a folosit din plin de familie pentru a-şi tempera duşmanii, a-şi îndeplini obiectivele şi a-şi păstra puterea. Acesta şi-a oferit familia, soţia, fiica şi fiul moştenitor habsburgilor, otomanilor şi chiar şi polonezilor. Mihai Viteazul a fost căsătorit cu Stanca, născută la mijlocul secolului al XVI-lea şi decedată în 1603. Împreună cu Stanca, Mihai Viteazul a avut doi copii, pe Nicolae Pătraşcu (a trăit în perioada 1584 -1627), şi pe Florica (a trăit în perioada 1585 -1628 sau 1629). Pe parcursul domniei sale, care s-a întins pe 8 ani, Mihai Viteazul s-a folosit de nenumărate ori de familia sa în relaţiile diplomatice. Complexitatea de jocuri diplomatice la care a apelat l-au obligat pe Mihai Viteazul la o politică „elastică” în care a fost nevoit să investească totul, inclusiv familia. Obligaţia de a trimite ca ostatic un membru al familiei, în special moştenitorul, sau chiar familia în întregime nu este o practică nouă în istorie, fiind binecunoscută în întreaga lume. Promisă multora, familia domnitorului a ajuns doar în Transilvania Deşi Mihai Viteazul şi-a promis familia mai multor puteri, copiii şi soţia au ajuns doar în Transilvania, domnitorul asigurându-şi astfel securitatea în zilele ridicării antiotomane. Prizonieratul este de fapt un „domiciliu obligatoriu”, mult mai permisiv decât prizonieratul. Mihai Viteazul îşi promite fiul şi turcilor, aceştia susţinând într-o scrisoare că în schimbul moştenitorului va fi confirmat în scaunul Ţării Româneşti, cu drept de succesiuni. Acesta şi-a promis fiul şi polonezilor, cărora a fost dispus să îşi ofere moştenitorul şi fiica inclusiv pentru căsătorie. Regele refuză însă propunerea domnitorului muntean de a trimite pe fiul său ostatic. Potrivit istoricului Radu Mârza, care oferă acestui subiect un studiu amplu în Revista Bistriţei, propunerile lui Mihai Viteazul erau pur speculative, acesta dorind doar să abată atenţia „partenerilor” diplomatici de la intenţiile sale reale. „Privind în ansamblu problematica trimiterii de ostatici la partenerii de relaţii diplomatice, constatăm că Mihai Viteazul a reuşit să evite acest sacrificiu care, odată făcut, i-ar fi modificat semnificativ politica externă. În relaţiile cu Transilvania principilor Sigismund şi Andrei Bathory, cu Înalta Poartă, cu Polonia şi, până în toamna anului 1600 cu Habsburgii, Mihai Viteazul a inclus frecvent propunerea de trimitere ca gaj a familiei sale, fără a fi aplicat-o vreodată”, precizează istoricul Radu Mârza. Această practică era intens criticată de soţia domnitorului, care spunea că Mihai Viteazul ducea o viaţă fără frică de Dumnezeu şi că e o minune că pământul nu l-a înghiţit până acum. Mai mult, aceasta i-ar fi prezis inclusiv pieirea. Există informaţii că familia domnitorului a fost tratată prost în Transilvania, dar şi că libertatea lor era destul de mare, fiul lui Mihai Viteazul interesându-se printr-un sol de starea tatălui său.

Citeste mai mult: adev.ro/o2czfa

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

playtech.ro/2016/felul-in-care-scrii-de-mana-arata-de-ce-boli-suferi/

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De ce a fost ucis profesorul Culianu? de Tudorel Urian
www.romlit.ro/de_ce_a_fost_ucis_profesorul_culianu

De aproape 14 ani, specialiştii FBI se străduiesc, fără folos, să afle cine şi de ce l-a ucis pe savantul Ioan Petru Culianu, în ziua de 21 mai 1991. Este aproape de neconceput ca un mare savant să fie ucis prin împuşcare, în miezul zilei, în toaleta unei mari universităţi americane, fără a se afla, după atîta vreme, cine este criminalul şi care a fost mobilul crimei. Misterul care învăluie acest caz este cu atît mai inexplicabil cu cît asasinul nu şi-a luat prea multe măsuri de precauţie: a tras cu o armă de calibru mic, fără amortizor ( manieră nu foarte comună de a comite un asasinat) şi fără a purta mănuşi de protecţie (în locul din care se presupune că a fost tras focul fatal - unicul, de altfel - s-au găsit mai multe amprente, fără însă ca persoana care le-a lăsat să poată fi identificată).

Cartea lui Ted Anton, Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu este, de acum, o lucrare clasică. Publicată, în 1996 în Statele Unite, distinsă cu Premiul "Carl Sandburg", ea se află deja la a doua traducere în limba română. Mărturisesc că mă aflu la prima lectură a acestei cărţi (ediţia apărută la Editura Nemira mi-a scăpat). Cu toate acestea, exceptînd unele informaţii punctuale (faptul că în 1991, Dumitru Mazilu ar fi fost bătut şi tăiat pe faţă cu un brici la Geneva; refuzul autorităţilor române de a colabora cu FBI la rezolvarea acestui caz, interesantele viziuni ale unui medium; bărbatul ciudat zărit în lift de una dintre secretare în minutele premergătoare atentatului), mă încearcă un accentuat sentiment de déjŕ vu. Traseul profesional al lui Ioan Petru Culianu şi ipotezele lui Ted Anton privind mobilul şi autorii crimei sînt bine ştiute, fapt ce demonstrează că ele au fost temeinic discutate în societatea românească.

Nu trebuie să fii expert FBI pentru a înţelege faptul că întrebarea fundamentală în dezlegarea crimei nu este "cine l-a ucis pe Ioan Petru Culianu?", ci "de ce a fost ucis Ioan Petru Culianu?". Făptaşul poate fi oricine, un mercenar tocmit pe o sumă oarecare de bani, important este de ştiut de ce era necesară crima şi, în funcţie de aceasta, cine avea interesul să o comande. Ipotezele lui Ted Anton în această privinţă sînt cele pe care le ştie toată lumea: bătrînii legionari din zona Chicago, supăraţi pe faptul că tînărul savant începuse să ia distanţă faţă de ideile politice ale mentorului său, Mircea Eliade, mai mult decît atît, era pe punctul de a se căsători cu o evreică şi - se speculează - chiar de a se converti la mozaism; foştii agenţi ai Securităţii, rămaşi activi în străinătate, foarte deranjaţi de publicistica acidă a savantului la adresa noii puteri instalate la Bucureşti (Andrei Oişteanu nu exclude, în foarte buna sa prefaţă, o combinaţie între cele două ipoteze de lucru); în fine, o posibilă explicaţie, dar destul de puţin credibilă, avansată de Ted Anton este aceea a unui asasinat religios, dat fiind faptul că profesorul a fost ucis de ziua sfinţilor Constantin şi Elena. Pe de altă parte, autorul scoate din discuţie cîteva piste ale anchetatorilor, vizibil neproductive: eventuala intenţie a logodnicei sale Hillary Wiesner de a-i încasa poliţa de asigurare; relaţiile conflictuale cu persoane din cadrul universităţii; o afacere cu droguri (ultimul număr de telefon format de Culianu, exact înainte de asasinat, a fost cel al unui post din Medelin, Columbia); un eventual diferend de natură homosexuală, încheiat tragic. Pe lîngă toate acestea poate că nu ar fi dispreţuit nici ipoteza unui asasinat gratuit, pur întîmplător, ŕ la André Gide.

"Ştiu că nu ştiu", poţi rosti socratic, după ce ai trecut în revistă toate variantele. Nici unul dintre potenţialele mobile ale crimei nu poate fi scos a priori din discuţie, dar parcă nici unul nu este atît de tare încît să presupună o crimă. Să nu uităm că ne aflăm la mijlocul anului 1991. Este greu de crezut că autorităţile de la Bucureşti, aflate în goană disperată după recuperarea onorabilităţii pierdute ca urmare a acţiunilor minereşti din centrul capitalei, şi-ar fi putut permite riscul asasinării unei somităţi a vieţii ştiinţifice internaţionale ca urmare a publicării unui interviu (e drept, incendiar), acordat revistei "22" (în momentul asasinatului, Culianu renunţase de cîteva luni la rubrica de comentarii politice din revista "Lumea liberă", dar nici aceea nu cred că ar fi putut declanşa o asemenea ripostă). Presa din ţară era plină, la vremea respectivă, de articole cel puţin la fel de acide la adresa FSN şi a fostei Securităţi.

Nu este mai puţin adevărat însă că, în ultimele luni, Ioan Petru Culianu trăia într-o tot mai greu suportabilă stare de teroare. El se plîngea în permanenţă prietenilor de scrisorile şi telefoanele de ameninţare pe care le primea şi, se pare, teama l-ar fi făcut să îşi contramandeze un proiectat sejur în România. În mod surprinzător, nu părea însă tentat să sesizeze autorităţile americane abilitate să-i asigure protecţie în astfel de cazuri. Chiar şi în cazul în care asasinatul propriu-zis a fost executat de foşti agenţi ai Securităţii (generalul Pacepa a recunoscut maniera de lucru a KGB), întrebarea care se pune este dacă aceştia au acţionat ca urmare a unui ordin primit din ţară (eventual, impulsionat politic) sau ca simpli ucigaşi plătiţi, tocmiţi pe pămînt american (chiar dacă a fost tras un singur foc de armă, se pare că în comiterea acestui asasinat au fost angrenate mai multe persoane).

Chiar dacă este departe de a elucida misterul morţii profesorului Culianu, cartea lui Ted Anton merită citită. În mod evident ea este adresată unui public american, multe dintre referinţele la istoria mai veche sau mai nouă a României sau la anumite persoane fiind perfect inutile cititorului român cît de cît informat. Dincolo de aceasta însă ea este o mărturie a trecerii lui Ioan Petru Culianu prin această lume. De fapt, în Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu coexistă două cărţi. Un roman non-fictiv al asasinării savantului, al ipotezelor de lucru şi al concluziilor (parţiale, fireşte) anchetatorilor şi o monografie aproape ştiinţifică a vieţii şi a operei lui Ioan Petru Culianu. Dacă la nivelul policier-ului stilul este cel jurnalistic, iar în Prolog şi în primul capitol, Crima: 21 mai 1991, modelul Truman Capote (In cold blood) se vede cu ochiul liber, în capitolele dedicate bio-bibliografiei lui Culianu totul se schimbă. Stilul dobîndeşte valenţe ştiinţifice, este înţesat de citate din cărţile, articolele, conferinţele şi cursurile profesorului şi chiar de referinţe critice referitoare la ideile şi opera lui Ioan Petru Culianu. Urmînd traseul existenţei lui Culianu, Ted Anton amestecă referinţele academice cu amintirile celor care l-au cunoscut . Rezultatul este un foarte nuanţat portret al savantului, realizat prin alăturarea mai multor modalităţi de abordare: analiza operei, felul în care au fost primite cărţile şi studiile sale de către critici şi prieteni, modul în care a rămas în amintirile celor care l-au cunoscut. Aşa cum era de aşteptat, şi această carte insistă pe relaţia dintre Ioan Petru Culianu şi Mircea Eliade, dar nici în această zonă nu se produc revelaţii semnificative, mai ales acum, după publicarea corespondenţei dintre ei.

Pentru scrierea acestei cărţi, Ted Anton a depus un efort considerabil. Vreme de cinci ani a intervievat sute de oameni, răspîndiţi pe toate meridianele globului, în încercarea sa de a lua mărturia tuturor celor care l-au cunoscut pe Ioan Petru Culianu. I-a citit şi recitit opera pentru a fi sigur că i-a înţeles toate sensurile. Dar, aşa cum notează Andrei Oişteanu, în toată această cavalcadă de mărturii există şi o excepţie: Ioan Petru Culianu însuşi. Ted Anton nu l-a cunoscut pe protagonistul cărţii sale, chiar dacă au fost contemporani şi chiar concitadini. Însă, notează autorul prefeţei, "unul dintre meritele autorului este acela de a fi transformat această lipsă într-o calitate a cărţii. Astfel, imaginea complexă a lui Culianu nu este realizată dintr-o singură perspectivă, cea a autorului, ci din zeci de perspective însumate. A rezultat Ťun portret compozitť - recunoaşte Ted Anton -, "plin de ambiguităţi şi de contradicţii".

Chiar dacă actuala ediţie este una revăzută, cartea lui Ted Anton, Eros, magie şi asasinarea profesorului Culianu, nu mai poate aduce elemente noi, mai ales acum, după împotmolirea anchetei oficiale a FBI. Ea oferă însă o lectură pasionantă în care misterul se îmbină cu erudiţia pentru a contura destinul enigmatic şi trist al celui care ar fi trebuit să fie legatarul ştiinţific al lui Mircea Eliade.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.obiectiv.info/totul-despre-punctul-lui-dumnezeu-concluzia-es...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Cum a fost reflectată Răscoala de la 1907 în marile ziare din străinătate. Cazul elevilor Şcolii de Cavalerie folosiţi pentru a-i dispersa pe ţărani
adevarul.ro/locale/targoviste/cum-fost-reflectata-rascoala-1907-...
Marile ziare din străinătate „L’Humanité”, „The Times” şi „America” relatează despre revoltele din zonă anunţănd probabilitatea luării cu asalt a Arsenalului Armatei de către ţărani pentru a se înarma Răscoala ţărănească din 1907 a început, la 21 februarie, în Flămânzi, Botoşani, şi de acolo s-a răspândit în toată ţara. Ţăranii şi-au arătat, astfel, nemulţumirea faţă de marii proprietari de pământuri şi în special a celor evrei, cred unii istorici. Răscoala a fost suprimată de Guvern, fiind folosită armata. Răscoala ţăranilor, care a cuprins întreaga ţară, şi-a aprins flăcările şi la Răzvad, în pragul Târgoviştei. Răsculaţii din această comună nu au luat în seamă intervenţiile pacifiste ale prefectului George Cair şi revizorului şcolar C.P. Condurăţeanu şi s-au îndreaptă spre oraşul Târgovişte. “50 de elevi ai Şcolii de Cavalerie, pentru că răsculaţii nu dau ascultare la somaţii, şarjează, sprijiniţi de o companie de recruţi din judeţul Muscel, iar răsculaţii sunt risipiţi. Sunt ucişi 11 răzvădeni, iar alţi 5 sunt răniţi. Nuclee de revoltă sunt depistate în mahalaua Sârbilor şi în cătunul Băjeşti, fiind ars conacul arendaşului”, se arată în Enciclopedia Oraşului Târgovişte. O companie din Regimentul III Dâmboviţa Nr. 22 împrăştie un grup de revoltaţi din comuna Ulmi şi mahalaua Sârbilor care, la rândul lor, se îndreptau spre Târgovişte. Marile ziare din străinătate, „L’Humanité”, „The Times” şi „America” relatează despre revoltele din zonă, ultimele două anunţând probabilitatea luării cu asalt a Arsenalului Armatei de către ţărani pentru a se înarma. La revoltă iau parte şi eroi din Războiul de Independenţă, dar şi muncitori din schelele petroliere. În arestul de la Şcoala de Cavalerie şi în penitenciarul oraşului sunt reţinuţi peste o sută de răsculaţi, printre aceştia aflându-se şi scriitorul I.C. Vissarion. Cu excepţia a două persoane, sunt eliberaţi. În numărul 28 martie 1907 al publicaţiei „Közérdek“ (n.r. - „Interesul public“), apărut tot la Aiud, sunt publicate ştiri despre Răscoala din România, apreciind că „acolo se petrec evenimente înfiorătoare“. Se arată că ţăranii răsculaţi atacă pe stăpânii de pământ, aprind şi distrug totul. Ziarul aminteşte că, la început, se părea că este vorba de o mişcare antisemită sau de o aţâţare a unor partide politice împotriva altora, dar Răscoala se dezvoltă în continuare, dezvăluind cauze mai adânci. Sunt menţionate măsurile ineficiente de stăvilire luate de către Guvern, care a fost până la urmă nevoit să demisioneze. Cauzele izbucnirii răscoalei „Răscoala de la 1907", din judeţul Botoşani, aşa cum o arată documentele vremii, a fost una antievreiască. Nu aveau nimic cu Guvernul sau cu boierii pământeni. Au fost moşii ale boierilor români apărate de răsculaţi. Revolta a fost îndreptată împotriva arendaşilor evrei“, spune istoricul Ştefan Cervatiuc. De altfel, toate rapoartele arată că doar proprietăţile aredaşilor evrei au fost devastate de ţărani, iar în oraşe, unde de fapt au fost cele mai puternice revolte, „mahalagiii“ au devastat toate prăvăliile evreieşti şi erau cât pe ce să-i linşeze pe cămătarii şi negustorii evrei. Aceştia din urmă s-au apărat cu pistoalele, ucigând mai mulţi români şi, implicit, stârnind şi mai mult mulţimea. Se vorbeşte că Răscoala din 1907 au fost ucişi peste 11.000 de ţărani Consacrarea "cifrei" nu a asigurat-o, aşa cum s-ar putea crede, regimul comunist, ci chiar primul volum din "Enciclopedia României", apărut sub înaltul patronaj al regelui Carol al ÎI-lea, în 1938, care confirmă numărul victimelor, plasate însă sub comandamentul necesităţii politice şi naţionale. "Măsurile militare luate de generalul Averescu - se arată în Enciclopedie - zdrobesc în câteva zile răscoala, dar represiunea devine de o ferocitate inutilă. Unsprezece mii de ţărani sunt măcelăriţi fără milă. Bineînţeles, Ťordineať e restabilită. Din punct de vedere politic şi naţional, înăbuşirea răscoalelor era însă o necesitate" (vol. 1, p. 875). Sursa: historia.ro

Citeste mai mult: adev.ro/o2gp8x

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

ceva cam de genul asta se petrece si prin Ukraina, de ex., dar cu alt gen de oameni si cu alte metode, iar bogatii cu averi ilicite, politicienii corupti , functionarii prinsi cu mita-n sac , dar pe care autoritatile ii fac scapati, sunt luati pe sus si bagati in tomberoane si Siliti sa-si dea demisia !
chiar am vazut citeva scene si una mi-a placut mult de tot, caci un individ ce-si extinsese "mosia " cu de la sine putere, pina-n buza unui lac , nerespectind cei 50 m ce trebuiau lasati liberi ptr. uzul comun, s-a trezit luat cu asalt, gardul darimat si mutat acolo unde trebuia sa fie- legal- si, bineinteles ca m-am gindit la alde Videanu, Hoara si X si Y si Z , ce-au pus pina pe lacurile Snagov, Mogosoaia sau Herastrau in dauna cetatenilor carora de apartineau, de fapt !
intrebarea este : oare nu le da de gindit ?

PROCLAMAŢIA CĂTRE ŢARĂ A GENERALULUI ION ANTONESCU
22 IUNIE 1941

„Români
În faţa Dumnezeului strămoşilor noşti, în faţa istoriei şi a veşniciei româneşti, mi-am luat azi răspunderea de a smulge prin onoare dreaptă ceea ce ne-a fost cotropit prin silnică umilire şi trădare, hotărând să pornesc lupta sfânta de redobândire a drepturilor Neamului.
În ceasurile când popoarele îşi torc istoria pe câmpuri de bătaie, când drepturile se cuceresc în flacăra jertfei, iar civilizaţia se plămădeşte din sângele veacurilor, poporul românesc nu poate privi cu braţe nevolnice şi suflet golit măreţul vârtej al onoarei neamurilor.
Raclele strămoşilor, crucile martirilor şi drepturile copiilor noştri ne poruncesc să ne scriem cu propriul nostru sânge dreptul la onoare, spălând cu acelaşi sânge pagina nedreaptă scrisă în nul trecut în istoria noastră, nu de neamul românesc însuşi ci d trădătorii lui.
În numele credinţei creştineşti, al drepturilor româneşti şi pentru viitorul nostru neînfricat.
Români
Vă chem la luptă
La luptă sfântă încontra prăvălitorilor civilizaţiei şi bisericii, ai dreptăţii şi propriilor noastre drepturi
La luptă sfântă pentru Neam şi pentru Rege.
La luptă mare şi dreaptă alături de marea naţiune germană, pentru dreptatea viitorului românesc

Români
La 6 septembrie 1940 destinul îmi aşezase pe cuget povara istovitoare a unei ţări sfâşiate şi descompuse.
Am jurat să nu abdic o singură clipă de la sfintele drepturi şi de la porunca demnităţii omeneşti.
m-am trudit să ţes sufletele, să unesc puterile, să adun toată munca românească pentru ca să pot păstra şi reînălţa Neamul.
V-am cerut să-mi dăruiţi nădejdea noastră, încrederea voastră, făgăduindu-vă să lupt pentru reînălţarea Patriei. Şi m-aţi ascultat.
Dumnezeu m-a ajutat ca un an numai de la prăbuşirea graniţelor, anul umilirei, al suferinţei şi învăţăturii româneşti – să pot îndrepta din nou Neamul nostru pe cale a luptei şi sfintelor drepturi strămoşeşti.
Am purtat de ajuns pe braţele mele zbuciumate frământatele ruine ale României scumpe şi mari – prăvălită de greşeala noastră şi trădarea unora. Am tăcut îndeajuns zbuciumul şi lupta mea pentru drepturile României de totdeauna, ale României pentru care luptasem altădată.
A sosit vremea să-mi îndeplinesc jurământul.
Pornim la luptă.
În acest ceas de încercare, jur să vă duc la biruinţa sfinţirii drepturilor noastre asupra bătrânei Moldove, să fac din nou din pământul Basarabilor vatra morţilor şi leagănul copiilor noştri şi din Codrii Bucovinei straja nepieritoare a gloriei româneşti.
Mulţumesc domnului că m-a învrednicit să sparg atât de repede cătuşele roşii ale anarhiei şi pradei cotropitoare, contribuind astfel şi la măreaţa luptă de înnoire a civilizaţiei pe care o duce în Europa Germania marelui Adolf Hitler şi Italia Ducelui.
Îi mulţumesc în numele naţiunii noastre geniului creator al lumii noi, Fuhrer-ului Cancelar Adolf Hitler, că a înţeles nedreptatea făcută unui popor loial - care a luptat şi va lupta veşnic pentru sfânta lui unitate – dându-i poporului român mândria unei lupte puternice şi curajoase nu numai pentru reclădirea drepturilor naţionale, dar şi împotriva celui mai mare duşman al lumii: bolşevismul.
Legaţi în jertfa pentru idealul nou şi mare al lumii în plămădire, românii îşi vor recăpăta drepturile pentru fapta lor de credinţa, prin lupta lor de onoare, pentru civilizaţia lumii, alături de marele popor german.
Români,
În viaţa oamenilor ca şi a naţiunilor vin ceasuri de deznădejde peste ceasuri de furtună, care lasă locul inimii şi înălţării.
Dumnezeu ne-a dat ani grei de încercare cruntă;
Ne-a deschis drum de furtună spre zorii de înălţare;
Să-l urmăm cu încredere români;
Cu gândul ţintă la drepturile neamului;
Cu sufletul lipit pe crucile eroilor şi martirilor trecutului; cu trupul înfipt în glia copiilor noştri;
Să pornim la luptă, români !
Să zidim cu trupurile noastre un nou altar neamului şi să lăsăm urmaşilor noştri gloria pământului strămoşesc.
Români,
Pentru rege, pentru ţară,
Ca să răzbunăm nedreptatea,
Ca să întemeiem lumea nouă,
Ca să cinstim numele de români,
Cu Dumnezeu înainte,
Urmaţi-mă !
Războiul sfânt a început!"

ORDINUL DE ZI CĂTRE ARMATĂ AL GENERALULUI ION ANTONESCU,
CONDUCĂTORUL STATULUI ROMÂN ŞI PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRII DIN 22 IUNIE 1941

Ostaşi,
V-am făgăduit din prima zi a noii domnii şi a luptei mele naţionale să vă duc la biruinţă.
Să şterg pata de dezonoare din carte Neamului şi umbra de umilire de pe fruntea şi epoleţii voştri.
Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta pentru vetrele şi altarele româneşti de totdeauna.
Ostaşi,
Vă ordon:
Treceţi Prutul.
Zdrobiţi duşmanul din răsărit şi miazănoapte.
Dezrobiţi din jugul bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi.
Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi Codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre.
Ostaşi,
Plecaţi azi pe drumul biruinţelor lui Ştefan cel Mare ca să cuprindeţi cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoşii noştri cu lupta lor.
Înainte !
Fiţi mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă dreptăţii şi zid de cetate creştină.
Fiţi vrednici de trecutul românesc...
Ostaşi,
Veţi lupta cot la cot, suflet de suflet, lângă cea mai puternică şi glorioasă a lumii.
Îndrăzniţi să vă măsuraţi vitejia şi să vă dovediţi mândria camarazilor noştri.
Ei luptă pe pământul moldovean pentru graniţele, noaste şi pentru dreptatea lumii.
Fiţi vrednici de cinstea pe care v-a făcut-o istoria, armata marelui Reich şi neîntrecutul ei comandant Adolf Hitler.
Ostaşi,
Înainte
Să luptaţi pentru gloria neamului.
Să muriţi pentru vatra părinţilor şi a copiilor voştri.
Să cinstiţi prin vitejia voastră amintirea lui Ştefan cel Mare şi a lui Mihai Vodă, a martirilor şi eroilor căzuţi în pământul veşniciei noastre cu gândul înainte5 la dumnezeu.
Să luptaşi pentru dezrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei, pentru cinstirea Bisericilor, a vieţii şi căminelor batjocorite de către păgânii cotropitori.
Să luptaţi pentru a ne răzbuna umilirea şi nedreptatea
V-o cere Neamul, Regele şi generalul vostru.
Ostaşi,
Izbânda va fi a noastră.
La luptă !
Cu Dumnezeu înainte!

Comandant de Căpetenie al Armatei
General Ion Antonescu

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Regele care şi-a scos ţara la tarabă (1)
Dan Merişor


Adolf Hitler şi Mihai I la Berlin,1938„Există aici un rege care îşi predă armata duşmanului? În ce ţară din lume poate fi găsit un şef de stat asemănător? Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat, prin mareşalul Tolbukhin, din ordinul lui Stalin, « Ordinul Victoriei Sovietice ». Tristă onoare de a fi decorat de către duşmanul de moarte al poporului său!” (General Platon Chirnoagă)

Regele Mihai a trimis, în dimineaţa zilei de 22 iunie 1941, o telegramă lui Ion Antonescu, aflat în zona frontului prin care ura militarilor români „În clipele când trupele noastre trec Prutul şi codrii Bucovinei pentru a întregi sfânta ţară a Moldovei lui Ştefan cel Mare, neamul întreg şi cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostaşilor noştri bravi le urez sănătate şi putere ca să statornicească pentru vecie dreptele graniţe ale neamului. Trăiascã România! Trăiascã viteaza noastră armată!”

Mareşalul Ion Antonescu adresa lui Mihai I de pe front, la 23 iunie 1941, ca răspuns regelui următorul mesaj: „Mulţumesc respectuos Majestăţii Voastre pentru cuvintele de îmbărbatare şi de apreciere cu care aţi cinstit Armata şi pe mine. Fiţi sigur, Majestate, de devotamentul nostru. Pentru ţară şi pentru Majestatea Voastră ne batem. Pentru ţară şi pentru Majestatea Voastră trebuie să învingem”.

La 28.07.1941, acelaşi Mihai I îi scria Mareşalului: „Cu adâncă bucurie am văzut că vitezele trupe româno-germane au alungat peste Nistru armatele comuniste şi au reîntregit pentru vecie Ţara Moldovei. Pentru modul strălucit cu care […] aţi condus şi pregătit operaţiile, […] cât şi pentru bravura şi exemplul personal, […] vă confer Ordinul Mihai Viteazul clasa a II-a”.

Discursul Regelui Mihai cu ocazia anului nou 1943: „Urarea ce fac cu acest prilej poporului meu, căruia istoria i-a hărăzit până acum atâtea suferinţe, întretăiate doar de rare luminşuri de dreptate, este ca sfârşitul frământărilor sângeroase care sfâşie omenirea să-i aducă consfinţirea definitivă a drepturilor sale nepieritoare”.

Mihai I într-un interviu acordat postului de radio „Europa Liberă”: „... Ar mai trebui, poate să amintesc ceva. Antonescu a vrut să vizitez trupele române în timpul războiului, pentru că eram şi şeful forţelor armate. Aşadar, mi-a cerut să merg la Odesa, în Transnistria, şi aşa mai departe. Am refuzat cu hotărâre. I-am spus ca nu avem ce căuta acolo. După care am luat un avion şi am zburat direct de la Bucuresti în Crimeea. Am petrecut două zile acolo trecând în revistă forţele noastre şi apoi m-am întors.”.

Proclamaţia Regelui Mihai I către ţară, 23 august 1944: „Români, în ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Un nou guvern de uniune naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, […] Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea Dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită. […] Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre libere luate şi care nu atinge drepturile nimănui este un duşman al neamului nostru. Ordon armatei şi chem poporul să lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui.[…) Cel care nu va da ascultare guvernului se opune voinţei poporului şi este un trădător de ţară.[…] Noul guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor ţării sunt garantate şi vor fi respectate…”.

Proclamaţia rostită de regele Mihai I a fost de fapt o capitulare necondiţionată cu următoarele consecinţe imediate: între 130.000 şi 170.000 de soldaţi români prizonieri - deportaţi 20.000 de români şi alţi 72.000 de români de origine germană, pierderea a 50% din totalul de 19 divizii, pierderea libertăţii şi bolşevizarea ţării. Procedându-se la arestarea mareşalului şi la capitularea întregii armate înaintea semnării oricărui armistiţiu, s-a pierdut baza juridică şi morală a apărării drepturilor României. Armistiţiul regelui Mihai, semnat la Moscova abia în 12 Septembrie 1944, le-a adus „fraţilor” sovietici peste 3 miliarde de dolari în produse smulse poporului român…

Actul de la 23.08.1944 necesită o cercetare mai aprofundată, el reprezentând punctul de pornire al procesului de comunizare al României. Responsabilitatea îi aparţine în totalitate regelui Mihai I, iar transformările majore suferite de poporul român în următorii ani, cu tot sângele curs, îi pătează mâinile suveranului. Practic, la 23 august Mihai I şi-a aruncat ţara, căreia îi datora însăşi existenţa, la picioarele hoardelor bolşevice. Fără să negocieze prevederile unui armistiţiu convenabil pentru naţie, bazându-se doar pe inexistentele promisiuni bolşevice, Mihai I, regele României, a aşezat poporul român sub tălpile cizmelor lui Stalin.
Şeful Statului Major britanic, Allen Brootie, susţinea că prin actul regelui de la 23 August 1944, România a deschis larg porţile sovieticilor, contribuind direct la ocuparea Europei de Răsărit de către aceştia. România nu trebuia să capituleze înainte de a fi semnat un armistiţiu. Acest armistiţiu trebuia semnat doar de mareşalul Antonescu, aflat în negocieri cu aliaţii. De altfel, Mareşalul reuşise impunerea a 3 condiţii esenţiale pentru ţară lui Stalin:
1. Guvernul român acordă armatei germane un termen de 15 zile pentru părăsirea României.
2. Valoarea despăgubirilor de război să fie fixată în raport cu greutăţile financiare ale României şi de situaţia ei economică.
3. Să se respecte o zonă liberă, în care guvernul român să funcţioneze nestânjenit de trupe străine. Conştient de valoarea unui armistiţiu cu Mareşalul în acel moment al războiului, Stalin le acceptase.

Marele istoric Gheorghe Brătianu, mort la Sighet, declara în 1946: „În ziua de 23 august 1944, dimineaţa am fost trimis la Snagov de către şefii partidelor de opoziţie (P.N.L., P.N.Ţ., P.S.D. - n.a.) care mi-au dat însărcinarea să vorbesc cu domnul mareşal pentru încheierea imediată a armistiţiului. […] În timpul cât se discuta, domnul Mihai Antonescu şi domnul mareşal au avut iniţiativa unei audienţe la Palat şi chiar s-a telefonat, fiind eu de faţă, acolo, în acest scop. Domnul mareşal mi-a cerut asentimentul scris al şefilor de opoziţie pentru ca să încheie armistiţiul în condiţiile care erau cunoscute şi mi-a spus, îmi aduc aminte, că dacă va obţine acest asentiment în scris, indiferent de părerea nemţilor, el va încheia armistiţiul.

Mi-a cerut să-i aduc răspunsul scris înainte de ora 15. Eu l-am asigurat că-l voi aduce înainte de ora 15. M-am înapoiat la Bucureşti. A survenit o oarecare întârziere până să se poată întruni cei trei şefi de partide. Am comunicat acestora răspunsul domnului mareşal. Au fost de acord să dea asentimentul în scris, ce urma să se dea în cursul zilei. Dar m-au autorizat să comunic mareşalului înainte de ora 15 că poate face uz de acest asentiment în audienţa de la ora 16 la Palat . Când am fost la Snagov mi s-a spus de întrevederea cu ministrul german Clodius şi ştiu că era vorba ca domnul mareşal să semneze armistiţiul.”

Regele Mihai: „Pregătirile pentru 23 august începusera deja de la sfârşitul lui 1942. In pofida dictaturii lui Antonescu, partidele politice tradiţionale din România « partidele istorice » fusesera lasate în pace, şi nu fuseseră desfiinţate, iar noi aveam contacte multiple cu ele. […] cu vreo două zile înainte de 23 august. Discutam despre necesitatea de a-i cere lui Antonescu sa declare armistiu şi să iasă din război, nu stabilisem încă o data precisa, când am hotarât în cele din urmă data de 26 august. […] Doctorul a venit în fugă la noi şi ne-a spus : « am auzit ca Antonescu pleaca pe front poimâine! » iar noi am înteles imediat că trebuia să facem ceva de urgenţă. M-am întors imediat la Bucureşti şi i-am adunat pe toţi cei cu care vorbisem şi i-am informat. Aşa am ajuns să actionam pe data de 23 august. (Păi cum, majestate, fără negocieri, fără nici cel mai elementar plan de armistiţiu, aşa se predă o ţară? - n.a.)

Am decis ca eu să-l convoc pe Antonescu în audienţă ca să îi explic ce se întâmplă şi să vedem ce este de făcut fiindca ruşii sunt la Nistru. Apoi am avut o convorbire de doua ore cu [Mareşalul Palatului] Generalul Constantin Sănătescu, şi am pus la punct detaliile, hotărand că dacă Antonescu refuză, să-l arestăm. Cand a venit Antonescu, după multe discuţii, i-am spus că trebuie să facem ceva ca să oprim razboiul, iar Generalul Sanatescu i-a spus, « Dacă tu nu poţi, lasă pe altcineva s-o facă! » iar Antonescu s-a întors spre el şi i-a spus, de faţă cu mine, «Cum, să las ţara pe mâinile unui copil? »”. În cele din urmă, când Antonescu ne-a spus că refuză clar să declare armisţiu, am folosit o parolă pe care o stabilisem dinainte, rostind cu glas puternic, « Îmi pare rău, dar nu mai pot face nimic! » iar în acel moment în încăpere au intrat trei subofiţeri şi un căpitan care l-au escortat pe Antonescu şi l-au închis într-o încăpere din clădirea în care ne aflam.” (interviu acordat de Mihai I, postului de radio „Europa Liberă” la 13 august 2009)

Numai că, probabil datorită vârstei şi trăirilor intense, regele încurcă nişte detalii foarte importante! Secretarul particular al regelui, Mircea Ioaniţiu, consemnează: „Cert este că în dimineaţa de 23 August, am fost trezit din somn de telefonul lui Mihai Antonescu, care cerea ca regele să-l primească pe el şi pe mareşal în audienţă în acea zi” (aşadar mareşalul nu a fost chemat de rege - n.a.).

La 13 octombrie 1944, generalul Aurel Aldea, mărturiseşte: „Ziua de 23 August, o zi de salvare pentru ţară, ne-a găsit nepregătiţi din punct de vedere tehnic. Lovitura de stat era plănuită pentru 26 August, dar, în dimineaţa zilei de 23 August, am fost informat de rege că în după-amiaza aceleiaşi zile el va acorda o audienţă mareşalului Antonescu şi lui Mihai Antonescu [...] Mareşalul Antonescu a comunicat, în cursul audienţei, decizia sa de a încheia armistiţiul, adăugând că el a şi vorbit cu ministrul Clodius în legătură cu aceasta. Aceasta ar fi avut drept urmare ocuparea întregii ţări de către nemţi şi, poate, arestarea şi deportarea regelui şi a celor ce sprijineau acţiunea sa. Audienţa la care participa şi generalul Sănătescu, a fost brusc întreruptă de rege, care pentru câteva minute, a venit să ne comunice nouă celor ce rămăsesem într-o cameră alăturată, decizia de armistiţiu a mareşalului. După ce ne-am sfătuit puţin, am ajuns la concluzia că, fără să mai aşteptăm ziua de 26 August, şi cu riscul vieţii, trebuia să-l arestăm imediat pe mareşal şi pe Mihai Antonescu.”

Iuliu Maniu: „În seara de 22 August 1944, mareşalul Antonescu a convocat pe ministrul german Clodius şi în prezenţa generalului Pantazi, ministrul de război, i-a adus la cunoştinţă că România va cere armistiţiu.”

Envoy Averell Harriman, ambasadorul american la Moscova în acele vremi, declara : „Mareşalul Antonescu se decisese să încheie armistiţiul, numai că i-a luat-o înainte regele”.

Ca să vezi, majestate, cum Mareşalul era hotărât să încheie armistiţiul negociat de el, iar alteţa voastră regală l-aţi arestat! Care să fie adevăratul motiv? Să-l găsim oare tot în jurnalul lui Mircea Ioaniţiu, care scria: „Îngrădirile pe care le pusese regelui erau umilitoare. El nu putea să-şi aleagă prietenii sau să numească demnitarii la curtea regală fără asentimentul mareşalului. Mareşalul considera pe regele Mihai drept un copil, incapabil să judece […] Dacă-l lăsăm pe Ion Antonescu să facă el singur armistiţiul, ne va ţine iar sub papuc.” Interesant, nu? Şi ţara, majestate? Ţara asta pe care spui că o iubeşti atât de mult, unde îşi avea locul printre orgoliile tale regale ?

Vreţi probabil să-i cunoaşteţi pe cei care făceau parte din complotul regal de îndepărtare a Mareşalului şi oferirea ţării bolşevicilor. Să-l consultăm pe Aurică Simion şi lucrarea sa: „Preliminarii politico-diplomatice ale insurecției române din august 1944: „În noaptea de 13/14 iunie 1944 a avut loc, din iniţiativa P.C.R., o şedinţă conspirativă a reprezentanţilor săi, Emil Bodnăraş şi Lucreţiu Pătrăşcanu, cu reprezentanţi ai palatului şi armatei: generalii Constantin Sănătescu şi Gheorghe Mihail, colonelul Dumitru Dămăceanu, Ioan Moesonyi-Stârcea, Mircea Ioaniţiu şi Grigore Niculescu-Buzeşti. […] Emil Bodnăraş a prezentat planul partidului comunist, care prevedea răsturnarea prin forţă a dictaturii militare-fasciste, scoaterea ţării din războiul hitlerist şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste. După vii discuţii, cei prezenţi au aprobat planul elaborat de P.C.R. Pentru pregătirea acţiunii armate s-a propus crearea unui comitet militar, din care să facă parte generalii Gheorghe Mihail, C. Vasiliu-Răşcanu şi colonelul Dumitru Dămăceanu. La 15 Iunie, generalul Constantin Sănătescu a comunicat acordul regelui cu privire la cele de mai sus.”
Cam acestea ar fi, succint, evenimentele care au precedat „măreţul act patriotic” al regelui Mihai I de la 23 august 1944. De reţinut că în timp ce românii mureau pe front, luptând contra ruşilor, regele lor îşi trimitea reprezentanţi să comploteze cu Emil Bodnarenko-Bodnăraş, emisar al Moscovei, paraşutat de ruşi în România! Dar nu-l interesa negocierea vreunui armistiţiu. Important era să-l elimine pe Antonescu, ultimul obstacol în faţa bolşevizării României.

Notă: Generalul Platon Chirnoagă a luptat în Primul Război Mondial ca sublocotenent de artilerie, iar în Al doilea Război Mondial a fost şef-adjunct al Statului Major al Armatei a 3-a Române, în timpul campaniei de pe Frontul de Est
- Va urma -
Sursa: Istoria incomodă[1]
[1] istoriaincomoda.wordpress.com/2013/01/07/regele-care-si-a-scos-t... şi istoriaincomoda.wordpress.com/2013/01/08/regele-care-si-a-scos-t...
footer

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Regele care şi-a scos ţara la tarabă (2)
Dan Merişor

Mihai I dă mâna cu inamicul Prima „mişcare” a noii puteri, în frunte cu regele, a fost predarea Mareşalului gărzilor comuniste organizate de agentul sovietic Emil Bodnăraş. Ţinut sub arest, Mareşalul este aruncat în braţele bolşevicilor la 31 august 1944. V-a fi dus în U.R.S.S. şi declarat prizonier de război. Ce ironie! Armata Roşie capturase un mareşal, şef de stat, dar nu prin luptă ci datorită trădării de către regele ţării inamice… Nici renumiţii „vânători de nazişti” nu-şi imaginau asemenea „plocon”. Practic regele Mihai, prin actul dela 23 august, şi-a donat propriul guvern inamicului. Halal patriotism, majestate!

Mareşalul Antonescu şi unii membrii guvernului au fost „returnaţi” României pentru a fi judecaţi de un „Tribunal al Poporului” comunizat şi special constituit. Va fi condamnat la moarte şi executat la 1 iunie 1946. Nicio diferenţă între decapitările capetelor încoronate din evul mediu şi procedura folosită în cazul Mareşalului Antonescu. Doar arma folosită, în loc de ghilotină sau topor, gloanţele. Merita Antonescu o asemenea soartă? Dezonorase România sau încercase să-i redea demnitatea pierdută sub alt rege comerciant de ţară? Dacă Mareşalul a fost „judecat” în acest mod, faptele regelui cum ar trebui catalogate? Patriotice, salvatoare, onorante ? După cum au decurs evenimentele, greu de crezut… Aşadar regele şi acoliţii săi capitulaseră necondiţionat în faţa inamicului, fără semnarea unui armistiţiu. Inteligentă şi oportună acţiune pentru România?! Urma şi etapa încheierii şi parafării actelor. Pentru aceasta s-a înfiinţat o comisie. Din partea română au participat: Lucreţiu Pătrăşcanu, gen. adj. Dumitru Dămăceanu, Barbu Ştirbei şi Ghiţă Pop (semnatari) iar din partea aliaţilor, mareşalul Rodion Malinovski (semnatar). Nu voi prezenta documentele convenţiei, încheiată la 12 septembrie 1944, fiind deja cunoscute. Î esenţă, Convenţia a transformat România, într-un stat sub ocupaţie, autorizând legal şi la nivel internaţional, jaful sovietic la scara întregii ţări. A fost un dictat pe seama României, nu un act ce ar fi trebuit sa reglementeze raporturile militare dintre părţile angrenate într-un conflict deschis.

Pentru că trădătorii sunt priviţi cu dezgust oriunde, folosiţi şi apoi aruncaţi cu scârbă, semnificativ rămâne modul în care ştia Moscova să facă diferenţa între Mareşalul Antonescu şi noile „autorităţi” instalate de regele Mihai după 23 august. Când Pătrăşcanu a întrebat de ce condiţiile de armistiţiu impuse de catre U.R.S.S. României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu, Comisarul Molotov i-a răspuns: „Antonescu reprezenta România, voi nu mai reprezentaţi pe nimeni”. Spune mult despre onoare această replică! Nu „majestate”?

Aruncarea ţării în robia sovietică nu l-a deranjat prea mult pe rege. Şi azi el consideră că a procedat corect, „în interesul naţiei”, cât despre remuşcări, n-are rost să aducem vorba. În ţară pornise teroarea roşie. Iată câteva declaraţii făcute în şedinţele Consiliului de Miniştri din 15/16.09.1944 despre ce se întâmpla prin ţară:

Maniu: „Domnilor, ţin de la început să constat că textul acestui armistiţiu nu corespunde cu acele conversaţiuni şi cu acele încheieri pe care emisarii noştri din Cairo au convenit cu reprezentanţii aliaţi […] constat ca aliaţii nu şi-au respectat întelegerea de la Cairo. La Cairo s-au facut înţelegeri precise. Baza acestor condiţiuni era fixată în 6 puncte care conţineau anumite asigurări foarte preţioase pentru România şi noi când am făcut armistiţiul şi când am trimis comisia la Moscova, am fost de credinţă că aceste stipulaţiuni vor fi respectate.[…]”.

Patrascanu: „La sfârşit am să fac câteva concluziuni. În textul armisţitiului, în discuţia cu cei trei ambasadori, Comandamentul aliat este reprezentat prin Uniunea Sovietică, o dată pentru totdeauna. În toate discuţiile noastre Comandamentul sovietic este singurul care reprezintă Anglia şi America. Toate legăturile militare ale României trec pe planul discuţiilor şi înţelegerilor cu Uniunea Sovietică.”

Eftimiu: „Nu rezultă că ar putea să se facă modificarea instalaţiunilor de transport, de comunicaţie care există acum în ţară. Totuşi ruşii au executat lărgirea liniei de la Iaşi până la Ploieşti, de la Cernăuţi la Focşani , aşa încât prin această lărgire se paralizează complet orice posibilitate de trafic în jumătatea de vest a Moldovei. […]”.

Buzeşti: „Paralizam toată viaţa economică din Moldova, vine iarna, o să fie o regiune înfometată. […]”.

Maniu: „Am văzut eu , dl. Buzeşti are textul, şi va puteţi închipui în ce situaţie ajungem noi, guvernul acesta, regimul acesta şi în special noi cei care am lucrat efectiv la pregătirea acestui armistiţiu, când ni se va pune în faţă mâine-poimâine, faptul că lui Ion Antonescu i s-a promis de către dl. Molotov o zonă neutra pe care noi nu o avem. […] Ieri, dl.ministru al agriculturii mi-a declarat ca nu-şi ia răspunderea pentru situaţia în agricultură dacă în anul viitor vom avea recoltă slabă, fiindcă luându-i mijloacele de cominicaţie, boii, caii, trăsurile, tractoarele, dumnealui a raportat oficial că nu răspunde pentru situaţia din agricultură. […] .trebuie să accentuez gestul Majestăţii Sale Regelui, care a luat în această chestiune partea leului, fiindcă în cuvântul său în hotarirea aceasta, a pus la dispoziţia acestei acţiuni întregul său aparat militar şi civil […] ”

Dinu Bratianu: „Cred că este inutil să discutăm această chestiune. Pierdem vremea. Au făcut ce au putut. Au fost condiţii ineluctabile, se simţeau stăpâni în ţara românească , fiindcă armata ocupase ţara.”

Maniu: „În acest armistiţiu se vorbeşte de germani, de unguri, de evrei şi de multe şi multe lucruri. Dar nu se vorbeşte de un lucru esenţial pentru noi, ce se întimplă în Basarabia, cu românii noştri de acolo. Domnii comunişti au venit la mine la un moment dat să-mi propună să facem un fel de legătură patriotică, şi atunci nu s-a făcut din cauza mea, recunosc. Pentru ce? Pentru că eu insistam la dumnealor ca între ţintele acestui bloc patriotic să fie pusă şi chestiunea Basarabiei şi Bucovinei, şi am insistat pe acest lucru, şi am spus că nu este posibil ca noi să inugurăm o acţiune de stat care nu ar avea între ţintele sale câstigarea Basarabiei şi Bucovinei. Dumnealor nu au vrut acest lucru şi din cauza aceasta nu s-a facut. […] Nu ne putem face vinovaţi că ne dezinteresăm de fraţii de un sânge cu noi, pe care vitregia soartei, la un moment dat, i-a despărţit de noi. Ce se întâmplă? În acest corp al armistiţiului nu se vorbeşte nimic de Basarabia si Bucovina, decât in sensul că ramân în posesia Rusiei. […] Acum, în ceea ce priveşte Basarabia şi Bucovina, suntem o ţară învinsă, ni s-au impus anumite condiţiuni de armistiţiu şi nu avem ce face şi ne supunem, fiindcă suntem într-o situaţie silită. Alta este însă chestiunea românilor din Basarabia. Dacă vor începe a urmări, a închide şi aresta pe românii de acolo care au votat in 1918 unirea Basarabiei cu noi, atunci noi, cu ce conştiinţă primim acest lucru? […] Trebuie însă să se ştie că sufletul nostru sângerează şi în al doilea rând că avem conştiinţa vie că trebuie să ne îngrijim de fraţii noştri care sunt în afară şi să vedem ce intenţiuni au ruşii cu fraţii noştri din Basarabia şi Bucovina, fiindcă am fost colegi de parlament cu Halipa, cu Pelivan, şi nu ne vine bine să vedem că sunt aruncaţi în închisori sau loviţi pentru ceea ce au facut acum 25 ani. […] Rog însă comisia care va discuta cu comisia militară sovietică să pună în discuţiune aceasta chestiune şi pe cât posibil să ia garanţii pentru ei. Domnii aceştia mi se adresează mie. Acum fug, se ascund prin diferite sate, vin şi-mi cer scut, sfat, unde să se ascundă, unde să se aşeze, ca să nu fie spânzuraţi. Şi eu trebuie să dau răspuns şi voi da, voi găsi o posibilitate. Cred că este cazul ca să trezesc interesul dv. asupra acestei nenorociri şi să facem tot posibilul ca ei sa fie ocoliţi.” Stenogramele Consiliului de Miniştri din 15-16 septembrie 1944 ne dezvăluiesc adevărata dramă trăită atunci de poporul român. Bineînţeles că „majestatea sa” nu-şi asumă nici o responsabilitate pentru consecinţele actului de la 23 august 1044. El a ieşit pe uşa cabinetului şi gata! De rest s-au ocupat ruşii prin slugile lor comuniste din ţară. Ba chiar şi conducerile partidelor istorice…

L.Pătrăşcanu: „Art.16 (din Convenţia de artmistiţiu - n.a.).Tipărirea, importul şi răspândirea în România, a publicaţiilor periodice şi neperiodice, prezentarea spectacolelor de teatru şi a filmelor, funcţionarea staţiunilor de TFF, Poşta, Telegraf şi Telefon, vor fi executate în acord cu Inaltul Comandament Aliat (Sovietic)”.

Vişoianu: „Toate propunerile noastre nu au fost luate în considerare. Am intervenit ca să arăt că semnificaţia acestui articol, este în contradicţie cu declaraţia domnului Molotov şi cu condiţiunile armistiţiului, aşa cum le cunoaştem de la Cairo, şi că constituie o imixiune în administraţia ţării. Am stăruit mult, dar fără nici un rezultat. […] Eu păstrez părerea mea că este o imixtiune şi destul de importantantă şi îmi pare foarte rău ca n-am putut fi ascultat.”

Sănătescu: „Practic, aplicarea acestui articol cum s-ar putea face?”.

Vişoianu: „Prima noastra propunere trebuie să fie acesta: administraţia noastră ascultă sugestiile guvernului. Se poate întâmpla însă ca Comandamentul Sovietic să vrea să dea o amploare şi să aplice efectiv această măsura şi atunci să fie, alături de organele noastre, prezente şi organele sovietice.”

Niculescu-Buzeşti: „La anexa la care se face referire în textul art.16, chestiunea este şi mai gravă. […] pentru că nu se poate să fim complet privaţi de orice posibilitate de a comunica cu străinătatea; căci dacă nouă nu ni se permite şi nu se permite nici legaţiilor noastre, aşa cum prevedea anexa la art.16, legăturile decât cum va fi stabilit de comandamentul aliat (sovietic), nu ni se vor permite legăturile nici cu statele neutre…”

Maniu: „Punctul acesta are o importanţă extraordinară şi mai ales pe noi, partidele politice, ne pune într-o situaţie aproape intolerabilă. Noi am primit să facem parte din guvernul acesta, pe baza manifestului, făcut atât de frumos, din partea M. S. Regelui, în care se spunea că se introduce în Ţara Românească un regim de libertate şi constitutionalism, […] Urmează de aici că noi nu suntem stăpâni asupra mişcării noastre intelectuale şi asupra cuvântului de opinie publică, care s-ar putea produce la un moment dat. De aici urmează ca orişice ziar, care apare în România, poate fi cenzurat. Tot aici urmează că orice comunicare făcuta prin radio poate fi cenzurată. Noi suntem în fata opiniei publice într-o situatie intolerabilă. Noi nu putem să luam parte la mişcarea intelectuală şi artisticş a universului. În plus: se fac confiscări de aparate de radio unor oameni, care nu sunt bogaţi. Întreaga lume este săracă şi ea n-are un alt control al ştirilor, decât aparatul de radio. Acesta s-a luat. […] Evident, delegaţii noştri la Moscova n-au avut ce face; au trebuit să accepte acest armistiţiu, care ne-a fost impus.”.

Visoianu: „Va fi înfiinţată o Comisie de Control Aliată…”

Sănătescu: „Din text reiese că aceasta Comisie aliată de Control este sub ordinele Comandamentului rus.”

Christu: „Aceasta comisie este sub ordinele Comandamentului rus.”

Sănătescu: „Eu credeam că este vorba aici de o comisie a celor trei guverne aliate.”

Niculescu-Buzeşti: „În comisie sunt reprezentanţi ai Comandamentelor, nu ai guvernelor. Or, se consideră ca în România, Comandamentul Sovietic este comandament aliat.”

I. C. Bratianu: „Comisia este mai mult o acoperire a mareşaluilui Malinovski şi a Comandamentului.”

Niculescu-Buzesti: „Pentru diferitele acorduri speciale pentru aplicarea armistiţiului, care vor fi încheiate pe baza lui. Comisiunea acestui Comandament Sovietic aplică aceste acorduri.

Dămăceanu: „Le controlează.”

Niculescu-Buzeşti: „Cu cine negociem noi aceste acorduri ?”

Dămăceanu : „Cu Malinovski.”

Sănătescu: „O chestiune despre care vrem sa vă întrebăm şi pe dumneavoastră: ce i-a determinat pe aliaţi ca acest armistiţiu să nu fie semnat de reprezentanţii celor trei mari puteri, ci să dea delegaţie mareşalului Malinovski, care este un comandant militar?”.

L. Pătrăşcanu: „Impresia mea este că au vrut să sublinieze cine are cuvântul hotarâtor în chestiunile româneşti.” [...] În afară de interpretarea textului armistiţiului, socotesc de datoria mea să împărtăşesc guvernului unele impresiuni şi unele constatări , făcute în timpul şederii noastre la Moscova. […] Am socotit semnarea armistiţiului ca un succes, după două săptămâni de aşteptări zadarnice la Moscova […) astăzi cred că iscălirea armistiţiului aşa cum este, constituie un succes pentru noi şi pewntru România. [...]Am sosit in România la 15 zile după ocuparea Bucureştilor, într-un moment când fuseseră semnalate anumite incidente petrecute cu Armata Roşie […] Ce s-a întâmplat în România? De pe o zi pe alta, o armată care se pregătea să intre victorioasă în Romania (ruşii - n.a.) […] trupe care aveau în ochi imaginea vie a ruinelor pe care le-a lasat armata româna, au sosit în ţară. Ce sentimente doriţi dv. să aiba această armată? Nu putea să aibă alte sentimente şi alte porniri decât acelea pe care le-a avut - şi cred în limitată masură - pentru că s-a văzut bine din tot ce am putut avea ca material diplomatic, că detaşamente izolate, grupuri răzleţe, au prădat şi au făcut anumite excese, dar sub nici un motiv unităţi compacte n-au făcut asemenea lucruri.”

Maniu: „Eram decis ca sa fac toate gesturile prevenitoare , ca să arat Armatei Sovietice ca suntem cu toată încrederea faţă de ea şi că o privim ca pe o aliată, ca o tovarăşe de luptă. Ce s-a întimplat însă? S-a întâmplat mai mult decât ceea ce spunea domnul Pătrăşcanu. Conducătorii oficiali ai Armatei Sovietice au declarat oficial şi în conversaţiile particulare pe care le-am avut că ei vin în România ca într-o ţara duşmană ca o armata de ocupaţie. […] Ştiţi cum au pus mâna pe toate vasele noastre şi au făcut unele acte pâna acolo, încât un amiral a trebuit să se împuşte. S-a sinucis pentru că au fost făcute acte umilitoare, nu acte făcute numai de un duşman, ci acte umilitoare, care dezonorează. Când sate de-ale noastre sunt aprinse, când se prăpădesc averi de miliarde, când Comandamentul Militar Rus nu primeşte pe membrii guvernului şi evacueaza sate întregi, - ce vrei dumneata să facem noi?”

C. I. C. Bratianu: „Când am intrat în contact cu domnul Pătrăşcanu, aveam oarecari judecăţi contra partidului comunist, în afara de concepţiile noastre. Însă domnul Pătrăscanu mi-a spus atunci: « Domnule Bratianu, noi înainte de toate suntem români. Să lucrăm într-un scop comun fiindcă în această ordine de idei nu reprezentăm altceva decât reprezentanţii dv. ». Am spus domnului Pătrăşcanu: « Cred că dv. puteţi avea pentru apropierea cu Rusia, mai multă influenţă la Moscova decât putem avea noi şi puteţi arăta opera noastră, pe care vrem s-o ducem înainte şi care va deveni opera comună a tuturor partidelor politice. ». Vă spun aceasta fiindcă mă miră cum domnul Pătrăşcanu, pe care l-am cunoscut şi l-am apreciat, cum a putut aduce împotriva noastră chestiunile pe care le-a adus? Cum a putut reproşa domnului Maniu şi mie că n-am făcut armistitiul? Cum ne-a putut reproşa ca n-am facut propagandă pentru împacarea cu Rusia?”

Vişoianu: „În concluzie, la sfârşitul acestei comunicări, trebuie să vă spun că succesele delegaţiei dv. la Moscova au fost absolut neînsemnate. Şi vă spun cu tristeţe acest lucru.”.
Trebuie făcute câteva precizări. Condiţiile armistiţiului, negociate la Cairo, fuseseră stabilite sub guvernarea Mareşalului. Din acest motiv, reprezentanţii partidelor istorice fac dese trimiteri la cele 6 puncte stabilite acolo. Armistiţiul semnat în septembrie la Moscova, nu mai conţinea nici unul dintre ele, esenţiale pentru ţară, datorită actului de „bravură” de la 23 august 1944 al regelui Mihai! Lucreţiu Pătrăşcanu era reprezentantul P.C.R. şi conducătorul delegaţiei care a negociat armistiţiului. Delegaţia a plecat în 28 august 1944 la Moscova. În timpul discuţiilor, Pătrăşcanu îi comunica lui Vîşinski: „Trebuie să vă previn că între delegaţii români sosiţi, se face simţită opinia conform căreia guvernul sovietic intenţionează să formuleze condiţii mai grele în raport cu cele înaintate Mareşalului Antonescu.”
În tot acest timp, Regele Mihai se odihnea la Sinaia. Era surmenat după efortul depus la 23 august…
- Va urma -
Sursa: istoria incomoda[1]

[1] istoriaincomoda.wordpress.com/regele-care-si-a-scos-tara-la-taraba/

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Regele care şi-a scos ţara la tarabă (3)
Dan Merişor


Să încercăm depăşirea momentului 23 august, chiar dacă el a fost detonatorul exploziei şi a instaurării comunismului în România. La Sinaia, unde regele Mihai se retrăsese, încă nu ajunseseră undele cutremurului. Era linişte, aer curat şi o atmosferă relaxantă, ca după terminarea unei lucrări bine făcute. La Bucureşti se instalase un guvern nou, condus de generalul Rădescu, care încerca să lupte cu mijloace modeste împotriva infiltrării elementelor pro-sovietice în structurile de conducere. Când ruşii au simţit rezistenţa l-au trimis imediat pe A.I.Vîşinski, „procurorul lui Stalin”. El a început imediat acţiunea de impunere a unui guvern „prietenos” Moscovei. La 20 ianuarie 1945, Mihai îşi pusese regala semnătură pe decretul-lege care dădea mână libera comuniştilor şi sovieticilor să înceapă marea teroare:

Art.1.- Sunt vinovaţi de dezastrul ţării:
a) Acei care au instaurat regimul de dictatură şi având răspunderea politică efectivă, au pus în primejdie securitatea statului, prin încheierea de tratate de alianţă politică cu Germania hitleristă, prin permiterea intrării armatelor operative germane pe teritoriul ţării sau prin pornirea războiului împotriva U.R.S.S. şi a Naţiunilor Unite.
b) Acei care militând printr-o activitate susţinută pentru o politică externă alături de Germania hitleristă, au consimţit la cedarea Transilvaniei de Nord ; c) Acei care prin ameninţări, prin acte de teroare sau orice acţiune ilegală au urmărit să impună României o orientare politică alături de Germania hitleristă; d) Acei care interesat s-au pus în slujba organelor de propagandă germană, activând în scopul de a înlătura şi a aservi România germaniei hitleriste.

Art.2.- Pentru faptele prevăzute la art.1 se va pronunţa una din următoarele pedepse:
a) Munca silnică pe viaţă;
c) Temniţă grea de la 3-20 ani;
d) Închisoare corecţionară de la 5-10 ani.

Art.3. - Cercetarea şi instruirea vinovaţilor prevăzuţi de prezenta lege se va face de acuzatori publici, instituiţi conform legii pentru urmărirea şi sancţionarea criminalilor de război, fiind aplicabile toate dispoziţiile articolelor 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi 10 din această lege.
Art.4. Judecarea faptelor prevăzute de prezenta lege se va face de o instanţă denumită Tribunalul special pentru cei vinovaţi de dezastrul ţării. Dat în Bucureşti la 20 ianuarie 1945. Mihai I[1]
Mascaradele proceselor instrumentate de „acuzatorii publici” şi desfăşurate în „tribunalele populare” puteau demara în trombă !
1 martie 1945, telefonograma Vîşinski-Molotov: „La 10 seara am fost la palat. Am vorbit cu regele. Încă o dată i-am repetat cererea mea referitoare la Petru Groza, insistând asupra faptului că însărcinarea i-a fost dată lui, ca unei persoane care corespunde tuturor condiţiilor menţionate de mine anterior, în conformitate cu directiva. Regele a răspuns că el s-a informat cu atenţie asupra punctului de vedere al guvernului sovietic şi speră că va putea lua o hotărâre în conformitate cu indicaţia Guvernului sovietic. A promis că va da răspunsul în dimineaţa zilei de 2 martie, deoarece trebuie să îndeplinească toate procedurile constituţionale. Regele a subliniat în repetate rânduri dorinţa sa de a păstra pe deplin cele mai bune relaţii cu Guvernul sovietic.”.[2]
Ca să vezi, la 2 martie 1945, Mihai I l-a însărcinat pe dr. Petru Groza cu formarea noului guvern, fără a ţine cont de solicitarea lui Iuliu Maniu de a forma un guvern „de colaborare”. Ce coincidenţă, nu ? Iar la 6 martie 1945, primul guvern comunist era instalat. Partidele istorice au fost lăsate în voia sorţii, ba chiar îndemnate la non-combat: „Maniu a ţinut totdeauna personal legătura cu Palatul Regal, exprimându-şi în nenumărate rânduri regretul că suveranul a pus girul consimţământului său pe actul de la 6 martie 1945. În ultima vreme, se pare că în audienţele solicitate la suveran, cei doi preşedinţi de partide (Maniu şi Dinu Brătianu - n.a.), au fost sfătuiţi să înceteze orice fel de acţiune care ar putea dăuna intereselor ţării şi care ar privi raporturile de sinceră prietenie şi bună colaborare cu U.R.S.S. Faptul acesta, conjugat cu împrejurarea atenţiunei deosebite pe care Uniunea Sovietică a acordat-o factorului nostru constituţional, prin decorarea regelui şi predarea cu solemnitate a celor două avioane, precum şi lipsa de invitaţie la aceste solemnităţi a domnilor Maniu şi Dinu Brătianu, a făcut ca cei doi şefi de partide să caute a descifra în aceste elemente alte sensuri decât acelea a unor protocoale obişnuite.”[3]

P.C.R. era în culmea fericirii: „De la 23 august până la 6 martie, Partidul Comunist, în colaborare cu toate forţele democratice, a avut un rol important la înlăturarea guvernelor în care predominau elementele reacţionare. Forţele democratice coalizate au adus la cârma ţării guvernul de largă concentrare democratică,dr.Petru Groza”.[4] La 6 august, Uniunea Sovietică a hotărât să stabilească relaţii diplomatice cu România, dar S.U.A. şi Marea Britanie au anunţat că nu recunosc guvernul Groza, deoarece avea un caracter nedemocratic. O picătură de nelinişte s-a strecurat în cadrul amicalelor relaţii rege-sovietici. Dar majestatea sa dă iar dovadă de un curaj ieşit din comun şi intră în „greva regală” ! „…Astfel fiind, Guvernul american nu poate recunoaşte nici azi acest guvern şi nu poate relua raporturile diplomatice cu România cât timp el se găseşte în fruntea ţării. Urmează de aci, fireşte, anumite dificultăţi în ce priveşte viitoarele tratative pentru încheierea păcii: guvernul S.U.A. nu admite să aibă tratative şi nici să semneze un tratat de pace final româno-american, decât cu un Guvern român reprezentativ democratic, deplin recunoscut de către Casa Albă. Maiestatea sa, a fost informat de mine şi de domnul ministru de externe. Am avut conversaţii- duminică dimineaţa o conversaţie -, din care a rezultat că suntem de perfect acord cu M.S. regele şi în care considerăm această notă - cu greşită formă - ca nulă şi neavenită. Incidentul îl considerăm închis. Am avut o lungă conversaţie cu Maiestatea sa luni la amiază, de vreo oră şi jumătate, de la 12 la 13, 30, şi ne-am despărţit prin a cădea de acord că şi această notă a Angliei a parvenit pe o cale pe care nu suntem obligaţi de a o înregistra oficial, fiindcă Maiestatea sa, regele, domneşte, iar noi guvernăm.”[5]

Sprijinit de sovietici, guvernul şi-a continuat activitatea ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. La 6 septembrie 1945, când s-au împlinit 5 ani de la urcarea lui Mihai pe tron, presa guvernamentală („Scânteia”, „România Liberă”, etc. - n.a.) a publicat articole elogioase la adresa acestuia, iar primul ministru Petru Groza şi vicepreşedintele Consiliului de Miniştri Gheorghe Tătărescu i-au trimis o telegramă de felicitare. În ziua de 8 noiembrie, membrii guvernului au participat la Te-deumul de la Patriarhie, iar „Scânteia” şi „România liberă” au subliniat rolul suveranului la 23 august 1944, când s-a aflat „alături de popor”. Pe de altă parte, în aceeaşi zi, partidele istorice au încurajat organizarea unei manifestaţii de protest împotriva „guvernului nedemocratic” prezidat de Petru Groza şi de susţinere a regelui Mihai. Manifestaţia a prilejuit o confruntare violentă cu susţinătorii guvernului, în urma căreia s-au înregistrat şi mai mulţi răniţi. Cu guvernul Groza la conducere, comunizarea României era asigurată aşa că regele putea să-şi vadă liniştit de ocupaţiile şi hobby-urile sale, adânc ancorate în realităţile ţării. În afară de a semna decrete pe bandă rulantă, participarea la deschiderea lucrărilor parlamentului sau a unor evenimente ruso-române, regele Mihai I meşterea motoarele Jeep-urilor primite cadou sau îşi perfecţiona tehnica fotografierii, noua sa pasiune. După alegerile măsluite din 1946, majestatea sa a deschis lucrările noului parlament „democratic” ales cu un discurs care a certificat rezultatele din 16 noiembrie 1946. Să vedem ce mesaj transmitea conducătorul statului, poporului român (fragmente): „Domnilor deputaţi, sunt fericit să mă găsesc în mijlocul reprezentanţilor ţării, întrunţi astăzi, pentru întâia oară, după o îndelungată întrerupere a vieţii parlamentare. Primul meu gând se îndreaptă către scumpa mea armată şi către toţi acei care s-au jertfit pe câmpul de luptă, în războiul purtat împotriva Germaniei hitleriste şi aliaţilor ei, redobândind libertatea şi independenţa (?) patriei noastre. Deopotrivă, exprimăm simţămintele noastre de recunoştinţă către glorioasa armată sovietică şi către eroii ei, căzuţi pe pământul ţării noastre, pentru eliberarea poporului nostru şi a Ardealului de Nord şi pentru libertatea tuturor popoarelor.[…] Guvernul meu vă va supune spre examinare proiecte de legi pentru reorganizarea şi simplificarea aparatului de stat. […] Poziţia externă a României este o poziţie de activă participare la opera de consolidare a păcii internaţionale. […] O preocupare a noastră de căpetenie, o va forma, ca şi până acum păstrarea şi dezvoltarea relaţiilor de desăvărşită prietenie şi strânsa colaborare cu Uniunea Sovietică. […] Domnilor deputaţi, încredinţat că guvernul meu va găsi în dragostea Domniilor voastre pentru ţară tot sprijinul necesar, vă urez muncă rodnică şi invoc binecuvântarea Celui Atotputernic asupra Domniilor voastre.” Trebuie menţionat că „guvernul lui” a fost cel condus de Petru Groza, din care făceau parte, printre alţii: Teohari Georgescu, Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Emil Bodnăraş, Vasile Luca, etc.

Pe 15.10.1947, regele mai trage o fugă la Bucureşti pentru un nou discurs „mobilizator”: „Doamnelor şi domnilor deputaţi, cu adâncă mulţumire sufletească (?) mă găsesc din nou în mijlocul reprezentanţilor ţării, întruniţi astăzi în a doua sesiune ordinară a actualei legislaturi. Lucrările domniilor voastre în prima sesiune ordinară şi extraordinară au fost rodnice.(? - s.n.) […] Guvernul meu va supune deliberării domniilor voastre proiectul de lege al reformei justiţiei, menit a asigura o mai bună împărţire a dreptăţii prin apropierea aparatului judecătoresc de popor şi prin introducerea în anumite complete de judecată a judecătorilor populari aleşi. […] România va continua să desăvârşească colaborarea cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, a cărei armată şi-a dat sângele pentru eliberarea pământului nostru şi a cărei susţinere s-a manifestat în continuu în atâtea ceasuri grele pe care le-am străbătut de la terminarea războiului şi până azi. (? - s.n.) Prietenia şi colaborarea în toate domeniile cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, apărătoare constantă a păcii, a democraţiei şi independenţei popoarelor (? - s.n.) rămân baza însăşi a politicii noastre externe. […] Vă urez spor la muncă, rugând pe cel atotputernic să reverse binecuvântarea asupra lucrărilor domniilor voastre. Eu declar deschisă sesiunea ordinară. Mihai I”.[6] Şi au urmat guvernele Petru Groza 3-4, sub care s-a petrecut distrugerea fibrei democratice a statului român !

Buna relaţie a monarhului cu ocupanţii sovietici se concretiza prin numeroase gesturi de curtoazie. Chiar dacă uneori prezenţa sa la numeroasele întâlniri stabilite de protocol era deranjantă, regele fiind nevoit să se deplaseze de la Sinaia în capitală sau alte localităţi, majestatea sa îşi „făcea datoria”. Generalul Susaikov îi era deseori partener de vânătoare, l-au decorat cu ordinul „Victoria” (Pobeda), în cadrul unui banchet fastuos, organizat în Sala Tronului. Regele nu a rămas dator şi i-a acordat Ordinul „Mihai Viteazul” mareşalului sovietic Malinovski. Din partea lui Stalin, şeful statului român a primit drept cadou două avioane ruseşti, U2. Tot generalul Susaikov îi procura regelui cauciucuri pentru automobil. Iar reginei-mamă Elena ultimele producţii ale cinematografiei sovietice. Şi alţi membri ai casei regale aveau relaţii mai mult decât cordiale cu reprezentanţii puterii sovieto-comuniste. Principesa Ileana, fiica (legitimă? - s.n.) cea mică a Regelui Ferdinand I al României şi a Reginei Maria se împrietenise cu Emil Bodnăraş. El a invitat-o pe prinţesă la o petrecere organizată la el acasă. Făcând cunoştinţă cu liderii comunşti, Ileana i-a descris în culori foarte prietenoase: „Petru Groza: « ştia să fie antrenant într-o societate, deşi glumele sale erau prea puţin rafinate», Gheorghiu-Dej: « un bărbat solid şi nu neplăcut ca înfăţişare », Maurer: « mai distins decât ceilalţi din grup », Ana Pauker: «…cu ochi albaştri tăioşi, privind pe sub sprâncenele joase şi cu un zâmbet fascinant. […] Am avut întotdeauna impresia când mă aflam în preajma ei că era ca un boa constrictor care abia a fost hrănit, aşa că nu te mănâncă pe loc! »”.

În tot acest timp, puşcăriile se umpluseră cu elita României, la „Canal” murea floarea societăţii, în puşcăria din Piteşti studenţii erau „reeducaţi”, iar la Aiud şi Sighet era aruncată, în gropi comune, democraţia. Regele Mihai domnea, împreună cu „guvernele lui”, peste o ţară vândută bolşevicilor şi apoi distrusă de aceştia![7]
- Va urma -

[1] „Monitorul Oficial”, nr. 17, din 27.01.1945.
[2] Arhivele Naţionale, Bucureşti, colecţia Xerocopii Rusia, pachetul XIII, doc.5,f.21.
[3] Ibidem, dosar 9/1945, p.10-21.
[4] „Scânteia” nr.367 din 1 noiembrie 1945.
[5] vezi dr. Petru Groza, 24 august 1945 - Stenograma şedinţei Consiliului de Miniştri privind „greva regală”.
[7] istoriaincomoda.wordpress.com/2013/01/14/regele-care-si-a-scos-t... şi istoriaincomoda.wordpress.com/2013/01/21/regele-care-si-a-scos-t...
footer

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Regele care şi-a scos ţara la tarabă (4)
Dan Merişor


Regele Mihai şi rătăcirile tinereţiiRegele Mihai I, pe când era un Mihăiţă, a dat „de pădure şi s-a rătăcit” sub directa îndrumare a experimentatului său tătic Carol al II-lea. Aventurile erotice ale tatălui său, mai ales „frumoasa” relaţie cu Duduia Lupescu, au fost adevărate pilde morale pentru puberul prinţ. O mare iubire a fost Yvonica, menţionată în jurnalul regelui Carol al II-lea. Este posibil să fi fost chiar prima relaţie sentimentală. Relatia acestora, consemnata in jurnalul regelui Carol al II-lea, s-a consumat intre anii 1937-1939 si s-a incheiat abrupt, in iulie 1939. Deh, dragoste de adolescent fără minte… Relaţia cu Yvonica e dominată, în mod clar, de dorinţe carnale, tatăl consemnând, cu oarece grijă, starea fiului, ca în însemnarea ce se referă la ziua de duminică, 5 iunie 1938: „Mihăiţă, foarte agitat, a voit-o cu orice preţ pe Yvonica; n-a avut noroc, s-a aranjat pentru astă-seară”. A doua zi Carol scria, ca o confirmare: „Seara, cinema […] Mihăiţă fiind ocupat, împlinindu-i-se dorul de ieri, cu Yvonica”. (puberul de 17 ani „făcea gimnastică la sol” - n.a.). Prinţul trăieşte cu pasiune, subjugat de iubirea pentru Yvonica. Lupeasca şi Carol al II-lea sesizează faptul că Mihăiţă a luat-o razna şi încearcă să-l despartă de girl-friend. Au loc negocieri între Duduia Lupescu, pe de o parte, şi Yvonica, pe de alta (ca între „profersioniste” - n.a.). „A constatat că nu poate fi vorba de iubire din partea ei faţă de Mihăiţă. Şi el, bietul băiat, îşi făcea iluzii”, scrie regele în exerciţiu, la 18 iulie 1939, menţionând totodată că Yvonica refuză să scrie o scrisoare de adio, aşa cum i se ceruse. În 24 iulie 1939: „Yvonica a dat scrisorile cerute şi i s-a depus la bancă dota de 2.000.000 lei”. Cum salariul stabilit în acea vreme pentru un senator sau un deputat era de 15.000 de lei pe lună, Yvonica s-a ales cu 133 de salarii de parlamentar român, la nivelul anului 1939. Bani daţi amantaei „majestăţii sale”, de către contribuabilul român !

Urmează pasiunea nebună pentru Irina (Lulu) Malaxa. Părea vrăjit de bruneta zveltă, cu profil grecesc, de camee. Tinerii au devenit foarte repede de nedespărţit, erau văzuţi adeseori în aceeaşi maşină, dar şi la hipodrom, pe terenul de tenis sau la bazinul de înot. Prinţul a început să-şi invite iubita la castelul Peleş din Sinaia. Ajungeau acolo cu maşina favorită a lui Mihai, un Alfa Romeo care putea atinge şi 120 kilometri pe oră. Presa vremii a relatat că Mihai a rugat-o pe Lulu să-l însoţească la o vânătoare de lupi, iar ea a dat curs acestei invitaţii. Mihai era îndrăgostit lulea, îi cânta iubitei la pian piese din Bach, Brahms, Mozart şi Debussy… L’amour, toujour. Dacă Regele Carol al II-lea şi Malaxa păreau mulţumiţi de idila copiilor, nu acelaşi lucru se putea spune şi despre mama prinţului Mihai, prinţesa Elena, care-şi dorea o parteneră cu sânge albastru pentru unicul său fiu. Regele Mihai a fost influenţat decisiv să răcească şi să rupă relaţia cu Lulu Malaxa de către cele două femei care i-au marcat viaţa, mama sa, Elena, prinţesă de Grecia şi mătuşa sa, prinţesa de Spoleto, ulterior ducesă de Aosta. Antipatia constantă a acestora pentru Lulu Malaxa a fost foarte bine ambalată în „raţiunile de stat” potrivit cărora un rege avea datoria să caute să întemeieze o familie cu o femeie de rangul său.

Mihăiţă îşi mai foloseşte princiarul organ şi într-o ciudată şi scurtă relaţie cu Nerissa Bowes Lyon, in urma careia, la 28 noiembrie 1939, în Mânaătirea Sinaia, s-ar fi născut fiul acestora, care trăieşte sub numele de Dieter Stanzeleit. La peste şapte decenii distanţă, acest pretins fiu, ce a trăit aproape toată viata cu numele de Dieter Stanzeleit, vrea să îşi dovedească ascendenţa regală. Stanzeleit, care are şi cateva acte aparent oficiale, ce par convingătoare, susţine de decenii că e rodul iubirii dintre Mihai şi Nerissa, cu doi ani mai mare decât monarhul român, care chiar s-ar fi căsătorit, după spusele lui Stanzeleit, la 7 septembrie 1939, la primaria din Azuga.

Tot în jurul lui 1939, Mihaiţă mai face o victimă: actrita italiana, celebra in epoca, Mariella Lotti. Cei doi se cunoscuseră în Bucureşti şi Mariella a stat mai multe luni în Capitală, pentru a fi aproape de iubitul ei. Nevoită să plece în Italia, pentru a onora mai multe contracte, Mariella i-a scris nenumărate scrisori de dragoste Regelui Mihai, care nu i-a raspuns cu aceeaşi afecţiune. „Prima lor întâlnire a avut loc pe 19 octombrie 1939. Mariella Lotti, vedeta unei trupe italiene aflate în turneu în România, dădea o primă reprezentaţie de gală la teatrul regal din Bucureşti. Din loja sa, Mihai de Romania n-a slăbit-o din ochi. Săptămâna următoare, pe 25 octombrie, ziua în care împlinea 18 ani, Mihai a obtinut, favor special, autorizaţia de a-i prezenta pe Mariella Lotti si pe tovarăţii ei Curţii Regale a României. A dansat toata seara cu ea”.

Idila se afla abia la început. „Odată încheiate reprezentaţiile trupei în România, Mariella nu s-a întors la Roma. S-a instalat într-un luxos hotel al Capitalei şi a locuit acolo timp de două luni. În fiecare dimineaţă, Mihai de România o lua cu maşina în lungi plimbări”, scria jurnalul France Dimanche. În 1944, când a revenit la Bucureşti, pentru a se întâlni cu Regele Mihai, Mariella Lotti a jucat într-o coproducţie româno-italiană, „Escadrila alba”. dar majestatea sa avea deja altă amantă.

Dolly Chrissolegos, alintata „Dodo”, o grecoaică roşcată, cu ochi mari si verzi. „Şi pe urmă, într-o seară, el întâlni pe Dolly Chrissolegos. Era în vara anului 1942, la o serbare de noapte în grădina Palatului Regal. Printr- o ironie a soartei, Dolly era roşcată ca Duduia Lupescu. Roşcată, albă, cu ochi mari şi verzi de zeiţă greacă. Avea 20 de ani. Era în toată strălucirea ei. «Cine este?», întrebă Mihai. «Este nevasta unui traficant. S-a măritat la 16 ani. El era funcţionar la telefoane şi (cu voce joasă) comunist. El câştigă mulţi bani cu germanii. El o bate. Ea are de amant pe un colonel de cavalerie. Ea»… «Numele ei?». «Dolly Chrissolegos». Puţin după asta, ea se numea «Dodo» pentru rege”, se scrie în articolul „Tragicul şi sentimentalul destin al regelui Mihai al României” din revista franţuzească Cavalcade.

Dolly era „omul sovieticilor” (se putea altfel?), infiltrată în anturajul regelui pentru a-i influenţa deciziile în sprijinul comuniştilor. Şi în acest caz, Mihai a sistat relaţia după abdicare. „La 23 august, «Dodo » spune regalului său amant: «Porneşte, Mihăiţă». Regele îl primeşte pe Antonescu, face să fie arestat. Când soseşte Armata Roşie, ţara era deja predată. Dodo şi regele Mihai îşi făcuseră datoria! Relaţia regelui cu grecoaica Dolly a durat până în noiembrie 1947, când Mihai o întâlneste la Londra, la nunta viitoarei regine a Marii Britanii, Elisabeta a II-a, pe Ana de Bourbon-Parma, viitoarea lui soţie. Aceeaşi revistă mentionează atitudinea reginei-mamă: „Regina Elena se nelinişteşte. Mihai rezistă noilor ocupanţi (sovieticilor şi, implicit, comuniştilor români - n.a.). «Dodo» încurajează reconcilierea […] Regina-mamă decide să sfârşească cu ceea ce este în ochii ei «politica lui Dodo». «Tu trebuie să rupi cu această femeie. Ea joacă pe cartea ruşilor, contra noastră». «Ea mi-a jurat că a rupt cu amicii ei comunişti şi eu o cred!», răspunde Mihai.:) «Această creatură te pierde. Goneşte-o. Căsătoreşte-te cu Margareta a Angliei (sora mai mică a viitoarei regine Elisabeta a II-a a Marii Britanii - n.r.) sau cu Charlotte a Belgiei. Sovieticii nu vor mai îndrăzni nimic contra ta. Margareta e încântătoare, Charlotte, de asemenea, frumoasă şi fină ca mama sa, biata Astrid»… Regele Mihai nu vrea să audă nimic. «Dodo» aleargă îndată. Mihai se lasă îmbrobodit. Totuşi, e neliniştit.[…] Elena poate are dreptate. Trebuie să se întoarcă spre Occident… să se căsătorească”, se scrie în articolul din revista franţuzească. Cam acestea au fost cele mai cunoscute aventuri amoroase ale regelui Mihai. Relaţii care au costat ţara mulţi bani, au influenţat trădarea de la 23 august şi multe alte evenimente „benefice” poporului român.[1]
- Va urma -


[1] istoriaincomoda.wordpress.com/2013/02/01/regele-care-si-a-scos-t...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.art-emis.ro/istorie.html

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Regele care şi-a scos ţara la tarabă (5)
https://istoriaincomoda.wordpress.com/2013/01/11/regele-care-si-...

23 feb 1946 - ziua armatei rosii 15Continui prezentarea situaţiei României după 23 august 1944 şi a Armistiţiului semnat la 13.09.1944, pentru a ne “bucura” de întregul tablou al beneficiilor aduse ţării de actul “curajos” al regelui Mihai. Stenogramele Consiliului de Miniştri din 15-16.09.1944 ne dezvăluiesc adevărata dramă trăită atunci de poporul român. Bineînţeles că majestatea sa nu-şi asumă nici o responsabilitate pentru ce a urmat zilei de 23 august. El a ieşit pe uşa cabinetului şi gata! De rest s-au ocupat ruşii prin slugile lor comuniste din ţară. Ba chiar şi conducerile partidelor istorice…

L.Patrascanu: “art.16 (din artmistiţiu n.a.).Tiparirea, importul si raspindirea in Romania, a publicatiilor periodice si neperiodice, prezentarea spectacolelor de teatru si a filmelor, functionarea statiunilor de TFF, Posta, Telegraf si Telefon, vor fi executate in acord cu Inaltul Comandament Aliat (Sovietic)”. Visoianu: “Toate propunerile noastre nu au fost luate in considerare. Am intervenit ca sa arat ca semnificatia acestui articol,este in contradictie cu declaratia domnului Molotov si cu conditiunile armistitiului, asa cum le cunoastem de la Cairo, si ca constituie o imixtiune in administratia tarii. Am staruit mult, dar fara nici un rezultat.(…)Eu pastrez parerea mea ca este o imixtiune si destul de importantanta si imi pare foarte rau ca n-am putut fi ascultat.”

Sanatescu: “Practic, aplicarea acestui articol cum s-ar putea face?”. Visoianu: ” Prima noastra propunere trebuie sa fie acesta: administratia noastra asculta sugestiile guvernului. Se poate intimpla insa ca Comandamentul Sovietic sa vrea sa dea o amploare si sa aplice efectiv aceasta masura si atunci sa fie, alaturi de organele noastre, prezente si organele sovietice.” Niculescu-Buzesti: “La anexa la care se face referire in textul art.16, chestiunea este si mai grava.(…) pentru ca nu se poate sa fim complet privati de orice posibilitate de a comunica cu strainatatea; caci daca noua nu ni se permite si nu se permite nici legatiilor noastre, asa cum prevedea anexa la art.16, legaturile decit cum va fi stabilit de comandamentul aliat(sovietic), nu ni se vor permite legaturile nici cu statele neutre…”

Maniu: “Punctul acesta are o importanta extraordinara si mai ales pe noi, partidele politice, ne pune intr-o situatie aproape intolerabila. Noi am primit sa facem parte din guvernul acesta, pe baza manifestului, facut atit de frumos, din partea M.S.Regelui, in care se spunea ca se introduce in Tara Romaneasca un regim de libertate si constitutionalism,(…) Urmeaza de aici ca noi nu sintem stapini asupra miscarii noastre intelectuale si asupra cuvintului de opinie publica, care s-ar putea produce la un moment dat.De aici urmeaza ca orisice ziar, care apare in Romania, poate fi cenzurat. Tot aici urmeaza ca orice comunicare facuta prin radio poate fi cenzurata. Noi sintem in fata opiniei publice intr-o situatie intolerabila. Noi nu putem sa luam parte la miscarea intelectuala si artistica a universului. In plus: se fac confiscari de aparate de radio unor oameni, care nu sint bogati. Intreaga lume este saraca si ea n-are un alt control al stirilor, decit aparatul de radio. Acesta s-a luat.(…) Evident, delegatii nostri la Moscova n-au avut ce face; au trebuit sa accepte acest armistitiu, care ne-a fost impus.

Visoianu: “Va fi infiintata o Comisie de Control Aliata…” Sanatescu: “Din text reiese ca aceasta Comisie aliata de Control este sub ordinele Comandamentului rus.” Christu: “Aceasta comisie este sub ordinele Comandamentului rus.” Sanatescu: “Eu credeam ca este vorba aici de o comisie a celor trei guverne aliate.” Niculescu-Buzesti: “In comisie sint reprezentanti ai Comandamentelor , nu ai guvernelor. Or, se considera ca in Romania, Comandamentul Sovietic este comandament aliat.” I.C.Bratianu: “Comisia este mai mult o acoperire a maresaluilui Malinovski si a Comandamentului.” Niculescu-Buzesti: “Pentru diferitele acorduri speciale pentru aplicarea armistitiului, care vor fi incheiate pe baza lui. Comisiunea acestui Comandament Sovietic aplica aceste acorduri. Damaceanu: “Le controleaza.” Niculescu-Buzesti: “Cu cine negociem noi aceste acorduri ?” Damaceanu : “Cu Malinovski.”

Sanatescu : ” O chestiune despre care vrem sa va intrebam si pe dumneavoastra : Ce i-a determinat pe aliati ca acest armistitiu sa nu fie semnat de reprezentantii celor trei mari puteri , ci sa dea delegatie maresalului Malinovski , care este un comandant militar.” L.Patrascanu : “Impresia mea este ca au vrut sa sublinieze cine are cuvintul hotaritor in chestiunile romanesti.” L.Patrascanu :“In afara de interpretarea textului armistitiului, socotesc de datoria mea sa impartasesc guvernului unele impresiuni si unele constatari , facute in timpul sederii noastre la Moscova.(…) Am socotit semnarea armistitiului ca un succes, dupa doua saptamini de asteptari zadarnice la Moscova(…) astazi cred ca iscalirea armistitiului asa cum este , CONSTITUE UN SUCCES PENTRU NOI SI PENTRU ROMANIA.”

L. Patrascanu: “Am sosit in Romania la 15 zile dupa ocuparea Bucurestilor, intr-un moment cind fusesera semnalate anumite incidente petrecute cu Armata Rosie (…)Ce s-a intimplat in Romania? De pe o zi pe alta , o armata care se pregatea sa intre victorioasa in Romania (ruşii n.a.)(…) trupe care aveau in ochi imaginea vie a ruinelor pe care le-a lasat armata romana, au sosit in tara. Ce sentimente doriti dv. sa aiba aceasta armata ? Nu putea sa aiba alte sentimente si alte porniri decit acelea pe care le-a avut – si cred in limitata masura – pentru ca s-a vazut bine din tot ce am putut avea ca material diplomatic, ca detasamente izolate, grupuri razlete, au pradat si au facut anumite excese, dar sub nici un motiv unitati compacte n-au facut asemenea lucruri.”

Maniu: “Eram decis ca sa fac toate gesturile prevenitoare , ca sa arat Armatei Sovietice ca sintem cu toata increderea fata de ea si ca o privim ca pe o aliata, ca o tovarasa de lupta. Ce s-a intimplat insa ? S-a intimplat mai mult decit ceea ce spunea domnul Patrascanu. Conducatorii oficiali ai Armatei Sovietice au declarat oficial si in conversatiile particulare pe care le-am avut ca ei vin in Romania ca intr-o tara dusmana ca o armata de ocupatie. (…)Stiti cum au pus mina pe toate vasele noastre si au facut unele acte pina acolo , incit un amiral a trebuit sa se impuste, s-a sinucis pentru ca au fost facute acte umilitoare, nu acte facute numai de un dusman, ci acte umilitoare, care dezonoreaza. Cind sate de-ale noastre sint aprinse, cind se prapadesc averi de miliarde, cind Comandamentul Militar Rus nu primeste pe membrii guvernului si evacueaza sate intregi, -ce vrei dumneata sa facem noi ?”

C.I.C. Bratianu : “Cind am intrat in contact cu domnul Patrascanu, aveam oarecari judecati contra partidului comunist, in afara de conceptiile noastre. Insa domnul Patrascanu mi-a spus atunci :< Domnule Bratianu, noi inainte de toate sintem romani. Sa lucram intr-un scop comun fiindca in aceasta ordine de idei nu reprezentam altceva decit reprezentantii dv.> Am spus domnului Patrascanu : < Cred ca dv. puteti avea pentru apropierea cu Rusia , mai multa influenta la Moscova decit putem avea noi si puteti arata opera noastra , pe care vrem s-o ducem inainte si care va deveni opera comuna a tuturor partidelor politice.> Va spun aceasta fiindca ma mira cum domnul Patrascanu pe care l-am cunoscut si l-am apreciat , cum a putut aduce impotriva noastra chestiunile pe care le-a adus ? Cum a putut reprosa domnului Maniu si mie ca n-am facut armistitiul ? Cum ne-a putut reprosa ca n-am facut propaganda pentru impacarea cu Rusia ? “
Visoianu : “In concluzie, la sfirsitul acestei comunicari , trebuie sa va spun ca succesele delegatiei dv. la Moscova au fost absolut neinsemnate. Si va spun cu tristete acest lucru.”

Trebuie făcute câteva precizări. Condiţiile armistiţiului, negociate la Cairo, fuseseră stabilite sub guvernarea Mareşalului. Din acest motiv, reprezentanţii partidelor istorice fac dese trimiteri la cele 6 puncte stabilite acolo. Armistiţiul semnat în septembrie la Moscova, nu mai conţinea nici unul dintre ele, esenţiale pentru ţară, datorită actului de “bravură” de la 23 august 1944 al regelui Mihai ! Lucreţiu Pătrăşcanu era reprezentantul PCR şi conducătorul delegaţiei care a negociat armistiţiului. Delegaţia a plecat în 28.o8.1944 la Moscova. În timpul discuţiilor, Pătrăşcanu îi comunica lui Vîşinski : “Trebuie să vă previn că între delegaţii români sosiţi, se face simţită opinia conform căreia guvernul sovietic intenţionează să formuleze condiţii mai grele în raport cu cele înaintate Mareşalului Antonescu.”

Regele Mihai se odihnea, în tot acest timp, la Sinaia. Era surmenat după efortul depus în 23 august…

va urma

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Şi dă-i şi luptă Mihăiţă !

https://istoriaincomoda.wordpress.com/2013/03/04/si-da-i-si-lupt...
Continui prezentarea luptei necontenite împotriva comunizării ţărişoarei noastre, dusă de monarhul României Mihai I, de la 23 august 1944 şi până la “eroica” abdicare. Chiar dacă unele documente “rău-voitoare” încearcă să deformeze realitatea, regele Mihai I s-a opus din toate puterile (cam reduse, e adevărat) bolşevizării României şi reprezentaţilor sovietici. Ce exemplu mai elocvent, al frământărilor şi eforturilor depuse de patriotul suveran, poate fi decât un articol din Scânteia datat 08.03.1945.

Iată că imediat după ce l-a înscăunat, prin decret regal, pe tov. Petru Groza prim-ministru, în 06.03.1945, regele dă dovadă de un curaj aproape inconştient. Organizează, în semn de protest, un dejun la care invită toată floarea conducerii sovietice staţionată în ţară în acele vremuri. Mai mult ca sigur, Mihai I i-a invitat pentru a protesta faţă de teroarea bolşevică instaurată, de furturi, de violuri, etc. Doar nu credeaţi că au sărbătorit prima zi de lucru al primului guvern comunist din România…

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Adio rege şi n-am cuvinte

https://istoriaincomoda.wordpress.com/2013/03/05/adio-rege-si-n-...



Din stenograma sedintei Consiliului de Ministri din ziua de 30 Decembrie 1947, ora 15,30:

Sedinta se deschide la ora 15,35 sub presedintia domnului Petru Groza, presedintele guvernului. Participa: Gh. Gheorghiu-Dej, ministrul industriei si comertului ; Ana Pauker, ministrul afacerilor straine; Vasile Luca , ministrul finantelor; Teohari Georgescu, ministrul afacerilor interne; Stefan Voitec, ministrul educatiei nationale; Emil I. Bodnaras, ministrul apararii nationale; Lothar Radaceanu, ministrul muncii si asiguararilor sociale; …Mihail Sadoveanu,presedintele Adunarii Deputatilor; I.Ghe. Maurer, subsecretar de stat al Ministerului Industriei si Comertului…

Dr.Petru Groza : “Ca urmare a acestui act semnat de rege, noi trebuie sa facem o proclamatie catre tara. Iata textul acestei proclamatii : “Muncitori, tarani, intelectuali, soldati, subofiteri, ofiteri, cetateni si cetatene ai Romaniei. Regele Mihai I a abdicat azi de la tron. In actul de abdicare, semnat astazi, la 30 Decembrie 1947, constata ca ‘in viata statului roman s-au produs in ultimii ani adinci prefaceri politice, economice si sociale, care au creat noi raporturi intre principalii factori ai vietii de stat. In fata acestei situatiuni, in deplina intelegere cu factorii de raspundere a Tarii, Regele considera ca institutia monarhica nu mai corespunde actualelor conditiuni ale vietii noastre de stat, ea reprezentind o piedica serioasa in calea dezvoltarii Romaniei. Astfel poporul roman a dobindit libertatea de a-si cladi o forma noua de stat : Republica Populara ! Muncitori, tarani si intelectuali, ostasi , subofiteri si ofiteri, cetatene si cetateni ! Sa inaltam noua forma de viata a statului nostru , Republica Populara Romana. Patria tuturor celor ce muncesc cu bratele si cu mintea, de la orase si de la sate !”

Dr. P. Groza, presedintele Consiliului : “Doamna si domnilor ministri, vreau sa va comunic ca actul acesta s-a facut prin buna invoiala. Regele a constatat – asa cum este scris aici – ca institutia monarhiei este o piedica serioasa in calea dezvoltarii poporului nostru. Istoria va inregistra o lichidare prieteneasca a monarhiei, fara zguduire,- cum poate inamicii nostri n-ar fi dorit. Ca sa utilizez o expresie a reginei mame, poporul a facut astazi un divort si decent si elegant de monarhie. Prin urmare, si actul acesta este la fel cu celelalte acte din istoria guvernarii noastre. Vreau sa se stie pretutindeni – si aceasta este foarte important ca lucrul acesta s-a facut cu cumintenie, la timpul sau. Nimeni n-a fost suparat cu ceva. Noi mergem inainte pe drumul nostru, cu minimum de zguduiri la maximum de foloase.

Vom ingriji ca fostul rege sa plece linistit, asa cum se cuvine, pentru ca nimeni sa nu poata avea un cuvint de repros, pentru felul in care poporul nostru a tinut sa se poarte fata de acela care, intelegind glasul vremurilor, s-a retras – lucru pentru care poporul roman nu se poate arata nerecunoscator. Deci, fostul rege va fi respectat, ca orice alt cetatean al acestei tari. Acum, potrivit Constitutiei, o data cu incetarea monarhiei, trebuie instituita o regenta.

Cum insa noi sintem oameni politici, care inregistram realitatile, avem formele noastre si trebuie sa dezvatam pe oameni sa tot vorbeasca despre rege si despre regenta, am hotarit ca acest organ sa fie numit Prezidiul Republicii Populare Romane. El va fi constituit din 5 persoane, oameni onorabili, de suprafarta si isi va exercita atributiunile pina cind Constituanta isi va face datoria.
In acest Prezidium, propun pe domnii: Mihail Sadoveanu, presedintele Adunarii Deputatilor; Prof.dr.C.I.Parhon, presedintele A.R.L.U.S.-ului; Stefan Voitec, ministrul educatiei nationale; Gh.Stere, presedintele Curtii de Apel din Bucuresti si Ion Niculi, vicepresedinte al Adunarii Deputatilor. In rest, rog pe doamnele si domnii ministri sa stea tot timpul in Capitala,la departamentele respective, renuntind la cele citeva zile de vacanta care au mai ramas, dat fiind aceste evenimente.”

Consiliul aproba propunerea domnului prim-ministru.
Sedinta se ridica la ora 16,10.”

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Ne-ai vândut, majestate !

https://istoriaincomoda.wordpress.com/2012/12/30/ne-ai-vandut-ma...
Dedicație membrilor Casei Regale a României, cu ocazia aniversării aniversării a 65 de ani de la abdicare :

”Voi n-aţi fost cu noi în celule
să ştiţi ce e viaţa de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu ştiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătuşe la glezne.

Voi n-aţi plâns în palme, fierbinte,
străpunşi de cuţitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-aţi dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele ţării.

Ce-i munca de braţe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârţâie osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveţi de unde
să spuneţi aproapelui vostru.

Aţi stat la ospeţe-ncărcate
gonind după fast şi orgoliu,
nici milă de noi şi nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsă şi nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.”

Radu Gyr

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.ziare.com/regele-mihai/casa-regala/the-guardian-aminteste-du...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Regele care şi-a scos ţara la tarabă (8)
https://istoriaincomoda.wordpress.com/2013/02/04/regele-care-si-...

regele-mihai Ultimul episod este consacrat abdicării şi întoarcerii majestăţii sale în ţară după 1990. Nu mi-a făcut nici-o plăcere să scriu această serie de articole dar imaginea ultimului rege al românilor trebuie redată aşa cum este, nu fanteziile publicate de-a lungul timpului. Regele Mihai NU a avut nici o contribuţie pozitivă majoră pentru ţara pe care o păstorea. Nu a fost şi nici nu este un reper pentru viaţa României. Generaţiile tinere nu găsesc în el un model, oricât l-ar căuta şi oricât de indulgente ar fi. De la 23 august 1944 şi până în ziua de azi nu găsim nici măcar o dovadă de verticalitate, de onoare sau jertfă în trecerea lui prin vremuri.

Am trăit ca adolescent propaganda, atât a regimului comunist, cât şi a Radio Europa Liberă privind alungarea din ţară a suveranului. Conform documentelor, în răsturnarea Monarhiei comuniştii români au avut numai un rol de executanţi ai ordinelor Kremlinului, care dorea o plecare a Regelui Mihai de pe tronul României într-un mod amiabil. Totul a început când Mareşalul Josif Broz Tito din Iugoslavia a vizitat oraşul Bucureşti, în decembrie 1947, în timp ce Regele Mihai era plecat din ţară. Tito a anunţat guvernul lui Petru Groza că URSS doreşte înlăturarea Regelui. Aşa că, la întoarcerea în ţară a Regelui, pe 21 decembrie 1947, decizia de abolire a monarhiei şi instaurarea unei republici populare, ca în restul ţărilor sovietice din Balcani, era deja hotărâtă.

În noiembrie 1947, Mihai a călătorit la Londra la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II‑a, ocazie cu care a cunoscut-o pe Prinţesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soţie. Potrivit propriei sale declaraţii, Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că, „mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos”. (nu ştia probabil cui se adresează…) În şedinţa extraordinară din 30 decembrie 1947 a guvernului, Petru Groza a declarat: „ …poporul a făcut azi un divorţ şi decent, şi elegant de monarhie. (…) Vom îngriji ca fostul rege să plece liniştit pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproş pentru acela care, înţelegând glasul vremurilor, s-a retras”

La 3 ianuarie 1948, Mihai a părăsit ţara, urmat la peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România şi Elena de Habsburg. E interesant că regale Mihai I a plecat din ţară cu un tren special însoţit de peste 42 de tablouri de patrimoniu. Nu se ştie exact cu ce bunuri a plecat din România. Declaraţiile variază, de la un tren plin cu valori până la patru automobile, 3.000 de dolari şi o decoraţie, şi de la bunuri în valoare de 500.000 de franci elveţieni până la 42 de tablouri, în funcţie de cei care le emit.

Arhitectul Camil Roguski declara: „Eu am trăit acele vremuri şi susţin cu argumente tot ceea ce vă spun. Dacă ar fi refuzat să abdice, era dat afară din România, fără să primească nici un ban. Nu păţea nimic altceva. Cei care spun că ar fi fost băgat în puşcăriile comuniste sau ar fi fost omorît, nu au nici cea mai vagă idee. Venise la putere Kominternul şi Ana Pauker era reprezentanta ruşilor. Ruşii nu aveau nevoie de probleme şi de scandal diplomatic. Nimeni nu s-ar fi atins nici măcar de un fir de păr din capul regelui Mihai. Problema s-a rezumat întotdeauna la bani.

Dacă nu ar fi fost avid de avere, ar fi putut să se opună abdicării şi să plece cu fruntea sus, ca un rege. El nu a vrut să facă asta. De neînţeles este şi ura regelui Mihai pentru tatăl său, Carol al II-lea. Care copil mai este în stare să refuze să ia parte la înhumarea tatălui său? El nu s-a dus la înmormîntare deoarece şi-a urât tatăl, că i-a lăsat doar 30% din avere. Din cauza banilor, regele Mihai a refuzat să ia parte la înhumarea tatălui său, cînd i-a fost adus corpul. Aşadar, este doar o problemă de bani. Nimic mai mult”

Reputatul grafician Eugen Mihăescu povesteşte: ”Prin anii 90, am aflat ce l-a făcut pe Rege să păstreze tăcerea în faţa regimului ceauşist. Dan-Mircea Popescu, ministrul muncii în guvernele Stolojan, Văcăroiu şi Năstase, mi-a mărturisit că a fost unul dintre mesagerii care, fiind în misiune oficială la Berna, îi ducea personal regelui cei 10 mii de dolari, renta lunară pe care i-au plătit-o comuniştii de la Groza la Ceauşescu. Până în 1985 când, obsedat să facă economii, dictatorul a decis să nu-i mai plătească nimic. Din acel moment, nici Mihai nu a mai tăcut”

Scriitorii Mihai Pelin si Petru Romoşan au scos la iveală un fapt senzational, necunoscut, care amestecă numele Regelui Mihai în dispariţia a 42 de tablouri din Colectia Coroanei Regale. Este vorba despre picturi care valoreaza in prezent sute de milioane de dolari, opere ale unor artisti celebri precum Rembrant, El Greco sau Caravagio. Conform scriitorului Mihai Pelin, care citează documente din arhivele Securitatii, tablourile au fost scoase din tara de Regele Mihai, in portbagajul masinii personale cu care se deplasa in Anglia, la nunta Reginei Elisabeta. Se intimpla in noiembrie 1947, cu o luna inainte de abdicare. Trei dintre cele 42 de pânze au fost identificate de scriitorul Petru Romosan in colectii private din Franta, SUA si Italia, desi, potrivit legii, tablourile care apartin patrimoniului public nu pot fi instrainate.

Doua dintre cele trei pânze – “Sfintul Sebastian” si “Portretul lui Giacomo Bosio” – sunt opere ale celebrului pictor El Greco. Prima figureaza intr-o colectie privata din Franta, iar cea de-a doua la Kimbell Art Museum, in Fort Worth, Statele Unite ale Americii. Al treilea tablou, intitulat “Concerto” si pictat de artistul italian Tintoretto, se gaseste in Colectia Labadini din Milano. Colectia Coroanei Romane a fost constituita prin achizitii facute din bani publici de guvernul Bratianu, la sfirsitul secolului al XIX-lea. Acest lucru a fost recunoscut şi de primul rege al României, Carol I, care a precizat în testamentul sau ca valorile instimabile din aceasta colectie de arta sunt ale poporului român şi nu vor fi înstrăinate niciodată.

Pe 30 decembrie 1947 Regele Mihai I părăsea fără luptă România lăsând milioanele de români fără nicio speranţă în ghearele comunismului. În timp ce trenul regal părăsea România, încărcat de bunuri de patrimoniu, spre libertate, alte trenuri plecau încărcate din gări cu zeci de mii te tineri şi intelectuali români, elita naţională, spre drumul fără de întoarcere al gulagului. Victimele nu aveau privilegiul să negocieze cu comuniştii, ci numai să moară prin înfometare şi muncă în puşcării…

mihaiÎn 1989 Mihai îşi pune semnătura pe controversata “Declaraţie de la Budapesta”, nu sunt sigur că a citit documentul. Penibila sa revenire din 1990, cu salutul de pe scara avionului şi umilinţele suportate din partea regimului Iliescu, nu sunt altceva decât semne ale “verticalităţii” regelui. Potrivindu-şi coloana vertebrală în poziţia ghiocelului, regele revine în 1997, bate palma cu acelaşi Iliescu şi schimbă Versoix-ul pe castelul de la Săvârşin. La ora actuală, Mihai I de Hohenzollern este clasat de revista americana Forbes printre cei mai bogati suverani ai lumii, cu o avere de peste 210 milioane de euro cu “doar” cateva milioane sub averea reginei Beatrix a Olandei ! Avere făcută “cinstit” şi meritat din: castelul de la Savarsin din Arad, palatul Elisabeta de la Bucuresti (spre folosinţă), domeniul Peles si complexul turistic Furnica. Aceste domenii sunt compuse din zeci de mii de hectare de padure, castele si alte imobile.

Atât de mult a fost ancorat Mihai de rădăcinile sale româneşti încât nici nu a catadicsit să-şi înveţe copii limba română cât de cât decent. Margareta, succesoarea la virtualul tron, declara că în 1990: “nu vorbeam decât câteva cuvinte în limba română”. Principele Nicolae, despre care se spune că-l va succeda pe regele Mihai I la tron recunoaşte că nu-şi explică motivele pentru care familia nu l-a învăţat în copilărie limba română. Nu mai are rost să vorbim despre celelalte odrasle cu sânge albastru, paralele cu românismul. Singura legătură neaoşă a casei regale cu românii o face fostul actor de mâna a 2-a Radu Duda, devenit peste noapte Alteţa Sa Regală Radu, Principe al României şi care reprezintă familia regală cu diverse ocazii :). Nici că se potrivea mai bine.

În încheiere să-i dăm cuvântul mamiţicii lui Mihăiţă, cea care a fost sfătuitorul cel mai influent al lui Mihai după 1940. Pe peronul gării din Veneţia unde se despărţea de ducele de Spoleto, prietenul ei intim, regina-mamă Elena, fără să se simtă incomodată de prezenţa unor români pe peron, i-a spus cu voce tare: „Mă îngrozeşte gândul să mă întorc în această ţară pe care o detest şi să văd mutrele românilor pe care îi urăsc!”

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Nicolae Ceauşescu a vrut să-i ridice statuie Mareşalului Ion Antonescu
Dr. Vlad Hogea
O imagine necenzurată a trecutului nostru istoric

La începutul anilor ʼ80, Casa Poporului din Bucureşti (a doua clădire din lume după cea a Pentagonului din SUA - ca suprafaţă, dar prima ca volum) era în construcţie. Într-una din zile, Nicolae Ceauşescu se plimba pe explanada din faţa viitorului edificiu, împreună cu generalul Ion Coman (unul dintre oamenii de mare caracter ai regimului de atunci). Cunoscând importanţa afectivă a fiecărui detaliu arhitectonic pentru conducătorul statului român, Coman l-a întrebat pe Ceauşescu:
- Şi aici, în faţă, ce să punem?”.
Răspunsul secretarului general al P.C.R. a fost năucitor, prin simplitatea şi naturaleţea cu care a fost rostit, dar şi prin conţinutul său magic. Ceauşescu a spus:
- Aici să lăsaţi loc pentru statuia Mareşalului Antonescu!

Ion Antonescu a câştigat războiul moral

Perceput în mod greşit multă vreme, liderul României socialiste nu era atât de incult şi de primitiv pe cât au spus duşmanii despre el. Faptul că un comunist convins ca Nicolae Ceauşescu a ştiut să aprecieze importanţa Mareşalului Ion Antonescu pentru istoria contemporană este o dovadă a unui spirit deloc inferior, ba dimpotrivă! Destinele tragice ale celor doi conducători români (executaţi în urma unor simulacre judiciare) au fost, din păcate, similare. Dincolo de a fi o picanterie, o ştire de senzaţie pur şi simplu, întâmplarea relatată mai sus are un tâlc istoric. Înainte de a muri, Mareşalul a spus că, dacă ar fi câştigat războiul, ar fi avut statuie în fiecare oraş din România.

Antonescu a câştigat războiul moral pe care l-a dus cu restul lumii. Poate că gestul lui Nicolae Ceauşescu simboliza o încercare de reparaţie istorică pentru memoria unei personalităţi de geniu a secolului al XX-lea. Timpul nu este pierdut!

Notă: Consecinţă a emiterii abuzivei ŞI neconstituţionalei O.U.G. 31/2002 de către fostul prim-ministru Adrian Năstase, busturile Mareşalului au fost demontate şi/sau distruse, iar denumirile tuturor străzilor din România care-i purtau numele au fost rebotezate. În Ungaria, resturile pământeşti ale „Amiralului fără flotă”, Miclos Horthy au fost repatriate şi reînhumate cu onoruri de stat. Mai nou, i s-au instalat busturi pe teritoriul ţării sale. Rămăşiţele pământeşti ale regelui-aventurier şi hoţ, Carol al II-lea au fost aduse în ţară şi reînhumate cu onoruri militare. În România postdecembristă, Mareşalul Antonescu este ucis în fiecare zi, ultimul gest fiind al Comisarului Crin Antonescu, reprezentat de slugarnica iniţiativă legislativă a unui creier fără sinapse, prin care se măresc pedepsele pentru cei care nu-şi auto-cenzurează afirmaţiile despre holocaustul evreilor şi despre istoria recentă a românilor.
O veche zicală populară românească glăsuieşte: „Dumnezeu nu bate cu parul!” Astăzi, cel care - la comandă străină - a vrut să şteargă din memoria românilor numele Mareşalului Antonescu este chiriaş al Statului Român şi, chiar dacă nivelul IQ-ului celor doi este foarte diferit, Adrian Năstase îl aştepteaptă pe Comisarul Crin să-i ţină companie... cât de curând. Măcar pentru lecţii de diplomaţie, dar, toate la timpul lor!

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Tăbliţele cerate de la Roşia Montană
Melania Papadache

Tăbliţele cerate de la Roşia Montană Muntele Cetate din Roşia Montană.
Lucrări miniere daco-romane făcute cu foc sau apă, distruse prin exploatare, începând cu anul 1970.
File de istorie dacică ignorate
www.art-emis.ro/istorie/1982-tablitele-cerate-de-la-rosia-montan...
Roşia Montană este o comoară de aur nu doar pentru spaţiul românesc, dar şi pentru istoria Europei. Atât de puţin mediatizate, tăbliţele cerate găsite întâmplator în galeriile minelor reprezintă o pagină de istorie care răstoarnă teoriile ilogice ale celor care susţin că dacii nu exploatau aurul, că nu ştiau să-l prelucreze, deci nici un tezaur scos la lumina de-a lungul timpului, nici măcar faimoasele braţări de aur, nu pot fi dacice. Teoria originii latine a romanilor stă, şi ea, cu greu în picioare, pentru cine cercetează tăbliţele de la Roşia. Ele demonstrează, de pildă, că minerii peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tracilor, ca şi „autohtonii”, adică dacii, se înţelegeau foarte bine cu romanii, în limba latina vulgară. În tabliţe se stipulează clar că, deşi aproape nimeni „quia se litteras scire negavit” (nu ştia a scrie literele), părţile se întelegeau verbal asupra obiectului contractului. Şi asta, în anul 131 (după cum este datat în scris cel mai vechi triptic), ceea ce naşte o întrebare legitimă: când anume invăţase neamul trac limba latina vulgară? Cât despre vechimea exploatării în subteran, datările cu C14 au adus dovezi indubitabile că dacii extrageau aurul cu 300 de ani înainte de a fi - parţial - cuceriţi de romani şi că aceştia nu au făcut altceva decât să intre în galeriile săpate de daci. Roşia Montană, după explorări care durează din 1999, este încă o sursă inepuizabilă de istorie adevărată, nefalsificată, care supără pe mulţi academicieni. Şi încă rezervă surprize, cum a fost cea de la Neagra, unde, într-o neînsemnata vâlcea şi intr-un mic pârâiaş, s-a descoperit aurul cel mai fin, poate din toata lumea cunoscută, aur de 24 carate. Istoria tripticelor (cărţi cu trei foi de lemn cerat, legate între ele) de la Roşia Montană a fost povestită în detalii, în cartea „Romanica”, de G. Popa-Lisseanu, editată în 1926, la tipografia Ion C. Văcărescu. La Roşia s-au găsit 50 de piese (tabliţe), dintre care jumătate au fost distruse integral sau parţial, din nepricepere, ignoranţă, sau rea-credinţă, păstrându-se întregi sau părţi doar 25. Cele mai multe au fost scoase din ţara şi se afla la Budapesta, Viena, Berlin.
Prin conţinutul şi destinaţia lor, tripticele reprezintă contracte între „proprietari” de mine romani şi „arendaşi”- băieşi pricepuţi -, un edict de dizolvare a unui colegiu funerar (cel mai important document despre colegiile funerare din antichitate), o listă de bucate pentru un ospăţ al unui colegiu de meseriaşi, contracte de vânzare-cumpărare de sclavi şi asocieri în vederea exploatării unor „găuri de mină”. Am pus în ghilimele „proprietari”, pentru că în tabliţe, formularea este deosebit de interesantă. Dăm un exemplu: „Ulpius Valerius, neştiutor de carte, închiriază o groapă de aur, despre care zice că e a sa, lui Socraţio Socraţiones, de asemenea neştiutor de carte”. Este cel puţin ciudat că Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul care pretinde ca aurofodina era a sa! Atunci care era proprietarul adevărat? Nu cumva un localnic dac?

În anul 1873, cele 25 de tăbliţe au fost publicate integral, cu comentarii şi ilustraţie grafică, de catre eruditul german Theodor Mommsen. Ceea ce susţin toţi cei care le-au studiat este faptul că tripticele sunt documente extrem de rare şi de o foarte mare importanţă, ele constituind o dovadă despre răspândirea limbii latine vulgare în secolul al II-lea d.Hr., despre scrierea în aceasta limbă, până la descoperirea tabliţelor de la Roşia Montană, cu totul necunoscută în lume. Iar faptul ca aceste triptice au fost descoperite accidental, existând posibilitatea să existe multe altele, ascunse în galeriile dacice, ar trebui să constituie un argument fundamental pentru oprirea proiectelor de exploatare care ar distruge orice vestigiu de o asemenea importanţă culturală. Scrisul pe tabliţe cerate este socotit o invenţie grecească. Aristofan pomenea că atenienii îşi scriau contractele pe ceară, la fel ca în tabliţele cerate de la Roşia Montană.

Tripticele au fost semnalate prima oara in anul 1835, la München, ca fiind găsite în minele de aur de la Roşia. Ele au fost descoperite accidental, prin surparea unor galerii, în minele numite Larnic, unde, pe lângă tăbliţe, s-a găsit şi un stil, pe care oamenii din zona îl numesc condeiu şi pe care astăzi îl folosesc ca instrument pentru a încondeia ouale de Paşti; în minele din Letea, unde lânga triptice a fost găsit şi cadavrul unui bărbat cu barbă lungă, cu vârsta apreciată la 40 de ani; într-o mină din Carnicul Mare, într-o odaie subterană, care era mobilată cu o masă şi mai multe scaune, având şi o vatră (11 triptice); lângă Roşia Abrudului, în mina numită Sf. Ecaterina, la o adâncime de 277 metri, unde au fost găsite cele mai multe, împreuna cu obiecte casnice.
Povestea tăbliţelor descoperite în minele Letea s-a păstrat în detaliu. În anul 1788, un băieş căruia nu i s-a păstrat numele a găsit trei triptice într-una din minele de aur restaurate de către Societatea Sf. Iosif, al cărei conducător (magister) era Paul Laurenţiu Kovacs din Abrud. Unul din triptice a ajuns la Kovacs, iar despre celelalte doua nu se mai ştie nimic. Kovacs a dăruit tripticul cumnatului său, Ştefan Lazar, superintendentul Unitarienilor din Cluj, scriindu-i că s-a găsit împreuna cu o mulţime de alte obiecte casnice. Ştefan Lazăr, cunoscand valoarea tripticului, l-a dăruit la rândul său Colegiului Unitarienilor din Cluj, unde s-a păstrat ca o curiozitate până la 1811, când Ştefan Lazăr a murit. Fiul sau, Samuel, colecţionar de antichităţi, l-a cerut înapoi şi i-a fost returnat, apoi fiul lui l-a vândut, în anul 1834, librarului anticar Samuel Nemeş. Se pare că la acest anticar au ajuns şi unele tăbliţe în limba greacă, pe care a încercat să le falsifice. Una dintre acestea a ajuns la Muzeul Naţional din Pesta, care a achiziţionat exemplarul cu preţul de 1.000 florini.

Falsificarea grosolană
G. Popa-Lisseanu scrie în „Romanica” despre încercarea grosolană de falsificare a unor tăbliţe: „Pe alocuri, ceara fusese topită atât cât să se şteargă literele iniţiale şi, pe lânga unele vorbe barbare, fără de nici un înteles, scrise cu litere pseudo-scitice şi cursive neo-greceşti, rău formate, au apărut numele mai multor „eroi” din migraţiunea huno-ungarică”, aşa-zişi sclavi aduşi de romani pentru a munci în mine. Timotheiu Cipariu, membru al Comisiei pentru Conservarea Monumentelor Vechi ale Transilvaniei, a avut două exemplare de astfel de tăbliţe falsificate, unul în original, altul în copie, amândouă comunicate de un profesor de la Craiova. Din cauza acestor falsuri care au circulat în mediile europene de profil, doi paleografi francezi, Natalis de Wailly şi Letronne au publicat - pe bună dreptate -, în „Journal des Savants”, nişte disertaţii total nefavorabile despre tăbliţele cerate, pronunţându-se în contra autenticităţii lor. Partea bună este că cei doi au devenit curioşi cu privire la modelele ce au stat la baza falsurilor studiate de ei. Mai ales după ce, în 1875, tăbliţe asemănătoare au mai fost descoperite într-un cufăr din casa bancherului Cecilius Jucundus din Pompei, toate fiind chitanţe scrise cu acelaşi fel de litere, cursive, în latina vulgară. Acestea sunt anterioare tăbliţelor de la Roşia Montană cu aproape un secol, dar împreuna constituie singura dovadă a vechimii scrierii cursive în latina vulgară. Cele de la Roşia Montană sunt însă mult mai valoroase, pentru ca ele nu sunt simple chitanţe, ci documente care oferă indicii nepreţuite despre relaţiile sociale dintre oamenii de rând, care constituiau o clasă aparte faţă de conducătorii vorbitori de limbă latina cultă.

Ciudăţenii lingvistice

Textul documentului incrustat în astfel de table cerate se scria de doua ori, iar numărul sigiliilor martorilor (cu excepţia unui singur contract) era, obligatoriu, de şapte. Scopul dublei transcrieri era să se poată şti cuprinsul textului, fără a se desface sigiliile, iar scopul contractului era, după cum stipula cel ce le scria, să se fixeze şi în scris obligaţiunea verbală. Fiecare triptic este scris de aceeaşi mână, de la cap la coadă, inclusiv semnăturile celor şapte martori obligatorii, deoarece este specificat în contract că nici cei care susţineau că sunt proprietari, nici băieşii arendaşi, nici martorii „quia se litteras scire negavit” (nu ştiau să scrie literele). O „ciudăţenie” a limbii latine vulgare utilizate în contracte o constituie folosirea „oltenismelor”, pe care lingviştii le consideră tipic româneşti. De exemplu, la un contract de vânzare al unei femei, un martor se subscrie cu formula segnai, în loc de signavi, adică perfectul simplu românesc sau „oltenismul” semnai. În alte părţi, găsim iaraşi o forma „autohtona”, „sieşi”, scrisă „sies” sau „sues”. Aici trebuie să amintim de toporul gasit pe Valea Mozacului, care poartă inscripţia in limba latină vulgară „SVI MI PIE” (al meu, patriarhul)! Datarea acestui topor esteTabliţe cerate uimitoare: 1500-1375 î.Hr. Şi atunci, cine pe cine a „latinizat”? Printre monumentele epigrafice de la Roşia Montană se află şi o stelă închinată zeului Ianus, cel cu două capete, considerat patriarhul latinilor. Acesta este încadrat de cuvintele „IM” şi „PIO”, „patriarhul imortales”, nemuritor. Acest zeu misterios cu două capete a fost adorat din timpuri străvechi la Tartaria, sub numele de Su, sau Saue, fiind o divinitate al carei simbol era soarele. El apare şi pe monedele dacice, sub denumirea de Ianus. Isidor, în lucrarea sa „Origini”, ne spune ca „limba prisca (vulgara), adica limba bătrană, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, în timpul lui Ianus”. Iar limba latina cultă, folosită de pătura conducătoare, îl supăra pe Catilina: „Ispraviţi cu atâtea grecisme în limbă, că nu ne mai putem înţelege cu poporul!”. Iată de ce tăbliţele cerate descoperite până în prezent, şi poate multe altele rămase prin galeriile din Roşia Montană sunt dovezi nepreţuite că latina vulgară se vorbea cursiv de către neamul trac, probabil cu diferenţe mici de pronunţie, după cum demonstrează „greselile gramaticale” din texte.

Protagoniştii contractelor

Dintre semnatarii contractelor, vreo sută de nume sunt de origine romană, aceia care pretindeau ca „găurile de mina” pe care le închiriau erau ale lor. Cei mai mulţi dintre „arendaşi” erau băieşi din tribul dalmat al Pirustilor, aşezat în Roşia Montană în „vicus Pirustarum”. Dintr-un contract aflăm că o sclavă, Passima, a fost cumpărata de „Dasius Verzonis”, care „piruşta e”. În Munţii Apuseni trăia un alt trib, al piruştilor daci. Se poate presupune că cele două „neamuri” se aflau în bune relaţii. Alţi băieşi, vreo cinsprezece, au nume greceşti şi nu este exclus ca şi aceştia să se fi avut bine cu dacii, aşa cum s-au avut întotdeauna. Vreo patruzeci de nume pomenite de tăbliţe sunt „barbare”, originare Daciei , dar şi altor neamuri de traci, iliri indeosebi. Este important să aflăm cine erau arendaşii şi cei care scriau contractele pentru romanii neştiutori de carte, pentru a întelege de ce documentele n-au fost ţinute la centrul tuturor minelor stăpânite de romani, la Zlatna, acolo unde se ţineau socotelile referitoare la toate exploatările aurifere!

Afaceri dubioase

Istoricii susţin că minele „romane” erau exploatate direct de către împărat, prin „procuratori aurari”. Tabliţele ne spun că majoritatea procuratorilor erau doar nişte liberţi, dar de condiţie mai bună. În afară de aceştia, existau o mulţime de „particulari” romani, tot liberţi, care pretindeau că stăpânesc „gropi de aur”. Întregul personal al minelor era format din liberţi, în funcţiile superioare, din sclavi în cele inferioare şi din băieşi pricepuţi, colonizaţi în ţinutul aurifer, în număr relativ mic. Contractele scrise pe tăbliţe par cel puţin dubioase, pentru că cei care le încheiau erau în afara organizării exploatărilor de către procuratorii romani, iar cei care le scriau cursiv în latina vulgară nu erau funcţionari romani, pentru că aceştia foloseau latina oficială, cultă. Şi de ce au fost „îngropate” tăbliţele în galeriile miniere greu accesibile? S-a spus că din cauza atacurilor triburilor germanice ale marcomanilor, aliate cu triburile sarmate, fraţii dacilor, şi ale dacilor liberi. Cu atât mai mult acestea ar fi trebuit să fie puse la adăpost la centru, pentru că erau nişte acte pe care proprietarii n-ar fi vrut să le piarda! Se poate presupune fie că erau „furtişaguri”, făcute pe la spatele comenduirii romane, nefiind vorba de minele mari, ci doar de „gropi” aurifere, fie că „scribii” erau în bune relaţii cu dacii şi nu au vrut ca romanii să fugă cu astfel de acte de proprietate.

Monumente unice

Din cele 25 de tăbliţe cerate, nouă dintre documente au fost redactate la Alburnus Maior, două în cazărmile Legiunii a XIII-a Gemina de la Apulum, iar restul în localităţile neidentificate pe teren deocamdată: vicus Deusara, Immenosum Maius, Anssium, Resculum, Baridustarum, toate, in afara de Immenosum, purtând denumiri autohtone. Începând cu 1999, la Roşia Montană cercetează o echipă de arheologi şi specialişti francezi de la „Centre National de la Recherche Scientifique”, de la „Unite Toulousaine d'Archeologie et d' Histoire” (UTAH) şi de la Universitatea „Le Mirail”, plus geologi de la Universitatea Tehnică „Babeş-Bolyai” din Cluj şi de la Universitatea Tehnica din München. La UTAH exista un departament de arheologie minieră, foarte avansat ca metode de cercetare. La început, misiunea ştiintifică a fost sponsorizată de statul francez, apoi 40% din cheltuieli au fost preluate de S. C. Roşia Montană Gold Corporation. Rezultatele cercetărilor laborioase au fost publicate în volumele „Alburnus Maior” I si II. Conform acestor specialişti, Alburnus Maior era o „structura de sine statatoare, cu un statut juridic incert, deocamdată, în cadrul municipalităţii romane, iar toponimele amintite ori reprezintă cartiere, ori aşezări pe criterii etnice, de tip vicus şi castella”. Aceste aşezări, locuite de liberţi romani şi de mineri peregrini iliro-dalmaţi, au fost părăsite simultan, undeva în secolul al III-lea. „Stilul monumentelor epigrafice este unic, specific pentru Roşia Montană: banda superioară decorată la colţuri cu două spirale şi un fronton triunghiular la mijloc”. Este vorba de simboluri străvechi, folosite de populaţia autohtonă din cele mai vechi timpuri, pe ceramică, şi încă păstrate ca motiv decorativ pe costumele populare. Un opaiţ catalogat ca „ceramică romană atipică” este decorat central cu un frumos simbol solar, la fel de vechi pe aceste meleaguri ca şi spirala şi triunghiul.

Dacii, iniţiatorii exploatării în subteran

Cităm în continuare din concluziile francezilor, pentru ca sună altfel când o spun ei: „În opinia noastră, este foarte posibil ca Roşia Montană să fi cunoscut o activitate minieră chiar din epoca bronzului. Filoanele bogate au fost cu siguranţă exploatate iniţial la suprafaţă, apoi în subteran. În campania din 2000, a fost descoperită o susţinere minieră din lemn în situ în reţeaua de galerii Ţarina, datată cu C14 la mijlocul secolului I î.Hr. sfârşitul sec. I d.Hr. Nimic nu ne împiedică să credem că exploatarea minieră a fost iniţiată de daci. Campania din 2002 a furnizat noi datări dacice”. În capitolul „Reţelele miniere antice” din volumul I „Alburnus Maior” se propune în repetate rânduri deschiderea unor galerii foarte vechi, zidite nu se ştie de către cine, pe care cercetătorii francezi le bănuiau „şi mai interesante” decât cele cercetate. „Sectorul Habad este renumit că găzduieşte lucrări foarte vechi. Mai multe intrări apar relativ uşor de redeschis manual sau cu excavatorul. Dacă sectorul este ameninţat de extinderea exploatării de suprafaţă, s-ar impune demararea acestor investigaţii”. Aveau şi de ce să recomande acest lucru. „Pe şantierul Carnic I datarea dacică obţinută cu C14 are o cronologie între 265 şi 90 î.Hr”. De fapt, după diferitele faze de săpare observate în plan şi topografia lucrărilor acestei reţele, nu este posibil să se distingă importante schimbări in tehnica minieră. Singura noutate pe care o aduce romanizarea se pare că rezidă în introducerea opaiţului, pentru care sunt săpate nişe în pereţi. Înainte se foloseau beţe de lemn pentru iluminat. Toate acestea ne duc la ideea ca activitatea minieră dacică era bine dezvoltată în subteran la Roşia Montană, atât la Ţarina, cât şi la Carnic, în cursul celor trei secole care preced cucerirea romană. Apoi, după cucerirea şi relansarea activităţii miniere, s-au reluat lucrările deja săpate în epoca preromană şi vor fi fost date în utilizarea probabilă a aceloraşi familii de mineri indigeni. Aceşti ultimi păstrători ai unui meştesug ancestral vor continua să-şi deschida şantierele lor, în aceeaţi manieră de abataj, atât de caracteristică, cu proporţii regulate, calibrate şi foarte geometrice, probabil o tehnică minieră dacica”. Recomandam aceste volume si „academicienilor” care susţin că dacii nu extrageau aurul din subteran si nu îl prelucrau! Sursa[1]
-----------------------------------------------------------
[1]vezi www.formula-as.ro/cautare/?keywords=Tablitele+cerate+de+la+Rosia...
footer

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Afacerile cu sex din perioada interbelică: orgiile cu muncitoare, „codoşlâcul“ din Petroşani şi celebra Mameluţa, femeia care şi-a transformat casa în bordel
adevarul.ro/locale/hunedoara/afacerile-sex-perioada-interbelica-...

Prostituţia era un fenomen greu de controlat în perioada interbelică şi în anii 1940, când activitatea caselor de toleranţă era interzisă sub sancţiuni aspre. O serie de documente păstrate la Arhivele Naţionale - Hunedoara şi numeroase relatări din presa vremii arată îngrijorarea autorităţilor faţă de numărul mare al tinerelor care îmbrăţişau depravarea din bordeluri. În orăşelele miniere din Valea Jiului, prostituţia era un fenomen cunoscut în perioada interbelică, iar ziarele locale relatau pe larg despre el. Zeci de prostituate au fost descoperite activând în Petroşani. „Cucoana X care arendă pe câteva oare odăile ei, nu tocmai curate şi prietenoase, ba din când în când mai gusta şi dânsa de plăcerile amorului, acum zace în spital infectată de boli. De asemenea, şi mai multe fetiţe tinere, care, cu ocaziunea urmăririi poliţiei, au fost surprinse asupra faptului, au fost transportate la spital”, se arăta într-un articol publicat în 6 august 1922, în Curierului Văii Jiului, potrivit zvj.ro. Chirii de 100 de lei Reporterii săptămânalului interbelic continuau dezvăluirile în numărul următor. „În strada Dohan, se vede o casă gălbuie care se deosebeşte puţin de celelalte fiindcă e mai puţin îngrijită. Dacă înaintăm pe neşte trepte de lemn ajungem în odaie. Ţi se strânge inima. Prin geanuviile murdare ale ferestrelor se răsfrâng razele soarelui, ca printr-o pânză de paiangen. Ne aducem aminte descrierea lui Maxim Gorky din Refugiul. Ce îndeamnă aici la nebunii amoroase? Într-adevăr, este interesant că există astfel de oameni, şi în special femei, care îşi petrec şi fac aventuri amoroase în astfel de ascunzişuri. Şi cucoana aceasta era în stare să încaseze pentru câte o oră arendă de 100 lei”, informau autorii unui articol din 13 august 1922, publicat în Curierul Văii Jiului. „Codoşlâcul din Petroşani” Într-un alt articol, denumit „Codoşlâcul din Petroşani. Satyrul lacom”, jurnaliştii scriau despre modul în care funcţiona un alt bordel deconspirat de Poliţie. „Fete, femei, pe care le salutai cu respect pe stradă, îşi trudeau corpul în aceste localuri păcătoase, se aruncau pe sine pentru o mică sumă de bani. M-mei Kiss, o corhoană bătrână, îi apasă sufletul multe păcate, în special multele lacrămi vărsate la poliţie într-o după-amiază. Avea o cancelarie bine condusă şi magazin bogat. Era de ajuns să plăteşti taxa de la 50 la 100 lei, să spui pe când îţi trebuie o fată sau o damă, şi apoi îţi alegeai dintr-un tablou material corespunzător. Dacă cuiva, eventual, nu-i plăcea marfa, dânsa câştiga alta. Cu dulci cuvinte înşelătoare, sau dacă nu succeda cu onorar mai mare, îşi târa victimele. Clientul cel mai bun în această întreprindere era un domn cunoscut în localitate. Acesta e D-nul Satyr. E cunoscut numai de poliţie fiindcă îşi comandase 18 femei, între care şi o fetiţă de 12 ani. Nu gândeşti, oare, D-le Satyr că pentru aceasta intri la apă? Numai acum îţi dai seama de ceea ce ai făcut? Până acum nu ai plâns?”, informa Curierul Văii Jiului. Depravarea din jurul fabricii Într-o notă a Comisariatului de Poliţie Lupeni, din 1941, se arăta despre pericolul prostituţiei clandestine, din Lupeni, unde funcţiona Fabrica de mătase Vâscoza, la care lucrau aproape 1000 de femei. Atunci când ieşeau de la lucru la orele serii, multe fiind din alte localităţi, muncitoarele erau aşteptate de cete de bărbaţi. „Întârziind cu voia trenurile, aceste fete fiind ademenite de tineretul dornic de aventură, nu mai pleacă acasă, ci rămân în localitate, găsindu-şi la prima colegă de lucru adăpost pentru ea şi cavalerul ei. Aceasta ar fi numai latura cea mai nevinovată şi obişnuită a laturii acestei, dar însăşi nevestele muncitorilor, a căror bărbaţi stau câte 8 ore în lucru, fără primejdia ca vreunul să se întoarcă mai curând acasă, aceste femei se dedau la adevărate orgii, mai ales acele care au în casă câte un chiriaş, care aproape întotdeauna nu este în muncă în acelaşi timp cu soţul. Am avut câteva cazuri de reclamaţii din partea unor bărbaţi contra unor fete, chiar femei, pentru transmiterea de boli venerice. Noi am luat cele mai severe măsuri pentru cercetarea şi descoperirea prostituţiei clandestine, prin raziile de zi şi de noapte îndreptate numai în acest sens”, arăta nota informativă a Poliţiei Lupeni, potrivit zvj.ro. Prostituate din pasiune Documente din Arhivele Naţionale – Hunedoara arată că în Hunedoara anilor 1930 zeci de prostituate minore s-au aflat în evidenţa Comisariatului de Poliţie, multe dintre ele nefiind de loc din oraş. Cele mai multe au relata, potrivit declaraţiilor date la Poliţie, că au început practicarea prostituţiei de la vârsta de 16 ani, din lipsa mijlocacelor de existenţă şi a mizeriei în care trăiau, unele, în schimb, afirmau că practicau prostituţia din plăcere sau din pasiune. Multe dintre tinere, arată documentele vremii, au practicat prostituţia şi în alte oraşe din Transilvania, lucrând în acelaşi timp în restaurante şi hoteluri. Alteleau venit din Deva, după ce fuseseră date afară din casele de toleranţă care au funcţionat în oraş. Cel puţin patru localuri şi bodegi din Hunedoara ofereau găzduire tinerelor. Luate în evidenţa Poliţiei şi supuse unor consultaţii medicale, unele dintre ele au diagnosticate cu boli venerice: blenorangie şi şancăr. Unele dintre prostituatele hunedorene recunoşteau că aveau amanţi. De asemenea, afirmau că trăiesc din prostituţie şi din bacşişurile primite de la clienţii mulţumiţi. În 1936, prostituţia a fost scoasă în afara legii, dar casele de toleranţă şi-au continuat activitatea în anii următori. Bordeluri ilegale În Deva anilor 1940, Lazăr Gheorghe, cunoscut şi ca „Ghiţă Pişu”, era cunoscut ca unul dintre proxeneţii celebri. În casa de toleranţă a acestuia, de pe Strada Împăratul Traian, îşi ofereau serviciile sexuale mai multe tinere, cărora acesta le închiriase câte o cameră. Unele erau minore. „Inculpata Mag Rozalia, minoră de 17 ani, a plecat fără cauză legitimă de la domiciliul părinţilor ei şi a fost găsită în luna septembrie 1942, practicând prostituţia clandestină la casa inculpatului Lazăr Gheorghe din Deva. Inculpatul, de 59 de ani, în scop de exploatare a desfrâului, a închiriat inculpatei minore Mag Rozalia o cameră în casa din proprietatea sa, favorizând prostituarea acesteia”, se arăta într-un rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Deva, din 1942. Tinere ademenite de Mameluţa Un rechizitoriu din 1944, păstrat la Arhivele Naţionale din judeţul Hunedoara, scoate la lumină un alt personaj pitoresc al vremii, matroana Mameluţa. Pe numele adevărat Maria Surd, femeia de 56 de ani, din Orăştie, şi-a transformat casa într-un bordel ilegal. „În cursul lunii septembrie, a. c., a închiriat câte o cameră în locuinţa ei din Orăştie, fetelor Bilanciuc Elena, Roth Elena şi Helţ Florica, fără a le declara la Poliţie şi a prezenta spre vizare actele lor de identitate, şi în scopul de a practica prostituţia clandestină. Una dintre cele trei fete, Helţ Florica, a fost determinată să practice prostituţia chiar de către inculpată, care îi spunea că va câştiga bani mulţi. Inculpata nu s-a mulţumit numai să tolereze practicarea prostituţiei de către cele trei fete în camerele închiriate, ci contribuia efectiv la aceasta, aducând clienţi recrutaţi dintre indivizi de toate categoriile, şi în timpul din urmă dintre soldaţii ruşi, primind în schimb de la fete o parte din câştigurile realizate, precum şi alimente şi natură”, informa Parchetul Deva, într-un rechizitoriu din 10 octombrie 1944. Faptele femeii erau prin dovedite prin declaraţiile fetelor şi a matroanei, iar Mameluţa a fost arestată pentru că „a aţâţat la prostituţie, cu scop de exploatare a desfâului”, pe tinerele fete. Vă recomandăm şi: Oraşele sexului din trecutul României. Mărturiile şocante ale străinilor despre prostituate: „Înfiorat, aş fi părăsit îndată această Sodoma“ Mai multe oraşe din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească erau descrise în culori sumbre de către călătorii străini din secolele trecute, care le considerau locuri ale depravării, unde numărul prostituatelor era impresionant, iar femeile uşoare aduceau adevărate nenorociri. Imaginile rare ale unei vizite regale în Hunedoara interbelică. Regele Carol al II-lea şi fiul Mihai, la Castelul Corvinilor şi la Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regele Carol al doilea şi fiul său Mihai, cel care avea să îi urmeze la tron, au vizitat Hunedoara în toamna anului 1934. Castelul Corvinilor şi Ulpia Traiana Sarmizegetuza au fost locurile de interes pentru familia regală, întâmpinată de un număr impresionant de localnici. Avram Iancu, 10 mituri despre „crăişorul munţilor”: iubita unguroaică, luptele moţilor, depresia şi refuzul împăratului Avram Iancu este unul dintre eroii de referinţă ai românilor. Conducătorul moţilor din timpul mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849 a rămas în istorie ca un simbol al patriotismului şi al jertfei pentru libertate. O serie de lucruri au rămas însă mai puţin cunoscute publicului care se raportează astfel la eroul naţional. Zece mărturii istorice despre strămoşii noştri daci: erau barbari, se credeau nemuritori. De ce au fost numiţi „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci“ Herodot i-a numit pe daco-geţi „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”; în schimb, poetul latin Ovidius s-a arătat necruţător faţă de băştinaşii de pe malul Mării Negre, în mijlocul cărora fusese exilat. Îi numea sălbatici. O serie de mărturii istorice conturează portretul strămoşilor noştri din Antichitate. România în manualele şcolare de la 1930: „din dacii amestecaţi cu romani a ieşit poporul român”. Cum li se explica elevilor de ce ţara nu a putut fi cucerită România era înfăţişată în manualele după care învăţau elevii în anii 1930 ca o ţară impresionantă, cu o istorie dominată de dacii „harnici, viteji şi bogaţi” şi de cuceritorii romani, prezentaţi ca fiind cei care au contribuit fundamantal la formarea poporului român. Un astfel de document, rămas ca mărturie istorică, a fost manualul de geografie „România pentru clasa III-a primară”, din 1931.

Citeste mai mult: adev.ro/o2iujt

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***