Verificati-va cunostintele de cultura generala

adevarul.ro/locale/hunedoara/zece-marturii-istorice-despre-stram...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

adevarul.ro/locale/hunedoara/de-nu-era-dacilor-teama-moarte-pove...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.ecopyright.ro/copyright/ce-este-dreptul-de-autor.htm

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

SUMAR/ Brâncuşi: o „pălărie” prea mare pentru nişte capete atât de mici

vineri, 00:09 Autor: Ziarul de Duminica
Ziarul de duminic ă nr. 6 (794 ), din s ăptămâna 12 - 18 februarie 2016, v ă propune următoarele rubrici, accesibile direct din SUMAR:

EDITORIAL/ Beleaua Brâncuşi, de Lucian Vasilescu

EVENIMENT/ Drapelul lui Avram Iancu, de Mădălina Cerban

EVENIMENT EDITORIAL/ Un dialog provocator, de Ziarul de duminică

INTERVIU/ Cristina Lefter: „Am distrus sute de pânze până când am reuşit să descopăr calităţile şi personalitatea fiecărei culori, ca mai apoi să le pot îmblânzi”, de Stelian Ţurlea

POEMUL DE DUMINICĂ/ A fost, de Nina Cassian

ROMAN ÎN SERIAL/ Ora închiderii (II), de Vasile Igna

CARTEA DE LITERATURĂ/ Portretul unei epoci în scrisori, de Stelian Ţurlea

CĂRŢI SURPRIZĂ/ Un op al magistrului din Cajvana, de Ziarul de duminică

COLECŢII/ Poezie la frACTalia, de Ziarul de duminică

TRADUCERI/ Să trăieşti cu Alzheimer, de Stelian Ţurlea

CULISE DE EDITOR/ O trilogie plină de mister, de Ziarul de duminică

MISTERELE CUVINTELOR/ Presa interbelică a proorocit apariţia televiziunii în România, de Alexandru Ciolan

SERIAL ISTORIC/ Acum un veac (XLVII). „Veţi fi discreditaţi în Europa dacă rămâneţi mereu neutri”, de Ion Bulei

CARTEA DE ISTORIE/ Viaţă de politician exemplar, de Ziarul de duminică

CARTEA DE RELIGIE/ Viaţa ca Teologie, de Ziarul de duminică

CARTEA DE SOCIOLOGIE/ Luxul de ieri şi de astăzi, de Ziarul de duminică

CARTEA DE ŞTIINŢĂ/ Un astronom uitat pe nedrept, de Ziarul de duminică

CARTEA DE ARTĂ/ O expoziţie-reper şi un catalog-reper, de Ziarul de duminică

EXPOZIŢII/ IN reality, Ana Neagoe

O ISTORIE ÎN IMAGINI/ Casele Bucureştilor (XXVII). O convieţuire dificilă, de dr. Alexandru Popescu

BULETIN DE ŞTIRI/ Brâncuşi la „Cabaret Voltaire”, de Ziarul de duminică

PREVIEW/ Cum să iubeşti, de Thich Nhat Hanh

AVANPREMIERĂ/ Cârtitorii, de Doina Popa



Conform art.
205-206 Cod Penal, răspunderea pentru conţinutul articolelor spublicate revine exclusiv autorilor

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

A avea un creier mai mare nu este neapărat o veste bună (studiu)
comisarul.ro • astăzi, 10:01 •

Se știa deja că un creier mai mare nu este neapărat garanția unui plus de inteligență, însă, potrivit unui studiu publicat miercuri în revista britanică 'Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences', o asemenea situație ar însemna mai degrabă un pericol de extincție în regnul animal, informează AFP.

De multă vreme circulă ideea preconcepută că un creier mai mare este generator de inteligență, de mari abilități cognitive, de capacități superioare de prelucrare a informațiilor, însă acest fel de supoziții trebuie privite cu prudență, scrie AFP. Unele animale cu un creier foarte mare nu au un nivel ridicat de inteligență, cum ar fi de exemplu cașalotul, al cărui creier are nouă kilograme.

Pentru a compara ceea ce poate fi comparat, oamenii de știință preferă să studieze coeficienții de encefalizare, care măsoară dimensiunea creierului în raport cu corpul. Chiar și în acest caz, coeficientul de encefalizare nu pare a fi un indicator real al coeficientului de inteligență (IQ). Conform unui studiu publicat în toamna anului trecut, inteligența umană este mai puțin legată de mărimea creierului și mai mult de modul în care este structurat.

De altfel bărbații, deși au în general creierul mai mare decât femeile, nu au demonstrat abilități cognitive mai avansate decât ale acestora.

Cercetătorul Eric Abelson, de la departamentul de științe biologice al Universității Stanford din SUA, a mers mai departe, avansând ideea că un creier cu dimensiuni mari ar putea fi un handicap în regnul animal.

Cercetătorul a calculat dimensiunea creierului la 1.679 animale (din 160 de specii diferite) și a comparat măsurătorile cu datele Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, care evaluează riscul de dispariție a mii de specii și sub-specii.

Specialistul a pus în evidență o corelație coeficientul de encefalizare și probabilitatea extincției, legătură care se dovedește mai puternică la animalele de talie mică.

Explicația ar fi că susținerea unui creier de dimensiuni mari are un cost metabolic semnificativ. Acesta implică un consum mai mare de energie, fără a aduce, se pare, un spor de valoare de adaptare. Conform studiului efectuat de Eric Abelson, costurile unui coeficient ridicat de encefalizare depășesc avantajele în cazul speciilor mici.

În plus, studiul atrage atenția că sporirea cunoașterii nu poate proteja fauna de pericolele de mediu ale epocii moderne, mai notează AFP.

AGERPRES

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Cronovizorul, povestea aparatul care filmeaza trecutul
www.efemeride.ro/cronovizorul-povestea-aparatul-care-filmeaza-tr...

În anul 1952, Padre Ernetti i-a uimit pe apropiaţii săi când le-a arătat un aparat ciudat care era capabil să facă nişte fotografii bizare. Nu erau orice fel de fotografii ci unele cu adevărat speciale pentru că erau captate din trecut. În acest fel s-a născut povestea cronovizorului, un aparat sofisticat şi greu de înţeles chiar şi pentru vremurile noastre, care era capabil să vadă în trecut şi să capteze imagini foarte clare.

Călătoria în timp i-a fascinat pe foarte mulţi oameni de-a lungul vremii. Dina ceasta cauza şi Padre Ernetti a reuşit să găsească o formulă magică pe care a aplicat-o unui aparat cu care putea să vadă în trecut. Cu ajutorul acestui aparat călugărul Ernetti a reuşit să fotografieze cele mai importante evenimente care s-au petrecut pe Pământ, în speţă moartea lui Iisus sau viaţa tumultuoasă a lui Napoleon.

Cronovizorul captează imagini din trecut, sub forma unor holograme care se desfăşoară într-un spaţiu cilindric. Singura întrebare este până unde putea să meargă acest aparat ţinând cont că istoria Pământului este una impresionantă ca să nu mai vorbim de cea a Universului? Călugărul a murit în anul 1994 ducând cu el în mormânt patentul invenţiei sale. Padre Ernetii era cunoscut în lumea clericală ca fiind un exorcist consacrat, profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia, dar absolvise şi facultatea de fizică.

Povestea cronovizorului

Totul a început pe 15 septembrie 1952 în Laboratorul Electroacustic al Părintelui Agostino Gemelli de la Universitatea Catolică din Milano, când cei doi ascultând muzică simfonică, o voce pe fundal a început să se audă. Experimentul a luat amploare şi încă 12 savanţi i s-au alăturat, printre care se numărau şi laureatul Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi Wernher von Braun, specialist în rachete, doi dintre cei mai mari fizicieni ai lumii şi “părinţii” programului atomic american.

Aparatul era compus din trei părţi distincte, mai multe antene capabile să capteze lumina şi sunetul, un captator activat şi dirijat de undele luminoase şi un sistem complicat de înregistrare a imaginilor. Atunci când a fost întrebat cine a inventat cronovizorul, Padre Ernetti a răspuns că „a fost o invenţie colectivă„.

„Principiul care stă la baza acestei maşini este foarte simplu şi cineva l-ar putea reproduce cu intenţii rele. Dar vă spun, am demonstrat că lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sunt distruse, nu dispar. Măreţia acestei invenţii a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum câteva de secole.”, susţinea Padre Ernetti, la vremea respectivă.

Au filmat crucificarea lui Iisus

Îndată de 2 mai 1972, săptămânalul italian La Domenica del Corriere a publicat un articol însoţit de o fotografie captată de cronovizor chiar în ziua în care Iisus a fost crucificat. Într-un interviu Ernetti susţine că au putut să filmeze moartea Mântuitorului cu toate că au întâmpinat probleme majore pentru că la vremea respectivă crucificările erau zilnice iar coroanele de spini erau puse pe capetele condamnaţilor.

El a povestit cum au fost nevoiţi să se întoarcă înapoi cu câteva zile, în seara Cinei cea de Taină: „Am văzut tot. Agonia din grădina Gheţimani, trădarea lui Iuda, procesul, calvarul. Echipa cronovizorului a filmat tot, dar fără amănunte, important era să păstrăm imagini, nu scenariul“. Acest articol a stârnit curiozitate, optimism, chiar exuberanţă, nu atât în faţa unei descoperiri uluitoare, cât mai ales a perspectivelor deschise.

Cronovizorul a fost distrus

Chiar cu un an înainte ca părintele Ernetti să moară, în 1993, s-a luat decizia ciudată ca aparatul sa fie distrus. Motivul, suspect de banal, a fost că aparatul permite să se vadă trecutul oricui şi orice secret putea fi spulberat.

Pe de cealaltă parte foarte mulţi cercetători sunt sceptici în privinţa invenţiei lui Ernetti, contestând cu vehemenţă existenţa cronovizorului. În tot acest timp Biserica susţine că preotul a inventat un aparat deosebit dar nu se ne spune ce. Este greu de crezut ca Vaticanul putea să joacă o asemenea farsă, fără precedent, doar de dragul publicităţii.

Cu siguranţă că un asemenea secret trebuie să fie foarte bine păzit şi se afla în cel mai sigur loc cu putinţă din Vatican. Întrebuinţarea cronovizorului poate să fie una multiplă, se poate scrie istoria, iar cele mai controversate fapte se pot lămuri în doar câteva secunde, însă, deocamdată nimeni nu are acces la această invenţie atât de importantă pentru omenire.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Cronovizorul – uluitorul aparat de filmat trecutul
dezvatatorul.blogspot.com/2010/10/cronovizorul-uluitorul-aparat-...

Acum 58 de ani, pe 15 septembrie, Padre Ernetti a inventat un dispozitiv care fotografia trecutul omenirii, el a fost denumit cronovizor - Un aparat extrem de interesant, care vede si chiar face poze ale unor evenimente din trecut.

Posibilitatea călătoriei în timp îi fascinează pe oameni din cele mai vechi timpuri. Oare cum ar fi să putem să ne întoarcem în trecut şi să anulăm evenimentele nedorite? Cum ar fi să aruncăm o privire în viitor? Oameni de ştiinţă demonstrează că saltul temporal nu e posibil. Alţii au încercat să găsească principiul de funcţionare al unui vehicul care să se deplaseze pe axa timpului.

Ca şi în cazul altor secrete ştiinţifice, se pare că planurile unui aparat care priveşte în trecut se află în posesia Vaticanului. Este vorba de cronovizorul inventat de călugărul Ernetti, dispozitiv care a funcţionat şi a reuşit să-i fotografieze pe Iisus şi Napoleon pe vremea cînd erau în viaţă.

Din punct de vedere istoric, scriitorii SF, precum H.G.Welles, au fost atraşi de posibilităţile unei maşini a timpului. Una dintre cele mai corecte descrieri şi coerentă din punct de vedere ştiinţific a unui mecanism de acest tip a fost oferit în 1980 de către astrofizicianul Gregory Benford, în romanul său Timescape, în care a descris un sistem pentru a trimite mesaje în trecut folosind tahioni, particule având viteza ipotetic mai mare decât cea a luminii.

Este interesant că prin anii ’50, perioada în care, se pare, Ernetti îşi începea experimentele, au fost publicate mai multe lucrări pe tema fotografierii evenimentelor trecute; apar termeni precum cronoscop sau cronotunel (“A Statue for Father” Isaac Asimov). Un alt exemplu poate fi găsit în “Other Days, Other Eyes” – Bob Shaw, care descrie un cronovizor ce folosea cristale special în măsură să încetinească viteza luminii, cu scopul de a observa trecutul.

Un călugăr şi 12 savanţi

Cronovizorul captează imagini din trecutul apropiat sau îndepărtat sub forma unor holograme proiectate într-un spaţiu cilindric. Aşa se poate descrie pe scurt invenţia călugărului benedictin Pellegrino Ernetti. A murit în 1994, ducînd cu el secretul celor văzute cu ajutorul cronovizorului, aparatul pe care l-a construit şi cu care a privit în trecutul omenirii. Padre Ernetti (foto medalion) era cunoscut în lumea clericală ca exorcist şi profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia. Dar absolvise şi facultatea de fizică, fiind pasionat de experimentele ştiinţifice.

PellegrinoErnetti

Totul a început în 15 septembrie 1952, în Laboratorul Electroacustic al Părintelui Agostino Gemelli de la Universitatea Catolică din Milano. Redînd o înregistrare de muzică gregoriană, Ernetti şi părintele Gemelli (foto medalion) au descoperit cu uimire o voce străină. Gemelli era convins că e vocea tatălui său, ceea ce i-a şocat pe cei doi. Cu timpul, cercetărilor lui Ernetti li s-au alăturat 12 savanţi.

Numele lor au rămas necunoscute, dar călugărul a mărturisit totuşi că, printre cei cu care a lucrat la cronovizor, se numărau şi laureatul Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi Wernher von Braun, specialist în rachete, doi dintre cei mai mari fizicieni ai lumii şi “părinţii” programului atomic american. Ceea ce au realizat aceşti oameni de ştiinţă avea să inflameze Biserica Catolică şi să atragă interesul experţilor de la NASA.



O maşinărie care vede trecutul

Nu se ştie exact cum s-a ajuns la prima experienţă reuşită. „S-a întîmplat accidental. Ideea de bază este foarte simplă. A fost doar o problemă de depăşire a piedicilor de pînă atunci“, a spus călugărul, evaziv. Întrebat cine a inventat cronovizorul, el a replicat: „Nimeni. A fost o creaţie colectivă“. Nici despre construcţia cronovizorului nu se ştiu prea multe, doar că era compus din trei părţi. Mai întîi, o mulţime de antene capabile să capteze lumina şi sunetul. Antenele au fost construite dintr-un aliaj de trei metale misterioase. A doua componentă era un tip de captator, activat şi dirijat de undele luminoase şi sonore.

Captatorul putea fi setat pe o anume locaţie, o dată anume şi chiar pe o anume persoană. A treia componentă era un sistem complicat de mecanisme de înregistrare a sunetelor şi imaginilor. „Principiul care stă la baza acestei maşini este foarte simplu şi cineva l-ar putea reproduce cu intenţii rele. Dar vă spun, am demonstrat că lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sînt distruse, nu dispar. Măreţia acestei invenţii a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum cîteva de secole“, a spus Padre Ernetti.



Martori la crucificarea lui Iisus

Ernetti a publicat încă din 1965 articole despre cronovizor, dar au fost trecute cu vederea. În data de 2 mai 1972, săptămînalul italian La Domenica del Corriere a publicat o fotografie care îl înfăţişa pe Iisus agonizînd pe cruce. În interviu, Ernetti declara că imaginea a fost captată cu cronovizorul. „Cînd am încercat să prindem imagini din ziua crucificării, am avut o problemă. Răstignirile pe cruce erau în acea vreme zilnice.

Nici faptul că Iisus trebuia să aibă pe frunte o coroană de spini nu ne-a fost de ajutor. Deoarece, contrar credinţei populare, şi aceasta era o practică frecventă“, a explicat călugărul. El a povestit cum au fost nevoiţi să se întoarcă înapoi cu cîteva zile, în seara Cinei cea de Taină. „Am văzut tot. Agonia din grădina Gheţimani, trădarea lui Iuda, procesul, calvarul. Echipa cronovizorului a filmat tot, dar fără amănunte, important era să păstrăm imagini, nu scenariul“. Acest articol a stîrnit curiozitate, optimism, chiar exuberanţă, nu atît în faţa unei descoperiri uluitoare, cît mai ales a perspectivelor deschise.

Un secret bine păzit

Pe 8 aprilie 1994, Padre Ernetti a murit în Veneţia, nu înainte de a avea parte pe patul de moarte o ultimă vizită din partea Vaticanului. Cronovizorul fusese deja distrus. „Aparatul poate intra în trecutul oricui. Cu el, orice secret e spulberat: secrete de stat, industriale, private. Uşa ar putea fi deschisă şi unui dictator. Am sfîrşit prin a cădea de acord că trebuie să dezasamblăm această maşină“, ar fi spus Ernetti, în 1993.

Alţi cercetători sînt sceptici în privinţa existenţei acestui dispozitiv. „Nimeni nu l-a văzut, nici măcar prietenii lui, Brune şi Senkowski. Nu a făcut niciodată publice numele colaboratorilor. Cu excepţia lui Wernher von Braun şi Enrico Fermi, care acum sînt morţi“, se plîngea Peter Krassa. În „Le nouveau mystere du Vatican“, părintele François Brune spune că, în 1955, călugărul mai lucra şi cu unul dintre discipolii lui Fermi, cu un alt laureat al premiului Nobel din Japonia şi cu un savant portughez, o dovadă că aceste mari personalităţi ale ştiinţei au lucrat cu Ernetti atrase de cercetările fără precedent.

Călugărul chiar a inventat ceva, dar Biserica Catolică nu ne spune ce. Dacă a existat vreodată cronovizorul, numai Vaticanul ştie. Cei mai mulţi se îndoiesc că o faţă bisericească, cu preocupări intelectuale remarcabile şi de o moralitate neîndoielnică, ar fi putut juca o farsă de asemena proporţii.

In loc de incheiere

In acest moment, cronovizorul se afla la Vatican, fiind unul dintre cele mai bine pazite secrete. Aceasta noua descoperire este prezentata si de Francois Brune, care este autorul cartii Noul mister al Vaticanului. O alta carte care trateaza acelasi subiect este The Creation and Disappearance of the World’s First Time Machine de Peter Krassa.

Daca acest aparat chiar exista, atunci principiile sale ar putea avea numeroase intrebuintari. Cu ajutorul acestui dispozitiv se va putea rescrie chiar si istoria. Evenimente care se vor fi prezentat suibectiv, vor putea fi analizate cu ajutorul cronovizorului. Pana cand va fi pus la dispozitia oamenilor de stiinta pentru a fi cercetat, dispozitivul care vede trecutul sta in pivintele incuiate ale Vaticanului, fiind un secret extrem de bine pazit.

Carti care vorbesc despre existenta Cronovizorului

Preotul şi teologul Francois Brune, în cartea sa, "Morţii ne vorbesc", scrie că benedictul Pellegrino Ernetti, profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia, a realizat împreună cu o echipă de 12 specialişti un aparat pe care l-a denumit cronovizor. Cu ajutorul lui a reuşit să capteze în anii ’70 ai secolului al XX-lea sunetul şi imaginea unei tragedii antice jucate la Roma în anul 169 î.Hr. Tragedia este "Tieste" de Quintus Ennius, astăzi uitată.

Cu acest aparat s-au mai putut primi şi planurile unui viitor hold-up, putând astfel să prevină Poliţia şi să facă să eşueze operaţiunea. Nu este exclus, în această idee, ca pe viitor să reuşim să înregistrăm orice evenimente petrecute, derulate în mod real.

În acest sens s-ar putea crea o istorie adevărată a omenirii, s-ar putea afla mai uşor autorii unor crime, dar în acelaşi timp s-ar putea afla şi derularea vieţii intime a fiecăruia, ceea ce cred că nu şi-ar dori nimeni. Atunci viaţa pe Pământ şi-ar schimba radical coordonatele. Din această cauză, chiar dacă un asemenea aparat poate deveni o realitate, cu siguranţă el nu va fi folosit pe scară largă.

Puteti comanda de pe siteul Carte Spirituala, volumul “Cronovizorul” scrisa de acelasi Francois Brune.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Cronovizorul – masina timpului de la Vatican care capteaza imagini din trecutul omenirii ! Cardinalul Pedro Ernetti este cel care l-a construit !

Unul dintre cele mai mari secrete, bine pazite, ale Vaticanului este Cronovizorul. Cronovizorul este, pentru cei care n-au inteles, o masina temporala, cu ajutorul careia se fotografiaza imagini, doar din trecut. Aceasta masinarie, a fost inventata de catre cardinalul Padre Ernetti, folosind componente al caror provenienta ar fi de origine […]

Unul dintre cele mai mari secrete, bine pazite, ale Vaticanului este Cronovizorul. Cronovizorul este, pentru cei care n-au inteles, o masina temporala, cu ajutorul careia se fotografiaza imagini, doar din trecut. Aceasta masinarie, a fost inventata de catre cardinalul Padre Ernetti, folosind componente al caror provenienta ar fi de origine extraterestra. Acesta, in putinele randuri cand a vorbit despre aceasta masinarie a afirmati ca „este foarte simplu de construit”, dar oare aliajele misterioase, sunt tot simplu de achizitionat ?!

www.dzr.org.ro/cronovizorul-masina-timpului-de-la-vatican-care-c...#

Pe Scurt: Cronovizorul este unul dintre proiectele la care au lucrat 12 savanti/fizicieni pentru a capta imagini din trecut pentru Vatican. O parte din ei au fost tinuti in arest la domiciliu si identitatea lor fiind secreta. Momentan se cunoaste identitatea a 3 savanti care presupunem ca au pus la dispozitie anumite fotografii si informatii pe care Vaticanul le-au declarat falsuri: Una din acele fotografii fiind cea de mai jos unde in mijloc este prezentat Iisus.

cronovizor

Această mașinărie complexă a fost descrisă cu lux de amănunte într-o carte, “Noul mister de la Vatican”, apărută la Paris și semnată de Francois Brune. S-a speculat că tatăl autorului, un renumit teolog francez, a avut o legătură strânsă de prietenie cu inventatorul Cronovizorului, Ernetti. În consecință, autorul, deținând mai multe secrete cu privire la aparatul care poate trimite omul în trecut, a dorit să le facă publice și secretul Vaticanului să devină unul la îndemâna oricui.

Se presupune ca Vaticanul a observat prin cronivizor pe langa multe alte evenimente istorice si: Cina cea de Taina, Rastignirea lui Iisus Hristos si bombele atomice de la Sodomma si Gomora.

Schema

Cronovizorul/Masina cu care poti vedea trecutul. Ideea de creatie:

A) O echipa de cercetatori ( sub comanda Vaticanului ) condusa de Parintele Ernetti au creat aceasta masinarie in anul 1956 plecand de la premiza ca undele luminoase si sonore, dupa emisia lor, nu sunt distruse, ci se transforma ramanand prezente continuu. „Nimic nu se pierde, totul se transforma” (Princip. „k”)

B) O alta varianta ar fi ca a fost gasita o carte scrisa intr-o limba necunoscuta, dintr-un material necunoscut care nu putea fi distrusa si care continea schitele acestui Cronovizor. Aceasta carte a intrat in posesia Vaticanului care a fortat o mana de savanti sa creeze aceasta masinarie, dupa care i-a ucis. Cronovizorul a fost folosit ca „metoda de control” a adevarului istoric dupa care acesta a fost demontat in 16 bucati, si pus sub paza.

Site-ul Efemeride.ro ne prezinta si alte aspecte, secrete, despre acest Cronovizor:

„În anul 1952, Padre Ernetti i-a uimit pe apropiaţii săi când le-a arătat un aparat ciudat care era capabil să facă nişte fotografii bizare. Nu erau orice fel de fotografii ci unele cu adevărat speciale pentru că erau captate din trecut. În acest fel s-a născut povestea cronovizorului, un aparat sofisticat şi greu de înţeles chiar şi pentru vremurile noastre, care era capabil să vadă în trecut şi să capteze imagini foarte clare.

Călătoria în timp i-a fascinat pe foarte mulţi oameni de-a lungul vremii. Dina ceasta cauza şi Padre Ernetti a reuşit să găsească o formulă magică pe care a aplicat-o unui aparat cu care putea să vadă în trecut. Cu ajutorul acestui aparat călugărul Ernetti a reuşit să fotografieze cele mai importante evenimente care s-au petrecut pe Pământ, în speţă moartea lui Iisus sau viaţa tumultuoasă a lui Napoleon.

Cronovizorul captează imagini din trecut, sub forma unor holograme care se desfăşoară într-un spaţiu cilindric. Singura întrebare este până unde putea să meargă acest aparat ţinând cont că istoria Pământului este una impresionantă ca să nu mai vorbim de cea a Universului? Călugărul a murit în anul 1994 ducând cu el în mormânt patentul invenţiei sale. Padre Ernetii era cunoscut în lumea clericală ca fiind un exorcist consacrat, profesor de muzică prepolifonică la Universitatea din Veneţia, dar absolvise şi facultatea de fizică.

Povestea cronovizorului

Totul a început pe 15 septembrie 1952 în Laboratorul Electroacustic al Părintelui Agostino Gemelli de la Universitatea Catolică din Milano, când cei doi ascultând muzică simfonică, o voce pe fundal a început să se audă. Experimentul a luat amploare şi încă 12 savanţi i s-au alăturat, printre care se numărau şi laureatul Premiului Nobel, Enrico Fermi, şi Wernher von Braun, specialist în rachete, doi dintre cei mai mari fizicieni ai lumii şi “părinţii” programului atomic american.

Aparatul era compus din trei părţi distincte, mai multe antene capabile să capteze lumina şi sunetul, un captator activat şi dirijat de undele luminoase şi un sistem complicat de înregistrare a imaginilor. Atunci când a fost întrebat cine a inventat cronovizorul, Padre Ernetti a răspuns că “a fost o invenţie colectivă“.

“Principiul care stă la baza acestei maşini este foarte simplu şi cineva l-ar putea reproduce cu intenţii rele. Dar vă spun, am demonstrat că lungimile de undă vizibile şi audibile din trecut nu sunt distruse, nu dispar. Măreţia acestei invenţii a fost că am putut recupera acea energie pierdută care a recompus scene petrecute acum câteva de secole.”, susţinea Padre Ernetti, la vremea respectivă.

Au filmat crucificarea lui Iisus

Îndată de 2 mai 1972, săptămânalul italian La Domenica del Corriere a publicat un articol însoţit de o fotografie captată de cronovizor chiar în ziua în care Iisus a fost crucificat. Într-un interviu Ernetti susţine că au putut să filmeze moartea Mântuitorului cu toate că au întâmpinat probleme majore pentru că la vremea respectivă crucificările erau zilnice iar coroanele de spini erau puse pe capetele condamnaţilor.

El a povestit cum au fost nevoiţi să se întoarcă înapoi cu câteva zile, în seara Cinei cea de Taină: „Am văzut tot. Agonia din grădina Gheţimani, trădarea lui Iuda, procesul, calvarul. Echipa cronovizorului a filmat tot, dar fără amănunte, important era să păstrăm imagini, nu scenariul“. Acest articol a stârnit curiozitate, optimism, chiar exuberanţă, nu atât în faţa unei descoperiri uluitoare, cât mai ales a perspectivelor deschise.

Cronovizorul a fost distrus

Chiar cu un an înainte ca părintele Ernetti să moară, în 1993, s-a luat decizia ciudată ca aparatul sa fie distrus. Motivul, suspect de banal, a fost că aparatul permite să se vadă trecutul oricui şi orice secret putea fi spulberat.

Pe de cealaltă parte foarte mulţi cercetători sunt sceptici în privinţa invenţiei lui Ernetti, contestând cu vehemenţă existenţa cronovizorului. În tot acest timp Biserica susţine că preotul a inventat un aparat deosebit dar nu se ne spune ce. Este greu de crezut ca Vaticanul putea să joacă o asemenea farsă, fără precedent, doar de dragul publicităţii.

Cu siguranţă că un asemenea secret trebuie să fie foarte bine păzit şi se afla în cel mai sigur loc cu putinţă din Vatican. Întrebuinţarea cronovizorului poate să fie una multiplă, se poate scrie istoria, iar cele mai controversate fapte se pot lămuri în doar câteva secunde, însă, deocamdată nimeni nu are acces la această invenţie atât de importantă pentru omenire.”[1]

Referitor la faptul ca, Cronovizorul ar fi fost „distrus” de catre Vatican, este o ipoteza, ce nu poate avea sustinere. Oare Vaticanul putea renunta la asa ceva ? Se poate face si o comparatie cu celebra Biblioteca din Alexandria, caci dupa incendierea ei, de catre crestini si musulmani, documente de o valoare inestimabila, nu au fost pur si simplu distruse, ci au fost preluate de Vatican, unde se afla si astazi, in celebra Arhiva Secreta Papala, iar daca acestea ar fi puse cap la cap, ar avea o lungime de aproximativ 80 km, dupa cum au calculat unii specialisti.

Cardinalul Pedro Ernetti avea cunostinte avansate in domeniul Fizicii Cuantice, metafizicii si parapsihologiei !

„În 1994, preotul Ernetti a murit, ducând cu el secretul acestui dispozitiv. Ernetti a recunoscut că a lucrat la acest dispozitiv cu ajutorul a 12 savanți, dintre care unul laureat al premiului Nobel. Nu se știu multe lucruri despre acest dispozitiv. Ce s-a putut afla este faptul că are multe antene care captează lumina și sunetul. Antenele sunt construite dintr-un aliaj misterios.

Preotul Ernetti susținea că principiul după care funcționează dispozitivul este unul simplu. Undele vizibile și audibile nu se distrug, nu dispar. Măreția acestui aparat a spus Ernetti este aceea că poate recupera energia pierdută acum câteva secole. În 1972, o revistă italiană a publicat fotografia cu Iisus agonizând, captată de către cronovizor. Imediat după moartea lui Ernetti, reprezentanții Vaticanului au distrus aparatul iar planul acestuia a fost ascuns în arhivele bine păzite ale Vaticanului.”[2]

„Specialiștii care au avut șansa de a lucra cu interesantul aparat, 12 la număr, au efectuat diverse cercetări asupra evenimentelor istorice. Inițial a fost studiată perioada în care Napoleon cucerea lumea, apoi viața lui Mussolini, pentru ca în cele din urmă să se descopere adevărul despre viața lui Iisus. Scenele erau redate pe un monitor cu lux de amănunte și de cele mai multe ori erau în contradicție cu ceea ce a consemnat istoria. Acesta a fost faptul pentru care s-a hotărât și dezasamblarea aparatului și depozitarea sa într-un loc în care puțini oameni mai au acces.

Cu acest aparat s-au mai putut primi şi planurile unui viitor holdup, putând astfel să prevină Poliţia şi să facă să eşueze operaţiunea. Nu este exclus, în această idee, ca pe viitor să reuşim să înregistrăm orice evenimente petrecute, derulate în mod real.

În acest sens s-ar putea crea o istorie adevărată a omenirii, s-ar putea afla mai uşor autorii unor crime, dar în acelaşi timp s-ar putea afla şi derularea vieţii intime a fiecăruia, ceea ce cred că nu şi-ar dori nimeni. Atunci viaţa pe Pământ şi-ar schimba radical coordonatele. Din această cauză, chiar dacă un asemenea aparat poate deveni o realitate, cu siguranţă el nu va fi folosit pe scară largă.

Pe 8 aprilie 1994, Padre Ernetti a murit în Veneţia, nu înainte de a avea parte pe patul de moarte o ultimă vizită din partea Vaticanului.„Aparatul poate intra în trecutul oricui. Cu el, orice secret e spulberat: secrete de stat, industriale, private. Uşa ar putea fi deschisă şi unui dictator. Am sfârşit prin a cădea de acord că trebuie să dezasamblăm această maşină“, ar fi spus Ernetti, în 1993.”[3]

Pedro Ernetti, are dreptate in ultima sa afirmatie cu privire la acest Cronovizor, caci poate fi folosit in cele mai odioase scopuri, asa cum s-a intamplat si in cazul experimentelor Philadelphia (Rainbow) si Montauk. Nu-i nimic, chiar daca ei zic ca „nu vom avea acces la intreaga istorie a omenirii”, sa nu uite ca, noi avem Sala Proiectiilor holografice din Bucegi, unde vom afla raspuns la toate intrebarile puse de-a lungul timpului. Americanii, dupa ce au intrat sub munte in August 2003, au aflat adevarul, desi ei, Iluminatii il stiau, insa acum mai ramane ca noi sa stim istoria secreta a omenirii.

Site-ul EnergoBiologie.ro ne prezinta si alte informatii uluitoare:

„Fără îndoială cronovizorul (maşina de explorat timpul) cel mai faimos şi cel mai cunoscut este acela al părintelui benedictin Italian Pellegrino Ernetti. Cronovizorul este o maşină pentru a „vedea” în trecut, prin care se accesează imagine şi sunet ale unor evenimente petrecute. Cu excepţia aparatelor lui De La Warr (precursor al transcomunicaţiei instrumentale), nu se cunosc alte astfel de maşinării care să acceseze informaţii din viitor.

Astfel, prin intermediul unor tehnici moderne, la fel cum un sistem AV sau IT accesează un canal de televiziune şi înregistrează o emisiune (pe bandă, disc sau alt suport), cronovizorul, reglat, sincronizat cu timpul trecut ales de către experimentator păstrează rezultatele prin aceleaşi procedee video şi audio. Modul ideal de a ne cunoaşte trecutul şi de a dezvălui misterele istoriei. Pare să intre mai degrabă în mitologia tehnologică a secolului XX.

Explorarea timpului. Cronovizorul părintelui Ernetti (1)
Din punct de vedere istoric, scriitorii SF, precum H.G.Welles, au fost atraşi de posibilităţile unei maşini a timpului. Una dintre cele mai corecte descrieri şi coerentă din punct de vedere ştiinţific a unui mecanism de acest tip a fost oferit în 1980 de către astrofizicianul Gregory Benford, în romanul său Timescape, în care a descris un sistem pentru a trimite mesaje în trecut folosind tahioni, particule având viteza ipotetic mai mare decât cea a luminii. Este interesant că prin anii ’50, perioada în care, se pare, Ernetti îşi începea experimentele, au fost publicate mai multe lucrări pe tema fotografierii evenimentelor trecute; apar termeni precum cronoscop sau cronotunel (“A Statue for Father” Isaac Asimov). Un alt exemplu poate fi găsit în “Other Days, Other Eyes” – Bob Shaw, care descrie un cronovizor ce folosea cristale speciale în măsură să încetinească viteza luminii, cu scopul de a observa trecutul.
Ficţiune şi imaginaţie, posibile cauze ale apariţiei legendei cronovizorului.

Despre munca lui Ernetti există multe informaţii împrăştiate, disparate şi contradictorii, dar, în esenţă, mai toate (cele ce nu neagă vehement invenţia) sunt în acord cu toate detaliile mai importante. Ernetti a făcut cunoscut cazul cronovizorului în 1972 într-un interviu publicat în revista La Domenica del Corriere (numărul din 2 mai 1972), unde afirma că a participat la construirea şi punerea în funcţiune a unei maşini capabile să înregistreze imagini şi sunete din trecut.
Anterior, Ernetti a dezvăluit presei unele detalii şi în alte publicaţii. În iulie 1965 L´Heure d´Étre, o revistă franceză cu caracter religios, face referire la cronovizor, apoi în ianuarie 1966 publicaţia italiană Civiltà delle Macchine a tipărit articolul L´oscillografo elettronico. Cele două articole au trecut neobservate, însă interviul din 1972 a strârnit o deosebită reacţie de curiozitate, optimism chiar exuberanţă, nu atât în faţa unei descoperiri uluitoare, cât mai ales a perspectivelor deschise. Dar fără demonstraţii şi rezulatte concrete, memoria socială colectivă uită întâmplările sporadice.
Benedictinul afirma că maşina sa a funcţionat perfect şi cu ajutorul ei a putut reconstitui porţiuni ale unor piese muzicale pierdute timp de secole, precum Thyestes de Quinto Ennio, reprezentată la Roma în anul 169 î.Hr. Din alte afirmaţii ale sale rezultă că a fost martor la momente importante din mileniile trecute: distrugerea Sodomei şi a Gomorei, crucificarea lui Iisus fiind în măsură să stabilească ultimele sale cuvinte, a văzut tăbliţele cu primele legi primite de Moise.
Fazele de început ale proiectului s-au derulat în 1952. În timpul unei şedinţe de înregistrare de muzică gregoriană, în laboratorul părintelui Agostino Gemelli, s-a întâmplat ceva neprevăzut: pe 15 septembrie, redând banda înregistrată, Gemelli şi Ernetti au fost uimiţi să descopere că s-a auzit şi o voce inexistentă în timpul înregistrării. Vocea a fost recunoscută de Gemelli ca aparţinând tatălui său ceea ce i-a impresionat profund pe cei doi preoţi.

Fenomenul “Voce electronică”

Momentul în care s-a auzit vocea tatălui părintelui Germelli nu a fost singulară şi poate nici întâmplătoare pentru că se afla într-o perioadă în care s-au făcut nenumărate astfel de experimente şi probabil nici cei doi preoţi nu erau străini de rezultatele acestora, dar fiind feţe bisericeşti nu puteau explica de ce cercetau un fenomen contrar dogmei şi condamnat de biserică.
Fenomenul voce electronică (FVE – Phénomène de voix électronique PVE în franceză, Electronic voice phenomenom EVP în engleză, Fenomeno delle voci elettroniche în italiană, sau mai simplu : Psicofonia în spaniolă, Bandstemmen în olandeză, Tonbandstimmen în germană) este cunoscut în întreaga lume şi indică existenţa pe o înregistrare audio a unui mesaj verbal, în majoritatea cazurilor un singur cuvânt sau o propoziţie foarte scurtă, de provenienţă necunoscută, inserat în conţinutul principal.

Explicaţiile sunt foarte variate, de la fenomene fizice (interferenţe, înregistrări reziduale, câmpuri electromagnetice puternice), psihologice (efecte similare pareidoliei sau fosfenelor din domeniul vizual, deci iluzii patologice generate de o imaginaţie deosebită sau impresii pe aceeaşi idee de psihic cu probleme), până la ocultiste sau paranormale (voci ale spiritelor transferate dincolo, psihochinezie, telepatie), dar nici una dintre acestea în stare să lămurească ori să fie cât de cât plauzibilă.
Şi asta pentru că există un curent masiv de false “teorii ştiinţifice” cu scopul evident de dezinformare, idioţenii încărcate de aberaţii, ca de exemplu: “contactul cu lumea de dincolo se realizează prin frecvenţele televizorului, radiolui sau calculatorului cunoscute de obicei ca zgomot”.
Nu este contact, mesajul, informaţia nu se face prin “frecvenţe”, televizorul şi radioul nu au “frecvenţe” ci primesc un semnal modulat pe o frecvenţă purtătoare care în nici un caz nu este nici zgomot şi nici zgomot alb.
Explorarea timpului. Cronovizorul părintelui Ernetti (1)
Zgomotul alb este un proces aleator cu densitate spectrală de putere constantă într-o bandă infinită de frecvenţe. Prin urmare, zgomotul alb nu este un semnal, o informaţie sau o frecvenţă, ci un zgomot uniform egal în toată banda de frecvenţe şi (radioniştii o ştiu şi o folosesc) el este depozitul tuturor informaţiilor. Dacă se suprapun mai multe informaţii, astfel încât extragerea unui semnal din zgomot să devină imposibilă, acestea se transformă în zgomot. Dacă se suprapun un număr infinit de informaţii, acestea tind să devină zgomot alb. Un om remarcabil, doctorul Jacques Benveniste, a obţinut rezultate incredibile de transmitere a informaţiei folosind APA ca suport de transfer şi un generator de zgomot alb pentru extragere.
Primii cercetători care au atras atenţia asupra FVE au fost Attila von Szalay, Friedrich Jurgenson şi Konstantin Raudive. Raymond Bayless, partener al lui de von Szalay, a inventat termenul EVP (termen de altfel impropriu, dar explicabil pentru acel timp) ce a fost popularizat prin lucrările publicate la editura Colin Smythe.

Istoria FVE

De prin anii ’30, americanul Attila von Szalay (americanizat Sealay), ce împletea meseria de fotograf cu aptitudini de medium, a încercat cu ajutorul mai multor tehnici să capteze voci ale spiritelor. După îndelungi încercări, în anii ’50 s-a asociat cu Raymond Bayless, ilustrator de literatură fantastică şi pasionat de paranormal. Ei au afirmat că au reuşit să înregistreze numeroase voci în interiorul unei garderobe izolată fonic, înregistrări ce deveneau audibile numai după mai multe ascultări.
Explorarea timpului. Cronovizorul părintelui Ernetti (1)
Interesul pentru subiect a crescut odată cu experienţele producătorului cinematografic suedez Friedrich Jurgenson (1903 – 1987). Redând invers o bandă înregistrată în 1959 cu cântece de păsărele, i s-a părut că aude foarte slab o voce norvegiană care vorbea despre păsările de noapte. Jurgenson a bănuit că este vorba de o interferenţă radiofonică, dar în locul unde a făcut înregistraea nu exista nici un emiţător. A continuat încercările şi rezultatele nu au întârziat să apară, a captat mai multe voci printer care şi cea a mamei sale. Parapsihologul Hans Bender l-a susţinut şi s-a declarat în favoarea unei origini paranormale ale acestor voci.
A urmat apoi aportul unui colaborator, Konstantin Raudive (1906 – 1974), de origine lituanian, profesor de psihologie la Universitatea din Uppsala. Acesta continuă experienţa la o scară mai mare realizând 100.000 de înregistrări în condiţii diferite : izolaţie fonică, zgomot static radio (în lipsa semnalului util) şi zgomot static generat de o diodă (se poate construi un generator de zgomot alb cu o diodă Zenner). Au rezultat patru caracteristici ale fenomenului de voce electronică: ritm diferit, mesaj extrem de scurt, nu se respectă sintaxa, uneori sunt amestecate cuvinte din limbi diferite. Constatările au fost considerate de unii ca dovadă de inexistenţă a unei comunicări lingvistice veritabile.

Totuşi interesul pentru fenomen nu a dispărut şi în anul 1980 mediumul William O’Neil a inventat Spiricom, un aparat destinat captării acestor voci, conceput (spune O’Neil) după indicaţiile oferite de către spiritul lui George J. Mueller, fizician la Universitatea Cornell (să ne amintim de Bogdan Petriceicu Haşdeu care a ridicat Castelul Iulia Haşdeu de la Câmpina conform instrucţiunilor fiicei defuncte). Cu sprijinul industriaşului George Meek, interesat de mult timp de munca sa, a creat o fundaţie ce a distribuit gratuit schema aparatului tuturor celor interesaţi şi tentaţi de astfel de experimente. Se pare însă că cei ce au încercat aparatul nu au avut aceleaşi şanse de reuşită, explicabil de altfel pentru că pionieratul şi hei-rupismul caută rezultatul, finalul glorios, nu munca, dedicarea, voinţa – componenta mentală este capitală, ca în toate experienţele nerepetitive (piramida, APA lui Benveniste, în general radionica).

În anul 1982, Sarah Estep fondează American Association of Electronic Voice Phenomena la Saverna Park, Mariland. Sarah Estep a fost partizana “Ipotezei supravieţuirii” ce postulează că omul este o fiinţă fundamental imaterială ce după o existenţă fizică temporară (timp de o viaţă) se reîntoarce în starea originală. Existenţa vocilor fără suportul fizic ar fi o dovadă a imaterialităţii umane.
1997 este anul în care cercetătorii Departamentului de Parapsihologie a Universităţii Western Ontario, întreprind o nouă experienţă pornind de la metoda lui Konstantin Raudive şi de la lucrările lui Mark Macy, inovator în transcomunicaţia instrumentală (o treaptă superioară FVE, un laborator complex dotat cu aparatură de calitate care, pe lângă sunet, înregistrează şi imagine).

Realizează 60 de ore şi 11 minute de înregistrări, în 81 de sesiuni, în prezenţa unei persoane neutre care trebuia la anumite momente să încerce să angajeze dialoguri cu ”entităţi”. Rezultatele publicate în 2001 de Imants Baruss în Journal of Scientific Exploration nu au fost considerate ca fiind concludente, pasajele interpretate lingvistic au fost foarte rare.Dar au fost.

În martie 2003, Alexander McRae, cercetător scoţian în parapsihologie, a făcut înregistrări într-un laborator de la Centrul de ştiinţă noetică din Petaluma, California. Laboratorul a fost izolat fonic şi ecranat împotriva radiaţiilor electromagnetice, condiţii în care a reuşit să facă înregistrări şi să obţină rezultate pe care le-a publicat în Journal of the Society for Psychical Research în octombrie 2005.”[3]

SURSE

1. www.efemeride.ro/cronovizorul-povestea-aparatul-care-filmeaza-tr...

2. www.efemeride.ro/vaticanul-ascunde-cronovizorul-aparatul-de-foto...


3. www.energobiologie.ro/index.php/Enigme/Explorarea-timpului-Crono...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De la: 999florin, la data 2009-02-22 07:21:301.Taumaturgul este persoana care:a] scrie tragedii;b]mananca mult;c]face minuni;d]provoaca rani-care-i raspunsul corect?

Initial,cand s-a creat acest joculet, ctitorul/initiatorul a ceut cert ceea ce am adus in fata! Vezi mai sus!

Evident ca in momentul in care nu ai pe cine sa te insoteasca pe acelasi drum, continui drumul singur.

Ce ar fi sa ne alaturam toti si pe acest drum?

Ce este OPÁIȚ ?

a. Capitala Canadei
b. Rezultatul scufundarii uni corp in apa clocotita
c. Fitilul
d. Planta
e. Lampa




Evident ca in scopul de a diversifica jocul, sper ca initiativa mea de a strecura mai multe variante corecte de raspuns, va fi apreciata in mod pozitiv!

''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

https://anatolbasarab.ro/lista-armaghedon-7-fosti-securisti-cadr...



Armagedon 7. SRI. Anexă
Ion Adamescu. Fost ofiţer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel şi încadrat în secţia din Timişoara. A colaborat la deconspirarea dosarului de informator al lui Virgil Măgureanu, fapt pentru care a fost trecut în rezervă, la 16 aprilie 1996.
Aldea. Fost ofiţer în Direcţia a IV-a a Securităţii. În prezent, locotenent colonel, şef de secţie în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei.
Aleca. Fost ofiţer de securitate din Râmnicu Vâlcea, recuperat de SRI sub gradul de maior. La două luni după evenimentele din decembrie 1989, a reluat în supraveghere spitalul judeţean din localitate, obiectivul său anterior revoluţiei.
Constantin Alexa. Fost ofiţer de securitate, reciclat în SRI. A deconspirat din proprie iniţiativă dosarul Z 4848, dezvăluind că Francisc Baranyi a fost informator al Securităţii, fiind ulterior îndepărtat din serviciu şi acţionat în justiţie.
Ştefan Alexie. Fost general de securitate, fost şef al Direcţiei de contraspionaj şi secretar de stat în Ministerul de Interne, înainte de decembrie 1989. În anii ’90, pe parcursul unei perioade destul de întinse, a fost consilier al controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, care a avut o contribuţie esenţială la falimentarea Fondului Naţional de Investiţii.
Vasile Alexoaie. Înainte de 1989 a fost şeful Securităţii din Roman. După decembrie 1989 a fost cooptat în cunducerea SRI din Iaşi. După trecerea în rezervă a devenit preşedintele Fondului Naţional de Investiţii din Iaşi şi director al filialei locale a firmei Gelsor a controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.
Valer Andreica. Fost ofiţer de securitate, preluat în SRI sub gradul de maior. Iniţial a lucrat la secţia din Târgu Mureş. În iulie 1998 a fost transferat în funcţia de adjunct al şefului secţiei SRI Cluj.
Andrei Andronic. Fost ofiţer de securitate. Preluat în SRI, a fost înaintat la gradul de colonel şi avansat în funcţia de şef al secţiei SRI Iaşi.
Octavian Stelian Andronic. Fost colonel în serviciul de spionaj al Securităţii, şef al rezidenţelor din Olanda şi Israel. Ca urmare a profesionalismului său precar, în ultima perioadă a regimului comunist nu a mai fost acreditat în străinătate, activând în cadrul serviciului AVS (aport valutar special). Reactivat în SRI în calitate de consilier economic al lui Virgil Măgureanu, îşi instalase un sediu pe str. Londra, sub acoperirea firmei fantomă Eson SRL, la care era acţionară şi soţia ziaristului Octavian Andronic. Din poziţia de consilier, Octavian Stelian Andronic a vândut SRI-ului o serie de documente existente demult în arhivele fostei Securităţi, referitoare la tablourile scoase din ţară de fostul Rege Mihai şi la tentativele acestuia de a le valorifica prin intermediul unor firme de licitaţie din Occident. Firma Eson SRL şi-a încetat activitatea ca urmare a unor semnalări ale presei.
Vasile Angelescu. Fost ofiţer superior în serviciul de spionaj al fostei Securităţi, bănuit de legături cu agentura KGB din România. După evenimentele din decembrie 1989, a fost înaintat la gradul de general şi promovat în funcţia de prim adjunct al directorului noului Serviciu de Informaţii Externe. Fiul său, Mircea Angelescu, personaj important al FSN-ului anilor ’90, a fost implicat ca acţionar în afacerile dubioase ale firmei SC Macons & Co SA, înregistrată în Belgia. Apoi a devenit şef de cabinet al preşedintelui Ion Iliescu.
Constantin Anghelescu. Fost ofiţer superior de securitate. Până în decembrie 1989 a fost şeful UM 107/AVS (aport valutar special) din cadrul Centrului de Informaţii Externe, unitate specializată în contrabanda de stat. În 2000 era vicepreşedinte al Clubului de fotbal Rapid.
Marin Antonie. Fost ofiţer de securitate. S-a numărat printre primii adjuncţi ai şefului secţiei SRI Dolj.
Apăvăloaie. Fost ofiţer al Direcţiei a IV-a a Securităţii. În prezent, locotenent colonel, şef al serviciului financiar, în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei.
Apostolescu. Fost ofiţer de securitate, încadrat în Direcţia a V-a, însărcinată cu paza lui Nicolae Ceauşescu şi a celorlalţi demnitari comunişti. În prezent este şeful secţiei SRI din Braşov.
Petre Arsene. Fost ofiţer de securitate. Din poziţia de rezervist, a coordonat înfiinţarea la Râmnicu Vâlcea a unei agenţii dubioase de detectivi particulari, care s-a implicat ilegal în mineriada din septembrie 1991. Mai târziu, s-a constatat că aşa-zisa ANISE (Agenţia Naţională de Investigaţii şi Securitate Economică) s-a înfiinţat pe temeiul unor acte false.
Gheorghe Atudoroaie. Fost ofiţer de securitate la Timişoara, implicat în represiunile din decembrie 1989. După ce a fost sustras atenţiei organelor de justiţie, SRI l-a recuperat sub gradul de colonel. O vreme a fost şef al Diviziunii de protecţie. Costin Georgescu a încercat să-l numească şef al Centrului Operativ Zonal Oradea al SRI, dar numirea a fost contramandată, ca urmare a protestelor societăţii civile.
Alexandru Avram. Fost colonel de securitate în cadrul UM 0225, unitate a Centrului de Informaţii Externe destinată să infiltreze organizaţiile emigraţiei anticomuniste şi să combată emisiunile posturilor de radio străine care emiteau în limba română. După decembrie 1989 a mai rezistat câţiva ani în serviciul de spionaj, din care a fost apoi trecut în rezervă, deoarece nu cunoştea nici o limbă străină. Împreună cu alţi foşti ofiţeri de securitate, a reuşit să sustragă diferite documente confidenţiale ale Societăţii de asigurări Astra, dezlănţuind împotriva conducerii acesteia o acerbă campanie de presă, prin interpuşi. În consecinţa acestei campanii, conducerea Astrei a fost schimbată. După acest moment, Alexandru Avram a devenit director adjunct al sucursalei din Bucureşti a Societăţii de asigurări Astra, deşi nu are nici o pregătire în materie.
Baciu. Fost ofiţer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de maior. A fost primul ofiţer al noii instituţii informative care a devenit obiectul unui scandal public, atunci când a încercat să reactiveze un fost informator.
Vasile Badea. Fost ofiţer în cadrul Direcţiei a IV-a a Securităţii. În prezent, locotenent colonel, adjunct de şef de secţie în Direcţia Generală de Informaţii a Armatei.
Ion Balea. Colonel în rezervă al fostei Securităţi. În iulie 1992, mai mulţi ţărănişti din judeţul Argeş l-au acuzat că s-ar fi infiltrat în organizaţia locală a PNŢCD, în beneficiul actualului SRI.
Alexandru Balogh. Fost ofiţer de securitate, recuperat de SRI. În 1998 era şeful serviciului de filaj al secţiei SRI din Cluj.
Bogdan Baltazar. Conform afirmaţiilor lui Mircea Răceanu, recent decorat de preşedintele Ion Iliescu, înainte de decembrie 1989 a fost ofiţer acoperit de securitate. După evenimentele din decembrie 1989, a fost membru marcant în conducerea Parztidului Democrat. În prezent este preşedinte al Băncii Române de Dezvoltare.
Dumitru Bădescu. Fost ofiţer de securitate. Preluat de SRI, a ajuns general, în decembrie 1994, şi a condus Diviziunea de contrainformaţii economice. A jucat un rol important în deturnarea anchetei asupra afacerii “Ţigareta 2″, participând efectiv la falsificarea dosarului întocmit de Procuratura Militară. A fost destituit ca urmare a utilizării stupide a unui informator, care l-a divulgat presei. Felul în care s-a lăsat atras în capcană a atestat nivelul lamentabil al profesionalismului său. Ulterior a fost numit consilier al directorului SRI.
Domiţian Bălţei. Fost colonel în serviciul de spionaj al Securităţii, adjunct de şef de rezidenţă la Londra şi Tokio, apoi şef al rezidenţei din Köln. Îndepărtat din serviciu pentru comportament imoral şi implicare în felurite afaceri în favoarea generalilor Nicolae Doicaru şi Ion Mihai Pacepa. După trecerea în rezervă a devenit cadru didactic la Academia “Ştefan Gheorghiu”. După decembrie 1989 s-a infiltrat în anturajul lui Corneliu Vadim Tudor, pe care l-a intoxicat cu informaţii dintre cele mai fanteziste, dintre care unele puteau compromite relaţiile externe ale ţării. Când presa i-a dezvăluit trecutul de securist, preşedintele Partidului România Mare a renunţat la serviciile lui de consilier politic.
Ionel Bidireci. Fost ofiţer superior de securitate. În prezent general, şeful Diviziunii contrainformative din Serviciul Român de Informaţii.
Roxana Bichel. În ultimul timp a fost frecvent semnalată de presă în anturajul staffului care conduce Executivul şi al Ministerului Privatizării. Membră a consiliilor de administraţie a unui număr multiplu de societăţi economice. Dacă provine cumva din familia lui Ivan Bikel, fost colonel în Direcţia de Informaţii Externe, care a acţionat cândva şi sub acoperirea de reprezentant din România al firmei vest-germane Franz Kirchfeld, atunci înţelegem despre cine şi despre ce este vorba.
Mihai Bichir. Fost ofiţer în serviciul de spionaj al Securităţii, reciclat în SIE sub gradul de colonel. Director al Direcţiei E 101 (Europa, SUA, Canada, organismele internaţionale). Contează ca om al lui Teodor Meleşcanu, cu care a colaborat la Geneva şi care l-a propulsat în funcţie.
Ioan Bidu. Fost ofiţer de securitate. În prezent locţiitor al rectorului Academiei Naţionale de Informaţii, care pregăteşte viitori ofiţeri pentru SRI.
Cornel Biriş. Fost ofiţer de securitate, recuperat în SIE. La 30 noiembrie 1999, a fost îănaintat la gradul de general de brigadă. Şef al diviziei pentru analiza crizelor şi adjunct al directorului SIE. Trecut în rezervă în februarie 2002, la cererea lui Gheorghe Fulga.
Ion Bodunescu. Fost colonel de securitate, fost şef al inspectoratelor judeţene ale MI din Dolj, Mehedinţi şi Teleorman. Până în 1989, s-a ilustrat şi în plan publicistic, cu lucrări redactate de negri. În ciuda faptului că a fost prins cu un plagiat grosolan, s-a dedicat în continuare acestui hobby. În primii ani ’90, putea fi întâlnit în paginile publicaţiilor România Mare, Politica şi Europa, cu articole insipide, nostalgice şi revendicative, marcate, fireşte, de un patriotism ardent.
Titu Bondoc. Fost ofiţer de securitate, preluat în SRI şi numit adjunct al şefului secţiei SRI Gorj. În iunie 1990 a dirijat afluxul minerilor spre Bucureşti. Ulterior a fost trecut în rezervă, sub gradul de colonel. În mai 2001 se mai afla în urmărirea penală a Secţiei Parchetelor Militare, pentru subminarea puterii de stat.
Liviu Borcea. Fost ofiţer de securitate, fost comandant de lagăr la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Datorită comportamentului său criminal, au pierit zeci de deţinuţi politici şi de drept comun. După 1990 era pensionar la Cluj şi nimeni nu l-a tras la răspundere pentru crimele sale.
Ion Botofei. Fost colonel de securitate, însărcinat cu asigurarea siguranţei traseelor pe care circula Nicolae Ceauşescu în capitală. O vreme a fost şi locţiitor al comandantului Securităţii Municipiului Bucureşti. După o scurtă reciclare în SRI, a fost desemnat şef al Asociaţiei foştilor ofiţeri SRI, de fapt o asociaţie a foştilor ofiţeri de securitate. Asigura legătura dintre foştii securişti din conducerea SRI şi securiştii trecuţi în rezervă.
Valentin Constantin Bretfelean. Fost ofiţer de securitate. Până în septembrie 2001, sub gradul de maior, a condus secţia SRI Maramureş. Demis şi trimis în faţa Consiliului de Judecată al SRI, pentru abateri grave de la regulamentele instituţiei. Până în prezent nu s-a pronunţat vreo sancţiune împotriva sa.
Nicolae Briceag. Fost colonel de securitate. A executat sumar cel puţin o duzină de oameni, fără ca aceştia să fi fost condamnaţi la moarte, fapte stabilite chiar de fostele autorităţi comuniste. După 1990 era pensionar la Cluj şi nimeni nu l-a tras la răspundere pentru faptele sale.
Doru Blaj. Fost ofiţer în Direcţia a IV-a a Securităţii. În prezent, locotenent colonel, şef de secţie în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei.
Constantin Bucur. Fost ofiţer de securitate, reciclat în SRI, unde s-a specializat în interceptări ale convorbirilor telefonice. A pus la dispoziţia presei mai multe casete lipsite de concludenţă, implicând instituţia într-un scandal nedorit. A fost îndepărtat din serviciu şi, la 14 iunie 1999, Curtea Militară de Apel l-a condamnat la 2 ani închisoare cu suspendare. Ulterior, ca membru al Partidului România Mare, a candidat în alegeri şi a devenit deputat al Parlamentului României.
Vasile Buliga. Fost ofiţer de securitate. În ultimii ani, a fost angajat al trustului Gelsor, patronat de controversatul om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.
Marius Tertulian Burduşel. Fost ofiţer de securitate. După decembrie 1989, a fost reîncadrat în SRI şi a avansat până la funcţia de şef al secţiei din Piteşti.
Florin Calapod. Fost ofiţer superior de securitate. După decembrie 1989, a devenit comandantul UM 0215, unitate informativă şi contrainformativă a Ministerului de Interne, pe care a încercat s-o transforme într-un serviciu paralel SRI. În repetate rânduri, oferind exemple concrete, presa a semnalat că UM 0215, sub conducerea lui Florin Calapod, făcea poliţie politică, în detrimentul îndatoririlor ei regulamentare. După ce a fost trecut în rezervă s-a implicat în nişte afaceri suspecte cu o firme americane şi australiene, care distribuiau ilegal Viagra prin Internet. A apărut şi în unele emisiuni televizate, dând lecţii naţiunii despre ce înseamnă un serviciu de informaţii.
Cornel Caraba. Fost ofiţer de securitate, în cadrul UM 0110. În ultima perioadă a regimului comunist, a lucrat în serviciul de spionaj al Securităţii, respectiv UM 0544, de unde, în 1986, a fost detaşat la Cluj. După decembrie 1989, a fost reîncadrat în SRI, avansând până la gradul de colonel şi funcţia de şef al secţiei SRI Cluj. Presa a semnalat că ar fi fost unul din artizanii planului Cristal ’96, care viza supravieţuirea şi menţinerea influenţei fostei Securităţi în condiţiile prăbuşirii regimului comunist. Datorită unor relaţii neortodoxe cu mediile economiei subterane din Transilvania, a intrat în colimatorul presei locale şi centrale. În iulie 1998 a fost înlocuit în funcţie, fiind transferat în centrala SRI de la Bucureşti.
Mihai Caraman. General de securitate în retragere. Între anii 1958-1968, în calitate de şef al rezidenţei de spionaj din Paris, a condus cunoscuta “reţea Caraman”, care a izbutit să sustragă unele documente din cadrul sediului NATO. Ulterior, a fost şeful diviziei de contrainformaţii a Direcţiei de Informaţii Externe. După dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa, a fost detaşat în funcţii marginale şi, în cele din urmă, trecut în rezervă. Imediat după evenimentele din decembrie 1989, a fost numit şef al Centrului de Informaţii Externe, devenit ulterior Serviciul de Informaţii Externe. Anomalia era evidentă: serviciul de spionaj al unei ţări care aspira să intre în NATO era lăsat la mâna unui personaj care spionase NATO. Mihai Caraman a fost înlocuit din funcţie în mai 1992, în urma cererii exprese a lui Manfred Woerner, secretar general al NATO. În prezent, acelaşi Mihai Caraman este consilier particular al premierului Adrian Năstase.
Cristian Călinoiu. Fost ofiţer de securitate. După decembrie 1989, reîncadrat în Brigada Antiteroristă, sub gradul de locotenent colonel, a făcut parte din efectivele acesteia dizlocate la Aeroportul Internaţional Otopeni. În 1992 s-a constatat că livra informaţii de serviciu revistei Europa, editată de Ilie Neacşu, actual deputat al PRM.
Traian Chebeleu. Conform afirmaţiilor lui Mircea Răceanu, recent decorat de preşedintele Ion Iliescu, înainte de 1989 a fost ofiţer acoperit de securitate în cadrul Ministerului de Externe. În anii ’90, a devenit consilier prezidenţial şi purtător de cuvânt al preşedintelui Ion Iliescu. Sub regimul lui Emil Constantinescu, s-a repliat în diplomaţie.
Marin Ciauşescu. Fost ofiţer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de căpitan. Ofiţer în cadrul serviciului de filaj al secţiei SRI din Cluj.
Traian Ciceo. Fost ofiţer în serviciul de spionaj al Securităţii. Înainte de decembrie 1989, a lucrat la Paris, sub acoperire diplomatică. Au existat suspiciuni că ar fi fost racolat de serviciile speciale franceze. Cu toate acestea, a ajuns în SRI general de brigadă. A acţionat în direcţia contracarării iredentismului, extremismului şi separatismului pe motive etnice. În martie 1998, datorită înclinaţiilor sale bahice, a fost îndepărtat din SRI.
Cigan. Fost ofiţer de securitate. În prezent, avocat în Baroul din Bihor. După cum a semnalat presa, mituind unde trebuia, şi-a propulsat soţia în funcţia de vicepreşedintă la Curtea de Apel Oradea.
Ciovică. Fost ofiţer de securitate. În SRI, a devenit şef al Centrului Operativ Zonal Târgu Mureş. Trecut în rezervă în 1998.
Cismaru. Fost ofiţer de securitate, originar din judeţul Vâlcea. În SRI, sub gradul de maior, a devenit şef al secţiei din Bacău.
Ştefan Floricel Coman. Începând din 1968, a fost ofiţer de securitate în fosta Unitate Specială “T”, UM 0634, abilitată în ascultarea convorbirilor telefonice. După evenimentele din decembrie 1939, a devenit comandant al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale din subordinea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
Costel Ciucă. Fost ofiţer al Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii. Strâns legat de persoanele implicate în afacerea de contrabandă “Tigareta II”. Strâns legat de Amer Obeid, preşedintele Ligii Irakienilor din România.
Valentin Ciucă. Fost ofiţer de securitate, arestat în decembrie 1989 şi anchetat în lotul Timişoara. După doi ani şi ceva a fost eliberat din detenţie, din lupsă de probe. Împreună cu Radu Tinu a fondat societatea Tival Impex SRL, care a prosperat în timpul embargoului impus Iugoslaviei.
Cocoş, Gheorghe. Fost ofiţer superior în serviciul de spionaj al Securităţii. A lucrat în Italia, sub acoperirea de şef al Agenţiei economice din Milano. În urmă cu mai mulţi ani, avea interdicţie de a intra în spaţiul peninsular. În prezent, administrează o parte din firmele lui George Constantin Păunescu.
Constantin Constantin. Fost ofiţer de securiotate. În 1998, sub gradul de colonel, era şeful serviciului personal de la UM 0215. Este rudă apropiată a lui Viorel Hrebenciuc.
Marian Cornaciu. Fost ofiţer în Direcţia de Informaţii Externe a Securităţii. A lucrat la întreprinderea de comerţ exterior “Dunărea”. După evenimentele din decembrie 1989, s-a privatizat, specializându-se în comerţul cu hrană concentrată pentru vite. În prezent, este membru marcant al Partidului Umanist Român, prezidat de Dan Voiculescu.
Corneci. Fost colonel de securitate. În prezent, face parte din conducerea SRI şi se ocupă de problema spinoasă a cadrelor.
Valeriu Corşatea. Fost ofiţer de securitate. În SRI a fost locţiitor al comandantului Brigăzii Antiteroriste. În decembrie 1994 a fost înaintat la gradul de general de brigadă. În 1998 a fost transferat în funcţia de adjunct al şefului unei diviziuni informative din SRI.
Neagu Cosma. General de securitate, fost şef al Direcţiei a III-a de contraspionaj, fost comandant al Şcolii de ofiţeri de securitate de la Băneasa. După trecerea în rezervă, a devenit preşedinte executiv al Automobil Clubului Român. În 1990 a fost reactivat în SRI ca şef al Serviciului de Inspecţii şi consilier al lui Virgil Măgureanu. Curând, s-a renunţat la serviciile lui. Generalul Gheorghe Diaconescu a afirmat într-un interviu că Neagu Cosma ar fi încercat să ajungă la nişte dosare problematice din arhivele fostei Securităţi.
Lucian Costache. Fost căpitan de securitate la Inspectoratul MI din Buzău. Colabora cu Petrică Dinu în recrutarea informatorilor. După evenimentele din decembrie 1989, a fost încadrat în Inspectoratul judeţean de poliţie Buzău.
Gheorghe Cotoman. Fost ofiţer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de locotenent colonel. În 1994 era locţiitor al şefului Formaţiunii J.
Ovidiu Crăciun. Fost ofiţer de securitate. În prezent locotenent colonel, şeful secţiei SRI din Piatra Neamţ.
Dumitru Cristea. Psiholog de formaţie, una dintre cele mai păguboase achiziţii pe care Virgil Măgureanu le-a operat din viaţa civilă. Ca adjunct al duirectorului SRI şi rector al Institutului Naţional de Informaţii, a fost rapid avansat la gradul de general, însă nişte relaţii suspecte cu studente din subordinea sa l-au descalificat moral şi a fost nevoit să renunţe la funcţie. Nu ar fi exclus să fi fost lucrat de foştii ofiţeri de securitate din conducerea SRI, care l-au tratat ca pe un corp străin.
Mircea Croitoru. Fost ofiţer în serviciul de spionaj al Securităţii. O vreme a lucrat sub acoperire diplomatică la Londra, fiind rechemat din post în 1978, în condiţii nu tocmai clare. Sub regimul lui Emil Constantinescu, a fost numit ambasador la Oslo, chestiunea fiind comentată nefavorabil în presă.
Florentin Danciu. Fost ofiţer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de locotenent colonel. În 1994 se afla la comanda Diviziunii E.
Mihai Darie. Fost ofiţer de securitate, în perioada 14 aprilie 1976 – 15 aprilie 1990, când a fost trecut în rezervă. Înainte de decembrie 1989, avea în supraveghere spitalul Fundeni. În 1990 s-a reciclat în funcţia de şef al comisiei economice a Frontului Salvării Naţionale. În acelaşi timp, a înfiinţat şi condus diverse firme particulare. A revenit în planul public, în calitate de secretar general al Prefecturii bucureştene. În 1997 era secretar executiv al Partidului Democrat. Ca orice fost securist care se respectă, dispune de un certificat de luptător pentru victoria revoluţiei române.
Gheorghe Dascălu. Fost ofiţer acoperit al DIE. Fizioterapeut, stabilit în Italia, la Desenzano, provincia Brescia. Implicat în afacerea de contrabandă “Porţelanul”. În 2000 era semnalat că avea cetăţenie germană şi română şi act de identitate italian.
Ştefan David. Fost colonel de securitate cu un trecut dubios. Până în 1985 a condus serviciul de securitate din judeţul Caraş-Severin. În legislatura 1992-1996 a fost deputat din partea Partidului Socialist al Muncii.
Daniel Dăianu. Fost ofiţer al serviciului de spionaj al Securităţii, fapt pe care l-a recunoscut personal, după ce a devenit ministru al finanţelor în guvernul Victor Ciorbea. Primul ministru l-a apărat, afirmând că nu ar fi făcut poliţie politică.
Aurelian Deaconescu. Fost ofiţer de securitate. În prezent şef al Serviciului Fraude din cadrul societăţii de asigurări Astra. A fost implicat în fraudarea societăţii în favoarea lui Sorin Ovidiu Vântu.
Constantin Decu. Fost ofiţer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. La mijlocul anilor ’90, era şeful secţiei SRI din Constanţa.
Dumitru Diaconescu. Fost colonel de securitate, şef de cadre al Securităţii Municipiului Bucureşti. După decembrie 1989 a patronat firma Aliance Coop, implicată în trafic de armament. Avea relaţii de finanţare oculte cu Bankcoop, bancă falimentată cu bună ştiinţă, şi cu firma militară Romtehnica.
Gheorghe Diaconescu. Fost colonel în Direcţia a III-a de contraspionaj a Securităţii. După decembrie 1989, a devenit adjunct al directorului SRI. Îndepărtat din serviciu pentru deţinerea ilegală a unor documente ale fostei Securităţi, pentru alcoolism şi mânuirea incorectă a unor fonduri valutare. Ulterior, a asigurat protecţia informativă a combinaţiilor omului de afaceri Costel Bobic.
Nicolae Dincă. Fost ofiţer de securitate, preluat în SRI sub gradul de maior. Iniţial a lucrat în secţia SRI Timiş. În iulie 1998 a fost transferat în funcţia de adjunct al şefului secţiei SRI Cluj.
Petrică Dinu. Fost căpitan de contrainformaţii la Securitatea judeţului Buzău, unde, sub acoperirea reprezentanţei Frigo-Service, organizase un centru de recrutare a informatorilor. După evenimentele din decembrie 1989 a devenit şeful serviciului de protecţie a cadrelor din Inspectoratul judeţean de poliţie Buzău şi a fost implicat în filajul şi şicanarea opozanţilor regimului lui Ion Iliescu.
Doban. Fost ofiţer de securitate, specializat în partide politice burgheze şi foşti condamnaţi politici. Este cel ce a gestionat dosarul de urmărit informativ al filosofului Constantin Noica. În SRI, în vara lui 2000, sub gradul de colonel, era coordonatorul sectorului servicii paralele de informaţii din Diviziunea A a SRI.
Dimitrie Dobre. Fost ofiţer superior în serviciul de spionaj al Securităţii, care şi-a continuat activitatea şi după decembrie 1989, în Serviciul de Informaţii Externe. În martie 1998, după ce a fost avansat la gradul de general, a fost trecut în rezervă.
Vasile Doroş. Fost colonel de securitate, fost şef al secţiei SRI din Bacău, pe care a condus-o timp de opt ani. Prin fiul său, Claudiu Doroş, a condus filiala Fondului Naţional de Investiţii din Bacău, instituţie falimentată deliberat de Sorin Ovidiu Vântu.
Dragoman. Fost ofiţer de securitate, recuperat de SRI sub grasdul de colonel. În 1998 era şeful secţiei SRI din Arad.
Ion Drăgoi. Fost ofiţer de securitate în UM 0110. După momentul decembrie 1989 a devenit şef de secţie la revista Poliţia Română. După trecerea în rezervă, s-a încadrat la diverse publicaţii, între care şi revista Expres (seria Cornel Nistorescu).În prezent, caută sponsori pentru editarea unei publicaţii de spionaj şi contraspionaj.
Artur Dumitrescu. Procuror, colaborator activ al Securităţii înainte de decembrie 1989. Între altele, a fost cel ce i-a anchetat pe cei ce manifestaseră împotriva regimului comunist la Braşov, la 15 noiembrie 1987. Pentru zelul prestat atunci a fost avansat în funcţie, menţinându-şi prerogativele şi după răsturnarea regimului lui Nicolae Ceauşescu. În 1998 a fost delegat să ancheteze afacerea de contrabandă “Ţigareta II”, adică să şteargă urmele implicării serviciilor secrete în această malversaţiune.
Gheorghe Dumitrescu. Fost ofiţer de securitate. La data derulării operaţiunii de contrabandă “Ţigareta II” era căpitan în cadrul serviciului de filaj al SRI.
Vasile Dumitru. Fost colonel de securitate în serviciul de spionaj. A lucrat acoperit ca ataşat de presă la Londra. După decembrie 1989, trecut în rezervă, s-a reciclat ca ziarist la trustul de presă Expres. Publică diverse articole, când poate şi unde poate, în care exaltă inepţia instituţiei din care a făcut parte cândva.
Nicodim Farcaş. Fost ofiţer de securitate, reciclat de SRI sub gradul de locotenent colonel, subaltern al colonelului Gheorghe Moldovan în cadrul secţiei SRI Maramureş. A fost semnalat că furniza PUNR informaţii din interiorul serviciului.
Virgil Faur. Fost ofiţer în serviciul de spionaj al Securităţii, reciclat în SIE sub gradul de colonel.
Filip. Fost ofiţer de securitate, CI-st la comandamentul armatei din Cluj. Recuperat de SRI, sub gradul de colonel.
Florea. Fost ofiţer de securitate. În SRI, sub gradul de maior, a fost şef al secţiei SRI din Harghita.
Gheorghe Alexandru Florea. Fost ofiţer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. În 1994 era şeful secretariatului general al SRI.
Ioan Florian. Fost ofiţer de securitate. În 1998 era şeful secţiei SRI din Buzău. Anterior a condus Centrul Operativ Zonal din Cluj.
Nicolae Garofeanu. Fost ofiţer de securitate. Recuperat de SRI, a devenit primul şef al secţiei din Piteşti. Presa a publicat documente din care rezulta deconspirarea unor informatori de pe vremuri precum şi preocupări de poliţie politică similare celor anterioare momentului decembrie 1989.
Ion Petre Gavrilescu. Ofiţer superior în serviciul de spionaj al fostei Securităţi. În 2000, prin decret prezidenţial, a fost reactivat în SIE, sub gradul de general de divizie. Identitatea sa reală a stârnit controverse. Peste un an şi ceva a fost din nou trecut în rezervă.
Mircea Gheordunescu. Fost profesor de fizică la un liceu din Bucureşti. Fost informator al Securităţii până în 1989. Ulterior, a intrat în politică şi s-a alăturat Partidului Naţional Ţărănist Creştin-Democrat. În 1996 a fost numit director adjunct al Serviciului Român de Informaţii. Din această poziţie, şantajat de cei care-i cunoşteau trecutul, a favorizat numeroase privatizări frauduloase ale unor lanţuri de magazine alimentare din capitală, precum şi a Hotelului Bucureşti.
Dan Gheorghe. Fost ofiţer de securitate. Fost comandant adjunct al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă. Participant activ la tentativa de reprimare a manifestaţiilor care au condus la căderea regimului lui Nicolae Ceauşescu. În decembrie 1989 – s-a semnalat în presă -, în calitate de şef al dispozitivului de apărare a Aeroportului Internaţional Otopeni, a permis unui număr de circa 50 de ofiţeri de securitate să dispară în străinătate cu acte false. După decembrie 1989 a fost numit şef al Brigăzii Antiteroriste a SRI. După un popas la UM 0225, unitatea de informaţii şi contrainformaţii a poliţiei, care s-a exersat mai mult în domeniul poliţiei politice, a fost pentru scurtă vreme directorul agenţiei de ştiri Universul, proprietatea lui Sorin Ovidiu Vântu, agenţie acuzată că ar fi fost un serviciu de informaţii paralel celor girate de stat. A revenit în SRI, în calitate de consilier al noului director Radu Timofte. La 1 noiembrie 2001 a demisionat, dar continuă să se învârtă în cercurile puterii.
Gheorghe Gherghina. Fost ofiţer de securitate, locţiitor al colonelului Gheorghe Ardeleanu (fost Moise Bulă) la conducerea USLA. După reciclarea în SRI a devenit succesorul lui Ion Botofei la conducerea Asociaţiei foştilor ofiţeri SRI, de fapt a foştilor ofiţeri de securitate. Asigură legătura dintre securiştii din conducerea SRI şi cei din rezervă.
Dan Ghibernea. Un personaj cu nume identic a fost, înainte de 1989, ofiţer acoperit în serviciul de spionaj al Securităţii, acreditat ca funcţionar internaţional la UNESCO. În prezent, acest Dan Ghibernea, la care ne referim, este ambasador al României la Londra.
Marius Ghile. Fost ofiţer de securitate, în Direcţia a II-a de contrainformaţii economice, specializat în contraspionaj maghiar. În 2000, a fost numit şeful secţiei SRI din judeţul Sălaj.
Benone Ghinea. Fost ofiţer în serviciul de spionaj al Securităţii. După evenimentele din decembrie 1989, a fost reactivat în Serviciul de Informaţii Externe, fiind trimis în Africa de Sud, sub acoperirea de ataşat comercial. Implicându-se în nişte afaceri suspecte cu elicoptere Puma şi încasând comisioane necuvenite, a fost tradus în justiţie şi condamnat cu blândeţea care se cuvine unui fost securist.
Mihai Ghiţă. Fost ofiţer de securitate. În prezent colonel, şeful secţiei SRI din Slatina.
Nicolae Goia. Fost ofiţer de securitate. În prezent, membru al conducerii Serviciului de Informaţii Externe. În februarie 2002 a fost înaintat la gradul de general de brigadă.
Nicolae Dorel Goron. Fost ofiţer de securitate. În prezent, colponel, şeful secţiei SRI din Arad.
Grama. Fost ofiţer de contrainformaţii în Securitate. După evenimentele din decembrie 1989, a fost recuperat de SRI sub gradul de colonel. În scurt timp, a ajuns şeful biroului personal din cadrul Diviziunii G (logistică).
Ilie Anghel Grădinaru. Fost ofiţer de securitate. În SRI a fost promovat în funcţia de şef sector culte-secte din cadrul secţiei SRI Constanţa, sub gradul de maior. În primăvara lui 2000, a fost remarcat filând staful PDSR, aflat în vizită în localitate.
Corneliu Grigoraş. Fost ofiţer în serviciul de spionaj al Securităţii, menţinut în sistem şi după evenimentele din decembrie 1989. În ajunul alegerilor din 1996, a monitorizat mişcările din sediile CDR, în beneficiul PDSR. Cu toate acestea, sub preşedinţia lui Emil Constantinescu a fost înaintat la gradul de general şi numit la conducerea Direcţiei generale de contraspionaj din cadrul SIE. Atras într-o capcană de doi ziarişti, s-a dovedit a fi un simplu prostănac şi a fost îndepărtat din funcţie.
Eugen Grigorescu. Fost ofiţer de securitate. În structurile SRI a fost înaintat la gradul de colonel şi, apoi, general de brigadă. Şef al diviziunii de expertize tehnice, codificat Diviziunea S.
Gugiu. Fost colonel de securitate. După înfiinţarea Asociaţiei foştilor ofiţeri SRI a devenit casierul acesteia.
Nicolae Constantin Haţeganu. Fost ofiţer de securitate. Preşedinte al consiliului de administraţie al societăţii de asigurări Astra, cu un rol încă nelămurit în păgubirea societăţii în favoarea lui Sorin Ovidiu Vântu. Îndepărtat din funcţie în martie 2001. În prezent, este anchetat.
Ioan Hancu. Fost ofiţer de securitate. În SRI, sub gradul de colonel, a devenit adjunct al şefului secţiei din Cluj. Îndepărtat din funcţie în iulie 1998.
Gheorghe Huidu. Fost ofiţer de securitate, care a avut în supraveghere Radiodifuziunea română. După decembrie 1989 a fost recuperat de SRI sub gradul de colonel. În locuinţa sa s-a realizat proiectul revistei extremiste Europa, condusă de Ilie Neacşu, actual deputat PRM, trecut cu arme şi bagaje la PSD.
Bujorel Iamandi. Fost ofiţer de securitate. După cooptarea în SRI a fost înaintat la gradul de general şi promovat în funcţia de şef al Diviziunii de contrainformaţii, numită acum de protecţie. A fost îndepărtat din funcţie în urma scandalului Timofte-KGB.
Vasile Valeriu Iancu. Fost colonel de Securitate, în prezent prim adjunct al directorului SRI. La 30 noiembrie 1999 a fost înaintat la gradul de general de brigadă. Înainte de decembrie 1989 a lucrat în cadrul unităţii de contrainformaţii externe UM 0195, formată după defecţiunea generalului Ion Mihai Pacepa, şi în cel al UM 0544 de informaţii externe. După revoluţie, a devenit primul şef al Diviziunii de contrainformaţii din SRI, apoi şef al Corpului de control SRI. În prezent, este prim adjunct al directorului SRI.
Teodor Ilieş. Fost ofiţer în Direcţia de Informaţii Externe a Securităţii. În prezent, face parte din conducerea SC Alliancecoop. În 1995-1996 a fost contactat de Departamentul Înzestrării Armatei, în vederea facilitării unor exporturi dubioase de armament.
Florian Ioan. Fost ofiţer de securitate, reactivat în Serviciul de protecţie şi pază al Preşedinţiei, unde a ajuns la gradul de colonel. În 1998 a fost trecut în rezervă pe motive medicale şi s-a pus la dispoziţia controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu. În această calitate, a înfiinţat la Corbeanca un serviciu paramilitar, cu misiuni de filaj, escortă şi chiar răpiri de persoane.
Alexandru Iordache. Fost ofiţer de securitate, specializat în cercetări penale. La 31 decembrie 1990 a fost trecut în rezervă la cerere din Serviciul Român de Informaţii. Implicat în operaţiuni de contrabandă cu ţigări aduse din Cipru, prin care a fraudat statul român de 110 milioane dolari. La 15 iulie 2001 a fost reactivat pentru scurtă vreme în SRI. În prezent este consilier personal în probleme juridice al generalului Toma Zaharia, secretar de stat în Ministerul de Interne. S-a semnalat că deţine conturi în Elveţia, la BNP Schweiz.
Nicolae Iosub. Fost ofiţer în Direcţia a IV-a a Securităţii. În prezent, colonel, şef de secţie în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei.
Virgil Irimia. Fost ofiţer superior de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. Imediat după evenimentele din decembrie 1989, a devenit adjunct al şefului secţiei SRI din Botoşani. Destituit din serviciu pentru implicare în afacerile unor firme dubioase de pe raza judeţului respectiv.
Nicolae Irinoiu. Fost ofiţer superior în serviciul de spoinaj al Securităţii, menţinut în sistem până după alegerile din 1996. A îndeplinit misiuni informative în SUA şi Turcia. Trecut în rezervă cu gradul de general.
Juverdeanu. Ofiţer al fostei Securităţi, recuperat de SRI sub gradul de maior. Trecut în rezervă ca urmare a unui şantaj efectuat cu documente falsificate.
Mihai Lazăr. Fost ofiţer de securitate, la întreprinderea de comerţ exterior “Dunărea”, aflată sub controlul Securităţii. În prezent, director general al SC Grivco Internaţional SA.
Pavel Lăscuţ. Înainte de 1989 a fost ofiţer în cadrul Centrului de Informaţii Externe, şef de birou în serviciul Franţa-Benelux-Spania-Portugalia din Divizia Europa. A acţionat şi în străinătate, sub acoperirea de reprezentant comercial, în Spania şi Portugalia. Sub regimul Constantinescă a devenit adjunct al directorului general al vămilor
Tudor Lică. Fost ofiţer de securitate. În vara lui 2000 a devenit şeful sectorului servicii paralele de informaţii din Diviziunea A a Serviciului Român de Informaţii.
Dan Lungu. Fost ofiţer de securitate. După decembrie 1989 a fost încadrat în secţia SRI din Buzău, sub gradul de căpitan. S-a făcut cunoscut prin faptul că a încercat să racoleze o ziaristă de la cotidianul local Opinia.
Vasile Lupu. Fost ofiţer de securitate în cadrul UM 0110. În mod eronat, această unitate a fost considerată o structură menită să combată agenţii KGB din România. În realitate, unitatea fabrica argumente în temeiul cărora cei ce intrau în diszgraţia lui Nicolae Ceauşescu erau acuzaţi de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, tehnică destinată să dezinformeze opinia publică, sensibilă la orice ameninţare rusească. După evenimentele din decembrie 1989, a fost cooptat în structurile SRI, ajungând în scurt timp, mai exact la 27 martie 1994, şef al Diviziunii de contraspionaj. În două legislaturi, a fost prim adjunct al directorului SRI, sub mandatele lui Virgil Măgureanu şi Costin Georgescu. În tot acest timp, a depus eforturi considerabile pentru întărirea influenţei foştilor ofiţeri de securitate în toate domeniile vieţii politice, economice şi sociale. La 30 noiembrie 1999 a fost înaintat la gradul de general de corp de armată. Mult mai devreme, presa a semnalat că avansările lui succesive s-au datorat influenţei celor pe care îi urmărise cândva, cei mai mulţi dintre ei persoane importante în stat. Incapabil să se dezbare de metodele fostei UM 0110, a fost implicat în lansarea în public a informaţiei false conform căreia Radu Timofte, viitorul director al SRI, ar fi fost racolat de KGB. A fost trecut în rezervă, sub gradul de general de corp de armată.
Victor Marcu. General în rezervă. Cadru activ al fostei Securităţi, şef de sector în cadrul fostului Centru de Informaţii Externe, responsabil cu problemele emigraţiei române, transferat apoi în Serviciul Român de Informaţii. O scurtă perioadă de timp a fost prim adjunct al directorului Virgil Măgureanu. Intrând în conflict cu acesta, Victor Marcu a fost îndepărtat din funcţie şi din SRI, în 1995, pentru legături de afaceri cu mafia arabă. În palmaresul său se înscrie coordonarea ocultă a afacerilor dubioase ale firmei SC Macons & Co SA, înregistrată în Belgia, al cărei principal acţionar era fiica sa, Anca Steliana Marcu. Totuşi, a rămas om de casă al Palatului Cotroceni. La un moment dat, sprijinit de forţe obscure, a reuşit să înfiinţeze un punct de vamă în zona centrală a Bucureştilor, urmând să-l administreze împreună cu acoliţii lui. Când presa a semnalat malversaţiunea, punctul de vamă a dispărut, pur şi simplu, ca şi cu nu ar fi fost. După alegerile din noiembrie 2000, Victor Marcu a devenit adjunct al ministrului privatizării, cu rang de subsecretar de stat. Prudent, şi-a înaintat demisia cu puţin timp înaintea izbucnirii scandalului din jurul lui Sorin Ovidiu Vântu şi a fraudării societăţii de asigurări Astra.
Marian Matei. Fost ofiţer de securitate, la serviciul de contrainformaţii al Academiei Militare. Căsătorit cu nepoata fostului lider comunist Ion Dincă. În decembrie 1989 a fost surprins înarmat în sediul CC al PCR, sub gradul de locotenent colonel, între cei destinaţi să-l apere pe fostul dictator. La 24 martie 1990 a fost angajat în SRI, prin diligenţele lui Mihai Stan. În scurtă vreme a ajuns general de brigadă.
Dumitru Mazilu. Fost ofiţer de securitate, fost comandant al Şcolii de securitate de la Băneasa, între anii 1965-1967. A fost destituit ca urmare a tentativei de a falsifica nişte documente referitoare la un accident rutier şi a fost repliat în diplomaţie. A jucat şi rolul de dizident, iar imediat după decembrie 1989 a apărut pe scena politică în postura de vicepreşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Într-una din zilele tulburi din ianuarie 1990, s-a urcat pe un tanc şi a strigat ceea ce n-au strigat niciodată civilii ieşiţi în stradă: “Moarte securiştilor!” După ce s-a angajat în ceva ce părea să fie o lovitură de stat, a dispărut în Elveţia şi a reapărut la Bucureşti mai târziu, când lumea deja îl uitase. În prezent, este vicepreşedinte al unei comisii a Naţiunilor Unite.
Virgil Măgureanu. Primul şef al Serviciului Român de Informaţii, înfiinţat oficial în martie 1990, care a început să se structureze din primele zile ale aceluiaşi an. În aprilie 1992, ziaristul Ioan Itu i-a publicat dosarul de fost ofiţer al serviciului de sinteze din cadrul Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii. În decembrie 1995, Virgil Măgureanu însuşi şi-a publicat dosarul de informator al Securităţii, fiind probabil avertizat că se pregătea să facă acelaşi lucru o publicaţie centrală.
Vasile Măierean. Fost colonel de securitate, cu preocupări pe linia artă-cultură. În prezent este încadrat în SIE. La 30 noiembrie 1999 a fost înaintat la gradul de general de brigadă.
Vasile Mălureanu. Colonel în structurile fostei Securităţi. General în structurile actualului Serviciu Român de Informaţii.
Vlad Mărgineanu. Fost ofiţer de securitate, fost şef al secţiei SRI din Braşov. S-a numărat printre fondatorii Băncii Române de Scont, falimentată deliberat în 2002, după dispariţia din conturi a 17 milioane de dolari din patrimoniul societăţii de asigurări Astra.
Ştefan Mâşu. Fost ofiţer superior de securitate. După evenimentele din decembrie 1989, a fost pentru scurtă vreme adjunct al şefului secţiei SRI din Prahova, apoi s-a lansat în afaceri. Între altele, a fost unul din acţionarii dubioasei firme SC Macons & Co SA, înregistrată în Belgia.
Mecu. Ofiţer superior de securitate, recuperat de SRI, unde a fost înaintat la gradul de general. Comandant al bazei SRI de la Bran.
Teodor Meleşcanu. Conform afirmaţiilor lui Mircea Răceanu, recent decorat de preşedintele Ion Iliescu, înainte de 1989 a fost ofiţer de securitate, sub acoperire de diplomat. După revoluţie, a fost numit ministru de externe, înfiinţând ulterior partidul Alianţa pentru România, pe care l-a condus la un dezastru total. A candidat la Preşedinţie, câştigând examenul fără loc.
Ilie Merce. Fost colonel de securitate. Şeful sectorului artă-cultură din cadrul Direcţiei I a fostei Securităţi. În anii 1985-1986 a condus compartimentul Eterul, destinat să combată posturile de radio străine care emiteau în limba română. Ulterior, a fost numit şef al Securităţii din judeţul Buzău. După decembrie 1989, a rămas în Serviciul Român de Informaţii, fiind îndepărtat din serviciu datorită unor numeroase malversaţiuni şi sabotajului deschis la adresa conducerii instituţiei. Trecut în rezervă, s-a alăturat Partidului România Mare, în care a parvenit până la rangul de prim-vicepreşedinte. La alegerile din noiembrie 2000 a candidat pe listele acestui partid şi a fost ales deputat. Ulterior s-a dezvăluit că fusese implicat în acţiuni de poliţie politică şi în prezent se află în proces cu una din victimele acţiunilor sale.
Sever Meşca. Fost ofiţer de securitate, în serviciul de spionaj, cu misiuni îndeplinite în Italia şi Marea Britanie. În prezent, după ce a fost un membru marcant al Partidului România Mare, pe listele căruia a fost ales membru al Parlamentului, a trecut în tabăra PSD, polemizând cu fostul său şef de partid.
Iosif Mircea Miclea. Fost ofiţer de securitate, în prezent locotenent colonel, şeful secţiei SRI Maramureş.
Lionel Micu. Fost ofiţer de securitate. După evenimentele din decembrie 1989, a dispărut în străinătate. La începutul lui 1999 a fost expulzat din Canada, fiind identificat ca “membru al Securităţii române, complice la mai multe atrocităţi”.
Mircea Miron. Fost ofiţer de securitate. Recuperat de SRI, a devenit primul şef al secţiei din Alba Iulia. Un ofiţer din subordinea sa a trimis scrisori de ameninţare pe adresele unor membrii ai opoziţiei.
Victor Mitran. Fost ofiţer de securitate în serviciul de spionaj. Comportându-se anormal în timpul unui exerciţiu în Iugoslavia, a fost supus unui control medical şi i s-a depistat un sindrom paranoic, fiind trecut în rezervă. Imediat după decembrie 1989 a fost reactivat în SRI, dar a provocat daune de imagine serviciului, ieşind în presă cu o sumă de afirmaţii total fanteziste. A scris şi o carte doldora de enormităţi şi continuă să provoace confuzii în public prin diverse emisiuni de televiziune.
Ioan Mocan. Fost ofiţer de securitate, în prezent maior, şeful secţiei SRI Bistriţa-Năsăud.
Cornel Moga. Fost ofiţer de securitate. Sub regimul lui Emil Constantinescu, a fost numit şef al secţiei SRI din Bihor. Un fost deţinut politic a divulgat presei faptul că acesta a făcut poliţie politică înainte de 1989, l-a percheziţionat şi chiar l-a bătut.
Jean Moldoveanu. Fost ofiţer de securitate, fost comandant al trupelor de securitate. După evenimentele din decembrie 1989 a fost primul şef al Poliţiei române.
Gheorghe Moldovan. Fost colonel de securitate, recuperat de SRI. În prima jumătate a anilor ’90, a fost numit şef al secţiei SRI Maramureş. Destituit pentru ascultarea ilegală a telefoanelor unor lideri locali ai UDMR, a pretins că ar fi executat operaţiunea din ordinul lui Virgil Măgureanu, însă nu a prezentat nici o probă în acest sens. Condamnat cu suspendarea executării pedepsei.
Ion Alexandru Munteanu. Fost ofiţer de securitate, în cadrul Serviciului Independent “D” (dezinformare), apoi însărcinat cu supravegherea studenţilor străini din centrul universitar Bucureşti. Surprins că se încurcase cu aceştia în diverse afaceri oneroase, a fost degradat, deferit justiţiei şi condamnat la mai mulţi ani de detenţie. După evenimentele din decembrie 1989, eliberat din penitenciar, a traversat o serie de promovări dubioase. În doi ani şi ceva, a fost înaintat de la gradul de soldat la cel de general şi numit director general al Arhivelor Statului. Membru marcant al Partidului România Mare. Decedat.
Vasile Munteanu. Suspect de a fi ofiţer acoperit al fostei Securităţi, calitate în care a fost preluat şi de Serviciul Român de Informaţii. Ca şef al vămii cargo Otopeni are atribuţii în a asigura facilităţile solicitate de transporturile speciale de marfă. Implicat în afacerea de contrabandă “Ţigareta II”.
Constantin Muraru. Fost ofiţer de securitate. În prezent colonel, şef al secţiei SRI din Suceava.
Ionel Mureşan. Fost ofiţer superior de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. În 1998, conducea serviciul contrainformativ al secţiei în care a fost încadrat.
Victor Nacu. Fost ofiţer de securitate, reîncadrat în secţia SRI din Bacău. Nu demult a fost transferat în centrala de la Bucureşti.
Nicolae Nădejde. Fost colonel în serviciul de spionaj al Securităţii. În 1983 a fost numit reprezentant al DIE într-o firmă fantomîă, Marsue Holding, menită să acopere activitatea unor agenţi români din străinătate. Din aceeaşi poziţie a ieşit la pensie, în 1986. După decembrie 1989, a fost somat să vireze banii din contul firmei în contul unei SRL şi a refuzat. În 1993, Serviciul de Informaţii Externe l-a acţionat în justiţie pentru deturnare de fonduri, gestul ieşind din cutumele spionajului, care obişnuia să-şi spele rufele în familie. În consecinţă, rămâne şi azi să aflăm ce se ascundea, de fapt, în sparele afacerii Marsue.
Victor Nănescu. Fost ofiţer superior în serviciul de spionaj al Securităţii, menţinut în sistem până după alegerile din 1996. Trecut în rezervă cu gradul de general.
Toma Năstase. Fost colonel de securitate, în cadrul Serviciului Independent “D” (dezinformare). Reactivat pentru o scurtă perioadă în SRI, fiind apoi trecut în rezervă. A devenit un membru marcant al Partidului România Mare, poziţie din care a utilizat în viaţa politică informaţii obţinute când era în activitate. Decedat.
Grigore Neciu. Fost ofiţer de securitate, secretar de partid al inspectoratului de securitate din Cluj. În 1998 era şeful UM 0215 din Cluj.
Aurelian Neferoiu. Fost maior de securitate, locţiitor al şefului serviciului V din USLA. După decembrie 1989, a devenit director general al Oficiului de stat pentru probleme speciale al guvernului. În 1997 era adjunctul lui Mircea Gheordunescu la conducerea Agenţiei Naţionale de Control al Exporturilor Strategice şi de Interzicere a Armamentului Chimic (ANCESIAC).
Mişu Negriţoiu. Conform afirmaţiilor lui Mircea Răceanu, recent decorat de preşedintele Ion Iliescu, a fost ofiţer acoperit de securitate. După decembrie 1989, a jucat un rol important în structurile de putere din România.
Andrei Nica. Fost ofiţer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de locotenent colonel. În 1994 făcea parte din conducerea Diviziunii B de contraspionaj.
Nicolae M. Nicolae. Fost ofiţer acoperit al Direcţiei de Informaţii Externe, poziţie din care a fost eliminat după dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa. Fost ministru al comerţului exterior şi ambasador la Washington, sub regimul lui Nicolae Ceauşescu. În primul guvern postrevoluţionar, a revenit la pupitrul comerţului exterior românesc.
Constantin Nicolescu. Fost ofiţer în serviciul de spionaj al Securităţii. În prezent senator de Argeş, preşedinte al comisiei parlamentare de control al activităţii Serviciului de Informaţii Externe.
Dumitru Nicuşor. Fost ofiţer de securitate. În cadrul SRI a fost şeful Centrului Operativ Zonal Dobrogea. În decembrie 1994 a fost înaintat la gradul de general de brigadă.
Carol Nihta. Fost ofiţer de securitate. În prezent, locotenent colonel, şeful secţiei SRI din Reşiţa, judeţul Caraş-Severin.
Ogăşanu. Fost ofiţer de securitate, reîncadrat în SRI. Sub gradul de colonel, a condus Centrul Operaţional SRI Ardeal. După trecerea în rezervă, a devenit director al Filialei Gelsor din Oradea. A avut un rol împortant în prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii.
Emil Olariu. Fost ofiţer superior de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. În 1998 lucra în cadrul secţiei SRI Harghita.
Oţelea. Fiul generalului Oţelea de la Clubul sportiv Steaua. Fost ofiţer în Direcţia IV-a a Securităţii. În prezent, colonel în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei.
Valerică Pamfil. Fost ofiţer de securitate. În SRI a devenit şef de sector în Brigada Antiteroristă, sub gradul de locotenent colonel. Acuzat de trafic de influenţă.
Gheorghe Paşc. Înainte de 1989 a fost maior de securitate. Ulterior, sub directoratul lui Virgil Măgureanu, a fost înaintat la gradul de locotenent colonel şi apoi colonel şi promovat drept şef al Diviziunii F din SRI, care stoca informaţiile în calculatoare şi gestiona arhivele instituţiei. Înainte de înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor fostei Securităţi, organism civil ce ar trebui să fie echivalentul Institutului Gauck din Germania, s-a pensionat medical şi a înfiinţat o firmă particulară de protecţie şi pază. După înfiinţarea CNSAS, moment survenit în 1999, prin nu se ştie ce combinaţie, a reuşit să obţină pentru firma sa exclusivitatea asigurării protecţiei şi pazei Consiliului respectiv. A montat în sediul CNSAS diverse instalaţii specializate, între care se presupune că ar fi şi numeroase microfoane controlate din exterior. Astfel, cei ce ar trebui să studieze comportamentul fostei Securităţi au rămas tot la mâna Securităţii, toate mişcările lor aflându-se sub control.
Petre Pavel. Fost ofiţer de securitate, preluat în structurile SRI, sub gradul de colonel. După trecerea în rezervă, a mijlocit fabricarea în laboratoarele Diviziunii S a unui fals angajament de colaborator al Securităţii, în dauna senatorului Corneliu Vadim Tudor şi în beneficiul ziarului Ziua.
George Constantin Păunescu. Fost ofiţer acoperit de securitate, calitate în care, înainte de 1989, a condus Agenţia economică românească de la Milano. A avut şi probabil mai are interdicţie de a intra în Italia. Serviciile speciale din Italia ştiu mai multe despre el decât pretinde că ştie SRI. Operaţiile din Italia şi le rezolvă printr-o filială din cantonul elveţian Ticino. În 1996, când fost supus unor cercetări penale, a dispărut iniţial în Elveţia, sub pretextul unui tratament medical. Apoi s-a stabilit temporar în SUA. Din această poziţie, a sponsorizat mai multe călătorii ale lui Ion Iliescu şi Adrian Năstase peste Ocean, prin intermediul societăţii de lobby Eurasia Group, cu capital majoritar rusesc.
Petru Pele. Fost ofiţer de securitate. În SRI a devenit şef al secţiei din Timişoara. Intrat în conflict cu Virgil Măgureanu, a făcut public dosarul acestuia de colaborator al Securităţii locale. Scos din sistem, s-a dedicat afacerilor.
Cornel Pentelie. Fost ofiţer de securitate, ajuns ulterior maior în structurile SRI. Numele lui veritabil are iniţialele D.M. şi lucra în subordinea generalului Dumitru Bădescu, şeful Diviziunii de contrainformaţii economice. Prezent în dispozitivul care a realizat operaţiunea de contrabandă “Ţigareta II”, şi identificat ca atare după înregistrările video de pe aeroport.
Corneliu Petre. Fost ofiţer de securitate în cadrul Direcţiei a III-a de contraspionaj. După decembrie 1989 a fost trecut în rezervă, implicându-se apoi în diverse afaceri cu personaje din anturajul firmei ruseşti Lukoil.
Stelian Pintilie. Fost general de securitate, numit ministru al poştelor şi telecomunicaţiilor în primul guvern format după decembrie 1989. În prezent derulează diverse afaceri, tot în domeniul telecomunicaţiilor, împreună cu generalul Tudor Tănase, şeful STS. Între altele a fost şi consilier al firmei Ericsson, protagonistă a scandalului sistemului de transmisiuni al armatei române.
Ion Pinţă. Fost ofiţer de securitate. Primul şef al secţiei SRI Gorj, sub gradul de colonel. A participat la mineriada din iunie 1990, dirijând afluxul minerilor la Bucureşti. Ulterior, a fost cooptat în centrala SRI de la Bucureşti. În aceeaşi poziţie se afla şi în mai 2001, deşi era cercetat de justiţie pentru subminarea puterii de stat.
Radu Podgoreanu. Ginere de general de securitate. În prezent, preşedinte al Comisiei de politică externă a Camerei Deputraţilor.
Gabriel Polmolea. Fost ofiţer de securitate la Braşov. Preluat de SRI, a fost iniţial adjunct al şlefului secţiei SRI Dolj. După destituirea şefului său, a fost numit la conducerea secţiei. În iunie 1994 a devenit şeful Centrului Operativ Zonal Oltenia.
Dumitru Pop. Fost ofiţer de securitate. În SRI, sub gradul de colonel, a devenit adjunct al şefului secţiei din Cluj. Îndepărtat din funcţie în iulie 1998.
Viorel Pop. Fost ofiţer de securitate, reciclat în SRI sub gradul de locotenent colonel. Subaltern al lui Gheorghe Moldovan în cadrul Secţiei SRI Maramureş. A fost semnalat că furniza PUNR informaţii din interiorul serviciului.
Ioan Popa. Fost ofiţer în serviciul de spionaj al Securităţii, reciclat în SIE sub gradul de colonel. O vreme a condus Direcţia de analiză şi sinteză.
Doru Popescu. Fost ofiţer de securitate. După evenimentele din decembrie 1989 a dispărut în străinătate. La începutul lui 1999 a fost expulzat din Canada, fiind identificat ca “membru al Securităţii române, complice la mai multe atrocităţi”.
Ion Popescu. Fost colonel de securitate. În cadrul rezidenţei de spionaj de la Paris, a avut misiunea să-l compromită pe preotul Vasile Boldeanu şi să transfere Biserica Ortodoxă Română din capitala Franţei sub jurisdicţia Patriarhiei de la Bucureşti. Misiunea a eşuat. Rechemat în ţară, a rămas ofiţer sub acoperire, fiind numit şef al Departamentului Cultelor. După decembrie 1989, cu sprijinul unor înalte feţe bisericeşti cu care probabil colaborase, a înfiinţat Banca Internaţională a Religiilor. Sponsorizările dubioase, gestionarea incorectă a fondurilor au determinat, în cele din urmă, falimentul răsunător al acestei bănci. În acest faliment au fost implicaţi şi alţi ofiţeri de securitate, legaţi de actualul partid de guvernământ.
Poporoagă. Fost ofiţer inferior de securitate, recuperat de SRI în Diviziunea de filaj. Căzut în capcană cu prilejul afacerii Terasei Anda.
Alexandru Constantin Postelnicu. Fost ofiţer de securitate. După evenimentele din decembrie 1989, sub gradul de colonel, a fost primul şef al secţiei SRI Dolj. A încercat să racoleze ziarişti ai presei incomode din Craiova. Luat în colimatorul presei locale, care a reuşit să-l fotografieze într-o postură profesională, a fost îndepărtat din funcţie şi, evident, s-a lansat în afaceri.
Ioan Preda. Fost ofiţer de securitate. În SRI, sub gradul de colonel, a devenit şef al secţiei din Constanţa.
Ristea Priboi. Fost colonel de securitate. Cadru activ al UM 0199, subdiviziune a serviciului de spionaj care se ocupa de spaţiul european. Din mai 1988, a fost transferat la UM 0225, altă subdiviziune a spionajului, angajată în infiltrarea emigraţiei române din Europa şi în combaterea posturilor de radio străine care emiteau în limba română. Foşti ofiţeri de securitate afirmă că, înainte de 1989, l-a pregătit pe Adrian Năstase, actualul prim ministru al României, pentru a-l plasa sub acoperire în Occident. Operaţiunea urma să se desfăşoare în 1990, însă revoluţia din decembrie 1989 a condus la anularea proiectului. Ulterior, Ristea Priboi a devenit consilier al lui Adrian Năstase şi se afirmă că l-ar avea cu ceva la mână pe prim ministru. După alegerile din noiembrie 2000, Ristea Priboi a devenit deputat şi, la formarea noului Parlament, Adrian Năstase a încercat să-l impună ca şef al comisiei parlamentare care controlează activităţile Serviciului de Informaţii Externe. Afacerea a eşuat, ca urmare a intervenţiei în forţă a presei, care reuşise să afle câte ceva despre trecutul lui Ristea Priboi, şi acesta a rămas consilier al lui Adrian Năstase, poziţie din care facilitează pătrunderea altor foşti ofiţeri de securitate în structura partidului de guvernământ şi, implicit, în aparatul de stat. În decembrie 2000, Ristea Priboi a fost impus ca membru al consiliului de administraţie al SIF Oltenia, ceea ce îi permite să controleze activităţile economice ale unui important district al ţării, în colaborare cu un alt fost ofiţer de securitate, Dinuţ Staicu. Recent, un grup de foşti ofiţeri de securitate a înaintat redacţiilor presei centrale, unor partide şi instituţii o scrisoare din care rezultă că Ristea Priboi este detestat şi de foştii săi camarazi de arme. În această scrisoare, personajul este apelat cu tovărăşescul “Porcule!” Câte ceva despre cum îi lucrează Ristea Proboi pe adversarii politici ai actualului prim ministru mai ştim şi noi. Exte inexplicabil cum un om cult, cu studii făcute normal, cu masterate şi doctorate, călătorit în străinătatea occidentală şi vorbitor a mai multe limbi străine poate suporta în apropierea sa un asemenea consilier.
Dumitru Prichici. Fost ofiţer în departamentele tehnice ale Departamentului Securităţii Statului. După decembrie 1989, ca asociat al firmei Zenith Trading Consult, a fabricat şi comercializat clandestin instalaţii pentru ascultarea convorbirilor telefonice. În aceste activităţi l-a atras şi pe fiul său Codruţ Prichici. În toamna lui 1997, după ce s-a exhibat la un post de televiziune, a fost trimis în judecată, pentru încălcarea Legii Siguranţei Naţionale.
Florin Radu. Fost ofiţer de securitate, recuperat de SRI sub grad de maior. După trecerea în rezervă, s-a lansat în afaceri. În 1997 era anchetat pentru neachitarea unor credite bancare. În 1998, Partidul Democrat l-a propus pentru funcţia de şef al Gărzii Financiare din Buzău.
Nicolae Radu. Fost ofiţer de securitate. Cooptat în SRI, sub gradul de colonel, a condus secţia din Galaţi. În primăvara lui 1994 a fost ttransferat la Bucureşti şi avansat în funcţie şi grad.
Niculae Radu. Fost ofiţer de securitate, reciclat în SRI şi numit şef al serviciului de contraspionaj al secţiei SRI Botoşani. Destituit din serviciu pentru implicare în afacerile unor firme dubioase de pe raza judeţului respectiv.
Ion Raita. Fost maior de securitate, recuperat de SRI şi numit, la începutul lui 1990, şef al biroului SRI din Sinaia. A fost trecut în rezervă în urma protestelor celor anchetaţi de el anterior momentului decembrie 1989. În 1992 a candidat ca independent pentru funcţia de primar al Sinaiei.
Ştefan Ramfu. Fost colonel de securitate, încadrat în Serviciul Independent de Dezinformare. Între altele, lansa în străinătate versiuni fabricate, conform cărora unii disidenţi care nu mai puteau fi reţinuţi în ţară ar fi fost agenţi al Securităţii. Unul dintre cei ce au suportat acest tratament ignobil a fost matematicianul Mihai Botez. În prezent, predă cursuri de specialitate la Institutul Naţional de Informaţii.
Gheorghe Raţiu. Fost colonel de securitate, fost şef al Direcţiei I de informaţii interne a Securităţii în 1986-1989. Imediat după revoluţie, a dispărut din România în Germania Occidentală şi a revenit în ţară din… China, după ce s-au mai liniştit lucrurile. În prezent, este unul dintre principalii consilieri ai omului de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.
Marian Rizea. Fost ofiţer de securitate. Ulterior, a fost cooptat în structurile SRI şi a condus secţia SRI din judeţul Dâmboviţa.
Aurel Rogojanu. Fost colonel de securitate, fost şef de cabinet al generalului Iulian Vlad, şeful Direcţiei Securităţii Statului. După ce a ieşit la pensie din SRI a publicat o carte care justifică acţiunile fostei Securităţi. În prezent, este consilier al lui Radu Timofte, directorul SRI.
Viorel Roş. Fost ofiţer de securitate, absolvent al şcolii de ofiţeri activi a Ministerului de Interne de la Băneasa. Încadrat în UM 0279, specializată în informaţii externe. Din 1979, după ce a trecut în trezervă, a lucrat în justiţie. În 1993 a fost numit preşedinte al Tribunalului Municipiului Bucureşti.
Constantin Rotaru. Fost colonel de securitate, în prezent general, adjunct al directorului Serviciului de Informaţii Externe. Înainte de decembrie 1989 a fost director adjunct al ICE Dunărea, funcţie în care s-a menţinut şi în primii ani ’90. Ieşind tempoorar din sistem, a condus trustul de presă Intact, colaborând şi în prezent foarte strîns cu omul de afaceri Dan Voiculescu, fost girant al societăţii Crescent, altă întreprindere a Securităţii, cu sediul în Cipru. Practic, conform celor semnalate de presă, prin generalul Constantin Rotaru, SIE administrează şi acordă protecţie unei părţi a firmelor lui Dan Voiculescu.
Cornel Rudăreanu. Fost colonel de Securitate. În prezent consilier al omului de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.
Valer Rus. Fost şef al Securităţii din Turda, specialist în probleme de iredentism. Preluat în structurile SRI, sub gradul de colonel, ca specialist în problemele minorităţilor. În 1998 era şeful structurii SPP din Transilvania.
Rusan. Fost ofiţer superior de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. Înainte de decembrie 1989 a lucrat mână în mână cu generalul Vasile Lupu, care l-a tras după el. La mijolocul anilor ’90, colonelul Rusan a fost numit şef al Diviziunii de filaj.
Ion Rusu. Alias Ion Prigoreanu. Fost maior de securitate, profesor de franceză la Şcoala de ofiţeri activi a Ministerului de Interne de la Băneasa. În anii anteriori momentului decembrie 1989 lucra sub acoperire, ca salariat al agenţiei Agerpres. Imediat după decembrie 1989, a devenit secretar general al revistei Zig-Zag (seria Ion Cristoiu). În prezent, este profesor de franceză la un liceu bucureştean, după ce şi-a trecut doctoratul cu articole scrise de alţii.
Vasile Rusu. Fost ofiţer superior în serviciul de spionaj al Securităţii. După decembrie 1989 şi-a continuat activitatea în cadrul SIE. În martie 1998, după ce a fost înaintat la gradul de general de brigadă, a fost trecut în reztervă.
Ion Savonea. Fost locotenent major de securitate în Sinaia. În primele luni ale lui 1990 a fost implicat în violarea sigiliilor arhivei Securităţii locale.
Ion Săbăreanu. Fost ofiţer de securitate. În SRI a devenit adjunct al şefului Brigăzii Antiteroriste, sub gradul de locotenent colonel. Acuzat de trafic de influenţă.
Cornel Sătmăreanu. Fost ofiţer în direcţiile de contraspionaj şi de contrainformaţii militare (III şi, respectiv IV) ale Securităţii. Trecut în rezervă în 1991. Dar menţinut în structuri paralele celor active. În 1999, a fost propulsat ca martor al apărării în procesul intentat de preşedintele Emil Constantinescu lui Andrei Zeno, care îl acuzase pe şeful statului că ar fi fost agent al unei puteri străine.
Vasile Secăreş. Conform afirmaţiilor lui Mircea Răceanu, recent decorat de preşedintele Ion Iliescu, înainte de 1989 a fost ofiţer acoperit de securitate. Fost cadru didactic la Academia “Ştefan Gheorghiu”. După revoluţie, a devenit un membru marcant al grupului novator Un viitor pentru România. În prezent, este rector al Academiei de ştiinţe politice şi administrative, tot un fel de “Ştefan Gheorghiu”, cu altă pălărie.
Constantin Silinescu. Fost colonel de securitate, ofiţer operativ în străinătate în perioada 1974-1984 şi şef de direcţie în serviciul de spionaj comunist. După decembrie 1989 a fost menţinut în sistem, fiind înaintat la gradul de general şi promovat drept adjunct al directorului Serviciului de Informaţii Externe. A colaborat cu generalul Florentin Popa în operaţiuni de trafic de armament. În urma unui conflict cu generalul Ioan Talpeş, directorul SIE, a fost trecut în rezervă. După alegerile din noiembrie 2000, a devenit consilier al lui Adrian Năstase, poziţie în care se menţine şi astăzi.
Ion Tomiţă Sima. Fost ofiţer de securitate. Colonel dr. ing. în cadrul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. La 30 noiembrie 1999 a fost înaintat la gradul de general de brigadă.
Tiberiu Simon. Fost ofiţer de securitate. În prezent locotenent colonel, şef al secţiei SRI din Bacău.
Ovidiu Soare. Fost ofiţer de securitate, în cadrul Direcţiei a V-a, menită să asigure paza şi protecţia vârfurilor ierarhiei comuniste. A asigurat protecţia şi paza lui Nicu Ceauşescu şi, apoi, a Alexandrinei Găinuşe. Pe parcursul evenimentelor din decembrie 1989 s-a ascuns la Circa 1 Miliţie. În prezent, este şeful Diviziunii A din SRI.
Vlad Soare. Fost ofiţer acoperit de securitate în cadrul Băncii Române de Comerţ Exterior, la devalizarea căreia a contribuit după decembrie 1989. În prezent, preşedinte al Grupului financiar Gelsor, proprietatea omului de afaceri Sorin Ovidiu Vântu.
Sobolu. Fost ofiţer în Direcţia a IV-a a Securităţii. În prezent, colonel, şef de secţie în Direcţia Generală de Informaţii a Armatei.
George Sotir. Fost ofiţer în Direcţia a IV-a a Securităţii. În prezent, colonel, şeful serviciului forţe aeriene din cadrul Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei.
Ilie Suba. Fost ofiţer al Securităţii Municipiului Bucureşti, profilat în problemele tineretului şi studenţilor. După evenimentele din decembrie 1989 s-a dat la fund, revenind la suprafaţă în aprilie 1990, ca ofiţer SRI. A condus brigada antiteroristă şi a fost consilier al comisiei parlamentare a lui Sergiu Nicolaescu, pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989. În 1997 a trecut în rezervă. Ulterior, a devenit şeful Departamentzului protocol şi protecţie personal de la World Trade Center.
Dinel Staicu. Fost ofiţer de securitate în inspectoratul de resort din judeţul Dolj. După decembrie 1989, spre a i se pierde urma, a dezvoltat diverse afaceri nu prea curate în judeţul Hunedoara, profitând de statutul acestuia de zonă defavorizată. Când apele s-au mai liniştit, a revenit la Craiova. A avut o contribuţie importantă la falimentarea Băncii Internaţionale a Religiilor. În prezent, controlează prin interpuşi Societatea de Investiţii Financiare Oltenia. Este strâns legat de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu şi de Ristea Priboi, consilierul lui Adrian Năstase..
Laurenţiu Stamatescu. Fost maior de securitate în serviciul de contrainformaţii din judeţul Covasna. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, a fost implicat în împuşcarea mortală a subinginerului Gheorghe Şuiu. Ulterior, cooptat în Serviciul Român de Informaţii, a ajuns la gradul de colonel şi la funcţia de şef al secţiei SRI din Covasna.
Gelu Stan. Fost ofiţer de securitate, în probleme de culte. În 1998 era secretarul organizaţiei din Cluj a Partidului Naţional Român, prezidat de Virgil Măgureanu.
Mihai Stan. Fost colonel de securitate în cadrul Serviciului Independent de Dezinformare. După decembrie 1989 a devenit adjunct al directorului SRI Virgil Măgureanu, fiind înaintat la gradul de general. Înlăturat din funcţie în urma afacerii Berevoieşti, constând în proasta gestionare a transportului unor documente ale fostei Securităţi, a fost numit şef al Direcţiei Relaţii Internaţionale din Fondul Proprietăţii Private Curând, a devenit şeful Centrului de Documentare Operativă al Serviciului de Potecţie şi Pază. A fost din nou înlăturat din serviciu, pe fondul scandalului provocat de operaţiunea de contrabandă de stat “Ţigareta II”. În prezent, nici mai mult şi nici mai puţin, este director general al… Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului din România.
Ion Stănescu. Fost ofiţer de securitate, în prezent locotenent colonel, şeful secţiei SRI din Ploieşti.
Ion Stoica. Fost colonel de securitate. Înainte de 1989, a lucrat în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti. După 1989, a fost reintegrat în SRI şi, pentru a i se pierde urma, a fost transferat în în funcţia de şef al secţiei SRI din judeţul Dâmboviţa. După ce s-au mai liniştit lucrurile, a fost rechemat la Bucureşti şi, odată cu înlocuirea lui Virgil Măgureanu, s-a pensionat. A fost imediat angajat drept consilier al lui Adrian Năstase, al cărui partid se afla atunci în opoziţie. După alegerile din noiembrie 2000 a rămas în aceeaşi poziţie. În paralel, a fost şef al serviciului de protecţie internă al Băncii Internaţionale a Religiilor, falimentată de o bandă de foşti ofiţeri de securitate. După ce Adrian Năstase a fost numit prim ministru, a fost onorat cu funcţia de director general adjunct al vămilor româneşti.
Ion Şandru. Fost colonel de securitate, cooptat după 1989 în Serviciul Român de Informaţii, şi trecut în 1997 în rezervă. Contează ca om al lui Mircea Gheordunescu, unul dintre adjuncţii SRI. După trecerea în rezervă, a devenit şeful oficiului juridic al Băncii Internaţionale a Religiilor, înfiinţată şi prezidată de un alt fost colonel de securitate, Ion Popescu. Economiile depunătorilor au fost irosite şi, în 2000, BIR a dat faliment. Ulterior, în numele lui Mircea Gheordunescu, s-a implicat în privatizarea Hotelului Bucureşti, defavorizând numeroşi investitori corecţi în avantajul unei veritabile mafii de escroci financiari. Ulterior, a devenit consilier juridic şi secretar AGA la SC Bucureşti-Turism SA.
Constantin Şerban. Fost ofiţer de securitate, provenit de la UM 0110, preluat apoi în structurile SRI. Fost şef al secţiei din Târgu Mureş, până în primăvara lui 1998, când a fost trecut în rezervă, sub gradul de colonel. Reactivat în iulie 1998, a fost numit şef al secţiei SRI din Cluj.
Bebe Şerbănescu. Fost ofiţer de securitate, reîncadrat în SRI. Finul lui Dinel Staicu. După ce a renunţat la serviciu, a adus din străinătate echipamente de ascultare şi înregistrare, folosite în combinaţiile dubioase ale naşului său din Craiova.
Ion Şerbănoiu. Fost ofiţer superior de securitate, general, şef al Inspectoratului de securitate din Cluj. După evenimentele din decembrie 1989, a condus sistemul de protecţie şi pază al Băncii Dacia Felix, care a fost în scurtă vreme prăbuşită în faliment.
Alexandru Şomlea. Fost ofiţer de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. După trecerea în rezervă a devenit copatronul unei firme din Centrul Civic.
Marian Ştefan. Fost ofiţer de securitate. În prezent, colonel, şef al secţiei SRI din Timişoara.
Ion Manole Ştefănuţ. Fost ofiţer de securitate, recuperat de SRI. La 30 noiembrie 1999 a fost înaintat la gradul de general de brigadă.
Ion Ştirbu. Fost ofiţer de securitate. Înainte de decembrie 1989, s-a numărat printre cei ce asigurau paza lui Nicolae Ceauşescu. Trecut în rezervă cu gradul de locotenent colonel, a devenit director adjunct al vămii din Galaţi. În primăvara lui 1994 a fost rechemat din rezervă, pentru a fi încadrat în funcţia de şef al secţiei SRI din Galaţi.
Tudor Tănase. În 1976-1978 a fost ofiţer în cadrul Direcţiei de Informaţii Externe. În perioada 1978-1989, a lucrat în cadrul Unităţii Speciale “R”, din Departamentul Securităţii Statului. În 1993 a fost recuperat de guvernul lui Nicolae Văcăroiu şi reîncadrat în Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. S-a implicat în numeroase afaceri particulare, bazate pe fonduri obscure, împreună cu fostul general de securitate Stelian Pintilie. În mai 2001, deşi participările sale la firme cu profil similar nu erau lichidate, a fost numit şef al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, cu gradul de general. Actualul guvern nu a luat în consideraţie semnalele de alarmă ale presei.
Alexandru Tănăsescu. General de securitate, trecut în rezervă în 1999. Cadru activ al fostei Direcţii de Informaţii Externe, pentru care a îndeplinit mai multe misiuni în străinătate, cu precădere în SUA. După decembrie 1989, a rămas încadrat în Serviciul de Informaţii Externe, parvenind până la funcţia de prim adjunct al directorului acestuia. Obiect al unor frecvente campanii de presă, a fost îndepărtat din serviciul de spionaj în cursul anului 2000. Ulterior, a devenit consilier al directorului trustului de construcţii Aedificia Carpaţi. Acest trust construise actualul sediu al SIE de la Băneasa şi directorul lui, Petre Badea, era îndatorat lui Alexandru Tănăsescu, fiind favorizat de acesta la licitaţie. Remarcăm faptul că trustul de construcţii Aedificia Carpaţi, prin intermediul unor alţi ofiţeri din fosta Securitate, a beneficiat şi beneficiază de comenzi importante din partea statului: Biblioteca Naţională, consolidarea Palatului Telefoanelor, sediul Sistemului de Telecomunicaţii Speciale, refacerea Palatului Regal etc. etc. Toţi au supt de la Petre Badea, până când l-au adus în pragul falimentului.
Ion Tănăsoiu. Fost ofiţer acoperit de securitate, care a acţionat cu prioritate în spaţiul Benelux. Prin odraslele sale, Oana şi Nineta, a fost implicat în afacerile dubioase ale firmei SC Macons & Co SA, înregistrată în Belgia.
Razvan Temesan. Fost ofiter acoperit de securitate în cadrul Bancii Române de Comert Exterior. Dupa decembrie 1989, a devenit directorul ei, functie în care s-a mentinut pâna când a falimentat-o. Desi a fost chemat în justitie, fiind si retinut preventiv, a reusit sa scape cu fata relativ curata. În prezent, se constata ca e implicat profund în afacerile lui Sorin Ovidiu Vântu, în calitate de consilier al contestatei Banci Roimâne de Scont. Recent, a fost propus pentru functia de director al Bancii Comerciale Române. E de sperat ca nu o va aduce si pe aceasta la faliment, ca s-o privatizam pe un euro.
Teodor. Fost ofiter în cadrul Directiei a IV-a a Securitatii. În prezent, colonel, loctiitor de sef de sectie în cadrul Directiei Generale de Informatii a Armatei.
Aurel Teodorescu. Fost ofiter de securitate din Bucuresti. Dupa decembrie 1989, a devenit comisar în Garda Financiara, sef de departament la Primaria Capuitalei, apoi director adjunct al Directiei Generale a Vamilor. A fost remarcat de presa deoarece favoriza importuri dubioase de tigari.
Teslovan. Fost ofiter de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. În 1998 lucra în cadrul sectiei SRI din Harghita.
Tinca. Fost ofiter superior de securitate. Recuperat de SRI, a condus Centrul Operativ Zonal de la Oradea.
Tinca. Fost ofiter inferior de securitate, recuperat de SRI în Diviziunea de filaj. Cazut în capcana cu prilejul afacerii Terasei Anda.
Gheorghe Tinca. Conform afirmatiilor lui Mircea Raceanu, recent decorat de presedintele Ion Iliescu, a fost ofiter de securitate care a lucrat sub acoperirea Ministerului de Externe. La începutul anilor ’80, i-a fost refuzata viza de intrare în SUA. În 1994 a fost desemnat ministru al apararii. Ulterior s-a înscris în ApR, formatiunea politica falimentara a lui Teodor Melescanu. În prezent este ambasador la Praga.
Radu Tinu. Fost maior de securitate, adjunct al Securitatii judetului Timis, responsabil al compartimentelor de contraspionaj si dezinformare. Arestat în decembrie 1989 si anchetat în lotul Timisoara. Dupa doi ani si ceva, a fost eliberat din detentie, din lipsa de probe. Împreuna cu Valentin Ciuca, a fondat societatea Tival Impex SRL, care a prosperat în timpul embargoului impus Iugoslaviei. Desi a declarat ca nu ar dori revenirea la comunism, toate interventiile lui publicistice exceleaza în elogiul fostei Securitati.
Maria Tiriboi. Fost ofiter de securitate, care avea în supraveghere Institutul de Cercetari si Proiectari Tehnologice în Transporturi. În 1992, a reaparut în institutie, de data aceasta ca ofiter SRI.
Gheorghe Toader. Fost ofiter în serviciul de spionaj al Securitatii. Sub directoratul lui Ioan Talpes, a fost adjunct al sefului SIE. În decembrie 1994 a fost înaintat la gradul de general de brigada. Trecut în rezerva la 3 aprilie 2000.
Constantin Toma. Fost ofiter superior de securitate. Recuperat de SRI, a fost adjunct al sefului sectiei din Bacau, apoi seful ei provizoriu, numit ca atare în ianuarie 1998.
Alexandru Tonescu. Fost ofiter superior de securitate. În prezent, general, membru în conducerea centrala a SRI.
Ioan Trifu. Fost ofiter de securitate. Pâna în ianuarie 2002 a condus sectia SRI Bistrita-Nasaud.
Alin Vivian Tudose. Fost colonel de securitate în Directia a II-a de contrainformatii economice. Nu a fost semnalata reciclarea lui în SRI, dar în toamna lui 1999 a iesit în presa cu informatia ca Radu Câmpeanu ar fi lucrat pentru Securitate. Dezinformarile de aceasta natura nu sunt propulsate în public la întâmplare, ci în cadru organizat.si în functie de interesele de moment ale conducerii securiste a SRI.
Ronmica Turcanu. Fost ofiter de securitate. Imediat dupa evenimentelor din decembrie 1989, recuperat de SRI sub gradul de colonel, a fost numit sef al sectiei SRI din Botosani. Destituit din serviciu ca urmare a implicarii sale în jocul piramidal Caritas.
Olimpian Ungherea. Fost ofiter de securitate, încadrat initial în inspectoratul de la Craiova. Transferat la Bucuresti, a condus revista Pentru Patrie a Ministerului de Interne. Autor de romane politiste. Dupa decembrie 1989, a devenit consilier de presa al PDSR si vicepresedinte al organizatiei din sectorul 3 Bucuresti. În 1997, la un semn din culise, si-a înaintat zgomotos demisia, scriind si o carte în care Ion Iliescu era batjocorit copios..
Marian Ureche. Fost colonel de securitate, fost adjunct al sefului Directiei I de informatii interne. Implicat în combaterea posturilor de radio care emiteau în limba româna. Dupa ce a iesit la pensie din SRI, a scris în colaborare o carte în care erau exaltate virtutile fostei Securitati. Dupa alegerile din noiembrie 2000, a fost numit director al Serviciului Independent de Protectie si Anticoruptie din Ministerul Justitiei.
Gavrila Valean. Fost ofiter în Directia de Informatii Externe a Securitatii. În prezent, face parte din conducerea SC Alliancecoop. În 1995-1996 a fost contactat de Directia Înzestrarii Armatei, în vederea facilitarii unor exporturi dubioase de armament.
Constantin Vâlceanu. Fost ofiter de securitate, specializat în exporturi de arnmament. În 1997 a devenit adjunct al lui Mircea Gheordunescu la conducerea Agentiei Nationale de Control al Exporturilor Strategice si de Interzicere a Armamentului Chimic (ANCESIAC). Ulterior a devenit director general al firmei Pro Romania Consult.
Victor Veliscu. Ofiter de securitate trecut în rezerva dupa decembrie 1989. În prezent este principalul consilier al sefului SRI, Radu Timofte, fost ofiter de graniceri, fara nici o pricepere în domeniul informatiilor. În numele lui, Victor Veliscu leaga si dezleaga totul în SRI, favorizându-i permanent pe fostii ofiteri de securitate, în detrimentul absolventilor Institutului National de Informatii. Victor Veliscu este cunoscut si pentru relatiile sale deosebit de strânse cu Sorin Ovidiu Vântu, om de afaceri specializat în operatiuni frauduloase, cu tentacule întinse în întregul sistem financiar si bancar românesc. A si lucrat pentru acesta, timp de câtiva ani buni.
Gheorghe Vicol. Fost ofiter de securitate. În 1998 era seful biroului SRI din Onesti, judetul Bacau.
Mihai Vidican. Fost ofiter de securitate. Dupa decembrie 1989, a fost încadrat în SRI, la sectia din Timisoara. Dupa un scandal privind strângerea unor semnaturi în favoarea candidaturii lui Viorel Salagean la Presedintie, corvoada la care au contribuit si sectiile SRI din Ardeal, s-a pensionat.
Florin Viisoreanu. Fost ofiter de securitate la Giurgiu. Dupa evenimentele din decembrie 1939, a fost transferat la sectia SRI din Alexandria. Exte un exemplu tipic pentru permutarile operate la nivelul personalului din fosta Securitate, pentru a se pierde urma unor ofiteri implicati în fapte detestabile.
Tanase Vizitiu. Fost ofiter de securitatre. Dupa evenimentele din decembrie 1989, a fost cooptat în Brigada antiterorista a SRI, în efectivele ei dizlocate la Aeroportul International Otopeni. În 1992 s-a constatat ca livra informatii de serviciu revistei Europa, editata de Ilie Neacsu, pâna mai ieri deputat al PRM, sarit ulterior în barca PSD.
Dan Vladu. Fost ofiter de securitate. În SRI a devenit seful sectorului contraspionaj din cadrul sectiei din Constanta. În primavara lui 2000 a fost remarcat filând stafful PDSR, aflat în vizita în localitate.
Teodor Vlaicu. Fost ofiter superior de securitate, recuperat de SRI sub gradul de colonel. Înainte de decembrie 1989 a condus sectorul de contrainformatii din Cluj. Aceeiasi misiune i-a revenit si dupa înfiintarea SRI, la scara întregii Transilvanii. Fiul sau a fost încadrat în sectia SRI Cluj, desi nu avea pregatirea necesara.
Ioan Vladut. Fost ofiter de securitate. Sub gradul de locotenent colonel, a fost unul dintre primii sefi ai Centrului Operativ Zonal Oltenia al SRI.
Ilie Vrânceanu. Fost ofiter de securitate si fost sef al filialei Fondului National de Investitii din judetul Bistrita. Fondul a fost falimentat de Sorin Ovidiu Vântu, care si-a însusit fraudulos cea mai mare parte din banii a 300000 deponenti.
Ion Zahiu. Fost ofiter de securitate. Dupa evenimentele din decembrie 1989, a fost cooptat în structurile SRI, fiind înaintat la gradul de colonel si avansat în functia de sef al sectiei SRI din Buzau. Dupa trecerea în rezerva, a devenit director în filiala din România a companiei DHL.
Dumitru Zamfir. Fost colonel de securitate, în prezent general SRI, sef al serviciului care asigura si interceptarile convorbirilor telefonice. La 30 noiembrie 1999 a fost înaintat la gradul de general de brigada. Cei care îl cunosc afirma ca s-ar fi îmbogatit prin deturnari de fonduri din bugetul SRI.
Grigorie Zagarin. Fost ofiter de securitate. Preluat în structurile SRI a fost înaintat la gradul de colonel si, apoi, de general de brigada. S-a pensionat recent, din functia de sef al Diviziunii de contraspionaj.

Andrei Zeno. Fost ofiter de securitate. Dupa decembrie 1989 a fost trecut în rezerva. Sub presedintia lui Emil Constantinescu l-a acuzat pe seful statului ca ar fi fost agent al unei puteri straine. Declaratiile sale au fost administrate de PRM astfel încât sa genereze un scandal cât mai rasunator. Condamnat cu suspendare, Andrei Zeno a devenit deputat PRM. Decedat

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

ro.scribd.com/doc/64260107/Lista-Fostilor-Securisti-Din-SRI-SIE-...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

.Anghel (?)
Locotenent de Securitate, a arestat o multime de partizani, a torturat cu mina lui pe multi, printre care pe Liviu Margineanu. L-a impuscat Gavrila Ogoranu, cunoscut partizan din munti, autor al unor texte memorialistice.
Anghel (?)
Anchetator la Securitatea din Constanta in anii '50. Aflat pe ''lista'' lui Cicerone Ionitoiu. Nu avansase pina in 1960 decit la gradul de locotenent-major.
Anghel (?)
Locotenent-major de Militie in Brasov, in 15 noiembrie 1987. In subsolul institutiei pe care-o slujea, i-a maltratat cu bestialitate, alaturi de alti colegi ai lui, pe care victimele n-au avut posibilitatea sa-i identifice, pe manifestantii care participasera la revolta muncitorilor de la Intreprinderea de Autocamioane Brasov. Mutarea anchetei la Bucuresti, inca de a doua zi, ca si destituirea unor sefi locali, a fost folosita citiva ani mai tirziu de catre militienii din localitate pentru a inventa legenda ca autoritatile locale au fost blinde si ca bataile, crincene, au avut loc doar la Bucuresti. Marturiile victimelor spun contrariul.
Anghel Mircea
Locotenent-major, la inceputul deceniului cinci. L-a anchetat pe Belu Zilber, folosind sau ordonind mai multe feluri de torturi: trezirea brusca din somn, amenintarea cu inchiderea intr-o camera cu guzgani infometati, bataia etc. Este unul dintre cei care au participat la represiune inca din perioada cind rolul acesta a trecut din miinile Sigurantei Generale, Serviciului Special de Informatii, Jandarmeriei si Politiei in cele ale Securitatii Poporului. A participat la inscenarea proceselor si la schingiuiri impinse pina la exterminare.
Anghel Andrei
Angajat in DRSP Bucuresti la infiintarea acesteia in 1948, 30 august. I s-a dat gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte tipograf.
Anghel Marin
Capitan de Securitate, din Directia de Cercetari Penale. La Uranus, in 1959, a fost anchetatorul mai multor acuzati din lotul lui Vasile Luca (Iacob Alexandru, Vijoli Aurel, Radulescu Gheorghe, Craiu Ion) si al lui Vasile Luca insusi. La data respectiva, 1952, era doar locotenent. In 1960 a anchetat in lotul Noica-Pillat, pe Simina Mezincescu, pe care a torturat-o lovind-o cu capul de pereti si smulgindu-i parul. A anchetat-o si pe sotia liderului taranist Ion Mihalache, aflata, dupa incarcerarea sotului, in domiciliu obligatoriu, pe care a batut-o salbatic cu un baston, numai fiindca nu a vrut sa semneze o declaratie redactata de el. Nu stim daca este unul si acelasi cu cel angajat in subordinea lui Tudor Sepeanu, director in DGSP, inca de la infiintarea Securitatii, cu gradul de plutonier si functie operativa, si care inainte fusese lacatus.
Andronic Vasile
Capitan de Securitate la Iasi, unde traieste si azi. A ''raspuns'' de Facultatea de Medicina.
Angelescu Vasile
Anchetator principal al lotului de la Canal, lucrind in colaborare strinsa cu Misu Dulgheru, coordonator al echipei de anchetatori, insarcinat sa transmita acestora instructiunile de la Bucuresti ale partidului. In 1951, cind venea in controale pe Canal, amenintind si interpretind orice neregula observata drept tentativa de sabotaj, era sublocotenent.
Andrei Olimpiu
Angajat la Directia Regionala Bucuresti a Securitatii Poporului, la infiintarea acesteia in 30 august 1948. I s-a dat gradul de locotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte ajustor.
Andrei (?)
Maior, comandant al lagarului de la Gradina, de pe bratul Macin din Delta, unul din lagarele cele mai insalubre, unde, la sfirsitul deceniului cinci, bintuia febra tifoida. Consemnat de Cicerone Ionitoiu in lista lui de ''criminali, schingiuitori, colaborationisti'', cu precizarea ''sarea cu calul pe detinuti''.
Andrei (?)
Maior, evocat de acelasi memorialist, in alta pozitie din aceeasi lista: ''Andrei, maior bestie, care a schingiuit pina la moarte pe un student'', pe nume Petre Villa, participant in primii ani ai regimului la lupta anticomunista. Dupa asasinat, care s-a petrecut in august 1948, maiorul Andrei si-a aruncat victima de la etajul IV al Ministerului de Interne, pentru a inscena o sinucidere.
Andreescu Mihai
Angajat la Directia Regionala Bucuresti a Securitatii Poporului la infiintarea acesteia in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier si functia operativa. Fusese inainte carosier.
Andreescu Matusei
(Matusievici Nathan) Sef de birou in DGSP la infiintarea acesteia in august 1948. Se va ocupa, in serviciul Anchete Penale, de ''problema legionara''. De origine muncitoreasca, desi avansat la gradul de maior, avea, spune seful lui, Tudor Dinca, ''mari probleme cu ortografia si scria groaznic''. Nu stim daca este unul si acelasi cu un Andreescu, anchetator in procesul de la Canal din august-septembrie 1952 si care in anul 1968, cind s-a rejudecat procesul, era maior in rezerva.
Anchescu Ion
Locotenent de Securitate in anii '50. A participat la prigoana impotriva partizanilor din Muntii Semenicului.
Andone (?)
Sergent-major la colonia Salcia in 1959. ''Al doilea mare bataus al acestei odioase colonii de exterminare era sergent-major Andone. O bruta cu cap si chip lombrozian, demonstra zilnic ultimele tehnici de tortura, aplicate atit cu miinile, cit si cu picioarele, cind cauta sa te loveasca la testicule, dar si cu cei doi ciini-lup, dresati sa muste'' (Dr. Constantin Trifan, ''La Salcia - colonia mortii - am facut chirurgie cu un cutit de cizmarie'', Memoria, nr. 18).
Anastasiu Gabriel
Colonel de Securitate in Directia I, in decembrie 1989. A participat la represiunea de la Timisoara.
Ambrus Kolosek
Capitan de Securitate la Brasov. Prezent in nenumarate marturii de inchisoare si in rapoarte ale Securitatii. Coordonator al actiunilor de capturare a partizanilor din munti in primul deceniu de comunism.
Alexandru Cornelia
Angajata in DRSP Bucuresti la infiintarea acesteia la 30 august 1948, cind i s-a dat gradul de plutonier si o functie operativa. Fusese inainte casnica.
Alexandru Ghita
Locotenent-major de Securitate, in anii '50. A participat la reprimarea rezistentei anticomuniste din munti. A ucis multi partizani din zona Muntii Fagarasului si ai Muscelului. A fost executat de partizani.
Alexandru Ioan
Capitan de Securitate, ofiter politic la Peninsula, lagar de munca de pe traseul Canalului, intre 1957-1958 si 1962-1963.
Alexandru (?)
Ofiter de Securitate la inchisoarea de la Baia-Sprie, care-i adapostea pe detinutii politici folositi la munca fortata in minele de plumb, intre anii 1951 si 1952. Avea functia de loctiitor politic. Fiindca protestase inaintea lui impotriva regimului de munca exterminator, preotului Gheorghe Serban din comuna Corbu de Jos, Constanta, i s-a inscenat, din ordinul lui, o tentativa de evadare in urma careia a fost ucis. Inlaturarea celor susceptibili de a deveni printre detinuti lideri de opinie, care indemnau la nesupunere, era mai degraba regula decit exceptia in toate inchisorile comuniste.
Alexe Ion
Capitan de Securitate in anul 1989, anchetator in Bucuresti.
Alexie Stefan
Comandant al Securitatii Craiova in 1980. Este secretar de stat in Ministerul de Interne intre 14 mai 1985 si 22 decembrie 1989, conform unui document din arhiva PCR, nedatat si nesemnat.
Alexoaie (?)
Maior, adjunctul comandantului Securitatii din Birlad.
Aliman Alexandru
Locotenent-colonel de Securitate in anul 1970, anchetator in Bucuresti. Apare in lista de ''criminali, schingiuitori, colaborationisti'' a lui Cicerone Ionitoiu.
Alimanescu (?)
Fost delincvent, integrat ca ofiter de Securitate si folosit ca ''ghid'' pentru depistarea adaposturilor partizanilor, de catre militienii din comuna Sovarna, judetul Mehedinti. Pentru a-l determina pe partizanul Ursunoiu sa se predea, acestia ii spinzura, impreuna cu alti securisti, fetita.
Amariei (?)
Sublocotenent, tortionar al detinutilor de la Jilava.
Albu (?)
Anchetator de Securitate, in Bucuresti, in anii 1958-1960. Le-a anchetat la Malmaison pe Varvara Florea si Ecaterina Balacioiu-Lovinescu. Pe prima dintre ele a lovit-o peste ureche, facind-o sa-si piarda momentan auzul.
Aldea Petre
Angajat in DRSP, inca de la infiintarea Securitatii in 30 august 1948, cind i s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Inainte fusese muncitor.
Aldescu Grigore
Fost mecanic de locomotiva la Turnu Severin. A promovat pina la gradul de colonel si comandant al Securitatii din acelasi oras. Apare si in lista de ''criminali, schingiuitori, colaborationisti'' a lui Cicerone Ionitoiu, care precizeaza: ''A chinuit destul, dupa care a ajuns in DIE, cu misiuni speciale in Japonia si USA, acoperit cu functie diplomatica.'' In serviciile de securitate de inspiratie sovietica, prin sintagma ''misiuni speciale'' se inteleg indeobste ''asasinate politice''.
Alecu Constantin
Locotenent de Securitate, anchetator in Bucuresti.
Alecu Ion
Locotenent de Securitate, anchetator in Bucuresti.
Alexa (?)
Maior, procuror militar la Iasi. A cerut in rechizitoriile lui pedepse grele. In 1999, era consilier al primarului Simirad, care candidase pe listele Aliantei Civice.
Alexandrescu Gheorghe
Colonel de Securitate. A fost numit comandant al lagarului de munca de la Capul Midia, de pe traseul Canalului Dunare - Marea Neagra, dupa inlaturarea mult mai faimosului Liviu Borcea.
Alexandrescu Gheorghe
Locotenent-colonel in MAI, director al inchisorii de tranzit Jilava din ianuarie 1962 pina in 1988. Apare si in ''lista'' lui Cicerone Ionitoiu.
Alexandrescu (?)
Director al inchisorii Gherla dupa Petre Goiciu. Fost invatator.
Alexandru Alexandru
Sef de serviciu in Directia de Cercetari Penale a Directiei Generale a Securitatii Poporului (DGSP), la infiintarea acesteia in 1948. Avea gradul de maior. Criticat de unul din sefi pentru ''tergiversare si birocratie'', lipsuri de pe urma carora aveau de suferit cei arestati. Dind la rindu-i socoteala ''mai sus'' de inspectiile efectuate, raportorul respectiv isi ilustreaza critica cu un exemplu: ''Ca o consecinta a sistemului birocratic si a lipsei simtului de raspundere din sectorul de cercetari, am gasit la serviciul judetean Falticeni, condus de fostul maior Fucs, o grupa de copii intre 12 si 14 ani in numar de vreo 8 sau 10 arestati pentru ca jucindu-se la marginea unei paduri de-a banditii si care aveau o teava de plici (arma de salon) au format o organizatie contrarevolutionara. Acestia erau arestati de circa 4 luni si batuti pentru a da declaratii asa cum voia anchetatorul.''
Albei Nicolae
Angajat in Directia Regionala a Securitatii Poporului, inca de la infiintarea acesteia in 30 august 1948, cind i s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Inainte fusese muncitor.
Albon Augustin
Colonel in MAI, originar din Turda. Comandant al trupelor insarcinate cu paza detinutilor de la Canal inca de la infiintarea acestora, din 1949. A fost cel care a initiat in toate inchisorile de la Canal ''stilpul infamiei''. Detinutul pedepsit la acest supliciu trebuia palmuit, scuipat si batjocorit in variate feluri de catre tovarasii lui de suferinta, urmind exemplul gardienilor si al brigadierilor. Sub ordinele lui a fost prins, pus la stilpul infamiei si executat evadatul Ion Dumitrache, in lagarul de la Peninsula. A.A. facuse in vechiul regim parte din Siguranta. Detinutii care l-au recunoscut au trimis o scrisoare conducerii Securitatii. A ajuns astfel el insusi in inchisoare, pentru putina vreme. Fostii detinuti de la Canal isi amintesc de ticul lui verbal: ''Cu gamela sa sapati Canalul, banditilor!'' A omorit in bataie, cu lopata, mai multi prizonieri. Dupa o scurta perioada petrecuta in inchioare (anii 1955-1956), a fost trecut in rezerva, dar nu s-a mai intors in Turda, unde concetatenii lui, informati asupra crimelor comise de el, amenintasera ca-l vor omori, tintuindu-l cu cutitele pe un zid. In Turda, practicase, inainte de a intra in Siguranta, meseria de ceaprazar, astfel incit, prin anii 1964-1965, dupa amnistierea detinutilor politici, a fost vazut lucrind croitorie intr-o cooperativa aflata pe strada Grivita colt cu Transilvania, in Bucuresti. Seful acelei croitorii era un anume Buia, fost detinut politic, iar Albon era salariat. Se spune ca lucra pentru clienti din rindurile nomenclaturii de partid de al doilea si al treilea rang. Era un om scund, solid si taciturn, care nu vorbea despre trecutul lui. Era nasul unui alt criminal notoriu, Liviu Borcea, care traia inca, la sfirsitul anilor '90, in Cluj. Documentele detinute in 1990 de Ministerul Justitiei (Directia Generala a Penitenciarelor) au mai putut furniza doar urmatoarele informatii: Augustin Albon, fiul lui Ion si al Mariei, era nascut la 22.05.1910, in orasul Turda, iar in anul 1954 era Director General al Penitenciarelor. In acelasi an ar fi fost trecut in rezerva, din motive care nu rezulta din dosar. Tot din amintirile fostelor lui victime aflam mai multe detalii despre debarcarea lui certa. Iata cum povestesc acestea ca s-au intimplat lucrurile cu dizgratia fostului colonel Augustin Albon: ''seful sau direct, ministrul de interne Alexandru Draghici, i-a pus in mina un plic sigilat cu ordinul sa-l duca la Jilava si sa-l predea maiorului Ciachi care era atunci comandantul inchisorii. Dispozitia era ca acest plic sa fie desigilat de Ion Ciachi in fata intregului personal securistic al inchisorii. Albon si-a indeplinit misiunea si Ciachi a executat ordinul. Stupoare! Ordinul lui Draghici era sa-l deposedeze imediat pe Albon de insemnele lui de securist si sa-l incarcereze la Jilava. Tiganul Ivanica s-a si executat.'' Dupa informatiile detinute de Banu Radulescu, Albon ar fi primit 25 de ani de inchisoare, din care a executat doar citiva, ulterior devenind nu croitor simplu, ci inspector-sef de croitori in cadrul Centrocoop. Albu (?) anchetator de Securitate, in Bucuresti, in anii 1958-1960. Le-a anchetat la Malmaison pe Varvara Florea si Ecaterina Balacioiu-Lovinescu. Pe prima dintre ele a lovit-o peste ureche, facind-o sa-si piarda momentan auzul.
Aibansut Mihai
Anchetator penal de Securitate. A anchetat sub tortura pe partizanii capturati in lupte in Muntii Bihorului, in primul deceniu de comunism.
Aioanei Costica
Subofiter de Securitate in 1958.
Airoaie Vasile
Ofiter de Securitate, a condus trupele care i-au capturat pe luptatorii anticomunisti din Muntii Caras-Severinului. I-a schingiuit cu o mare cruzime. A fost ulterior capturat si executat de camarazii partizanilor, ramasi liberi.
Agarici (?)
Brigadier la Peninsula in perioada Canalului (1949-1953). Cu putin inainte de caderea regimului comunist, a propus unuia dintre fostii lui prizonieri, inginerul Cezar Zugravu, sa-i fie informator. A iesit la pensie cu gradul de colonel.
Ady Ladislau
(Alexandru Muresan) General de Securitate, ministru adjunct de Interne intre anii 1953 si 1960. A coordonat operatiile de intemnitare la Sighet, in pri ma vara anului 1950, a celor mai multi dintre demnitarii fostului regim. I-au trecut prin miini 80 de ministri si 56 de clerici (50 dintre ei au murit in primii 5 ani in inchisoarea supravegheata direct de trei dintre subalternii lui din Directia Penitenciarelor de la Bucuresti, Ilie Badica, Jean Baciu si Sloboda). A supravietuit multi ani caderii lui Alexandru Draghici si chiar celei a lui Ceausescu, murind in aprilie 2000, intr-o garsoniera de periferie, in conditii pe care presa momentului le-a caracterizat drept ''promiscue''.
Adamescu Ionel
Locotenent-major de Securitate la Resita.
Achim (?)
Locotenent-major la Securitatea din Brasov. I-a anchetat, batut si torturat pe muncitorii revoltati in 1987. O alta marturie precizeaza metodele lui: bataia cu pumnii si cu bastonul de cauciuc.
Acatrinei (?)
Soldat in trupele de Securitate, in primii ani ai deceniului cinci. A participat la vinatoarea de partizani din munti. L-a ucis pe Cristea Paragina, luptator in Muntii Vrancei. A ucis si alti partizani, pe unii schingiuindu-i cu salbaticie. A fost recompensat baneste, in vreme ce victima lui a mai fost o data condamnata la moarte de catre Tribunalul Poporului din Focsani.
Ababei Romica
Colonel in Ministerul de Interne in 1989, comandantul Inspectoratului de Militie al sectorului IV al Capitalei. A participat la reprimarea manifestatiei din seara de 21 spre 22 decembrie 1989, din Piata Universitatii, cind sute de bucuresteni care protestau impotriva masacrelor de la Timisoara au fost dusi la Jilava si batuti cu bestialitate. O memorabila descriere a celor petrecute la Jilava a dat H. -R. Patapievici, care s-a aflat printre cei arestati. Consemnat si in lucrarea in manuscris Comunismul, o masina infernala a lui Cicerone Ionitoiu, care cuprinde si o lista de ''criminali, schingiuitori, colaborationisti''.
Abraham (?)
Activist de partid in Judetul Trei Scaune, secretar al plasii Tirgu Secuiesc in perioada primei campanii de colectivizare a agriculturii, din anul 1949-1950. A recurs la amenintari cu pistolul, batai si alte violente impotriva taranilor care refuzau sa se inscrie in gospodariile colective, impiedicindu-l astfel pe el sa cistige intrecerea lansata intre organizatiile judetene in aceasta problema.
Abramovici Marcu
Anchetatorul lui Iacob Alexandru, unul dintre acuzatii din lotul lui Vasile Luca, debarcat si arestat in primavara anului 1952. A.M. era la data respectiva locotenent-major. In 1959 il regasim anchetator la Uranus.
Abrasu (?)
Angajat in Directia Generala a Securitatii Poporului, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent si o functie operativa. Inainte fusese cizmar.
Anghelache Toma
Secretar de stat in Ministerul de Interne intre 27 aprilie 1959 si 24 martie 1961, conform listei anonime sustrase din arhiva CC al PCR deja citata.
Anghelescu Ion
Capitan de Securitate in 1952, la Constanta. L-a anchetat si pe inginerul Cernatescu Petre, condamnat la moarte si apoi la munca silnica pe viata in cel mai mare proces al Canalului. Ancheta, care trebuia sa dovedeasca fapte imaginare, dinainte stabilite, a inclus toata gama de torturi cunoscute, saculetii cu nisip, privarea de somn timp de mai mult de o saptamina, bataia la talpi etc. L-a anchetat cu aceeasi violenta si pe inginerul Nicolae Frangopol, judecat si condamnat in acelasi lot.
Anton Toader
Fost gardian, trecut de la Siguranta la Securitate, la Tulcea, in perioada de inceput a regimului.
Anton (?)
Maior de Securitate, comandant o vreme al lagarului de munca fortata de la Stoienesti, din Balta Brailei. A fost la un moment dat comandant si al lagarului de la Piatra Frecatei.
Antoniu Samuel
Maior, sef de serviciu si loctiitor al lui Misu Dulgheru, seful Directiei de Anchete Penale din Securitate, in anii '50.
Apavaloaie Constantin
Plutonier-major de Securitate. A participat la confruntarile cu partizanii din grupul lui Toma Arnautoiu, de la poalele Fagarasului. A fost ucis in tentativa de a o aresta la data de 19-22 iunie 1949 pe mama acestuia, ''intrucit posedam informatii ca intretine contactul si aprovizioneaza pe cei de la munte'' cum precizeaza unul din membrii acelui coman do, care povesteste, in stilul greoi specific: ''Echipa nr. 2, in drum catre locuinta lui Petre Arnautoiu, trecind prin fata casei lui Ion Arnautoiu (?) care lipsea de la domiciliu (fiind arestat) s-a oprit aici. (?) Plt. Apavaloaie i-a oprit (pe ceilalti subofiteri din echipa), spunindu-le ca el merge inauntru pentru a vorbi cu servitoarea proprietarului care ii dadea informatii despre fiii proprietarului, fratii Arnautoiu - care sint disparuti. Totusi acestia l-au insotit, au intrat in curte, si au mers la usa din fata unde batind si nedeschizind nimeni au trecut la usa din dos (?) au deschis-o singuri si au intrat in hol (?). In hol au fost atacati pe neasteptate de 4 indivizi necunoscuti, in care Plt. Maj. Apavaloaie si Serg. Maj. Lungu au fost omoriti (?) al treilea reusind a iesi (?) si impreuna cu ceilalti (3) au parasit curtea fugind la comandament (cca 3 Km) unde au anuntat cele intimplate.'' (Ioana-Raluca Voicu, Analele Sighet, 2, p.304). Este de presupus ca cei patru ''indivizi necunoscuti'' erau fratii Arnautoiu si tatal lor, veniti sa-si salveze mama si sotia.
Apietroaiei Mihai
Locotenent de Securitate in 1961. Consemnat pe lista de tortionari a lui Cicerone Ionitoiu, fara alta precizare.
Apostol Ion
Angajat in DRSP, Bucuresti, la infiintarea acesteia in 1948, 30 august, cu gradul de plutonier-major si functia de sef probleme. Inainte fusese muncitor.
Apostol (?)
Comandant al lagarului de la Ghencea in anii 1952-1953. Fusese inainte muncitor textilist. A iesit din Securitate, devenind vinzator la raionul de stofe al magazinului Romarta din Bucuresti.
Apostolache (?)
Capitan de Securitate, la Brasov, in noiembrie 1987, a participat la ancheta extrem de dura si la maltratarea muncitorilor revoltati de la ''Steagul Rosu''.
Arama Ion
Seful Securitatii din Galati in iarna anului 1957, cind a avut loc razmerita taranilor din Vadul Rosca, supusi unei a doua tentative de colectivizare fortata. Revolta taranilor a fost urmata de un adevarat macel. Anchetator si schingiuitor al partizanilor din muntii Vrancei. A anchetat grupurile din judetul Neamt. Ar fi murit la Piatra Neamt. Apare si in lista de ''criminali, schingiuitori, colaborationisti'' a lui Cicerone Ionitoiu. Este posibil sa fie unul si acelasi cu un Arama, capitan, consemnat de Cicerone Ioanitoiu, ca diferit de primul si identificat ca functionind la Roman si cu un al treilea Arama I., tot capitan, functionind la Piatra Neamt.
Arambasu Vasile
Plutonier-major de Securitate la Resita.
Aranici Pavel
Comandant al trupelor de Securitate, adjunct al generalului Bajenaru (seful operational pe regiunea Caransebes al Comandamentului Unic constituit de Pantelimon Bodnarenco, zis Pantiusa, pentru lichidarea rezistentei din munti). In 1952 este colonel si sef al biroului special infiintat pentru lichidarea grupurilor de ''banditi'', aflat in subordinea directa a lui Alexandru Draghici, ministrul Securitatii Statului. A creat retele de informatori foarte numeroase, racolate de prin satele de la poalele Fagarasului. Alte metode ale lui, mai putin rafinate: inconjurarea muntilor, nu cu unul, ci cu doua-trei cercuri de soldati; infiltrarea, formarea grupurilor false de partizani, arestarea familiei si schingiuirea ei, ciinii dresati (''camioane pline cu buldogi, mopsi si mai apoi alsacieni, haite intregi carora le dadeau drumul in munti''). A fost secretar de stat in Ministerul de Interne intre 27 ianuarie 1961 si 11 iunie 1963.
Arbore Valeria
Plutonier-major, angajata printre primii in Directia Generala a Securitatii Poporului, in regionala Bucuresti. Fosta studenta. I s-a incredintat o functie operativa.
Arcus (?)
Comandantul coloniei de munca fortata din punctul Castelu de pe traseul Canalului. ''Comandantul lagarului, numit Arcus a hotarit ca «el nu poate hrani trintori» si a desemnat o comisie alcatuita din trei persoane, din care faceam si eu parte, condusa de catre un fost gazetar numit Dragsaneanu, care ii indica, in fiecare dimineata, pe cei apti de munca.'' (Dr. Ion Jovin, ''Marturia mea, medicul lui Iuliu Maniu'', Memoria, nr. 3, p. 45.)
Ardelean Horia
DSctor, sef al sectiei de barbati de la spitalul de psihiatrie ''Dr. Petru Groza'', din orasul cu acelasi nume din judetul Bihor, spital aflat sub patronajul Ministerului de Interne si unde in anii lui Ceausescu au fost internati, ''intr-o totala ignorare a normelor medicale si de igiena si supusi tratamentelor psihiatrice'', numerosi disidenti.
Ardeleanu (?)
Gardian la inchisoarea din Aiud, intre 1950-1964, ''unul din marii criminali din acea inchisoare''.
Ardeleanu (?)
Gardian, la inchisoarea Tirgu-Ocna destinata bolnavilor TBC din inchisori, in timpul reeducarii, sef de sectie.
Arghir Vasile
Angajat in DRSP, la 30 august 1948, la infiintarea acesteia. I s-a dat gradul de sublocotenent si o functie operativa. Inainte fusese tipograf.
Argintaru (?)
Medic militar, angajat la Securitate, la Piatra Neamt.
Arion (?)
Loctiitor politic la Aiud, in anii '50. Ii pedepsea frecvent pe detinuti cu carcera. Se afla in rivalitate cu seful lui, directorul Dorobantu, la fel de crud ca el, dar placindu-i, fiecaruia dintre ei, sa ia decizii care sa anuleze pe cea luata de celalalt, se intimpla ca alternativ sa le revina rolul de binefacator al detinutului, eliberindu-l bunaoara din carcera unde il virise celalalt.
Arion (?)
Colonel, comandant al Securitatii la Deva, in anii '50.
Aron Traian
Locotenent-major de Securitate la Cluj. Consemnat in documentele strict secrete ale institutiei, ca participind, in calitate de delegat MAI, la executarea sentintelor de condamnare la moarte in penitenciarul Gherla, in august 1959.
Aronescu (?)
Anchetator de Securitate in Oradea, loctiitor al comandantului, in 1948.
Artinovici Sami
(Antoniu) Sef de birou in DGSP, la infiintarea acesteia in august 1948.
Asaftei (?)
Capitan de Securitate la Piatra Neamt in 1970. Intre 1977-1980, ''se ocupa cu urmaririle si anchetele singeroase''.
Asofiei (?)
Originar din Borca - Neamt. Ofiter de Securitate la Piatra Neamt in 1950, ''unul din zbirii Securitatii locale''.
Aurelian Andrei
Angajat in DRSP, Bucuresti, la infiintarea Securitatii, in 30 august 1948. I s-a dat o functie operativa si gradul de plutonier-major. Inainte fusese lacatus.
Avadanei Constantin
Sublocotenent de Securitate, ofiter politic in cea de-a doua inchisoare unde s-a desfasurat experimentul reeducarii. Unul din marii vinovati de crimele de la Gherla. Cind s-a judecat, in septembrie 1954, procesul lotului Turcanu nu a fost implicat. A fost totusi condamnat la 6 ani munca silnica, printr-o sentinta din 1957, pe care insa nu i-a ispasit. Din documentele procesului rezulta ca era nascut la 4 martie 1925 in comuna Mihailesti, judetul Suceava si ca locuia, impreuna cu familia, in satul unde se afla si inchisoarea.
Averbuch Itic
Colonel, comandantul Securitatii din Ploiesti, unde i-a avut adjuncti pe colonelul Strul si pe anchetatorul Smilovici. A comandat trupele speciale din regiunile Pitesti si Sibiu, impotriva partizanilor din Fagaras, impreuna cu alti sefi de comandamente de Securitate, locali. A afisat prin toate satele listele cu numele celor urmariti, specificind ca denuntatorii vor fi recompensati baneste, cu generozitate, iar cei care-i acopera pe partizani schingiuiti.
Avram Gheorghe
Anchetator de Securitate in Oradea. Detinea gradul de maior, in deceniul cinci.
Avram S.
Locotenent la Directiunea Regionala a Securitatii Poporului. La data de 9 august 1950, activa in Piatra Neamt. A parasit Securitatea, plecind in Israel acum vreo 20 de ani.
Avram Vasile
A fost anchetatorul mai multor acuzati din lotul lui Vasile Luca (Morfei Victor, Vijoli Aurel, Mendel Egon). La data anchetei, 1952, era doar sublocotenent.
Avram (?)
Capitan de Securitate la Brasov, in 15 noiembrie 1987, cind a participat la represiunea revoltei muncitorilor de la Intreprinderea de Autocamioane din localitate.
Avramut (?)
Ofiter de Securitate, l-a asasinat in 1950 pe invatatorul Camarut, din satul Liteni, din Bu­covina, lider al unui grup de rezistenta impotriva colectivizarii.
Dajuv (?)
Ofiter de Securitate. I-a anchetat cu brutalitate pe studentii care si-au manifestat solidaritatea cu revolutia din Ungaria, in octombrie-noiembrie 1956.
Damsa Victor
Capitan de Securitateh, comandantul trupelor de paza a lagarului de la Poarta Alba si al punctelor de lucru. A dat ordin ostasilor din paza sa traga in detinuti. In iulie 1951 a fost impuscat in acest fel de un ostas din paza coloniei, studentul Ionel Museteanu.
Daneliuc (?)
Director al inchisorii de la Tirgu-Ocna in 1950, cind s-a incercat si acolo actiunea de reeducare, desi era un penitenciar de bolnavi grav de plamini. Pentru ca nu a aprobat reeducarea, a fost schimbat din functie, la citeva luni. Inlocuit de locotenentul Bruma, prin interventiile colonelului Nemes, care l-a demascat ca oportunist si fiindca criticase experimentul de la Pitesti. Inlocuirea lui s-a produs prin iunie 1950.
Danielevici (?)
Anchetator de Securitate, din Iasi. Consemnat si pe ''lista'' lui Cicerone Ionitoiu, care-l caracterizeaza laconic drept ''anchetator feroce''. A anchetat si in alte orase din regiune, de exemplu la Suceava (v. si Blehan).
Dascalu Vasile
Sublocotenent, in 1950, la Securitatea din Iasi, caracterizat drept ''un zbir'' de cei pe care i-a anchetat.
Dascalu Eugen
(Davidovici) Sef al regionalei Satu Mare a Securitatii, agent KGB. A fost la un moment dat seful Securitatii din Tirgu-Mures.
David Isidor
Locotenent de Securitate la Iasi. A emigrat in Israel.
David (?)
Gardian la lagarul de munca fortata de la Stoenesti in anii 1958-1960. Cu un comportament contradictoriu, alternind momentele de cruzime, cind se amuza sa asmuta ciinii pe detinuti, cu cele de omenie, cind le permitea sa manince de pe cimp porumbul crud ori alte produse.
David (?)
Locotenent de Securitate la inchisoarea de la Baia Sprie, care adapostea pe detinutii politici folositi la munca fortata in minele de plumb, incepind din decembrie 1952.
Davidovici Leon
(Mirescu) Sef de birou in Directia Generala a Securitatii Poporului, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948.
Davidovici (?)
Ofiter, angajat al Securitatii din Roman in 1949. I-a anchetat, torturindu-i salbatic, pe taranii revoltati impotriva colectivizarii din comuna Butea, in august 1949, cind activistii locali au chemat armata, iar aceasta a venit dotata cu tunuri (v. si Segal Karl). Era originar din Trifesti.
Danescu Constantin Alexandru
Nascut la 28 iunie 1928, in Corbi, judetul Dimbovita si absolvent de drept, a avansat pina la gradul de general de Securitate. A fost, intre 9aprilie 1963 si 25 aprilie 1980, ministru secretar de stat in Ministerul de Interne. Dupa informatiile unor fosti detinuti politici, Danescu, fost baiat de pravalie si agent al fostei Sigurante in Calafat, devenit seful Sigurantei judetului, a fost ajutat in ascensiunea lui de Gh. Vasilichi. Nu stim ce fire il legau de acest membru al esalonului de virf al nomenclaturii. Arestat, anchetat si condamnat pentru participarea la reprimarea Revolutiei din decembrie, a fost si el eliberat la putin timp dupa aceea.
Danescu Vasile
Capitan de Securitate, in anul 1954.
Danila Nichi
Militian la Gherla in momentul reeducarii. La o ancheta din 1968, care a redeschis dosarul reeducarii, este chemat ca martor un fost detinut, care declara: ''Dl Militian Niki cunostea ca se produc batai, el insusi a participat la bataia lui Timpa Ion, spunindu-i unui detinut sa-l tina de spate, si el i-a dat circa 15 curele spunindu-i: «Banditule, nu vrei sa spui banditii de afara?»'' (ASRI Dosar 10844, III, p. 58). Alta marturie, mai recenta, consemneaza ca, la fel ca si colegului sau, Gabor Tiberiu, ''ii placea tot atit de mult sa bata detinutii si sa fie laudat pentru asta''.
Deheleanu Ion
Nascut la 18 sept. 1936 in comuna Zane, judetul Hunedoara. Absolvent al Facultatii de Drept, dupa ce trecuse initial printr-o scoala de ofiteri, colonel de Militie, seful inspectoratului Timis, in 1989, cind s-a declansat la Timisoara revolutia anticomunista. A fost trimis sa sustraga din spital documentele privindu-i pe cei deja ucisi, anume registrele de internare pe sectie, foile de observatie, registrele de operatie, de miscare a bolnavilor, in total 12 caiete. Era insotit in misiune de Ghircoias si Obagila. Misiunea le fusese comandata de generalul Nuta. Tot Deheleanu, impreuna cu Ghircoias si Corpodean au primit dispozitia sa faca sa dispara cele 43 de cadavre de la morga din Timisoara, arse ulterior la Bucuresti. A fost condamnat la 15 ani inchisoare, in 1997. Nu stim daca sentinta a fost pusa in executie.
Denes (?)
Activist de partid in Judetul Trei Scaune, a recurs la amenintari cu pistolul, batai si alte violente pentru a-i inscrie pe tarani in gospodariile colective, mai precis, pentru a cistiga intrecerea lansata intre organizatiile judetene ale partidului comunist pentru incheierea colectivizarii agriculturii.
Derfler (?)
Locotenent de Securitate, la Iasi. Emigrat in Israel.
Dermenji Feodora
Angajata dactilografa in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major. Inainte fusese tot dactilografa.
Despinoiu Alexandru
Nascut in 1937, la Simburesti-Olt, adjunct al comandantului lagarului de la Peninsula in ultimii ani inainte de desfiintarea acestuia. Ajunsese pina la gradul de colonel. In 1993-1994, D.A. era comandant la penitenciarul de la Poarta Alba. Arata jurnalistilor celulele inchisorii ''lui'', prevazute cu televizoare si atelierele de impletituri. Avea aerul unui ins siret si concesiv, in pragul pensionarii. In tinerete se remarcase printr-un zel usor tembel. Raportase superiorilor ca socrul lui, salariat in aceeasi inchisoare, a sustras drojdie din ratia detinutilor si a facut gogosi cu care-l servise chiar pe el.
Diaca (Deaca) Dan
Tortionar de la Pitesti, fost student la matematica la Iasi. Isi asuma, cu mindrie ''firea de criminal''. Remus Radina consemneaza ca in inchisori numele lui devenise substantiv comun in expresia ''lovitura diaca'', aplicata celor torturati in ficat. S-a eliberat din inchisoare, a incercat sa treaca frontiera in Iugoslavia si a fost din nou inchis pentru 25 de ani. Nu a fost judecat cu lotul lui Turcanu. Nu stim cit a ramas in inchisoare.
Diaca Simion Tudor
Locotenent-colonel de Securitate, numit in august 1948, cind s-a infiintat Directia Generala a Securitatii Poporului, subdirector in Directia V, Cercetari Penale, subaltern al mult mai cunoscutului Misu Dulgheru.
Diaconu Gheorghe
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit o functie operativa si gradul de plutonier. Inainte fusese brutar.
Diaconescu Gheorghe
Capitan de Securitate, in 1989.
Diamandescu Corneliu
Colonel in MAI, s-a ocupat de ancheta, procesul si deportarea muncitorilor de la uzinele ''Steagul Rosu'' din Brasov, in noiembrie 1987, si a urmarit indeaproape ca ei sa-si ispaseasca pedeapsa. Dupa Revolutia din decembrie, promovat general, a fost adjunct al ministrului de Interne Mihai Chitac si a participat la reprimarea protestatarilor grevisti ai foamei din Piata Universitatii. Anchetat in dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Este nascut la 5 ianuarie 1938 in Bucuresti.
Diamandi Nita
Ofiter de Securitate, aflat pe ''lista'' lui Cicerone Ionitoiu. In 1958 locotenent-major.
Diamant (?)
Medic la arestul Ministerului de Interne in 1948. Printre putinii consemnati de memorialisti pentru neomenia lor, desi acestia au fost destul de numerosi. Refuza sa acorde asistenta medicala celor care se intorceau de la tortura numita ''mosorel'' sau ''rotisor'', tortura constind in bataia la talpi a supliciatului, in pozitia atirnat, cu incheieturile miinilor si picioarelor prinse de o bara groasa de lemn, sprijinita intre o masa si un scaun, sau doua birouri. Dupa acest supliciu, picioarele deveneau groase ca niste butuci, o carne vie, victima nemaiputind merge decit ''in patru labe'', uneori si citeva saptamini.
Dicianu (Diceanu) (?)
Capitan de Securitate, comandantul detasamentului insarcinat cu capturarea colonelului Uta Ioan, sef al unuia dintre cele mai puternice grupuri de rezistenta, care a activat in muntii Banatului.
Dima (?)
Subofiter MAI, la inchisoarea din Galati in perioada cind director a fost Petre Goiciu, adica inceputul anilor '50.
Dimis (?)
Capitan de Securitate, de la penitenciarul Gherla. Ii batea pe detinuti chiar si atunci cind erau pe moarte. A participat la inabusirea revoltei detinutilor din 14 iunie 1958.
Dimitriu Teodora
Angajata dactilografa in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major. Inainte fusese tot dactilografa.
Dina Florea
Militian la Pitesti in timpul reeducarii. A participat la toate bataile conduse de Turcanu. Deosebit de brutal. In documentele cuprinse in volumul Memorialul ororii, relatarea cruzimilor lui se face pe larg. In momentul in care primeau semnalul convenit, grupul de militieni din care facea parte Dina, navalea in incapere inarmati toti cu ciomege, din cele cu care se carau ciuberele cu mincare. Iata un fragment din relatarea unuia din cei care au trecut prin acest experiment, devenind din victima tortionar: '' acestia erau trintiti la pamint, noi ii tineam, iar domnii militieni ii bateau cu ciomegele, aduse de ei in acest scop, sau cu centura ce o purtau peste veston, atunci cind aceste ciomege se rupeau, peste fund sau pulpele picioarelor''.
Dinca Ion
Locotenent de Securitate, adjunct al comandantului de la colonia de munca Peninsula, apoi comandant la Galesu, ambele inchisori de pe traseul Canalului, in anii 1950-1953.
Dinca Ion
General-locotenent de Securitate. Nascut la 3 noiembrie 1928 in comuna Cobia, judetul Dimbovita, ca fiu al lui Nicolae si al Mariei. Absolvent al unei scoli de ofiteri si al Academiei Militare, secretar al PCR, membru in CPEx, prim viceprim-ministru al guvernului din 29 martie 1980 in 22 decembrie 1989. Unul dintre cei patru cei mai apropiati colaboratori ai lui Ceausescu in ultimii ani ai regimului comunist. A participat la reprimarea revolutiei anticomuniste. Judecat dupa caderea lui Ceausescu, condamnat la detentie pe viata si eliberat la citva timp dupa aceea. Foarte temut, in special de oamenii care lucrau in sectorul economic, de la ultimul inginer agronom, obligat sa raporteze incheierea recoltei si apoi sa ascunda productia lasata pe cimp, pina la marii sefi de santiere, incapabili sa-si incheie lucrarea in termenul fixat. Era poreclit ''Teleaga''.
Dinca Marin
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit functia de sef probleme si gradul de plutonier-major. Inainte fusese mecanic.
Dinca Simion
Subdirector in Directia Generala a Securitatii Poporului, la infiintarea acesteia in august 1948.
Dinca Tudor
Locotenent-colonel de Securitate, adjunctul lui Misu Dulgheru, seful Directiei de Anchete Penale in anul 1949, si rivalul acestuia. Desi fost comunist ilegalist, autor al unor acte de sabotaj in perioada interbelica, a fost arestat in toamna anului 1952, pentru ''atitudine mic-burgheza si impaciuitorism''. Istoricul Marius Oprea ii alcatuieste, urmarind documentele de arhiva, o adevarata biografie acestui slujbas al politiei politice, pe care-l califica oximoronic drept un ''aristocrat muncitor''. Era nascut la 15 iulie 1900 in comuna Selistioara, linga Corabia. Fiu de tarani instariti, bun la invatatura, a fost trimis la Bucuresti unde a invatat meseria de electrician. Ca muncitor la uzinele Grozavesti a intrat in miscarea muncitoreasca. Participa la actiuni de sabotaj in slujba URSS. Intra in PCR abia in 1946 si e incadrat in Siguranta. In 1948, este seful regionalei Ploiesti a Securitatii. Ajunge la Bucuresti, din cauza unei ''abateri de la morala proletara''. Adjunct al unui sef care-l dispretuieste si care este sub toate raporturile mai fericit ca el, cade, o data cu acesta, dar dind declaratiile corespunzatoare, este eliberat dupa vreo 6 luni de ancheta iar apoi este trimis sa lucreze in Militie, pina la pensionarea intervenita vreo 10 ani mai tirziu.
Dinca Vasile
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit functia de sef birou si gradul de sublocotenent. Inainte fusese functionar.
Dinca (Dinica?) Valeriu
Locotenent-major MAI, a participat la anchetarea muncitorilor de la Brasov, in noiembrie 1987. I-a anchetat pe acestia cu salbaticie, batindu-i cu bastonul la miini si la talpi.
Dinca (?)
Locotenent de Securitate la Penitenciarul Brasov.
Dinescu V.
Maior de Securitate in 1953, cind, impreuna cu capitanul Gheorghe Iavorsky, incepe investigatiile necesare intocmirii unui dosar pentru dislocarea si trimiterea in Baragan a vaduvei lui E.Lovinescu, intrucit partidul avea nevoie de locuinta ei.
Dinhofer Friedrich
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit functia de sef probleme si gradul de locotenent. Inainte fusese functionar.
Dinu Lomy
Seful arestului de la Ministerul de Interne, in anii anchetei lui Lucretiu Patrascanu. Iata o scena care-l are drept protagonist: Intr-o noapte, Calmanovici a fost scos la ancheta, lucru obisnuit, apoi i s-a cerut sa se dezbrace pina la indispensabili, dupa care cu ochelarii opaci, sub amenintarea ca va fi impuscat daca nu recunoaste activitatea sa criminala, dusa in complicitate cu fostul ministru al Justitiei comuniste, a fost dus in beciul bucatariei inchisorii. Aici a fost dezbracat complet si batut pina la singe chiar de seful arestului, ''cunoscut pentru talentele lui in acest domeniu''.
Dinu (?)
Capitan la Securitatea din Constanta. A lucrat, in anii de dupa instaurarea regimului, sub ordinele generalului Nicolae Ceausescu, la inabusirea revoltelor taranilor impotriva colectivizarii, schingiuindu-i. Era originar din Ovidiu, comuna situata la 12 km de Constanta.
Dita Gheorghe
Anchetator penal de Securitate. L-a anchetat timp de un an (1958-1959) pe Toma Arnautoiu, faimosul partizan din Muntii Fagarasului, trimis apoi in fata plutonului de executie, alaturi de alti 11 condamnati din lotul sau. A fost anchetatorul unora dintre acuzatii lotului Vasile Luca. Mai exact, al sotiei acestuia, Elisabeta Luca, si al fostului ministru de Finante in persoana, desi la data respectiva, 1952, era doar locotenent.
Dinga Anton
Originar din Basarabia, unde parintii lui avusesera, la Chisinau, o fabricuta de lichioruri. Fost comisar de Siguranta. Profitind de cunostintele sale de limba rusa a trecut la comunisti. A participat in beneficiul acestora la confiscarea de bunuri, la nationalizare, pe scurt, la ''dreptul de captura'' asa cum il intelegeau rusii. S-a purtat deosebit de brutal cu victimele acestor jafuri. Incarcerat si el la Fagaras, atunci cind comunistii s-au debarasat de agentii lor proveniti din vechea Politie sau Siguranta.
Dobondi Ludovic
Subofiter, angajat operativ al DRSP, in orasul Dej, in noiembrie 1949, cind impreuna cu alti doi agenti de Securitate si sub comanda sefului local, Iulius, a asasinat prin impuscare un taran din satul Salnita si pe fiul acestuia (v. Tomsa Augustin). In 1969, cind se redeschide dosarul crimei, de altfel prescrise, Dobondi Ludovic, era locotenent-major in rezerva si responsabil al restaurantului ''Somes'' din orasul Dej. Cu toate acestea, crima comisa era notorie, cadavrele celor doi, ucisi pe dealul numit Rastignirea fiind ingropate de consateni, din ordinul primariei, abia peste citeva zile. Intrucit era membru de partid, in 1969, cind s-a redeschis dosarul, pedepsirea lui Dobondi a fost lasata in sarcina organelor locale. Nu rezulta din documentele consultate ce sanctiune a primit.
Dobre D.
Subofiter de Militie, in 1949. A facut parte din trupele Comandamentului Unic alcatuit de Militie, Securitate si Armata pentru nimicirea rezistentei din munti. A participat la capturarea partizanilor din muntii Banatului. A ucis oameni in Muntii Semenicului. Este cazul sa consemnam ca viata celor aflati in subordinea lui (si a lui insusi, dat fiind ca nu era decit sublocotenent!) nu a fost nici ea usoara: ea presupunea mersul prin zapada de un metru si jumatate, cite 70 de km, insotiti de ciini lup, locurile necunoscute, indurind foamea, frigul si primejdiile, confruntarea cu ''banditii'' inarmati si ei si riscul de a fi capturati si executati, la rindul lor, pentru colaborarea si complicitatea cu statul comunist.
Dobre Ion
Ofiter de Securitate. In 1977, colonel.
Dobre Ion
Plutonier-major la Pitesti in perioada reeducarii.
Dobre Marin
Nascut la 7 ianuarie 1928, in comuna Baltatii de Jos, Craiova, fiul lui Ioan si al Constantinei. Plutonier la Salcia de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute aici in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la 15 ani munca silnica, in procesul din 1955 si gratiat in 1957. Dupa condamnare si gratierea cu stergerea culpei de care a beneficiat, ca si despagubirile pentru perioada de inchisoare, inclusiv calcularea acesteia ca vechime neintrerupta in munca, a fost reincadrat tot in Directia Inchisori si Penitenciare, astfel ca in 1968 era subofiter de escorta la penitenciarul Craiova (v. Pavel Ion).
Dobrota (?)
Locotenent de Securitate, la Radauti, in 1949. I-a anchetat pe taranii revoltati impotriva colectivizarii din satele Calafindesti, Rogojesti si Fratauti. Nu stim daca este unul si acelasi cu seful Serviciului de Urmariri din Directia de Anchete penale a Ministerului de Interne, colonelul Dobrota care, in vederea intocmirii dosarului penal pentru tradare si complot, il fotografiase pe Paul Goma, masluind apoi probele (v. si Segal Karl).
Dogaru Trifan
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit functia de subsef birou si gradul de sublocotenent. Inainte fusese functionar.
Dogaru (?)
Ofiter de Securitate, cu gradul de locotenent, in anul 1949. Nu stim daca este unul si acelasi cu precedentul. Un Dogaru apare cu functia de comandant - in 1952 - al lagarului de munca fortata infiintat pe linga hidrocentrala Bicaz si destinat celor care-si ispasisera pedepsele in inchisori, un fel de DO (domiciliu obligatoriu) prevazut cu obligatia de a munci pe santierul respectiv.
Doicaru Nicolae
Capitan, in 30 august 1948, cind la infiintarea DGSP, a fost numit sef al Directiei Regionale Constanta. A condus alaturi de Nicolae Ceausescu represiunea taranilor care s-au impotrivit colectivizarii. A coordonat prigoana, arestarea si uciderea partizanilor lui Gogu Puiu (1949). In 1952, cind avea deja gradul de maior, a instrumentat dosarele celor condamnati in marile procese-spectacol de la Canal. I s-a confesat, dupa spusele acestuia, lui Pacepa, subalternul lui la vremea respectiva, povestindu-i ca atunci cind nu obtinea declaratiile dorite de la cei anchetati, ''trimitea pe huiduma de Brinzaru'' si acestia semnau orice. El insusi a schingiuit pina la moarte in faza lui de inceputuri. Folosea si metode mai eficiente decit simpla tortura. In capturarea ultimilor partizani, trupele de Securitate mobilizate de el au inconjurat ''obiectivul'' - casa in care se adaposteau fugarii - inaintind protejate de o ''avangarda'' de femei si copii, silindu-i astfel pe luptatori sa se predea. Si-a adjudecat meritul uciderii lui Gogu Puiu. Dupa informatiile culese de fiica acestuia si ''traditia'' locala, pentru care Gogu Puiu este un adevarat erou, acesta s-a sinucis aruncindu-se peste ultima grenada ramasa si sfisiindu-si pieptul. In 1964, era general, sef al Directiei Generale de Informatii Externe (DGIE), iar mai tirziu si consilier al lui Ceausescu. O vreme a fost ministru al Turismului. Dupa defectiunea subalternului sau, generalul Nicolae Doicaru a fost degradat pina la gradul de simplu soldat. Fusese timp de 15 ani secretar de stat cu rang de ministru, sef al D. I. E. din 25 septembrie 1963 pina la 7 martie 1978. Dupa Revolutia din decembrie a devenit consilierul unui viceprim- ministru al acelui guvern hibrid, pe nume Gelu Voican Voiculescu. Putin timp dupa aceasta ''reconditionare'', a murit intr-un accident de vinatoare, comentat mult de presa, dar care n-a reusit sa-l spele de pacate: o rafuiala intre gangsteri.
Doicu M. Ioan
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit o functie operativa si gradul de plutonier-major. Inainte fusese croitor.
Dolloczy (?)
Locotenent de Securitate, din Brasov. L-a batut in ancheta pe fostul detinut politic, Cezar Zugravu.
Domsa Tit-Liviu
Colonel de Justitie, procuror militar. A dispus arestarea Doinei Cornea in noiembrie 1987 si apoi prelungirea mandatului, sub invinuirile de ''instigare publica si apologie a infractiunii'', pedepsite la data respectiva prin articolul 324 al. 1 al Codului penal, si pentru ''propaganda impotriva orinduirii socialiste'', prin art. 166, al. 2 c.p. Dupa revolutia din 1989, la adapost de orice penalitate, s-a insarcinat sa-l scoata basma curata si pe generalul Serbanoiu, anchetatorul cunoscutei disidente.
Doncea Constantin
(Victor Pandelescu) S-a nascut in 26 septembrie 1904 in comuna Cocu, judetul Arges. Era fiu de taran si avea, ca putini comunisti vechi, o meserie reala: turnator in fonta si bronz. Facea parte din vechea garda, fiind membru al Partidului Comunist din Romania inca din 1931. La Grivita, in 1933 avusese functia de presedinte al Sindicatului revolutionar. In procesul intentat grevistilor a fost condamnat la munca silnica pe viata. In 1934 pedeapsa i-a fost comutata la 15 ani munca silnica. Apropiat al lui Dej, a evadat din inchisoare si a fugit in URSS. Aici a urmat Scoala internationala a Partidului Comunist-bolsevic. Documentul din care provin aceste date este o foaie de ancheta ulterioara obisnuitei autobiografii, ancheta la care Doncea a fost supus la Moscova in 17 iunie 1935. In Romania, fusese arestat de mai multe ori si retinut cite 10 zile, 15 zile, 20de zile, dupa fiecare participare la cite o petrecere muncitoreasca, Revelionul din 1933, de exemplu. Se intelege ca pentru provocare si scandal. Actiunile lui in slujba URSS si a idealului comunist adusesera prejudicii si familiei. La data cind dadea declaratia, de exemplu, sotia lui nu lucra, nefiind primita nicaieri din cauza activitatilor lui comuniste. Mai mult, fiind la rindu-i fiica de muncitor, era ''intrebuintata in miscare''. A fost si ea arestata si ''s-a purtat bine'', asigura Doncea. El insusi ''a respectat de fiecare data regulile conspirativitatii''. Nimeni nu stia in Romania ca el venise la Moscova la scoala. Conform propriei declaratii nu avea decit cinci clase. De la Moscova, Doncea a plecat voluntar in razboiul din Spania. In 19 august 1944, a fost parasutat pe teritoriul Romaniei. Dupa 23 august 1944, a fost deputat de Arges si ajutor de primar al Capitalei. A coordonat in calitate de candidat campania de alegeri, cu toate violentele, abuzurile, crimele comise in beneficiul lui de bandele de suporteri (v. Dorobantu Mihai). Dupa 1948, a functionat in aparatul central de partid, ca membru supleant al CC al PMR, fiind unul din ''baronii mai modesti'' ai lui Dej. Cu toate astea, dupa o scurta perioada de ministeriat (intre 23 martie 1956 si 1 februarie 1957, anume ministru al Colectarilor!) Dej l-a eliminat din partid in 1958.
Doncea Dumitru
Tortionar la Pitesti in timpul reeducarii. Nu a fost judecat impreuna cu ceilalti. Facuse parte din PNT si avea de ispasit 2 ani de inchisoare, in momentul cind a fost constrins sa intre in echipa lui Turcanu.
Done Nicolae
(Mitrea) Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit o functie operativa si gradul de sublocotenent. Inainte fusese timplar. L-a anchetat, ''jucindu-l cu palmele si cu pumnii'' pe Cicerone Ionitoiu, in 1949, cind avea tot gradul de sublocotenent. Victima lui a apreciat ca era ''prea batrin pentru gradul pe care-l avea''.
Donea (?)
Plutonier, gardian in lagarul de la Gradina, de pe bratul Macin din Delta, unul din lagarele cele mai insalubre, unde bintuia febra tifoida.
Donescu Dumitru
Capitan de Securitate, numit in 30 august 1948, cind s-a infiintat Directia Generala a Securitatii Poporului, sef de birou in secretariatul acesteia.
Dorneanu Stefan
Fost locotenent in armata, brigadier la Peninsula. Era fiu de preot din Moinesti. ''Facut sa fie un Adonis, a fost in realitate un zbir. Suflet de fiara, era neiertator cu cei din brigada lui. Pe flacaul Prepelita de prin Moldova, un taran potolit, il batea din sadism pina la singe, ca sa fie «de model» pentru ce i s-ar putea intimpla vreunui altuia intr-un caz oarecare. Nu cunostea mila cind batea pe cineva si avea placerea sa bata oricind, oricum si pe oricine.'' Intrucit a fost o vreme incarcerat pentru abuzurile comise, dupa caderea regimului comunist a iesit si a obtinut pensie de fost detinut politic. (Horia Stanca, ''La Canal 1952-1954'', Memoria, 12, 22 si AFDPR, Iasi)
Doro Mihai
(Dora) Capitan de Securitate, loctiitor politic la inchisoarea Botosani, intre 1961-1964, cind s-a practicat aici, ca si la Aiud, un tip de reeducare diferit de cel de la Pitesti, mai putin violent si punind accentul pe ''spalarea creierelor'' si pe convingerea prin alte mijloace: amenintare, santaj, seductie, izolarea si pedepsirea doar a celor refractari la aceste metode (v. Craciun Gheorghe).
Dorobantu Mihai
Ofiter de Securitate, comandant al inchisorii Aiud in anii 1951-1952. In 1946 facea parte din bandele de batausi care controlau alegerile in Pitesti. A trecut la un moment dat (1959, cind avea gradul de maior) si pe la inchisoarea Gherla. In 9 august 1946, cind Securitatea nu luase inca fiinta, a impuscat in campania pentru alegeri, ''grupul Penescu'', de tineri membri PNT, masacru din care au rezultat 3 morti si vreo 10-15 raniti. Pe trotuar, asistind la masacrul ce se comitea in beneficiul lor, se aflau Constantin Doncea si Nicolae Ceausescu, candidati acolo. A ajuns general si a fost insarcinat sa conduca echipele pentru prinderea evadatilor de la Cavnic. Constantin Hagi, in Memoria, nr. 23, p.97 il evoca in calitatea lui de fost detinut la Aiud: ''Un om care s-a purtat foarte urit cu detinutii.'' In anii de inceput ai carierei lui, cind era director la aceasta inchisoare, si-si ura loctiitorul politic (v. Arion), unii detinuti au beneficiat de efectele acestei uri: cind Arion lua decizia de a pedepsi un detinut, Dorobantu se complacea uneori in rolul de binefacator si ii suspenda pedeapsa. Il regasim, cu gradul de colonel, ca director al inchisorii Mislea in 1955. A returnat pachetele si cartile postale trimise detinutelor de familiile lor. Era nascut, in 7 aprilie 1909, la Slanic-Prahova si era de meserie sondor. A fost comandant si la Miercurea-Ciuc.
Dracopol C.
Ofiter de Securitate. In 1956 era locotenent-major. In1958 l-a arestat pe poetul Ion Caraion (Stelian Diaconescu) fiind totodata principalul lui anchetator. A vizat mandatul de arestare al Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu, al carei anchetator a fost, de asemenea, luindu-i interogatorii de cite zece ore. Era in perioada respectiva, adjunctul lui Francisk Butyka.
Dragila Petre
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit o functie operativa si gradul de plutonier-major. Inainte fusese functionar.
Dragnea A.
Ofiter de Securitate, a functionat ca anchetator la Beldiman.
Dragnea (?)
Colonel de Securitate, comandant al unei garnizoane care a participat la reprimarea manifestatiilor studentesti din 1956.
Dragomir Constantin
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit functia de sef probleme si gradul de plutonier-major. Inainte fusese curelar.
Dragomir A. Firica
Plutonier de Securitate in anii '50. A participat la prigoana impotriva partizanilor din Muntii Semenicului.
Dragomir Ioan
Loctiitor insarcinat cu paza, in Directia Penitenciare, Lagare si Colonii de Munca, in anul 1954-1955, cu gradul de locotenent-colonel. In 1968, cind Nicolae Ceausescu a ordonat cercetarea, in scopul consolidarii propriei puteri, a unor abuzuri comise de predecesorul sau, fostul ofiter de Securitate trecuse in rezerva.
Dragan Ioana
Angajata in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit o functie operativa si gradul de plutonier-major. Inainte fusese dactilografa.
Dragan Ion
Ofiter MAI, la inchisoarea din Galati in perioada cind director a fost capitanul Petre Goiciu (inceputul deceniului sase).
Draghici Alexandru
Cel mai longeviv si mai puternic ministru de Interne comunist (1952-1965), si in acelasi timp principalul contracandidat al lui Ceausescu la succesiunea lui Dej. Intr-un mic ''Dictionar al criminalilor comunisti'' din Romania, aparut in Statele Unite, biografia si faptele lui Draghici ocupa singure patru coloane. S-a nascut in 27 septembrie 1913 intr-o familie de tarani din comuna Tisau, Buzau. In 1928 era ucenic la Atelierele CFR, Buzau, si dupa 5 ani participa la grevele muncitoresti. Intra in partid in 1934. Este condamnat la 9 ani inchisoare, pe care-i executa la Caransebes, Doftana, Jilava, Tirgu Jiu. Este eliberat la intrarea rusilor in tara si din acel moment incepe ascensiunea lui politica in preajma lui Dej si lunga lui cariera in politia politica. Inca din octombrie 1945 este membru supleant al CC al PCR, iar la primul si al doilea congres PMR apare ca membru plin. Din 1948 este si deputat in Marea Adunare Nationala. Din 1954 este membru supleant al Biroului politic al CC al PMR, iar din 1955, membru plin. Din 1951 primeste functii de stat. Din 28 mai 1952 pina la caderea lui, va fi ministru de Interne, sau al Securitatii Statului, sau cumulind amindoua domeniile, in functie de felul in care s-au contopit, separat si din nou contopit acestea. Incepind din 21 martie 1961 si pina in 18 martie 1965, va cumula aceasta functie cu aceea de vicepresedinte al Consiliului de Ministri. De la aceasta data si pina in 27 iulie 1965, va fi presedinte al Consiliului de Ministri. La 21 august e inlaturat din toate functiile, pentru ca sa revina pentru foarte putin timp, intre 9 decembrie 1967 si 26 aprilie 1968, ca presedinte al Consiliului de Ministri. In dosarul pe care i-l pregatisera pentru un proces care n-a avut niciodata loc, fostele lui victime il fac vinovat de moartea tuturor marilor oameni politici ai Romaniei interbelice, de lichidarea tuturor rivalilor sefilor sai pe linie de partid si a lui Lucretiu Patrascanu, de distrugerea si anihilarea intelectualitatii, de moartea oamenilor nevinovati prin munca fortata, frig, infometare si tortura, la Canal, de studentii morti in reeeducare, la Pitesti si Gherla, de incarcerarea si moartea celor care nu-si platisera cotele sau se impotrivisera colectivizarii, de deportari si incarcerari administrative. ''Numarul victimelor pe care le are pe constiinta trece de o suta de mii.'' El insusi, care obisnuia sa vorbeasca despre sine la persoana a treia ca pentru a-si obiectiva cu modestie meritele, recunostea ca ''Draghici a frint coloana vertebrala, a zdrobit, a nimicit, a stirpit intreaga reactiune si pe toti dusmanii de clasa''. Nu i se pot numara crimele. Cu toate acestea, Ceausescu a reusit sa-l disloce definitiv doar in 1968, abia atunci gasindu-i una in care sa nu fi fost implicat el insusi si alti tovarasi comuni, aflati inca la putere. Iar asta acumulind mii de pagini de dosare, sute de ore de audieri si luindu-si precautia de a-l trimite in mai multe misiuni in strainatate, pentru ca fostii lui aliati sa-i pregateasca pe indelete executia. In 30octombrie 1968, Alexandru Draghici a fost exclus din partid in lipsa, pentru acest unic asasinat: este vorba despre uciderea fara judecata a unui fost detinut de drept comun, acum anticomunist, familiar al inchisorilor, Ibrahim Sefit, zis Turcu. Ultima miscare a unei manevre laborioase, posibila numai dupa faimoasa ''scena a balconului'', din august 1968, cind valul entuziasmului popular l-a purtat pe Ceausescu destul de sus, ca sa nu se mai vada ca matura, nu doar adversari ai liberalizarii, ci complici de partid si adversari personali. Citiva ani a fost director, sau adjunct de director la un combinat avicol, la Crevedia. Inlaturarea acestui comunist iesit parca din testamentul lui Neceaev, fusese mai curind o necesitate obiectiva: aceea de a da o noua legitimitate regimului. Fiindca verdictul partidului in privinta lui este unul net favorabil. Ultima data cind discuta cu el ca delegat al partidului, Stoica Gheorghe, care conduce intreaga ancheta, ii spune, tutuindu-l admirativ: ''Cum te cunosc eu, daca cineva ar fi indraznit sa incalce 5% ordinul pe care l-ai dat - pentru ca erai un om foarte strict in privinta asta si asta e bine - ai fi luat masuri impotriva tuturor.'' Si iata si ''ultimul cuvint al acuzatului'': ''Eu socotesc ca nu mi-am facut decit datoria si ca am adus o contributie foarte mare la intarirea statului acesta de democratie populara, la cuceririle clasei muncitoare, la cuceririle poporului muncitor din tara noastra, ca am indreptat actiunile represive numai impotriva dusmanului, dar e posibil sa fi fost unele greseli. Se stie ca astazi dusmanii sint dusmani, iar miine sint prieteni. Asa este. Eu socotesc ca mi-am facut datoria si n-am ce sa-mi reprosez nimic.? Si drept dovada ca, in ochii partidului, bilantul lui era pe ansamblu pozitiv, acelasi Ceausescu il reabiliteaza printr-un decret in 1978. Din aceeasi necesitate obiectiva, imbinata cu calcule de oportunitate politica dupa Carta 77, dupa miscarea Goma si dupa Valea Jiului, fostii aliati string rindurile. Ultimul domiciliu al lui Alexandru Draghici in Romania a fost strada Sofia nr. 13, din Bucuresti. De acolo, a disparut in octombrie 1991, la aproape doi ani de la moartea prin impuscare a fostului lui tovaras si rival, pentru a se refugia in Ungaria. Unde a obtinut, multumita originii etnice a sotiei, si ea iesita din rindurile clasei muncitoare, si ea comunista, croitoreasa de meserie, Marta-Cziko Draghici, azil politic. A murit in 13 decembrie 1993, la putin timp dupa ce autoritatile maghiare refuzasera cererea de extradare formulata de guvernul roman, cu argumentul prescrierii crimelor de care era acuzat. Nu exista o biografie a lui Draghici, cu exceptia celei schitate de Mircea Chiritoiu. Rezulta din ea ca omul acesta atit de puternic avea doar patru clase elementare. Faptul ca a plecat de la o conditie atit de modesta parea sa-i fi dat o nemasurata incredere in sine si sentimentul ca o providenta vegheaza la destinul lui. Aceluiasi cercetator ii datoram si un portret moral: era un om grosolan, primitiv si ingimfat. Era usor de corupt si manipulat in cele mai importante decizii de o sotie ahtiata dupa glorie, putere si bani. Intrigant, cinic si slugarnic. Nu a avut in toata existenta lui decit un Dumnezeu, pe Dej. I se pun in seama, 400-500 de mii de arestari. Nimeni nu poate nici macar aproxima numarul celor morti. Stim sigur doar ca i se datoreaza intrarea in inchisoare, pentru delicte politice, a cel putin 13 600 de oameni, citi au fost eliberati intre 1960-1964. Are ''meritul'' de a fi romanizat aparatul de Securitate, condus pina la el de alogeni. Din nou un detaliu pentru istoria mica: se pare ca desi adapostit in Ungaria, la fiica lui, spaima tirzie il imbolnavise pe batrinul asasin de dromomanie si, in panica, s-ar fi pregatit tot timpul, pentru o iminenta plecare, bagindu-si picioarele pe minecile vestonului si incercind sa imbrace pantalonii drept veston. Deriziunea, prea putin consolatoare, a sfirsitului sau, aminteste de Erich Mielke, seful STASI vreme de 32 de ani, care, dupa citeva luni de inchisoare, pentru toate crimele comise, a murit intr-un azil, unde purta convorbiri telefonice imaginare si juca jocuri video.
Draghici Toma
Locotenent-major in 1954, cind a participat la ancheta lotului Patrascanu. A fost decorat cu medalia ''Pentru servicii deosebite aduse in apararea orinduirii de stat''.
Dragoi Stan
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit o functie operativa si gradul de plutonier-major. Inainte fusese ajutor de mecanic.
Dragoi Vasile
Ofiter de Securitate. Anchetatorul lui Vasile Luca. La data respectiva, 1952, era locotenent.
Dragsan (?)
In decembrie 1950 era sef de sectie in subsolul inchisorii Pitesti si a supravegheat prin vizeta reeducarea, pe care a aprobat-o.
Dragusin(?)
Cu gradul de sergent, facea parte din corpul de paza al )inchisorii Jilava.
Drentea Ecaterina
Angajata in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit o functie operativa si gradul de plutonier-major. Inainte fusese functionara.
Drumea Vasile
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit o functie operativa si gradul de plutonier-major. Inainte fusese tesator.
Dubinca (?)
Locotenent-colonel la Securitatea din Suceava, in 1949. L-a batut si l-a torturat pe Victor Nichitovici, profesor de silvicultura la Cimpulung-Moldovenesc, fiindca a aratat elevilor fotografii facute la Venetia.
Dulama Valeria
Angajata in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august,1948. A primit o functie operativa si gradul de plutonier-major. Inainte fusese functionara.
Dulamoiu Vasile
Ofiter de Securitate. Apare in documente cu gradul de colonel in 13-14 iunie 1990, cind a condus minerii la clubul PNTCD din Piata Rosetti, Bucuresti, unde s-au comis distrugeri si jaf.
Dulgheru (Dulberger) Misu
Ofiter acoperit INU (Directia de spionaj a NKVD) aflat in conducerea Securitatii inca de la infiintare, in august 1948, sef al Directiei de Anchete din Securitatea Statului in 1952. A fost unul dintre coordonatorii anchetei care a pregatit procesul de la Canal. A asistat din culise la el. Declaratia lui Cocis, unul din membrii tribunalului, citata in alta parte (v. Baciu) continua: ''Am convingerea ca colonelul Dulgheru a dictat acele sentinte, fiind destul de aproape de generalul Petrescu.'' A pregatit alaturi de Francisc Butyka procesul lui Patrascanu. Participa la sedintele cu anchetatorii pentru a pune de acord declaratiile inculpatilor. In legatura cu aceasta participare, el declara mai tirziu, ca ''a primit sarcina de a conduce ancheta rapid (procesul lui Patrascanu trebuia incheiat in cinstea lui 23 august) si spre concluzii dinainte stabilite'', intr-o sedinta la care au participat Draghici, Chisinevski, Pintilie, Nicolschi, Mazuru, Gogu Popescu, Garabedian, si un numar mare de consilieri sovietici: Alexandru Mihailovici, Tiganov si Maximov. Vorbind, in 1968, despre procesul de la Canal, arata ca ''dosarul nu continea dovezi de sabotaj, dar anchetele au facut ca ele sa apara''. Recunoaste ca in afara de metodele obisnuite, ''folosite conform indicatiilor primite de la conducere: exploatarea materialului informativ, interceptii, folosirea agentilor in celula cu cel arestat, confruntari si alte asemenea metode'', este posibil sa se fi folosit si ''ancheta in tura''. ''Nu am cunostinta sa se fi folosit bataia si in nici un caz eu nu am dat asemenea dispozitiuni.'' Fusese convins ca pedeapsa cu moartea dictata de partid le va fi comutata. A fost la rindu-i arestat la o luna dupa proces, o data cu grupul ''deviationistilor de dreapta'', al lui Pauker, Luca si Georgescu, (''si anchetat in conditii inumane'' dupa propria declaratie), iar in 1955 a fost scos din Securitate cu gradul de soldat. Desi la ancheta din 1968 spune ca nu-si aminteste de metode abuzive si ca ''el nu le-a ordonat in nici un caz'', asemeni unui urmas al sau, generalul Plesita, Misu Dulgheru ii batea personal pe cei anchetati. Unul dintre cei condamnati la procesul de la Canal, inginerul Petre Cernatescu, declara: ''Am fost brutalizat si trintit de pe scaun de catre col. Dulgheru, am fost amenintat de acelasi colonel ca-mi va face fundul cit masa.'' Un anchetator scrie ca l-a vazut, batindu-l in trei, impreuna cu capitanul Dumitrescu Nicolae si capitanul Cirnu, pe inginerul Gheorghe Craciun, fratele Constantei Craciun, membra a guvernului in acel moment. Tot Cernatescu explica si ce inseamna, din perspectiva celui anchetat, eufemistica ''ancheta in ture'': ''Un timp de 8 zile si 8 nopti nu am fost lasat sa dorm un minut, ci am fost tinut intr-un lant de ancheta, incit mi s-a umflat ceafa de nu mai puteam tine capul in sus. In acest timp am fost drogat cu o doctorie lichida de nuanta bruna.'' A recomandat terorizarea martorilor in vederea corelarii tuturor declaratiilor. Unul dintre ei isi aminteste astfel contributia lui fortata la condamnarea la moarte a fostilor colegi: ''Cind am terminat, am plecat si trecind linia ferata aproape in fuga, m-am trintit intr-un lan de griu unde am petrecut o noapte si a doua zi, meditind la triumful fortei si ingenuncherea adevarului.'' Sa spunem in treacat ca marturia aceasta a socat pina si sensibilitatea lucratorului de Securitate care o extrage mai tirziu pentru intocmirea unui alt dosar impotriva lui Dulgheru. I-a anchetat personal pe toti inculpatii, de la sefii de santier si de directie, pina la mecanicul Nichita Dumitru, strigind, brutalizindu-i si pierzindu-si firea. Tinuse de asemenea sa-i ancheteze personal pe membrii lotului ''Marii Finante'', pe foarte celebrul pastor Richard Wurmbrand, pe unii membri ai lotului Patrascanu, dovedindu-se foarte activ si prezent in fazele pregatitoare ale proceselor. Doua lucruri se pot deduce de aici: puterea foarte mare detinuta de Dulgheru la acea data si ambitia lui de a avea o si mai mare putere. In 19 martie 1968, cind i se redeschisese nu se stie a cita oara dosarul, din care fac parte si aceste declaratii, Misu Dulgheru nu mai lucra in Securitate. Ancheta in cazul lui s-a oprit de aceasta data aici. Nu am avut acces la stratul urmator al acestui nesfirsit palimpsest, pe care-l scrie Securitatea, cu propriile ei dosare, atunci cind, sacrificind cite un pion prea evident patat, inocenteaza inca o data marea Idee. Un pion, fiindca desi avem aparent de-a face cu unul din marii responsabili, in realitate, Misu Dulgheru nu lua, nici el, vreo decizie: el mergea la Bucuresti cu rechizitoriul, de unde il aducea inapoi modificat si aprobat, ''tinea permanent legatura telefonica'', raporta, primea ordin, informa partidul si revenea cu indicatii, pentru fiecare etapa. Singura grija era ca acest ordin chiar sa existe, iar daca mai multi semnau, semna si el. Crima devenea in felul acesta o operatie functionareasca rutiniera, plicticoasa si aproape abstracta. Singurul lui act individual este bataia, ceea ce-l face egal unui bataus de rind. Printre detinutii care l-au vazut pe vremea cind venea in inspectii la zarca de la Aiud, un ofiter de marina l-a recunoscut si a relatat despre el urmatoarele: in 1924, cind a izbucnit, la instigatia comunistilor, rascoala de la Tatar Bunar, esecul ei s-a datorat tradarii unui tinar evreu, care si-a vindut concetatenii pe o boneta plina cu bijuterii confiscate de la evreii arestati sau morti. Acel tinar Iuda ar fi fost viitorul Misu Dulgheru. Care ar fi trait apoi, din 1924 pina in 1944, in URSS, unde avea statut de erou revolutionar. Ar fi de spus totusi ca, in momentul lui de glorie, inceputul deceniului sase, era printre oamenii Securitatii o figura aparte: se imbraca elegant, ingrijit. Pe Lena Constante, anchetata in lotul Patrascanu, a invitat-o in biroul lui ''mobilat cu mobila tapisata in catifea de culoare rosu-aprins, scaune, canapea, masuta cu radio'', servind-o cu tigari Chesterfield. Pentru ca se inconjurase, ca sef al directiei, numai de consilieri intelectuali, fosti avocati cu totii, subalternii lui (de origine muncitoreasca!) il porecleau ''Imparatul'' si se plingeau ca-i dispretuieste si nu comunica cu ei.
Dulgheru (?)
Capitan de Securitate, a anchetat batind si injurindu-i pe muncitorii arestati in urma revoltei muncitorilor din noiembrie 1987, la Brasov. Era, dupa relatarile victimelor, convins ca cei arestati vor muri in puscarie, astfel incit e de presupus ca in zelul lui intra dispretul pentru nesabuinta lor, neintelegerea pentru curajul de a-ti risca viata pentru nimic, ura fata de superioritatea morala banuita si poate ideea ca toti, victime si calai, lasi si curajosi stau sub aceeasi fatalitate, a eternitatii regimului.
Dulipovici Anatolie
Capitan, anchetator penal de Securitate, in anii 1958-1960. A anchetat pe mai multi dintre intelectualii ce au intrat in componenta lotului ''mistico-legionar'' Noica-Pillat, judecat in ianuarie 1960.
Duminica (?)
Ofiter de Securitate. S-a ocupat de reprimarea, anchetarea, pedepsirea studentilor care se solidarizasera cu revolutia din Ungaria, in octombrie-noiembrie 1956.
Dumitrache Jeni
Angajata in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit o functie operativa si gradul de plutonier-major. Inainte fusese dactilografa.
Dumitraciuc (?)
Locotenent de Securitate, anchetator la Uranus.
Dumitrascu (?)
Plutonier de Securitate, la Brasov, in anii 1948-1950. Inalt, fioros, cu miini mari, batea ingrozitor la talpi. A iesit la pensie cu gradul de colonel.
Dumitrascu (?)
Salariat in Ministerul de Interne in 1989, lucrind la circa 17 de Militie a capitalei. A participat la reprimarea manifestantilor din seara de 21 spre 22 decembrie 1989, cind sute de arestati au fost dusi la Jilava si batuti cu bestialitate. Nu-i stim gradul.
Dumitrescu Alexandru
Directorul inchisorii Pitesti in momentul reeducarii (1949 - 1951). Nascut la 21 iunie 1914, in comuna Dragotesti, raionul Bals, regiunea Craiova. Este cel care a inaugurat in persoana reeducarea, in faimoasa zi de Sfintul Nicolae a anului 1949. Unul dintre supravietuitorii ei, Octavian Tomuta, povesteste ce s-a intimplat dupa ce, luati prin surprindere de grupul lui Turcanu, inarmat cu ciomege, picioare de scaune, bete, detinutii au ripostat, atragind astfel atentia personalului administrativ, sosit de urgenta, in frunte cu directorul si ajutindu-i pe batausi: ''Si-a dezbracat haina si i-a dat-o unui militian, era tot stropit de singe si ca pe niste saci de cartofi ii arunca inapoi in camera. Toata treaba asta a inceput pe la 7 jumatate si pe la 11, aproape de 12, Dumitrescu, inca rosu de activitatea asta diabolica, a intrebat: Mai este cineva care vrea sa faca pe zmeul, ca eu mai pot sa bat.'' Alti supravietuitori povestesc ca l-au vazut supraveghind prin vizor, impreuna cu Nicolschi, Pantiusa si Dulgheru, activitatea lui Turcanu. ''Din granit daca ati fi, ii avertiza pe noii detinuti, nu veti putea rezista pina la capat.'' Aceluiasi Tomuta i-a spus: ''De beton armat sa fiti si o sa va inmuiem ca pe o mamaliga nefiarta. O sa va compromitem in ochii vostri si ai lumii. Daca mai scapati cu viata, sufleteste veti fi niste cadavre.'' Nu avem despre el informatii de un singur fel. Pe un prieten, odinioara coleg, l-a prevenit ca vor fi reeducati, ''ca e moarte de om'', si ce ar ''trebui sa faca pentru a-si usura situatia''. Fostul coleg spune ca Dumitrescu ''era speriat tare, avea ochii mari, vorbeam in soapta in cabinetul lui. Eram buni prieteni, am mincat, crescut, dormit si trait impreuna, copii saraci, dornici sa-si faca un viitor.'' Dupa parerea lui, ingrijorarea lui Dumitrescu era sincera si ceruse sa fie trimis la Pitesti, sperind sa poata face ceva pentru a imblinzi reeducarea. Dupa parerea altui memorialist, aparenta lui solicitudine fata de fostul lui prieten fusese dictata de teama ca acesta, o data reeducat, ''sa nu-l traga dupa el''. Alti fosti pitesteni sint si mai categorici. ''Capitanul Dumitrescu asista la reeducarea din camera 4 spital (?), unde venea tot mai des insotit de niste sublocotenenti de securitate. (...) Suferinta noastra avea parca darul de a inspira capitanului Dumitrescu si insotitorilor sai cea mai buna dispozitie.'' Iata si un portret datorat cuiva care nu l-a cunoscut direct: ''Era numit de apropiati nea Sandel si avea aerul unei persoane fine si distinse, agreabila. Printre civilii din oras avea reputatia unui om foarte fin si lumea chiar se mira ca un om atit de delicat, bun dansator, elegant, chipes, jucind bine bridge, avea o functie atit de incompatibila cu firea lui... sensibila.'' (Virgil Ierunca) A fost arestat si el in iunie 1953, dar a fost judecat separat de lotul pitestenilor si prin sentinta nr. 101 din 16 aprilie 1957 a fost condamnat la 7 ani munca silnica si confiscarea averii. Un pitestean eliberat declara ca l-a vazut in 1954, pe Calea Victoriei. Printre cei ramasi in inchisori s-a semnalat la citiva ani dupa proces, ca se afla in penitenciarul de la Vacaresti. Altii, care-si luau poate dorintele drept realitate, spun ca l-ar fi auzit tipind in celula: ''Sa stiti ca toate se platesc pe lumea asta.'' ''Apoi nu i s-a mai aflat urma, precizeaza tot Virgil Ierunca, intrebindu-se: Sa fi fost suprimat ca unul care stia prea multe?''
Dumitrescu Constantin
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit functia de sef probleme si gradul de plutonier-major. Inainte fusese cizmar.
Dumitrescu Florea
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit functia de sef probleme si gradul de plutonier-major. Inainte fusese functionar.
Dumitrescu Gheorghe
Maior de Securitate din Ploiesti citat de Cicerone Ionitoiu pentru crimele lui.
Dumitrescu Gheorghe
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit o functie operativa si gradul de sublocotenent. Inainte fusese tipograf.
Dumitrescu Maria
Angajata in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit o functie operativa si gradul de plutonier-major. Inainte fusese dactilografa.
Dumitrescu Nae
Anchetator de Securitate la Ministerul de Interne, la Bucuresti, in 1949. L-a anchetat pe Cicerone Ionitoiu, pe care l-a confundat cu Mircea Ioanitiu. Avea ticul verbal destul de comun in lumea anchetatorilor: '' O sa spui si laptele supt de la ma-ta'' si era ''ingimfat si prost''.
Dumitrescu Nicolae
Anchetator principal in 1952, cu gradul de maior, al primului lot de la Canalul Dunare-Marea Neagra. Primea direct indicatiile transmise lui Dulgheru, care se consulta cu el in privinta modului de a le realiza. ''Recunoasterile anchetatilor, spune el in declaratia data in l968 (v. Dosar 10843, fond D, p. 83), au fost facute in urma oboselii si a anchetei prea insistente, care era de 20 de ore pe zi.'' Li se daduse termen de finalizare a anchetei - 15 zile si li s-a cerut ''sa lucreze zi si noapte''. S-ar fi facut presiuni doar asupra a doi invinuiti (inginerii Craciun si Rozei) care nu recunosteau faptele ce li se puneau in seama, si anume din ordinul lui Dulgheru sau Mazuru. In 1968, cind dadea aceasta declaratie, era numit de cel care intocmea nota de sinteza, ''fostul anchetator''. Era colonel in rezerva.
Dumitrescu Nicolae
Capitan de Securitate, in Directia de Cercetari Penale condusa de Misu Dulgheru, destituit din functie fiindca venea zilnic beat in institutie, dupa cum rezulta dintr-un raport pe care seful lui direct i-l face inaintindu-l sefului directiei.
Dumitrescu Simion
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit functia de sef birou si gradul de capitan. Inainte fusese avocat.
Dumitrescu (?)
Medic la una dintre cele mai sinistre inchisori de exterminare, Rimnicu-Sarat. A murit aici, in conditii, in unele privinte mai oribile decit la Sighet, (unde unii gardieni erau omenosi), Ion Mihalache (v. Visinescu). Este consemnat in ''lista'' lui Cicerone Ionitoiu, cu mentiunea ''de retinut''.
Dumitrescu (?)
Colonel MAI la Brasov, s-a ocupat de ancheta pentru trimiterea in judecata a muncitorilor revoltati in noiembrie 1987 si apoi de supravegherea lor stricta.
Dumitrescu (?)
Colonel de Securitate, in 1961, cind era si comandantul unitatii de ancheta de la Malmaison. Un om scund, cu un neg urias pe fata, cu o figura sinistra.
Dumitrescu (?)
Activist de partid din judetul Vlasca. A inabusit, cu ajutorul unor securisti condusi de locotenentul Cristea, rascoala taranilor din Silistea. A tras personal in tarani cu automatul, strigindu-le: ''In numele comunismului va condamn la moarte.'' A omorit astfel 5 persoane si a ranit alte 16. Cei ucisi de el se numesc: Popa N. Stan, Ontica Ion, Aurelia Craciun si Olimpia Colibasu si Burcea Ion, iar dintre raniti Craita Elena, Gargaianu Maria, Mantu Mihai, Neagu Ion, Bajenaru Stere, Rizea Tudor, Gargaianu Tudor. Nimeni nu l-a tras la raspundere vreodata. Tirziu, cind regimul se stabilizase si nu-i mai cerea asemenea devotament, isi purta in zilele de 23 august, 7 noiembrie si 1 mai, decoratiile cu care fusese rasplatit.
Dumitru Dumitru
Nascut la 10 octombrie 1914, in comuna Rachitele de Sus Pitesti, fiul lui Constantin si al Ioanei. Detinut de drept comun, condamnat la un an inchisoare corectionala pentru complicitate la furt. Gardian la Salcia de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute in lagar in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la 15 ani munca silnica, in procesul din 1955 si gratiat in 1957 (v. Pavel Ion). Dupa condamnare si gratierea de care a beneficiat, alaturi de cadrele MAI, organele de partid insarcinate cu reexaminarea cazului, in 1968, nu l-au mai gasit ca lucrind in reteaua de inchisori si penitenciare.
Dumitru Iosif
Angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia. A primit o functie operativa si gradul de plutonier-major. Inainte fusese muncitor.
Dumitru Marin
Ofiter de Securitate, aflat pe lista de ''criminali, schingiutori, colaborationisti'' a lui Cicerone Ionitoiu. Singura specificatie - gradul de colonel, in 1979.
Dusa Victor
Secretar al comitetului judetean de partid din regiunea Dobrogea. ''A dezlantuit o teroare crunta impotriva taranilor care nu voiau sa se inscrie in colectiva.'' D.V. facuse parte din Siguranta inainte de razboi, si fusese national-taranist. A trecut ulterior de partea comunistilor si a participat la teroarea indreptata impotriva populatiei.
Duta Gheorghe
Detinut turnator. Din cauza lui a fost executat un coleg, detinut si acesta.
Einhorn Wilhelm
maior de Securitate, numit in august 1948, cind s-a infiintat Directia Generala a Securitatii Poporului, director al secretariatului acesteia.
Elekes Stefan
sef al Securitatii in raionul Sighet in anii ’50. Implicat in arestarea si torturarea multor tarani si preoti din tinut, sub acuzatia de „crima impotriva ordinii socialiste“. In 25 octombrie 1998, pe platoul din fata monumentului eroului necunoscut din orasul unde activase ca securist, este si el decorat cu Crucea comemorativa a celui de-al doilea razboi mondial, acordata unor veterani de razboi. A urmat un relativ rasunator scandal in care ziaristii au aratat indignati ca, in vreme ce „adevaratele victime, ca Maniu si Bratianu, pentru a li se ridica sentintele nedrepte, sint supuse unui kafkian hatis legislativ, tortionarii mor de batrinete, fara a li se fi clintit un fir de par in cap, in imobile furate, inconjurati de opere de arta confiscate si, iata, decorati“. Dar toate luarile de pozitie s-au polarizat in jurul lui Vasile Ciolpan, temnicer-sef al faimoasei inchisori din oras, decorat cu acelasi prilej, si nu stim nici pina azi daca i s-a retras si lui Elekes decoratia, asa cum i s-a retras mai cunoscutului sau confrate. (v. si Ciolpan Vasile).
Elekes Toma
capitan de Securitate la Oradea, in anii ’50. Participa la reprimarea miscarii de rezistenta din munti. Dupa caderea grupului Pauker, Luca, Teohari Georgescu, impreuna cu un subaltern, Rada Ilie, a deturnat un avion, fugind in strainatate, unde a luat cu el documente ale institutiei. Ulterior i s-a pierdut urma.
Enache T. Dumitru
Nascut la 9 mai 1924, in comuna Broscauti, Suceava, fiul lui Toader si al Elenei. Comandant de sectie cu gradul de sublocotenent la Salcia de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atro­citatilor petrecute in lagar in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la 10 ani munca silnica, in procesul din 1955 si gratiat in 1957 (v. Pavel Ion). Dupa condamnare si gratierea cu stergerea culpei de care a beneficiat, ca si despagubirile pentru perioada de inchisoare, inclusiv calcularea acesteia ca vechime neintrerupta in munca, a fost reincadrat tot in Directia Inchisori si Penitenciare, astfel ca in 1968 era capitan cu functia de ofiter prim serviciu la penitenciarul Cra­iova.
Enache Jenica
ofiter de Securitate la Tecuci si Birlad.
Enachescu (?)
unul dintre tortionarii de la Pitesti. In 1950, cind reeducatorii au venit la Canal, Enachescu a fost numit brigadier. L-a torturat in lagarul de la Peninsula pe propriul lui unchi, fruntasul taranist Pitigoi, pina ce acesta a scuipat singe. Despre Enachescu, memorialistii afirma ca obisnuia sa strige in lagar: „Nu mai recunosc pe nimeni decit partidul comunist.“
Enciu Constantin
locotenent-colonel, director al inchisorii Jilava intre martie 1946 si aprilie 1948, putin inainte de trecerea intregului aparat de represiune sub controlul comunistilor si transformarea lui in Securitate.
Ene Constantin
angajat in DRSP, inca de la infiintarea acesteia, in 30august 1948. A primit gradul de capitan si functia de sef de birou. Fusese inainte lacatus.
Enoiu Gheorghe (Leonida)
sef de anchete in dosarul Patrascanu, in faza de finalizare a acestuia (1953–1954). L-a anchetat pe cumnatul lui Lucretiu Patrascanu, Petre Pandrea. A fost anchetator al mai multor acuzati din lotul lui Vasile Luca (Iacob Alexandru, Balasz Egon). La data respectiva, 1952, era doar locotenent-major. In 1961 era maior. Anchetase in 1959 „banda“ Ioanid. A promovat pina la gradul de general. A fost pedepsit in urma anchetei deschise de Ceausescu in 1968, pentru rejudecarea procesului, prin retragerea distinctiilor. Enoiu l-a anchetat si pe scriitorul I. D. Sirbu, gratie caruia avem aproape un portret al lui. „Este un caz kafkian, de betie a puterii, un ins care aspira sa stapineasca omenirea prin dosarele ei.“ Lui Sirbu, Enoiu ii declara intr-un acces paranoic: „Pina si Gheorghiu-Dej are la noi un dosar de care se teme. Si pe care il putem scoate la lumina cind vrem. Nimeni nu e mai puternic decit sintem noi.“ L-a anchetat, torturindu-l, pe Paul Goma. Enoiu reprezinta o perioada in care, aflata sub control sovietic, Securitatea supraveghea si partidul, in special pe sefii lui autohtoni, mai mult decit in orice alta etapa a relatiilor, de altfel intotdeauna fluctuante, intre partid si propriul lui „brat inarmat“.
Erhan(?)
maior de Securitate, la IGM Bucuresti. In noiembrie 1987, a anchetat pe protestatarii arestati si dusi la Bucuresti pentru cercetari, dupa revolta muncitorilor de la Brasov. A participat la reprimarea, arestarea, anchetarea, torturarea si trimiterea in judecata a acestora. La data respectiva era, dupa marturia uneia din victime, capitan.
Faibis Beniamin
plutonier-major de Securitate, in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in august 1948. I s-a dat functia de sef probleme. Fusese inainte functionar. Anchetator deosebit de brutal al lui Ion Deboveanu, student la filozofie, in 1950. La data anchetei, care a avut loc la sediul Securitatii din Calea Rahovei, tot plutonier-major era. In toamna anului 1950 a fost avansat la gradul de sublocotenent. In 1955–1956, a fost debarcat din Securitate si ajunsese vinzator de stofe la magazinul „Bucuresti“.
Farcas Alexandru
Inspector general in MAI, printre responsabilii experimentului Pitesti. Cu gradul de maior, fusese intre anii 1948–1950, director al inchisorii Aiud. Intre detinuti circula informatia ca ar fi ucis un lider sindical.
Faur (?)
colonel de Interne, a anchetat, mai multe zile si nopti, in vederea trimiterii in judecata, pe muncitorii de la Brasov, in noiembrie 1987. A recurs la amenintari cu ciinii-lup, care latrau sinistru in curte, atragindu-le prizonierilor lui atentia ca acestia „nu maninca degeaba. Ei trebuie sa-si merite mincarea“. Este totusi de spus ca nu apare consemnat ca torturindu-i fizic pe cei anchetati. Mai ales cu tinerii, alterna intimidarea cu propaganda, apelind cind la pliante cu realizarile regimului, cind la exemplul pozitiv al propriei fiice, studenta, care „nu are asemenea preocupari“.
Fazekas Sandor
in conducerea inchisorii Oradea.
Fatu (?)
gardian, ajutorul lui Maromet, la Jilava, in 1949. Cunoscut in lumea detinutilor politici pentru un tic verbal caracteristic: „Sug singele din tine.“ Evocat de un memorialist care a trecut prin Jilava in aceasta perioada, cind, desi inchisoare de tranzit, se aplicau aici pedepse colective distrugatoare: „Cu putin timp inainte, intr-o seara, pe sectia noastra s-au auzit tipete de groaza. Am aflat mai tirziu ce se intimplase. Oamenii dintr-o celula au fost scosi pe sala complet dezbracati (la Craciun) si crunt batuti cu ciomegele. Dupa bataie, bietii oameni au fost inchisi intr-o celula neagra unde au fost tinuti dezbracati toata noaptea.“ (Remus Radina, Testament din morga, 49) Era originar din satul cu acelasi nume din apropierea inchisorii.
Fecioru Ion
Locotenent-major si comandant adjunct la Poarta Alba in 1953. In 1954, devine comandant, dupa ce trecuse pe la Midia. Mai tirziu a fost trimis sa controleze lagarele din baltile Dunarii. Cu gradul de capitan era in 1958 comandant la Peripava. Aici, detinutii aflati in grija lui „nu aveau dreptul decit la soare si aer“. Cei care incalcau interdictiile fixate de comandant, mincind de pe cimp porumbul crud, erau pedepsiti de un „tribunal“, in cadrul unui spectacol pus la cale in toate detaliile si urmat de bataie. Obisnuia sa sara cu calul peste trupurile detinutilor. In 1977 era locotenent-colonel. A figurat la un moment dat in conducerea inchisorii Jilava. Se nascuse in 1928, in Cucerdea, linga Tirnaveni.
Fehler Moritz (Fellar, Feller)
seful departamentului de Anchete Penale al Securitatii din Suceava in ianuarie 1958 cind este prins ultimul partizan din Bucovina, Vasile Motrescu, condamnat la moarte. A asistat la executia acestuia, care a avut loc in luna iulie la Botosani. Inlaturat probabil din Securitate, la un moment dat, a iesit la pensie ca salariat civil. A anchetat si lotul de partizani condus de Vasile Blanaru, din Campulung Moldovenesc. Se instruise ca anchetator la Moscova.
Feichenbaum Solo
plutonier, la Securitatea din Focsani, in anii ’50.
Feigel Vlad
apitan de Securitate la Cluj, in 1950.
Fekete(?)
gardian la zarca de la Aiud, in anii ’50, consemnat in memoriile unor fosti detinuti politici.
Fenisan Vasile
capitan de Securitate, in DRSP Bucuresti la infiintarea acesteia in 30 august 1948. A primit functia de sef-serviciu. Inainte fusese muncitor.
Filip Ion
capitan, seful Securitatii de la Sighisoara. Un Filip Ion, originar din Iclandul Mare, Mures, nascut in 1927, apare inca o data in „lista“ lui C. Ionitoiu, de data asta ca ofiter politic la Midia in 1951.
Filip Nicolae
maior de Securitate in anii 1948–1950, seful Securitatii din Vilcea. A condus prigoana impotriva partizanilor din Muntii Arnota. In timpul confruntarilor soldatii lui au cazut intr-o ambuscada, au fost luati prizonieri si tinuti la minastirea Arnota, pe durata sarbatorilor de Pasti, dupa care au fost eliberati. Drept represalii, cind i-au capturat pe partizani, oamenii lui Filip i-au impuscat, i-au purtat pe o birna, legati de miini si de picioare, apoi i-au aruncat intr-o groapa cu var, la poarta minastirii.
Filip (?)
gardian la inchisoarea Pitesti in 1949. Ins de o mare cruzime, era poreclit „ciinele rosu“. A trecut ca gardian si pe la Gherla, in aceeasi perioada.
Filipache Ghica
plutonier-major in DGSP la infiintarea acesteia in 30 august 1948. A primit o functie operativa. Fusese tipograf.
Filipescu Gheorghe
fost pilot, devenit plutonier-major de Securitate in DRSP Bucuresti, in 30 august 1948.
Filipescu (?)
plutonier de Securitate din corpul de gardieni al inchisorii Aiud intre 1950–1959. A ucis cu propriile miini un detinut. Fostii detinuti il caracterizeaza drept „un monstru“.
Finichi Paul
maior de Justitie, presedinte de tribunal. Dupa o ancheta extrem de dura, pentru vina de a fi scris scrisori lui Gheorghiu-Dej, studentul Neamtu Augustin a fost condamnat de el la 20 de ani munca silnica. Dupa pronuntarea sentintei, a adaugat acesteia o pedeapsa suplimentara: interdictia de a primi de acasa obiecte de toaleta, motivind ca „nu le merita“.
Fintea I.
capitan de Securitate, in august 1952, cind l-a anchetat cu extrema violenta pe inginerul Nicolae Frangopol, judecat si condamnat in acelasi mare proces al Canalului din august–septembrie 1952. Iata torturile, descrise de ziaristul Valentin Hossu Longin, el insusi fiu al unuia dintre inginerii condamnati in aceeasi perioada: „De la 9,30 la 20, tortura incontinuu la talpi cu vina de bou, tinut in picioare, lovit in cap cu saci de nisip, i se da sa bea apa de mare cind ii e sete, este readus in simtiri cu socuri electrice, i se intinde corpul cu scripeti.“
Firez Ioan
maior de Justitie la procuratura R3M Cluj. A pus concluziile de condamnare la moarte pentru patru dintre partizanii rezistentei din Muntii Banatului in august 1958. Toate cele patru sentinte au fost executate.
Fischel Simion
sef de birou in DGSP, la infiintarea acesteia in august 1948. Desi ajunsese la gradul de maior – lucra in Directia de Cercetari Penale in subordinea lui Dulgheru, are probleme cu ortografia si „scrie groaznic“, cum i se plinge acestuia un sef intermediar.
Flintea Ion
capitan de Securitate la Constanta, in 1952.
Florea Mihai
maior de Securitate, in noiembrie 1987, cind a avut loc revolta muncitorilor la Brasov. A participat la ancheta brutala desfasurata la sediul IGM, Bucuresti.
Florea Nicolae
capitan de Securitate la Craiova in anul 1970. Raspundea de fabrica „Imbracamintea“. Caracterizat de fostele lui victime ca facind parte dintre „calaii subtiri“, uzind de diplomatie, mai mult decit de brutalitate, cel putin in acel moment. Provenea dintr-o familie de sapte frati, aproape toti cu functii in aparatul comunist de stat: activisti, securisti.
Florea (?)
locotenent de Securitate, la Ploiesti. Timplar de meserie. L-a arestat pe Cezar Zugravu, inginer, devenit detinut politic, apoi autor al unor texte memorialistice despre inchisorile romanesti. I-a spart acestuia craniul cu un picior de scaun.
Florea (?)
sergent-major, in corpul de paza la inchisoarea Peninsula. A lucrat in aceeasi munca de gardian si la Cernavoda intre anii 1950–1953 (v. Secareanu).
Florea (?)
locotenent de Securitate din Iasi. Actualmente este colonel SRI. A batut pe multi pe vremea cind era anchetator de Securitate. I-a urmarit apoi, o data eliberati din inchisoare, santajindu-i sa devina informatori. Era strungar la origine, apoi a absolvit facultatea de drept. Voise la un moment dat chiar sa-si dea doctoratul si a renuntat.
Florescu Dumitru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia. Fusese tipograf. In Securitate i s-a dat functia de sef probleme si gradul de sublocotenent
Floroni Elena
angajata in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august, 1948. Fusese functionara. In Securitate i s-a dat gradul de sublocotenent.
Foldesi (?)
anchetator la Securitatea din Baia Mare, seful serviciului Anchete. In subordinea lui Weiss, impreuna cu care a anulat dosarele rezultate din ancheta ale unuia din loturile de copii arestati in 1948, fiindca nu erau destul de incriminatoare. A redeschis ancheta, i-a supus pe copii la torturi ca sa semneze declaratiile dorite de el si a obtinut condamnari mai substantiale. Lotul a fost incarcerat ulterior la Tirgsor, inchisoarea minorilor.
Foldes A.
angajat al Securitatii din Satu Mare. Provenea din vechea Siguranta unde avusese gradul de sergent.
Fota (?)
adjunct al comandantului Securitatii din Craiova in 1970, cind avea gradul de capitan. S-a pensionat cu gradul de colonel.
Foti Ion (Anastasiu Fote)
subofiter de Securitate in satul Caciulati, judetul Ilfov, in anii ’50, perioada in care a avut loc asasinarea si ascunderea celor 316 oameni ingropati in groapa comuna din curtea conacului, pe atunci sediu al Securitatii locale. Aflata la aproximativ 20 km nord-est de Bucuresti, comuna a stat o vreme in atentia presei, imediat dupa descoperirea acestui osuar, la citva timp dupa Revolutia din decembrie 1989. S-a concluzionat cu prilejul anchetei ca victimele fusesera tarani recalcitranti la colectivizare. In viata in 1995, cind avea o afacere la Snagov. Anastasiu Fote a fost unul dintre primii angajati ai Securitatii, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a fost incadrat, ca si comandantul sau, Istoc, in DRSP Bucuresti, de care tinea si comuna Caciulati, cu gradul de plutonier. I s-a incredintat la angajare o functie operativa. Inainte fusese functionar.
Fracase (?)
locotenent de Securitate in anii ’50. A participat la prigoana impotriva partizanilor din zona Horezu-Vilcea, ucigind apoi in ancheta de la sediul Securitatii pe unul dintre cei capturati, pe nume Costin Ion.
Fratila Vasile
ofiter de Securitate la Deva, in anii ’50.
Frenchel (?)
locotenent de Securitate, la Radauti, in 1949. I-a anchetat pe taranii revoltati impotriva colectivizarii din satele Calafindesti, Rogojesti si Fratauti (v. si Segal Karl).
Frisch Iancsi
tortionar si bataus al Securitatii, a participat impreuna cu seful lui, Weisz, la impuscarea a patru locuitori ai comunei Odoreu, in ziua de 16 august 1949. A batut alte zeci de persoane in beciurile Securitatii din Satu Mare. In anii ’60 a emigrat in Israel.
Frost (?)
capitan la Securitatea din Iasi, a arestat si anchetat, folosind in special bataia la talpi. Ulterior a fost dat afara din Securitate, nu pentru aceste abuzuri, ci pentru escrocherii. A lucrat la Combinatul de Utilaj Greu din Iasi, la serviciul de aprovizionare. In prezent este pensionar in acelasi oras.
Frumuzache
locotenent de Securitate la Iasi, in anii ’50.
Fuchs Iani
comandantul Securitatii din Falticeni. Un control efectuat prin anii ’50, in urma caruia se pare ca a fost de altfel inlaturat, consemneaza la Securitatea condusa de el niste nereguli socante pina si pentru securistii controlori. Acestia semnaleaza, pe linga prezenta in arest a unor copii de 12 ani, retinuti fiindca se jucasera de-a partizanii si torturati ca sa semneze declaratii formulate de anchetatori (v. Alexandru Alexandru) si aceste scene de infern: „Intrind in arest, impreuna cu lt.-col. Gluvacov, si colonel Popescu Gheorghe, care se gaseau si ei in munca de control, am gasit o situatie groaznic de respingatoare, incit locotenent-colonel Gluvacov a inceput sa vomite si a iesit imediat din arest. Intr-una din camere se gasea o femeie arestata de circa opt luni; pe pat nu avea scinduri, ci statea pe gratiile din balot de fier care ii mincasera soldurile, provocindu-i grave rani. Nemaiputind sta pe pat, sta pe jos pe ciment, unde isi facea si necesitatile. De jur-imprejurul ei forfoteau viermii si imprastia un miros sufocant. Femeia innebunise deja si scotea niste urlete de disperare cind ne-a vazut.“ (Analele Sighet, 7,266). Sa adaugam ca raportul de mai sus atesta „la aproape toate regiunile unde am facut controlul“, „situatii asemanatoare, unele mai grave, altele mai putin grave.“ (idem). Un maior Fuchs (Fucs) este consemnat la colonia de munca de la Cernavoda, in perioada Canalului (anii 1950–1953). Se presupune ca a emigrat in Israel. In alte scrieri memorialistice apare cu numele scris diferit (Fux). Fusese circiumar in Gherla.
Fuchs (?)
tortionar in timpul reeducarii de la Pitesti. Provenit din loturile evreilor invinuiti de sionism. Executant fidel al ordinelor lui Turcanu. Fusese arestat pentru trecere frauduloasa de frontiera in Ungaria. Conform declaratiei unui alt reeducator, Popa Tanu, trecuse prin demascari fara sa fie batut: Turcanu il crutase motivind ca, evreu fiind, nu exista suspiciunea de a fi legionar. Un fost detinut politic a asistat la moartea lui, la Capul Midia, in a doua jumatate a anului 1951, la putina vreme dupa ce venise la Canal ca sa faca si acolo reeducarea. „Malul din spate s-a prabusit pe o lungime de 15 pina la 20 de metri. Fux (sic!) lucra tocmai in mijlocul frontului prabusit. Brigada noastra, care lucra in apropiere, a sarit in ajutor. (…) Cind am ajuns sa dam de Fux l-am gasit strivit intre vagonetul din fata si pamintul prabusit in spate. Cred ca moartea i-a fost instantanee. Dupa ce am constatat-o, adresindu-ma lui Nicolae, i-am declarat: «Sint un pacatos dar nu pot sa nu-ti marturisesc. In timpul in care lucram sa-l salvam ma rugam sa-l gasesc mort».”(...) (Dumitru Tache Funda, p. 6, Memorialul ororii si Cristian Petru Balan)
Fullop Martin
gardian la Gherla in timpul reeducarii. Semnalat de memorialisti, ca ajutor al lui Lazar Tiberiu, comandantul Penitenciarului, atunci cind, in cea de-a doua zi de Paste a anului 1950, detinutii au fost batuti de comandant dupa metoda numita „manej“. Este cel care i-a adus sefului sau cele doua ciomege de carat ciuberele de mincare si veghea ca atunci cind un ciomag ii scapa din mina acestuia, el sa-i poata pune la dispozitie altul.
Furnica (?)
subofiter de Securitate, in lagarele din Delta Dunarii, Grindu si Periprava, unde s-a lucrat in conditii de exterminare. Era un gardian foarte brutal si violent.
Fux (?)
maior. Nu stim daca este cel de mai sus. Irina Itu, curiera personala a lui Iuliu Maniu, arestata in 1946, a fost anchetata de acest „fioros maior Fux, care i-a scos unghiile cu clestele, ajutat de locotenentul de Securitate Lubovici“.
Gabor Tiberiu
militian la Gherla in momentul reeducarii. A participat la maltratarea detinutilor alaturi de echipa lui Turcanu. Avea gradul de plutonier. Ii placea „sa bata detinutii si sa fie laudat“, conform declaratiei unuia dintre protagonistii anchetati mai tirziu in vederea procesului. Este consemnat in memorialistica de inchisoare si cu un act de cruzime individual: in octombrie 1950, un detinut, Pangrate Ion, a fost atit de rau batut, incit a incercat sa se sinucida, taindu-si gitul cu o bucata de sticla. Drept pedeapsa, Gabor Tiberiu a fost pus sa-l bata pe sinucigas, trimis apoi la carcera si abia pe urma pansat. Ii batea pe detinutii deja batuti in camerele de demascare, cu picioarele, pumnii si… cu cheile de la celule.
Gaftea (?)
colonel de Securitate, comandantul centrului de la Ostov al lagarelor din Balta Brailei, in anii 1962–1964. Un om brutal, primitiv si agramat. Ii batea pe detinuti cu parul si cu pumnul.
Galma Dumitru
locotenent de Securitate, anchetator la Uranus.
Garabedian (?)
anchetator de Securitate, coordonator al echipei care s-a ocupat de instrumentarea marelui proces de la Canal din august–septembrie 1952.
Garta (?)
Originar din Ocna Dejului. Anchetator la Cluj, in 1948. Bataus. I-a zdrobit oasele, la propriu, lui Augustin Neamtu.
Gaspar Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte tipograf.
Gazdac Nicolae
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte strungar.
Gainaru Gheorghe
ofiter de Securitate, loctiitor politic al comandantului inchisorii-lagar de munca de la Valea Nistrului, unde la inceputul deceniului cinci detinutii munceau, in conditii inumane, in minele de extragere a plumbului.
Gainaru Ion
plutonier la Grindu, lagar de munca in Delta, intre anii 1961–1964. Foarte dur cu detinutii. In virsta de 36–38 de ani, era originar din comuna Rosetti, din Delta Dunarii.
Gardan (?)
locotenent-major de MAI, s-a ocupat de supravegherea muncitorilor dupa revolta de la Brasov.
Gatan Petru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de capitan si functia de sef de birou. Fusese inainte contabil.
Geamanu (?)
plutonier, in paza penitenciarului Jilava, ajutorul lui Maromet, in 1949.
Geangu Rodica
ofiter de Securitate la Iasi, sotia celui dinainte.
Geangu (?)
capitan la Securitatea din Tecuci (Podu-Turcului) in anii’50.
Gebac (Ghebac) Leonard
fost student la Universitatea din Iasi, tortionar din echipa lui Turcanu, semnalat in lucrarea lui Remus Radina. Aproape la fel de crud ca Turcanu. Initial, pentru a scapa de cei 5 ani de condamnare, s-a alaturat actiunii de autoreeducare prin lecturi, a lui Bogdanovici Alexandru, condamnat acesta, la 18 ani, tot pentru activitate legionara. Ulterior a adoptat metoda de reeducare propusa de Turcanu si a intrat in „comitetul de reeducare“ al acestuia. In Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste (ODCC), a fost responsabil cu evidenta cadre. La un moment dat, consemneaza acestia, Lulu Gebac le-a spus colegilor: „La capatul acestei actiuni ne asteapta moartea sau invierea si in viitor vom da socoteala pentru aceasta actiune“. Imbina reeducarea dura cu cea de tip Bogdanovici, instruindu-i pe detinuti in leninism. A fost trimis si in echipa de reeducatori de la Canal. In lotul Turcanu, judecat in 1954, nu figureaza.
Georgescu Alexandru
militian, gardian si sef de sectie la Pitesti, in 1949, cind a inceput reeducarea. Un tip cu reactii nebanuite, care oscila de la un moment la altul fara sa-si dea seama intre impulsul cumsecadeniei si cel al crimei Atunci cind prindea un detinut cu obiecte interzise (un ac, un capat de sirma, o ata), in ciomageala care urma, rupea doua–trei cozi de matura. Avea o formula de adresare care-i era proprie: „batule“. A participat la reeducare, dindu-i ajutor lui Turcanu. Ulterior ar fi fost condamnat la patru ani de inchisoare pentru „pactizare cu detinutii“. Este evocat de memorialisti ca un ins beat de putere, tinind in acelasi timp la parerea victimelor lui, pe care le ameninta totusi, inainte de inspectii, de exemplu, ca le „distruge“, „le omoara“, daca inspectia nu iese cum trebuie.
Georgescu Gheorghe
gardian la Pitesti, in momentul reeducarii. Ajuta cu o echipa de militieni din corpul de garda la maltratarea de catre Turcanu a detinutilor, batindu-i cu ciomegele, centurile si picioarele, cite 20 de minute. Un ins de o cruzime si de o violenta extreme, sarea sa se bata si cu colegii lui, ceilalti gardieni. Ii teroriza de asemenea pe gardienii nemembri de partid. Se folosea de reteaua de informatori pentru a afla daca detinutii au obiecte nepermise, creion, hirtie, medalioane, cruciulite, pentru a-i putea pedepsi. Mai avea o particularitate: nu-i batea pe cei care in viata civila fusesera sefi. A participat la asasinarea lui Alexandru Bogdanovici.
Georgescu Elena
angajata in DRSP, Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte dactilografa.
Georgescu L. Ion
unul dintre cei 13 studenti angajati in DRSP, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent.
Georgescu Nicolae
a fost anchetatorul unuia dintre acuzatii lotului Vasile Luca (Vijoli Aurel). La data respectiva, 1952, era locotenent-major.
Georgescu Teohari
Primul ministru de Interne al Romaniei comunizate. Era nascut la 31 ianuarie 1908, la Bucuresti. Dupa patru ani de scoala primara, intra ucenic intr-o tipografie pentru ca in 1923 sa fie angajat la tipografia Cartea Romaneasca. In 1928 intra in sindicatul tipografilor, contribuind la organizarea unei greve. Rolul sau in aceasta greva l-a adus in atentia Sigurantei. In anul urmator e arestat pentru raspindire de manifeste comuniste si detinut citeva luni inainte de a fi eliberat din lipsa de probe. Arestat din nou in iunie 1934 pentru activitate comunista, este eliberat pe cautiune. E arestat inca o data la Ploiesti, in ianuarie 1935, pentru neprezentare la proces, si detinut citeva luni inainte de a fi eliberat pina la fixarea datei procesului. Acesta a fost aminat de mai mult de zece ori intre 1937 si 1940, cind in cele din urma Teohari Georgescu este condamnat la doua luni inchisoare. Din 1937 pina in 1938 lucreaza ca tipograf la ziarul Adevarul si la Imprimeriile Nationale. In august 1940 este trimis la Moscova pentru a primi instructiuni de la NKVD, la ordinele lui Gheorghi Dimitrov, secretar al Comintern-ului, asupra codificarii mesajelor si a folosirii unei tehnici speciale de scriere pe sticla. Arestat in aprilie 1941, ca membru al organizatiei de partid Bucuresti, condusa de Iosif Chisinevschi (Roitman) si condamnat, in mai, la zece ani de inchisoare, executa la inchisorile Caransebes, Vacaresti si din nou Caransebes, unde ramine pina la eliberare – sfirsitul lunii august 1944. In mai multe lucrari se consemneaza originea evreiasca a personajului. Un istoric englez o preia dintr-un document emis de misiunea politica britanica in 1946: „Citeva surse serioase pretind ca, desi botezat in religia ortodoxa, [Georgescu] era de origine evreiasca si ca numele sau adevarat era Burah Tescovici. Casatorit a doua oara cu o evreica, Eugenia Samoila, fosta croitoreasa. Are o fiica. Familia sa ofera un exemplu interesant de nepotism. Este cumnatul generalului [Nicolae] Parvulescu, subsecretar la Ministerul Aprovizionarii, care prin Georgescu a intrat in contact cu comunistii. Are un frate, care este comandant de politie la circa 31Bucuresti. Sotia sa are doi frati, dintre care unul a fost seful biroului de presa de la Tribunalul Poporului in timpul proceselor criminalilor de razboi, iar altul, la reintoarcerea sa din Rusia in ianuarie 1946, si-a deschis un birou de informatii politienesti denumit «Birou Documentar» (Public Record Office. FOX 371/59190/R7847/6181/37). La 6 martie 1945, generalul Nicolae Parvulescu a fost numit de catre Teohari Georgescu secretar general in Ministerul de Interne, fiind insarcinat cu problemele Politiei. Nemultumit de post, a fost facut subsecretar la Ministerul Aprovizionarii in vara anului 1945.“ (apud Dennis Deletant, Romania sub regimul comunist, pp.28–29). Sa adaugam la dosarul „nepotismului“ si pe Bebe Georgescu, frate, devenit comandant de penitenciar la Giurgiu, in 1948. Este unul dintre primii comunisti patrunsi in aparatul de stat in Romania, functionind si inainte de 6martie 1945 ca subsecretar de stat la Ministerul de Interne pentru chestura administratiei. De unde si marea lui putere si posibilitatea de a-si promova rudele. Din 30 decembrie 1947 pina in 28 mai 1952, cind este inlocuit de Alexandru Draghici, este ministrul Afacerilor Interne. In primavara lui 1968, cind se reanalizeaza dosarele Patrascanu, Luca si alte „abuzuri“ pe care cei doi ministri le-au impartit pe vremea cind conduceau Internele si Securitatea, Teohari Georgescu este si el interogat. Cu acest prilej, el evoca perioada propriei arestari, la putina vreme dupa inlaturarea din functie, cind a fost cercetat, dupa modelul sovietic, de propriii fosti tovarasi de lupta si de faradelegi. Cum in 1968 situatia era diferita, in sensul ca nu capul lui trebuia sa cada, ci al uzurpatorului lui de odinioara, Draghici, el le arata tovarasilor lui ramasi la putere ca „s-a tinut tare si nu a recunoscut nimic din ce i se impunea“ (o declaratie incriminatoare la adresa lui Patrascanu), dar ca apoi i-au fost adusi sotia si copiii, unul de trei luni si altul de citiva ani, si ca atunci a cedat. Dar daca nu el era acuzatul, ci Draghici, nu era el nici reabilitatul. Astfel ca verdictul celor ramasi sa imparta dreptatea este aspru: „Nu te stimez deloc pentru asta, i-a raspuns Gheorghe Stoica, il stimez pe Patrascanu care ca un membru de partid nu s-a inclinat niciodata in fata tradarii.“ Desi inlaturat din conducerea de partid si de stat, lui Teohari Georgescu i se stabilise printr-un decret din mai 1963, o pensie de 2 400 lei, dovada ca, aidoma unui parinte, partidul isi pedepseste copiii, dar nu-i lasa niciodata de izbeliste, daca n-au pacatuit impardonabil. Printre cei mai timpurii detinuti politici anticomunisti din Romania, cei arestati dupa demonstratiile monarhice si alegerile din 1946, se stia despre Teohari Georgescu ca avusese un dosar de drept comun instrumentat la Craiova de procurorul Giugiuc, inainte de 1944. Dupa l948, Giugiuc a fost adus la Bucuresti in stare de arest si aruncat de la etajul cinci al prefecturii de politie. Acel dosar de drept comun a disparut. Pe Teohari Georgescu il putem vedea azi in filmele documentare ale epocii. Are o figura de rus, ovala, fara colturozitati, amintind fizionomia lui Lenin, ochi sireti si bonomi si o frunte mare, cheala, o jovialitate de bon viveur. Desi foarte tinar, nu avea 40 de ani cind detinea rangul de ministru plin, nu i se poate nega o anumita abilitate si suplete. O dovedeste de altfel faptul ca niciodata nu a cazut definitiv, ci marginalizat, trimis la munca de jos, meseria de baza fiindu-i cea de tipograf, cu timpul a ajuns director la tipografia „13 Decembrie“. E drept, nu-i mai ramasese nimic din fosta putere, dar isi pastrase atasamentele si loialitatea. Un fost profesor emigrat apoi in Statele Unite isi aminteste ca a fost nevoit la un moment dat sa intervina la el pentru publicarea unei culegeri de versuri a unei case de creatii de amatori. Trecut acum de pe frontul violent pe frontul persuasiv al luptei de clasa, fostul sef al politiei politice i-a raspuns profesorului ca nu poate publica acea culegere nici chiar pe banii comunitatii, fiindca i-ar priva pe copiii patriei de citeva sute de manuale. Pina la moartea, survenita la 31 decembrie 1976, a trait in anonimat. Teohari Georgescu are la activul lui cel putin o fapta buna. In 1945, pe cind era doar secretar de stat in minister, a primit un telefon de la o fetita de 9 ani care i-a cerut o audienta. In timpul audientei, fetita i-a cerut sa-i elibereze tatal arestat. Impresionat, ministrul i-a indeplinit dorinta. A ramas atasat de copila, care-i scria despre ea, despre familia ei, o cauta si-i dadea bani, uneori de la el, alteori de la minister, pina cind, la terminarea liceului, fata i-a impartasit dorinta de a deveni activista UTC. Fapta buna a lui Teohari Georgescu este sfatul dat pupilei lui sa nu intre in UTC.
Georgescu (?)
capitan de Securitate, in 1952. L-a inlocuit in functia de director al inchisorii Peninsula, pe Zamfirescu, destituit dupa moartea detinutului Dumitrache, care a produs oarecare agitatie. Initial a incercat sa opreasca teroarea dar apoi a acceptat-o. Avea responsabilitati privind toate inchisorile de la Canal.
Ghelmegiu Gheorghita
gardian la Pitesti in momentul reeducarii. Era originar din Topoloveni.
Ghenadi (?)
locotenent de Securitate in Birlad in anii ’50. Cind a decedat, inainte de decembrie 1989 era colonel.
Ghencea Ion
unul dintre cei 13studenti angajati in Directia Regionala Bucuresti a Securitatii Poporului, la infiintarea acesteia in 30 august 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent.
Gheorghe Constantin
in calitate de colonel magistrat, presedinte al Tribunalului Militar Iasi, a judecat la data de 6 iunie 1950 (sentinta nr.487/1950) grupul de partizani condusi de Macoveiciuc, la data de 20 iunie 1950 (sentinta nr. 547/1950), pe Petre Corduneanu, „complice“ al grupului Macoveiciuc, la data de 19 septembrie 1950 (sentinta nr. 781/1950), grupul de partizani condus de Grigore Sandu si Dumitru Craciun, la data de 26 septembrie 1950 (sentinta nr. 763/1950) impotriva partizanilor Constantin Cenusa si Vasile Motrescu si a unor favorizatori ai acestora. A pronuntat sute de condamnari la moarte.
Gheorghe Gavrila
colonel de Securitate, seful regiunii de Securitate Pitesti intre 1961–1969. Venea de la sectorul I, din Bucuresti.
Gheorghe Ion
militian, gardian la inchisoarea Pitesti in momentul reeducarii. Participa, impreuna cu echipa de militieni din corpul de paza, la maltratarea de catre Turcanu a detinutilor, batindu-i cu ciomegele, centurile si picioarele, timp de 20 de minute, fara intrerupere.
Gheorghe Vasile

Gheorghe Vasile
comandantul Securitatii de la Rahova, cu rang de colonel, in momentul miscarii Goma. L-a interogat personal pe cunoscutul opozant, pe parcursul intregii anchete. „Scurt, indesat, cap scurt, indesat, cu parul dat pe spate, lins, lins. Ochi negri-galbui ca doua cuie (…) ai zice o grenada.“ Devenit personaj principal intr-una din cartile scriitorului (Gherla), care-si promisese, in timp ce se afla in miinile lui, „sa nu-l uite“ si „sa nu-l taca“ nici pe el, seful directiei de anchete de la Rahova s-a purtat intr-adevar cu el ca „un golan, o hahalera, degajat si bancurist, smecher si kitsch.“ Injuraturile, umilintele, alternarea bunavointei cu brutalitatea, a rugamintilor cu amenintarile cinice faceau parte din stilul de ancheta al colonelului. Paul Goma il intilnise si in 1956, cind anchetatorul avea grad de locotenent. In anul 1985, cind a fost ucis in timpul anchetei inginerul Gheorghe Ursu, era seful Directiei de Cercetari Penale (a VI-a) in Departamentul Securitatii Statului. Este nascut la 8 iunie 1931, ca fiu al lui Mihai si al Anei. A fost scos de sub urmarire penala dupa sentinta din 30 iulie 1999 a Tribunalului Municipiului Bucuresti, nefiind acuzat decit de cercetare abuziva, si nu de crima sau instigare la crima. Gheorghe Vasile a fost trimis si la Cluj sa o ancheteze pe Doina Cornea, intrata in opozitie fatisa fata de regimul comunist dupa revolta muncitorilor de la Brasov din 1987. Nu a molestat-o, nu a bruscat-o, si-a iesit o singura data din fire si s-a repezit spre ea, amenintind-o ca „o lipeste de perete“. Numele intreg si functia, de sef cu anchetele, este tot ce a reusit sa afle dupa decembrie 1989, de la procurorul care-i semnase mandatele de arestare, fosta opozanta. Semnalmentele lui „Grenada“ nu corespund totusi cu cele ale anchetatorului ei.
Gheorghiu Constantin
general-colonel, comandantul Scolii de Securitate din Sibiu, a participat la capturarea si uciderea parasutistilor sositi cu ajutoare pentru partizani, prinsi datorita spionului Kim Philby, care lucra pentru comunisti.
Gheorghiu Constantin
director al inchisorii Gherla in momentul reeducarii. Avea gradul de colonel. Nu stim daca e unul si acelasi cu cel dinainte, dar Turcanu insusi il prezinta, in chip surprinzator, drept un mosneag naiv, desi mare diplomat. Cunostea totul despre reeducarea ce se facea sub ochii lui.
Gheorghiu Gheorghe Mihai
locotenent-colonel. Director la Jilava intre mai 1954 si decembrie 1961. L-a avut ca adjunct pe Eugen Teodoru, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor, colonel de Securitate, ruda prin alianta cu Gheorghiu-Dej. In 1952–1953 un maior Gheorghiu Mihai apare in schema Directiei Generale a Lagarelor si Coloniilor de Munca, in primul an ca adjunct al sefului Serviciului Penitenciare, iar in cel de-al doilea ca adjunct al Directiei Inchisori-Penitenciare. In 1968, trecuse in rezerva. Sub directoratul lui a stat la Jilava, s-a imbolnavit si, fiind crezuta moarta, a fost azvirlita la morga inchisorii, vaduva scriitorului E. Lovinescu, Ecaterina Balacioiu-Lovinescu.
Gherasim (?)
era, in mai 1950, comandantul lagarului de la Cernavoda de pe traseul Canalului Dunare–Marea Neagra. S-a impuscat.
Gherdan (?)
(„cel mare“) unul dintre cei doi frati gardieni la inchisoarea din Oradea. Daca cel mic era mai omenos, acesta era vestit pentru „brutalitatile lui animalice“ fata de detinuti. L-a cunoscut si Ion Ioanid, care si-l aminteste ca pe un urias cu o figura de bruta, imbrincindu-l tot timpul pe scari, dinspre celula spre biroul de ancheta si dinspre biroul de ancheta spre celula, cu lanturile de picioare, sau cerindu-le detinutilor sa se dezbrace complet pentru perchezitii si deschizind geamurile pe gerurile cele mai cumplite, pentru a aerisi.
Gherman Coriolan (Cori)
unul dintre cei mai cruzi tortionari de la Pitesti. Fusese student la medicina. Fost socialist, venise din Franta si primise o condamnare de zece ani pentru trecere frauduloasa de frontiera. A participat la asasinarea lui Bogdanovici facind parte din prima echipa a lui Turcanu, in care era responsabil sanitar. A fost brigadier la Peninsula (brigada nr.14, de reeducare). Banu Radulescu, care l-a cunoscut la Peninsula, il evoca citind textul memorialistic al altui fost detinut, ca pe „o mare canalie“. A lucrat dupa inchisoare in teatru, ca regizor.
Ghetau Nicolae
lucrator de Securitate in administratia lagarului de la Salcia de la infiintarea acestuia. S-a nascut la 9 martie 1927, in comuna Lipovat-Vaslui, ca fiu al lui Nicolae si al Paraschivei. A fost condamnat si el la 8 ani de munca silnica, in procesul din 1955 si pus in libertate in 1957 (v. Pavel Ion).
Ghetiu Alexandru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier si o functie operativa in biroul de la Buftea, al DRSP. Fusese inainte muncitor agricol, singurul cu aceasta ocupatie din toti cei peste trei sute de noi angajati. Aflat si pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu.
Ghetu (?)
capitan, in conducerea penitenciarului Jilava.
Ghinea Ion
originar din comuna Tepes-Voda, locotenent de Securitate, loctiitor politic la Peninsula si o vreme director. In mai 1950 indeplinea aceeasi functie la Cernavoda. Demascat de un fin al lui, Cojocaru Mircea, a fost indepartat din cadrele de conducere ca fost legionar. Batea si-i schingiuia pe detinuti. Avea, spre deosebire de altii, si momente de omenie. Dupa citiva ani, in care a lucrat contabil in unele IAS-uri din zona, s-a imbolnavit de cancer. In 1983 inca locuia pe la marginea Constantei, ca pensionar.
Ghinet Valeriu
ofiter de Securitate la Onesti
Ghircoias Ioan-Nicolae
colonel de Securitate, in 1989. Trimis la Timisoara sa sustraga documentele privindu-i pe mortii Revolutiei, registrele de internare pe sectie, foile de observatie, registrele de operatie, de miscare a bolnavilor, in total 12 caiete. S-a ocupat de incarcarea in saci de plastic si apoi intr-o izoterma care trebuia sa le transporte la Bucuresti, a celor 43 de cadavre de la Timisoara. Dupa ce au fost duse la Bucuresti, de catre capitanul Couca Valentin, ele au fost arse, la crematoriul „Cenusa“ de catre un grup de cinci muncitori, care au primit pentru munca lor cite 2000 de lei, iar cenusa a fost varsata intr-o gura de canal de pe raza comunei Popesti-Leordeni.
Ghitescu Gheorghe
capitan de Securitate, Iasi.
Giuglan I.
colonel de Securitate la Constanta in primul deceniu al regimului comunist cind in calitate de comandant al institutiei, „i-a intesat celulele cu miile de oameni vinovati doar de faptul ca aveau alte idei decit cele ale ocupantului sovietic“.
Giurascu (?)
maior de Securitate. I-a anchetat, la IGM Bucuresti, pe muncitorii arestati in urma revoltei de la Uzinele „Steagul Rosu“, din Brasov, anchetele lui foarte stresante, „darimindu-l pe anchetat mai mult psihic decit fizic“. Dupa marturia unuia dintre cei anchetati, maiorul, personal, nu l-a lovit. Batausii, al caror nume nu-l afla, veneau in birou in timpul anchetei si preluau sarcinile anchetatorului principal. Unul dintre acesti tortionari l-a lovit cu monturile degetelor, pina cind „pielea capului i s-a facut ca un basc, fiind lovita milimetru cu milimetru“. In tot acest timp, securistul cu nume necunoscut a fumat un intreg pachet de tigari.
Glavaciov Andrei
locotenent-colonel de Securitate, numit in august 1948, cind s-a infiintat Directia Generala a Securitatii Poporului, director in Directia II, contrasabotaj.
Gliek (?)
ofiter de Securitate la Baia Mare. Consemnat si in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu sub numele de Gluk.
Gligor Viorel
maior de Securitate la Cluj, in anii ’50. Fusese seful Securitatii din Bistrita-Nasaud in 1949. Era originar din Cisteiu.
Glodeanu Nicolae
comandant al Securitatii din Carei, Baia-Mare in anii ’50, bataus foarte temut.
Gödri Ioan
capitan de Justitie, presedintele Tribunalului Regiunii a III-a Militare Cluj. A condamnat la ani grei de inchisoare numerosi tarani care nu facusera altceva decit sa ridiculizeze intovarasirile agricole si binefacerile comunismului. Uneori nici macar atit: unul dintre tarani a primit 10 ani fiindca a afirmat ca o motocicleta ruseasca este facuta dupa un model american.
Goia Nita
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte turnator.
Goiciu Petre
colonel de Securitate, comandant al inchisorii Gherla in 1957. Originar din Galati si o vreme director al inchisorii din localitate. Celebru in lumea detinutilor politici. „Vestitul bataus, maiorul Goiciu, seful puscariei, isi aminteste unul dintre acestia, evocind un camarad care, bolnav si batrin, nu s-a putut ridica in picioare la apelul de dimineata, a apucat o coada de matura si l-a batut zdravan.“ Alt episod, relatat de acelasi memorialist: „Era prin octombrie–noiembrie cind se batea la Gherla grozav dupa rebeliunea frontieristilor. Dupa masa se auzeau strigate pe intervalul de la etaje in fiecare zi. Detinutii erau dusi in anticamera de la baie si acolo erau batuti. Singele se putea vedea pe pereti pina la trei metri si mai bine. (...) A fost o perioada cind nu se putea face nimic din cauza urletelor care se auzeau din camere. Asa ca nelinistiti asteptam fiecare momentul cind te putea scoate la bataie. Cind mergeam simbata la baie vedeam peretii plini de singe...“ (Augustin Neamtu, Viata dupa gratii si obloane) Alte crime: a incercat sa-l omoare, otravindu-l, pe Remus Radina. A ucis in torturi pe un tinar taran mot, pe nume Onac. Cind un grup numeros alcatuit din frontierisi (prizonierii lui erau in special ofiteri, muncitori si tarani) s-au revoltat in 14 iulie 1958, Goiciu a tras cu mitraliera in celule. Obisnuia sa bata pina la lesin toate loturile noi care soseau. Omorise in bataie un detinut apoi ii taiase picioarele, ca sa incapa in cosciug. Pe un altul il tirise pe scari de lantul de la picioare, fiindca nu putea merge. Protejat de Dej, dupa revolutia din Ungaria avusese un moment de spaima, totusi. Atunci orientase gardul de sirma ghimpata, indoit in mod normal spre interior, invers, de teama ca populatia sa nu atace inchisoarea. Dupa ce pericolul a trecut, le-a motivat detinutilor gestul lui, pretextind ca a vrut sa-i apere de minia poporului (Paul Goma, Gherla). Una dintre figurile cele mai temute si mai detestate in lumea inchisorilor, caruia i s-a retinut, lucru rar, si figura: matahalos, cu buze mari, rosu la fata, „un monstru complet lipsit de inteligenta, incapabil sa-si inchipuie ca altul poate gindi diferit de el“. Tinichigiu la atelierele CFR din Galati „un fel de lacatus neispravit, coleg cu Draghici si Gheorghiu-Dej“ spune Cicerone Ionitiu, care impartaseste iluzia consolatoare, curenta printre fostele victime, ca tortionarii lor nu ar fi fost capabili de nimic altceva. In cazul lui Goiciu, lucrurile asa par sa stea. Clasificarile si caracteristicile celor care s-au preocupat de profilul si fizionomia criminalului nu au multe speculatii de facut in privinta lui: era o bruta sadica, salbatic, animalic, lipsit de complexitate. A ucis cu placerea aceea cu desavirsire de neinteles cu care nu ucid decit oamenii. A murit el insusi pensionar si plin de decoratii. Avea o fiica, al carei sot era tot un tortionar sadic.
Goiciu (?)
apare pe lista de „criminali, schingiuitori, colaborationisti“ a lui Cicerone Ionitoiu, ca „fiu al calaului de la Gherla“.
Golimas Aurel
brigadier la Canal. La origine profesor universitar, specialist in istorie medie si universala. Fusese condamnat pentru simpatii legionare. Dupa eliberarea din inchisoare, fara sa intre in partid, a redevenit conferentiar. Fostii detinuti spun ca bataia la Canal s-a introdus la sugestia lui. Avea o biblioteca imensa. S-a pensionat la limita de virsta prin 1959. A fost dupa Revolutie si sef al unei formatiuni politice. A murit la Iasi.
Goncearuc Petea
agent sovietic, trimis sa participe la sovietizarea Romaniei, o data cu intrarea armatei rusesti in tara. Sub numele romanizat de Petrescu Petre a devenit seful unei scoli de spionaj de pe strada Sf. Ionica, care urmarea, sub autoritatea SSI, depistarea si reprimarea oricaror nuclee de rezistenta anticomunista.
Goran Gheorghe
maior de Securitate, in 1977 si secretar al organizatiei PCR din Rahova. Anchetatorul lui Paul Goma. In 1989, devenise comandant. In zilele Revolutiei a fost salvat de la inchisoare de Gelu Voican-Voiculescu. Originar din Breaza.
Gordan Valeriu
colonel de Securitate, la Brasov, in 1987, a participat la arestarea muncitorilor de la „Steagul Rosu“.
Gorotcov Igor
unul dintre cei 13 studenti angajati in Directia Regionala Bucuresti a Securitatii Poporului, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august, 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent. Era student la medicina veterinara.
Gorun Alexandru
locotenent-major de Securitate in 1954. Anchetator al lotului Patrascanu. Decorat pentru asta cu medalia „Pentru servicii deosebite aduse in apararea ordinii de Stat“.
Grad Tiberiu
angajat la inchisoarea din Oradea, in 1950–1952.
Grama Octavian
unul dintre primii studenti membru al ODCC (Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste) recrutati de Eugen Turcanu pentru viitoarea lui echipa de tortionari. Este initiatorul metodei de tortura constind in sararea excesiva a mincarii, dar a participat la toate: batai, liturghii blasfematorii, cu insemne religioase reprezentate prin obiecte obscene, nesomn cite 10–14 zile etc. L-a ucis pe Radovan Alexandru, fiindca adusese injurii la adresa lui Lenin si Stalin. Pe un detinut l-a fortat sa-si manince excrementele dupa ce, din cauza bataii, se scapase pe el. Din septembrie 1951, cind a fost ridicat de la Peninsula, nu se mai stie nimic despre el fiindca n-a fost judecat cu lotul mare al lui Turcanu. A condus echipa care l-a torturat pe doctorul Simionescu, la Peninsula, determinindu-l sa se sinucida. Cristian Petru Balan consemneaza in dictionarul lui trei frati Grama, toti tortionari, la Pitesti, in echipa lui Turcanu, executati toti trei. Nu am gasit confirmata nicaieri aceasta informatie. Doar un Grama Valeriu, pitestean, reeducat, care se elibereaza prin 1951.
Gramada (?)
student reeducat, brigadier la Coasta Gales. Nu apare in culegerea de documente din dosarul Pitesti, Memorialul ororii si nici in alte marturii.
Grecu Cristian
locotenent MAI la Slatina. Insarcinat cu supravegherea unui muncitor deportat acolo, dupa revolta muncitorilor din Brasov, in noiembrie 1987. Dupa aproape doi ani de supraveghere (oct.1989), acesta a reusit sa fuga la Brasov sa-si vada familia. Drept pedeapsa, locotenentul Grecu, impreuna cu un plutonier pe nume Patrascu, l-au adus inapoi cu catusele la miini, tinindu-l asa, atasat de un grilaj al unei usi din incinta Militiei Slatina, pina cind s-a terminat un meci de fotbal. Dupa ce l-a tinut infometat inca 3 zile, ofiterul si-a dus prizonierul la sediul Securitatii. (Mihai Arsene, I, 299)
Grecu Sebastian
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de locotenent si o functie operativa. Fusese inainte avocat.
Grecu (?)
sergent-major la colonia Salcia in 1959. „Cel de-al treilea mare tortionar era serg. Grecu, un tip puternic, musculos si cu un zimbet bestial in coltul gurii. Zbiera ca un apucat: «Ba, banditilor! Daca nu bat 40 sau 50 de insi pina la prinz, nu pot sa maninc cind vine nevasta-mea cu sufertasul!» Si se tinea de cuvint, uneori intrecind aceasta norma.“ (Dr. Constantin Trifan, „La Salcia – colonia mortii – am facut chirurgie cu un cutit de cizmarie“, Memoria, 18, 35.) Alti detinuti l-au intilnit la Stoenesti: „cel mai infricosator gardian“.
Griga Ion
elev reeducat, brigadier la Peninsula. Fusese condamnat la 3 ani pentru trecere ilegala de frontiera, inainte de a trece prin torturile care l-au transformat pe el insusi in tortionar.
Grigoras Dumitru
capitan MAI, la Vaslui, in 1987. S-a ocupat de supravegherea unuia dintre muncitori, deportat acolo in urma condamnarii cu inchisoarea la locul de munca, pentru participarea la revolta de la Brasov. A recurs la intimidare, presiuni psihice si amenintari, pentru a-l convinge sa-si aduca la Vaslui si familia.
Grigoras Gheorghe
nascut la 2 februarie 1930, in Botosani, fiul lui Grigore si al Mariei. Detinut de drept comun condamnat la 3 ani inchisoare corectionala pentru dezertare. Gardian la Salcia de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute in lagar in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la munca silnica pe viata, in procesul din 1955 si gratiat in 1957 (v. Pavel Ion). Dupa condamnare si gratierea de care a beneficiat, alaturi de cadrele MAI, organele de partid insarcinate cu reexaminarea cazului, in 1968, nu l-au mai gasit ca lucrind in reteaua de inchisori si penitenciare.
Grigoras Ion
salariat in Ministerul de Interne in 1989, lucrind la circa 17 de Militie a Capitalei. A participat la represiunea Revolutiei din decembrie 1989, din seara de 21 spre 22 decembrie, cind sute de arestati au fost dusi la Jilava si batuti cu bestialitate.
Grigore Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte lacatus.
Grigorita Florin
maior de Securitate in momentul revoltei muncitorilor de la Brasov, din 1987. A anchetat si a torturat pe unii dintre muncitori. Unul dintre ei declara la proces: „Am fost batut de maiorul Grigorita atit de rau ca mi-a spart timpanul si m-a lasat fara auz.“ Pe un altul l-a batut la palme si la talpi cu bastonul de cauciuc.
Grosu Nicolae
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte functionar.
Grozavu Lazar
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. Fusese inainte ajutor mecanic.
Grui Vasile
capitan de Securitate, raspundea de spitalul judetean Timis, in momentul Revolutiei din decembrie. A anchetat pina si in spital pe revolutionari, unii dintre ei a doua zi dupa ce fusesera operati de urgenta in urma ranilor dobindite, sub pretextul ca acestia au statut de detinuti politici.
Gruia Manea
anchetator de Securitate in Bacau, Gherla, Cluj. A ajuns in acest din urma oras, prin anii 1956–1958, cind teroarea inspirata de Revolutia din Ungaria s-a declansat in Romania, ca masura de precautie. A exercitat aceasta teroare cu un sirg remarcabil. A anchetat-o pe sora unui arestat, Augustin Neamtu, studenta la litere. A batut-o pentru a o determina sa marturiseasca ce vorbea fratele ei. Din lovitura aceea, fata a facut o semipareza apoi, o hemoragie cerebrala, din cauza careia si-a pierdut viata la 51 de ani. In 1956, cind studentii din Cluj profitau de sarbatoarea catolica a mortilor (1 noiembrie) pentru a organiza in cimitirul Hajongard din Cluj o manifestatie de solidaritate cu Revolutia invinsa de la Budapesta, era maior si seful anchetatorilor. Ulterior i-a spus unuia dintre studenti: „Ne aflam printre voi si daca faceati ceva va ingropam pe loc.“ O vreme fusese si comandant al Securitatii din Radna. Fusese inainte negustor zaraf. Iata marturia unui fost detinut care l-a cunoscut personal in perioada cind a functionat la Cluj: „Eu am fost torturat de catre acesta. Bataia la talpi era aplicata cu o teava de otel pe picioarele incaltate. La acei bocanci le zicea «papucii lui Hristos». La prima serie de bataie camera s-a umplut de securisti (vreo 20). In timp ce eu urlam de durere securistii se distrau. Unul striga ca-i place glasul meu. Altul zicea sa nu mai urlu ca-i sparg timpanele, un altul facea catre mine sic-sic si lovea cu pumnii, altii aruncau cu sepcile in sus sau imi scoteau limba si fel si fel de alte figuri.“ Unii fosti detinuti politici il identifica cu un Grünberg, anchetator la Bacau in 1950. Pe profesorul Nicolae Margineanu l-a anchetat la Cluj, in momentul cind se pregatea eliberarea din inchisoare a tuturor prizonierilor politici. Avea atunci gradul de maior. Desi, inainte de a muri, Petru Groza recomandase celor in drept sa-l elibereze pe profesor, G.M. reusise sa-l convinga pe Draghici sa-l tina inchis pina in ultimul moment. A incercat sa-l aresteze pe Lucian Blaga, adunind denunturi la adresa lui. Inlaturat la un moment dat din Securitate, a suferit ulterior o condamnare de drept comun: salariat la Pronosport, delapidase o suma importanta.
Gruia Mihai
maior de Securitate, consemnat in tabelele institutiei ca participind ca delegat al MAI, la executii in incinta penitenciarului Gherla, din august, 1958, ale taranilor participanti la lupta de rezistenta din munti. Un Gruia Mihai, capitan de Securitate, la Cluj, in anul 1957, apare si in textele altor memorialisti. Probabil ruda a celui dinainte.
Grünberg Titu
anchetator la Securitatea din Baia-Mare in anii ’50.
Gudina (?)
maior de Securitate, anchetator la Malmaison, in anul 1957.
Guita Ionas
capitan, anchetator singeros la Securitatea din Piatra Neamt in anii ’70.
Gujba (?)
fost plutonier-major de jandarmi, devenit brigadier la Peninsula, in anii Canalului (1949–1953).
Guleran I.
ofiter de Securitate la inchisoarea de la Baia Sprie, care adapostea pe detinutii politici folositi la munca fortata in minele de plumb, incepind din decembrie 1952. Avea functia de loctiitor politic.
Gulimas Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte tipograf.
Guluta (?)
locotenent de Securitate la Iasi in anii ’50.
Gurcsani Ervin
comandant de inchisoare la Cluj.
Gurlui Vasile
nascut in 1928, la Piatra Neamt, adjunct al comandantului la inchisoarea Peninsula. In 1961 avanseaza la gradul de colonel. Va fi comandant multi ani dupa eliberarea detinutilor politici si transformarea Peninsulei in inchisoare de drept comun, in 1964.
Gusoiu Nicolae
nascut la 22 aprilie 1924, in Targoviste, fiul lui Nicolae si al Gherghinei. In administratia lagarului de la Salcia de la infiintarea acestuia. Condamnat si el la 6 ani inchisoare, in procesul din 1955 si pus in libertate imediat, dupa o reducere a pedepsei la doi ani. (v. Pavel Ion)
Gutman (?)
locotenent la Securitatea din Oradea, in anii ’50. A fost, intr-o perioada, adjunctul lui Maromet, comandantul inchisorii de tranzit de la Jilava.
Haber Estera
sef de birou in DGSP, la infiintarea acesteia in august 1948
Hacerian Mesia
sef de cadre la regionala de Securitate Constanta.
Haiduc Iustin
sublocotenent de Securitate la DRSP Timisoara, in august 1949. A participat la inabusirea rascoalelor taranilor impotriva cotelor si colectivizarii, in comunele Apateu, Somosches si Berechiu, in vederea careia au fost mobilizati graniceri, militieni, securisti si activisti de partid inarmati. Au fost zeci de morti si de raniti si sute de arestati.
Haralambie Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte functionar.
Haralambie (?)
fost colonel in SSI, prim-brigadier la Poarta-Alba.
Hartz Petre
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte strungar.
Hartau Gheorghe
sublocotenent de Securitate, a participat la represiunea indreptata impotriva taranilor din regiunea Arad, care se impotriveau colectivizarii, in vara anului 1949, in care au fost ucisi zeci de oameni si arestati sute.
Heghedus Margareta
ofiter de Securitate, a impuscat partizani in munti si a torturat pe cei arestati. Consemnata in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, cu precizarea: „chinuia, impusca cu aceeasi bestialitate ca si Vida Nedici“.
Hentes (?)
elev trecut prin reeducare la Gherla. Impreuna cu Rek Ludovic (Stefan) l-a ucis pe deputatul socialist Fluieras, in luna iunie 1953, intr-o celula la parterul inchisorii Gherla, batindu-l cu sacii de nisip. Fluieras avea 70 de ani. L-a batut salbatic, fringindu-i trei coaste si zdrobindu-i unghiile de la miini si de la picioare, si pe Teja Constantin. Era originar din Tirgu Mures.
Herscu (Herescu) Leibu
angajat in DRSP, Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier si o functie operativa. Fusese inainte frizer.
Herta Liviu
plutonier-major la Securitatea din Bistrita in 1949. Participa la asasinarea inainte de proces a lui Leonida Bodiu, capitan, comandant al miscarii de rezistenta „Sumanele negre“, in zorii zilei de 24 iunie 1949, pe dealul Crucii (Capatinii) din apropierea localitatii. Un Herta, locotenent de Securitate, la Turda, in anii ’49–’50, fost muncitor sticlar, este consemnat in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu.
Hertea (?)
capitan la Securitatea din Cluj, in anii de dinaintea caderii lui Ceausescu. A fost insarcinat cu supravegherea cunoscutei opozante Doina Cornea. Atunci cind i s-a plins ca militianul de la poarta a molestat-o, capitanul Hertea a batut-o si el. Era un om de aproximativ 40 de ani. A trait in Cluj si dupa Revolutie, cind fiul Doinei Cornea l-a gasit ca patron al unui mic chiosc, unde se faceau cópii xerox. Intre timp omorise in accident de masina un om si fusese scos basma curata pentru probleme de sanatate. Cel care l-a scos basma curata atit pe el, cit si pe comandantul Serbanoiu a fost procurorul Domsa. Acelasi procuror care semnase procesele-verbale de arestare si de prelungire a arestului, pentru Doina Cornea si fiul acesteia, Leontin Juhasz, dupa revolta de la Brasov, in 1987. Cit timp fusese insarcinat cu supravegherea la domiciliu a Doinei Cornea, capitanul Hertea interzicea tuturor celor veniti in vizita sa intre in casa. O mica anecdota in acest sens: Doctorul casei, un prieten de familie, i-a spus securistului ca nu poate sa nu se duca, fiindca a jurat. „Cui, a intrebat capitanul, Doinei Cornea?“ „Nu, lui Hipocrat“. „Cine-i ala?“ a intrebat capitanul si pentru orice eventualitate si-a notat numele. (Doina Cornea, Fata nevazuta a lucrurilor, Dacia, Cluj, 2000, p. 12).
Herteg (?)
lucrator de Securitate, semnalat la inchisoarea Gherla.
Hodis Vasile
Fiul lui Petre si Maria, nascut la 8 septembrie 1953, in comuna Tinca, judetul Bihor. In ianuarie 1985, a fost repartizat de seful ierarhic sa participe la verificarea sesizarii intreprinderii de Cercetare si Proiectare Bucuresti, privind „savirsirea unor actiuni propagandistice“ de catre inginerul Ursu Gheorghe. A participat la anchetarea acestuia in stare de libertate. Era pe atunci locotenent-major. A functionat in directia de Cercetari Penale a Securitatii Statului din 15 iunie 1984 pina in 1989. Coleg cu Marin Pirvulescu. In 1999 era colonel, jurist in Serviciul Roman de Informatii. In aceasta calitate a raspuns in scris solicitarilor Parchetului Militar care cerea documente pentru deschiderea unui dosar de investigatie a mortii lui Gheorghe Ursu. Anchetatorul lui Gheorghe Ursu este, datorita fiului victimei, unul dintre foarte putinii fosti tortionari implicati intr-un proces, dupa Revolutia din decembrie. El a fost insa scos de sub urmarire penala dupa sentinta din 30 iunie 1999 a Tribunalului Municipiului Bucuresti, acuzat doar de abuz in serviciu si nu de crima sau instigare la crima. SRI a refuzat pina in 1999 sa dea publicitatii dosarul de urmarire operativa a lui Ursu, invocind Securitatea nationala.
Holban Marcovici
consemnat de Cicerone Ionitoiu, ca fiind la un moment dat, seful Securitatii regiunii Bucuresti.
Homostean Gheorghe
a fost intre 5 septembrie 1978 si 30 octombrie 1987, ministru de Interne. Este una dintre cele mai lungi cariere in aceasta functie, dar dupa aceasta data dispare de pe lista ministrilor. Este inlocuit de fostul lui secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii, Tudor Postelnicu. Dupa Revolutia din decembrie a fost judecat in calitate de „coautor la omor deosebit de grav“, pentru o crima comisa in 1981, cind era ministru de interne. Este vorba de „lichidarea fara judecata“, la ordinul lui Ceausescu, a celor trei tineri care sechestrasera un autobuz plin cu calatori si incercasera sa-si negocieze trecerea frontierei. Este nascut la 19 iunie 1923 in Deva, judetul Hunedoara, absolvent al Facultatii de Istorie.
Horhat Vasile
mentionat in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, unde nu i se consemneaza decit gradul: capitan.
Horja (?)
ofiter politic la Jilava, in 1962–1964, cind s-a initiat aici, ca si la Aiud, un tip de reeducare „politica“.
Horodnic Domnica
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sergent-major si functia de femeie de serviciu. Fusese inainte croitoreasa.
Horostasi Pavel
locotenent de Securitate la Cluj, in anii ’50, aflat in subordinea lui Mihai Nedelcu, care avea in sarcina „problema maghiara“. Desi el insusi maghiar, H.P. se oferea sa ancheteze cazurile de compatrioti suspectati de idei iredentiste si-i batea cu salbaticie. Fusese muncitor calificat, stahanovist si fusese cooptat in Securitate, gratie acestor merite.
Horst Stumpf
consemnat in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, ca fiind la origine boxeur, anchetator in 1975.
Hortopan Ion
general de Securitate, in 1989. A condus represiunea impotriva revolutionarilor de la Bucuresti.
Hozay (?)
angajat al Securitatii, la inchisoarea din Fagaras. Un Hoza apare si la Securitatea din Beius in anul 1951. L-a anchetat pe preotul Liviu Branzas
Hristenco (?)
locotenent-colonel de Securitate. Unul dintre cei patru agenti in civil, veniti in 1 aprilie 1977 sa-l aresteze pe Paul Goma, in locuinta lui din Drumul Taberei.
Huda Georgeta
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte dactilografa
Hudici(?)
maior de Securitate, la Pascani.
Hurtupan Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sergent-major si o functie de om de serviciu. Fusese inainte muncitor.
Iacob Constantin
capitan de Securitate, anchetator la Uranus in 1960.
Iacob Dezideriu
colonel de Securitate, ofiter politic la penitenciarul de la Aiud in perioada reeducarii din anii 1960–1964. Era unul dintre participantii violenti la aceasta actiune. Dupa 16 zile de greva a foamei, prin care Alexandru Salca, bolnav de hepatita, protesta impotriva regimului abuziv, conducerea penitenciarului a ordonat dezbracarea condamnatului de hainele groase si inchiderea lui la izolare. Pedeapsa cu izolarea se executa intr-o celula aflata la subsol, unde se statea in picioare de la ora 5 dimineata la ora 10 seara. In 1950, participase la reeducarea de la Gherla, unde era in acel moment referent politic.
Iagaru Marin
Sublocotenent, ajutorul sefului biroului Inspectii din inchisoarea Pitesti, in timpul reeducarii. In documente, apare si sub numele de Jugaru, Iagherul si chiar Igor. Despre varianta Jugaru presupunem ca e o greseala de transcriere a interogatoriilor, asa cum Iagheru este o pronuntie deformata, datorata unui gardian ungur. Impreuna cu seful lui, locotenentul Mircea, i-a dat lui Turcanu ordinul de a incepe reeducarea, in 5 decembrie 1949, si apoi a indrumat actiunea acestuia, pina la instructiunile de administrare a batailor. Dupa relatarea unuia dintre cei care au trecut prin Pitesti, Nicolae Itul, Iagaru a fost pina la urma anchetat si condamnat si el, in legatura cu crimele comise. Era, la momentul arestarii, ofiter politic la inchisoarea Codlea.
Iamandi (?)
originar din Jilava. Era cel care executa sentintele de condamnare la moarte prin impuscare, in celula 0 de la inchisoarea Jilava, dupa 1954. Era, de asemenea, cel care executa in mod obisnuit si aceasta operatie dureroasa si riscanta pentru detinut, de scoatere si punere a lanturilor. Indeletnicirii acesteia, oricum brutale, el ii conferea in plus violenta si brutalitate. De altfel, batea detinutii cu ranga si cu lantul. A ucis astfel mai multi arestati.
Ianciu (?)
plutonier de Securitate la inchisoarea de la Baia-Sprie, care-i adapostea pe detinutii politici folositi la munca fortata in minele de plumb, incepind din decembrie 1952.
Iancu A. Ivan
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte muncitor.
Iancu (?)
locotenent de Securitate, la Birlad, si-a facut retele de informatori din familii.Toti detinutii politici din Birlad au trecut prin miinile lui. Dupa caderea regimului comunist, a devenit director de hotel la Birlad.
Ianitki (?)
locotenent-major de Securitate, adjunct al comandantului lagarului de la Periprava. Un ins „fioros“. Venea de la un lagar cu reputatie tot atit de sinistra: Salcia. Acolo fusese supus unei anchete, fiindca omorise detinuti, pe care nu se ostenise macar sa-i ascunda, sau sa-i ingroape, ii depozitase sub niste vreascuri de copac.
Iarca Victor
ofiter de Securitate, in 1964, anchetator la Bucuresti.
Iatagan (?)
ajutor al colonelului Ilie Badica in anchetarea si schingiuirea prizonierilor. Fusese inainte comisar de Siguranta si suferise o arestare in 1949.
Iavorski Gheorghe
capitan de Securitate in mai 1953, cind intocmeste dosarul pentru deportarea in Baragan a vaduvei scriitorului E. Lovinescu.
Ifrim Ion
ofiter de Securitate, anchetator la Bucuresti.
Iftimie Nicolae
colonel, sef al inspectoratului MAI, din Tirgu Mures.
Ijak Adalbert
Seful Directiei Regionalei de Securitate Galati, in anii’50, urmindu-i lui Wisting. Agent KGB, ca si acela. Apare si pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, care comenteaza astfel momentul cit a fost I.A. la conducere: „Arestatii erau schingiuiti la Focsani si apoi treceau prin abatorul de la Galati, de unde ieseau schiloditi.“ Investitura lui Ijak Adalbert coincide in timp cu episoadele rezistentei din munti si cu rascoalele taranilor impotriva colectivizarii.
Ildis Vasile
locotenent de Securitate, in 1960.
Ile (?)
sergent de Securitate, la arestul Securitatii din Oradea, in anii ’51–’52; apare consemnat in memoriile in manuscris ale preotului Liviu Brinzas.
Ileasa Mihai
ocotenent de Securitate la Brasov, in 1953.
Ilie M. Alexandru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte functionar.
Ilie C. Ion
angajat in DRSP, Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier si functia de sef probleme. Fusese inainte lacatus.
Iliescu Alexandra
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte dactilografa
Iliescu Dumitru
anchetator al lotului de la Canal, din august–septembrie 1952. In 1968 a fost interogat pentru rejudecarea dosarului. In marturia lui, invocind ordinele primite si disciplina de partid, nu isi asuma nici o raspundere directa, si aceasta fiindca ancheta din 1968 nu ii viza pe executanti si caracterul torturilor administrate, ci responsabilitatea in principal a lui Alexandru Draghici. Stim, totusi, ca ordinul fiind ca ancheta sa se incheie in cinstea zilei de 23 august, adica in mai putin de doua luni, arestarile incepind in iunie, toti cei anchetati au fost torturati cu bestialitate si supusi la numeroase alte forme de constringere. Prin urmare, si cei cazuti in sarcina lui Iliescu Dumitru.
Iliescu Gheorghe
nascut la 20 octombrie 1925, in Craiova, fiul lui Alexandru si al Elisabetei. Detinut de drept comun, condamnat la 3 ani inchisoare corectionala pentru delapidare. Gardian la Salcia de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute in lagar in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la 10 ani munca silnica, in procesul din 1955 si gratiat in 1957. (v. Pavel Ion). Organele de partid insarcinate cu reexaminarea cazului, in 1968, cind domicilia in Bucuresti, nu l-au mai gasit ca lucrind in reteaua de inchisori si penitenciare.
Iliescu Gr. Ion
sergent de Securitate din paza lagarului de la Peninsula, in anii Canalului. Despre el, fostii detinuti politici au amintiri atroce. Iata una dintre ele: a prins cu ciinii un grup de trei evadati, pe care i-a calcat apoi in picioare. Pe unul, care a incercat sa-l loveasca, mai intii a asmutit ciinii sa-l sfisie, apoi l-a impuscat pe loc, iar pe ceilalti doi i-a predat in stare de coma loctiitorului comandantului, Ghinea. Un al doilea evadat a murit la citeva ore din cauza loviturilor.
Ilinca Tudor
sublocotenent MAI, in lagarul de la Salcia, unul dintre cele mai sinistre din intreg sistemul penitenciar romanesc. In procesul care a avut loc in 1955 (v. Pavel Ion) a fost condamnat la 25 ani munca silnica, dar a fost eliberat in 1957, pe baza decretului de gratiere nr. 403, din 22.08.1957. Era nascut la 8 noiembrie1923, in comuna Siminicu de Sus, Craiova, din parintii Nicolae si Maria.
Ilonczai Iuliu
ofiter de Securitate, bataus si tortionar la inspectoratul din Satu-Mare, in 1949, cind impreuna cu seful lui, Weisz Laci, a ucis prin impuscare, in ziua de 16 august 1949, patru locuitori ai comunei Odoreu.
Ilonte Pop
ofiter de Securitate la Gherla si Cluj. Originar din Manastirea, de linga Dej. „Un terorist semidoct, pocnea detinutii din nimic.“ Avea patru clase, si-a completat gimnaziul la fara frecventa, s-a inscris la seral si a terminat si liceul. A iesit la pensie maior (1998).
Ioan Gheorghe
locotenent de Securitate, a anchetat la IGM Bucuresti pe muncitorii arestati la Brasov dupa revolta de la „Steagul Rosu“, din noiembrie 1987. Marturia unei victime: „Oricum, pina voi muri, chiar daca anii vor trece peste ei, ii voi recunoaste. Fiecare miscare, expresie a ochilor, felul de a-si duce la gura ceasca, felul personal de a-si aprinde tigara. Pentru locotenentul Ioan, scrisul, stilul de a lovi, totul ma va ajuta. Si zi de zi si nopti de nopti, aceleasi interminabile declaratii, zeci si zeci de pumni in cap si in stomac, mai ales locotenentul Ioan avea parca o deosebita placere sa-mi faca capul toba, simteam ca-mi suna ca un gong de atitia pumni.“
Ioana Nicolae
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de locotenent si functia de sef de birou. Fusese inainte functionar.
Ioanitescu (?)
apitan de Securitate, in 1957, adjunct al comandantului la inchisoarea din Aiud, din ordinul caruia au fost omoriti multi detinuti.
Iofcea Anghel
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte gardian.
Ionas Alexandru
maior MAI, sef al serviciului de Cercetari Penale din Inspectoratul de Militie Brasov, in 1987. S-a ocupat de ancheta pentru trimiterea in judecata a muncitorilor revoltati de la „Steagul Rosu“ si apoi de supravegherea lor stricta. Nascut la 31 martie 1951 in Brasov. Dupa caderea dictaturii, fostul comandant a dat mai multe declaratii referitoare la evenimente. In interpretarea lui, acestea devin de nerecunoscut pentru cei care le-au trait „pe pielea lor“. Militienii ar fi „dat dovada de un curaj si un patriotism, iesit din comun, similar cu al muncitorilor“, supunindu-se ordinelor; de aceea ancheta s-a mutat la Bucuresti. Militia n-ar fi intervenit si el insusi ar fi „asistat neputincios“ cind muncitorii au aruncat pe geam birouri, telefoane, televizoare. Fostul maior nu mentioneaza, printre obiectele cazute astfel prada furiei muncitorilor, rotile de cascaval, batoanele de salam de Sibiu si portretele, devenite toate simbolurile opulentei si sfidarii in anii cei mai austeri ai regimului. Si, desi ii considera si pe militienii din subordinea sa la fel de merituosi, maiorul Ionas propune in finalul uneia dintre aceste depozitii, ca numai muncitorilor sa li se ridice o statuie. Apoi isi manifesta bucuria ca Revolutia a avut loc, fiindca altfel, incet-incet, destituirile printre militieni ar fi ajuns si la el. In 1997, cind dadea muncitorilor brasoveni constituiti intr-o asociatie, declaratia rezumata aici, incheind-o cu formula „cu stima“, Ionas era deja colonel.
Ion Ilie
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier si o functie operativa. Fusese inainte cojocar.
Ion R. Dumitru
sergent-major din corpul de gardieni ai inchisorii Pitesti in perioada reeducarii.
Ionescu Alexandru
colonel, procuror militar in orasul Bacau intre 1970 si 1977; a cerut pedepse deosebit de aspre, inclusiv pedeapsa capitala pentru multi adversari ai regimului comunist.
Ionescu (Postolache) Angela
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte dactilografa.
Ionescu Anghel
maior de Securitate. Anchetator la Bucuresti.
Ionescu Constantin P.
reeducator la Gherla. Nascut in 7 iunie 1927, in comuna Trusesti, Botosani. Era fiu de taran. Inca elev la arestare, in 1948, desi avea 21 de ani. Fusese condamnat la 8 ani pentru activitate contrarevolutionara si incarcerat la Suceava. Figureaza printre cei mai activi in comitetele de demascare, alaturi de colaboratorii notorii ai lui Turcanu. Apropiat de administratie, a recrutat informatori. A participat la uciderea unora din cei sapte studenti morti din pricina torturilor, la Gherla (a lui Dinca Ion si a lui Popescu Petre). Nu detinem informatii daca trecuse la rindu-i prin demascari. Declaratiile din faza de pregatire a procesului reeducarii, declaratii in care stim ca termenii trebuie inlocuiti cu antonime ca sa le aflam sensul, vorbesc despre faptul ca s-a raliat la reeducare printre primii, totusi, dupa un interval scurt de „duplicitate“. A fost condamnat la moarte si executat, impreuna cu cei mai multi din lotul lui Turcanu, in 17 decembrie 1954. Avea, la data executiei, 27 de ani.
Ionescu Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte lacatus.
Ionescu Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte dactilograf.
Ionescu C. Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte functionar.
Ionescu Gh. Ion
sergent, din corpul de paza al detinutilor la Peninsula, in perioada Canalului. Obisnuia sa bata detinutii.
Ionescu N. Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte lacatus.
Ionescu Ion
locotenent-major de Securitate in comuna Draganesti, Olt.
Ionescu Nicolae
angajat in DRSP, Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functia de sef probleme. Fusese inainte meserias.
Ionescu Ghe. Nistora
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte dactilografa.
Ionescu Traian
locotenent de Securitate, ofiter politic la inchisoarea din Ocnele-Mari la inceputul deceniului cinci (1952). Isi zicea „inginer de securitate“, fiindca era capabil sa spuna cine si cind va muri planificat, prin infometare, dupa ratiile care li se administrau detinutilor, special in acest scop. Criteriul diferentierii era categoria de „dusman al poporului“ careia apartinea fiecare detinut.
Ionescu Vasile
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia. A primit gradul de plutonier si o functie operativa. Fusese inainte strungar.
Ionescu Zoe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte functionara.
Ionescu (?) (poreclit „Tiganul
colonel, seful Securitatii la Iasi, apoi director administrativ la teatrul din localitate. A decedat inainte de 1989. Moartea lui este suspecta. Dupa informatiile detinute de alti memorialisti, s-ar fi sinucis la Revolutie.
Ionescu (?)
poreclit „25“, locotenent-major la Craiova, „mare bataus“. Probabil ca porecla are legatura cu numarul de lovituri pe care si-l fixa, in pedepsirea victimelor sale.
Ionescu (?)
plutonier, gardian la Gherla in anii 1958–1964. Era originar din Petresti, Mintiul Gherlei.
Ionescu (?)
medicul de la inchisoarea Pitesti in timpul reeducarii. Elibera certificate medicale false, dupa examinarea cadavrelor celor ucisi in batai, ca si ale celor morti din pricina regimului din inchisoare.
Ionita Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte lacatus.
Ionita D. Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte electrician.
Ionita Nicolae
colonel MAI, comandantul Securitatii Cluj, in 21 decembrie 1989. Cunoscut unui mare numar de clujeni, batuti bestial din ordinul lui, in beciurile institutiei. Ar fi fost in stare sa omoare, daca Ceausescu i-ar fi cerut-o, spun acestia. Pentru el, cei care nu erau de acord cu regimul comunist erau oameni „cu probleme“. Nu concepea nesupunerea altfel decit ca pe o boala, care trebuia eradicata. Promitea celor contaminati de morbul impotrivirii, manifestat de pilda prin scrierea unei simple scrisori la „Europa libera“, sau prin discutia cu un cetatean strain, ca-i va urmari pe ei si familiile lor „si in gaura de sarpe“. A anchetat-o si pe Doina Cornea.
Iondan Alexandru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte tipograf.
Iordache Constantin
ofiter de Securitate, adjunct al comandantului inchisorii din Galati, in anii ’50.
Iordache (?)
locotenent de Securitate, a participat la prigoana impotriva partizanilor din Muntii Fagarasului, condusi de colonelul Arsenescu si de Toma Arnautoiu.
Iordache (?) (poreclit Lulu)
capitan de Securitate, loctiitor politic la Aiud, in anii 1950–1954. Fusese picolo intr-un restaurant din Bucuresti. Era deosebit de crud cu detinutii. Consemnat si in alte memorii de inchisoare ca „obsedat in permanenta de grija de a descoperi noi forme de torturare“.
Iordache (?)
locotenent-major de Securitate, in 1987, cind a avut loc revolta muncitorilor de la Brasov. A participat la anchetarea si torturarea acestora la sediul IGM, Bucuresti. Isi batea victimele la palma si la talpi cu bastonul de cauciuc.
Iordache (?)
locotenent-major de Securitate la Pitesti in timpul reeducarii. Unul din responsabilii experimentului, sub indrumarea carora lucra echipa lui Turcanu.
Iordan Nicolae
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte ajustor.
Iordan Petruta
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sergent-major si functie de femeie de serviciu. Fusese inainte muncitoare.
Iorgulescu Ionel
comandantul trupelor de Securitate care au ucis mai multi partizani din grupul „Haiducii Muscelului“. Inainte de a-i ucide, Iorgulescu ii schingiuia intr-un mod oribil.
Iova (?)
locotenent la colonia Salcia in 1959. Ulterior, in 1961, a fost arestat si judecat pentru „crima impotriva umanitatii“, de fapt pentru falsificarea foilor de alimentatie zilnica a detinutilor, in scopul furtului de alimente. Pentru brutalitatea cu care-i trata pe prizonieri nu a avut de suferit. Cel putin un fost detinut politic pastreaza amintirea acestei brutalitati: „M-am ridicat cu greu, si deodata aud vocea locotenentului Iova, marele bataus si tortionar de la Salcia. «Hei, ma banditule! Futu-ti dumnezeii ma-tii! Aia e norma ce-o faci tu?» si in aceeasi clipa m-a pocnit cu coada lopetii. Ma lovea cu furie si m-am ferit intorcindu-i spatele. Una din lovituri mi-a atins zona rinichilor, unde aveam acea durere insuportabila. Am tipat si am ingenuncheat si in acelasi timp coada lopetii s-a rupt. Cu o privire de fiara, Iova a urlat: «Mars la munca, banditule! Mai stam noi de vorba!» Cu bestia de Iova am mai avut si alte doua «reprize». Tortionarul venea mai in fiecare duminica turmentat si batea zeci de detinuti.“ (Dr. Constantin Trifan, „La Salcia – colonia mortii – am facut chirurgie cu un cutit de cizmarie“, Memoria, nr. 18, pp. 34–35.) Alti memorialisti il semnaleaza la Stoenesti, unde a indeplinit functia de comandant.
Iovu (?)
paznic la Securitatea din Husi in 1950. „Moderat in cruzime. (?) Tinea linia de mijloc“.
Irimia (?)
ofiter de Securitate de la Aiud intre 1950 si 1958. A schingiuit si batjocorit pe multi detinuti.
Irinca Ion
maior de Securitate, in 1949, membru al Comandamentului Unic Timis, alcatuit de Militie, Securitate si Fortele Armate pentru nimicirea rezistentei din munti. A participat la capturarea partizanilor din munti in zona Timisoarei. S-a distins in aceste actiuni, primind laudele sefilor.
Irod Vasile
locotenent-major, seful Securitatii din Tirgu-Jiu.
Isopescu Horatiu
locotenent in serviciul judetean al Securitatii Poporului Radauti la data de 6 octombrie 1948. A participat la represiunea grupurilor de partizani din Bucovina.
Ispas Alexandrina
angajata in DRSP, Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sergent-major si functie de femeie de serviciu. Fusese inainte muncitoare.
Ispas Ioan
subofiter, angajat sofer al serviciului de Securitate Dej in noiembrie 1949, calitate in care a facut parte din comando-ul pentru lichidarea, in conditii barbare, a doi tarani care isi manifestasera ostilitatea fata de regimul comunist (Ciocan Ion si fiul acestuia, Marc Ioan). In 1969, cind s-a redeschis o ancheta care nu mai putea pedepsi nimic, termenul de prescriere a crimelor fiind de 15 ani, trecuse in rezerva, fara sa fi avansat in grad (v.si Tomsa Augustin).
Istrate Constantin
fost invatator, locotenent-major de Securitate, adjunct al comandantului penitenciarului de la Gherla in 1958. Seful grupei care executa condamnarile la moarte. Ii pedepsea pe detinuti dupa ce afla de la turnatori ce facusera acestia. Cu sau fara prilej insa, in timpul lui, maltratarea urma un adevarat program: „Duminica era zi de bataie executata de vestitul capitan Istrate.“ „Le dadea detinutilor cite 25 de lovituri la fund“, consemneaza alti memorialisti. Avansat capitan dupa ce inabusise rascoala frontieristilor din iulie 1958. Impreuna cu gardianul Somlea („cel Batrin“), l-a batut pe Paul Goma, cu o incredibila bestialitate si cruzime, cu o zi inainte de eliberare. Asa cum rezulta din relatarea supliciului, psihologia lui Istrate frizeaza patologicul. (Paul Goma, Gherla, 187, 232)
Iszack (?)
maior de Securitate la Brasov, in anii ’50. L-a anchetat pe Cezar Zugravu. Dupa pensionare, a locuit in Brasov.
Istoc Isidor (Ioan)
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si functie de sef de birou la Caciulati. Fusese inainte mecanic. Localnicii il stiu drept comandant al Securitatii locale din satul Caciulati intre 1948 si 1951. In curtea sediului acestei institutii au fost gasite, in octombrie 1992, 316 schelete ingropate intr-o groapa comuna. Expertizele au aratat ca ele provin din perioada 1949–1950 si ar apartine taranilor care s-au impotrivit colectivizarii agriculturii. Istoc Isidor (Ioan) a murit in 1992.
Italo (?)
anchetator la Husi, al grupului de elevi de liceu care au vrut sa serbeze, in 10 mai 1946, ziua Regelui. Rau, fara scrupule, crud si nemilos nu numai cu oamenii, ci si cu animalele. Impusca cu pistolul ciinii de paza care nu i se pareau destul de feroci. El insusi manifesta un fel de frenezie a violentei dezlantuite: „Iuclea si Italo au chemat pe sergentul Ghita Vieru – cel care ne-a batut nebuneste cu degetele de masa cind ne-a luat amprentele – m-au legat cu fringhii de miini si de picioare, au trecut o coada de topor pe sub genunchi si astfel, luat pe sus m-au sprijinit pe cele doua birouri putin distantate. Rasturnat, cu capul atirnind in jos, gura astupata cu un calus improvizat din sapca, m-au lovit cu sete si incrincenare la talpile goale. Intii cu cravasa, apoi cu un cablu impletit, pe urma cu o ghioaga, cind unul cind altul dupa cum osteneau, pina aproape sa lesin. Dupa aceea, m-au dezlegat, au aruncat pe jos o caldare cu apa si m-au obligat sa alerg, ca sa nu se umfle talpile, ma intrebau: Ei, acu spui? Spui! Pastele si Dumnezeii (…)“. (Memoria, 6, 32). Am reprodus citatul in intregime si fiindca el cuprinde descrierea torturii numita „rotisor“, sau „mosorel“, una dintre cele mai folosite de tortionarii romani.
Itcos Dragos
ocotenent-colonel de Securitate. Anchetator la Bucuresti.
Itescu Max
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si functie operativa. Fusese inainte vinzator.
Iuclea (?)
temutul anchetator, seful departamentului de Anchete Penale de la Securitatea din Husi. Avea, in 1950, gradul de locotenent-major. Originar din Piatra Neamt. A anchetat in 1950 pe cei nouasprezece elevi de clasa a X-a din grupul lui Valeriu Nestian, care pregatisera o manifestatie proregalista pentru ziua de 10 mai. Interogatoriul lui Nestian insusi a debutat in felul urmator: „Eu iti vorbesc muncitoreste. Daca spui totul, de jos pina sus, scapi usor. Daca nu, os din tine nu ramine neintors. Noi sintem oameni cu cei care-s cu noi. Fata de ceilalti, inchisoarea pe viata. Un coltuc de piine pe zi si apa. E clar?“ L-a batut in mai multe rinduri pe Nestian. Iata-l pe acesta consemnind o alta asemenea bataie: „A doua luare de contact a fost mai cumplita. Bataia la palma. Cu aceleasi instrumente batea Iuclea fara sa osteneasca.“ Cind elevii au incercat sa evadeze, tot Iuclea a condus comando-ul care i-a prins: „Dupa perchezitia de rigoare, asortata cu palme, pumni, ghionturi, sintem legati unul de celalalt cu o funie procurata chiar de gazda. Scosi pe ulita, in dimineata proaspat spalata de ploaia de peste noapte, mergem spasiti abia tirindu-ne picioarele. Gradatii ne loveau cu paturile armelor, cu teava revolverului in piept, in burta, pe unde nimereau.“ Un an mai tirziu, fosta lui victima s-a trezit tovaras de suferinta in inchisoare cu propriu-i calau. A aflat de la camarazi explicatia. In Iasi, evreii il recunoscusera ca fiind cel care-i schingiuise in ghetou in Transnistria. A stat si el inchis pentru citiva ani. In timpul detentiei, a fost insa normator la Poarta Alba si informator. Probabil ca este unul si acelasi cu cel consemnat de Cicerone Ionitoiu si sub numele de Uclea.
Iulius Vilhem
plutonier-major, sef al serviciului de Securitate din orasul Dej in noiembrie 1949, cind a asasinat impreuna cu alti trei complici pe Ciocan Ioan si pe fiul acestuia (v. Tomsa Augustin). In subordinea lui Mihai Patriciu, seful regionalei de Securitate Cluj, era „specialistul“ impuscarilor fara judecata numite „fuga de sub escorta“, hotarite in mod obisnuit pentru cei care nu puteau fi condamnati printr-o sentinta, sau nu puteau aparea in fata tribunalului. Plutonierul Iulius fusese inainte negustor ambulant.
Ivan Ghe. Aurel
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de locotenent si o functie operativa. Fusese inainte ajustor.
Ivan(?)
colonel de Securitate de la inchisoarea Aiud, adjunct al lui Gheorghe Craciun de prin 1957. Participant la campania de reeducare din 1960–1964, condusa in general fara violenta. El era unul dintre adeptii metodelor violente.
Ivanovici (?)
locotenent-colonel de Securitate, comandant al regionalei Maramures, aflata in subordinea directa a lui Mihai Patriciu, comandant la Cluj, in anii ’50.
Ivascu Vasile
colonel de Securitate, in 1970.
Ivanica Ilie
nascut in 24 februarie 1910. Plutonier-adjutant, seful gardienilor de la Jilava intre 1950 si 1954; conform documentelor oficiale, comandant al subunitatii de subofiteri din paza penitenciarului. Dupa aceasta data a indeplinit, conform acelorasi documente, alte functii, in virtutea carora a avut atributii de comanda limitate. Ceea ce, dupa fostele lui victime, este departe de a da seama de caracterul sadic al omului, unul dintre cei mai des invocati in memoriile de inchisoare. „Avea o placere bolnavicioasa sa schingiuiasca.“ „Nu umbla decit cu parul in mina.“ (Remus Radina, op. cit., 49; vezi si Gabriel Tepelea, „Secvente de galera“, Memoria, 8.)
Jeler (?)
ofiter de Securitate, nu-i cunoastem gradul si functia detinute. S-a ocupat cu ancheta studentilor care isi manifestasera solidaritatea cu revendicarile revolutionarilor din Ungaria, in octombrie 1956.
Jianu Marin
secretar general la Ministerul de Interne incepind din 1948 si ministru-adjunct. La procesul intentat in octombrie 1954 tortionarilor de la Pitesti, unul din inculpati l-a acuzat ca a recomandat administratiei inchisorii de la Pitesti sa foloseasca bataia, iar detinutilor tortionari le-a promis supliment de hrana. Acuzatia se reia in ancheta din 1968 (Dosar 10844, III, 59): „Detinutul Popescu Gheorghe declara ca la inspectia facuta de catre Marin Jianu, fost ministru-adjunct in MAI, acesta a vorbit detinutilor legionari (aceia care se ocupau cu reeducarea) despre felul cum sa continue experimentul: «la inceput cu bataie, pentru intimidare», ne-a ales pe cinci detinuti si ne-a promis ca ne va da o jumatate de portie in plus la masa acelora care batem si ne ocupam de reeducare; ne-a rugat sa fim discreti in sensul de a nu spune nimanui ce am discutat cu dinsul si ce metode vom aplica.“ Documentul citat precizeaza ca „prin ancheta judiciara si penala din acest dosar nu s-a urmarit stabilirea acelor cadre din MAI care au avut cunostinta si au contribuit la savirsirea atrocitatilor.“ De altfel, toate anchetele deschise de Ceausescu in anii 1967–1968 vizau doar incriminarea ministrului de Interne Alexandru Draghici, astfel incit acesta sa poata fi debarcat. Marin Jianu este unul dintre cei mai implicati sefi ai Internelor in toate actiunile represive ale epocii staliniste: procesele de la Canal, Pitestiul, Sighetul, deportarile, asasinatele din inchisori.
Jianu (?) poreclit „Fratie”
locotenent la Craiova, in 1949.
Jidic Mitica (Dumitru)
maior de Securitate, in anul 1951. In 1956, deja colonel. Avea o functie importanta in Ministerul de Interne, lucrind direct cu ministrul Draghici. Fusese infractor de drept comun, mai exact spargator. Nu stim cum s-a petrecut „convertirea“ lui. Un fost tovaras ramas in inchisoare si dupa schimbarea regimului, auzind de cariera lui spectaculoasa, isi manifestase intentia de a-i trimite un mesaj, pentru a-i cere sprijinul. Fusese sfatuit de alti camarazi, la fel de nenorocosi, sa nu mai vorbeasca despre trecutul lor comun, fiindca ar putea fi lichidat. Cazul lui Jidic („nea Mitica”) este ilustrativ pentru coniventa dintre conducatorii comunisti de la virf si lumea delincventilor. Ascensiunea lui reprezenta probabil rasplata pentru servicii facute cindva ilegalistilor, in inchisori sau in afara lor. Mitica Jidic nu trecuse, cum se intimplase cu altii, in aparatul de partid, ci ramasese in politia politica. Desi capatase o functie de mare raspundere, lucrind chiar cu ministrul, care-l stia de „nea Mitica“, prin atributiile lui, pastrase o legatura semnificativa cu infractorii: era cel care transmitea instructiunile ministrului, sau dadea propriile instructiuni, criminalilor de drept comun angajati tortionari.
Jigman (?)
ofiter de Securitate la Baia-Mare la inceputul regimului. Are la activ crime.
Jipa (?)
colonel de Securitate, in 1977. Impreuna cu alti doi colonei (Dobre Ticu si Popa) si un locotenent, l-au batut pe Vasile Paraschiv, cunoscut disident, care-l vizitase pe Paul Goma.
Jipa (?)
maior de Securitate, la Brasov, in 1987, cind a avut loc revolta muncitorilor. Petrica Dascalu, unul dintre acestia, declara la proces: „Maiorul Jipa m-a batut cumplit, amenintindu-ma mereu cu moartea.“ Si consemneaza in contul lui si o metoda de tortura oarecum rara, facindu-l astfel demn de a figura in aceasta „istorie nationala a infamiei“: smulgerea parului cu un cleste.
Jornea Gheorghe
maior de Securitate la Constanta, in 1958.
Jurca Alexandru
capitan de Securitate, numit in august 1948, cind s-a infiintat Directia Generala a Securitatii Poporului, sef de sectie in secretariatul acesteia.
Juberian Constantin
nascut in 29 octombrie 1926, in comuna Domasnea, raionul Severin, regiunea Timisoara, fost student in drept si filozofie, la Cluj. A facut parte din organizatia legionara din 1942. In 1949 a primit 7 ani inchisoare corectionala, pentru activitate legionara. Din ianuarie 1950, a fost fortat sa devina reeducator la Pitesti in echipa lui Turcanu si apoi la Gherla. A facut parte dintr-un comando numit „berbecii comandantului“. In timpul anchetei, in 31 ianuarie 1954 a incercat sa se sinucida, „nu in scopul de a nu raspunde cinstit in fata organelor de ancheta“, cum a fost acuzat de calaii lui, ci „pentru a termina cu viata“. In penitenciarul Gherla, de pe urma torturilor aplicate de el au murit mai multi detinuti. Printre altele, Juberian a fost trimis in judecata pentru ca, „prin metode huliganice, batai, torturi si alte mijloace de exterminare, a omorit si a cauzat infirmitati si vatamari grave si foarte grave ale integritatii corporale, la mai multi detinuti, cu scopul de a compromite regimul nostru democrat popular“, consemneaza un document elaborat de chiar cei care-l transformasera din victima in tortionar si apoi din nou in victima. In 10 noiembrie 1954 a fost condamnat la moarte. In 17 decembrie 1954 a fost executat, la Jilava impreuna cu ceilalti 15 condamnati.
Jurcut Ioan
maior de Securitate la Cluj in anii ’80. In noiembrie 1987, a anchetat-o pe Doina Cornea si pe fiul acesteia, Leontin Juhasz (pentru delictul de „apologie a infractiunii si instigare publica“, traducind solidarizarea disidentei cu revolta muncitorilor de la Brasov). Cu prilejul acelei anchete, a fost „blind“. Profesoara isi aminteste ca a fost lovita o singura data, cu bastonul de cauciuc, peste fund, de maiorul Jurcut. In schimb, maiorul clujean l-a batut in ancheta pe un alt disident clujean, Iulius Filip, care se solidarizase cu protestele Doinei Cornea.
Kalausek Iosif
colonel de Securitate, seful directiei regionale Brasov, la infiintarea acesteia in 30 august 1948. A fost dat afara din Securitate de Ceausescu, ca informator al fostei Sigurante, chiar atunci cind i se pregatea dosarul pentru a fi avansat general. Condamnat n-a fost, deoarece faptele lui fusesera amnistiate inca de pe vremea lui Dej. Mentionat si de Cicerone Ionitoiu, in „lista“ lui. Dupa informatiile acestuia, a fost agent NKVD. In documente oficiale se confirma ca provine din cadrele fostei Directiuni a Politiei de Siguranta, fiind incadrat ca director in DGSP prin decret MAN, la 28 august 1948.
Kasba Zoltan
comandantul inchisorii din Miercurea Ciuc, rezervata femeilor.
Kaufman Lica
locotenent de Securitate, anchetator la Iasi. A emigrat in Israel. Ii batea pe cei anchetati la palma. Apare si pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, ca angajat al Securitatii Baia-Mare, in anii ’50. Memorialistul spune ca fostul ofiter de Securitate si-a schimbat numele in Comanescu (v. si Pandele, unde sint descrise metodele de tortura aplicate de el, depozitia reprodusa fragmentar acolo incheindu-se astfel: „De citeva ori pe zi eram dus la ancheta, unde tratamentul se lua de la capat si de alti anchetatori, intre care Lica Kaufman, Pascal si altii.“)
Keasy (?)
ofiter de Securitate la inchisoarea de la Baia-Sprie, care adapostea pe detinutii politici folositi la munca fortata in minele de plumb, incepind din decembrie 1952.
Kerekesz (?)
ofiter de Securitate la aceeasi inchisoare ca si Keasy, de la Baia-Sprie.
Kiraly Bela
capitan la Securitatea din Cluj in 1957. S-a ocupat de arestarile intelectualilor care se solidarizasera cu revolutia din Ungaria si alte numeroase retineri ilegale ale intelectualilor, tinta urii particulare a sefului sau, Mihai Patriciu. Era in cadrul Securitatii clujene comandantul grupei Operatii. Punea in aplicare „fugile de sub escorta“ decise in cazul celor care nu puteau fi condamnati la moarte prin probe „legale“. L-a arestat pe David Iuliu. Fusese luptator de greco-romane. A scos unghiile cu clestele, in timpul anchetelor.
Kis Ladislau (Coloman, Ion)
colonel de Securitate, seful Directiei Regionale a Securitatii Poporului Oradea, aflata in subordinea directa a lui Mihai Patriciu, de la Cluj, in anii ’50. Ulterior, avansat general si adus la Bucuresti, ca sef al directiei Filaj din DGSP.
Kis (?)
gardian la zarca de la Aiud, in anii ’50, consemnat in memoriile unor fosti detinuti politici. Era un ins cu voce subtire, stridenta, pe care colegii il numeau, Kecske, „capra cocosata“, din cauza „figurii gheboase“.
Klein (?)
locotenent-colonel de Securitate la DRSP Timisoara, in august 1949. A participat la inabusirea rascoalelor taranesti impotriva cotelor si colectivizarii, in comunele Apateu, Somosches si Berechiu, la care au fost adusi graniceri, militieni, securisti si activisti de partid inarmati. Au fost multi morti si raniti.
Kling Zoltan
maior de Securitate in februarie 1949, cind, aflat la conducerea Comandamentului Unic al Fortelor Armate (Militie, Securitate, Armata), impreuna cu locotenent-colonelul Ambrus Coloman si maiorul Mois Aurel, a coordonat vinatoarea, uciderea si capturarea luptatorilor din Muntii Banatului. Un Kling apare la un moment dat la Lugoj si despre el Cicerone Ionitoiu precizeaza ca a fost la un moment dat internat in spital cu probleme psihice.
Koller Stefan (Coler, Koler, C
locotenent-colonel de Securitate; in anul 1952, facea parte din Directia Generala a Lagarelor, fiind al patrulea in conducerea Directiei Lagare si Colonii de Munca. Participase la razboiul civil din Spania. Unul din responsabilii cu reeducarea. Din aprilie 1954 in mai 1957 a fost comandantul inchisorii Aiud. Uciderea din ordinul lui a unui detinut a provocat o revolta a camarazilor acestuia. Rezultatul a fost avansarea lui Koller si a sergentului ucigas. Dupa plecarea de la Aiud, fostul temnicer fusese un timp comandant al inchisorii Vacaresti. Fostii detinuti il descriu ca pe un ins solid, de 130 de kilograme, nu prost, stapinit. Teroarea lui nu se exercita prin injuraturi si batai, ci prin infometare. Ion Ioanid, care l-a cunoscut bine, il descrie ca pe un om crud cu detinutii si servil cu superiorii lui. Cel mai memorabil episod este insa acela in care viitorul scriitor, atunci tinar detinut politic anticomunist, a avut in miini carnetul de partid al sefului inchisorii, pe care in timpul unei anchete, se amuzase sa i-l fure din buzunarul mantalei de comandant, agatata in cui. A ezitat mult daca, profitind de o a doua absenta a anchetatorului din birou, sa puna carnetul la loc, sau sa-l duca in celula, sa-l arate camarazilor, spune scriitorul, pentru ca sa incheie: „Am aflat ca ulterior Coler a renuntat de buna voie la carnet.“ Intr-adevar, tortionarul a parasit tara si se pare ca o inalta oficialitate a Statelor Unite a intervenit la Ceausescu pentru urgentarea iesirii lui Koller din Romania. Era nascut la 2 august 1916, la Huedin.
Kopacs Karoly
comandantul inchisorii din Miercurea-Ciuc, rezervata femeilor.
Kormos (?)
comandant al lagarului de la colonia de munca Cernavoda, in anii Canalului (1950–1953).
Kovacs Monty
agent de Securitate. Secretara a doctorului Nicolae Micu din Zalau, arestat si incarcerat in 1949, pe care l-a urmarit in permanenta, contribuind la intocmirea dosarului sau.
Kovacs Pius
maior de Securitate la Cluj. Era seful judetenei de Securitate Turda, in subordinea lui Mihai Patriciu, in anii ’50. A ajuns pina la gradul de general MI. Un Kovacs, anchetator de Securitate la Oradea, in anii 1951–1952, apare consemnat in memoriile in manuscris ale preotului Liviu Brinzas. Apare si pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, care precizeaza: „A ordonat executii“. Cei familiarizati cu limbajul specific vor intelege ca fara judecata.
Kun Andrei
angajat al Securitatii din Satu-Mare, in anii 1948–1950. Pe lista aceluiasi cercetator-memorialist, cu precizarea sumara: „A omorit“.
Kupler (?)
doctor, medic al Securitatii din Brasov.
Laitner Alexandru
comandant-adjunct al Securitatii din Carei, in anii 1948–1949. A practicat bataile si tortura. A emigrat in Israel.
Lavita Vasile
gardian la inchisoarea Sighet, in intervalul de timp cit inchisoarea a fost condusa de Vasile Ciolpan (1950–1955). Originar din Feresti, Maramures. In preziua mortii marelui istoric si profesor Gheorghe Bratianu, membru al Academiei, acesta a fost zarit in curtea penitenciarului, scos la plimbare de gardian. Detinutul se plimba in pas destul de alert, relateaza martorul (Alexandru Ratiu), dar gardianul il obliga sa alerge, insultindu-l si strigindu-i: „Mai repede, mai repede“. Pe episcopul Iuliu Hossu l-a palmuit. Nu stim daca tot Lavita Vasile este cel care, ca sa-i dea sa manince, ii cerea lui Constantin Argetoianu sa urle ca lupul, sa mormaie ca ursul etc.
Lazarovici F.
maior de Securitate in 1950, la Bucuresti.
Lazar Ion
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte timplar.
Lazar Iosif
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de capitan si functia de sef de birou. Fusese inainte vopsitor.
Lazar Mihai
anchetator in procesul-spectacol al Canalului din august–septembrie 1952. In 1968 a depus marturie pentru rejudecarea acelui proces, marturie in care recunoaste ca inculpatii „au fost pusi sa-si memoreze declaratiile“, ca „s-au primit indicatii“ si ca a fost „o metoda gresita“. „Indicatiile primite“ nu sint doar un alibi moral, ci realitatea cea mai reala. Din pacate, ideea ca impuscarea atunci, in 1952, a trei dintre cei zece oameni, socotiti acum, in 1968, nevinovati, ar fi fost „o metoda gresita“ nu este nici ea o parere proprie, ci tot o „indicatie a partidului“, aflat intr-un alt „moment dialectic“ al politicii sale. Nu a fost pedepsit in 1968. Dupa aceasta data i s-a pierdut urma.
Lazar Mihai
militian la Gherla in timpul reeducarii, a participat la batai. Preferat de batausi drept coechipier, ca fiind „cam redus“ si neamestecindu-se „unde nu-i fierbe oala“.
Lazar Simion
gardian pe celularul detinutilor politici, la Gherla, in timpul reeducarii, conduse de Lazar Tiberiu. Tortura in acelasi fel ca directorul.
Lazar Stere
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functia de sef probleme. Fusese inainte croitor.
Lazar Tiberiu
comandant al inchisorii de la Peninsula, dupa suspendarea la Gherla si Pitesti a experimentului reeducarii. Venea de la Gherla, unde fusese tot director pe perioada reeducarii. Intr-un ipotetic clasament stabilit dupa gradul de cruzime al temnicerilor, Lazar Tiberiu s-ar situa probabil pe primele locuri. Unul dintre reeducatorii echipei lui Turcanu, condamnat la moarte si executat o data cu el, declara in ancheta: „In luna aprilie 1950, a doua zi de Pasti, dl. Lazar Tiberiu, directorul Penitenciarului Gherla a organizat in acest penitenciar o bataie a circa 100 de detinuti. (...) Dl.dir. Lazar Tiberiu i-a aranjat in cerc, prin flanc cite unul, dindu-le ordin sa mearga in pas alergator, dinsul aflindu-se in mijlocul cercului, apoi a dat ordin domnului militian Fulop Martin sa-i aduca doua ciomege cu care se carau ciuberele cu mincare si a inceput sa-i bata pe detinutii care alergau in cerc cu acele ciomege lovindu-i unde nimerea: peste spate, peste picioare, peste cap. Detinutii care cadeau jos erau loviti cu picioarele si obligati sa se ridice si sa continue sa alerge. (...) Dupa circa o ora de bataie si fuga, aceiasi detinuti au fost introdusi pe sala sectiei parter a penitenciarului unde li s-a dat ordin sa se dezbrace de haina si camasa – raminind cu trunchiul gol – si au fost obligati sa se culce transpirati si obositi – pe mozaicul salii, lipindu-se cu pieptul gol de piatra mozaicului, in acelasi timp fiind fortati sa bea apa.“ (Memorialul ororii, 211) Memorialistul Remus Radina, care l-a cunoscut bine pe Lazar Tiberiu pe vremea cit a fost director la Peninsula, relateaza aceasta scena: „Intr-una din seri a navalit in baraca noastra un om cu capul rosu de singe, care nu mai putea sa vorbeasca, ci ragea ca un animal si cauta sa se ascunda. (...) Nu banuiam ce se putuse intimpla cu el, parca intrase cu capul in gura unui tigru. Nu peste mult timp am aflat ce se intimplase. Nenorocitul se numea Maxim si ajunsese la raportul comandantului Lazar Tiberiu care a luat o piatra si l-a lovit peste fata pina i-a scos dintii!“ (Testament din morga, 74) Si, acelasi fost detinut: „Dupa citeva zile am asistat la o alta scena. Lazar Tiberiu a scos in curte un grup de detinuti, pe care i-a pus sa se culce in niste balti cu apa murdara. Apoi i-a pus sa faca broasca, iar el ii lovea din spate cu piciorul in testicole.“ Pe un alt detinut, elev, povesteste acelasi Radina, il batuse cu un vatrai ore in sir. Avea capul plin de singe si de cucuie cind a fost inchis in aceeasi carcera cu el in asteptarea altor torturi. Pe elev il chema Minica. Radina precizeaza ca dupa acea noapte nu l-a mai vazut pe copil niciodata. (op. cit., 79) In fine, un episod in care este el insusi protagonist. Privind spectacolul descris anterior cu un camarad de suferinta, Radina isi promisese ca nu va accepta niciodata umilinta. Mai multe zile, de cite ori trecea pe linga comandant isi pipaia instinctiv fata, gindindu-se la Maxim. Pina cind inevitabilul s-a produs si iata momentul: „Intr-una din zile Lazar a oprit brigada noastra si a ordonat: – Culcat. Eu am ramas in picioare. – Culcat! a racnit el din nou. Dar eu nu m-am clintit. Atunci el s-a apropiat de mine si mi-a strigat. – Ma, tu nu auzi sa te culci? I-am raspuns: – Aceasta este o pedeapsa degradanta si eu nu ma culc! Lazar mi-a strigat iesit din minti: – Culca-te, ma, ca te culc eu, pe veci! S-a apropiat de mine si cum eu nu m-am ferit, mi-a tras o lovitura puternica in carotida. Am cazut in genunchi si, desi eram foarte ametit, am facut efortul sa ramin asa. Lazar mi-a strigat din nou. – Culca-te, ma, nu auzi? Vazind ca tot nu ma culc, a inceput sa se scarpine in cap, apoi a zis: – Stati putin, sa ma calmez. Luati pe banditul asta si duceti-l la carcera. Am fost dus la carcera, unde am inceput sa-mi pipai fata, pregatit sa suport loviturile de piatra care-mi vor scoate dintii. Se facuse noapte, cind am auzit ca se deschide usa carcerei. Mi-am facut semnul crucii asteptind masacrul. Dar, spre uimirea mea, nu era Lazar Tiberiu, ci Leon Humulescu, un detinut, care mi-a spus: – Domnul comandant a dat dispozitie sa mergi la baraca“. (op. cit., 75) Era, confirma fostii detinuti, un ins cu comportament imprevizibil. Mai mult, pretind unii, desi „avea momente de cruzime deosebita“, a ameliorat mult situatia detinutilor. E drept, intr-un fel paradoxal. Un memorialist si-l aminteste tinindu-le pe platou un discurs care s-a incheiat cu anuntul: „De acum bataia este interzisa. Numai eu bat.“ Cum nu putea sa faca lucrul acesta cu eficienta cu care ar fi facut-o intreaga administratie, avem totodata o explicatie a faptului ca Radina scapase atunci de represalii. Fusese la un moment dat comandant al inchisorii din Fagaras. Aici l-a cunoscut un alt memorialist, care-l surprinde chiar intr-o dispozitie umana: apt de dialog si de concesii fata de cineva care-i nega trecutul de victima a Auschwitz-ului, trecut de care se prevala cu mindrie. In timp ce povestea ca parintii lui au fost dusi de unguri in faimosul lagar si gazati, un detinut s-a dezbracat in fata lui intrebindu-l daca asa aratau prizonierii de la Auschwitz. „ Bruta din ziua precedenta disparuse, relateaza memorialistul, facind loc unui alt ins, care ma privea palid, vadit stinjenit, intre memoria lui de victima a unei monstruozitati si nevoia de a nu se arata slab…“ Daca memorialistul (Teodor Dutu) nu-si ia dorintele drept amintiri, Lazar Tiberiu pare mai degraba un ins labil, la care mila de sine si sentimentalismul des intilnite printre sadici, alterneaza cu cruzimea indreptata impotriva altora. Era originar din orasul Dej, sofer de meserie.
Lazar (?)
ofiter politic la Aiud intre anii 1970 si 1983, unul din zbirii inchisorii. El a introdus doi detinuti de drept comun, ucigasi, in celula preotului Gheorghe Calciu, cu scopul de a-l ucide pe acesta. Finalul, cam neverosimil, al istoriei: cei doi ucigasi au fost convertiti la credinta de preotul Calciu, astfel incit i-au cerut lui Lazar sa-l ucida el pe preot, fiindca ei nu pot. Mai interesant este de remarcat aici o recurenta in metodele Securitatii in deceniile din urma. Si Gheorge Ursu, in 1985, a fost dat pe mina unor detinuti de drept comun, care trebuiau sa-l terorizeze, daca nu chiar sa-l ucida, ceea ce investigatiile n-au stabilit inca (v. Clita Marian).
Lacatis Ion
ofiter de Securitate la Arad. Consemnat in documentele strict secrete ale institutiei, ca participind, in calitate de comandant al grupei de executie, la executarea sentintelor de condamnare la moarte in penitenciarul Gherla, in august 1958. Conform raportului intocmit dupa executie de catre colonelul de Justitie Miclea Constantin, procurorul militar sef la R3M Cluj, executiile se faceau „cu spatele la plutonul de executie“, ceea ce tradus inseamna ca victimele erau impuscate in ceafa de acest sef al grupei.
Lascarel (?)
locotenent in paza detinutilor la mina din Baia-Sprie.
Lazarescu Nicolae
colonel de Securitate, in judetul Cluj, in 1963. A ucis, in timpul anchetei, o fata, pe nume Sofica, arestata fiindca recitase o poezie religioasa. Este consemnat, cu aceeasi fapta, in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, care mai precizeaza doar virsta fetei, 18 ani.
Lazarescu Nicolae
gardian la inchisoarea Pitesti, din momentul reeducarii, militian.
Lazaroiu Nicolae
gardian la Pitesti, in perioada reeducarii, seful sectiei Spital, unde se afla faimoasa camera 4. Foarte activ in sprijinul reeducatorilor. Unul dintre acestia, Popa Alexandru, povesteste: „Cel care batea detinutii mai rau in aceasta perioada era domnul militian Lazaroiu, care se dezbraca de veston, isi scotea chipiul si le dadea unui detinut sa le tina, iar dinsul batea cu ciomagul sau cu centura pina cind transpira si obosea.“ Li se adresa cordial lui Turcanu si echipei lui, cu „Hai, hingherii, la masa!“ (Memorialul ororii, 209) Nu stim daca este unul si acelasi cu gardianul de la Peninsula semnalat de AFDPR, Iasi, si cel din lista de „criminali, schingiuitori, colaborationisti“ a lui Cicerone Ionitoiu, consemnat fara alta precizare.
Leferman Lara (Ion, Chiper)
anchetator la Securitatea din Iasi. Era, in 1950, cind avea gradul de locotenent-major, seful anchetelor. I-a torturat pe multi, oamenii incriminati in dosarele lui au primit numeroase condamnari la moarte. A continuat sa locuiasca in Iasi si dupa pensionare. Scrisese o destainuire in care-si exprima, dupa Revolutie; regretul, explicind ca devenise securist ca sa i se ierte trecutul de fost ofiter in armata regala.
Leizer David
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte fotograf.
Leonida Titus
reeducator de la Pitesti, printre primii care au aderat la echipa lui Turcanu. In ancheta insusi Turcanu il enumera printre „oamenii de incredere in care m-am bazat mai mult“. Apare in documente, ori de cite ori actiunea de reeducare ia forma batailor colective, ca participind alaturi de Turcanu. Probabil fiindca i-au pierdut urma in inchisori, fostii camarazi sau fostele victime cred ca a pierit o data cu Turcanu, dar el nu a fost condamnat in 1954 si nici n-a fost macar citat. Fusese legionar si incercase actiuni de opozitie fata de regim pina tirziu, in 1949, cind a fost arestat. Era originar din Banat.
Leonida (?)
anchetator de Securitate, la Bucuresti in 1950. Se deplasa la Sighet, unde i-a anchetat pe preotii greco-catolici si, probabil, si pe unii din cei nouazeci de fosti ministri si demnitari adusi la Sighet fara judecata, pentru a fi sau „reeducati“, sau ucisi.
Lepadatu Ion
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de locotonent si functia de adjunct de sef serviciu. Fusese inainte lacatus-mecanic.
Lepadatescu Mircea
colonel de Securitate, numit in august 1948, cind s-a infiintat Directia Generala a Securitatii Poporului, director in Directia V, Cercetari Penale, alaturi de Misu Dulgheru.
Let Valentin
sergent-major de Militie la Brasov, in 1987, a participat la represiunea violenta si la arestarea muncitorilor revoltati in noiembrie 1987, la uzinele „Steagul Rosu“ din oras.
Liciu Virgil
maior de Justitie la Procuratura R3M Cluj. A pus concluziile de condamnare la moarte pentru cinci dintre partizanii rezistentei din Muntii Banatului in august 1958. Trei dintre aceste sentinte au fost executate
Limbau Gheorghe
nascut la 25mai 1928, in comuna Aninoasa-Filiasi, fiul lui Ilie si Ilinca. Plutonier la Salcia de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute in lagar in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la 15 ani munca silnica, in procesul din 1955 si gratiat in 1957 (v. Pavel Ion).
Linca Nicolae
anchetator de Securitate la Bucuresti. La origine boxeur. Apare pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, fara alta precizare.
Litvin (?)
colonel de Securitate, s-a ocupat cu reprimarea revoltelor taranilor care se opuneau colectivizarii in judetul Bihor. Organizator si executor al deportarii acestora.
Lita (?)
gardian la Aiud, de o mare cruzime
Livescu (?)
locotenent de Securitate. S-a ocupat de Paul Goma in perioada domiciliului obligatoriu.
Livinski Mihai
reeducator la Pitesti. Nascut la 26 iulie 1926, in comuna Bucium, regiunea Iasi, student la Facultatea de drept, fusese condamnat la 7 ani inchisoare corectionala. Facea parte din statul-major al demascarilor. Si el participase initial la reeducarea propusa de Bogdanovici, la a carui ucidere a luat parte ulterior. A facut reeducare la Suceava, Pitesti, Gherla. A participat la uciderea prin torturi a mai multi fosti legionari: Radoveanu Alexandru, Dinca Ion, Cristea Ion, Timpa Ion, Dimbu Vasile, Dumitru Vasile, Dinciu Garofil si altii. Pentru ca sa nu li se descopere fapta, a inlocuit cadavrul unui alt detinut, cu al celui ucis de ei, Dinca Ion. A fost condamnat la moarte si executat alaturi de ceilalti 15, in 17 decembrie 1954. Nu stim daca fusese la rindu-i trecut prin demascari, inainte de a consimti sa devina tortionar.
Lixandru Vasile
seful Directiei Penitenciare, Lagare si Colonii de Munca, Directia Generala a Lagarelor si Coloniilor de Munca in anul 1955, cu gradul de locotenent-colonel. In 1968, cind s-au cercetat unele abuzuri comise in epoca respectiva, era scos in rezerva.
Loghin Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte cofetar.
Lois Traian
anchetator penal de Securitate la Timisoara, in 1957–1958. A anchetat loturile luptatorilor in rezistenta din Muntii Banatului, anchete finalizate cu 22 de condamnari la moarte, dintre care 13 executii. Avea gradul de locotenent-major si mentiunea de „prim“ linga calitatea de anchetator, care, probabil, semnifica un grad superior. Dintre cei anchetati de el, 5 au fost executati si 11 condamnati la diferite pedepse.
Lorinz (Lorenz)(?)
capitan de Securitate, seful inchisorii de la Zalau in 1953. In 1959 anchetator la Gherla. Intre 1960 si 1964, facea reeducare la Aiud.
Lothe Andrei
loctiitor al sefului Sigurantei din Bistrita-Nasaud, in anii 1947–1948.
Lungu Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte muncitor.
Lungu Gheorghe
comandantul Securitatii din Craiova, in anul 1970. Era un ins in jur de 50 de ani, solid, bine legat. Mai diplomat decit altii, isi convoca victimele, oameni traumatizati de ani de puscarie si de spaima unei noi arestari, la discutii, „principiale“. Pe George Popescu, intemnitat din 1941 pina in 1964, il indemna „sa vina cu ei“. Cind omul ii arata ca el munceste constiincios, ca este corect, ca nu comite „nici o abatere“ de la legea de ei stabilita, pe scurt ca este deja prea redus la neputinta pentru a nu fi cu ei, securistul ii explica ca „nu asta vrea“, ci garantia ca, „in cazul ca tara ar fi amenintata de un spion, de un agresor“, fostul detinut va veni sa le spuna lor. „Mai mult demon decit bestie“, nici acest tip de calau binevoitor nu inspira mai putina teroare. Avea gradul de maior.
Lungu Nicolae
plutonier in lagarul de la Salcia, unul dintre cele mai sinistre din intreg sistemul penitenciar romanesc. In procesul care a avut loc in 1955 (v. Pavel Ion) nu este anchetat. Este posibil sa fi lucrat aici intr-un moment ulterior acestei anchete, dar regimul nu s-a imbunatatit niciodata efectiv in acest lagar. In perioada 1957–1958, de pilda, memorialistii vorbesc despre un total anual de 85 de morti. Cruzimea gardienilor si epidemiile de hepatita au retinut atentia altor doi memorialisti, Ion Ioanid si Alexandru Paleologu, ajunsi aici mai tirziu (1958–1960). Il regasim, fara a avea certitudinea ca este vorba de acelasi personaj, ca plutonier gardian in lagarul de la Stramba, din Delta, unde se lucra la dig si in lagarul de la Bandoiu, tot in Balta Brailei.
Lungu Petre
a facut parte din comandamentul de reprimare a rascoalei minerilor din Valea Jiului in august 1977, comandament al carui bilant il reamintim din nou: 150 de dosare intocmite, 50 de muncitori trimisi in spitale de psihiatrie, 15 mineri condamnati intre 2 si 5 ani si 4 000 de concediati si stramutati. Unii au fost anchetati de Securitate ani de zile
Lungu (?)
ofiter de Securitate la Brasov. Avea in 1959 gradul de locotenent.
Lungu (?)
„doctor“ la inchisoarea din Sighet, in anii 1950–1955, cind aceasta a fost inchisoare politica, condusa de Vasile Ciolpan, si cind au murit aici peste 50 de oameni, ceea ce reflecta si calitatea ingrijirii medicale. Nu avea pregatire de medic. Fusese pe frontul antisovietic asistentul unui medic. Acesta murind, el si-a insusit actele lui si, intors in tara, a fost numit de Teohari Georgescu medic la Sighet. Nu a palpat si nu a dat niciodata nici un medicament vreunui detinut. A fost si el condamnat la 16 ani inchisoare, pentru uz de fals, dar nu i-a executat. In 1991, acelasi Ciolpan declara intr-un interviu ca medicul impostor a parasit Romania.
Lunguleac Ion
student reeducator la Peninsula. Si-a torturat propriul unchi. In documentele selectate in Memorialul ororii este consemnat totusi o singura data, lucru care nu se intimpla de obicei cu tortionarii notorii. Este citat si pe lista AFDPR, Iasi, ceea ce inseamna ca era totusi cunoscut printre victimele Pitestiului.
Lunguleac Sava
sublocotenent la Securitatea din Radauti la data de 16 mai 1949. I-a anchetat cu deosebita violenta pe membrii grupului Macoveiciuc Silvestru, partizani anticomunisti din Bucovina.
Lupascu (?)
student reeducat, brigadier la Peninsula. A participat la torturarea doctorului Simionescu, care s-a sinucis putin timp dupa aceea, ca sa scape, aruncindu-se in sirme. Sinuciderea doctorului Simionescu, ca si tortura care l-a impins la ea, este evocata in mai toate lucrarile memorialistice despre Canal.
Lupes Gheorghe
maior de Securitate la Alba Iulia, seful inspectoratului din acest oras.
Lupsa (?)
fost colonel de armata, colaborator al Securitatii strecurat in rindurile partizanilor. Simulind ca face legatura intre grupurile de luptatori de la curbura Carpatilor, i-a depistat pe toti si le-a organizat ambuscade in care au fost prinsi.
Lupu David
locotenent de Securitate la Cluj.
Lupu George
anchetator de Securitate, cu gradul de colonel in 1963. Semnalat la Bucuresti.
Lupu Vasile
anchetator de Securitate la Iasi. Consemnat in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, cu precizarea „calaul securitatii“.
Lupu (?)
ofiter politic la Capu-Midia, in perioada cind comandantul lagarului a fost Liviu Borcea. Obisnuia sa le spuna detinutilor: „Nu uitati ca Midia este lagar de exterminare“. Era originar din Buzau.
Lupu (?)
colonel de Securitate, in 1987, a participat la reprimarea, anchetarea si torturarea muncitorilor revoltati din noiembrie 1987, la IGM, Bucuresti. Unul dintre cei anchetati povesteste ca pe toata durata primului interogatoriu, incepind de seara de la 8 si terminindu-se a doua zi dimineata la 5, maiorul l-a batut si l-a tinut in picioare.
Lupusor (?)
capitan de Securitate, in 1949, membru al Comandamentului Unic Timis, alcatuit de Militie, Securitate Armata, pentru nimicirea rezistentei din munti. A participat la capturarea partizanilor lui Uta, din Valea Cernei, Caras-Severin.
Lutenco Nicolae
ofiter de Securitate, la Sibiu in 1954, cind, din ordinul lui Alexandru Draghici, ministru de Interne, a facut parte din comando-ul pentru uciderea lui Ibrahim Sefit, zis Turcu. In 1968, cind pentru inlaturarea lui Draghici se redeschide cazul, recunoaste omorul in urmatorii termeni: „Coborind cu totii si departindu-ne la citiva metri de drum, toti ofiterii ce erau cu el in masina, adica eu, Popa Oprea, Vaides Mihai si Munteanu Ilie, am tras cu pistoalele asupra lui Turcu, care a cazut jos.“ (Gh.Buzatu, Mircea Chiritoiu, 116.) (v. de asemenea articolele rezervate celorlalti trei slujbasi ai Securitatii in prezenta lucrare si Draghici Alexandru).
Macavei Ioan
locotenent-colonel de Securitate, la Cluj, in 1958. L-a anchetat pe medicul psihiatru Traian Neamtu. Iesit la pensie ca locotenent-colonel MI, s-a distins, in anii 1957–1958, prin anchete deosebit de grele, de pilda un lot de 17 condamnati, dintre care 2 la moarte, executati imediat. Se mindrea cu numarul mare de condamnari la moarte din dosarele lui, cu stelele pe care „marxistii, veniti la el in sat i le pusesera pe umeri“, ba chiar cu palmele date unui preot, caruia incepuse sa-i curga singele suvoaie. In 1992, cind era colonel in rezerva, M.I. i-a dezvaluit unui cercetator pe nume Victor Lungu ca: „Cei condamnati in contumacie erau de fapt impuscati in drum spre tribunal si ingropati in locuri ramase necunoscute.“ Acum se schimbase. Se considera un inselat, un manipulat.
Macovei Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier si o functie operativa. Fusese inainte sudor.
Macovei Dumitru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte muncitor.
Macovei Mihai
sergent-major de Securitate, din Arad.
Macri Emil
general de Securitate. A condus operatiile de reprimare a revoltei minerilor din Valea Jiului in august 1977, asistind la anchete sau chiar efectuind el insusi o parte din ele. A participat la reprimarea Revolutiei din decembrie, inca din momentul Timisoara. A fost judecat si condamnat. A murit in inchisoare in aprilie 1995. Timp de 40 de ani a lucrat in Directia a II-a a Securitatii Statului, care se ocupa de contrainformatiile economice. In ultimii 20 de ani a condus nemijlocit aceasta directie.
Madan Constantin
prim-brigadier la Canal, si el detinut politic, licentiat in teologie, fost profesor, originar din Basarabia. L-a ucis pe detinutul Dumitrache, celebrul protagonist al unei evadari din lagarul de la Peninsula, din martie 1951, prins foarte repede si supus unei campanii spectaculoase de pedepsire, care trebuia sa-i inspaiminte pe detinuti. A fost ucis, dupa torturi indelungate, tintuire la stilpul infamiei si umilire, intr-un beci cu cartofi. Pistolul ucigas i-a fost dat lui Madan de catre ofiterul politic Chirion. Evocat si de Stefan Radu in Memoria (27, 60), in legatura cu aceeasi crima: „Lesinat si napadit de muste, Dumitrache un detinut care evadase din lagar – a fost impuscat de catre prim-brigadierul Madan cu un pistol primit de la politrucul Chirion in noaptea urmatoare si aruncat in gardul de sirma ghimpata din apropiere, pentru a se pretexta ca a vrut sa evadeze.“
Madar Nicolae
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier si o functie operativa. Fusese inainte boiangiu.
Madar Aurel
subofiter de Securitate la Caciulati, in anii ’50, subaltern al lui Istoc Isidor. Comuna si cei trei lucratori ai sectiei locale de Securitate au dobindit oarecare notorietate in anii ’90, cind in curtea sediului institutiei s-au descoperit intr-o groapa comuna scheletele a 316 oameni impuscati in cap. Cercetarile au condus la concluzia ca este vorba de tarani care in anii 1949–1950 s-au opus colectivizarii. Aurel Madar traia la acea data, dar n-a fost citat (v. de asemenea Istoc si Foti).
Makay (?)
sergent-major, gardian la inchisoarea de la Aiud, in anul 1959. Era „executorul criminal al tiranilor Craciun si Iacob“, spune Alexandru Salca. Bolnav de hepatita si tinut la izolare intr-o celula cu dusumea, timp de cinci saptamini, memorialistul, atunci detinut la Aiud, a trebuit sa adune in fiecare dimineata o galeata de apa pe care Makay o arunca pe jos, si sa respire aerul umed.
Mahler Wiliam
A fost anchetator mai multor acuzati din lotul lui Vasile Luca (Magdo Ion, Vijoli Aurel, Gheorghe Radulescu si Vasile Luca insusi). La data respectiva, 1952, era doar locotenent-major.
Maier Andrei
locotenent-major de Securitate, comandant al inchisorii-lagar de munca de la Valea Nistrului, unde detinutii munceau, in conditii inumane, in minele de extragere a plumbului.
Maier Gheorghe
in 1949, gardian la Aiud. Extrem de dur cu detinutii. Unul dintre cei patru frati Maier, trei barbati si o femeie, toti patru lucratori de Securitate, originari din localitatea Pajida, judetul Arad.
Maier Gheorghe
frate cu cel de mai sus. La fel de crud, gardian tot la Aiud. Marele jurist, fost ministru, Istrate Micescu, intemnitat la Aiud imediat dupa instaurarea regimului comunist isi pregatise, pentru cazul in care va muri si va fi azvirlit in groapa comuna, un nasture cu diametrul de doi centimetri, pe care camarazii lui sa i-l vire in gura imediat dupa moarte si sa fie astfel recunoscut de fiul lui, la o eventuala deshumare ulterioara. Memorialistul, odinioara detinut, insarcinat de el sa transmita familiei acest „semnalment“, adauga un al doilea semn de recunoastere: mandibula fracturata in toamna lui 1948 si calusul usor desfigurat de pumnul lui Maier „cel mare“. (Teodor Dutu, II, 157). Unii fosti detinuti politici ortografiaza numele Mayer.
Maier Lazar
locotenent-major de Securitate la Arad, a terorizat taranii din Gurahont. A prigonit pe partizanii din Muntii Zarandului si ai Codrului, condusi de Cantemir Gligor. Pe seful partizanilor n-a reusit sa-l ucida in confruntare directa. Conform relatarii acestuia, urmele ramase pe pereti ale gloantelor trase asupra lui, ii conturau trupul, „ca si cum ar fi fost sub o protectie divina“. Desi criminal notoriu, Maier Lazar n-a uitat niciodata acest episod si ori de cite ori l-a intilnit ulterior prin anchete si inchisori pe cel astfel scapat, ii povestea acest episod care „l-a cutremurat“. Asta nu l-a impiedicat sa-si extinda represaliile, arestind intr-un rind toata familia care-l gazduise pe fugar si nelasind in casa decit o femeie de 80 de ani.
Maier Vasile
gardian securist de la penitenciarul Aiud, frate cu cei dinainte. Tot atit de feroce. A ucis detinuti cu o zi-doua inainte de eliberare.
Maier (?)
Din aceeasi familie, gardianca la inchisoarea de femei din Mislea
Mailat (?)
gardian la Aiud intre 1960 si 1966. Din 1970, este trecut la zarca, unde se remarca prin brutalitati.
Malisenschi Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si functia de sef probleme, la biroul local Oltenita. Fusese inainte muncitor.
Manciulea I. Petre
nascut la 10 noiembrie 1926, in Slatina, fiul lui Ion si al Mariei. Locotenent la Salcia de la infiintarea lagarului. Devenise comandant. Condamnat si el la munca silnica pe viata in procesul din 1955 si gratiat in 1957 (v. Pavel Ion). In februarie 1953, cind se faceau cercetarile, un subaltern, si el implicat in ancheta, declara despre el: „Lt. Manciulea Petre a ales in fata mea circa 30–40 detinuti si a inceput sa-i bata cu pumnii si cu picioarele, aratindu-mi ca asa trebuie sa fac si eu pentru a face treaba cu ei. A batut asa de tare pe unul, lovindu-l in inima cu pumnul, de a inceput sa se zbata la pamint, facind spume la gura si tremurind.“ Dupa gratiere, M.P. fusese avansat capitan, iar in momentul rejudecarii procesului, in 1968, el era ofiter prim-serviciu la Penitenciarul Jilava.
Mandache Calin
locotenent in MAI, la Slobozia, in noiembrie 1987, cind a preluat pe unul dintre muncitorii deportati de la Brasov. Il controla pe acesta la serviciu de 2–3 ori pe zi, pentru a vedea daca respecta regimul impus: izolarea, necomunicarea cu colegii, traseul de acasa la locul de munca si de aici acasa etc. „Timp de trei luni singur, acest cosmar se derula nestingherit.“ Locotenentul Mandache l-a batut pe un altul dintre cei deportati aici. Acelasi deportat a trebuit sa lucreze in noul apartament al locotenentului, unde „am facut destula curatenie, am spalat, am vopsit tot ce trebuie.“
Manea Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si functia de sef probleme. Fusese inainte lacatus.
Manea C. Grigore
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de sublocotenent si functia de sub-sef serviciu. Fusese inainte muncitor.
Manea Paraschiva
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si functia de sef probleme. Fusese inainte casnica.
Manolache (?)
locotenent-major, anchetator al lotului de la Canal si al martorilor care trebuiau constrinsi sa depuna marturie impotriva celor ce trebuiau condamnati la moarte, in 1 septembrie 1952 (Nicolae Vasilescu, Aurel Rozei, Nichita Dumitru, Cernatescu Petre si Gheorghe Topuzlau). Martori pe care i-a santajat cu distrugerea vietii private, cu tortura, tinindu-i in arest, sau convocindu-i la sediul institutiei din Constanta saptamini in sir.
Manoliu Ion
anchetator de Securitate la Bucuresti. Avea gradul de capitan cind a fost semnalat de fostii detinuti politici ca anchetator la Uranus.
Manoliu Mihai
locotenent de Securitate la Dorohoi.
Marcu Gheorghe
anchetator de Securitate la Bucuresti. A promovat pina la gradul de general.
Marcu Stan
ofiter de Securitate. S-a ocupat de reprimarea studentilor care-si manifestasera solidaritatea cu Revolutia din Ungaria, in octombrie 1956.
Marcu Vasile (1)
gardian la inchisoarea Aiud (1950–1959). Detinutii l-au auzit o data raspunzind unui coleg care-l intreba daca nu merge acasa, raspunzind: „Mai ramin, ma, ca nu m-am saturat inca de batut la banditii astia“.
Marcu Vasile (2)
zis si Marcut securist singeros de la Aiud, in pavilionul inchisorii numit zarca (1960–1964 si 1970–1977).
Marcu Victor
alias Sirbu Victor) maior de Securitate insarcinat cu misiuni in strainatate (v. Sergiu Nicolau). Era originar din Moroieni, a absolvit scoala de Securitate de la Baneasa in 1968. S-a ocupat o vreme de fostii legionari in unitatea militara nr. 0103. In strainatate a functionat ca diplomat sub numele de Nita Victor, insarcinat cu cazul Paul Goma.
Mardarie (?)
maior, procuror militar, la Tribunalul Militar din Iasi in 1949–1950; a condamnat la moarte si la detentii grele o multime de luptatori in munti.
Mares (Maris) (?)
Fost ceferist, subdirector la inchisoarea Aiud, in anul 1948, cind s-a schimbat regulamentul de functionare al inchisorilor si multi dintre fostii angajati au fost destituiti. Un ins aproape analfabet, cu comportari inegale si contradictorii, alcoolic. Aproape normal cind era treaz, la betie devenea fioros, chiar bestial. Lua mita de la familiile detinutilor, carora le promitea ca le va imbunatati tratamentul. Dupa un flagrant foarte ingenios inscenat, Maris a fost retrogradat si, dupa o trecere prin functia de director al Fabricii din incinta inchisorii Gherla, a revenit ca maistru la fabrica de la Aiud intre 1950 si 1957. Se purta aici foarte rau cu detinutii, pe care ii forta sa munceasca peste puterile lor.
Mares (?)
maior in Ministerul de Interne in 1989, lucrind la Militia Capitalei. A participat la represiunea Revolutiei din Decembrie 1989, din seara de 21 spre 22 decembrie, cind sute de arestati au fost dusi la Jilava si batuti cu bestialitate
Margherescu (?)
colonel de Securitate, la Brasov, in timpul revoltei muncitorilor din noiembrie 1987. Iata ce declara unul dintre cei anchetati atunci: „In timp ce un militian ma batea cu pumnii si cu bastonul, un altul ma lovea cu un picior rupt de la un scaun. M-a batut cumplit colonelul Margherescu“. (Memoria, 22, 88). Este evocat de una din victimele lui, maltratata de Margherescu si dupa ce s-au terminat anchetele, in timpul deportarii la Craiova. Metoda de data aceasta – una foarte folosita: bataia la palme.
Marian Ion
anchetator la Securitatea din Cluj. In 1948, capitan. Foarte dur anchetator, injura mult, era violent, trivial si cinic: „Ma, i-a spus unui anchetat, stii cum e legea? ca o p… cum o intinzi, asa e“.
Marian Vasile
student reeducat, brigadier la Peninsula. In documentele selectate in Memorialul ororii nu figureaza.
Marian (?)
maior de Securitate. A anchetat, la IMG Bucuresti, pe muncitorii de la Brasov, in noiembrie 1987. De maltratat, a cerut altora sa-i maltrateze, si anume ori de cite ori cei anchetati nu declarau ce voia el.
Marica Gheorghe
agent de Securitate insarcinat cu misiuni in strainatate (v. Nicolau Sergiu). A absolvit in 1968 scoala de la Baneasa. Se ocupa de supravegherea romanilor plecati in interes de serviciu. A lucrat la Contrainformatii, apoi la Militie, o vreme la Pasapoarte si apoi in misiune in Olanda. Aflat pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu.
Marici Petre
sublocotenent de Securitate in serviciul judetean de Securitate Radauti la data de 19 septembrie 1948. Este semnalat la Suceava in 1949, cind s-a organizat experimentul reeducarii. Avea atunci gradul de capitan. Este semnalat si de AFDPR, Iasi: in 5 ianuarie 1951, in aceeasi inchisoare, l-a trimis la carcera la etajul I pe detinutul Pinzariu, numai in camasa si izmene, dupa ce-l batuse. Carcera n-avea geam, detinutul a lesinat de frig, si, aflat in nesimtire, i s-a aruncat pe el terciul fierbinte, care pe sub hainele subtiri, a lasat pe pielea supliciatului o urma rosie. Multi au amintiri legate de cruzimea lui. La arestarea grupului de partizani ai lui Margineanu Liviu, a batut familia celui care-l adapostise, inclusiv pe copii, pe care i-a dezbracat in pielea goala, i-a intins cu fata in jos in curte si a sarit de pe prispa pe trupurile lor. „Erau in asa hal de batuti incit nu mai puteau fi recunoscuti sub valurile de singe.“ Scena relatata s-a intimplat in 6–7 septembrie 1952 (Liviu Margineanu, AFDPR, Iasi, raspuns la chestionar). Dupa 1989, l-a oprit pe strada pe Liviu Margineanu pentru a-i spune ca „asa au fost vremurile si situatia“, ca, impotriva vremurilor si situatiei, el s-a ingrijit apoi sa duca grupului arestat medicamente si scrisori, l-a ocrotit deci, si l-a rugat sa tina cont de toate astea la o eventuala schimbare de roluri. A anchetat la Suceava lotul organizatiei de rezistenta numita „Garzile Decebal“: „Batea grozav. Pe cei condamnati la moarte, el ii executa, cu mina lui. Marici era un om mai in virsta. Cum ii executa? Ii ducea in cimitir si acolo ii impusca. Cu un glont in ceafa. Model sovietic. Toti astia impuscati de el sunt acolo, in cimitirul de la Suceava.“ (Parintele Filaret Gamalau, „Visul meu in celula 297 a Aiudului“, Memoria, 14, 9.) Cicerone Ionitoiu spune ca era „tartorul“ inchisorii.
Marin Ion
capitan de Securitate. L-a anchetat pe Adalbert Rosinger Rozemberg. Il invita pe colegul lui, anchetatorul Cenuse Ion prin telefon, in termeni lipsiti de orice ambiguitate: „Hai sa-l macelarim impreuna pe banditul asta.“ Consemnat si in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, ca anchetator la Uranus.
Marin (?)
capitan MAI la Brasov, s-a ocupat de ancheta pentru trimiterea in judecata a muncitorilor revoltati in noiembrie 1987 si apoi de supravegherea lor stricta. In timpul anchetei i-a batut si injurat pe cei anchetati, inclusiv pe femei. Acestia isi amintesc bine contrastul dintre starea de spirit a anchetatorului lor si propria lor stare: capitanul spumega de furie fiindca voia sa se duca la meci, in timp ce ei insisi nu aveau nici o stire de la cei de acasa, copii mici, batrini, bolnavi.
Marina (Iticovici) Ion
ofiter politic la Pitesti in timpul reeducarii. Era cel ce primea declaratiile semnate de detinuti in demascari, declaratii ce se scriau uneori in biroul lui de referent. Colabora direct cu Turcanu, conform depozitiei acestuia inaintea procesului din 1954: „Am mai primit de la dl. Dumitrescu si Marina ordin ca nu-i intereseaza citi ochi sar si (...) ca sa am grija sa nu se dea lovituri in organe care ar cauza moartea, dar ca la fund si la talpi pot sa bat pina sare carnea bucati in tavan.“ (Memorialul ororii) A fost participant activ la teribila bataie din ajunul Craciunului, alaturi de directorul Dumitrescu. „Pentru el, sedintele de tortura constituiau o adevarata hrana sufleteasca. Statea cu orele la vizeta si se desfata mai ales la sedintele de blasfemie anticrestina. Nici de el nu se mai stie nimic dupa transferul lui la inchisoarea din Brasov.“ (Virgil Ierunca)
Marinache Dumitru
A fost unul dintre anchetatorii lui Vasile Luca. La data respectiva, 1952, era capitan.
Marinescu Dan
capitan, membru in Curtea Martiala a Comandamentului IV Teritorial la data de 12 septembrie 1946, cind a fost pronuntata sentinta nr. 1161/1946 in primul proces al grupului Macoveiciuc.
Marinescu Dumitru
anchetator de Securitate la Bucuresti.
Marinescu Marin
anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de capitan.
Marinescu Paul
anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de maior.
Marinovici (?)
brigadier la Canal. De o mare cruzime, era supranumit „Ciinele rosu“.
Maris Ioan
locotenent de Securitate la DRSP Timisoara, in august 1949. A participat la inabusirea rascoalelor taranesti impotriva cotelor si colectivizarii, in comunele Apateu, Somosches si Berechiu, cind au fost adusi graniceri, militieni, securisti si activisti de partid inarmati. Au fost zeci de morti si sute de raniti.
Marlari Mihai
ofiter de Securitate la Oradea, in anii ’50.
Marmandiu Mircea
anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de locotenent-colonel.
Maromet Nicolae
capitan, directorul inchisorii Jilava, intre mai 1949 si aprilie 1952. Fusese inainte portar la o primarie de sector din Bucuresti, apoi sef al corpului de gardieni. Dupa alti memorialisti, fusese om de serviciu. „Te speria numai cu privirea. Era bilbiit si nu putea sa lege nici o propozitiune.“ (Remus Radina, op.cit. p. 48). „In ziua de Pasti am fost scosi la sapaturi de pamint, pentru construirea unui drum. Desi eram toti slabiti, am lucrat peste puteri sub ciomegele lui Maromet si ale gardienilor sai.“ (idem, p. 57) Alta scena evocata de acelasi memorialist: cind un detinut a evadat, si-a adunat toti gardienii si ii numara pe detinutii ramasi, trecindu-i pe sub ploaia loviturilor de ciomege, de aproximativ 10 ori. Apoi i-a inchis in celula cu usile si ferestrele inchise, lasindu-i acolo pina aproape de sufocare. Maromet profita, pentru a-i bate pe detinuti si de momentul plimbarii zilnice obligatorii. Era mereu insotit de Ivanica. Alta modalitate de tortura era sa sara pe detinuti cu calul. In 1954 era director adjunct la Vacaresti. O vreme a fost adjunctul lui Goiciu la Gherla. Era nascut la 3 mai 1912, in comuna Topana, satul Gheraiesti, judetul Olt, din parintii Gheorghe si Maria. A fost o vreme si comandant al lagarului „La stuf“ din Delta: „Acest tigan, fost portar la primaria Capitalei, analfabet si marginit mintal, a fost ales de Securitate ca director la inchisoarea Jilava – Bucuresti. Acolo Maromete (sic!), la ordinul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul dictator comunist din Romania, a schingiuit si omorit multi detinuti politici de seama, prin batai, infometare si cazarea detinutilor in conditii de neinchipuit pentru o minte omeneasca normala. Mai tirziu Securitatea l-a promovat pe Maromet comandant in lagarele de munca fortata din Balta Brailei si apoi in Delta, la stuf, unde si-a continuat si mai hain «munca» de exterminare a detinutilor.“ (George Mazilu, „O evadare in Delta“, Memoria, nr. 16, p. 55.). Mai tirziu a fost vazut de fostele lui victime lucrind ca plasator de bilete la un cinematograf, in Bucuresti.
Martin Iacob
capitan de Securitate, anchetator al lotului de la Canal in 1952. L-a anchetat si l-a batut pe inginerul Craciun, fratele cunoscutei activiste comuniste Constanta Craciun. A inlaturat apoi din dosarul acestuia tot ce l-ar fi putut disculpa. Semnalat in 1959, cu gradul de maior, tot anchetator la Bucuresti.
Martin Isac
ofiter de Securitate care s-a ocupat de reprimarea studentilor in octombrie 1956. Aflat pe lista de „criminali, schingiuitori, colaborationisti“ a lui Cicerone Ionitoiu.
Martinus Alexandru
fost student din Iasi. A facut parte din grupul detinutilor care, in august 1948, au scris memoriul adresat Comitetului Central, angajindu-se ca renunta la activitatea legionara, pentru a fi eliberati. A facut parte si din grupa lui Bogdanovici. Mai apoi a fost, in Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste, responsabil cu documentarea. S-a rupt printre primii de angajamentele legionare. In ancheta, Turcanu il enumera printre oamenii lui de incredere. Uneori bateau si strangulau in trei, el, Livitchi si Turcanu. „Camera 4 mi s-a parut uriasa. Pe peretii din dreapta si din stinga intrarii erau ferestrele, iar pe zidul din fund era sprijinit un prici pe care sedeau ghemuiti oameni desfigurati de groaza. In centru o masa in jurul careia misunau tortionarii, cu figuri schimonosite de ura. I-am recunoscut pe Martinus, pe fratii Livinschi, pe Dan Diaca (...) Martinus m-a luat de piept. Nu mai eram capabil de nici o replica. M-a tirit dupa el pina la marginea priciului unde era un loc liber. Ia pozitie de meditatie si vezi ce te asteapta. (...) Si am asistat la caruselul torturii zi dupa zi.“ (Octavian Tomuta , Memorialul ororii, 812). In martie 1952 a fost luat din penitenciar si dus pentru cercetari. Acelasi Octavian Tomuta isi aminteste ca la procesul la care a fost martor, prezidat de generalul Petrescu, l-a vazut in boxa acuzatilor si pe Martinus, ca facind parte din statul-major al demascarilor. Totusi, in documentele procesului publicate in 1995 de editura Vremea, Martinus nu apare printre acuzati. In dictionarul lui Cristian Petru Balan se afirma ca ar fi murit in 1955.
Marton (?)
ofiter de Securitate la Brasov, cu gradul de capitan.
Marunea Vasile
angajat al Securitatii la inchisoarea din Botosani.
Massler Iuliu
seful Sigurantei din Bistrita Nasaud, in anii 1946–1947. Originar din Nasaud. Fusese comerciant de stofe. Era nascut la 30 iunie 1913. A participat la toate momentele violente ale instaurarii regimului comunist: reprimarea demonstratiilor promonarhice, prigoana partidelor istorice, cistigarea de catre comunisti a alegerilor etc.
Mateescu Emil
locotenent-major, sef de birou la sectia de Probleme speciale din directia de Anchete a DGSP. Intrat in Securitate,se presupune de catre sefii lui, pentru a se proteja de trecutul lui de ofiter in armata antonesciana.
Mateescu Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte contabil.
Mateescu Nicolae
capitan, numit in august 1948, cind s-a infiintat Directia Generala a Securitatii Poporului, sef de sectie in secretariatul acesteia.
Matei Alexandru
tortionar la Pitesti in timpul reeducarii. Nu a fost judecat impreuna cu ceilalti, nefiind legionar.
Matei Vasile
brigadierul brigazii disciplinare de preoti de la Peninsula. Fusese insarcinat de Chirion sa-i extermine prin munca si prin bataie pe oamenii bisericii. Ii supunea pe prizonieri la muncile cele mai inumane si ii batea de mai multe ori pe zi.
Matei (?)
sergent de Securitate in lagarul de la Cernavoda. Consemnat pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, care noteaza: „In simbata Pastelui 1951, un taran batrin si uscat, care de abia mergea, a fost luat de gulerul hainei de catre sergentul securist Matei si intorcindu-l cu fata spre el i-a descarcat in piept o salva de mitraliera“.
Mateusanu O.
capitan de Securitate, in 1958, la Directia Cercetari Penale, Bucuresti. A semnat, sub semnatura sefului sau, Francisk Butyka si alaturi de cea a adjunctului acestuia C. Dracopol, procesul-verbal de arestare a Ecaterinei Balacioiu Lovinescu, in mai 1958.
Mathe Matei
angajat al Securitatii din Satu-Mare, in anii ’50. Apare pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, cu gradul de locotenent. In 1948 era seful Securitatii din Blaj. Din anchetele cu el, supravietuitorii isi amintesc carafa cu vin si alaturi un cutit pe care anchetatorul avea obiceiul sa-l infiga in lemnul mesei urlind si amenintindu-i cu castrarea („Iti tai c..., ma!“). Au murit sub tortura in timpul anchetei lui cel putin doi oameni, un invatator pe nume Tintaru si un anume Rahaianu. Venea beat in arest si tragea cu pistolul pe deasupra capetelor detinutilor.
Mayer (?)
ofiter de Securitate la Brasov. Fost macelar. Cu o lovitura de picior i-a rupt rectul si i-a perforat intestinul gros profesorului universitar Alexandru Herlea, care a fost apoi operat la Peninsula de doctorul Ahile Sari, asistat de dr. Brindusoiu. Mayer a emigrat mai tirziu in Israel.
Maxim Dumitru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de maior si functia de sef serviciu. Fusese inainte contabil.
Mazare (?)
ofiter de Securitate in regiunea Bacau, anchetator, semnalat de Cicerone Ionitoiu. Provenea din vechea jandarmerie.
Mazuru (Mazurov) Vladimir
general-maior de Securitate, adjunct al lui Gheorghe Pintilie (Pantiusa) si sef al Directiei a VI-a din Securitate la infiintarea acesteia. Era nascut in nordul Bucovinei. In septembrie 1952, a fost transferat la Craiova pentru a prinde grupul de parasutisti al lui Tanase Alexandru. Esecul inregistrat aici l-a determinat pe Draghici sa-l inlature din minister. A fost trimis mai tirziu ca ambasador in Polonia. Mentionat si de Cicerone Ionitoiu, in lista sa. Este, pina la inlaturarea din conducerea Securitatii, unul dintre agentii ei cei mai puternici, reprezentind controlul sovietic asupra aripii romanesti a noii puteri. A participat la toate momentele instalarii puterii si ale represiunii complementare acestor operatii: marile procese-spectacol.
Magerusanu Liviu
capitan in Ministerul de Interne in 1989, lucrind la Militia Capitalei. A luat parte la represiunea Revolutiei din decembrie 1989, din seara de 21 spre 22 decembrie, cind sute de manifestanti au fost dusi la Jilava si batuti cu bestialitate.
Maita Constantin
agent de Securitate insarcinat cu misiuni in strainatate (v. Sergiu Nicolau).
Manescu Petre
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de locotenent si functia de subsef serviciu. Fusese inainte sculer.
Manescu-Racovski
Anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de colonel in 1950. Ulterior a fost mutat la Ploiesti.
Manvulescu Matei
locotenent-colonel de Securitate in anii ’50. A participat la prigoana impotriva partizanilor din Muntii Semenicului.
Marculescu (?)
anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de colonel in 1982-’83. Consemnat de Cicerone Ionitoiu ca anchetator de o mare brutalitate al lui Aurel State, Fonea Florin si Petre Tutea.
Margarit (?)
ajutor de comandant al lagarului de la colonia de munca de la Cernavoda, in anii Canalului (1950–1953) (v. Kormos).
Margarit (?)
capitan in Ministerul de Interne, la Bucuresti, in noiembrie 1987, cind a anchetat cu bestialitate un muncitor de la Brasov, ulterior decedat. „M-a batut in mod salbatic cu un baston de cauciuc, atit la palme, cit si la talpi; era un cetatean in virsta de aproape 45 de ani, inalt de 1,75, saten.“
Margineanu Florea
anchetator de Securitate la Bucuresti. Specializat in probleme religioase.
Margineanu Itu
ofiter de Securitate la Alba Iulia.
Mariuta Vasile
locotenent-major de Securitate la Iasi. Actualmente in SRI, Iasi cu gradul de colonel sau maior.
Mindres (?)
capitan de securitate, director al inchisorii Pitesti dupa destituirea lui Alexandru Dumitrescu. Fusese muncitor cazangiu la Atelierele CFR din Craiova. Deosebit de violent in limbaj, le cerea subalternilor „sa traga cu tunul“, „sa treaca cu tancurile“, sa-i „omoare“ pe detinutii aflati in grija lui, pe care-i numea „barosani“. Numea inchisoarea „Academia mea“ si se mindrea in realitate cu acesti „barosani“ – academicieni, fosti ministri, fosti universitari, fosti directori de mari trusturi. Totusi, obisnuia sa se imbete, sa se intoarca noaptea in inchisoare, sa rastoarne in celulele acestora tone de nisip, obligindu-i apoi sa-l scoata pina la ziua, drept pedeapsa pentru ca „afara au avut servitori“. Ii ura, dupa toate aparentele, si pe comunisti.
Mirza Ion
unul dintre cei treisprezece studenti angajati in Directia Regionala Bucuresti a Securitatii Poporului, la 30 august 1948, cind s-a infiintat aceasta. I s-a dat gradul de sublocotenent.
Marzac Ion
anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de maior.
Mecu Gheorghe
colonel, loctiitor politic la inchisoarea Vacaresti si apoi la Aiud.
Medaru Marin
anchetator de Securitate la Craiova, in 1970, cind avea gradul de capitan. L-a rearestat pe George Popescu, care deja ispasise 23 de ani de inchisoare. Nu l-a anchetat el, ci l-a incredintat unui colonel, care s-a recomandat Dumitrescu Vasile si care venea de la Bucuresti. (Acesta l-a interogat ore in sir, desi toata intrevederea s-a rezumat la atit: securistul rupea iar si iar hirtia pe care anchetatul scrisese o lista de nume, pina cind acesta a scris numele la care se gindea el.) Desi l-a amenintat cu alti 25 de ani munca silnica, Medaru nu s-a mai comportat, cel putin in aceasta faza, ca un anchetator brutal, ci mai degraba ca un diplomat. Ceea ce nu inseamna ca metodele lui erau mai putin traumatizante pentru victima lui. Dar mai ales, George Popescu a inteles in cele din urma ca scopul intilnirilor aparent nemotivate, al micilor servicii cerute de securist, era distrugerea prestigiului considerabil de care, ca detinut politic intransigent, se bucura in orasul sau. Dupa o inscenare de acest fel (Medaru ii ceruse sa-i aduca, intr-un loc in centrul orasului, un plic in care sa puna o hirtie cu un esantion din scrisul lui, pentru a-i face pe concetateni sa creada ca a devenit informator), omul si-a amenintat tortionarul cu sinuciderea. A scapat in felul acesta, dupa trei ani de hartuire, desi Medaru, poet de asemenea, publicind in ziarul judetean, nu a inteles de ce ia fostul detinut lucrurile „atit de in tragic“. A avansat pina la gradul de colonel si a locuit toata viata in acelasi oras.
Medrut Cornel
capitan de Securitate, la inchisoarea Sighet, in anii ’50.
Melau (?)
procuror militar la Tg.-Mures in 1957. L-a silit, depasindu-si atributiile, pe Alexandru Maier sa recunoasca doua declaratii semnate in fals, care-l incriminau grav. L-a injurat si l-a scuipat pe arestat.
Merce Ilie
colonel de Securitate, in ultimul deceniu al dictaturii lui Ceausescu, cind detinea, se afirma, post si raspunderi de general. Se ocupa de scriitori. In legatura cu acest specific al muncii lui, a fost intens mediatizat in perioada postrevolutionara ca agentul care a distrus reputatia lui Ion Caraion. Instrumentind in februarie 1982 publicarea in revista Saptamina a dubioaselor colaje de insemnari personale, extrase din procesele verbale de ancheta, denunturi si alte documente greu de identificat, dupa plecarea din tara a poetului fost detinut politic, Ilie Merce l-a impiedicat pe acesta sa se alature grupului de ziaristi de la „Europa Libera“. S-a ocupat indeaproape si de Dorin Tudoran. Acesta il caracterizeaza ca pe un ins „extrem de insidios, pendulind intre tonul amical si amenintari gentile.“ In prezent, trecut in rezerva, colaboreaza la revista Romania Mare.
Mezei Gheorghe
maior de Securitate, in 1952. Anchetator al partizanilor din Muntii Fagarasului, precum si in ancheta deschisa impotriva lui Vasile Luca, in 1952. L-a anchetat si pe inginerul Cernatescu Petre, condamnat la moarte si apoi gratiat in cel mai mare proces-spectacol de la Canal, din august–septembrie 1952. Ancheta a fost dusa cu o violenta extrema. In momentul rejudecarii, in 1968, a citorva dintre marile procese staliniste, nu mai era anchetator.
Mica Marin
capitan de Securitate, comandant al lagarului de la Salcia care, intre 1960 si 1962, era unul dintre cele mai cumplite lagare de munca. Dupa procesul din 1955 (v.Simovici), regimul nu s-a imbunatatit decit pentru scurta vreme. Mortalitatea a continuat si „din cauza conditiilor neigienice si a invaziei sobolanilor“ si aici dizenteria si febra tifoida au facut sute de victime. Mortii erau dusi in cimitirul satului Agaua si aruncati in gropile comune. Era originar din Isalnita, judetul Dolj.
Micle Teodor (Marcovici)
locotenent-major in 1952. Anchetator in lotul Patrascanu. I-a anchetat pe Lena Constante, Remus Cofler, Hary Brauner; a fost decorat cu ordinul Steaua RPR clasa a IV-a. Pentru activitatea de anchetator in anii 1950–1952 i s-au retras, in 1968, distinctiile.
Miclea Constantin
colonel de Justitie, seful Procuraturii Militare R3M Cluj, a pus concluziile de condamnare la moarte pentru unul dintre partizanii rezistentei din Muntii Banatului executati in august 1958.
Miclea Traian
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte mecanic.
Micutelu Constantin
locotenent-major de Securitate, in 1958, anchetator penal la Pitesti. A anchetat in dosarele taranilor refractari la colectivizare. Lui Anghel Ilie, taran din Visina, i-a scos testicolul cu creionul. Omologase o metoda de tortura proprie: ridicarea celui supliciat cu scripetele pina la tavan, de unde-i dadea brusc drumul. Asa a omorit pe citiva dintre cei care refuzau sa se inscrie in colectiv. A anchetat si in dosare de intelectuali. Despre Constantin Noica, fostii lui tovarasi de suferinta isi aminteau ca-i auzeau urletele de durere in timpul anchetei lui Micutelu. Mai tirziu, fostii discipoli si-l amintesc pe filozof in biblioteca Academiei, intotdeauna cu o pernita sub sezut pentru a atenua durerile cauzate de vechile cicatrici.
Mihai Alexandru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte lacatus.
Mihai Ioan
locotenent-colonel, presedintele Curtii Martiale a Comandamentului IV Teritorial in 12 septembrie 1946, cind a fost pronuntata sentinta nr. 1161/1946 in primul proces al grupului Macoveiciuc.
Mihai Gh. Ioan
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte cizmar.
Mihalache (?)
anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de capitan in anul 1960, cind ancheta la Uranus.
Mihalas (?)
comandantul Securitatii din Targu-Mures in 1949. Unul dintre primii reprezentanti ai politiei politice in curs de constituire. Fostii detinuti sint de parere ca, aflata la inceputurile ei si epurind treptat pe agentii fostei Sigurante sau SSI, Securitatea nu avea in acel moment oameni pregatiti profesional si din aceasta cauza „folosea bataile si alte metode de schingiuire“. In timpul conducerii lui Mihalas, au fost arestati si judecati pentru activitate anticomunista un numar mare de elevi de liceu. Aceleasi metode, datorate neprofesionalismului, devenite totusi foarte curind marca profesionalismului, le-au fost aplicate fara discriminare si lor.
Mihalcea Aurel
locotenent-major la Gherla, pe timpul reeducarii. Fiu de preot, originar din Dobrogea. Inalt, frumos, cu o cautatura ce se voia autoritara (Octavian Tomuta, Memorialul ororii, 820). „Cu un dezechilibru psihic si obsedat de originea lui familiala, avea iesiri de dement.“ La Gherla se afla un baiat de 14 ani numit Paul, pe care Mihalcea l-a umplut de singe si l-a calcat in picioare. Il consemneaza printre tortionari si filiala AFDPR, Iasi. Dupa informatiile lui Remus Radina, Mihalcea Aurel, ginerele lui Goiciu (fiu de notar din comuna Braiesti Buzau – sic!), era: „un alt criminal cu multe crime la activul lui“, minat de aceeasi „pofta bestiala“ de a schingiui. Un Mihalcea G. Aurel, sef de sectie („bruta“) la Resita, apare si pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu.
Mihalcea (?)
colonel de Securitate, apoi comandantul Securitatii din Piatra Neamt (1970–1980). A functionat la un moment dat la Birlad.
Mihalcea (?)
anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de maior, in anul 1949.
Mihalea Velicu
general, adjunct al sefului Inspectoratului General al Militiei, a participat la reprimarea muncitorilor de la Brasov, din 1987. A anchetat torturindu-i pe muncitori. Ancheta condusa si in alte momente ale ei, doar supravegheata de generalul Mihalea, a avut loc la IGM Bucuresti, unde anchetatii au fost batuti la talpi, peste fata si la palme, iar de catre general in persoana, cu un picior de scaun pe care-l tinea pe birou. Unul dintre acesti anchetati declara ca dupa ce a fost batut de generalul Mihalea Velicu, acesta a chemat la el un colonel, caruia i-a spus „Ia-l si du-l in cristosul ma-sii ca-l omor degeaba“. A murit in timpul Revolutiei din decembrie 1989, intr-un elicopter care s-a prabusit sub tirul mitralierelor, linga Alba Iulia, in timp ce se intorcea de la Timisoara.
Mihaly Alexandru
maior de Securitate, comandant la inceputul anilor ’50, al fostei judetene Rodna, Bistrita, aflat in subordinea mult mai cunoscutului Mihai Patriciu. Este consemnat si la Hunedoara, in 1853.
Mihaila Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte functionar.
Mihaila Gheorghe
locotenent-major de Securitate la Suceava.
Mihaila V.
anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de colonel.
Mihaila (?)
locotenent-major de Securitate, la Onesti
Mihaila (?)
colonel de Securitate din Pitesti, in primii ani ai regimului comunist. A ucis cu mina lui partizani, membri ai rezistentei din Fagaras si a schingiuit-o in mod barbar pe preoteasa Ecaterina Dragoi din Nucsoara, ca sa spuna care dintre sateni ii ajuta pe acestia.
Mihailescu Alexandru
sublocotenent de Securitate in anii ’50. A participat la prigoana impotriva partizanilor din Muntii Semenicului.
Mihailescu Cezar
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier si o functie operativa. In 1952 era deja locotenent. Fusese inainte lacatus.
Mihailescu Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte strungar.
Mihailescu Gheorghe
anchetator de Securitate la Bucuresti in anul 1988.
Mihailescu Misu
anchetator de Securitate la Caracal, in 1958–1960. Apoi s-a mutat la Craiova. Mai degraba simplu bataus, a fost dat afara din Securitate, apoi, fostele lui victime i-au pierdut urma.
Mihalceanu V. Gheorghe
capitan de Securitate, in 1949, membru al Comandamentului Unic Timis, alcatuit de Militie, Securitate si Armata pentru nimicirea rezistentei din munti. A participat la capturarea partizanilor in zona Timisoarei. S-a distins chiar in aceste actiuni, fiind laudat de superiori. Un Mihalcescu (sic!) inregistreaza si Cicerone Ionitoiu, ca participant la prigoana impotriva partizanilor din Muntii Semenicului.
Mihoc Alexandru
seful Securitatii din Beius in anul 1951. L-a anchetat pe preotul Liviu Branzas.
Mihut (?)
seful Sigurantei si apoi al Securitatii din Turnu-Severin, in 1946. La alegerile din noiembrie ale acelui an, a arestat pe doi tineri anticomunisti, Varzaru si Brutaru, pe care i-a ucis noaptea in padure si pina la ziua i-a si inmormintat in cimitirul de la Turnu Severin. In 1950 a impuscat mai multi tineri partizani, printre care si pe fratii Bocionea, care activau ca partizani in grupul lui Nae Trocan in muntii Olteniei.
Mihut (?)
locotenent de Securitate la Craiova, in 1949. A participat la prigoana impotriva partizanilor din zona Horezu, Vilcea, ucigind apoi in ancheta la sediul Securitatii pe unul dintre cei capturati, pe nume Costin Ion.
Mihuta Dumitru
colonel de Securitate la Oradea, in 1949.
Milea Tudorel
comandant al Securitatii din Tulcea, cu gradul de colonel.
Milea Stelian
chestor legionar la Focsani, in anii 1940–1941, se ascunsese la Satu-Mare. La schimbarea regimului, a intrat in serviciul Securitatii, unde a fost „mina dreapta a lui Weiss“, „singurul intelectual din Securitatea Satu-Mare“. Prin anii ’80 a plecat de aici si s-a stabilit la Turnu-Severin.
Milici Eugen
colonel de Securitate, la Craiova, a murit in 1997, in acelasi oras unde si-a desfasurat activitatea.
Milosz (?)
locotenent-major la Salcia. Nu stim daca a functionat in perioada care a facut obiectul procesului din 1955, rejudecat in 1968 (v. Pavel Ion). Dar regimul la Salcia s-a mentinut pina la sfirsit intr-o duritate iesita din comun. Aflat si pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu.
Mincu Gheorghe
locotenent, anchetator penal de Securitate, la Pitesti. L-a anchetat in 1958–1959 pe Constantin Noica, judecat in ianuarie 1960 si condamnat la 25 de ani munca silnica, in ultimul mare proces politic stalinist din Romania.
Minea Vasile
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte functionar.
Mircea Mihai
locotenent de Securitate, seful biroului Inspectii din inchisoarea Pitesti, in timpul reeducarii. A indrumat activitatea lui Turcanu.
Mironescu Ion
angajat in DRSP, Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si functia de sef probleme. Fusese inainte functionar.
Misaila (?)
capitan de Securitate la Beius, judetul Bihor, in anul 1949. L-a anchetat pe preotul Liviu Branzas. Il regasim, in 1958–1961, cu gradul de maior, ca sef al serviciului Anchete la Securitatea din Baia-Mare, unde se tortura cu bestialitate. Victimele erau oameni care mai suferisera o condamnare cindva, arestati acum, conform unui cod penal reinasprit, in urma tulburarilor din Ungaria.
Miticof (?)
agent de Siguranta si in acelasi timp agent sovietic, ajutor al colonelului Ilie Badica in anchetarea si schingiuirea prizonierilor.
Mitran Constantin
anchetator de Securitate la Craiova, in anul 1958; provenit dintr-o familie de slujitori ai regimului. A promovat pina la gradul de colonel.
Mindruta (?)
gardian-sef la Pitesti, in perioada reeducarii, descrisa de o victima in urmatorii termeni. „O atmosfera dementiala a pus stapinire pe inchisoare. Dintre cei doi prim-gardieni, Mindruta o luase razna. Avea ochii injectati de ura si glasul ragusit de atitea urlete“ (Memorialul ororii, 803). Cu acest nume care-l predestina spre blindete, prenumele nu i-l stim, obisnuia sa le raspunda detinutilor care veneau sa i se plinga de torturile pe care le indurau in special noaptea, din partea lui Turcanu: „Du-te-n p. m. de bandit, ce, mie ti-ai gasit sa-mi raportezi?“ Facea o pereche de nedespartit cu mai blindul Ciobanu, acela marunt, el inalt, ambii in jur de 45 de ani, isi amintesc supravietuitorii reeducarii. De remarcat ca, desi amestecul de furie si consternare cu care primea plingerile victimelor era justificat, din moment ce el insusi participa la batai, inainte de reeducare, atit el cit si Ciobanu fusesera niste gardieni de tip vechi, anume: corecti si omenosi.
Mocanu Dorel
capitan de Securitate in 1958, cind se ocupa, in Bucuresti, cu inregistrarile prin microfoane instalate in locuintele celor vizati pentru arestare. Le-a urmarit pe Ecaterina Balacioiu-Lovinescu, vaduva scriitorului interbelic, si pe actrita Maria Botta. Pe marginea transcrierii unei convorbiri a acesteia, in care marturisea ca-i este scirba de coruptia comunistilor, Mocanu Dorel, a scris: „Sa nu i se dea pasaport, daca cere“.
Mocanu (?)
comandantul regionalei de Securitate Constanta, in 1958. Un capitan Mocanu inregistreaza acelasi memorialist si la lagarul de munca fortata de la Peninsula, de pe traseul Canalului.
Mociornita Dumitru
colonel, prim-procuror militar in procesul „Organizatiei subversive Miscarea nationala de rezistenta“, octombrie–noiembrie 1948. A intocmit actul de acuzare.
Modoianu Mihai
anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de colonel in 1988.
Moise Nicolae
anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de maior in 1961.
Moise Vasile
in administratia lagarului de la Salcia de la infiintarea acestuia. Condamnat si el la 5 ani de inchisoare corectionala in procesul din 1955 si pus in libertate imediat, in baza unei legi – 4 din 1954 (v. Pavel Ion). Era nascut la 5aprilie 1924, in comuna Spiru Haret, Galati, ca fiu al lui Dumitru si al Mariei.
Moise Vasile
general-maior de Securitate, fost sef al Directiei a V-a din Ministerul de Interne in ultimii ani ai regimului Ceausescu. Nascut in 14 iunie 1929, in Bucuresti. Absolvent al Scolii de ofiteri si ulterior al unei facultati din cadrul ASE. Secretar de stat in Ministerul de Interne intre 9 mai 1977 si 20 aprilie 1982. Dupa Revolutie a fost implicat intr-o ancheta pentru abuz in serviciu, care s-a soldat cu incetarea urmaririi penale.
Moise (?)
colonel de Securitate, cu rang de ministru, inspector care insista pentru inasprirea conditiilor in inchisori.
Moise(?)
salariat in Ministerul de Interne in 1989, lucrind la Militia Capitalei. A participat la represiunea Revolutiei din decembrie 1989, din seara de 21 spre 22 decembrie, cind sute de manifestanti au fost adunati in dubele Militiei, dusi la Jilava si batuti cu bestialitate.
Mois Aurel
maior de Securitate, coordonatorul Comandamentului Unic Timis, la data de 15 februarie 1949, cind a condus actiunea de capturare a partizanilor din Muntii Banatului; ulterior a avansat in functia de sef al Securitatii regiunii Timisoara, apoi a fost trimis in Republica Federala Germania, pe postul de atasat militar al Ambasadei R.S.R. In 1954, in calitate de sef al directiei regionale MAI – Brasov, a aranjat in documente, la cererea ministrului Draghici, falsul ca uciderea lui Ibrahim Sefit s-a produs in urma unei tentative de evadare. Provenea din vechea Siguranta. Astfel, in 1946 era seful Biroului de Siguranta al Chesturii de politie Timisoara. „Cind va deveni maior de Securitate, scrie Cezar Zugravu (Memoria, 26), isi va face o nedorita faima prin batutul la talpi al arestatilor si va fi raspunzator de uciderea partizanilor si rasculatilor din partile Banatului, ca si de deportarile banatenilor in Baragan.“ Maior de Securitate, participase si la represiunea indreptata impotriva taranilor din regiunea Aradului, in care au fost ucisi zeci si arestati sute de oameni. Tot el a intocmit atunci si darea de seama catre forurile diriguitoare, in care raporta „restabilirea ordinii perfecte“, identificarea „capilor instigarii“ si faptul ca „in comunele Berechiu si Apateu actiunea pentru restabilirea ordinii continua in bune conditii“. In alti termeni decit cei ai raportului oficial, asta voia sa spuna ca, pentru a preveni o noua mobilizare a satenilor in jurul lor, in Apateu au mai fost impuscati doi tarani, care ar fi „incercat sa evadeze de sub escorta, nesupunindu-se somatiilor“.
Moisa M.
anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de colonel. Era specializat in probleme religioase.
Moldovan Gheorghe
capitan MAI, la Brasov. A anchetat in noiembrie 1987 pe muncitorii de la „Steagul Rosu“. Pe unul dintre ei l-a arestat personal si, dupa perchezitia facuta in prezenta mamei, i-a spus acesteia ca s-ar putea ca fiul ei sa nu se mai intoarca niciodata.
Moldovan Traian
plutonier-major de Securitate, la Brasov, in acelasi moment, noiembrie 1987. A batut cu ferocitate un adolescent de 17 ani, dupa ce acesta fusese deja batut pina la lesin, cu bastoanele de cauciuc, cu bucati de scaun rupt, de catre anchetatori. Motivul bataii suplimentare administrate de M.T. era ca adolescentul „facuse tot sectorul de ris“ alaturindu-se participantilor la manifestatie. Mai departe i-a cerut adolescentului nenumarate declaratii si la ordinul superiorilor, fireste, l-a internat intr-un spital unde a fost supus la tratament.
Moldovan (?)
anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de maior in 1961 si functia de sef al biroului Anchete la Uranus.
Moldovan(?)
ofiter politic al unuia dintre lagarele de munca din Baltile Dunarii, de dupa inchiderea Canalului. Lagarul se afla la Luciu-Giurgeni, la despartirea bratului Macin de Dunare, in niste saivane si pe bacuri. Profitind de izolare, administratia impusese un regim de lagar deosebit de dur. Detinutii, care semanau cu niste schelete, erau batuti pentru neindeplinirea normei si paziti cu ciini. Acestia fusesera dresati sa-i sfisie daca se pravaleau la pamint. Cind un asemenea ciine s-a lasat imblinzit de un detinut, care-i daduse mai mult timp de mincare, pe ascuns, „catelarul“ l-a impuscat. Detinutii morti erau uneori ziditi direct in dig. In tot cazul, pina se hotara destinatia cadavrelor, acestea zaceau, prada sobolanilor, pe o scindura, cu un cartonas in gura, pe care era scris numele. Cartonasul, necesar administratiei pentru a se „descarca in scripte“, se scotea din gura cu lama unui topor.
Moldoveanu Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de capitan si functia de sef birou. Fusese inainte timplar.
Moldoveanu Iosif (Iosca)
ofiter de Securitate, anchetator intre anii 1948 si 1954. L-a interogat pe Lucretiu Patrascanu. L-a torturat, cum se stie deja, pentru a-i smulge declaratiile incriminatorii. In anul 1968, lucra ca ofiter acoperit la Externe. Cind reabilitarea lui Patrascanu s-a vadit iminenta, si-ar fi impuscat sotia si copiii, apoi s-ar fi sinucis, lasind o scrisoare adresata lui Nicolae Ceausescu, in care ii dezvaluie toate acestea. Scrisoarea, ramasa din ordinul lui Ceausescu secreta si nedezvaluita nici de actuala directie a SRI, ar mai contine si informatia ca tot el, Iosif Moldoveanu, l-ar fi si executat pe Patrascanu, in noaptea de 16 aprilie 1954. Moldoveanu l-ar fi scos pe Patrascanu din celula lui de la Jilava, sub pretextul ca-l duce la o plimbare in interiorul inchisorii si pe drum l-a ucis cu clasicul glonte cekist in ceafa. Scrisoarea s-ar incheia cu confesiunea ca noaptea aceea a devenit cosmarul vietii sale, ca a retrait neincetat acea scena de groaza cind singele lui Patrascanu ii acoperise fata si miinile. Scrisoarea ar fi ramas secreta, singurii care au citit-o fiind Ceausescu si cel care relateaza aceasta istorie, I. M. Pacepa (Cartea Neagra a Securitatii, 202), care mai completeaza ca, in ziare, hotarirea condamnarii la moarte a lui Patrascanu a aparut abia in 18 aprilie. Confirmata de fosti detinuti politici, aceasta versiune a mortii lui Patrascanu este contrazisa de unii cercetatori.
Moldoveanu Pavel
securist de la Aiud. Intre 1960 si 1964 actiona la zarca, ocupindu-se cu reeducarea detinutilor prin metodele cele mai dure. Consemnat la Aiud si intre 1970 si 1977.Un detinut care purta acelasi nume cu el, Pavel, din secta „Martorii lui Iehova“, a murit sub ochii lui M. P., care a refuzat sa-l trimita la tratament. Mai mult, Moldoveanu a asistat rizind la agonia omului .
Moldoveanu Stefan
fost sef de cadre la MAI si comandant la colonia Valea Nistrului, unde la inceputul deceniului cinci detinutii munceau, in conditii inumane, in minele de extragere a plumbului. Numit comandant dupa evadarea din 1953 a unui grup de patru detinuti, ulterior este dat afara din Securitate.
Molnar (?)
locotenent-major, in lagarul de la Gradina, de pe bratul Macin din Delta, unul din lagarele cele mai insalubre, unde bintuia febra tifoida. Consemnat de Cicerone Ionitoiu in „lista“ lui, cu precizarea: „teroriza detinutii“.
Momai Gheorghe
anchetator la Securitatea din Ploiesti, in 1959, cind l-a torturat in ancheta pe tatal scriitorului Bujor Nedelcovici, in virsta de 70 de ani si bolnav de plamini.
Moncui Stefan
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si functia de sef probleme. Fusese inainte muncitor.
Morariu Petre
anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de locotenent-colonel si functia de sef de directie in 1989.
Moraru Alexandru
fost sef de sector la Militia din Nasaud. A aderat initial la organizatia anticomunista „Sumanele Negre“, pentru ca apoi, in 26 aprilie 1949, invitindu-l la un botez pe unul dintre organizatorii acestei miscari, prietenul si varul sau Leonida Bodiu, sa telefoneze la Securitatea din Bistrita si sa-l tradeze. Bodiu a fost impuscat fara judecata in zorii zilei de 24 iunie 1949, ziua de Sinziene, pe Dealul Capatinii, in judetul Bistrita impreuna cu un satean care-l gazduise, Ioan Burdet din Rebrisoara, si ajutorul celui dintii, Toader Dumitru, din Rebra.
Moraru Dumitru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte functionar.
Moraru Gheran
capitan de Securitate, in 1954. Anchetator in lotul Patrascanu. L-a anchetat pe Belu Zilber. A fost decorat ulterior cu ordinul „Apararea patriei“ – clasa a III-a.
Moraru Ion
secretar de partid la Aiud, in 1950. Dintr-o plingere a taranilor din zona, veniti special la Bucuresti pentru a o sustine, si primiti de Dej, aflam ca secretarul insarcinat de partid sa le explice binefacerile colectivizarii isi incheiase argumentarea spunindu-le ca au facut bine sa-l asculte, dar si daca vor, si daca nu vor, colectiva el tot va face, „va bat cu capul de pereti si colectiv tot facem!“ Apoi arestase doi tarani, care fusesera adusi a doua zi dimineata la casele lor cu singele curgindu-le din cap. Ajutorul lui era un criminal de drept comun, pe nume Popa Eugen, cu care a repetat cu mai multi tarani aceasta metoda de intimidare.
Moraru (?)
ofiter politic prin mai multe inchisori de pe traseul Canalului, Galesu, Peninsula, Poarta Alba. Daca nu pedepsea foarte dur zece detinuti pe zi, nu pleca linistit acasa. In 1953, era loctiitor politic la lagarul de la Poarta Alba. Ulterior a trecut pe la Constanta si pe la Pitesti.
Morcov (?)
colonel de Securitate, s-a pensionat la Birlad.
Moroianu (?)
maior in MAI in noiembrie 1987, a anchetat si a pregatit dosarele pentru procesul muncitorilor de la Brasov. „Suferea, spune unul dintre cei anchetati, la citiva ani dupa evenimente, de un sindrom al scrisului“, fiindca „ma punea sa dau peste 40 de declaratii pe noapte, intre ora 22.,30 si 5.00“.
Morosan (?)
caporal, gardian din paza lagarului de la Cernavoda in perioada cind comandant a fost Cormos Florin; ii batea pe detinuti cu lopata.
Morosanu Gheorghe
in administratia lagarului de la Salcia de la infiintarea acestuia. Condamnat si el la 15 ani de munca silnica, in procesul din 1955 si gratiat in 1957 (v. Pavel Ion). Dupa gratierea cu stergerea culpei, a beneficiat de toate prevederile decretului respectiv, inclusiv reincadrarea in Directia Penitenciarelor.“ Era nascut la 7 decembrie 1926, in comuna Fundul Moldovei, Suceava. Era fiul lui Petre si al Sofroniei. Dupa gratiere, fusese avansat capitan, iar in momentul rejudecarii procesului in 1968, era ofiter prim-serviciu la Penitenciarul Jilava.
Moscka Pavel
maior de Securitate la Craiova, in 1949.
Moscovici C.
locotenent la Suceava in primii ani ai regimului. Consemnat in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu. Nu stim daca este unul si acelasi cu cel de mai sus.
Mosesian Jean
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si functia de sef probleme. Fusese inainte zincograf.
Moskovics Artur-Karol
nascut in 18 august 1927. In ciuda protestelor fostelor sale victime, a opozitiei baroului de avocati din Tirgu-Mures si a Uniunii Avocatilor din Romania, instantele civile au aprobat, dupa Revolutia din decembrie, incadrarea lui ca avocat in orasul in care activase ca angajat al Securitatii. Era „un fost aprig tortionar al Securitatii, de o ferocitate iesita din comun, care participa in mod voluntar la schingiuirea arestatilor, desi nu era anchetator“.
Motas Mandita
ofiter de Securitate la Tecuci.
Muha (?)
locotenent-major de Securitate, la Botosani, a supravegheat pe unul dintre muncitorii anchetati, trimisi in judecata si in domiciliu fortat dupa revolta de la Brasov, din noiembrie 1987. Desi judecat, muncitorul adus la Botosani si aflat sub supravegherea lui Muha a fost amenintat cu moartea, maltratat si constrins sa „poarte corespondenta cu Securitatea“.
Mund Aurelia
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte functionara.
Munteanu Ilie
ofiter de Securitate la raionul Sibiu, in anul 1954. A facut parte din comando-ul care l-a asasinat, din ordinul ministrului de Interne, Alexandru Draghici, si sub coordonarea sefului sau, Nicolae Briceag, pe Ibrahim Sefit, zis Turcu, fiindca il interpelase ireverentios, pe ministru, in timpul unei vizite. Intr-o declaratie data in 29 aprilie 1968, cu prilejul reanchetarii cazului, el spune: „Oprindu-ne in padure si dind jos pe TURCU, el si-a dat seama ce vrem sa facem si a incercat repede sa urce in masina, iar Popa Oprea a tras in capul lui Turcu un foc de pistolet. Turcu a cazut jos si, in timp ce el era cazut jos in sant, am tras si eu si Vaides si Lutenco in el jos.“
Munteanu Ion
fost student la Facultatea de medicina din Cluj, arestat pentru activitate legionara in 1949, mai exact pentru ca adunasera, impreuna cu colegii, „ajutor legionar“ pentru cei deja intemnitati la Aiud. A trecut el insusi prin demascari. Facea parte dintre cei care au cedat ultimii si care au fost feroci, ca tortionari, apoi. Nu a fost judecat impreuna cu lotul lui Turcanu, in 1954. In documentele din Memorialul ororii, este consemnat ca fost functionar. Daca este vorba de unul si acelasi personaj, era casatorit, iar sotia lui era si ea incarcerata la Tirgu-Ocna.
Munteanu Nicol
seful DRSP Suceava. I-a urmat lui Poppig Adalbert.
Munteanu Vasile
angajat al MAI la inchisoarea Sighet, in anii ’50.
Muraviov (?)
originar din Vinga, de linga Timisoara, unde fusese maistru la fabrica de bomboane. Devenit maior de Securitate, este semnalat la inchisoarea de la Aiud, in anii 1949–1950, si apoi la Fagaras, unde fusese trimis sa-l inlocuiasca, dupa evadarea a patru detinuti, fosti comisari de Siguranta, pe fiorosul Lazar Tiberiu. Este, la un moment dat, inspector in Directia Penitenciare, calitate in care „controla si supraveghea punerea in practica, aplicarea tuturor salbaticiilor (perchezitii, infometare, batai, chiar asasinate)“. Iata o amintire punctuala despre el: „Pe acest Muraviov eu il cunosteam bine de la Aiud, unde condusese una din cele mai salbatice perchezitii pe care am indurat-o vreodata. (…) Intr-una din zile (…), fiecare a fost obligat sa-si ia bocceaua cu nimicurile pe care le avea si sa iasa in fata celularului, adica in spatiul dintre pavilionul sectiilor si celular. Ploua de doua zile si, cu tot caldarimul, pe jos erau numai balti cu apa si noroi. Ni s-a ordonat mai intii sa ne dezbracam la piele si sa insiram linga zidul celularului imbracamintea si bocceaua ce ne apartineau apoi sa raminem goi, drepti, cu miinile ridicate in sus. (…) Fiindca unii dintre noi au incercat sa-si recupereze hainele, luindu-le de acolo unde fusesera aruncate, Muraviov s-a infuriat si, racnind ca iesit din minti, ne-a ordonat sa ne culcam pe jos si sa ne lipim cit mai aproape de pamint. Fiind dezbracati la piele, majoritatea oamenilor cautau sa evite contactul cu baltile si noroiul de jos, sprijinindu-se pe miini si pe labele picioarelor, deci fiind doar aproximativ lungiti fata de cum ar fi vrut Muraviov. De aceea el a pus talpa cizmei sale pe spatele unuia dintre cei ce se aflau mai aproape de el si a apasat pina cind l-a lipit de pamint. Molipsiti de exemplul lui, gardienii s-au luat la intrecere pe spinarile noastre, si-n citeva minute toti eram una cu pamintul, apa si noroiul de pe jos. La inceput, unii au incercat sa reziste apasarilor de cizma, dar curind au inteles, din loviturile pe care le primeau, ca cel mai bun lucru este sa se lase cu resemnare scufundati in noroi, cu atit mai mult cu cit Muraviov calca pe spinarile noastre ca pe un pod viu, apasindu-i pe cei ce nu i se pareau lui prea bine lipiti de pamint.“ (Theodor Dutu, op. cit. II, 279)
Murdariu Simion
anchetator de Securitate la Bucuresti, cu gradul de capitan in 1962.
Murelatos H. Dumitru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte strungar.
Muresan Constantin
capitan de Securitate, la Dorohoi.
Muresan (Muresean) Gavril
originar din Hasdate, plutonier, gardian la Gherla, in 1950. Nu stim daca este unul si acelasi cu cel de la Canal, din anii ’50.
Muresan (?)
plutonier, gardian in administratia inchisorii-lagar de munca de la Valea Nistrului, unde la inceputul deceniului cinci detinutii munceau, in conditii inumane, in minele de extragere a plumbului.
Muresan (?)
brigadier la Canal. Brutal cu detinutii. A vrut sa-l pedepseasca pe Radina, care, vorbind despre Larousse, l-a facut sa creada ca spune ceva „neprincipial“ despre rus.
Muresan (?)
colonel de Militie, la Brasov, a participat la arestarile si anchetele muncitorilor revoltati. Declaratia uneia din victime, care semneaza B.R.M. La inceput, a fost batut timp de o ora, („nu pot spune in cuvinte ce-am simtit, dar pot sa spun ca ce-a urmat a fost mult mai ingrozitor.“) In continuare, omul descrie torturi mai rar intilnite in relatarile de acest fel si prelungite pe ore si ore (omul precizeaza ora 12 noaptea). Fara supliciul oboselii, monotoniei, umilintei si duratei, ele par mai curind niste jocuri, sau niste exercitii: „M-au pus sa stau intr-un picior fara sa ma misc, sa stau pe vine, sau stind pe vine sa tin la verticala un creion cu barba, pe masa“ etc… In momentul cind „gresea“, arata, era lovit cu pumnii si picioarele. „Am vazut ura si dispretul in ochii lor, in miini si in picioare. Si un animal feroce care te haituie, la un moment dat te abandoneaza, dar ei continuau, continuau…“. (Mihai Arsene, I, 68)
Murgoci (?)
fost colonel in SSI, la Husi. Devenit prim-brigadier la Poarta Alba.
Nae Octavian
anchetator de Securitate, in Bucuresti.
Naghi (?)
ofiter politic la Jilava, in 1962–1964, cind s-a initiat acolo reeducarea de un tip nou, axata preponderent pe indoctrinarea prin lecturi si discutii marxiste. Retinut totusi, de fostii prizonieri, pentru violenta lui.
Nagy (?)
poreclit de detinuti Kilentz, (in limba maghiara numeralul „noua“) fiindca nu stia sa numere pe romaneste decit pina la opt. Era locotenent de Securitate la Aiud, unde-i batea zilnic pe detinuti.
Narosi Iacob
locotenent-major de Securitate, la inspectoratul judetului Salaj, in anii ’50. In 1968 participa, cu un denunt, la dosarul intocmit impotriva lui Briceag Nicolae, decazut din functii o data cu caderea ministrului Alexandru Draghici, in care povesteste una dintre numeroasele crime ale aceluia si totodata ale institutiei pe care o slujea el insusi.
Naum M. Grigore
colonel de Securitate venit in MAI la 1 octombrie 1949. In 25 august 1956, cind este decorat pentru contributia lui la identificarea unor organizatii „contrarevolutionare“, avea deja gradul de general-maior.
Nazaru (?)
ofiter politic la lagarul de la Poarta Alba, inchisoarea „centru“ de pe traseul Canalului.
Nastase Dumitru
ofiter de Securitate, la inchisoarea Aiud, intre 1951 si 1961. Era unul dintre cei mai cruzi tortionari. Originar din Cadaesti-Vaslui.
Nastase Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, la 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte contabil.
Nastase Ion
anchetator de Securitate. In 1952 era capitan. L-a anchetat pe Vasile Luca. Nu stim daca este unul si acelasi cu cel de mai sus.
Nastasescu Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, la 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte ajustor. Este semnalat ca anchetator in Bucuresti in 1952.
Nataletu Dumitru
colonel de Securitate. Semnalat la inchisoarea din Botosani.
Neacu Ioan
maior de Securitate la Tulcea, in noiembrie 1987. S-a ocupat de urmarirea si supravegherea unuia dintre muncitorii de la Brasov, deportat aici in urma revoltelor. „Nu m-a batut, declara acesta, dar m-a tinut sub teroare psihica prin informatori.“
Neagu Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, la 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functia de sef probleme. Fusese inainte muncitor.
Neagu (?)
maior de Securitate. A participat la prigoana si capturarea partizanilor din Muntii Apuseni, ai lui Nicolae Dabija, una dintre operatiile cele mai dificile ale Securitatii, conduse de insusi ministrul Draghici si de colonelul Gheorghe Craciun.
Neagu (?)
capitan de Securitate. La sediul Ministerului de Interne, din Calea Rahovei, i-a anchetat si torturat pe muncitorii revoltati de la Brasov, in noiembrie 1987. Era cel mai trivial si josnic dintre toti in ce priveste limbajul, spune unul dintre cei anchetati de el. Un altul relateaza un episod de ancheta care da o idee despre stilul „capitanului“ Neagu: cinic, sigur pe el, brutal, ii prezenta perspectivele intemnitarii lui – „vietas in lanturi“ —, in vreme ce sotia va ramine libera, in urmatorii termeni, foarte cruzi: „Nu poate, ma bolovanule, ca are nevoie de ciocanar, ca-i tinara, ma vita!“
Nedelcu D. Ioan
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, la 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte curelar.
Nedelcu Grigore
fost caporal, venit de la Oradea, unitatea 10 de graniceri, la penitenciarul de la Timisoara, pentru a lucra in serviciul de paza. In 1995, pe cind se afla in agonie, a dorit sa se marturiseasca. Iata relatata de o a treia persoana, care-l insotea pe confesor, scena caintei: „Pe una din ulitele din Peciu (judetul Timis ) am dat de o casa aproape parasita, cu oratanii orbecaind prin curte. Am intrat cu stringere de inima. In odaie, miros intepator de urina. Pe pat, un batrin pe jumatate paralizat. Ne invita, pe mine si pe fiul lui Spiru Blanaru, sa luam loc. Avea vocea stinsa si privirea vie. (…) «Dupa doua luni de armata pe Cris, m-or avansat pe functia de loctiitor politic pe companie. Mi s-o spus ca trebuie sa merg pentru o mare misiune la Timisoara. Sa-i pazesc pe dusmanii tarii“. Spiru era in celula. Tacea…da’ nici noi n-aveam voie sa deschidem gura. L-am pazit trei luni. Era legat cu lanturi si cind il plimbam prin curte. Cind s-or hotarit sa-i lichideze era noapte. Or bagat o duba, cu spatele in curtea penitenciarului. Noi am format la ordin un cordon, cu armele incarcate, armate si indreptate spre ei. Ni s-a ordonat sa-i supraveghem la imbarcare si, daca misca vreunul, sa tragem foc de arma! Erau dusmanii tarii! (…) Duba a plecat si dupa putin timp s-o intors. Ei deja or fost executati la Padurea verde. (…) Atunci nici nu stiam ce-i aia reactionar. Tirziu am aflat ce-i aia. Tirziu am aflat ce-i comunismul. Prea tirziu… Noi stiam ca o sa ne aduca piine alba si miere. Si ne-o adus robie si munca. Robie… spun inca o data: sa ma iertati, daca nu eram pui de goanga colorata, nu ajungeam acolo.»“ (Doina Magheti, Analele Sighet, 7, 372). Spiru Blanaru, tatal celui care asculta spovedania, fusese condamnat la moarte si executat in vara lui 1949, cind fiul lui avea 3 ani.
Nedelcu Mihai
anchetator de Securitate in Bucuresti, in 1964.
Nedelcu Mihai (Nedelciu Mihail
colonel, seful Directiei Regionale a Securitatii Poporului Pitesti, la infiintarea acesteia in 30 august 1948. A organizat in decembrie 1949 operatia de „scotocire“ pentru depistarea si lichidarea faimosului grup Arsenescu-Arnautoiu. Intr-un raport intocmit de el insusi, maiorul relateaza ca, pentru a-si indeplini misiunea, a arestat o ruda, care, „dupa insistente care au durat trei zile, a acceptat sa-si calce juramintul“ facut partizanilor. Tot in urma „insistentelor“ lui, insa, un cioban „si-a spintecat abdomenul“ ca sa nu spuna nimic. Provenea din Directiunea Politiei de Siguranta, Brigada Mobila. In 7 decembrie 1955 il regasim la DRSP, Cluj, controlindu-i pe cei insarcinati cu intocmirea dosarului de urmarire informativa a lui Lucian Blaga si facindu-le observatia ca „urmarirea unui asemenea element – cu o pregatire vasta, presupune pregatire si atentie“. Apoi ii mustruluieste ca pina si in documentele intocmite pentru a fi inaintate forurilor, „lipsesc cele mai elementare reguli gramaticale – nemaivorbind de expresii straine limbii romane“. Si incheie foarte imprecis: „Fiti exigent, altfel vom lua masuri“. Era la acea data subdirector al regionalei respective si se ocupa, in principal, de problemele maghiarilor. Pe care, dupa o marturie a unui alt fost securist „ii batea de se cacau pe ei“, Sau: „Ii batea cu bocancul peste gura si-i intreba: vreti Ardeal? Va arat eu Ardeal.“ De remarcat ca, pentru a-si dovedi loialitatea fata de regim, securistii de nationalitate maghiara cereau sa se ocupe ei de aceste cazuri si-l intreceau pe seful lor. Este vorba despre Fenes Francisc, Utiu Francisc, Szekely Gheorghe, Nagy Iosif. (Analele Sighet, 7, 356)
Nedelcu Stefan
anchetator de Securitate in Bucuresti, cu gradul de capitan in 1958.
Nedelcu (?)
colonel de Securitate, seful arestului din Rahova, in 1977, cind a fost incarcerat aici Paul Goma.
Nedici Nicola
ofiter de Securitate la inceputul regimului comunist. L-a omorit pe strazile Aradului pe protopopul Mayer. A impuscat un inginer, pe nume Tomsa. A fost ucis la rindul lui, de femei la fabrica de spirt din Pecica. Nu se stie daca era barbatul Videi Nedici. A fost si el condamnat in acelasi proces cu ea, pentru spionaj in favoarea lui Tito, la 3 ani inchisoare corectionala.
Nedici Vidosa (Vida)
originara, se pare, din Turda, ca si Augustin Albon si Liviu Borcea. Alti memorialisti detin totusi informatia ca era originara din comuna Becicherecul Mic din aceeasi regiune. Lucra la Securitatea din Timisoara in septembrie 1949, in subordinea lui Bugarschi, sef al Securitatii pe intreaga regiune a Banatului. Era translatoare si anchetatoare. Era vestita pentru neverosimila ei cruzime si pentru metoda de tortura preferata: bataia cu creionul la testicole. A fost condamnata la moarte, intr-un grup de „spioni si tradatori aflati in slujba serviciului de spionaj al clicii fasciste al lui Tito“, in august 1950. De data aceasta, ghilimele ar putea sa si lipseasca. Facuse spionaj pentru Tito, recrutata fiind de Dusan Iovanovici, prim secretar al ambasadei Iugoslaviei la Bucuresti. A fost gratiata cind s-au reluat relatiile cu Tito si scoasa la pensie cu gradul de colonel. Dupa eliberare a fugit in Iugoslavia, de frica detinutilor pe care-i torturase ingrozitor si care jurasera s-o ucida. Printre fostii detinuti politici se crede ca ar trai inca, in Iugoslavia, pe linga Virset. Micaela Ghitescu, scriitoare si traducatoare, care a cunoscut-o in inchisoare la Mislea, crede ca acest lucru este improbabil. Se pare ca a cunoscut-o in calitate de instructoare in ale torturii si Frant Tandara. Este una din putinele femei-tortionar al carei nume este cunoscut. Cazul ei a atras atentia cercetatorilor si analistilor, predilectia ei pentru placerea de umilire a virilitatii, prilejuind unora dintre ei analogii si trimiteri la ritualurile castratoare ale zeitei Cybelle de odinioara.
Negrau Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, la 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte functionar.
Negrea Vasile
intre 22 iulie 1957 si 28 august 1969, subsecretar de stat in Ministerul de Interne. Avea in 1959 gradul de general-maior si functia de secretar general in MAI. A participat la represiunea revoltei taranesti din Teleorman, comuna Doagele. Probabil ca si el beneficia de o instructie foarte sumara, intrucit, desi cu gradul de maior inca de la infiintarea Securitatii, cind se afla la directia de Anchete Penale in subordinea lui Misu Dulgheru, un sef intermediar, i se plingea acestuia ca „nu cunoaste ortografia si scrie groaznic“. Nu stim daca este unul si acelasi cu Negrea, ofiter de Securitate, semnalat ca raspunzind de reprimarea studentilor in octombrie 1956, consemnat inca o data pe lista de „criminali, schingiuitori, colaborationisti“ a lui Cicerone Ionitoiu.
Negrea (?)
sergent de Securitate, lucra in 1949 la postul de Militie Gainesti din comuna Slatina, judetul Suceava, unde a participat, intr-un fel de comando, la impuscarea inginerului Grodiuc Aurelian (v. si Vamanu).
Negrea (?)
locotenent de MAI, s-a ocupat de supravegherea muncitorilor dupa revolta de la Brasov.
Negri (Tenenbaum) Tilde
studenta, angajata in Directia Regionala Bucuresti a Securitatii Poporului, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier.
Negrila (?)
comandant al inchisorii de la Aiud; in 1983, cind desi oficial delictele politice disparusera, aici isi ispaseau pedeapsa detinutii politici travestiti in delincventi de drept comun. Ulterior (1985), si un detinut politic, al carui delict era imposibil de tradus intr-o infractiune de drept comun, si-a ispasit aici anii de pedeapsa de pina la Revolutia din decembrie. Este vorba de actorul Lucian Iancu, candidat la alegerile locale, in orasul Constanta, care incercase, in preziua alegerilor, sa fuga din tara, la bordul unei nave. A fost condamnat pentru tentativa de subminare a economiei nationale, sabotaj etc., la 20 de ani de munca silnica.
Negriu Mura
anchetator de Securitate, in Bucuresti, cu gradul de locotenent-major.
Negulescu (?)
capitan de Securitate, in anul 1950. Primul director comunist al inchisorii Tirgusor. Penitenciar de minori, Tirgusorul este, pina la schimbarea vechii administratii, deprinsa cu alte regulamente si impartasind alta viziune asupra rolului administratiei. Atributiile ei limitindu-se la supravegherea celor deja pedepsiti o data prin privarea de libertate, Tirgusorul a fost, o vreme, un fel de „paradis al inchisorilor“. Elevii inchisi aici, cei mai multi din 1948, pentru activitate legionara, muncesc in fabrica, citesc, desfasoara program de voie, beneficiaza de asistenta medicala si deprind normele respectului reciproc adresindu-se unul altuia cu „domnule“ si purtind discutii intelectuale. La venirea lui Negulescu regimul se schimba brusc: iata primul discurs in fata detinutilor al noului director, care a inceput direct, „fara sa fi dat buna ziua si fara sa se fi recomandat“: „Asculta, ba! Sa nu va prind ca va sta capul la evadare ca pun mitraliera pe voi. (…) Sa nu va ziceti unul altuia «domnule». Numai noi sintem domni. Voi sinteti «detinutule». Ati inteles, ba?“ A interzis talismanele infatisind Cristi sculptati in os si cruciulitele si a instituit „inviorarea“ zilnica. Aceasta consta in scoaterea elevilor in curtea inchisorii, imbracati sumar, trintirea lor in noroi si bataia cu ciomegele, cu pumnii si cu picioarele. Cea mai odioasa fapta a lui este urmatoarea: Un elev, pe nume Gheorghe Fedorovici, fusese operat de coloana vertebrala si se afla in spital in ghips. De acolo Securitatea l-a luat, l-a anchetat si in urma bataii salbatice, a trebuit operat din nou. Venise la Tirgusor cu ghips de la briu in sus. Capitanul Negulescu i-a rupt pentru a treia oara coloana, la „inviorare“. (Gheorghe Andreica, Tirgusor, inchisoarea minorilor, 1948–1950 – carte in manuscris)
Negut Petre
anchetator de Securitate, in Bucuresti, cu gradul de capitan in 1985.
Neidman Gheorghe
capitan de Securitate in Directiunea Generala a Securitatii Poporului in 1949, cind a participat la lichidarea grupului de rezistenta condus de Macoveiciuc si la inabusirea rascoalei taranilor din Calafindesti si Fratautii Noi, Bucovina. In aceste rascoale au fost ucisi 8 tarani si raniti peste 50. Personal, Gheorghe Neidman a trimis in judecata un lot de 13 rezistenti, in 29 septembrie 1949.
Nelcu Ion
maior de Securitate, la Tulcea, in 1987.
Nelega Horia
originar din Hunedoara, procuror-sef adjunct al municipiului Bucuresti, in anul 1985. I-a intocmit dosarul penal poetului Dorin Tudoran, care, dupa mai multi ani de opozitie, culminind cu o rasunatoare scrisoare deschisa adresata lui Nicolae Ceausescu, ceruse plecarea definitiva din tara. In 6 aprilie 1990, aflat in Statele Unite, poetul descopera printre semnatarii unui text de gratitudine adresat infaptuitorilor revolutiei romane, pe fostul procuror. Lista cuprindea un numar de „opozanti ai regimului comunist“ constituiti, inca din 1977, intr-un „front democratic al Romaniei“ pentru inlaturarea lui Ceausescu. Textul despre opozanti fusese tradus in engleza si „eroilor“ care complotasera li se facea toata publicitatea cuvenita. Cu o vechime de trei ani in acest tip de opozitie, actualul jurist, atunci procuror, ii spusese scriitorului, care, fara sa se constituie in nici un front, luptase de unul singur impotriva dictatorului: „Fii serios, domnule Tudoran! Noi nu avem cazuri politice. Nu sintem timpiti. Am mai invatat din greseli: Goma, Calciu, altii. Ce interes avem sa-ti facem proces politic? Nu mai avem nevoie de martiri. Legende, simboluri. Odata ajuns la mine esti la penal si la penal sfirsesti – orice ai face. Te bag printre criminali si borfasi. Te vor regula in cur si-n gura pina uiti de politic. Nu stii ce e acolo, crede-ma. Infernul, dle Tudoran. Ne-am inteles?“ (Dorin Tudoran, Kakistocratia, 223). Intrucit complotul secret „pentru inlaturarea si judecarea pentru tradare a lui Ceausescu“ nu i-a reusit procurorului Nelega, dar nici n-a fost, din fericire pentru el, descoperit, disidentul, obiect al celeilalte activitati a procurorului, mai norocoase, conchide cu sarcasm: „Ei, n-a fost sa fie! Si pentru ca vigurosii nostri patrioti din acest front nu puteau sta cu miinile in sin, au continuat o lupta mai la indemina, cea impotriva celorlalti tradatori: Gheorghe Calciu si Gheorghe Brasoveanu, Vasile Paraschiv si Vladimir Funduc, Herta Müller si Wiliam Totok, Nicu Stanescu si Gheorghe Ursu, Geza Szöcs si Arpad Viski, Ionel Cana si Sergiu Filip, Doina Cornea si Dan Petrescu, Mariana Celac si Mariana Marin, Mihai Botez si Dorin Tudoran, Radu Filipescu si Gabriel Andreescu, Liviu Cangeopol si altii.“ Trebuie precizat ca procurorul Nelega nu l-a agresat fizic pe Dorin Tudoran, cum nu l-a agresat nici procurorul Marin Cercel, care-l astepta in subsol sa-i ia declaratiile. Dar convocarile la procuratura, arestul in beci, urmaririle pe strada constituie presiuni in urma carora acesta a avut de suferit fizic si moral. Sa consemnam, in treacat, aceasta informatie noua, ca subsolurile procuraturii erau si ele folosite ca locuri de ancheta.
Nemes Iosif
ofiter de Securitate, inspector general in MAI, in timpul experimentului Pitesti la care a participat direct, colaborind strict cu Turcanu, pina si la organizarea camerei 4 Spital. Pe unul dintre cei demascati i-a anchetat personal si i-a lovit. In general, de catre administratie au fost batute virfuri ale reeducarii, in faza de inceput, cind prizonierii trebuiau „convinsi“ sa initieze experimentul. Incepind din luna ianuarie 1950, directiunea nu mai apare in fata detinutilor, preferind sa lase impresia ca nu stie ce se intimpla acolo. Unul dintre tortionari, ajuns mai tirziu pe banca acuzatilor, declara inaintea procesului: „In luna ianuarie 1950, dl. inspector Nemes vine in camera 4Spital si vede ca detinutii sint loviti (au leziuni pe fata). La raspunsul unui detinut ca a cazut pe scari (gheata) si s-a lovit, da ordin dlui prim-gardian sa nu se mai intimple asa ceva (...) La citeva zile Turcanu ne spune sa nu mai batem la fata, ca i-a spus dl.director ca se cunoaste si ca sa nu mai bata la fata.“ Nemes insusi considera ca rolul lui in reeducare fusese unul pozitiv, ca „a trebuit sa frineze mult lucrurile la Pitesti“, ca fara el, „s-ar fi produs crima in masa, ca omul e o fiara primejdioasa etc. (...)“. Este posibil sa fi fost, totusi, sanctionat sau degradat, la rindu-i. (Memorialul ororii)
Nemesteanu (?)
ofiter de Securitate la inchisoarea de la Baia-Sprie, care adapostea pe detinutii politici folositi la munca fortata in minele de plumb, incepind din decembrie 1952.
Nenciu Stefan
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, la 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte ajustor.
Nepotu (?)
porecla a unui tortionar din beciurile IGM Bucuresti, care, in noiembrie 1987 a supravegheat pe muncitorii arestati la Brasov si adusi aici pentru ancheta. Unul din cei paziti de el povesteste ca, dupa 18–20 de ore de ancheta, Nepotu, care era in acel moment de serviciu, l-a batut fiindca tinea miinile la spate. I-a cerut sa le bage in buzunare, dupa care l-a batut si l-a injurat ca tine miinile in buzunare in fata lui. Se pare ca aceste manifestari de sadism „ludic“ au fost mai frecvente in acesti ultimi ani, cind numarul relativ mic al victimelor, permitea calaului ragazul inventivitatii, al lentorii. Acelasi lucru se poate spune despre apelativele tandre care desemnau instrumentele de tortura (bastonul de cauciuc era numit de catre militieni „Cristinel“) si poreclele joviale pe care securistii din subsoluri si le dadeau intre ei. Cel numit „Nepotu“ era subofiter si, in afara de informatia ca venea din zona Sucevei si avea gradul de sergent-major, nu se mai stie nimic despre el. Un detaliu deosebit retinut de fostele victime: era inalt de 1,90–2 metri, nu prea solid.
Nestor Claudia
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, la 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte dactilografa.
Nica Aurel
subofiter de Securitate la Brasov in anii ’50. A participat la prigoana impotriva partizanilor din munti.
Nica Vasile
personaj complet lipsit de chip, o semnatura. Sef al biroului de evidenta din Directia Generala a Penitenciarelor vreme de mai bine de 20 de ani, pina dupa 1970, cind avea deja gradul de colonel. In aceasta calitate superviza actele de deces prin care Ministerul de Interne se descarca scriptic, in „inventarele“ sale, de detinuti, de cei anchetati, de cei incarcerati administrativ, disparuti la un moment dat, prin boli, tortura, moarte naturala sau orice alta modalitate. Numai in actele privindu-i pe fostii opozanti comunisti aflati in scriptele regionalei Timisoara s-au putut numara 125 de asemenea hirtii, numite birocratic „descarcari“. Ele sint semnate de colonelul Nica si se refera cu precadere la trupurile luptatorilor din munti din aceasta regiune si la cei adusi pentru ancheta si apoi impuscati, de la Constanta.
Nicolae Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, la 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte muncitor.
Nicolae Valentin
anchetator de Securitate, in Bucuresti, cu gradul de capitan.
Nicolae (?)
locotenent de Securitate, seful biroului Inspectii, la inchisoarea Pitesti, in timpul demascarilor.
Nicolaescu Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, la 30 august 1948. A primit gradul de locotenent si functia de sef birou. Fusese inainte agronom.
Nicolau Ion
anchetatorul unor acuzati din lotul lui Vasile Luca (Morfei Victor si Radulescu Gheorghe). La data respectiva, 1952, era locotenent-major.
Nicolau Sergiu (Serghei Nikono
seful SSI (Serviciul Special de Informatii), dupa 27 aprilie 1945, cind, printr-un decret al prim-ministrului Petru Groza, acest serviciu al Armatei a trecut sub controlul comunistilor. Lucra nemijlocit cu Gheorghiu-Dej. Nina Niconova, sotia lui, era de altfel secretara lui Dej. A dat instructiuni pentru anchetarea lui Lucretiu Patrascanu, caruia i se plingea de „amestecul rusilor“. A avut si functii in armata. Mai tirziu a avut de suferit din cauza conflictelor cu rusii. Adversarul lui in acest conflict a fost Chisinevschi. O schita de biografie a lui Niconov o datoram lui Eduard Mezincescu, fost ministru comunist, unul dintre cei citiva demnitari timpurii de rang foarte inalt, supravietuitori ai caderii regimului, in decembrie 1989: fusese exmatriculat de la Universitatea din Iasi unde fusese student la chimie, pentru participare la adunari comuniste. NKVD l-a trimis la Bruxelles sa-si termine studiile, dupa care i s-a asigurat o bursa la Marsilia, unde e cooptat in conducerea locala a PCF. A revenit in Romania ca sef al unei retele de spionaj, dar a fost prins si inchis. Eliberat la 23august, primeste sarcini de la INU (Directia de Informatii Externe a NKVD). In martie 1954, vine cu functia de general-locotenent, la conducerea spionajului militar a statului major al armatei romane (apud Denis Deletant, Ceausescu si Securitatea, 39).
Nicolschi Alexandru (Boris Grü
ofiter KGB, seful misiunii SMERS in Romania (pedepsirea celor care au colaborat cu inamicul) inca din 1944, cind era colonel INU. In aceasta calitate, a insotit pina la Viena trenul in care a plecat regele Mihai, la 5 ianuarie 1948. Lucreaza in MAI din 1945. In 1948 este avansat la gradul de general-maior, iar din iulie 1957 este secretar general al Ministerului Afacerilor Interne. In 11 februarie 1959 devine general-locotenent. Este unul dintre foarte putinii tortionari despre care detinem date biografice aproape complete. S-a nascut la 2 iunie 1915, la Chisinau. In 1932 a intrat in organizatia de UTC a orasului sau, iar in anul urmator a fost detinut timp de doua saptamini de catre Siguranta. In 1937–1939 a efectuat serviciul militar intr-un regiment de transmisiuni din Iasi si, dupa lasarea la vatra, a obtinut o slujba la Societatea de telefoane din Chisinau. A fost recrutat de NKVD sase luni dupa anexarea sovietica a Basarabiei, anume in decembrie 1940, si mutat la Cernauti, unde a urmat un curs de instruire pentru agenti ai Directiei de Informatii Straine INU si NKVD. Echipat cu acte de identitate false, pe numele Vasile Stefanescu, a fost trimis peste granita la 26 mai 1941, pentru a culege informatii in legatura cu miscarile de trupe romanesti. Dupa numai doua ore a fost arestat de granicerii romani. A fost judecat pentru spionaj in iulie 1941 si condamnat la munca silnica pe viata. A fost intemnitat la Ploiesti, apoi mutat la Aiud, alaturi de alti spioni sovietici, printre care Vladimir Gribici, Simion Zeiger si Afanasie Sisman, care au ramas cu totii in Romania dupa eliberarea din inchisori, in august 1944. In octombrie 1944, Nicolschi a intrat in politie (Directia Generala a Politiei) si, dupa instaurarea guvernului Groza in martie 1945, a fost numit inspector sef al Corpului de detectivi. La 17 aprilie 1947 a fost numit Inspector general al Politiei de Siguranta, iar dupa infiintarea DGSP, in anul urmator, a devenit unul din adjunctii lui Gheorghe Pintilie (Pantelimon Bodnarenco, supranumit Pantiusa). In 1953, i s-a incredintat postul de secretar general al Ministerului de Interne. (D. Deletant, Romania sub regimul comunist, p. 75) In acest rezumat nu figureaza, totusi, citeva detalii: Nicolschi absolvise opt clase in orasul natal, dupa care, obligat de situatia grea din familie, a intrat ucenic la un atelier de gravura in metal. A lucrat pina in 1937 calfa la un giuvaergiu in Chisinau. Numele de Nicolschi (nascut la Tiraspol si domiciliat in Cernauti), il declara el insusi, in primele interogatorii de dupa arestare si il mentine apoi, in interogatoriile in care dezvaluie secrete de stat sovietice, privind Comisariatul pentru Afaceri Interne condus de Beria si… viata cetatenilor sovietici. Numai cind si-a facut autobiografia in fata activului PCR, in octombrie 1944, a declarat ca este in realitate Boris Grünberg. Ca sef al Corpului de detectivi din Directia Generala a Politiei s-a ocupat de organizarea urmaririi si arestarii liderilor partidelor istorice, de lichidarea oricarei opozitii inainte de alegerile din 1946. Inainte ii revenise instruirea grupurilor de provocatori comunisti inarmati, avind rolul de a dezorganiza si intimida adunarile partidelor democratice. Cit a lucrat la centrala telefonica din Chisinau, l-a cunoscut pe Vasile Luca, pe atunci deputat bolsevic in Chisinau si un fel de tutore partinic. In anchetele Sigurantei romane din 1941, Nicolschi se plingea ca fostul lui sef pe linie de partid avea o leafa de zece ori mai mare decit el (2 000 de ruble, iar el doar 200). L-a anchetat apoi, cind acesta a fost arestat in 1952, pe Vasile Luca. L-a cunoscut de asemenea pe Orlov, seful politiei din Cernauti, cel care lichidase armatele lui Bandera. Specialist in torturi, Orlov a venit in Romania in calitate de consilier KGB, o data cu Armata rosie. Din 1946–1947 Nicolschi se va muta de la hotelul „Paris“, unde avea locuinta provizorie, pe strada Alecu Donici nr. 39, unde va locui pina tirziu. Si sotia lui, Iosefina Marcovici, membra PCR, era angajata in directia Politiei. A iesit la pensie in 31 ianuarie 1961, la numai 46 de ani, cu gradul de general-maior. Era decorat cu medalia Meritul militar clasa I, la sfirsitul anului 1959. Cind ajunsese general de Securitate, la vreo 40 de ani, lui Nicolschi ii placea sa ancheteze „profesionist“, „inteligent“, in special detinuti proveniti din opozitia intelectuala, pe care incerca sa-i convinga, cu argumente, de superioritatea regimului socialist, dar cu zece ani inainte, el o torturase salbatic, cu propriile miini, pe Adriana Georgescu, fosta secretara de cabinet a primului-ministru Nicolae Radescu. Singurul jurnalist care i-a luat un interviu a fost realizatoarea de televiziune Lucia Hossu Longin, in fata careia fostul tortionar si-a justificat toate crimele spunind: „Cine stia ca o sa vina vreodata un 1989?“ In 17 aprilie 1992, cind era asteptat la Procuratura pentru a fi audiat, in vederea unui proces care n-a mai avut niciodata loc, familia lui s-a prezentat cu certificatul de deces. Nu cunoastem insa pe nimeni care sa-i fi vazut corpul neinsufletit. Ar mai fi de adaugat ca in procesele „Salcia“, „Patrascanu“ si „Canal“ din 1968, in care au fost audiati toti sefii Securitatii din epoca si in urma carora mai toti au cazut, in frunte cu cel mai de nedizlocat dintre ei, Alexandru Draghici, Alexandru Nicolschi nu a fost audiat. Desi intr-o nota „strict secreta si de importanta deosebita“ din 18 martie 1968, vorbindu-se despre experimentul Pitesti, dupa ce se enumera metodele folosite acolo, se face un fel de bilant: „Rezultatul acestor atrocitati s-a concretizat in uciderea a peste 30 de detinuti, maltratarea si schingiuirea a peste 780 de detinuti, dintre care circa 100 au ramas cu infirmitati foarte grave, unii s-au sinucis pentru a scapa de torturi, iar altii au innebunit datorita presiunilor psihice si fizice la care erau supusi.“ Intr-o carte aparuta in Franta in 1972, prelucrind documente DST, autorii, doi ziaristi, pretind ca Alexandru Nicolschi ar fi chiar Alexandru Nicolschi, agent KGB si absolvent in anii ’30 al Academiei Frunze si al altor scoli militare moscovite, ceea ce pare cu totul improbabil. Este posibil ca eroarea sa provina din aglutinarea a doua sau trei biografii, eroare scontata de chiar Grünberg, alias Nicolschi, cind si-a declarat in fata anchetatorilor acest nume. Cel mai substantial studiu care s-a scris despre el a fost publicat de istoricul Marius Oprea in revista Cuvintul, nr. 112–116 pe 1992.
Nicorici (?)
ofiter de Securitate la Petrosani, in anii ’50. Este consemnat in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, fara nici o alta precizare, afara de gradul de capitan si functia de comandant pe care a ocupat-o la un moment dat.
Nicula (?)
tradator al partizanilor din grupul „Haiducii Muscelului“, din cauza caruia au murit multi partizani.
Niculescu Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de capitan si functia de subsef birou. Fusese inainte litograf.
Niculescu Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de sublocotenent si functia de sef birou. Fusese inainte cazangiu.
Niculescu Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte ajustor. Nu stim daca este unul si acelasi cu N.GH. locotenent-major din conducerea penitenciarului Jilava, consemnat in lista de tortionari a lui Cicerone Ionitoiu.
Niculescu Ion
maior de Securitate la Directia Regionala MAI Crisana, in 1958, consemnat, in documentele strict secrete ale institutiei, ca anchetator a doi dintre luptatorii din rezistenta armata din Muntii Banatului, condamnati la moarte in august 1958. Un Niculescu Ion anchetator de Securitate, in Bucuresti in 1948 se afla si pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, fara alta precizare.
Niculescu Minea
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte chelner.
Niculescu-Mizil Eugen
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A primit gradul de locotenent si functia de sef birou. Fusese inainte functionar.
Niculescu Stefan
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A primit gradul de maior si functia de sef serviciu. Fusese inainte lacatus mecanic. Apare si in lista de tortionari a lui Cicerone Ionitoiu, ca anchetator (si schingiuitor) in dosarul lui Iuliu Maniu.Acest memorialist sustine ca, in 1952, N. S. a fost dat afara din Securitate.
Niculescu (?)
ofiter de Securitate, nu-i stim gradul. Cind a inceput ampla actiune de lichidare a retelei de partizani din munti, Securitatea i-a incredintat o misiune mai subtila decit cele obisnuite. A fost trimis la un curs scurt de teologie si apoi i s-a repartizat parohia unui sat. La spovedanie ii intreba pe oameni daca stiu pe unde sint partizanii, pentru ca vrea sa-i ajute.
Nicuta Gheorghe
anchetator la Securitatea din Iasi. Dupa Revolutia din decembrie 1989 si-a infiintat un partid la Iasi.
Nistor Dumitru
militian, gardian la Pitesti, in 1950, in timpul demascarilor. Ii pregatea pe detinuti pentru tortura care urma, intimidindu-i si batindu-i si el impreuna cu militianul Lazaroiu. Era seful sectiei Corectie, aflata in fata sectiei Spital. Echipa de batausi alcatuita din gardieni, care-l ajutau pe Turcanu, bateau pe detinutii deja batuti, cu ciomegele cu care se carau ciuberele cu mincare. Este consemnat si in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu.
Nistor Ioan
procuror militar. Nascut la 14 aprilie 1930, la Cluj. A reprezentat in numeroase rinduri in tribunale militare regimul comunist, care acuza de crime oameni nevinovati. In 14 aprilie 1959, adica la numai 5 zile de la pronuntarea sentintei definitive de condamnare la 18 ani temnita grea a vaduvei scriitorului E. Lovinescu si mama Monicai Lovinescu, se instaleaza in apartamentul confiscat al acesteia din Bulevardul Kogalniceanu nr. 95 A, Bucuresti. La inceputul anului 2000, eforturi conjugate ale mai multor foruri si persoane publice au reusit sa-l disloce, demarindu-se lucrarile pentru infiintarea unei case memoriale dedicate lui E. Lovinescu si Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu.
Nistor Ivan
sergent de Securitate, la Liesti, Tecuci.
Nistor Vasile
a fost anchetatorul mai multor acuzati din lotul lui Vasile Luca (Modoran Vasile, Vijoli Aurel, Mendel Egon). La data respectiva, 1952, era locotenent. Consemnat in documentele strict secrete ale institutiei, ca anchetator al unuia dintre luptatorii din rezistenta armata din Muntii Banatului condamnat la moarte in august 1958 si al altor 12 condamnati.
Nistor Victor
ofiter de Securitate in anii 1948–1950. A schingiuit si a ucis mai multi partizani luati prizonieri. Era angajat al Securitatii din Satu-Mare. Apare pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, ca anchetator la Securitatea din Sibiu, in anii ’50.
Nistor (?)
capitan de Securitate la Arad.
Nita Ion
originar din Ialomita, tractorist de meserie, brigadier la lagarul de la Saligny, de pe traseul Canalului, in anii 1950–1953.
Nita (?)
capitan de Securitate, in lagarul de munca fortata de la Luciu-Giurgeni, din Delta Dunarii.
Nita (?)
gardian la inchisoarea Tirgusor, in perioada schimbarii administratiei si a tentativei de a introduce si aici reeducarea de tip Suceava-Pitesti-Gherla, prin bataie (1950–1951).
Nita (?)
sergent, in administratia penitenciarului de depozit al Securitatii Brasov, de la Codlea.
Nita (?)
capitan in MAI, la Slobozia, in noiembrie 1987, cind a preluat pe unul dintre muncitorii deportati de la Brasov, pe care, impreuna cu alti doi colegi, il controla la serviciu de 2–3 ori pe zi, pentru a vedea daca respecta regimul impus: izolarea, necomunicarea cu colegii, traseul de acasa la serviciu si de la serviciu acasa etc.
Nitescu (?)
capitan MAI la Brasov, a anchetat timp de saptamini intregi, in vederea trimiterii in judecata, pe muncitorii participanti la manifestatia de la Brasov, din noiembrie 1987.
Nuta Constantin
general de Securitate, seful Inspectoratului General al Militiei, a participat la reprimarea revoltei de la Brasov a muncitorilor, in noiembrie 1987. A fost, intre 22 iulie 1978 si 22 decembrie 1989, subsecretar de stat in Ministerul de Interne.
Nutu (?)
colonel de Securitate la Brasov, a anchetat timp de saptamini intregi in vederea trimiterii in judecata pe muncitorii participanti la manifestatia de la Brasov, din noiembrie 1987.
Oaida Alexandru
locotenent-major de Securitate, in Bucuresti, in 1953, cind, dat fiind interesul autoritatilor comuniste pentru locuinta scriitorului E. Lovinescu, ocupata de vaduva acestuia, propune dislocarea si trimiterea ei in Baragan. Intocmeste un dosar care sa faca legala aceasta operatie de interes strict privat si, desi Ecaterina Balacioiu-Lovinescu a scapat de deportare, a fost arestata 5 ani mai tirziu, pentru ca in casa ei sa intre un procuror militar. (v. Nistor Ioan).
Oanca Constantin
colonel, anchetator la Securitatea din Craiova, provenit din vechea Siguranta. Ca sa-si salveze socrul, fost membru al PNT, i-a cerut sa-i predea arhiva partidului, cu ajutorul careia a arestat mai multi fosti penetisti. Detinutilor inchisi in arestul Securitatii si supusi anchetelor lui, li s-a dat sa manince ciorba de iarba. Acestia au ascuns citeva borcane pe care le-au aratat lui Teohari Georgescu. Era un anchetator deosebit de crud. A batut pe ranga pina si pe o mama, ca sa-i spuna unde este ascuns fiul ei si l-a torturat, in fata ei, pe celalalt fiu. In vara anului 1952, il regasim pe capitanul Constantin Oanca la Constanta, unde l-a anchetat cu violenta extrema pe inginerul Nicolae Frangopol, judecat si condamnat in acelasi mare proces al Canalului din august–septembrie 1952. Iata torturile descrise de fiul unuia dintre inginerii condamnati in aceeasi perioada, ziaristul Valentin Hossu Longin, in urma cercetarii documentelor de arhiva: „De la 9.30 la 20, tortura incontinuu la talpi cu vina de bou, tinut in picioare, lovit in cap cu saci de nisip, i se da sa bea apa de mare cind ii e sete, este readus in simtiri cu socuri electrice, i se intinde corpul cu scripeti.“ Era nascut in 1905, iar in deceniul noua locuia in Bucuresti, ca pensionar.
Oancea Constantin
plutonier de Securitate la lagarul de munca de la Capul Midia, reputat pentru tratamentul extrem de dur impus de administratia lui Liviu Borcea.
Oancea Dumitru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte croitor.
Oancea (?)
maior de Securitate, la Brasov, in noiembrie 1987. A participat la reprimarea, arestarea, torturarea si anchetarea muncitorilor revoltati. Unul dintre ei declara ca, in urma loviturilor maiorului Oancea, i s-a spart timpanul sting si a ramas partial fara auz.
Oancea (?)
locotenent-major care, i-a anchetat la Bucuresti pe cei arestati dupa revolta de la Brasov. Era un ins de 1,90, solid, brunet. In virsta de aproximativ 35 de ani. Foarte brutal.
Obagila (?)
ofiter de Securitate, trimis la Timisoara de superiorii lui de la Bucuresti, ca sa sustraga documentele privindu-i pe mortii Revolutiei din decembrie 1989: registrele de internare pe sectie, foile de observatie, registrele de operatie, de miscare a bolnavilor, in total 12 caiete.
Obilisteanu Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A inceput cu gradul de locotenent si o functie operativa. Fusese inainte functionar.
Olaru Constantin
nascut la 12 noiembrie 1917, in comuna Bilciuresti, Ploiesti, fiul lui Dumitru si al Dumitrei. Detinut de drept comun, condamnat la 6 ani inchisoare corectionala pentru tilharie. Gardian la Salcia de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute in lagar in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la munca silnica pe viata, in procesul din 1955 si gratiat in 1957 (v. Pavel Ion). Dupa condamnare si gratierea de care a beneficiat, alaturi de cadrele MAI, organele de partid insarcinate cu reexaminarea cazului, in 1968, nu l-au mai gasit ca lucrind in reteaua de inchisori si penitenciare. Nu stim daca este unul si acelasi cu Olaru (?) – sergent-major in administratia penitenciarului de tranzit Jilava, consemnat in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu.
Olcescu Constantin
anchetator de Securitate, in Bucuresti.
Olinici (?)
sergent de Securitate, la Arad.
Olteanu Constantin Emanoil
nascut la 5 iulie 1928 in Comuna Vulcana Pandele, judetul Dimbovita. Inalt demnitar de partid si de stat si general de Securitate inca din 1978. Membru al Comitetului Politic Executiv si secretar al CC al PCR. Din martie 1980 pina in decembrie 1989, ministru al Apararii Nationale, calitate in care a fost si el implicat intr-un proces postrevolutionar, incarcerat si eliberat la scurt timp.
Olteanu Dumitru
gardian la Pitesti in perioada reeducarii. Avea gradul de caporal.
Olteanu Gheorghe
locotenent-colonel de Securitate. Sef de Stat Major, implicat in lichidarea in 1949 a „bandei lui Uta“, faimos grup de rezistenta care a activat in regiunea Turnu-Severin–Timisoara–Lugoj. Nu stim daca este unul si acelasi cu colonelul O.G. prezent la inchisoarea Peninsula intre 1957 si 1964.
Olteanu Nicolae
ofiter de Securitate la Brasov, cu gradul de capitan, in 1957.
Olteanu Stanciu
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte gardian.
Olteanu (?)
plutonier, in administratia penitenciarului Aiud.
Olteanu (?)
ofiter de Securitate la Iasi.
Omenisan Vasile
ofiter de Securitate, la Oradea, in anii ’50. A promovat pina la gradul de general.
Onaca Alexandru
comandantul penitenciarului Timisoara in 1958, cind au avut loc executiile luptatorilor anticomunisti din Muntii Banatului. Participant in aceasta calitate la executii.
Onea Mircea
anchetator, capitan de Securitate; l-a anchetat in 1959 pe Constantin Noica, batindu-l cu bestialitate. Cu Alexandru Paleologu s-a purtat corect de-a lungul intregii anchete. Era, in momentul instrumentarii dosarului pentru viitorul lot „mistico-legionar“ Noica–Pillat, format exclusiv din intelectuali de elita, un om putin instruit. Alexandru Paleologu si-l aminteste recurgind la un viclesug de o oarecare naivitate. Nestiind sa scrie numele lui Goethe, pentru care fusese probabil apostrofat de superiori mai instruiti, i s-a plins anchetatului ca procesul-verbal intocmit cu o zi inainte s-a murdarit de cerneala si l-a rugat pe scriitor sa-l transcrie. In ortografia capitanului, numele scriitorului german era Ghiote. La Onea Mircea, alternarea cruzimii cu blindetea nu pare sa constituie o tehnica, ea depinzind mai curind de insusirea victimei de a-i menaja complexele de inferioritate, sau de a i le excita. Inginerul Adalbert Rosinger Rozemberg, director la Romexpo, arestat in 1960 si judecat in 1961, intr-un mare proces de sabotaj economic, a suferit „pumnii si loviturile de picior ale lui Onea Mircea“ inca din prima zi de ancheta.
Onescu Cornel
primul ministru de Interne de dupa inlaturarea lui Alexandru Draghici, intre 21 august 1965 si 24 aprilie 1972, un interval de timp de relativa relaxare a represiunii violente.
Onofrei (?)
procuror la Brasov, in ultimul deceniu al dictaturii lui Ceausescu. A anchetat timp de saptamini intregi pe muncitorii participanti la manifestatia de la Brasov, din noiembrie 1987, in vederea trimiterii lor in judecata.
Onu Petrica
salariat in Ministerul de Interne in 1989, cu gradul de plutonier, lucrind la Circa 3 de Militie din Bucuresti. A participat la represiunea indreptata impotriva participantilor la manifestatiile anticomuniste din seara de 21 spre 22 decembrie, cind sute de arestati au fost dusi la Jilava si batuti cu bestialitate.
Onutiu Ioan
capitan de Justitie, la Procuratura Militara Satu-Mare. A pus concluziile de condamnare la moarte pentru unul dintre partizanii rezistentei din Muntii Banatului. Ulterior acestuia i s-a comutat pedeapsa in munca silnica pe viata, spre deosebire de ceilalti componenti ai lotului, executati in august 1958 si 1959.
Oprea Constantin
locotenent-major de Securitate, la Tirgu-Mures, in anii ’50.
Oprea Grigore
anchetator de Securitate, in Bucuresti, cu gradul de locotenent in 1961.
Oprea Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de plutonier si functie operativa. Fusese inainte muncitor. Nu stim daca este unul si acelasi cu Oprea Ion, pe care-l regasim in 1960, cu gradul de capitan, la Securitatea din Cluj, consemnat in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu. Pare foarte probabil ca acesta din urma sa fie locotenentul-major din directia MAI, Cluj, care, cu functia de prim-anchetator de Securitate, a finalizat dosarele lui Susman Gheorghe si Crisan Vasile, condamnati la moarte si executati, si ale altor 23 de inculpati intr-unul din procesele luptatorilor din rezistenta armata din Muntii Banatului, judecati in august 1958. Avea, la data cind detinea acest grad si functie, aproximativ 30 de ani si era, spun cei anchetati de el, ceva mai rafinat decit altii, mai abil in a ancheta, fara sa recurga personal la tortura.
Oprea (?)
sanitar la Jilava in perioada cind directorul inchisorii era Maromet. In legatura cu el avem o relatare semnificativa: „Un detinut politic din celula vecina se inbolnavise foarte rau. Gardianul a luat patru oameni din aceeasi celula, l-au pus pe bolnav pe o patura si l-au dus la infirmierie. Sanitarul Oprea, care era o fiara, cum i-a vazut a pus mina pe un ciomag si a inceput sa-i loveasca cu furie pe cei care transportasera bolnavul. Acestia au fugit innebuniti. La citeva zeci de metri si-au adus aminte de bolnav. S-au oprit sa se uite si au ramas uimiti: bolnavul fugea dupa ei de minca pamintul: calaul Oprea il vindecase cu ciomagul!“ (Remus Radina, op. cit. 54)
Oprea (?)
gardian la Pitesti in momentul reeducarii.
Oprea (?)
Unul dintre tortionarii luptatorilor din rezistenta armata din Muntii Fagarasului, condusa de faimosii „haiduci ai Muscelului“, Arnautoiu si Arsenescu, in deceniul sase. A torturat-o pe Elisabeta Rizea, din satul Nucsoara, in 1948. In 1993 traia in Pitesti.
Oprescu Mircea
anchetator de Securitate, in Bucuresti, cu gradul de colonel in 1964.
Orascu Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A inceput cu gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte lacatus
Oraseanu Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, din august 1948. A inceput cu gradul de sublocotenent si functie de sef probleme. Fusese inainte brutar.
Ornescu Alexandru
maior de Securitate, subdirector la regionala Cluj, subaltern al lui Mihai Patriciu, in anii ’50. Venea de la Bistrita, unde fusese loctiitorul lui Mihaly Alexandru. A fost dat afara din Securitate pentru „activitate sionista“. A iesit la pensie ca sef al consiliului administrativ judetean Cluj. In 1992, locuia in acelasi oras.
Oroszi Miska
tortionar la Securitatea din Satu-Mare, la sfirsitul deceniului cinci. A participat in ziua de 16 august 1949, alaturi de seful lui, Weisz Laci, la asasinarea in comuna Odoreu a patru cetateni, dupa ce i-a torturat in prealabil. Fostii detinuti politici isi amintesc ca „avea o figura lombroziana“.
Ostrowschi Eduard
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A inceput cu gradul de locotenent si functie de sef probleme. Fusese inainte sudor.
Ovessa Constantin
maior de Justitie, procuror-sef la Procuratura militara Timisoara, la sfirsitul deceniului sase. A pus concluziile de condamnare la moarte pentru cinci dintre partizanii rezistentei din Muntii Banatului. Patru dintre acestia au fost executati in august 1958.
Pacepa Ion Mihai
gradul cel mai inalt atins inainte de fuga lui in strainatate – a fost cel de general-maior. Fusese, pentru o perioada relativ lunga (20 aprilie 1972–11 august 1978), secretar de stat in Ministerul de Interne si director adjunct al Directiei de Informatii Externe din Departamentul Securitatii Statului. Defectiunea lui a fost cel mai rasunator afront indurat pina atunci de Nicolae Ceausescu si una dintre cele mai mari lovituri primite de sistemul sau de spionaj. A contribuit, prin dezvaluirile ulterioare, la demontarea acestui sistem si deconspirarea lui partiala. Si in ce-l priveste, dezvaluirile lui sint de asemenea partiale si selective. Isi asuma, bunaoara, coordonarea misiunii de intimidare desfasurate in 1977 impotriva Monicai Lovinescu, cind ordinul privitor la redutabila ziarista, primit verbal de la Ceausescu, era „sa i se rupa mina cu care scrie si gura cu care vorbeste impotriva poporului roman“ si sa fie transformata in „leguma“. Ulterior, si-a marturisit admiratia si respectul pentru „obiectul“ misiunii lui de odinioara si chiar si-a manifestat dorinta de a o intilni personal pe Monica Lovinescu. Este una dintre putinele informatii pe care ni le da, totusi, despre specificul muncii lui. Stim doar ca in 1951, cind a terminat Politehnica la Bucuresti, a fost recrutat de Securitate si repartizat la directia de Contrasabotaj. Era in 1952, in momentul anchetei lui Patrascanu si al marilor procese de sabotaj de la Canal, locotenent-major. Abia din 1954 sau 1955 (el indica ambele date) trece la Informatii Externe. In decembrie 1961, cind i se confera Ordinul Apararea Patriei, clasa a II-a, era maior. Actualmente traieste protejat in Statele Unite, unde isi scrie memoriile, care contin unele date pretioase despre functionarea Securitatii. In Romania este inca in vigoare o sentinta de condamnare la moarte pentru tradare, pronuntata de un tribunal al lui Ceausescu impotriva lui.
Pacher Francisc
seful Securitatii din Bistrita-Nasaud in1948. Fusese la origine palarier la Nasaud. Era nascut la 29 iunie 1921.
Palade Bruno Marius
fost sef de catedra la Scoala de ofiteri – Sibiu, condamnat in 1997 la 12 ani inchisoare pentru ca a ordonat unor soldati deschiderea focului asupra manifestantilor din Sibiu, in Revolutia din decembrie 1989.
Palu Dezideriu
colonel de Securitate la Oradea, in anii ’50.
Panaitescu Tudor
anchetator de Securitate, in Bucuresti, cu gradul de colonel. Aflat pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, care precizeaza ca numele adevarat al anchetatorului era Artelinkov Feodor.
Pana Gheorghe
nascut in 9 aprilie 1927, in satul Gherghita din judetul Prahova. Membru al partidului comunist din 1947. Secretar al CC din 1969 si tot de atunci membru al unui for de conducere si mai restrins: Comitetul Executiv al Prezidiului Permanent al CC al PCR. A facut parte din comandamentul de reprimare a revoltei minerilor din Valea Jiului in august 1977, in calitatea pe care o detinea in plus la data respectiva, de presedinte al Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR) si ministru al Muncii. In primii ani ai deceniului noua, cind era primar general al Capitalei si membru al Biroului Politic al CC al PCR, s-a ocupat cu mai multa brutalitate de intelectualii cazuti victima inscenarii numite „Meditatia transcendentala“. Mai apoi (1983–1985), l-a anchetat personal, in doua sau trei rinduri, pe poetul Dorin Tudoran, incercind cu el „toate registrele“, de la urlete la rugaminti. In general insa, fie dintr-o simpatie personala, fie dintr-o antipatie comuna pentru Eugen Barbu, care-l denuntase si pe el la Ceausescu, s-a purtat bine cu poetul. Ce fel de om era Gheorghe Pana si ce fel de atasament nutrea el fata de partidul care-l ridicase atit de sus, ni se reveleaza dintr-o marturisire pe care i-o face acestuia, intr-un moment de exasperare protectoare: „Mai, baiete, tu nu intelegi ca daca nu rezolv cazul tau astia ma arunca pe drumuri? Nici in fabrica nu ma mai lasa sa lucrez.“ Ca si cum cel mai rau pentru un slujitor al clasei muncitoare este sa lucreze in fabrica. A fost si el anchetat, judecat si condamnat pentru reprimarea Revolutiei din decembrie, apoi eliberat, pe motive de sanatate.
Pancovici (?)
capitan de Securitate la Oradea, in anul 1949, cind, conform unui raport intocmit chiar de Securitate, „in timpul rascoalelor chiaburesti, care au pus in miscare sate intregi“, „ a pus mina pe mitraliera si a tras“. Dupa aceste „fapte eroice“ (citam din ordinul de decorare!) a fost promovat in fruntea regionalei de Securitate Oradea. Mai tirziu insa, continua raportul, a fost inlaturat ca simplu infractor, dovedindu-se intre timp ca furase din casele parasite de sasi si unguri bunurile acestora.
Pancu Ilie
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte muncitor.
Pandele Marin
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte timplar.
Pandele Nicolae
locotenent-colonel, seful directiei regionale la Securitatea din Iasi, in 1948, 30 august, la infiintarea acesteia. Prin anul 1967–1968, a fost dat afara din Securitate, ca informator al SSI, de catre Nicolae Ceausescu, exact inainte de a fi avansat general. Este consemnat si de Cicerone Ionitoiu, care comenteaza astfel felul in care se ancheta la Iasi in timpul conducerii de catre el a institutiei: „Si aici, ca peste tot, se practicau metode de tortura barbare.“ Pentru ca mai departe sa reproduca marturia uneia dintre victime, Petre Arsinte: „dupa batai de nedescris, mi s-au legat la degetele de la miini cite un cablu electric si am fost supus la electrocutari in trepte, avind senzatia groaznica ca intregul corp mi se descompune in celule. M-am trezit cind mi se turna apa rece pe cap si pe corp… ceea ce s-a repetat si alte dati… muschii faciali imi erau macelariti de loviturile anchetatorilor, asa ca nici n-as fi putut minca. De citeva ori pe zi eram dus la ancheta, unde tratamentul se lua de la capat si de alti anchetatori…“ (Cicerone Ionitoiu, Comunismul, o masina infernala, 51)
Pandrea Nicolae
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si o functie de sef de birou la Buftea. Fusese inainte functionar.
Panteleiciuc Anastasia
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier si o functie operativa. Fusese inainte sora medicala intr-un spital.
Pap Sani
sergent, gardian la arestul Securitatii din Oradea, in anii 1951–1952. Apare consemnat, pentru brutalitatile lui, in memoriile in manuscris ale preotului Liviu Branzas. Era originar din Andrid.
Papiuc Mihai
anchetator de Securitate, in Bucuresti, cu gradul de colonel.
Papuc Gheorghe
capitan de Securitate. A participat in fruntea unei companii la prigoana si capturarea partizanilor din Muntii Apuseni, ai lui Nicolae Dabija, una dintre operatiile cele mai dificile ale Securitatii, conduse de insusi ministrul Draghici si de colonelul Gheorghe Craciun.
Parlea Ioan
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte lacatus.
Pasca Stefan
gardian la inchisoarea Sighet, in anii ’50. Originar din Tiganesti de Cris.
Pascal (?)
ofiter de Securitate, comandant la Birlad. Ulterior, cind a ajuns colonel, a raspuns de Combinatul din Galati. Este semnalat si de alti memorialisti, pentru intervalul de timp cind, capitan fiind, activa la Iasi (v. Pandele Nicolae si Kaufman Lica).
Pascaliu (?)
maior de Securitate in 1987. S-a ocupat de ancheta muncitorilor arestati dupa revolta de la uzinele „Steagul Rosu“, Brasov. I-a amenintat si lovit pe cei anchetati.
Pascu Ilie
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte timplar.
Pasca Vasile
subofiter de Militie la Dej, in anul 1949. I se cunoaste doar o crima, participarea la uciderea lui Alexa Bel, taran recalcitrant la colectivizare, condamnat in lipsa si devenit fugar in munti. Cind a fost capturat, inconjurindu-i-se casa in seara de Craciun, a fost dus la sediul Militiei din Tirgu-Lapus si torturat. Apoi, la ordinele lui Briceag, sef al Securitatii, a fost scos din arest, adus in satul lui, Cufoaia, si pus sa alerge in gradina propriei case. Dupa ce dispusi in semicerc cei cinci militieni au tras in el, fara sa-l ucida, Pasca s-a dus si a mai tras un foc, in prezenta cumnatului victimei, trezit din somn de impuscaturi. Apoi s-a dus si a trezit-o pe sotia celui asasinat, cu incredibilele cuvintele: „Hai, scroafa puturoasa, si-ti ia porcul din gradina, ca a fost lichidat.“ (Claudiu Secasiu, Analele Sighet, 7 398). In 1956, „cazul“ a fost rejudecat, dar circumstanta, „fuga de sub escorta“, a ramas mentionata la dosar. Cind, in 1969, imprejurarile crimei s-au stabilit corect, ea se prescrisese si, intrucit era membru de partid, Pasca a fost lasat in seama organelor de partid sa-l sanctioneze. Nu stim ce sactiune a primit.
Patriciu Mihai (Mihai Weiss)
colonel, seful DRSP Cluj, la infiintarea acesteia in 30 august 1948. Nu stim daca este unul si acelasi cu un Patriciu al carui nume adevarat se spune ca este Goldstein, si caracterizat drept un „feroce tortionar comunist“. Este posibil sa fie asa fiindca, despre acesta din urma, un fost detinut politic, Constantin Anghelache din Bacau, detine urmatoarele informatii: a facut parte din „garda“ lui Teohari Georgescu; a fost indepartat din Ministerul de Interne o data cu acesta; a luptat in razboiul civil din Spania, ceea ce i-a atras gloria de a deveni, sub numele de Don Patricio, personaj principal intr-un roman englezesc. A interogat-o, in 1949, pe Doina Cornea, care-l caracterizeaza drept „spaima Clujului“ si-i atribuie gradul de general, la momentul respectiv. Intervalul cit a condus Securitatea din Cluj coincide cu momentul celei mai severe represiuni din istoria noastra. A ordonat executii pentru pedepsirea populatiei rezistente la comunism. A executat ordinul 10007 din 1950 al lui Nicolschi, de a scoate din inchisori 50 de detinuti deja condamnati, participanti la miscarile de rezistenta, si de a-i duce la Timisoara, unde au fost impuscati, in martie–aprilie 1950. A dispus uciderea fara judecata a 7 din oamenii grupului de rezistenta al lui Ionescu Diamandi, din zona Baisoara, in urma capturarii acestora. Este responsabil si de uciderea prin impuscare a altor 4 luptatori deja condamnati si aflati in penitenciarul din Cluj, in noiembrie 1949; de arderea, in timpul confruntarilor, a altor 2 luptatori si de uciderea a 8 tarani considerati instigatorii celor ce refuzau colectivizarea. Numarul celor ucisi fara judecata, ca intr-un razboi, de Securitatea condusa de Mihai Patriciu este probabil de citeva sute. A intretinut relatii personale si „de familie“ cu Vasile Luca, Ana Pauker, Alexandru Moghioros, Teohari Georgescu, ceea ce-i dadea foarte multa putere. Dar a fost mai ales prieten cu fostii voluntari din Spania, indeosebi cu Valter Roman. Isi batea subalternii, spune un cercetator, care da si o lista a „abonatilor saptaminal“ la bataia cu pumnii administrata de Patriciu: lt. Filip Alexandru, plt.-major Modol, Tantau Valentin, lt. Herta Vasile, plt.-major Bleharu Vasile, pentru prima data, probabil, in ipostaza de victime. Acelasi memorialist ii mai consemneaza o isprava care aminteste de experimentele maoiste: Mihai Patriciu a inscenat in preajma alegerilor din 1946 rebeliuni taranesti, pentru a-i depista pe viitorii alegatori ai taranistilor. Era specializat in „fugi de sub escorta“, pentru lichidarea celor care nu puteau fi condamnati la moarte, in urma unui proces, sau, dimpotriva, puteau, fara nici un risc, sa fie lichidati prin acest procedeu mai rapid. A murit in 1996.
Pavel Ion
locotenent-major, comandant al lagarului de la Salcia din Balta Brailei, unul dintre cele mai ucigatoare din intreg sistemul penitenciar romanesc. Lagarul Salcia fusese infiintat in 1952, cu o capacitate de 200 de detinuti, ulterior extinsa la 2 000, pentru ca in 3–4 luni efectivele celor adusi aici sa creasca la 4 000. In septembrie 1952, procuratura Macin este sesizata ca la Salcia mortalitatea este exagerat de mare. Dupa cercetari care au durat pina in februarie 1954, s-a ajuns la concluzia ca in colonie se petrec abuzuri grave: „instigare la omor prin torturi urmate de executare, crima de omor prin torturi, abuz in serviciu, profanare de cadavre si vatamare grava a integritatii corporale“. Dosarul din care citez detaliaza aceste cumplite atrocitati: – batai („fara nici o justificare, multi detinuti au fost batuti cu ranga de fier, cazmaua, lopata, cravasa, unii dintre ei murind in urma traumatismelor, iar altii raminind schilozi pentru toata viata“); – asasinate prin impuscare; – introducerea detinutilor in carceri descoperite iarna, dezbracati, sau chiar in pielea goala; – obligarea detinutilor de a intra iarna in apa pina la briu ca sa taie stuf si papura; – alergarea detinutilor calare si calcarea lor in copitele cailor; – scoaterea detinutilor la lucru dezbracati in timp de iarna pe digul de constructie si pedepsirea unora de a sta pina la prinz in apa inghetata; – legarea unor detinuti de miini si tinerea lor dezbracati in pielea goala vara, ziua si noaptea, pentru a fi muscati de tintari; – profanarea cadavrelor detinutilor; – ingroparea unor detinuti de vii in pamint. Ca urmare a acestor neverosimile cruzimi, au decedat intre iunie 1952 si martie 1953, 63 de detinuti si altii s-au ales cu invaliditati corporale pentru toata viata. Nu se spune nimic aici – numai revista MAI de uz intern o consemna – despre epidemia de leptospiroza datorata mustelor, sobolanilor, lipsei de igiena. Prin lagarul de la Salcia au trecut, spre sfirsitul perioadei lor de detentie (1962–1964), Alexandru Paleologu si Ion Ioanid. Regimul se ameliorase, oarecum, intre timp. In procesul care a avut loc in 1955, comandantul lagarului a fost condamnat la munca silnica pe viata (alaturi de alti 6 invinuiti), dar a fost eliberat in 1957, pe baza decretului de gratiere nr. 403, din 22 august 1957. O ancheta, redeschisa de Nicolae Ceausescu in 1969, explica aceasta gratiere prin faptul ca Securitatea pledase intens in favoarea celor pedepsiti, aratind ca acestia „slujisera partidul“ si „nu au facut nimic ca sa primejduiasca securitatea statului“. Tribunalul instituit de Nicolae Ceausescu 10 ani mai tirziu il acuza pe predecesorul lui ca „intelegea in chip unilateral securitatea statului“, fiindca „actele de compromitere a regimului nostru erau tot acte impotriva securitatii statului“. Pavel Ion era nascut la 7 septembrie 1925, in comuna Bestepe-Tulcea, din parintii Petre si Maria. Decretul care l-a gratiat atunci a adus si stingerea incriminarii si reincadrarea lui, alaturi de cei 21 de ofiteri si subofiteri, tot in directia Lagarelor si Coloniilor de Munca. Printr-un decret al MAN din 30 aprilie 1959, atit lui, cit si fostilor co-inculpati li s-a recunoscut detentia ca vechime neintrerupta in munca, primind la incadrare o suma echivalenta cu salariul pe trei luni si o luna de concediu la casele de odihna MAI, „pentru refacerea starii fizice“.
Pavel Stefan
este unul dintre putinii responsabili pe linie de partid ai regimului comunist despre a carui implicare in represiune avem o marturie clara. Raporturile intre organul conducator si „bratul sau inarmat“ fac parte din esantionul cel mai secret al documentelor de arhiva. Asta atunci cind instructiunile erau consemnate in vreun document, iar acesta nu era, printr-o alta instructiune, distrus imediat dupa cele mai bune reguli ale conspirativitatii. Nascut in 1914 si membru in CC al PCR, de la 18 ani, sot al celebrei ilegaliste Elena Pavel, ce ar fi fost executata de nemti in 1944, a traversat anii tulburi ai perioadei interbelice cochetind si cu extrema dreapta. Este exclus din partid in 1941 si reprimit in 1945, dupa care o vreme cariera lui este relativ lina. Deputat din partea PCR dupa alegerile din 1946, redevenit membru in CC, realizeaza o cariera si in guvern: intre 6 aprilie 1951 si 20 septembrie 1952 este ministru al Gospodaririi silvice. In urma inlaturarii grupului Pauker–Luca–Teohari Georgescu (anume din 24 ianuarie 1953 pina in 19 martie 1957) devine ministru al Afacerilor Interne, intr-o perioada cind institutia Securitatii si cea a Internelor se separa, pentru a se reuni apoi sub portofoliul celuilalt titular al politiei politice, Alexandru Draghici, devenit, din ministru al Securitatii, titularul Internelor inglobind si Securitatea. Dispare apoi de pe lista inaltilor functionari guvernamentali, ca sa revina, ca ministru al Transporturilor, pentru o scurta perioada, intre 19 august 1969 si 11 februarie 1971. Cei aproape zece ani de anonimat politic sint pentru Pavel Stefan o perioada foarte grea. In 1958, cind este exclus si din partid, tovarasii lui il gasesc, pentru a-l judeca pentru „abatere de la linia partidului“, ca presedinte al comitetului executiv al Sfatului popular regional Bucuresti, dar dupa aceea, timp de sase ani, il aflam intr-o uzina de reparatii Dudesti, Cioplea, ca muncitor. Ramine in afara partidului timp de zece ani, facind penitente, ca un adevarat apostat si adresind partidului cereri de iertare si angajamente de indreptare. Era invinuit de discutii antipartinice, fractionism, cultivarea elementelor legionare, individualism, carierism, termeni–masca despre care nu stim niciodata ce ascund. Dusmaniile trebuie sa fi fost grave, fiindca nu numai ca Dej refuza si in 1964 sa-l ierte, dar nici in 1965, cind fostul ministru face o noua tentativa de reintegrare, nu ajunge la nici un rezultat. Este iertat abia in 1968, in urma vastei operatii intreprinse de Ceausescu pentru a se debarasa de redutabilul sau adversar si rival, Alexandru Draghici. Dupa scurta perioada de revenire in primul esalon, va trai retras, pina la decesul survenit la 21 ianuarie 1984. Pavel Stefan este prezent in aceasta panoplie de figuri demonice pentru exemplaritatea lui. Povestea e romanesca si a beneficiat de o tratare minutioasa. O vom prezenta pe scurt. In perioada premergatoare alegerilor, viitorul deputat de Vlasca vine la Giurgiu sa pregateasca alegerile. Operatia, executata prin metode mafiotice – inspaimintarea adversarilor, conditionarea suporterilor si, pentru tulburii ani interbelici, reducerea la tacere a martorilor nedoriti —, este coordonata de chiar viitorul deputat comunist. Executantii propriu-zisi sint insa, ca in toate localitatile tarii, bande inarmate de „oropsiti ai vietii“, delincventi adunati de prin gari si piete, hoti de buzunare, „maimutari“, spargatori, uneori asasini. Fiecare dintre ei va primi mai apoi, drept rasplata, o functie mai importanta sau mai putin importanta in noul stat democrat-popular, de cele mai multe ori in partea lui nevazuta. Unul dintre acestia, orbit de retorica partidului si atasat maladiv de tinarul activist, isi asasineaza, la propriu, tatal biologic, pentru a se incredinta cu totul celui simbolic, „parintele tuturor popoarelor“. Inchis ca detinut de drept comun, tinarul devine tortionar in slujba Ministerului de Interne. Cei citiva ani in care acest tandem functioneaza sint un fel de rezumat si totodata radiografie a functionarii intregului mecanism tortionar. Daca nu ar veni de la fostul ucenic, scapat ca printr-un miracol de sub vraja si dominatia maestrului sau, radiografia aceasta ar fi incredibila. Si, totusi, lucrurile asa au stat: marii demnitari de partid, cei care apareau in portretele oficiale de la mitinguri, Dej, Draghici, Teohari Georgescu, aveau relatii secrete cu criminalii de drept comun, carora, in limbajul cu care-i tineau prizonieri, le cereau sa comita crimele ce constituiau esenta reala a regimului. Uneori, sa le inlature, gangstereste, dusmanii personali, sau doar martorii nedoriti ai unui trecut compromitator. In declaratiile date la ancheta din 1968, Pavel Stefan apare cu totul diferit de „comunistul de granit“ cerut de Lenin. Are indoieli, frici si poate chiar momente de umanitate. Are de facut partidului reprosuri amare. Pe mormintul de la Ploiesti al fostei lui sotii, eroina a clasei muncitoare (moarta in realitate la bombardament in 1944, si nu cum spuneau manualele scolare), nu exista alte coroane si flori decit acelea pe care i le poate pune el insusi din cind in cind. Pare un om care a inteles multe. A inteles mai ales ca revolutia intii isi devoreaza copiii, iar apoi ii uita. A ramas insa, daca nu fidel dogmei, prizonier al limbajului ei. La procesul tortionarului clasic, fiara lipsita cu totul de complicatii, neproblematica (Pavel Ion, prezentat mai sus), proces care a avut loc in 1955, fusese prezent si declarase: „Dupa parerea mea, nelegiuirile savirsite in diferite colonii de munca erau de natura sa rupa aparatul de stat de mase, intrucit atrocitatile din colonii erau vazute ca fiind facute din ordinul guvernului si partidului…“ Prezent si in anchetele asupra regimului din inchisori, din 1968, cind Ceausescu a pornit vasta lui campanie pentru inlaturarea lui Draghici. Pe cit de stapin pe sine si „omenos“, atunci cind reprezinta partidul inaintea celor mai mici ca el, pe atit de obedient, chiar slugarnic, cu cei care incarneaza partidul in mai mare masura ca el, Pavel Stefan este un personaj complex, desi nelinistitor, prin raceala, calcul, demonie.
Pavlovici Iosif
angajat al Securitatii din Satu-Mare.
Pacurariu Ion
anchetator de Securitate, in Bucuresti, cu gradul de colonel.
Paduraru (?)
plutonier de Securitate, gardian la inchisoarea din Dumbraveni, Sibiu, in principiu rezervata minorilor, prin care au trecut insa si detinuti politici si femei. Acelasi Paduraru, sau un altul, a fost la un moment dat gardian la Rimnicu-Sarat, una din cele mai sinistre inchisori din Romania comunista (v. Visinescu).
Patrascanu Nuti
nascut la 1 august 1923 la Constanta, student la Facultatea de Medicina din Bucuresti, condamnat la moarte in urma procesului din 1954. In 1957 i s-a comutat pedeapsa in munca silnica pe viata, prin hotarirea prezidiului Marii Adunari Nationale. Dupa o prima confruntare cu Turcanu, seful studentilor veniti de la Suceava, Nuti Patrascanu isi face inaintea acestuia demascarea, apoi isi demasca fostii camarazi si devine, alaturi de el, una dintre capeteniile reeducarii. Fusese condamnat inainte la 6 ani de inchisoare pentru activitati legionare. Directorul Dumitrescu il dadea „exemplu de atitudine frumoasa in actiunea de demascare“, ceea ce inseamna, cu vorbele unui fost coleg, ca se evidentiase prin felul „salbatic si bestial“ in care-si batea mai ales prietenii si fostii sefi. In realitate, inainte de a intra in echipa lui Turcanu, acesta il batuse crunt, rupindu-i doua coaste. Dupa ce a participat la demascarea altora, el insusi a intrat din nou in demascari, fiind batut in mai multe rinduri, pentru ca nu fusese „destul de sincer“. A declarat ca-i asteapta pe americani si atunci le va spune faradelegile lui Turcanu. Camarazii de inchisoare si victimele lui spun ca el l-a tradat pe Bogdanovici, participind apoi la uciderea lui. Se inscrisese in organizatia legionara inca de elev. A fost inchis intre 1941 si 1944. Dupa 23 august 1944, a dezertat din armata incercind sa fuga in Germania si, nereusind, a infiintat o organizatie anticomunista care a luptat in Ciucas. A fost condamnat si eliberat in 1947, pentru ca in 1948 sa fie arestat din nou si sa participe la reeducare. Tirziu, in octombrie 1951, cind plecase sa aplice experimentul si la Tirgu-Ocna, printre bolnavii de TBC, si incepuse sa simta ca reeducatorilor li se pregateste ceva, declara unui sublocotenent ca „ii repugna total metoda“ si ca „multe nopti m-am framintat la gindul tuturor lucrurilor ce le-am facut la Pitesti si n-am sa-mi iert asta niciodata“. Fostii detinuti politici dau ca sigura rudenia lui cu Lucretiu Patrascanu, ministrul de Justitie comunist, executat de ai lui, in 1954. Mai stim despre el ca purta ochelari de vedere, fiind, datorita lor, poreclit printre camarazii de inchisoare si printre victimele lui, „sarpele cu ochelari“.
Paun Sandu
plutonier de Securitate in Bucuresti, in 1989.
Pavaloaie Constantin
tortionar de la Pitesti. Originar din Bacau, student la Facultatea de Silvicultura. Avusese o condamnare de 15ani pentru activitate legionara. Fusese batut bestial de fostul lui camarad, Patrascanu Nuti, in camera 4 Spital. A facut parte din echipa terorista de executie a „tribunalului legionar“, care in penitenciarul Suceava condamnase la moarte pe unii legionari pentru „comportament necorespunzator“ in ancheta. Motivele nu rezulta clar, dar cei condamnati trebuiau urmariti prin inchisori si ucisi. Nu a fost judecat in lotul lui Turcanu, in 1954 si nici nu a fost citat ca martor. Nu stim cind a iesit din inchisoare si nici unde i s-a pierdut urma.
Pavaloaie Vasile
nascut la 14 august 1926, la Dolhasca, regiunea Suceava, subinginer silvic, absolvent al scolii de la Timisoara, a fost condamnat la moarte in lotul celor 22 de colaboratori ai lui Turcanu, alesi de regim ca tapi ispasitori. Un supravietuitor, Teja Constantin, povesteste cum Pavaloaie i-a zdrobit pe rind degetele cu un cleste de lemn. „De la aceasta bataie, spune el, mi-au fost fracturate trei coaste si sfarimate unghiile de la miini si de la picioare.“ La citeva ore dupa acea tortura, fiindca voise sa raporteze gardianului, calaii lui s-au repezit din nou la el, este vorba de Livinschi si Puscasu Vasile, care i-au scos patru masele si i-au provocat o rana la picior. „A urmat apoi torturarea cu clestele de lemn pe care mi-a aplicat-o tot Pavaloaie, la indemnul lui Puscasu Vasile, care i-a spus sa nu-mi lase intreg nici un deget. Dupa aceste batai am fost pus toata noaptea sa stau cu ochii la becul ce ardea, iar picioarele trebuind sa le tin intinse si nemiscate. Aceasta situatie a durat cam o saptamina. Dupa aceea am fost luat iar la bataie si batut zi de zi timp de doua saptamini. (…) La camera 99 a penitenciarului Gherla, bataile si torturile asupra mea au durat aproape patru luni.“ (Memorialul ororii, 17) A participat la uciderea lui Radovan Ion. A maltratat la Gherla peste 100 de detinuti, folosind metodele cele mai singeroase. Trebuie spus ca inainte a trecut si el prin bataie in camera 4 Spital. Mai trebuie spus ca, fara a-si putea exprima remuscari altfel decit in termenii admisi de „codul“ comunist, el si le-a exprimat totusi, inainte de proces si executie: „Ma ingrozesc de ceea ce am facut, caci un om normal nu putea face acele acte criminale si odioase, decit un legionar criminal, descreerat, innebunit, deformat, animalizat, fara nimic omenesc in el, educat de criminala organizatie legionara putea sa faca.“ A fost executat o data cu aceia dintre camarazii lui, 16 la numar, carora nu li s-a admis recursul si nu li s-a comutat pedeapsa, in 17 decembrie 1954, la Jilava.
Penariu Ion
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de plutonier si o functie operativa. Fusese inainte cizmar.
Perit Minti
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte functionar.
Perlmutter Eugen
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte functionar.
Pesteanu Ion
locotenent de Securitate, la Cluj, in 1951.
Petcu Constantin
ofiter politic, in Directia Generala a Lagarelor si Coloniilor de Munca, in anul 1954–1955, cu gradul de locotenent-colonel. In 1968, cind s-au cercetat „unele abuzuri“ comise in epoca respectiva, era afectat inca in sistemul penitenciar, la colonia de munca Rosu.
Petcu Gheorghe
maior de Securitate la Cluj. Portretul lui il vom inlocui cu o poveste scrisa in 2 iunie 2000: „Bucur Brasoveanu (azi in virsta de 86 de ani) a fost arestat in vara anului 1948, fiind anchetat in legatura cu rezistenta din Muntii Bihorului. Anchetator: PETCU…, pe vremea aceea cu grad de capitan. Provine din fostele cadre ale jandarmeriei. Fusese sef de post de jandarmi cu gradul de plutonier intr-un sat de linga Urziceni. A avansat pina la grad de maior, fiind numit sef anchete la Securitatea din Bucuresti cu sediul in Calea Rahovei. Acest maior Petcu l-a torturat pe Brasoveanu timp de sase luni. La ultima tortura a lesinat instalindu-se moartea aparenta. In ziua urmatoare, cind au scos mortii din beci (Securitatea avea un beci cu mai multe etaje) au constatat ca Brasoveanu este viu si l-au dus din nou la tortura. (…) Cum lui Brasoveanu i-au gasit un geamantan plin cu statuete «Cristi», cruciulite, madone, sculptate de dinsul in lemn, toate aceste obiecte au fost insirate pe o masa si dinsul fotografiat in fata lor. Aceasta a constituit principala proba la dosar, fiind condamnat pentru detinere de obiecte interzise. (…) Cu timpul s-a descoperit ca maiorul PETCU in timpul razboiului a batut niste prizonieri rusi care lucrau la un mosier din raza de activitate a postului sau de jandarmi. Pentru acest motiv a fost condamant la ani grei de inchisoare. Nu se stie care i-a fost sfirsitul.“ Gheorghe Andreica, AFDPR, Constanta, raspuns la chestionar)
Petcu Marin
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de locotenent si o functie operativa. Fusese inainte subofiter.
Petre Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte cizmar.
Petre Mircea
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte mecanic.
Petre I. Petre
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte fierar CFR.
Petrescu Alexandru
magistrat militar. Numele lui a fost asociat cu un singur grad, cel de general. A prezidat cele mai importante procese–spectacol de inspiratie moscovita din primii ani ai comunismului, dar si sute de altele de mai mica anvergura. Enumeram citeva: procesul lui Iuliu Maniu, din noiembrie 1947, al „Marii Finante“ din noiembrie 1948, al primului lot „de sabotori si diversionisti de la Canal“ din august–septembrie 1952, al lui Eugen Turcanu din octombrie 1954. Dar si: cel de-al doilea lot de la Canal, judecat la aproape o luna dupa primul, procesele lui Ion Ioanid etc. Despre procesul de la Canal a dat o „nota explicativa“ cu ocazia rejudecarii acestuia, in 1968. Din aceasta declaratie a lui, succinta, rezulta totusi un lucru incredibil: i s-a inminat ordinul de concentrare in 18 august, iar peste mai putin de doua saptamini, intr-un dosar care numara zeci de volume, a condamnat la moarte cinci oameni. Trei dintre acestia au fost executati dupa o luna. La 18 ani dupa evenimente, cind era deja trecut in rezerva, pensionat, si se afla cu familia la Poiana Tapului, iata cum vede fostul magistrat acel eveniment: „Procesul dupa mine a decurs in mod normal. Nu s-a plins in instanta nici un inculpat ca in contra lui ar fi fost folosite mijloace nepermise de lege, de catre anchetatori.“ De asemenea, nici sentinta nu i-a fost impusa de cineva. „Dulgheru a luat cunostinta de sentinta dupa ce a fost batuta la masina si nu-mi reamintesc ca vreodata, in timpul procesului, Dulgheru sa-mi fi aratat vreo nota primita de la Bucuresti in legatura cu procesele.“ Dimpotriva, Misu Dulgheru, care superviza din partea partidului intreaga procedura, i-ar fi reprosat ca n-a asteptat confirmarea sentintei de la Bucuresti, iar el ar fi raspuns acestei imixtiuni in problemele justitiei, cu aceasta memorabila fraza: „Un ministru, oricare ar fi el, nu raspunde de sentinta, ci tribunalul, si, in consecinta, nu aveam ce astepta.“ Este, desi incredibil si in fapt neadevarat, foarte probabil ca lucrurile sa se fi petrecut asa: toata lumea stie cit de expeditiv era Petrescu in procesele lui, chiar cele solutionate prin condamnari la moarte, eficienta de care ministrii nu puteau fi decit multumiti. Intrebat daca nu are nimic de adaugat, comentariul lui este inmarmuritor de judicios: „Au trecut atitia ani de la pronuntarea acestei sentinte. Desigur este foarte greu sa-mi reamintesc ce m-a determinat pe mine personal la o hotarire ce pare astazi foarte aspra sau chiar neintemeiata. Ministrul, care mi-a spus ca este o chestiune grava de sabotaj. Nenumarate ziare care scriau zilnic despre ceata (sic! – cuvintul era „banda“) de sabotori, nenumaratele telegrame primite in instanta de pe tot teritoriul tarii, atmosfera generala a procesului, numarul actiunilor de sabotaj care se marisera in acea vreme si chiar dupa aceea. Este evident ca, daca la momentul potrivit as fi cunoscut ceea ce cunosc astazi despre Canal, situatia ar fi fost alta. (…) In ce priveste hotarirea de a se confisca data, cred ca nu era cazul a se pronunta.“ (Dosar 10843, ASRI, 128) A prezidat si completul care l-a judecat pe Gheorghe Calciu-Dumitreasa, in 1957, procesul „Sumanelor negre“, procesul Nuntiaturii, cel al Bibliotecii engleze, cel al Legatiei franceze, al Legatiei turce si multe altele. Se spune ca dobindise o placiditate, un automatism in a rosti aceste sentinte la 5 minute de la inceperea audierii si ca putea prezida cite 5–6–10 asemenea procese pe zi. A murit in Bucuresti, in noiembrie 1977, ca pensionar respectat. Alexandru Petrescu pare unul dintre cei mai linistiti monstri inregistrati in aceasta galerie nationala de monstri. O ultima informatie: P. A. era titularul unui doctorat in drept la Paris. Fara sa fi atins nici unul dintre ei remarcabila lui notorietate, el face parte dintr-o lista de peste 200 de magistrati „criminali“, culeasa tot de Cicerone Ionitoiu.
Petrescu Gheorghe
maior in Ministerul de Interne, seful sectiei Politice din Directia Generala a Lagarelor si Coloniilor de Munca in anii 1952–1953. In 1968, cind s-au cercetat unele crime comise in epoca respectiva, era scos in rezerva.
Petrescu Ion
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de locotenent si functia de sef birou. Fusese inainte student, unul din cei treisprezece pe care Securitatea a reusit sa-i recruteze la intemeierea ei.
Petrescu Pavel
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de locotenent si functia de sef de birou. Fusese inainte functionar.
Petrescu Victor
locotenent-major de Securitate la Craiova, in 1958.
Petrescu (?)
comandant al lagarului de la Stoienesti, in Balta Brailei, in 1956–1962. In timpul lui, conditiile de exterminare din lagar au fost in asa masura agravate de lipsa igienei, incit lagarul s-a umplut de sobolani si s-a declansat febra tifoida, care a ucis zeci de detinuti.
Petrica Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte fierar.
Pietraru Mircea
capitan de Securitate, ofiter politic, in Directia Lagare si Colonii de Munca, in anul 1952. In 1955 revine pe aceeasi functie cu gradul de maior. In 1968, era scos in rezerva. Un Pietraru (?) – ofiter politic – in 1952 – al lagarului de munca fortata infiintat pe linga hidrocentrala Bicaz si destinat celor care-si ispasisera pedepsele in inchisori este mentionat si de Cicerone Ionitoiu in „lista“ lui.
Pintilie Gheorghe
v. Bodnarenco Pantelimon (Pantiusa).
Pintoiu Gheorghe
ofiter de Securitate, comandant al DRSP Pitesti, in anii ’50.
Pistol Valeriu
anchetator de Securitate, in Bucuresti, cu gradul de maior.
Pirvan Vasile
locotenent-major de Securitate la Cluj. Consemnat in documentele strict secrete ale institutiei, ca participind, in calitate de delegat MAI, la executarea sentintelor de condamnare la moarte in penitenciarul Gherla, in august 1958.
Pirvu Ion
gardian la inchisoarea din Aiud.
Pirvu (?)
plutonier, angajat al Securitatii din Roman in 1949. I-a anchetat pe taranii revoltati impotriva colectivizarii din comuna Butea, din august 1949, cind activistii locali au chemat armata, venita cu tunuri (v. si Segal Karl). Era originar din Trifesti.
Pirvulescu Marin
ofiter de Securitate, lucrind intre 1966 si 1990 in Directia de Cercetari Penale din Departamentul Securitatii Statului. Anchetator al inginerului Gheorghe Ursu, decedat in 1985 in urma torturilor in ancheta la care a fost supus, pentru vina de a-si fi notat intr-un jurnal opinii politice anticomuniste. Este nascut in 24 ianuarie 1940, in comuna Balteni, judetul Olt. A urmat Facultatea de Drept. Pina la 1martie 1990 cind a iesit la pensie a lucrat doar in Securitate. Nu stim cu certitudine daca Marin Pirvulescu l-a torturat cu propriile miini pe Gheorghe Ursu. Dupa ancheta deschisa dupa Revolutie in dosarul lui Gheorghe Ursu, avocati, familie, jurnalisti sint unanimi in a opina ca Marian Clita, tortionarul scos in fata de Securitate spre a-i proteja pe marii vinovati, ia in chip sperjur asupra lui faptele anchetatorilor. Daca Marin Pirvulescu l-a torturat cu propriile miini pe Gheorghe Ursu, nu este o intrebare esentiala decit pentru Justitie. Ca se folosea de un om, pe nume Marin Clita, sau de un baston de cauciuc (numit, acesta, „Cristinel“), sau de orice alta unealta, nu schimba calitatea de reprezentant al represiunii a lui Marin Pirvulescu. Cu toate acestea, si in cazul lui Procuratura militara a hotarit la rejudecarea procesului neinceperea urmaririi penale (v. Gheorghe Vasile).
Placinta Alexandru
locotenent-major de Securitate la Timisoara. Tortionar de o cruzime devenita notorie printre cei ce asteptau sa fie anchetati; a fost batut de un tinar „frontierist“, Vasile Dobrescu, atit de rau, incit nu a mai putut niciodata ancheta si tortura. Tinarul a fost condamnat la 25 de ani si a fost eliberat in 1964. Nu rezulta din sursa la care apelam ce anume l-a impiedicat sa mai ancheteze si tortureze pe fostul calau: frica, socul moral, sau vreo infirmitate fizica.
Plapceanu Iulian
anchetator de Securitate, in Bucuresti, cu gradul de colonel, in 1970.
Plesa (?)
colonel la Securitatea din Iasi, unde traieste si azi ca pensionar.
Plesita Nicolae
una dintre figurile cele mai mediatizate, in perioada post-decembrista, din panoplia noastra de tortionari. Nu a fost un marginalizat sau un ins obscur nici inainte. Era in 1958, cind i s-a acordat, pentru merite pe care doar le presupunem, Steaua RPR, capitan de Securitate. Din 1970 a inceput ascensiunea lui rapida si pe linie de partid, iar in 1974 era membru al Comisiei de Cenzori in CC al PCR. Din decembrie 1976 este general-maior si prim-adjunct al ministrului de Interne. La caderea regimului facea parte din Directia a V-a, insarcinata cu securitatea conducerii partidului. Il diviniza pe Ceausescu si se ocupa de securitatea lui personala. Fusese, pentru un scurt interval de timp (21 noiembrie 1975–29 septembrie 1978), secretar de stat in Ministerul de Interne. In aceasta calitate l-a batut cu propriile miini pe scriitorul disident Paul Goma, inainte de a se decide expulzarea lui din Romania, in noiembrie 1977. Intre 1980 si 1984 a fost seful Centrului de Informatii Externe din Departamentul Securitatii Statului, calitate in care a patronat colaborarea Securitatii romanesti cu Ilici Ramirez Sanchez (cunoscut mai bine sub numele de Carlos), faimosul terorist sud-american, prin intermediul colonelului roman Nica Sergiu. In ianuarie 1982 l-a insarcinat pe agentul acoperit Pavel Matei Haiducu cu asasinarea lui Paul Goma, aflat la Paris. Misiunea a esuat, cum se stie, datorita defectiunii agentului. L-a anchetat si pe Dorin Tudoran.
Ploiesteanu (?)
comandantul Securitatii din Deva in 1984, cind, inscenindu-se un accident de cale ferata, care putea trece si drept sinucidere, a fost ucis de Securitate foarte tinarul profesor Ioan Sasu, din Sibiu. Inainte de a-l ucide, pentru refuzul de a colabora cu ei, agentii din subordinea lui il convocau des, il amenintau, incercind sa-l intimideze, ba chiar veneau si il vizitau in satul Drasov, la locuinta lui si la scoala si, sub pretextul ca vor doar sa stea de vorba cu el, il hartuiau timp de citeva ore. Iata un fragment dintr-o depozitie a mamei profesorului: „Ei nici nu se mai fereau sa arate ca sint securisti. Ba dimpotriva. Ei veneau cu o masina Dacia de culoare alba si toata lumea stia ca masina aceea apartine comandantului Securitatii din Deva, pe numele lui Ploiesteanu. Opreau in fata casei si, punindu-si un ciorap pe fata, cei doi securisti coborau din masina si intrau pe poarta. Asta in plina zi. Nu se fereau de nimeni. Veneau si noaptea. Vizitele astea au inceput sa se indeseasca fiindca se apropia congresul al XIII-lea al partidului (20 noiembrie 1984). De la un coleg al sau am aflat ca securistii il somau pe Lutu zicindu-i ca, daca nu esti cu noi, sa te pregatesti pina la congresul partidului sa-ti faci cosciugul. In 13 noiembrie 1984, doi securisti au venit si l-au luat din cancelarie, si a mai fost gasit pe 25 ianuarie, cind a aparut intr-un panou al Militiei din orasul Simeria la «necunoscuti accidentati de tren».“ De la Deva la Simeria, tinarul a fost transportat cu masina aceluiasi Ploiesteanu. Mama observa ca, desi doctorul legist, un oarecare Marculescu, semnase certificatul de deces atestind accidentul de tren, pe hainele fiului ei nu era nici un strop de singe. Detaliile acestei crime sint pe cit de grosolane, pe atit de sinistre. Ulterior, desi actul oficial ii disculpa pe criminali, parintilor nu li s-a dat voie sa-l inmorminteze decit in mare secret si decapitat, capul pastrindu-se in formol la Deva. Securitatea a supravegheat in permanenta toate aceste operatii. Ulterior au fost si parintii urmariti, li s-a deschis si lor un proces, iar apoi agentii lui Ploiesteanu s-au abatut asupra lor cu metode de distrugere psihica, telefoane, amenintari, somatii, dintre care una de un cinism neverosimil: convocarea tinarului ucis pentru preschimbarea buletinului de identitate, in momentul implinirii termenului prevazut de lege.
Ploscariu S.
capitan de Securitate, a participat la ancheta pentru trimiterea in judecata si in domiciliu fortat a muncitorilor revoltati de la Brasov, din noiembrie 1987.
Poenaru Ion
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de sublocotenent si functia de sef birou. Fusese inainte vopsitor.
Poleacu Costica
originar din Stroesti, agent de Siguranta. In 1946, este impuscat in casa lui un sef de organizatie judeteana a partidului taranist, pentru a fi impiedicat sa participe la alegeri. Multi ani mai tirziu, aflat pe patul de moarte, Costica Poleacu a marturisit ca a facut parte din echipa ucigasa, alaturi de soferul lui Bodnaras si alti doi tovarasi. Este consemnat si in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, pentru momentul cind functiona la Roman, fara alta specificatie.
Pompilian (?)
capitan in Directia Generala a Securitatii Poporului, in anii 1949–1950. Ii chema la Bucuresti pe cei care trebuiau anchetati. „Era fioros, cu o voce de bas, cu silueta unui urs, o bruta inspaimintatoare, care lovea cu ce apuca. Cu miinile, cu picioarele, cu ciomagul.“ A emigrat in Israel.
Pompiliu Lie
student tortionar de la Canal, la colonia de la Peninsula, unde era pontator. A participat la faimoasa bataie a detinutilor in urma careia doctorul Simionescu a decis sa-si puna capat zilelor. Mai mult, el este cel care a desemnat viitoarele victime ca fiind recalcitrante si refuzind sa munceasca. A fost ulterior ajutat de comunisti sa devina medic.
Pongratiu Liviu
comandant al Securitatii din Bistrita in 1949, cu gradul de sublocotenent. L-a anchetat, incepind din 26 aprilie 1949, pe capitanul Leonida Bodiu, arestat deoarece condusese miscarea de rezistenta „Sumanele negre“, iar in zorii zilei de 24 iunie 1949 l-a ucis pe acesta pe Dealul Capatinii in acelasi timp cu alti doi „complici“, apoi a trimis paznicul primariei din Nepos sa-i ingroape, unul peste altul, intr-o groapa sapata pe loc. Dupa informatiile unui alt memorialist, care-i ortografiaza numele Pongratz, locotenentul (1950) fusese inainte sofer si era „greu la citit si inapt la scris“, impulsiv si violent. A fost dat afara din Securitate pentru luare de mita si a revenit la meseria dinainte. A emigrat in Germania.
Pop Grigore
sergent de Militie la Bistrita in 1949. A participat la asasinarea lui Leonida Bodiu, comandantul organizatiei „Sumanele negre“, ucis din ordinul Securitatii inainte de proces si ingropat intr-o groapa comuna, pe locul executiei (v. mai sus, Pongratiu).
Pop Partenie
gardian la inchisoarea Sighet, in anii ’50.
Pop Rachita Dumitru
brigadier la Peninsula. Era taran din Maramures, de pe linga Satu-Mare. Era poreclit Haplea.
Pop Titu
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte functionar.
Pop Virgil
locotenent de Securitate la Cluj, in 1959. Dupa o bataie la talpi, peste „papucii lui Hristos“, descrisa in alta parte (v. Gruia Manea), victima care evoca momentul continua, amintindu-l pe acest anchetator, care, pentru a-i inabusi tipetele, i-a trintit o patura plina de praf peste gura. „Tocmai atunci inhalam aer in plamini si praful de pe patura era gata sa ma sufoce. Noroc cu un altul care a observat ca vinetesc si a strigat la Pop Virgil sa-mi ia patura de la gura. Inca citeva secunde daca dura sufocarea, as fi scapat de toate necazurile.“
Pop (?)
Originar din Tirgusor, de linga Fizes, judetul Arges. Gardian la Gherla in 1959. Brunet, cu o figura crunta, batea cumplit, cu coada sapii, cu orice prilej, de pilda pe detinutul pe care-l insotea de la celula la locul de izolare. Pop inventase singur un instrument de tortura, asemanator unei undite, cu care il prindea si il tinea pe prizonier, astfel incit ceilalti paznici sa-l poata bate. Cirligul unditei se infigea in carnea prizonierului. Traieste si azi, pensionar in Gherla. Avea un frate, tot gardian, in acelasi loc.
Popa Alexandru
colonel de Securitate, la Cluj.
Popa Alexandru (Tanu)
Unul dintre cei mai temuti tortionari de la Pitesti. Singurul despre care nu detinem nici o marturie ca ar fi fost, la rindu-i, torturat sau constrins in vreun alt fel sa participe la reeducare. Numele lui apare in toate documentele publicate asociat cu verbele „a condus“, „a coordonat“, „a dirijat“, „a dat instructiuni“. La Gherla a condus o vreme singur demascarile, organizind si punindu-si, la rindu-i, responsabili de incredere, carora le-a „creat“ posturi, transformind in camere de tortura toate celulele de pe un etaj, creindu-si retele de informatori, desfasurind el insusi o activitate laborioasa de triere, ordonare, organizare a informatiilor primite. Avea un scris frumos, calm si vorbea de asemenea bine si convingator. In procesul din septembrie–octombrie 1954, in care a fost condamnat la moarte, figureaza mereu al doilea dupa Turcanu. Era nascut la 13 noiembrie 1924, in comuna Prasila Soroca, in URSS, din parintii Gheorghe si Sultana, si fusese student la Iasi, la agronomie. Primise, pentru activitate legionara, 6 ani. Executase si sub regimul Antonescu trei ani de inchisoare. Este unul din intemeietorii Organizatiei Detinutilor cu Convingeri Comuniste. In declaratiile din ancheta, asa cum au fost ele consemnate de Securitate, recunoaste „cu lux de amanunte toate actiunile de tortura, schingiuri si maltratari, mentionind ca a folosit ca metode: bataia cu cozi de matura, cu picioarele de la paturi, cu vina de bou, strivirea degetelor cu scindura care se punea intre degete si le stringea, apoi stringea miinile cu usa, au fost rasi pe cap detinutii si tinuti sa curga apa pina cind au innebunit, au fost pusi sa manince materii fecale, sa linga closetele, recunoscind ca au murit datorita acestei actiuni a sa cinci detinuti“. Cei care refuzau sa furnizeze informatiile, cele mai multe minciuni enorme (depozite cu cite 5 000 de arme, intre care si tancuri, inventate de cei innebuniti de tortura), „ erau batuti din nou in timpul noptii, nu erau lasati sa doarma, fiind tinuti in picioare sau in diferite pozitii obositoare. Astfel au fost cazuri cind unii detinuti au fost tinuti in aceste pozitii, fara a avea voie sa doarma cite 10–14 zile in sir“, declara tot el. Cit despre uciderea unuia dintre acestia, Dinca Ion, despre care s-a mai vorbit, ea se petrecuse dupa moartea in torturi, care stirnise, pentru moment, oarecare agitatie, a altui detinut. Nelinistit deci, apreciase ca „problema cu el e foarte serioasa, ca stie foarte multe si daca s-ar afla s-ar duce dracului cu totii, deci trebuie sa i se inchida gura“. Lui Popa Tanu, i s-a comutat pedeapsa cu moartea in munca silnica pe viata. Dupa eliberare, a fost secretarul Societatii de stiinte medicale din Sibiu. Ceea ce inseamna ca-si continuase si terminase studiile, in medicina. In 1995, editura Vremea i-a adresat o scrisoare-chestionar, cerindu-i sa clarifice aspecte niciodata elucidate ale cumplitului experiment: de unde anume veneau ordinele, cum a fost determinat sa participe la reeducare, cit din documentele pastrate este adevarat. A primit scrisoarea, dar, „cu toate insistentele ulterioare“, anunta editura intr-o nota, nu i-a dat curs.
Popa Constantin
ofiter de Securitate din Onesti.
Popa Gheorghe
anchetator al partizanilor din zona Oradea- Mare, in anii ’50.
Popa Gheorghe
Angajat al Securitatii la inchisoarea din Botosani. Avea gradul de plutonier-major.
Popa Ioan
colonel, comandantul Securitatii din Piatra-Neamt in anul 1970. Deosebit de crud.
Popa Ion
nascut la 16 septembrie 1922, in Arpasul-de-Sus, Fagaras, fiul lui Lazar si al Ilenei. Locotenent la Salcia de la infiintarea lagarului. Condamnat si el la munca silnica pe viata, in procesul din 1955 si gratiat in 1957 (v. mai sus Pavel Ion). In februarie 1953, cind se faceau cercetarile, un detinut declara despre el: „Prin luna ianuarie 1953 am fost batut cu parul de dl. Locotenent Popa pentru faptul ca nu puteam munci si nu puteam merge in pas alergator cu targa. Cumnatul meu, Lunca Dionisie, intr-o seara din luna ianuarie 1953 a fost batut de dl. Locotenent Popa cu parul si apoi a ordonat brigadierului Popovici (detinut) sa-l bata pina il va omori. Dupa ce l-a batut, l-a bagat in carcera in pielea goala, iar a doua zi dimineata l-a scos mort din carcera.“
Popa Ion
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de locotenent si functia de adjunct de sef de serviciu. Fusese inainte sculptor.
Popa Ion
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte ajutor de mecanic.
Popa Ion
angajat al Securitatii la inchisoarea Gherla cu gradul de locotenent.
Popa V. Ion
nascut la 2 ianuarie 1922, in comuna Ernea, Sighisoara, fiul lui Vasile si al Lucretiei. Ofiter de Securitate la Salcia de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute in lagar in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la 6 ani inchisoare corectionala, pentru „abuz in serviciu“, in procesul din 1955 si pus in libertate imediat la incheierea anchetei, dupa ce i s-a redus pedeapsa la doi ani (v. Pavel Ion).
Popa Isaia
ofiter de Securitate, „vinator“ de partizani din Muntii Apuseni. „Un adevarat calau“. A functionat si ca anchetator la Sibiu. Ar fi murit, dupa unii memorialisti, intr-un accident de motocicleta.
Popa Mihai
anchetator de Securitate, in Bucuresti, cu gradul de colonel in 1989. L-a anchetat pe tinarul fizician Gabriel Andreescu, in 1987, arestat fiindca ar fi redactat „inscrisuri continind date ireale in legatura cu realitatile politice, sociale si economice din tara noastra“. Aflat si pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu. Nu stim daca este unul si acelasi cu cel semnalat ca anchetator la IGM Bucuresti, al muncitorilor arestati dupa revolta de la Brasov, in 1987.
Popa Nicolae
seful Securitatii din raionul Babadag, in 1948–1950. I-a arestat pe sase dintre luptatorii lui Gogu Puiu. Cind acesta a organizat un comando si, cu complicitatea unui gardian, si-a eliberat camarazii din arestul Securitatii, unul dintre ei avea urechea taiata in timpul anchetei. In perioada aceasta, satele dobrogene „traiesc teroarea ridicarii oamenilor de acasa: dusi la ancheta unde in zorii zilei erau adusi in pled, mai mult morti decit vii, aruncati in prag, de unde-i culegea familia la trezire“. Impreuna cu Nicolae Doicaru, seful Securitatii Constanta, Popa n-a ezitat sa aresteze, pentru a-i determina pe luptatori sa se predea, intreaga familie a fratilor Fudulea, pe tatal, de 90 de ani, sotiile si copiii intre 3 si 12 ani, ca si pe un tata care-si veghea cu luminarea fiica muribunda. Pe mama unuia dintre ei, Stere Alexe, securistii lui Popa au pus-o cu picioarele pe jar ca sa-si denunte fiul. Pe Gioga Arau, casatorit duminica, Nicolae Popa l-a luat miercuri, l-a ucis la marginea unui lan de porumb si l-a lasat acolo. Toate acestea se petreceau in 1949.
Popa Oprea
in 4 decembrie 1954, a executat, impreuna cu alti trei complici si la ordinul verbal al ministrului de Interne, Alexandru Draghici, pe Ibrahim Sefit, zis Turcu, la Sibiu. Impreuna cu aceiasi (Vaides, Lutenko, Munteanu) l-a ingropat in padure. In 1968, in fata comisiei de ancheta declara: „Am coborit pe Turcu din masina si de la o distanta de circa doi metri eu am tras cu pistoletul in el, dar nu a cazut. S-a vaitat, eu m-am tras la o parte si ceilalti doi ofiteri – Vaides Mihai si Munteanu Ilie – au tras cu automatele foc de rafala asupra lui Turcu, dupa care acesta a cazut jos.“
Popa Paraschiv
angajat al Securitatii de la inchisoarea din Fagaras.
Popa Vasile
angajat in DRSP Bucuresti, de la infiintarea acesteia, in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functia de sef probleme. Fusese inainte functionar.
Popa Vasile
sergent-major de Securitate la Cluj.
Popescu Alexandru
angajat in DRSP Bucuresti, de la infiintarea acesteia, in august 1948. A primit gradul de plutonier si o functie operativa. Fusese inainte lacatus.
Popescu Aristotel
nascut la 23 noiembrie 1923, in Bucuresti, student la Facultatea de Medicina. A facut parte din lotul celor 22 de legionari judecati si condamnati la moarte in noiembrie 1954. A ramas printre cei cinci neexecutati, necesari mai tirziu la judecarea altor procese. In legatura cu ceilalti patru s-au publicat documente din care rezulta ca, in 11 octombrie 1957, pedeapsa li s-a comutat la munca silnica pe viata. Cu el nu stim ce s-a intimplat, dupa refuzul de a face, alaturi de ceilalti, cerere de gratiere, dar in 29 octombrie 1957 apare in dosar o cerere individuala de gratiere, facuta de avocatul lui. Aici se arata ca in penitenciar „si-a continuat activitatea criminala sub forma de rugaciuni si sedinte“. A falsificat actele de deces ale mai multor detinuti ucisi in tortura. A participat la uciderea lui Dimbu Vasile, iar Pangrati Ion a incercat sa se sinucida, ca sa scape din miinile lui. A participat la demascari la Pitesti, iar din 1950 si la Gherla. Este bine de spus ca si el si-a inceput cariera dupa ce a fost batut crunt de Turcanu. Era un bun cunoscator al filozofiei „idealiste“, spune un fost camarad judecat in acelasi lot. A lucrat sub indrumarea strinsa a faimosului Popa (Tanu). Intr-un moment greu, cind fusesera chemati cu totii pentru ancheta la Bucuresti, iar Turcanu il avertizase ca trebuie sa mearga fiecare pe cont propriu, ca „i-a dat in git un camarad caruia ar fi bine sa-i inchida gura, dar ca nu mai era timp“, acesta povesteste astfel colaborarea lor: „In acest timp, detinutul Popescu Aristotel urca scarile pentru a merge in camera sa. Subsemnatul am alergat dupa el si i-am spus ca merg la Bucuresti, probabil in vederea vreunei anchete in legatura cu demascarile. I-am spus ca am un punct nevralgic in Salagean Pamfil si ca sa faca ce-o sti sa-l lichideze, adica sa-l omoare inteligent si fara urme... la infirmerie ai multe posibilitati... faci asta pentru mine, Aligo? La care el mi-a raspuns: Mai, pentru asta am nevoie de timp si sa gasesc o metoda si o ocazie favorabila. I-am cerut un raspuns categoric si el mi-a raspuns ca va face totul pentru aceasta. Apoi ne-am despartit, dind mina si promitindu-i ca nu voi vorbi despre el si nici despre actiune nimic, chiar de ar fi sa ma omoare.“ Despre un alt asasinat comis impreuna, dupa ce tinarul fusese batut de Puscasu Vasile si de Morarescu Vichentie, cu picioarele de la caprele patului, pina cind a intrat intr-o coma prelungita pina a doua zi, Tanu relateaza: „Cum in timpul delirului Dinca Ion pronunta mereu cuvintele Badia Girneata, badia Girneata, subsemnatul l-am chemat pe Popescu Aristotel spunindu-i sa-i faca o injectie ca sa nu se mai chinuiasca, Popescu Aristotel s-a dus la infirmerie si a venit cu o seringa si doua fiole de injectii pe care i le-a facut lui Dinca Ion, astfel ca la o ora dupa aceasta, Dinca Ion a decedat in camera 101.“
Popescu Constantin
capitan de Securitate, subaltern al lui Misu Dulgheru in Directia de Cercetari Penale, la infiintarea acesteia. Devenit, pentru servicii aduse partidului, din muncitor la CFR, inspector general la CFR, recrutat apoi de Siguranta Statului in curs de restructurare si repartizat comisar- sef la Brigada mobila. Mai intii anchetator al loturilor de fosti legionari, apoi trecut, din februarie 1951, la contrasabotaj, ca ajutor de sef de serviciu.
Popescu I. Dumitru
angajat in DRSP Bucuresti, de la infiintarea acesteia, in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte ajutor-mecanic.
Popescu Eremia
general-maior, comandant al trupelor MI in 16 iunie 1951, cind au inceput deportarile din Banat spre Baragan, actiune careia i-au cazut victime 40320 de persoane. A coordonat si operatiile de capturare a grupului Arnautoiu.
Popescu Florin
anchetator de Securitate in Bucuresti, avind gradul de maior in 1985.
Popescu Gabriela
angajata in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte functionara.
Popescu Gheorghe
anchetator de Securitate la Craiova inca din anii ’50, care a avansat pina la rangul de colonel. Unul dintre cele citeva cazuri cunoscute de tortionari cu cosmaruri. Printre fostele lui victime circula urmatoarea istorie: fostul anchetator, ajuns batrin, incepuse la un moment dat sa sufere de dureri de picioare. O femeie, pe care a cunoscut-o intr-o statiune, l-a pacalit, pentru a-i lua banii, sa i se incredinteze pentru un tratament cu injectii extrase dintr-o planta numita spin. In urma tratamentului, picioarele lui s-au uscat ca niste vreascuri cafenii. Se mai povesteste ca la 70 de ani, citi are in prezent, delireaza, strigind ca asteapta sa vina cineva sa-i despice cosul pieptului si sa-i scoata inima, drept pedeapsa trimisa anume de cei pe care i-a deportat cindva din Caras-Severin in Baragan.
Popescu Gheorghe C.
nascut la 13 august 1929 in Chisinau, fost student la Facultatea de chimie, fost legionar. Reeducator in experimentul Pitesti, condamnat la moarte si executat o data cu primii 16 executati din 17 decembrie 1954. Si el s-a incadrat in echipa lui Turcanu, tot dupa ce a fost batut. Una dintre victimele reeducarii, Dimciu Garofil, a murit, cazind pe ciment si facind comotie cerebrala, in urma palmei lui. A fost unul dintre cei care au folosit dezgustatoare metode de tortura ca mincatul excrementelor, linsul veceurilor, sarutatul in anus sau pe fata unsa cu excremente, iar de Pasti i-a „impartasit“ pe detinuti cu materii fecale. Asistind la bataia pe care i-o dadea unui detinut (Zotu), un altul (Baucescu Alexandru), si-a pierdut pentru totdeauna mintile.
Popescu Gogu
colonel de Securitate, numit in august 1948, cind s-a infiintat Directia Generala a Securitatii Poporului, director in Directia II, Contrasabotaj. Era originar din Tirgoviste, invatator. Comunist, devenit dupa 6 martie 1945 sef al organizatiei de partid a judetului Dimbovita, a falsificat alegerile, a condus echipa de batausi a lui Costica Dorobantu, fost sondor. Mai tirziu a fost trimis ambasador in Ghana.
Popescu G.
anchetator de Securitate in Bucuresti, avind gradul de colonel in 1950.
Popescu Ion
angajat in DRSP Bucuresti, de la infiintarea acesteia, in august 1948. A primit gradul de plutonier si o functie operativa. Fusese inainte curelar.
Popescu Ion
ofiter la Securitatea din Oradea, in anii ’50. A functionat in aceeasi perioada si la Arad, ca sef al inspectoratului de aici.
Popescu Savu
angajat in DRSP Bucuresti, de la infiintarea acesteia, in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte muncitor.
Popescu Titus
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de capitan si functia de sef de birou. Fusese inainte militar.
Popescu Toma
anchetator de Securitate, seful directiei Anchete Penale la Craiova, in 1959.
Popescu Vasile
colonel de Securitate. A facut parte din conducerea inchisorii de tranzit Jilava.
Popescu Vasile
sublocotenent la lagarul de munca de la Capul Midia, in perioada Canalului (1950–1953), cind, sub conducerea lui Liviu Borcea, cei mai multi dintre angajatii Securitatii s-au aratat de o violenta extrema.
Popescu Victor
angajat in DRSP Bucuresti, de la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte muncitor.
Popescu (?)
capitan de Securitate, semnalat la birourile de ancheta de la Ministerul de Interne din Bucuresti, in 1948. „Anchetator a fost capitanul Popescu, care nu s-a sfiit sa ma si loveasca. L-am intilnit ulterior, dupa ce se pensionase, dar s-a facut ca nu ma cunoaste.“ (Dr Ion Jovin, „Marturia mea, medicul lui Iuliu Maniu“, Memoria, 3,41)
Popescu (?)
fost preot in Bucuresti, devenit brigadier la Peninsula. Era poreclit „popa Terente“.
Popescu (?)
supranumit „Piticul“, fiindca avea un metru cincizeci, facea parte din trupele de Securitate din paza Canalului. Avea gradul de plutonier. In ziua de Sfintul Ilie a anului 1950, l-a umplut de singe batindu-l cu cizma pe Cezar Zugravu, care, ordonindu-i-se sa iasa afara, in ploaie, isi luase pe el si zeghea.
Popovici Alexandru
capitan de Securitate, la Cluj.
Popovici Cornel
nascut la 15 septembrie 1928 in Piatra-Neamt, fost student la pedagogie, participant la reeducare. A fost condamnat la moarte si executat cu majoritatea reeducatorilor din lotul Turcanu, in 17 decembrie 1954. Este unul dintre cei care, pe linga torturile obisnuite, a practicat acele profanari scatologice ale ceremoniilor religioase crestine (impartasirea cu fecale etc.). El insusi declara in ancheta de dinaintea procesului: „In urma maltratarilor, in camera in care am fost eu, din detinutii pe care i-am batut si eu, a murit Radovan Alexandru.“ Si: „Eu l-am indemnat pe Pillat Constantin sa declare necinstit, adica ca a facut spionaj, pentru a vedea cit de ingrozit este in urma acestor batai si a vedea daca isi ia raspunderea asupra lor a unor fapte pe care nu le-a facut.“ Cit priveste maltratarea in grup a unui alt camarad (Caravia Paul), el declara a fi contribuit astfel: „I-am aplicat aproximativ 10 lovituri de coada de matura la palma, i-am tras aproximativ 15 palme la fata, aproximativ 20–30 de lovituri cu piciorul de la prici la talpi si cam tot atitea la fund timp de patru–cinci zile. L-am tinut nedormit 3–4 zile cu planton linga el, fiind obligat sa stea in picioare.“ Sa notam ca Paul Caravia fusese, conform propriei declaratii, cel care, incepind din 1945, il atrasese in miscarea legionara clandestina, il initiase si ii dadea instructiuni. De altfel, declaratiile lui Popovici, fortate sau nu, il descriu ca pe o adevarata masina de batut, etalindu-si pe citeva pagini bune enumerarea de pumni, bite, cozi de matura, palme peste fata, pumni si bocanci in piept si in spate, in urma carora victimele lui erau desfigurate si distruse.
Popovici Ion
ofiter de Securitate in anii ’50. A participat la prigoana impotriva partizanilor din Muntii Semenicului.
Popovici Valerian
nascut la 12 iulie 1928, in comuna Baisesti, Suceava, fiul lui Gheorghe si al Domnicai. Detinut de drept comun, condamnat la 3 ani inchisoare corectionala pentru dezertare. Gardian la Salcia de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute in lagar in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la 15ani munca silnica, in procesul din 1955 si gratiat in 1957 (v. Pavel Ion). Dupa condamnare si gratierea de care a beneficiat, alaturi de cadrele MAI, organele de partid insarcinate cu reexaminarea cazului in 1968, cind domicilia in comuna natala, nu l-au mai gasit lucrind in reteaua de inchisori si penitenciare.
Poppig Ionas (Adalbert)
locotenent-colonel, sef la DRSP Suceava, de la infiintarea acesteia la 30 august 1948. La data de 29 martie 1949 coordona actiunile de reprimare a rezistentei anticomuniste in regiune. Descoperit in 1950 ca ar fi colaborat cu Siguranta in timpul razboiului, cind se afla prizonier intr-un lagar de deportati in Transnistria, a fost condamnat la 8 ani de inchisoare. Cei care i-au trecut prin miini la Suceava, in momentul reeducarii, si-l amintesc tinar, elegant si sadic. Expresia lui predilecta, cind venea in inspectii, era: „Faceti ce stiti cu ei.“ Consemnat si in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu.
Postelnicu Tudor
general de Securitate, ultimul ministru de Interne al lui Nicolae Ceausescu. A indeplinit functia intre 30 octombrie 1987 si 22 decembrie 1989, urcind in rang de la calitatea detinuta pina atunci, de ministru secretar de stat si Sef al Departamentului Securitatii (pe care o indeplinise din 7 martie 1978). A facut parte din comandamentul de reprimare de la Valea Jiului in august 1977. Cum inainte nu figurase pe lista ministrilor sau a subsecretarilor de stat cu rang de ministru, fiind doar general de Securitate, e de presupus ca eficienta lui l-a propulsat atit de sus. S-au intocmit atunci 150 de dosare, 50 de muncitori au fost trimisi in spitale de psihiatrie, 15 mineri au fost condamnati intre 2 si 5 ani si 4 000 au fost concediati si stramutati. T.P. este nascut la 13 noiembrie 1931, in comuna Provita de Sus, judetul Prahova, si a absolvit facultatea muncitoreasca. A fost judecat dupa caderea regimului comunist pentru genocid si condamnat la detentie pe viata. A fost eliberat citiva ani mai tirziu.
Postole Titu
unul dintre cei 13 studenti angajati de Directia Regionala Bucuresti a Securitatii Poporului, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent.
Precup Vasile
anchetator de Securitate in Bucuresti, in 1948.
Preda Dumitru
anchetator de Securitate in Bucuresti, cu gradul de locotenent-major in 1956.
Preda Ion
in 1959 era anchetator penal de Securitate, cu gradul de capitan, la Bucuresti. L-a anchetat pe scriitorul Dinu Pillat. In 1958 raspundea de directia „Filaj“, calitate in care a coordonat echipa de urmaritori ai Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu si echipele care-i inregistrau convorbirile telefonice si-i ascultau cu microfoane instalate in casa activitatile zilnice. In ancheta condusa de el, scriitorul Dinu Pillat a fost batut cu salbaticie.
Preda Ion
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte mecanic. Nu stim daca este unul si acelasi cu anchetatorul lui Dinu Pillat.
Predescu Marin
unul dintre cei 13 studenti angajati la Directia Regionala Bucuresti a Securitatii Poporului la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de sublocotenent si functia de sef probleme.
Pricop Ioan
doctor, director la Spitalul de psihiatrie Dr Petru Groza, din orasul cu acelasi nume din judetul Bihor, spital aflat sub patronajul Ministerului de Interne. In anii lui Ceausescu au fost internati aici, intr-o totala ignorare a normelor medicale si de igiena, si supusi tratamentelor psihiatrice numerosi disidenti. Conform aceluiasi cercetator, numarul celor inchisi pentru delicte politice in acest azil psihiatric cu destinatie speciala (existau altele la Poiana-Mare in Dolj, linga Calafat, Voila, judetul Prahova, o sectie la Jilava si alta la Spitalul Gheorghe Marinescu din Bucuresti) era, in 1975–1977, de 150 din totalul de 400 al celor internati.
Pricop (?)
anchetator de Securitate cu gradul de capitan. Era originar din Pipirig, judetul Neamt. Foarte crud. Mai tirziu a fost bagat la inchisoare pentru delapidari din fondul statului. Aflat si pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu.
Prisecaru Adrian
unul din primii adepti ai reeducarii dupa metodele „persuasive“ ale lui Bogdanovici. Turcanu il citeaza printre cei care „s-au rupt de legionari si au devenit oamenii lui de incredere“. Era totodata omul de incredere al administratiei, fiindca a fost instruit special de Iosif Nemes si de Alexandru Dumitrescu, pentru a implanta reeducarea si la Brasov. La Brasov a incercat sa fie „la inaltimea“ lui Turcanu, dar acolo detinutii au vorbit repede si actiunea a fost sistata din februarie 1951. A mers apoi la Canal, unde a continuat reeducarea prin batai, obladuit de comandantul Georgescu, de la Peninsula. Este unul dintre cei care au contribuit la moartea doctorului Simionescu. Cu toate acestea, n-a fost judecat si condamnat in lotul din 1954, efectuindu-si doar cei 6 ani de inchisoare pentru activitate contrarevolutionara.
Prisecaru St.
anchetator de Securitate in Bucuresti, cu gradul de colonel in 1970.
Prisecaru (?)
plutonier, in paza inchisorii de tranzit Jilava, in 1960. I-a chinuit pe detinuti. A trecut, intre 1958 si 1960, si pe la lagarul de la Stoienesti, din Balta Brailei, semnalat de acelasi memorialist.
Pristavu Dumitru
colonel. Primul director al inchisorii Jilava dupa luarea puterii de catre comunisti. Conducea penitenciarul in momentul executiei acolo a celor patru membri ai lotului Antonescu, in octombrie 1946.
Priscu (?)
locotenent la Securitatea din Brasov, in anii ’50. L-a anchetat pe Cezar Zugravu. L-a batut rau pe un detinut pe nume Scutaru.
Prodan (?)
director al inchisorii din Dumbraveni Sibiu, in principiu rezervata minorilor, prin care au trecut insa si detinuti politici, si femei.
Pruna Ilie
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functia de sef probleme. Fusese inainte sudor.
Prundea N.
anchetator de Securitate in Bucuresti, cu gradul de locotenent in 1986.
Prundus (?)
ofiter de Securitate la inchisoarea de la Baia-Sprie, care adapostea pe detinutii politici folositi la munca fortata in minele de plumb, incepind din decembrie 1952.
Prunescu Tudor
nascut la 24 ianuarie 1925, in satul Urechesti, Gorj, fiul lui Ion si Ilinca. Detinut de drept comun, condamnat la 8 ani inchisoare corectionala pentru tilharie. Gardian la Salcia de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute in lagar in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la munca silnica pe viata, in procesul din 1955 si gratiat in 1957 (v. Pavel Ion). Dupa condamnare si gratierea de care a beneficiat, alaturi de cadrele MAI, organele de partid insarcinate cu reexaminarea cazului in 1968 nu l-au mai gasit ca lucrind in reteaua de inchisori si penitenciare. La data acestei noi anchete locuia tot in satul Urechesti de linga Iasi.
Pucheanu Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte tipograf.
Pufu Stefan
ofiter de Securitate la Tecuci.
Puica (?)
gardian la Pitesti in perioada reeducarii. Avea gradul de sergent-major. Este consemnat in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu. Dupa informatiile acestuia fusese inainte geamgiu si agent al Sigurantei. Era om de incredere al colonelului responsabil in Directia penitenciarelor, Ilie Badica.
Puisoru Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte subofiter.
Purcaru Constantin
anchetator de Securitate in Bucuresti, cu gradul de capitan in 1960. De o mare cruzime.
Purdila (?)
locotenent-major, la Dadilov, Ilfov.
Purice (?)
ofiter de Securitate, cu gradul de locotenent in administratia inchisorii-lagar de munca de la Valea Nistrului, unde, la inceputul deceniului sase, detinutii munceau in conditii inumane, in minele de extragere a plumbului.
Puricel (?)
angajat al Securitatii in lagarul de la Poarta Alba. Nu stim daca este vorba de numele real sau de o porecla.
Puscariu (?)
anchetator de Securitate in Bucuresti, cu gradul de locotenent in 1957. I-a anchetat si i-a batut pe studentii care se solidarizasera cu revolutia din Ungaria.
Puscas (?)
maior de Securitate in 1950. Semnalat la inchisoarea de la Galati, in anii ’50, cind director aici era faimosul Petrache Goiciu. Era originar din Braila.
Puscasu Vasile
nascut in 12 septembrie 1923, in comuna Bacesti, raionul Negresti, Iasi. Reeducator, unul dintre primii membri ai echipei lui Turcanu si unul dintre cei mai zelosi. A condus demascarile de la Gherla. Iata o depozitie referitoare la torturile aplicate de el: „La un moment dat s-a repezit asupra mea Puscasu Vasile, impreuna cu mai multi detinuti, m-au trintit cu fata la pamint, mi-au legat miinile, picioarele si gura si au inceput sa ma bata, carindu-mi la lovituri de ciomag peste talpi, fund si peste tot corpul. (…) Aceasta bataie a durat cam o ora, dupa care am fost dezlegati si obligati sa stam in pozitii incomode, istovitoare, sezind cu spatele la perete, picioarele si miinile intinse, iar cu ochii tinta la bec. In aceasta pozitie am stat toata noaptea. A doua zi am fost chemati de Puscasu Vasile si Romanescu Grigore, chiar mi-au cerut, atit mie cit si celorlalti detinuti, ca sa aratam tot ce n-am declarat Securitatii. (…) aceasta bataie s-a repetat aproape zilnic timp de doua luni.“ Martorul care vorbeste aici, Maxim Virgil, enumera si alte torturi, un bat plin cu fecale care i s-a introdus in gura, faptul ca a fost obligat sa urineze in gura altui detinut, sa sarute fundul altuia, in care in prealabil scuipasera ceilalti, sa manince din gamela fierbinte fara lingura, sa se traga unii pe altii de organele genitale. (Memorialul ororii, 28–34) Fusese student la Facultatea de Drept din Iasi si avea de executat 5 ani pentru activitate contrarevolutionara. Iata si o caracterizare a lui datorata lui Turcanu insusi: „L-am cunoscut pe Puscasu Vasile ca om cu fire practica, nu idealist, cu capul in nori, lipsit de misticismul si trairismul legionar, realist, vesel, putin smecher, ii placea viata fara a fi viciat, regreta foarte mult ca a fost legionar, iar fata de legionari avea o atitudine de dispret si batjocura.“ (idem, 132) Multe dintre victimele lui au decedat in urma batailor, printre care Bogdanovici, unii s-au sinucis, iar pe Dinca Ion l-a omorit ca sa-l impiedice sa vorbeasca. A fost, cum se vede, unul dintre cei mai sadici reeducatori. Pentru a fi judecat in lotul lui Turcanu, a trebuit totusi rearestat, el fiind eliberat de la Gherla in 1951. Cererea de gratiere a lui Puscasu Vasile a fost respinsa mai tirziu decit a celorlalti 16 condamnati, astfel incit a fost executat singur, in 22 iunie 1955.
Puscasu (?)
anchetator de Securitate in Bucuresti, cu gradul de capitan in 1958. Consemnat in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, cu precizarea laconica „o fiara si mare ticalos“.
Puscoci Gheorghe
locotenent de Securitate, anchetator al lui Vasile Luca in 1952. In amintirile scriitorului brasovean Adrian Hamzea, fost detinut politic, Puscoci figureaza intr-un cuplu cu functie psihologica bine stabilita, „anchetatorul bun“ si „anchetatorul rau“. Cel „bun“ ii oferea anchetatului tigari, biscuiti, bomboane, era chipes si calm si „nu putea face nimic“ pentru a-l imbuna pe colegul lui, care urma sa-l inlocuiasca, in cazul in care anchetatul nu era cooperant. In aceasta schema curenta, lui Puscoci Gheorghe i-a revenit rolul anchetatorului „rau“: „Treaba asta dura o saptamina. Dupa care veneau noaptea, la o saptamina dupa ce adormisesi. Acelasi ordin, intoarce capul, pune-ti ochelarii, in acelasi birou, dar de data asta in fata ta era altul, nu Nicolae Vasile, ci Puscociu (sic!), care te astepta cu «Ce, ba, spui ca n-ai facut nimic?» Si o injuratura care nu poate fi repetata: «Ai sa spui tu acuma si ce-ai facut cind ai fost in p. ma-tii de recidivist inrait», dupa care te batea, cu pumnii, palmele, picioarele, marginile cizmei, pina cind obosea. A doua zi, la ora 9, il intilneai iar pe Vasile Nicolae, – biscuiti, tigari – care te intreba: «Ce s-a intimplat, domnule X, n-ai dormit bine?» Si urmau doua–trei zile cu Nicolae Vasile si doua–trei zile cu Puscociu.“ Puscoci cerea in ancheta ajutorul gardienilor, care torturau dupa deja cunoscuta metoda a „rotisorului“ („mosorelului“), descrisa de Ioanid, printre altii. Memorialistul din care am citat, azi decedat, avea, in sprijinul afirmatiilor lui, o proba care se vede rar. Unicul picior, celalalt ii fusese amputat intre timp, era plin de gropi, de sapaturi in carne datorate loviturilor date cu marginea cizmei de Puscoci. A fost anchetatorul mai multor acuzati din lotul lui Vasile Luca (Iacob Alexandru, Vijoli Aurel, Luca Elisabeta) si al lui Vasile Luca insusi. La data respectiva, 1952, era doar locotenent. Tot atunci l-a anchetat si pe inginerul Cernatescu Petre, condamnat initial la moarte si apoi la munca silnica pe viata in cel mai mare proces al Canalului, din august–septembrie 1952. In cazul acestuia, tortura a inclus toata gama de metode cunoscute: saculetii cu nisip, privarea de somn, bataia la talpi etc.
Rada Ilie
locotenent de Securitate in 1949, la Oradea, unde a participat la reprimarea revoltelor taranilor rasculati impotriva colectivizarii. In vara lui 1949, a deturnat avionul cu care se indrepta spre o noua asemenea misiune si a fugit peste granita impreuna cu un alt ofiter de Securitate. I s-a pierdut urma dupa aceasta fuga (v. Elekes).
Radian Andrei (Radulian ?)
colonel de Securitate la Bucuresti. Se pare ca a condus reeducarea initiata la Jilava in anii 1962–1964, caracterizata de memorialisti ca „diabolica“, desi fusese in general nonviolenta.
Radu Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functia de subsef probleme. Fusese inainte mecanic.
Radu (?)
locotenent-major de Securitate la Iasi. Dupa Revolutie a locuit ca pensionar in acelasi oras.
Rafila Matei
maior, seful Securitatii din Arad in 1948, cind a avut loc infruntarea intre partizanii din Muntii Zarandului si ai Codrului si trupele Securitatii. A ucis partizani, a schingiuit familii nevinovate ca sa spuna unde se ascund acestia, a dat foc locurilor unde se adaposteau, arzindu-i de vii.
Raiu Vasile
colonel de Securitate la Bucuresti, in 1975.
Ranca (?)
medic la penitenciarul Aiud in anii 1956–1960, colaborator asiduu al administratiei.
Ravline Valentin
angajat la una dintre cele mai sinistre inchisori de exterminare comuniste, Rimnicu- Sarat (v. Visinescu).
Radoi (?)
capitan de Securitate in noiembrie 1987, cind a avut loc revolta muncitorilor de la Brasov. A participat la reprimarea, arestarea, anchetarea si torturarea acestora. Dupa Revolutia din decembrie a lucrat la Politia Vilcea.
Raduica Grigore
unul dintre oamenii de incredere ai lui Ceausescu. A facut parte din toate comisiile de ancheta pe linie de partid care cercetau abuzurile comise in epoca Dej, de dusmanii personali ai lui Ceausescu, Draghici in principal. Era general de Securitate, iar intre 18 iunie 1968 si 7 mai 1974, secretar de stat in Ministerul de Interne. Nu a urcat niciodata mai sus in ierarhia ministeriala si n-a fost niciodata victima vreunei spectaculoase degradari.
Radulescu Dumitru
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functia de subsef probleme. Fusese inainte tipograf.
Radulescu Gheorghe
nascut la 12 mai 1923, in Bucuresti, fiul lui Stan si al Elisabetei. Detinut de drept comun condamnat la 1 an si 6 luni inchisoare corectionala pentru uz de fals. Gardian la Salcia de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute aici in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat la alti 6 ani de inchisoare corectionala, in procesul din 1955 si eliberat imediat (v. Pavel Ion). Dupa condamnare si gratierea de care a beneficiat, alaturi de cadrele MAI, organele de partid insarcinate cu reexaminarea cazului in 1968 nu l-au mai gasit ca lucrind in reteaua de inchisori si penitenciare.
Radulescu Ilie
colonel de Securitate, a facut parte din comandamentul de reprimare a grevei muncitorilor din Valea Jiului, in august 1977.
Radulescu Marius
fost student la Facultatea de drept. Unul dintre cei 13 studenti angajati in DRSP, Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de capitan si functia de sef birou.
Radulescu (?)
plutonier-major, gardian la zarca de la Aiud, in anul 1959. Detinutii presupuneau ca gardienii lor erau ofiteri acoperiti, trimisi sa pregateasca reeducarea, sa-i observe din timp pe cei susceptibili sa creeze probleme, sa-i izoleze sau sa-i indoctrineze. Memoriile post-decembriste ale unuia dintre ei (v. Blajut Mihail) confirma aceasta banuiala. Lui Alexandru Salca, detinut, gardianul i-a adus un coleg de celula care se bucura de prestigiu printre camarazi, cerindu-i prin intermediul aceluia sa se dezica de vechile convingeri.
Radulescu (?)
colonel de Securitate. Violent si deosebit de neinstruit. A efectuat o perchezitie la domiciliul unui mai vechi si cunoscut „dusman al poporului“, aflat provizoriu in libertate, Remus Radina, numai pentru „a-l impiedica sa continue lucrul“ la romanul Emile, scris deja, cum se stie, de Jean-Jacques Rousseau. Prilej cu care l-a interogat pe stapinul casei cu privire la acest inscris „subversiv“, confiscindu-i-l.
Radulescu (?)
plutonier, in corpul de paza al penitenciarului Jilava.
Reck Stefan (Ludovic)
fost comunist, folosit, incepind din iunie 1952, de echipa de reeducatori a lui Turcanu, in principal de Juberian, pentru a continua reeducarea la Gherla („deoarece el nu era legionar si prezenta mai multa incredere in fata conducerii penitenciarului“). Ajutat de Hentes si Juberian insusi, l-a ucis pe deputatul Fluieras, la sfirsitul lui iulie 1953, intr-o celula din Gherla, batindu-l cu saculeti cu nisip. N-a fost judecat o data cu ceilalti. Dupa un martor, el l-ar fi batut, in 1950, la Jilava, pe Mircea Vulcanescu, cu saculetii de nisip si, citeva zile mai tirziu, pe avocatul Ion Nedelescu, consilier juridic al ziarului Universul, intors deja de la ancheta condusa de el fara nici un dinte in gura.
Retezan (?)
capitan de Securitate la Oradea, in anii ’50. Consemnat in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, ca participant la represiunea indreptata impotriva taranilor localnici, in timpul careia a impuscat cu mina lui. In satul Ucuris, unde, dupa trei zile de asediu, taranii au fost biruiti, au avut loc sub conducerea lui patru executii sumare, adica toti barbatii din familia Mateoc, ulterior imprastiata si deportata. Mai departe, cei arestati au fost fara alegere, inchisi in beciuri si batuti, si, dupa depozitia unui martor, „seful securistilor, un civil, Retezatu (sic), suflecat la mineci, lovea oamenii cu un par in cap si peste spinare, obligind arestatii sa recunoasca si ceea ce nu au facut“. Un Retezaru, cu grad de colonel, apare ca sef al Securitatii din Baia-Mare intre anii 1958 si 1961, cind au fost arestati cei ce mai suferisera condamnari. Iata o caracterizare a acestuia: „Colonelul Retezaru se prezenta la ancheta ca un adevarat macelar. Un crac de la pantalon il sufleca mai sus, altul mai jos. La fel si minecile de la camasa. Avind si o constitutie malaca, inspira spaima arestatilor. El era acela care ordona torturile ce trebuiau aplicate.“ Portretul acesta nu-i epuizeaza caracterul. Era in plus de o anume abilitate: a intocmit declaratii false ale colegilor de lot, pentru a-i pacali pe cei ce nu marturisisera. Era cinic: unui detinut de drept comun bolnav de ciroza, i-a promis eliberarea daca depune marturie falsa intr-un dosar politic. Trasatura lui principala este totusi brutalitatea nemotivata de nimic: „majoritatea celor arestati au fost dusi direct in fata sefului Securitatii, colonelul Retezaru, care le facea o primire arestatilor in felul urmator: «Servus, ba, bine ai venit.» Si cu aceasta ocazie ii tragea vreo sase perechi de palme, naucindu-l pe arestat, iar apoi il trimitea la celula“, unde il tinea, consemneaza memorialistul, si sase luni, asteptarea fiind si ea o metoda de tortura. La intilnirea urmatoare, cu minecile suflecate, colonelul spunea vesel: „Am intrerupt putin ancheta, o reluam acum.“ (Gheorghe Andreica, AFDPR, Constanta, raspuns la chestionar)
Rizea (?)
capitan de Securitate, la Brasov, in 1987, cind a avut loc revolta muncitorilor de la uzinele „Steagul rosu“. A participat la reprimarea, arestarea, anchetarea si torturarea acestora.
Rizescu (?)
capitan de Securitate la Brasov, in 1949. A facut parte din Comandamentul Unic constituit de Gheorghe Pintilie pentru lichidarea rezistentei din munti, conducind o companie a trupelor de Securitate.
Roata Ion
locotenent-major de Securitate, in 1987, cind a avut loc revolta muncitorilor de la Brasov. A participat la reprimarea, arestarea, anchetarea si torturarea acestora, pe care i-a batut „intr-un stil groaznic“.
Roboiu (?)
ofiter politic la inchisoarea din Oradea, in anii ’50. Evocat de Ioanid in Inchisoarea... Se purta foarte dur cu detinutii. Este consemnat si in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, cu numele gresit de Robitu. Ion Ioanid si-l aminteste ca fiind „de o prostie remarcabila“. Credea neabatut in infailibilitatea regimului pe care-l slujea, de fapt in „organe“. Avea un fel de tic in aceasta privinta, la fiecare victorie obtinuta impotriva detinutilor, o evadare esuata sau o ancheta reusita, obisnuind sa se adreseze detinutilor: „Ce credeai ca puteti scapa de vigilenta organelor noastre?“ Stupiditatea si indoctrinarea lui se asociau cu insensibilitatea, pedeapsa primita de un detinut, fiindca „l-a acoperit pe banditul de frate-su“, parindu-i-se sincer pe deplin meritata.
Roger Ion
locotenent-colonel de Securitate la Bucuresti.
Rogov (?)
general-maior NKVD, la Moscova, in anul 1949. A fost unul dintre coordonatorii operatiei Iug (Sud) prin care autoritatile sovietice au deportat, pentru totdeauna, din Basarabia ocupata, un numar de 9 864 de barbati, 14 033 de femei si 11 899 de copii, intr-o singura zi, 5–6 iulie 1949.
Roibu Nichifor
angajat la Securitatea din Tulcea. Este originar din comuna Plopu.
Roman Mihail
loctiitor in Directia Penitenciare, Lagare si Colonii de Munca in anul 1955, cu gradul de locotenent-colonel. In 1968, cind s-au cercetat unele abuzuri comise in epoca respectiva, era trecut in rezerva. Un Roman apare ca anchetator de Securitate la inchisoarea de la Resita si pe lista lui Cicerone Ionitoiu.
Romanescu Grigore
capitan de Securitate, a lichidat multi partizani in Muntii Maramuresului, in anii ’50. A fost impuscat de unul dintre partizani in gura. Romanescu a supravietuit, s-a prezentat la proces si partizanul, pe nume Milcu, a fost inchis pe viata. Consemnat si in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu.
Romanescu Grigore
tortionar in timpul reeducarii de la Gherla. Era sadic si inventiv. Si-a batut victimele cu papucii de lemn in cap, ii obliga sa se imbrace gros si sa faca apoi exercitii fizice istovitoare, ii aducea in stare de lesin prin lovituri si ii trezea tot cu lovituri si cu galeti de apa rece. A participat astfel la uciderea mai multor detinuti. Ajutor al faimosului Popa Tanu si al lui Stoian, doi dintre subsefii cei mai proeminenti ai lui Turcanu. Zelul salbatic cu care a participat la reeducare l-a atins si pe el. S-a eliberat in prima parte a anului 1951 si „s-a dus direct la Securitatea din Oradea, unde si-a demascat parintii si toti cumnatii ca fiind banditi, pentru a putea obtine increderea organelor de stat si pentru a putea deveni informator“, consemneaza documentele Securitatii. El insusi spune intr-o declaratie ulterioara: „Mi-e groaza de tot ceea ce am facut si nu sint crezut.“ Cum ea se face inaintea oamenilor aceleiasi institutii, nu stim cit de profunda este groaza lui si la ce se refera. Intrebat in ce scop a intrat in demascare, recunoaste ca: „la inceput am admis formal, de teama bataii, apoi cu timpul am inceput sa ma analizez, sa vad care sint cauzele generatoare de reactionarism care m-au adus la miscarea legionara si sa lupt contra lor pentru a ma transforma.“ Fusese batut in faimoasa seara de Craciun satanizat a anului 1949. E singurul moment memorabil in care nu se afla printre reeducatori, ci printre victime. Era nascut in 13 mai 1928, in orasul Iasi, din parintii Grigore si Alice si fusese student la Facultatea de drept. Interesant e ca a devenit legionar abia in 1948, iar juramintul l-a depus abia in inchisoare, unde nu se afla decit pentru doi ani, vinovat de omisiune de denunt. Era una dintre cele mai tinere victime-calai ale experimentului Pitesti. A fost rearestat, anchetat, condamnat la moarte si executat la Jilava, in decembrie 1954, impreuna cu ceilalti membri ai lotului Turcanu.
Romaniuc Nicolae
ofiter de Securitate in anii ’50. A participat la prigoana impotriva partizanilor din Muntii Semenicului.
Roscioru Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in august 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent si functia de subsef birou. Fusese inainte timplar.
Rosenthal (?)
plutonier de Securitate la Bucuresti, venea in delegatie la Iasi special pentru a-i bate pe detinutii trimisi pentru anchete.
Rosnovat (?)
ofiter de Securitate la Iasi. Dupa 1989 pensionar in aceeasi localitate.
Ros T. Viorel
locotenent-major de Securitate la Bucuresti, in 1973.
Rosca Dumitru
angajat al Securitatii la inchisoarea din Botosani. Avea gradul de locotenent-colonel.
Rosu Petre
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte tipograf. Nu stim daca este unul si acelasi cu plutonierul Rosu din corpul de paza al penitenciarului Jilava, consemnat de Cicerone Ionitoiu.
Rosu (?)
locotenent-major in IMG Bucuresti; in noiembrie 1987 a anchetat cu brutalitate pe muncitorii revoltati la Brasov.
Rot Francisc
anchetator de Securitate, „mare schingiuitor“, purtat „pentru schimb de experienta“ la Oradea, Suceava, Turda, stabilit apoi pentru mai multa vreme la Cluj, pentru a „stirpi“ partizanii din regiune.
Rotaru Constantin
ofiter de Securitate la Iasi. Dupa revolutie pensionar in acelasi oras.
Rotaru Nicolae
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in august 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte strungar.
Rotaru (?)
securist la Lucieni-Giurgiu, in Balta Brailei, in 1956–1962.
Roventa Mihai
colonel de Securitate.
Rujan Gheorghe
anchetator, in anul 1952. A anchetat pe unii dintre membrii lotului Patrascanu, printre care Calmanovici. Dupa terminarea anchetei, a fost decorat cu ordinul Steaua RPR, clasa a IV-a, pentru ca „a avut in ancheta unele dintre cele mai grele elemente“. A fost pedepsit, la rejudecarea procesului Patrascanu, in 1968, prin retragerea distinctiilor.
Rukenstein (?)
angajat al Securitatii la inchisoarea din Botosani.
Rus Teodor
anchetator de Securitate in anul 1952, cind, desi doar sublocotenent, a anchetat mai multi acuzati din lotul lui Vasile Luca (Morfei Victor, Modoran Vasile, Vijoli Aurel).
Rus Vasile
anchetator de Securitate, in 1989.
Rus (?)
maior de Securitate la Oradea, in anii ’50.
Rusateanu Stelica
figureaza in lista de „criminali, schingiuitori, colaborationisti“ a lui Cicerone Ionitoiu, cu specificatia anului 1989 si a gradului detinut atunci in Securitate de plutonier.
Ruscioru Modest
ofiter anchetator la Securitatea din Piatra-Neamt, in anii 1949–1950; fost invatator, originar din Bucovina. Cei care i-au trecut prin miini il caracterizeaza drept „un ciine de om“. A anchetat lotul de preoti Duran. Dupa informatiile detinute de unii memorialisti, ar fi sfirsit nebun si cersetor in orasul Bacau.
Rusneac (?)
sanitar la inchisoarea din Sighet, intre 1950 si 1955, cind director a fost Vasile Ciolpan. „Voinic, fost taietor de lemne, cu cu niste brate vinjoase si pumni mari, ar fi putut omori o vita cu ei.“ (Alexandru Ratiu, Memoria inchisorii Sighet, 119) Descrierea este utila: cind fostul deputat taranist Sever Bocu, bolnav, striga din celula cerind ajutor, sanitarul intra si „il batea cu pumnii in cap, ca sa moara mai repede“.
Rusu Constantin
capitan de Securitate la Cluj, in anul 1951.
Rusu Gheorghe
tortionar la Pitesti in timpul reeducarii. Fusese condamnat la 5 ani pentru apartenenta la o organizatie subversiva. Nu a fost judecat impreuna cu ceilalti, nefiind legionar.
Rusu Ioan
capitan de Justitie in procuratura militara. A pus concluziile de condamnare la moarte pentru patru dintre partizanii rezistentei din Muntii Banatului. Sentinta confirmata de tribunal a fost comutata, in august 1958, in munca silnica.
Rusu Ion
angajat in DRSP Bucuresti, la infiintarea acesteia, in august 1948. I s-a dat gradul de locotenent si functia de sef birou. Fusese inainte functionar.
Rusu Mihai
locotenent de Securitate, la Radauti, in 1949. I-a anchetat pe taranii revoltati impotriva colectivizarii din satele Calafindesti, Rogojesti si Fratauti (v. si Segal Karl).
Rusu Stoian
locotenent-colonel de Securitate la Cluj.
Rusu Stefan
colonel de Securitate detasat la Piatra-Neamt de la Bucuresti, in 1970. Practica niste anchete foarte brutale.
Rusu (?)
ofiter de Securitate la Constanta (1958–1959). Grigore Caraza, unul dintre veteranii inchisorilor comuniste, il numea „omul fiara“.
Rusu(?)
plutonier la inchisoarea de la Galati, in anii ’50.
Ruset (?)
ofiter de Securitate, comandant al unitatii din Cugir.
Saramet (Seremet)
poreclit Tamiie plutonier, raspunzind de supravegherea detinutilor la Cavnic, in deceniul sase. Prezent in memoriul pe care ofiterul Ion Mituca, recent eliberat din inchisoare, a incercat sa-l trimita, sau chiar l-a trimis in strainatate, in 1955, motiv pentru a fi inchis a doua oara in 1960. Memorialistul cel mai autorizat al Cavnicului, Ion Ioanid, il invoca in primul volum al cartii lui de 32 de ori. La Cavnic, Saramet era sef cu productia, „rau si prost“, spune memorialistul. „Cu fruntea ingusta si ochii mici si banuitori“, se pregatea sa pedepseasca aspru pe cel care-l poreclise Tamiie, dar, aflind ca originea poreclei este proverbul „te temi ca dracu’ de tamiie“, gardianul s-a simtit magulit ca inspira frica si l-a iertat. Lui ii apartine inventia carcerii captusite cu sirma ghimpata pentru ca detinutul sa nu se poata rezema sau aseza. „Pedepsele se executau in timpul nostru liber. Daca primeai trei zile de pedeapsa, intrai in mina cu schimbul tau si la iesire erai inchis in carcera, pina-ti venea iar rindul sa intri in mina. Dupa trei zile erai in culmea epuizarii: de munca din mina, de nesomn si de frigul din carcera, unde n-aveai voie sa intri nici cu pulover, nici cu cojoc.“ Tamiie nu accepta sa fie cineva scutit de munca decit daca avea peste 38 grade temperatura. Era un fanatic al planului, un zelos. Pe timpul detentiei lui Ioanid in lagar, Saramet a beneficiat si de o prima pentru productia obtinuta cu famelicii lui lucratori. Pozitia lui in fata sefilor era asa de buna, incit faimoasa „evadare de la Cavnic“ in loc sa-i aduca necazuri, i-a consolidat-o. El fusese cel care avertizase cu ceva timp inainte conducerea inchisorii in legatura cu detinutii recalcitranti, printre ei figurind si evadatii de mai tirziu. Cea mai odioasa crima a lui Tamiie: l-a lovit pe un detinut cu un piolet in cap, perforindu-i casca de protectie si craniul. Baiatul, pe nume Tabacaru, a scapat cu viata dupa spitalizare, dar si-a pierdut definitiv memoria, raminind cu mintea unui copil de un an. Sub numele de Seremet este consemnat ca „unul din criminalii care ii maltrata in mod cumplit pe detinutii de care raspundea“ si in lucrarea lui Cristian Petru Balan In 1985, bolnav de parkinson, astepta sa iasa la pensie dintr-o intreprindere poligrafica din Bucuresti. Devenise credincios.
Serb Ioan
secretar de stat in Ministerul de Interne intre 5 august 1955 si 6 aprilie 1960.
Serban Constantin
capitan de Securitate la Cluj. Consemnat in documentele strict secrete ale institutiei ca participind, in calitate de sef al grupei de executie, la executarea sentintelor de condamnare la moarte in penitenciarul Gherla, in august 1958.
Serban Gheorghe
anchetator de Securitate la Craiova, in 1959, cu gradul de capitan. Venit de la Caracal. Din cauza batailor cu bastoanele de cauciuc administrate de capitan, unele dintre victimele lui au contactat pleurezie care a degenerat in tuberculoza pulmonara si alte boli. Mai tirziu Serban Gheorghe a raspuns de CFR. Dupa 1989, a trait ca pensionar cu gradul de colonel tot la Craiova.
Serban Gheorghe
anchetator de Securitate, la Iasi.
Serban (?)
ofiter politic la Gales si la Poarta Alba, unde a ucis mai multi detinuti. Pe unul dintre ei, pe nume Cioata, un tinar taran ardelean, l-a lovit cu un fier in coloana vertebrala, paralizindu-l pe viata, apoi l-a aruncat intr-o groapa cu var. Din fericire in groapa nu era mult var. Umbla, isi aminteste un fost detinut, cu cizmele lustruite si cu o nuia in mina. Cind nu te asteptai, sarea asupra prizonierilor cu cizmele, cu pumnii si cu nuiaua. Remus Radina il caracterizeaza drept „unul dintre cei mai criminali gardieni“.
Serban (?)
plutonier de Militie, seful santierului de la Mamaia-Sat, de pe traseul Canalului, unde lucrau detinuti de la colonia de munca Peninsula. L-a pus la carcera pe Cezar Zugravu. O vreme a fost ofiter politic la Coasta Gales. Carcerele, construite aici din ordinul lui, erau din beton si fara aerisire. Pedepsele frecvente, catusele americane si lanturile de care se folosea pentru a-i pedepsi pe detinuti au declansat o greva. Unul dintre grevisti, Remus Radina, a reusit sa aduca procurorul. Ancheta acestuia nu s-a soldat cu vreo sanctiune pentru Serban.
Serban (?)
plutonier-adjutant, anchetator la Securitatea din Pitesti in 1949, octombrie, cind l-a batut cu salbaticie pe elevul de 18 ani Ion Stefan, membru al unei organizatii de partizani a PNTCD, numita „Casa Alba“. Impreuna cu colegul lui Cucu, Serban a inventat si alt mijloc de tortura. I-a pus pe cei doi membri ai organizatiei si buni prieteni sa se palmuiasca reciproc, intrebindu-se unul pe altul „De ce m-ai pirit?“, „Dar tu de ce m-ai ascultat?“. Cei doi tineri au capitulat dupa ce, refuzind, au fost batuti cumplit cu bastoanele de cauciuc. In indemnurile calailor, care strigau excitati: „Mai tare, mai tare“, s-au pretat jocului acesta sadic. Cind in final au cazut, plingind unul in bratele celuilalt, tortionarii lor i-au batut din nou, salbatic. Ion Stefan n-a stiut niciodata cine au fost executantii acestei ultime torturi. La fel n-a stiut cine era cel care i-a aplicat urmatoarea tortura: „Am stat alte citeva zile, de unul singur, timp in care, noapte de noapte, ma scula unul, cam la aceeasi ora, se aseza linga mine pe marginea patului si-mi poruncea sa-mi intorc capul spre dreapta, dupa care imi aplica o lovitura puternica cu dunga palmei pe git, poruncindu-mi apoi sa intorc capul spre stinga, lovindu-ma iar, pina cadeam pe pat in nestire...“ (Memoria, 21, 127–134)
Serbanescu Cristian Paul
reeducator. Era nascut la 11 iunie 1923, in Bucuresti, tipograf de meserie. A fost judecat, condamnat la moarte si executat in 17 decembrie 1954, o data cu ceilalti 15 condamnati in lotul lui Turcanu. A participat la uciderea in batai a doi detinuti. Iata relatarea facuta de un alt complice: „Radovan Alexandru a decedat in urma batailor primite (...) mai ales din partea lui Serbanescu Paul, care-l apuca de umeri si-l lovea cu genunchiul in piept si stomac pina ce acesta a cazut jos lesinat si plin de singe. (...) dupa aceasta Radovan Alex a fost izolat in camera 104, pentru a nu vorbi celor din camera unde fusese adus, ca fusese batut, iar a doua zi dimineata a decedat in aceasta camera. Radovan Alexandru a fost batut (...) deoarece adusese injurii la adresa lui Lenin si Stalin“ (Memorialul ororii, 165). Paul Serbanescu avea si alte raspunderi in reeducare: primea si valorifica declaratiile false despre depozite de armament imaginare, organizatii subversive inexistente, declaratii scoase prin torturi de la detinuti. Dupa ce fusese informator („informatiile le culegeam prezentindu-ma ca reactionar in fata lor“, cum declara el insusi), devine un fel de sef in „comitetul de demascare“ de la Gherla, indicind cine trebuie sa intre in demascare. Ca fost tipograf, mai facea corectura declaratiilor obtinute prin torturi. Fusese eliberat in 4 mai 1951 si angajat in diverse intreprinderi obscure, continuind sa tina legatura cu locotenentul Sucigan, pentru a-i da informatii, conform cu intelegerea de la eliberare. Este vorba despre acelasi Sucigan neobosit in a aduna declaratii, clasificindu-si ordonat si birocratic informatorii in: sursa sigura, probabila si dubioasa. N-a reusit insa sa-si ofere serviciile nici unuia dintre cei interesati. S-a mai intilnit in intervalul acesta de un an cu Puscasu, cu care a discutat despre situatia de la Gherla, „adica cine s-a mai eliberat, cum merg demascarile, daca au mai fost cazuri de deces si alte chestiuni personale, ca scoaterea actelor si despre faptul ca nu gasim serviciu“, pina in 28 aprilie 1952, cind a fost iar arestat.
Serbanescu Elena
angajata in DRSP inca de la infiintarea acesteia in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functia de dactilografa. Fusese inainte tot dactilografa.
Serbanescu (?)
doctor la lagarul de munca Peninsula. Turnator. Ingrijind pe bolnavii de hepatita epidemica fara sa sterilizeze seringile, a imbolnavit, in toamna lui 1952, mai multi detinuti, printre care pe Remus Radina.
Serbanoiu Ioan
seful Inspectoratului Ministerului de Interne, Cluj, in ultimii ani ai regimului comunist, cel din ordinul caruia a fost arestata, apoi tinuta in arest la domiciliu, batuta si persecutata, cunoscuta opozanta a regimului comunist, Doina Cornea, pentru vina de a fi redactat si raspindit „inscrisuri prin care indemna public la nerespectarea legilor statului, instigare publica si apologia infractiunii“. Disidentilor mai putin cunoscuti nu s-a sfiit sa le insceneze accidente de masina mutilante, sa-i ameninte prin telefoane anonime, retineri abuzive, interogatorii epuizante. Avea, la caderea regimului comunist, gradul de general-maior.
Sipos Stefan
unul dintre cei 13 studenti angajati de Directia Regionala Bucuresti a Securitatii Poporului inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de capitan.
Siposan Gheorghe
locotenent-major in 1958, la Craiova.
Sleam Augustin
sublocotenent de Securitate, seful biroului Inspectii din inchisoarea Tirgu-Ocna, in anul 1950, cind Securitatea a aprobat experimentarea actiunii de reeducare si acolo, desi Tirgu-Ocna era inchisoare-sanatoriu pentru bolnavii de TBC. Pina la urma, Sleam si directorul Daneliuc au fost implicati intr-o ancheta privind reeducarea. Primul a scapat turnindu-l pe cel de-al doilea si si-a continuat cariera sub un nou director. Alte marturii, consemnate de alti cercetatori, il mentioneaza pe S.A. ca patronind reeducarea, cu consimtamintul directorului Bruma Anton: „La Tirgu-Ocna, reeducarea a inceput intr-o camera cu ferestrele acoperite de paturi. Reeducatii sositi de la Pitesti s-au masat intr-o incapere unde – sub protectia ofiterului politic si a gardienilor – au continuat asa-zisele demascari, adica prelungiri ale anchetelor efectuate de Securitate, pe motivul ca unele fapte ar fi ramas nedezvaluite si unii oameni neincriminati. De dincolo de paturi se auzeau vociferari, sunete surde, pocnete, gemete… Scopul principal era sa se raspindeasca o atmosfera de teroare, de groaza, in penitenciarul spital Tirgu-Ocna, plin de bolnavi de plamini, ca astfel succesul reeducarii sa fie rapid“ (Alexandru Virgil Ioanid, citat de Cicerone Ionitoiu, in Comunismul, o masina infernala). De mentionat ca reeducatorii, veniti de la Pitesti, erau si ei bolnavi de TBC.
Smilovici (?)
ofiter de Securitate la Oradea. A participat la capturarea si uciderea partizanilor din Muntii Bihorului.
Soltutiu (Soltut) Ioan
nascut la 2 octombrie 1918, in comuna Ileanda, Cluj. A absolvit o scoala profesionala. Membru de partid din 1937. In 1945, cind era secretar al comitetului judetean de partid Cluj, este adus in SSI de Alexandru Draghici, o data cu celelalte cadre din SSI. Intre 1950 si 1952 este principalul anchetator al lui Lucretiu Patrascanu. Este numit „sef de grup special de anchete“, in 1952. I s-a dat, spune in 1967 Gheorghe Pintilie (Pantelimon Bodnarenco) sub indrumarea caruia dusese ancheta in 1952, „spatiu special, sa fie cit mai izolat, ca sa nu se vada, sa nu se auda nimic“. „Atunci au inceput sa mearga lucrurile“, spune acelasi. Soltutiu a condus echipa de anchetatori, dar l-a anchetat si pe Patrascanu personal. In timpul acestei anchete, Soltutiu a fost trimis in Cehoslovacia si Ungaria, ca sa urmareasca felul in care se desfasurau investigatiile in procesul Slansky, din noiembrie 1952, si sa invete din experienta confratilor lui, anchetatorii lui Rajk, judecat si condamnat in 1949. O data cu caderea lui Iosif Chisinevschi, in 1957, a fost scos din MAI si si-a pierdut gradul de colonel, „pentru abateri grave in munca“. In 1966 i s-a redat gradul de colonel in rezerva. Din 1968 a lucrat ca director adjunct la Biblioteca Universitatii din Cluj. Era in aceeasi perioada secretarul comitetului de partid al universitarilor clujeni. In 1967, cind Ceausescu pregateste procesul pentru reabilitarea lui Patrascanu, in vederea careia Pantelimon Bodnarenco facea declaratia de mai sus, Soltutiu declara si el, la rindu-i, ca fusese obligat sa faca noaptea anchetele celor din lotul Patrascanu, ceea ce pentru el era extraordinar de greu, pentru ca era bolnav de TBC la ambii plamini. Mai spune ca nici inainte, nici dupa, nu a mai anchetat. Intrebat direct „Dumneata ai schingiuit?“ el raspunde: „La mine veneau gata schingiuiti. Sint cu constiinta impacata (...) nu am fost decit un simplu executant (...) in momentul cind am fost pus la treaba, nu am avut decit sa execut.“ Unul dintre anchetatorii care au lucrat in subordinea sa declara insa: „Soltutiu pretindea ca bataia si anchetarea in pielea goala au un efect psihologic deosebit asupra anchetatului.“ In urma acestor metode, Patrascanu a facut trei tentative de sinucidere, alti patru anchetati petrecind lungi perioade in spitale de psihiatrie, spun initiatorii reabilitarii lui Patrascanu din 1968. Soltutiu a fost decorat cu ordinul „Apararea patriei“ clasa a II-a imediat dupa asasinarea lui Patrascanu. Si-a insusit, cumparind la preturi de nimic, multe bunuri din averea confiscata de la victima lui, printre altele, la un leu bucata si sub numele generic de „figurine din os pentru copii“, 9 statuete de Tanagra din colectia familiei Patrascanu. Dupa decembrie 1989, a trait ca pensionar in Cluj.
Somlea (?)
frati gardieni si batausi la Gherla in 1958. Vestiti pentru bestialitate. Urau pe chiaburi. „Duminica aveau zi de bataie.“ Pe unul dintre ei, poreclit „Vaca“, Remus Radina il caracterizeaza ca fiind „unul dintre cei mai mari tortionari din inchisorile staliniste“. Traian Neamtu, medic psihiatru si fost detinut politic la Gherla, isi aminteste obiceiul fratilor Somlea de a trece peste trupurile prizonierilor intinse pe jos, atunci cind verificau gratiile de la ferestre. Mai tirziu, ambii au venit la cabinetul doctorului cu sotiile bolnave de depresie. Au murit amindoi, in momente diferite, dar in acelasi fel: calcati de tren. Somlea cel Batrin (fratele lui fiind supranumit „Ciinele Rosu“) era cel mai vechi gardian din Gherla si nu trecuse de gradul de plutonier, in 1958, cind l-a batut pe Paul Goma. Un al treilea Somlea (probabil cel poreclit „Vaca“), tot gardian, si o sora a celor trei, de asemenea gardiana, nu s-au evidentiat prin ceva anume, pentru a ramine in memoria victimelor, altfel decit ca reprezentanti ai aceleiasi „dinastii“ Somlea (Raul Volcinschi, Amintiri pentru mileniul III, 48).
Soric (Popescu) (?)
locotenent-major la Iasi.
Stef Traian
a facut parte din comandamentul de reprimare de la Valea Jiului in august 1977, organism militar constituit ad-hoc la ordinul lui Ceausescu, al carui bilant il recapitulam din nou: s-au intocmit 150 de dosare, 50 de muncitori au fost trimisi in spitale de psihiatrie, 15 mineri au fost condamnati intre 2 si 5 ani si 4 000 au fost concediati si stramutati. Unii au fost anchetati de Securitate ani de zile, iar Valea Jiului a fost impinzita de fideli ai Securitatii.
Stefan Gheorghe
gardian la inchisoarea de la Galati , in anii ’50, cind director era faimosul Petrache Goiciu.
Stefan Marin
angajat in DRSP inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte lacatus.
Stefan (?)
locotenent-major la Jilava in 1959. Jucind rolul tortionarului „compatimitor“, era unul dintre cei care apoi se napusteau pe detinuti in Camera Zero. „Acest dialog a tinut pina am pasit in antreul Camerei Zero. Acolo astepta plutonierul-major Ungureanu, cu un ciomag ciobanesc. «Sa-l omorim!» striga deodata cel care ma compatimise, napustindu-se amindoi spre mine, lovindu-ma sadic cu ciomagul, cu cizmele, cu pumii, pina am cazut in nesimtire. M-am trezit aruncat in camera in care cei adusi inaintea mea erau de nerecunoscut.“ (George S. Ungureanu, „Camera Zero“, Memoria, 14, 18) Apare si in evocarile lui Paul Goma (Gherla), ca si in amintirile altui memorialist, Adrian Hamzea. Locotenentul Stefan era, in imaginea acestuia, o huiduma de doi metri, care batea zilnic si cu absolut orice prilej, ba chiar fara nici un prilej: deschidea usa celulei si intreba: „ Care ai vorbit, ba?“. Daca cineva spunea „Nimeni“, pe acela il scotea pe culoar si-l calca in picioare pina obosea. Stefan fusese inainte carutas in Jilava si intr-o zi, vazind scris pe perete numele Seneca, a vrut sa-l scoata si pe purtatorul acestui nume, pe culoar, sa-l bata.
Stefanescu (?)
colonel, presedintele Tribunalului militar din Timisoara, apoi al Tribunalului militar Suceava (1949–1951). A pronuntat nenumarate condamnari la moarte impotriva taranilor care s-au opus colectivizarii si peste 20 000 de ani de temnita. Condamnat la rindu-i pentru luare de mita, s-a gasit in mijlocul propriilor sale victime, la inchisoarea Peninsula, de unde, de teama razbunarii, a cerut sa fie mutat la Aiud.
Stefanescu (?)
procuror militar in 1977. A intocmit dosarul pentru trimiterea in judecata a lui Paul Goma, incriminindu-l, la ordinele Securitatii, de complot si tradare.
Stescai Viliam
capitan de Securitate, in anul 1948, la Timisoara. Anchetator feroce. Fost comunist ilegalist, din 1931.
Strul Mauriciu
colonel, comandant al Directiei Regionale Galati a Securitatii Poporului, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. Una dintre cele mai des invocate figuri de tortionari. Si dintre cele mai feroce. La Securitatea din Focsani, unde a condus razboiul declarat impotriva populatiei pentru instaurarea regimului comunist, a lasat amintiri de cosmar. Inainte de a-i impusca pe prizonierii capturati, obisnuia sa-i lege de miini si de picioare cu sirma ghimpata si sa-i injoseasca, scuipindu-i. A inabusit revoltele taranilor din satele Vrancei, in urma carora au fost trecute prin foc si sabie sate intregi, ucisi fara judecata zeci de tarani, arse gospodarii si judecate, in lotul Paragina, dupa un an de ancheta salbatica, 68 de persoane dintre care 25 de elevi.
Suta (?)
capitan de Militie la Brasov, in noiembrie 1987. A anchetat, in vederea trimiterii in judecata, pe muncitorii revoltati la Brasov. Unul dintre ei declara ca Suta nu l-a batut, dar „l-a dat in primire la alta persoana“ careia nu-i cunoaste numele, care l-a batut la talpi cu bastonul de cauciuc si cu bita. „La fel m-au batut inca doi, tot inalti, solizi, sateni.“ Acelasi memorialist semnaleaza o tortura oarecum insolita, care i-a fost aplicata de unul dintre acesti necunoscuti, la Bucuresti: smulgerea parului din cap cu un cleste metalic.
Sabau (?)
gardian la inchisoarea Jilava in timpul directoratului lui Maromet, inceputul deceniului sase, cind Jilava a cunoscut regimul cel mai dur. Bataile detinutilor erau zilnice, cu rangi de fier, cu lanturi, cu ciomege, pina se pravaleau lesinati si plini de singe.
Sabo Lorincz
ofiter de Securitate, seful anchetelor la Bistrita-Nasaud, intre 1948 si 1953.
Sabo (?)
gardian la inchisoarea Gherla in momentul reeducarii.
Saftu (?)
ofiter de Securitate la Brasov, in 1953.
Samson Viorel
plutonier-major la mina Cavnic.
Sandu Aurel
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte tipograf.
Sandu (?)
maior de Securitate, la Dorohoi.
Sarto Alexandru
capitan de Securitate, in directia regionala Baia-Mare, in 1958. A anchetat loturile de tarani care s-au opus colectivizarii. Unul dintre cei anchetati de el a fost condamnat la moarte si executat. Se afla in Dej in 1949, cind, sub comanda colonelului Briceag, seful lui, s-a comis uciderea a doi tarani, recalcitranti la comunizare (v. Tomsa Augustin). Ancheta care, 20 de ani mai tirziu, in 1969, cind Sarto Alexandru era locotenent-colonel si sef al biroului C din cadrul Inspectoratului de Securitate Maramures, reanalizeaza crima, il gaseste pe acesta nevinovat. Investigatiile se declansasera de altfel la sesizarea lui, care-i denuntase pe Briceag si Silnic (v. si articolele respective).
Sava Ion
angajat al MAI la inchisoarea Sighet, in anii ’50.
Savenco Ilarie
locotenent-colonel de Securitate, in anul 1954.
Sasu (?)
ofiter de Securitate de la inchisoarea Aiud. S-a distins prin brutalitatea cu care a facut reeducarea in cele doua faze 1960–1964, si, mai tirziu, 1970–1977.
Salajan (?)
locotenent-major de Securitate la Cluj, in 1959. A anchetat cu violenta un grup de „martori ai lui Iehova“.
Salajean (?)
locotenent de Securitate, ofiter politic, loctiitor al lui Chirion, devenit apoi titular unic al functiei, la Peninsula. Nu stim daca este unul si acelasi cu primul.
Sandulescu Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte tipograf.
Savulescu Dumitru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte functionar.
Savulescu Jean
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de capitan si functia de sef birou. Fusese inainte tinichigiu.
Savulescu Viorel
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent si functie operativa. Fusese inainte ofiter.
Samborean Ion
locotenent la Securitatea din Cluj in 1955, cind a pregatit dosarul de urmarire informativa a lui Lucian Blaga.
Sarbeanu Gherghina
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte dactilografa
Sarbu N. Stefan
capitan de Securitate, in 1949, membru al Comandamentului Unic Timis, alcatuit de Militie, Securitate Armata pentru nimicirea rezistentei din munti. A participat la capturarea partizanilor din zona Timisoarei. S-a distins chiar in aceste actiuni.
Sbarcea (?)
maior de Securitate la Oradea, in anii ’50.
Scarlat (?)
sergent, in paza detinutilor din lagarul de la Lucieni-Giurgiu, in Balta Brailei, in 1956–1962.
Scanteie (?)
colonel de Securitate la Oradea, in anii ’50.
Schechter Otto
directorul inchisorii din Iasi.
Schmerler Emanoil
capitan de Securitate, numit in august 1948, cind s-a infiintat Directia Generala a Securitatii Poporului, sef de birou in secretariatul acesteia.
Schneider Anuta
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in august 1948. I s-a dat gradul de plutonier si functia operativa. Fusese inainte casnica.
Schnellbach Martin
maior de Securitate la Timisoara, in 1948, la infiintarea acesteia. Era coordonatorul echipei de anchetatori si el insusi anchetator „plin de zel si sadism“. Facuse parte, impreuna cu Vasile Mois, din Siguranta, fiind in acelasi timp comunist ilegalist, din 1931. Cu acelasi grad de maior, este consemnat in documentele strict secrete ale institutiei, ca participind, in calitate de delegat MAI, la executarea sentintelor de condamnare la moarte in penitenciarul Gherla, in august 1958. A trait ca pensionar in Romania.
Schraft Simion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte muncitor.
Schulmann (?)
anchetator cu gradul de locotenent la Securitatea din Focsani in anii ’50. Tortura personal in timpul anchetelor.
Schwartz Mauritiu
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte croitor.
Schwebel Johann
seful Sigurantei din Bistrita-Nasaud, in anii 1947–1948.
Scomblovschi (?)
maior de Securitate la Brasov, in noiembrie 1987, cind a avut loc revolta muncitorilor. A vegheat ca muncitorii pedepsiti cu inchisoare la locul de munca si deportati, de regula in locurile de bastina, sa nu revina in Brasov.
Scorei Paul
maior de Securitate la Oradea, in anii ’50.
Scripcaru Vasile
nascut la 24 septembrie 1926, in comuna Scinteia, Iasi, fiul lui Dumitru si al Elenei. Detinut, condamnat la un an inchisoare corectionala pentru incalcare de consemn. Brigadier la Salcia de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute in lagar in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la 10 ani de munca silnica, in procesul din 1955 si gratiat in 1957 (v. Pavel Ion). Dupa condamnare si gratierea cu stergerea culpei de care a beneficiat, alaturi de cadrele MAI, cazul lui a mai fost examinat o data, intr-o ancheta de partid, in 1968, cind a fost audiat, dar nu atit el a fost gasit vinovat, cit aparatul de represiune al vremii in ansamblul lui, reprezentat de Alexandru Draghici.
Sebesy (?)
sublocotenent de Securitate la Alba-Iulia, in 1949.
Secareanu Nicolae
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte vinzator. Nu stim daca este unul si acelasi cu cel semnalat ca director al lagarului de femei de la Colonia de munca de la Cernavoda, in anii Canalului. Consemnat pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, care noteaza: „Egalitatea era deplina intre barbati si femei. Si unii si altii carau la roaba cu jugul dupa git, foloseau barosul si tirnacopul pina cadeau. Erau batuti si pedepsiti pentru neindeplinirea normei.“
Segal Bubi
anchetator la Dorohoi (Suceava).
Segal Karl (C. Hudescu)
locotenent de Securitate la Radauti, in 1949. La chemarea activistului de partid raspunzind de localitate, a sosit cu trupele de Militie si Securitate in comuna Fratautii Noi, pentru a inabusi rascoala taranilor impotriva colectivizarii. Cele doua camioane de militieni aflate la ordinul lui au ucis patru tineri sub 20 de ani. Nu se cunoaste numarul ranitilor fiindca satenii i-au ingrijit in secret acasa. Au urmat arestari, anchete, procese, deportari si ocuparea pentru doua luni a satului. Pentru mortii pe care securistii i-au luat cu ei, nu s-au intocmit acte de deces nici azi, ei figurind in documentele primariei ca fiind in viata.
Segal Luiza
sef de birou in Directia Generala a Securitatii Poporului, la infiintarea acesteia in 30 august 1948.
Senater Moise
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de maior si functia de subdirector. Fusese inainte contabil.
Sepeanu Tudor
locotenent-colonel, numit sef al Directiei Regionale Bucuresti a Securitatii Poporului inca de la infiintarea acesteia, la 30 august 1948. Pina atunci, a facut parte din efectivele SSI. In aceasta calitate, fusese anchetator in procesul lui Iuliu Maniu, „fiind un bun bataus in echipa cu tapiterul Bogdan si lacatusul Deleanu“. Ofiter de cariera, elev in perioada 1936–1938 al scolii de ofiteri de cavalerie de la Tirgoviste, cu gradul de sublocotenent, a iesit ulterior din armata, prin demisie, in 1941. Aflam astfel ca, in timpul razboiului de partea nemtilor, „s-a lasat corupt de evrei“ (altfel spus, i-a protejat, contra unor sume de bani, de masurile antisemite decretate de Antonescu), a avut o firma particulara, a facut afaceri etc., pentru ca la 23 august 1944 sa intre in formatiunile de lupta patriotice si sa fie numit ajutor de comandant al trupelor de paza CC al PCR. Indeplineste pe rind mai multe functii, in 1950 fiind numit sef serviciu Inspectii in Directia Generala a Penitenciarelor, unde se ocupa cu organizarea activitatilor informative in rindul detinutilor. In 1950 este exclus din partid, pentru ca un an mai tirziu sa-si piarda, din cauza trecutului „necorespunzator“, si gradul de locotenent-colonel. Era nascut in 23 octombrie 1914, la Bucuresti. In martie 1953, lucra ca functionar la Ministerul Energiei Electrice, de unde a fost arestat si cercetat de organele MAI timp de 3 ani. Pentru crimele de la Pitesti este condamnat, in 16 aprilie 1957, la 8 ani munca silnica, intr-un proces urmarind de fapt disculparea autoritatilor comuniste de ororile reeducarii de la Pitesti si Gherla. Pus in libertate la 13 noiembrie 1957, joaca totusi numai timp de 4 ani si opt luni rolul de tap ispasitor, atit de necesar pentru salvarea, inca o data, a fetei regimului. Toate aceste informatii le detinem datorita unei anchete consacrate lui, in mod special, in 1971 (ASRI, 9604, II), cind cerea, in vederea reabilitarii, o audienta la insusi vicepresedintele Consiliului de Stat, Emil Bodnaras. Fostul locotenent-colonel ii aduce aminte fostului tovaras ca i-a fost cindva subaltern, „cu conspirativul Iani“, incepind din a doua zi dupa 23 august 1944. „Cu toate ca cele ce mi s-au intimplat si mai ales urmarile lor au format obiectul a nenumarate memorii, in care aratam atit nevinovatia mea, cit si reaua-credinta a celor care m-au arestat (…), arata petitionarul, ele nu au primit nici o rezolvare.“ Inainte de a-l primi in audienta, Bodnaras cere parerea sefului Securitatii. Ion Stanescu, recent numit in functie si fara mari legaturi cu trecutul comun de lupta al acestor ilegalisti imbatriniti in rele, este de parere ca Bodnaras sa nu-l primeasca in audienta si sa-l indrume catre Justitie, iar Emil Bodnaras noteaza pe margine, cu cerneala just! Si semneaza. Nu stim ce s-a ales de atunci de tentativele de reabilitare ale lui Tudor Sepeanu.
Seres (?)
plutonier de Securitate, seful arestului la Securitatea din Oradea, in anii 1951–1952.
Serghei Gheorghe
maior de Securitate in anul 1957, a coordonat operatiile de filaj si urmarire zilnica pe strada a „obiectivului Balaghia“ (Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu), de la ora 7 la 23, in vederea intocmirii dosarului de arestare. Era ajutat, in calitate de sef de grupa, de capitanul Branea Dumitru. Se mai ocupa, conform planului de munca de la 3 ianuarie la 31 martie 1957, nesemnat, si de interceptarea corespondentei.
Seserman Traian
plutonier de Securitate, in 1949. A participat la uciderea din ordinul Securitatii a lui Leonida Bodiu, arestat pentru ca a condus organizatia anticomunista „Sumanele negre“ si impuscat fara judecata in zorii zilei de 24 iunie 1949, pe dealul Capatinii.
Sfab Vasile
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier si o functie operativa. Fusese inainte sofer.
Sfetcovici Grigore
maior de Securitate, seful serviciului de contrasabotaj din directia de Cercetari Penale a Securitatii la infiintarea acesteia, in 1948. Fusese la origine antreprenor in constructii. Apare si in lista de tortionari a lui Cicerone Ionitoiu.
Sicherman Iosif
locotenent, loctiitor al comandantului inchisorii de la Gherla intre 1 august 1952 si 30 noiembrie 1958.
Sicrieru (?)
maior de Militie la IGM Bucuresti, s-a deplasat la Brasov in noiembrie 1987, pentru a-i ancheta pe participantii la revolta muncitorilor.
Sidorovici Alexandra
acuzator al poporului in primele procese de la luarea puterii de catre sovietici, printre care cel al ziaristilor (in care au fost condamnati Pan Vizirescu, R. Dianu, Pamfil Seicaru, Nichifor Crainic, Stelian Popescu) din mai–iunie 1945, si cel al generalului Nicolae Macici, a carui sentinta s-a dat in 21 mai 1945. Cind sotia acestuia, Ileana Macici, a vrut sa intre in sala pentru a asista la proces, aflind cine este, a palmuit-o si „a aruncat-o afara cu o sfinta minie proletara“ (Memoria, 6, 52). In 1947 era deputata in Marea Adunare Nationala. Profesoara de formatie, a fost sotia lui Silviu Brucan, ideolog al PCR in aceeasi perioada.
Siegler Simion
locotenent-major, sef de birou si referent la sectia de probleme speciale din Directia Generala a Securitatii Poporului. Fost avocat. Sefii lui au presupus ulterior ca ar fi intrat in aparatul de represiune pentru a se proteja de acuzatia de sionism.
Silisteanu(?)
loctiitor politic la penitenciarul de tranzit Jilava. A fost pentru o perioada loctiitor politic si la Poarta Alba, colonia cea mai mare de pe Canal, un fel de centru de triere, apoi la Peninsula. Fusese la origine hamal. Cum activitatea loctiitorului politic consta in recrutarea de delatori si obtinerea informatiilor de la ei, a ramas in memoria victimelor pentru felul in care a invrajbit si a corupt atmosfera din colonie.
Silnic Simion
capitan de Securitate, trecut in rezerva in anul 1968, datorita unor delicte comise cu aproape 20 de ani in urma. In vara anului 1949, participase, impreuna cu maiorul Sarto Alexandru, la executia unui cetatean din Vima Mica si, conform propriei declaratii, participase in aceeasi epoca la lichidarea partizanilor din grupul Pop-Oniga, din Maramures. In momentul trecerii in rezerva domicilia in Tg. Lapus.
Sima Constantin
maior de Securitate la Iasi, a raspuns prin anii ’80 de Universitatea din oras. Traieste in Iasi.
Sima Traian
colonel, comandantul Securitatii judetene Timis, in timpul Revolutiei din decembrie. Se ocupase personal de preotul Laszlo Tökes, angajat cu mult timp in urma in acte de disidenta si de critica severa a regimului. In timpul confruntarilor propriu-zise, a anchetat pina si in spital pe revolutionari, sub pretextul ca acestia au statut de detinuti politici. A fost condamnat, dupa caderea lui Ceausescu, la 10 ani inchisoare. In 1997 se afla inca in temnita.
Simion Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent si functie de sef probleme. Fusese inainte strungar.
Simion Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte lacatus.
Simion Vasile
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent si functie de sef probleme. Fusese inainte muncitor.
Simionescu Costica
Nascut la 15 februarie 1927, in Galati, fiul natural al unei femei pe nume Anastasia. Angajat al Directiei Lagare si Colonii de Munca, la Salcia, de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute in lagar in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la 15 ani de munca silnica, in procesul din 1955 si gratiat in 1957 (v. Pavel Ion). Dupa condamnare, gratierea cu stergerea culpei si despagubirile de care a beneficiat, pentru perioada de inchisoare, inclusiv calcularea acesteia ca vechime neintrerupta in munca, cazul lui a mai fost examinat o data, intr-o ancheta de partid, in 1968, cind nu atit el a fost gasit vinovat, cit Securitatea vremii in ansamblul ei, reprezentata de Alexandru Draghici.
Simionescu Dragos
consemnat de Cicerone Ionitoiu in „lista“ lui, specificindu-se doar gradul de maior, detinut in 1954.
Simionescu Eugenia
medic legist la colonia de la Cernavoda, unde, in anii Canalului, s-au comis crime atroce. Pentru fiecare dintre ele, a eliberat certificat de deces in care consemna ca „moartea a fost reala si nu sint banuieli de crima“.
Simon Mihai
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte electrician.
Simonis (?)
locotenent de Securitate la Tirgu-Mures, in iunie 1949, cind a fost anchetat Liviu Barsan, care povesteste: „Eu, in data de 28 iunie 1949, orele 10 a.m. m-am prezentat la Securitate, unde am fost luat in primire de locotenentul Simonis. Mi-a oferit un scaun de metal care putea fi folosit si ca scaun electric, si-a pus bastonul de cauciuc linga el si mi-a spus sa declar in mod sincer tot ce stiam.“ Elevul de 16 ani se prezentase singur la Securitate, intrucit un coleg al lui, care incercase sa se ascunda, fusese urmarit ca un vinat si impuscat in fata casei care-l adapostise, „ca un dusman al clasei muncitoare“. Pe Liviu Barsan, Simonis nu l-a batut: „Mai, baiete, mie sa-mi declari sincer tot ce stii si ce ai facut, fiindca sintem satui de atitea batai si n-as vrea ca tu sa patesti ca si ceilalti. Si ca sa ma convinga ca spune adevarul, l-a adus in birou pe colegul meu Moldovan Nicolae. Cind m-am uitat la el, nu era sa-l recunosc, asa era de tumefiat si negru la fata.“
Simovici (?)
comandantul lagarului de la Salcia in deceniul sase. „Era lipovean, umbla calare si asmutea ciinii pe detinuti, daca vreunul sta sau se ducea sa-si faca nevoile. Seara erau batuti cu vina de bou pina ce lesinau.“ Pentru conditiile deosebit de inumane din lagarul de la Salcia, despre care au scris doi memorialisti cunoscuti, Alexandru Paleologu si Ion Ioanid, a avut loc in 1955 o ancheta, urmata de un proces cu sentinte deosebit de grele, pentru 15 din cei 32 de condamnati, variind intre munca silnica pe viata si 10 ani munca silnica. Toti tortionarii au fost gratiati dupa mai putin de doi ani. In dosarul 10.844, din ASRI, sint descrise atrocitati inimaginabile comise acolo, detinuti calcati cu carutele, ucisi cu ciinii, morti de frig, de dizenterie etc. Printre cei condamnati nu se afla insa si Simovici.
Sin (?)
medic militar in inchisoarea Gherla. Avea gradul de maior, in anii 1958–1960. Refuza bolnavilor tratamentul, chiar in conditiile in care unii dintre ei erau pe moarte. In alte texte este consemnat ca participind chiar la reprimarea, alaturi de personalul inchisorii, a rascoalei frontieristilor, din iulie 1958, cind „schimbase vreo 5 pari“. Dupa care „a facut ore suplimentare pentru a drege oasele rupte“. (Paul Goma, Gherla). Dupa informatiile acestui memorialist, Sin se tragea din zona Sibiului, fusese deportat in Dombas in iarna lui ’45 si se intorsese in tara medic MAI.
Sipos Emerik
ofiter de Interne, seful Inspectoratului din Oradea, in anii 1951–1952, ulterior arestat si el; apare consemnat in memoriile in manuscris ale preotului Liviu Brinzas.
Sinpetru Constantin
locotenent de Interne, la Birlad. Dupa revolutie, pensionar in acelasi oras.
Sloboda Ion
locotenent-colonel in Ministerul de Interne, seful Directiei Lagare si Colonii de Munca din Directia Generala a Lagarelor si Coloniilor de Munca in anii 1952–1954. In 1968, cind s-au cercetat „unele abuzuri“ comise in epoca respectiva, era trecut in rezerva. Desi unul dintre cei mai importanti agenti ai represiunii in primii ani ai regimului, nu a intrat niciodata in malaxorul aparatului represiv, care-si devora, la intervale regulate de timp, unii dintre fii. Nu apare frecvent in documentele cercetate.
Smarandoiu (?)
fost sef al Sigurantei din Ploiesti, a continuat sa slujeasca aparatul represiv si dupa 6 martie 1945. Ii tortura pe detinuti. A fost arestat in 1948, apoi a fost folosit de comunisti. A murit in temnita.
Smadu (?)
locotenent in MAI, la Slobozia, in noiembrie 1987, cind a preluat pe unul dintre muncitorii deportati de la Brasov, pe care il controla la serviciu de 2–3 ori pe zi, pentru a vedea daca respecta regimul impus: izolarea, necomunicarea cu colegii, traseul fix de acasa la serviciu si de la serviciu acasa etc.
Soare (?)
locotenent, la Centrul de instructie militara de la Dadilov, Ilfov.
Sobolevschi Maximilian
nascut la 27 februarie 1925, in comuna Vama, Cimpulung-Moldovenesc, regiunea Suceava, student la medicina, reeducator. Executat in 17 decembrie 1954. A facut reeducare la Suceava, Pitesti, Brasov, Canal. El insusi declara, in ancheta premergatoare procesului din noiembrie 1954, ca bataile la care a luat parte erau „ceva ce nu mai vazuse in viata lui“. S-a alaturat lui Turcanu chiar inaintea lui Nuti Patrascanu si, se pare, fara sa fi fost batut. Atit ca la prima bataie el nu a dat nici o lovitura, ceea ce i-a atras observatia lui Turcanu: abtinerea lui este un gest de pactizare cu legionarii. Prima bataie la care participa cu adevarat o povesteste scurt el insusi: „Acest eveniment s-a petrecut in ziua de Craciun a anului 1949 si s-a desfasurat intr-un mod ingrozitor, fiind batuti de la orele 7 dimineata pina la 15 in continuare, cu pari, ciomege, curele, pina la epuizare. In urma acestei batai au cazut 3 detinuti in nesimtire stind mai multe zile, iar restul invinetiti pe tot corpul. Pot spune ca de o astfel de bataie nici nu am auzit in viata mea, ea petrecindu-se intr-un mod bestial.“ A fost indrumat in modalitatile de obtinere a demascarilor de insusi inspectorul Nemes. A fost folosit de Turcanu si de administratie ca informator. Nu avem nici o informatie in legatura cu ce s-a petrecut in mintea si in sufletul lui trecind prin aceasta experienta.
Socol Petre
unul dintre anchetatorii lui Vasile Luca. La data respectiva, 1952, era capitan.
Sofronie Mihai
nascut la 10 aprilie 1929, in comuna Stiubieni, Suceava, fiul lui Dumitru si al Elenei. Angajat al Directiei Lagare si Colonii de Munca, la Salcia, inca de la infiintarea lagarului. Implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute in lagar in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la 15 ani de munca silnica, in procesul din 1955 si gratiat in 1957 (v. Pavel Ion). Dupa condamnare, urmata de gratierea cu stergerea culpei si prevazuta cu despagubiri pentru perioada de inchisoare, inclusiv calcularea acesteia ca vechime neintrerupta in munca, cazul lui a mai fost examinat o data: intr-o ancheta de partid, in 1968, cind nu atit el a fost gasit vinovat, cit Securitatea vremii in ansamblul ei si reprezentata de Alexandru Draghici.
Sofronie (?)
locotenent-colonel de Securitate, Iasi. Dupa 1989, pensionar in acelasi oras.
Soiom (?)
anchetator al partizanilor din zona Oradea, era seful Securitatii din Salonta in 1949.
Solomon Avram
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de maior si functia de sef serviciu. Fusese inainte contabil.
Solomon (?)
capitan, comandantul Inspectoratului de Militie din Roman.
Solomon (?)
fost plutonier de jandarmi, brigadier la Peninsula si la Coasta Gales, lagare de munca de pe traseul Canalului Dunare-Marea Neagra, in anii 1950–1953.
Soroiu Gheorghe
student la medicina, condamnat la 5 ani pentru activitate legionara, adept al reeducarii la Pitesti. Relatiile lui cu lotul studentilor si elevilor sositi in aprilie 1949, la Suceava, debuteaza sub semnul „ajutorului legionar“, oferit de Pasti, dupa care Soroiu constata ca noii lui vecini de celula sint „dintre cei care critica si injura organizatia legionara“, adica deja porniti pe calea adaptarii la noul regim. Tatonarile dureaza citeva luni bune, cu vizite reciproce, el asumindu-si rolul de negociator si sef al celor de la Bucuresti, un fel de egal al lui Turcanu. Cind acesta le-a trimis direct printr-o scrisoare propunerea de a se reeduca, echipa bucurestenilor a preferat initial o eschiva copilaroasa. S-au prefacut adormiti, pentru a nu trebui sa raspunda. Ceilalti se supara, ii denunta la administratie pentru activitate legionara. Urmeaza o perchezitie in camera bucurestenilor si o ancheta. Soroiu este batut de directorul Dumitrescu, izolat impreuna cu grupul lui, urmeaza o bataie in 4 sau 5 decembrie 1949 si una in 9 sau 10 decembrie, in 9 decembrie, este cooptat in echipa lui Turcanu, pe care-l recunoaste ca sef, facind astfel parte din primul „comitet de demascare“. Participa la reeducarea de la Canal, devenind omul de incredere al administratiei. A fost medic in colonia de la Stoenesti, unde i-a persecutat pe bolnavi. Refuza sa elibereze scutiri de munca celor foarte grav bolnavi, iar cind o facea, ii trimitea pe gardieni sa-i scoata cu forta la corvezi, „ca sa nu mai aiba timp sa se gindeasca la altceva“, cum se lauda in fata militienilor. Nu a fost judecat in lotul Turcanu si nu stim cind s-a eliberat din inchisoare. A trait pe undeva pe la Slobozia, unde a fost medic.
Sotnar Stefan
activist de partid in comuna Fratautii Noi, in 1949, cind a avut loc rascoala singeroasa a taranilor impotriva colectivizarii. A fost cel care a chemat trupele de Militie si Securitate. Cele doua camioane de militieni sosite la ordinul lui au ucis 4 tineri sub 20 de ani. Nu se cunoaste numarul ranitilor, fiindca satenii i-au ingrijit in secret acasa.
Spancenco Olga
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de sergent-major si functia de femeie de serviciu. Fusese inainte muncitoare.
Sparchez Nicolae
locotenent-major de Securitate in anul 1977.
Spirea Jean
nascut la 4 martie 1927, in Pitesti, fiul lui Alexandru si al Jenicai. Plutonier la Salcia de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute in lagar in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la munca silnica pe viata, in procesul din 1955, si gratiat in 1957 (v. Pavel Ion). Dupa gratierea cu stergerea culpei si cu despagubiri pentru perioada de inchisoare, inclusiv calcularea acesteia ca vechime neintrerupta in munca, a fost reincadrat tot in Directia Inchisori si Penitenciare, astfel ca in 1968 era subofiter escorta la penitenciarul Pitesti.
Sporea Ion
consemnat de Cicerone Ionitoiu in „lista“ lui, unde se specifica doar gradul de capitan, detinut de acesta in anul 1961, si caracterizarea „tortionar si ticalos“.
Staicu Ion
colonel de Securitate in 1970.
Staicu Stelian
secretar de stat in Ministerul de Interne intre 11 aprilie 1956 si 28 august 1969
Staicu Teodor
locotenent-major, sef de birou la sectia de probleme speciale din Directia Anchete Penale a DGSP. Sefii lui presupun ca se incadrase in aparatul represiv pentru a se proteja de originea nesanatoasa a familiei sale, socotita „de chiaburi“. L-a anchetat pe Belu Zilber. Pentru activitatea de anchetator in anii 1950–1952, a fost pedepsit in 1968, prin retragerea decoratiilor. Apare si in lista de tortionari a lui Cicerone Ionitoiu.
Stamatoiu Aristotel
nascut la 6 octombrie 1929 in comuna Scoarta, judetul Gorj, fiul lui Vasile si al Mariei, general-locotenent. Intre 20 aprilie 1982 si 22 decembrie 1989, a fost ministru secretar de stat in Ministerul de Interne. Din 22 decembrie 1989, dupa fuga lui Nicolae Ceausescu, „s-a pus la dispozitia Revolutiei“ pe care a slujit-o timp de 10 zile, pina cind a fost arestat. Eliberat din motive de sanatate, s-a alaturat ulterior stafului electoral si politic al PDSR.
Stan M. Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte curelar.
Stan (?)
soldat in trupele de Securitate la Saligny si Peninsula, ambele lagare de munca de pe traseul Canalului.
Stan (?)
plutonier-major, gardian la Gherla in anii 1958–1964. Originar din satul Petresti, de linga Gherla. L-a batut pe Augustin Neamtu, detinut politic, fara a avea nimic sa-i impute, declarindu-i ca o face fiindca asa ii daduse ordin un ofiter de Securitate. „Nu rareori ne puneau pe burta cite douazeci de minute in zapada si ne spunea: «banditilor, frigul, foamea si bataia e mama voastra!»“ Cind a aflat de la alti detinuti ca detinutul maltratat e consateanul lui, a venit si l-a intrebat daca are de gind sa-l bata cind va fi pus in libertate. Apoi, pentru mai multa siguranta, s-a scuzat ca nu-l recunoscuse.
Stan (?)
ofiter politic in lagarul de femei de la Colonia de munca de la Cernavoda, in anii Canalului (1950–1953) (v. Secareanu).
Stanciu Constantin
colonel, procuror in procesul „Organizatiei subversive Miscarea nationala de rezistenta“, din octombrie 1948. A intocmit rechizitoriul in care a cerut pedeapsa maxima, adica moartea, pentru I. Bujoiu, Max Auschnitt, Gh. Manu, Alex. Bals.
Stanciu N. Elena
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte dactilografa.
Stanciu Ion
colonel de securitate in 1977. L-a batut cu salbaticie pe un semnatar al scrisorilor de protest adresate de Paul Goma lui Nicolae Ceausescu. Sustinatorul acestor proteste avea doar 16 ani. Colonelul i-a aplicat metodele „fringe-git“ si „fringe-glezne“ – apoi a vrut sa-i vire in sezut un baston, pentru a-l pedepsi pentru pretinsele relatii sexuale intretinute cu scriitorul. (P. Goma, Culorile curcubeului) Un Stanciu, cu prenume necunoscut, s-a ocupat, in 1959, de confiscarea imensei biblioteci a lui E. Lovinescu, ramasa, dupa moartea lui si plecarea din tara a fiicei, in grija fostei sotii. La 11 mai 1959, cind aceasta era deja arestata pentru a fi condamnata la 18 ani inchisoare, capitanul a depus valoroasa colectie la Ministerul de Interne, unde, sub numele de „fondul 270/1959“, urma sa putrezeasca intr-un depozit de subsol in strada Lipscani.
Stanciu Nicolae
colonel de Securitate, in 1952.
Stanciu Ovidiu
anchetator de Securitate la Iasi.
Stancu Aurel
general-maior de Securitate, seful Directiei Regionale Bucuresti a Securitatii. Era agent NKVD si fusese trimis in Spania, cu Divizia internationala. A stat pina la 23 august 1944 la Moscova.
Stancu Ion
student tortionar, mai intii la Gherla si apoi la Canal. Nu a fost judecat printre capeteniile reeducarii. Ca si Bogdanescu, Enachescu si Lie Pompiliu, a putut, dupa eliberarea din inchisoare, sa-si termine studiile si sa practice medicina.
Stanga (?)
referent politic la Suceava, in perioada reeducarii.
State Margareta
plutonier de Securitate, la Tecuci. Dupa 1989, pensionara in acelasi oras.
State Nicolae
secretar de stat in Ministerul de Interne intre 21 octombrie 1969 si 25 decembrie 1972.
State (?)
general de Securitate, la Pitesti, in anii ’50. A participat la prigoana impotriva partizanilor din munti. A contribuit la lichidarea grupurilor de partizani din zona Curtea de Arges.
Stancescu Simion
locotenent-colonel, procuror militar la Tribunalul militar din Timisoara, in deceniul sase. A cerut condamnarea la moarte a numerosi tarani si partizani, cu totii executati.
Stancioiu Sabin
maior de Securitate la Oradea, in anii ’50.
Stanciugel Marin
brigadier-sef la Canal inca de la infiintarea acestuia. Supranumit Hercules. Una dintre figurile cele mai temute ale lumii penitenciare. Lovitura era unicul lui limbaj si singurul mod de manifestare. Iata crima cea mai sinistra care i se atribuie: a aruncat in cuptorul de caramida pe un detinut. Dupa unii, acesta se numea Dragos Rambela, in virsta de vreo 30 de ani, un frontierist, fiu de general din Bucuresti (conform cu marturia lui Cicerone Ionitoiu, care l-ar fi cunoscut in 1949, la Interne, unde venea de la Uranus). Alti fosti detinuti spun ca Dragos Rambela ar fi evadat si ar fi fugit in strainatate. In fine, altii dau drept victima disparuta in acest fel pe un alt detinut, iar drept asasin pe un alt brigadier, Caldararu, si el notoriu pentru cruzime. Lucrurile sint greu de reconstituit: pe de o parte, evadarea de la Canal era destul de improbabila. Pe de alta parte, identitatea celui ucis era imposibil de stabilit altfel decit prin deductie, din el neraminind decit citeva capete de oscior si un miros sinistru de carne arsa. Ca Stanciugel a aruncat in cuptorul de caramida un detinut pare lucru cert, vezi marturia fostului brigadier Frant Tandara. Cu o asemenea aura, este aproape firesc ca in lumea fostilor detinuti politici sa se fi crezut multa vreme ca pe Stanciugel l-au injunghiat detinutii de drept comun. In realitate a trait linistit, laudindu-se cu trecutul lui si lucrind pina la un moment dat ca fierar, intr-un sat, Sumandra, comuna Grecesti, linga Craiova. A murit aici in toamna anului 1999. Era originar din alta comuna doljeana, Argetoaia.
Stanculescu Maria
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte montatoare.
Stanculescu Victor-Atanasie
fost prim adjunct al ministrului Apararii Nationale si sef al Departamentului inzestrarii armatei, in ultima perioada a regimului Ceausescu (1980–1989). Era ofiter activ in MAN, din 1949, si absolvise Academia Militara. S-a nascut la 10 mai 1928, in Tecuci, judetul Galati. A facut parte din completul de judecata care l-a condamnat pe Ceausescu la moarte. Ulterior, in 1995, i s-a intentat un proces pentru frauda, care-l acuza ca ar fi pagubit avutul public de 8 milioane de dolari in perioada cit se ocupase de inzestrarea armatei. Urmeaza un nou proces, pentru participarea la reprimarea Revolutiei, in 1999, cind a fost condamnat la 15 ani inchisoare pentru omor deosebit de grav. A reusit sa evite pina in prezent punerea in executie a pedepsei.
Stanescu Cezar
tortionar la Pitesti in momentul reeducarii. Avea de ispasit o condamnare de 5 ani, pentru activitate in rindurile tineretului taranist. Trecuse inainte el insusi prin demascari. Nu a fost judecat impreuna cu lotul lui Turcanu, in noiembrie 1954, probabil pentru ca nu fusese legionar.
Stanescu Emil
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functia de sef probleme. Fusese inainte lacatus.
Stanescu Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte tipograf.
Stanescu Ion
secretar de stat in Ministerul de Interne intre 19 iulie 1967 si 24 aprilie 1972. Pentru o scurta perioada de timp (24 aprilie 1972 si 17 martie 1973), a fost si ministru de Interne. Este un interval relativ lax, consecutiv debutului „mini-revolutiei culturale“ de inspiratie maoista, initiata de Ceausescu, in timpul careia tehnicile de presiune erau mai degraba persuasive, iar supravegherea politieneasca, preventiva.
Stanescu Marin
locotenent-major la Securitatea din Giurgiu. A participat la reprimarea revoltei taranilor din Silistea-Ciuperceni, care se ridicasera impotriva colectivizarii, in iulie 1950. A ordonat sa se traga in cei rasculati.
Stanescu Toma
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte modelier.
Stanescu Virgil
ministru de Interne intre 6 martie 1945 si pina la 30 noiembrie 1946, perioada decisiva pentru instaurarea comunismului in Romania si densa in evenimente care tin de resortul acestui minister, incepind de la marile procese, marile manifestatii de strada, si culminind cu evenimentul decisiv, alegerile trucate din noiembrie 1946.
Stanica Tudor
fiul lui Gheorghe si al Anicai, nascut la 12 februarie 1938 la Braila. Studii – Facultatea de drept. Dupa 1990 a fost o vreme vicepresedinte executiv al unei banci care ulterior a dat faliment. In 1985 era colonel, loctiitor al sefului Directiei de Cercetari Penale din Inspectoratul General al Militiei Bucuresti. Implicat in asasinarea lui Gheorghe Ursu, mort la el in arest, cel putin conform unei declaratii: cind detinutul de drept comun, care si-a asumat ulterior crima efectiva, l-a anuntat ca inginerul disident are nevoie de medic, i-a spus acestuia ca nu-l pot duce la spital pe Gheorghe Ursu, ca nu au masina. Dupa sentinta data in procesul intentat de fiul celui ucis (30 iunie 1999), Tudor Stanica a fost scos de sub urmarire penala, nefiind probe pentru incriminarea lui pentru abuz in serviciu, iar pentru schimbarea calificarii in crima sau incitare la crima ar fi nevoie de dosarul de urmarire operativa, pe care SRI refuza sa-l puna la dispozitia Parchetului invocind siguranta nationala. Tudor Stanica e consemnat ca participind si la ancheta muncitorilor adusi de la Brasov, dupa revolta din noiembrie 1987.
Steier Iosif (Staer, Stayer)
tortionar la Pitesti in timpul reeducarii. Nu a fost judecat impreuna cu ceilalti membri ai echipei lui Turcanu, in 1954, nefiind legionar. Era evreu si fusese condamnat pentru trecere frauduloasa de frontiera in Ungaria. Nu fusese batut inainte. Participase la unele din crimele tortionarilor, apoi la mascarea lor; participase de asemenea la reeducarea prin lecturi si dezbateri marxist-leniniste, in camera 4 spital, acordate celor meritorii. S-a eliberat de la colonia Peninsula, de pe traseul Canalului, unde fusese un timp normator, la inceputul anului 1951.
Stein Ladislau
ofiter de Securitate la Oradea, in anii ’50.
Steiner (?)
anchetator de o mare cruzime, angajat al Securitatii din Satu-Mare in anii 1948–1950.
Stelea Nicolae
comandant al inchisorii de la Peninsula, pina la transformarea ei in inchisoare exclusiv de drept comun. In anii ’50 fusese locotenent si a luptat in munti impotriva partizanilor. A murit prin anii ’80, in virsta de 70 de ani, dupa ce fusese operat de urgenta de ulcer. Localnicii isi amintesc ca trebuise dus la operatie la Bucuresti cu elicopterul. Era un om orgolios si mindru de inchisoarea pe care-o pastorea, numind-o „mosia lui Stelea“. Avea un simt gospodaresc deosebit. „Campusul” de la marginea coloniei, unde locuiau familiile gardienilor, era curat, varuit, maturat zilnic de detinutii lui, iar copiii salariatilor Ministerului de Interne isi amintesc si azi de pomul de iarna inalt pe care-l facea pentru ei comandantul Stelea.
Stern Adalbert
capitan, subdirector la regionala de Securitate Baia-Mare in anii ’50, cind a fost ucis in beciurile institutiei din Tirgu Lapus sau s-a sinucis prin strangulare Boga Pavel din Libotin, informator al Securitatii care tradase, avertizindu-i pe partizani. Cadavrul lui Boga a fost gasit intr-o fintina de niste tigani care, amenintati ca li se va atribui lor crima, au tacut. Toate acestea se intimplau intre 1958 si 1961, cind s-a declansat o noua campanie de arestari, in special a celor deja condamnati, moment in care Stern Adalbert era anchetator si sef al arestului la Securitatea din Baia-Mare. In aceasta calitate, l-a torturat „amarnic“ pe un elev, Hotea Ion, obligindu-l sa semneze declaratiile de el ticluite, unde baiatul recunostea comploturi antistatale si alte vinovatii grave. Cind venea in arest „duhnind a tuica“, Stern le spunea prizonierilor lui: „Stim ca n-ati facut nimic. Stim ca nu sinteti vinovati, dar sinteti periculosi. Dupa un timp nu veti mai fi periculosi si va vom da drumul.“
Stern Eugen
locotenent de Securitate la Oradea, apoi la Somes, ca adjunct de comandant, in anii ’50. A functionat si la Satu-Mare. Consemnat in lista lui Cicerone Ionitoiu, ca „specialist in schingiuiri“.
Stetcovici Grigore
capitan de Securitate, numit in august 1948, cind s-a infiintat Directia Generala a Securitatii Poporului, sef de serviciu in Directia V, Cercetari Penale, subaltern al mult mai cunoscutului Misu Dulgheru.
Stoian Ioan
unul dintre cei mai tineri reeducatori. Era nascut la 7 ianuarie 1929 (in comuna Vasile Roaita, din regiunea Bacau) si fusese arestat ca elev de liceu si condamnat la 8 ani pentru activitate contrarevolutionara. Facea parte din grupul de la Suceava si fusese desemnat sa conduca reeducarea la Tirgusor si apoi Gherla. La Gherla au murit in urma torturilor conduse de el opt detinuti, doi au innebunit si altii au ramas definitiv infirmi. Un altul a incercat sa-si taie venele pentru a scapa de supliciu. S-a dedat la schingiuri sinistre. Victimele lui spun ca pe un codetinut, care din cauza bataii isi facuse nevoile pe el, l-a obligat sa-si manince excrementele, altuia i-a bagat pe git un bat cu excremente aduse de la closet, i-a obligat pe alti detinuti sa-si scuipe unul altuia in gura. Este citat de martori la proces pentru a fi folosit aceleasi „metode bestiale“ si pentru obtinerea informatiilor de la detinuti: acestia erau siliti sa bea urina, sa se sarute reciproc in anus, sa linga closetul sau li se fixau intre degete bucati de lemn si apoi li se stringeau degetele pina cind lesinau de durere. Una din victimele sale scrie: „Cind Stoian imi smulgea unghiile si i-am spus ca-i compatimesc ca se folosesc de voi si-o sa va impuste ca pe niste ciini, mi-a spus ca sint un bandit prost, ca eu nu stiu cum s-au recrutat cadrele in URSS. (…) Si ca domnul general Nicolschi ne-a promis ca, daca scoatem de la voi ce n-a putut scoate Securitatea, ne elibereaza si ne face ofiteri de Securitate.“ A fost condamnat la moarte si executat in 17 decembrie 1954.
Stoian B. Stoian
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte muncitor.
Stoian (?)
era la infiintarea, in 1948, a DGSP, seful Sigurantei la Suceava. A trecut ulterior in Securitate.
Stoian (?)
comandantul Securitatii din Piatra-Neamt in 1948.
Stoica Constantin
secretar de stat in Ministerul de Interne intre 18 iunie 1968 si 7 mai 1974.
Stoica Petre
comandantul Securitatii din Focsani in anii ’50: „o fiara dezlantuita“.
Stoica (?)
locotenent-major la inchisoarea din Galati in perioada cind director a fost Petre Goiciu. Originar din Corod.
Stoica (?)
comandantul Securitatii din Fagaras in 1950. Exista despre el o marturie detaliata: „Dupa circa o jumatate de ora intra in incapere un civil blond, cu ochi decolorati, dar otelosi, cu par tepos si fara o jumatate de mina. Ciungul acesta cu mineca introdusa in buzunarul hainei era cpt. Stoica, comandantul Securitatii din Fagaras. Pentru o clipa s-a instalat in birou, sfredelindu-ma cu privirea: – Si zi, cum e cu bombele? Despre asa ceva chiar ca nu aveam cunostinta. – Eu nu stiu nimic. – Buuuuun, cinta el, ridicindu-se si dereticind prin birou. Intr-un colt a ingramadit niste lanturi, in altul niste catuse. In sfirsit, a asezat pe masa un aparat de care atirnau doua sirme. Pe sala se auzi un zgomot de pasi. Usa s-a deschis brusc si sase indivizi au invadat incaperea. Toti purtau uniforme de ofiteri, in afara de cel mai masiv dintre ei, care era civil. Acestei namile, cu miscari de automat, i-a fost rezervata onoarea sa se aseze in fata aparatului. La un semn, doi ofiteri s-au repezit si, dupa ce mi-au smuls pantofii din picioare, mi-au agatat de degetele mari capetele celor doua sirme ale aparatului. – Asa!, zise civilul inveselit. Si acum sa-i dam legatura cu… a, nu cu Hitler. Asta e mort. Sa-i facem legatura cu Tito. Toti au pufnit in ris. Gluma sefului era… savuroasa. Alo, alo! Manivela se invirti de citeva ori. Am simtit o izbitura puternica in tot corpul. Apoi am avut senzatia ca toate oasele mi s-au rupt. Din ochi improscam stele verzi, iar inima se zbatea ca intr-un cleste. M-am rostogolit de pe scaun si am inceput sa ma invirt pe podea. Colonelul Kalausek, seful Securitatii pe regiune, caci despre el este vorba, opri manivela si imi ordona sa ma ridic. Degeaba, picioarele nu ma mai tineau. Dupa ce am fost ajutat sa ma restabilesc pe scaun, ciungul, precaut, mi-a infipt unica-i mina in chica, tinindu-ma strins. Inutil, caci la o noua serie de invirtituri am ajuns pe podea, incurcind sirmele si rasturnind scaunele. Iar am fost restabilit pe scaun si iar impulsionat cu curent electric“ (Ioan Victor Pica, „Arestarea“, Memoria, 5, 44–45). A participat la vinatoarea de partizani din Muntii Fagarasului. Isi tortura cumplit prizonierii, ii batea, ii supunea socurilor electrice, le punea scinduri cu greutati pe piept, in care lovea cu barosul, dupa care ii impusca. Consemnat si de Cicerone Ionitoiu, care precizeaza ca in 1952 detinea deja gradul de colonel.
Stoilescu Coman
loctiitor operativ, in Directia Lagare si Colonii de Munca, Directia Generala a Lagarelor si Coloniilor de Munca in anul 1952, cu gradul de locotenent-colonel. In 1968, cind s-au cercetat „unele abuzuri“ comise in epoca respectiva, era trecut in rezerva.
Stoleru (?)
plutonier, Vaslui.
Stratache (?)
plutonier, gardian in lagarul de la Gradina, de pe bratul Macin din Delta, unul din cele mai insalubre, unde bintuiau febra tifoida, hepatita si alte boli contagioase datorate aglomerarii, lipsei de igiena si de hrana. Se adauga la toate acestea neomenia gardienilor. Caracterizat de Cicerone Ionitoiu, in „lista“ lui, ca unul dintre „schingiuitorii principali“ ai lagarului.
Stratulat (?)
locotenent, Tecuci; dupa 1989, pensionar in Tecuci.
Stroiescu (?)
anchetator de Securitate. A anchetat-o pe Adriana Georgescu, fosta secretara de cabinet a primului-ministru Nicolae Radescu, amenintind-o cu impuscarea. Torturile indurate de Adriana Georgescu sint descrise, mai mult evocate, ca tinind de sfera indicibilului, intr-o carte devenita celebra, intitulata La inceput a fost sfirsitul, aparuta in mai multe limbi, iar in romaneste in doua editii, una la Humanitas, iar cealalta la fundatia „Memoria“.
Stumpf Horst
ofiter de Securitate, fost boxeur, care in 1977, dupa scrisorile adresate de Paul Goma lui Nicolae Ceausescu, a navalit in citeva rinduri in apartamentul acestuia din cartierul Drumul Taberei, din Bucuresti, unde l-a batut.
Subtirica Gheorghe
brigadier la Peninsula, unul dintre lagarele de munca de pe traseul Canalului. Hot de buzunare inainte de inchisoare, isi chinuia acum detinutii aflati in grija.
Suceava Ion
sef de post in comuna Nucsoara, in anii ’50, cind s-a declansat prigoana impotriva partizanilor din Muntii Fagaras, ai lui Arsenescu-Arnautoiu.
Sucigan (Sucegan) Gheorghe
sublocotenent de Securitate, in anul 1950. Ofiter politic la Gherla in momentul experimentului reeducarii. A participat activ la bataia detinutilor, i-a favorizat si stimulat „moral si material“ pe acei legionari care se ocupau de reeducare, conform anchetei care s-a efectuat in 1968. Date fiind conditiile de redactare a documentelor din arhiva Securitatii, posibilitatile detinutilor de a afla identitatea tortionarilor lor altfel decit din surse orale, numele lui apare in unele declaratii alterat in Suceveanu. Era nascut la 11 mai 1924 in comuna Madaras, regiunea Oradea. Cind a fost arestat pentru ororile petrecute in penitenciar, era deja locotenent, locuia in Constanta. A fost condamnat in aprilie 1957 la 7 ani munca silnica pentru „crima de favorizare a crimelor de acte de teroare“. Nu stim cind a fost eliberat din inchisoare.
Sucui Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte muncitor
Sula (?)
plutonier la Constanta, in 1948. Si portretul lui il vom inlocui cu o poveste, mai exact continuarea povestii uneia din victimele lui, inceputa in alt loc al acestei lucrari (v. Petcu Gheorghe): „Cu dosarul gata facut (Bucur Brasoveanu) a fost trimis la Constanta, pentru a fi judecat si condamnat. Aici a fost torturat de plutonierul Sula. (…). Dupa arestarea lui Bucur Brasoveanu, plutonierul Sula s-a deplasat la casa unde locuia mama lui Brasoveanu, in comuna Lacusteni, Ialomita si a alungat-o din casa proprie, batind-o pe biata femeie si calcind-o in picioare, el un om solid de peste 100 de kilograme greutate. Femeia a plecat din casa sa construita cu multa truda, stabilindu-se in localitatea Saveni, Ialomita, unde preotul i-a oferit locuinta in casuta de paza a cimitirului din localitate. Dupa sase luni a murit ca urmare a bataii primite de la plutonierul Sula. I-a fost grav afectat ficatul… La rindul sau si plutonierul Sula a fost arestat si condamnat la o pedeapsa grea, intrucit s-a descoperit ca in timpul razboiului a batut niste prizonieri rusi care furasera mincare de pe un vas. Pe unul din prizonieri l-a aruncat in mare si l-a inecat. Meseria de baza a plutonierului Sula era aceea de hamal in portul Constanta. Din hamal a fost numit paznic si in aceasta calitate a savirsit agresiunile impotriva prizonierilor rusi. Acest Sula… a fost identificat de catre detinuti la una din minele din Maramures. Pe urma nu se stie care i-a fost sfirsitul.“ (Gheorghe Andreica, AFDPR, Constanta, raspuns la chestionar)
Suliga Elisabeta
angajata la DGSP regionala Bucuresti, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte dactilografa.
Szabo Francisc
sublocotenent de Securitate la Bistrita-Nasaud, intre 1948 si 1953.
Szabo Zoltan
comandantul inchisorii de la Aiud si apoi al lagarului de la minele de plumb Baia- Sprie, unde, in 1952, a murit strivit de vagoneti detinutul Dinu Butoianu. Unul dintre miile de morti despre care nu stie nimeni unde au fost inmormintati. A terorizat in special pe preotii romani detinuti. Apare si pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, cu precizarea ca era „o fiara“.
Szabo (?)
prim-gardian la inchisoarea de tranzit Jilava. Consemnat in lista lui Cicerone Ionitoiu. Nu stim daca este vreo legatura de rudenie intre el si cel de mai sus.
Szatmari Alexandru
loctiitor politic la inchisoarea din Sighet, intre anii 1950 si 1955, pe timpul directoratului lui Vasile Ciolpan. Acesta afirma ca loctiitorul politic, inca in viata in anul 1999, ar putea da informatii despre locul din „cimitirul saracilor“ unde au fost inmormintati, fara cruci, politicienii de virf din guvernele interbelice ale Romaniei.
Szekely M. (?)
locotenent-major la Securitatea din Cluj in 1955, cind a pregatit dosarul de urmarire informativa a poetului Lucian Blaga. Consemnat, intr-un moment neprecizat al carierei sale, in care avansase, raminind in Cluj, pina la gradul de colonel, si de Cicerone Ionitoiu in „lista“ lui.
Szekely (Caraiani) Maria
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functia de subsef. Fusese inainte brodeza.
Szilágyi (?)
capitan de Securitate la Bistrita-Nasaud, intre 1948 si 1953.
Szucs (?)
plutonier de Securitate, comunist ilegalist, seful arestului de la Oradea in anii 1951–1952.
Tandara Frant
nascut la 22 februarie 1930, intr-un cartier de la periferia orasului Giurgiu, ca unic fiu al unei familii dezorganizate. Ramas de timpuriu in grija tatalui, acesta il incredinteaza armatei, unde devine, de la virsta de 10 ani, copil de trupa. Fuge de la cazarma, intra in mediul delincventilor minori, vagabonzi, iar de aici este „recrutat“ de activistii locali ai partidului comunist. Participa, la ordinele acestora, la cistigarea prin frauda si violente a alegerilor din 1946, in orasul de origine. Recuperat, dupa victoria protectorilor lui, de catre tatal ingrijorat de viitorul pe care si-l pregatea alaturi de comunisti, rateaza cursa spre recompense, ascensiune si cariera in care se angajeaza cei mai multi dintre tovarasii lui. Alungat din nou, tinarul infractor devenit comunist isi ucide tatal, in care vede cauza principala a marginalizarii lui in partidul care-i devenise adevarata familie. E condamnat la 13 ani de inchisoare. In timpul detentiei preventive si al procesului, partidul il ocroteste cu grija: se bucura de un regim de hrana privilegiat, primeste vizitele unor sefi importanti, are garantia ca nu va fi brutalizat. Pentru ca, odata ajuns in inchisoare, emisarii acestui „parinte adoptiv“ sa vina sa-i ceara pretul ocrotirii. Paricidul devine brigadier in inchisorile de la Canal, apoi tortionar pe linga anchetatorii Ministerului de Interne si ucigas la ordin. Indeplineste acest rol, din 1949 pina la inceputul anului 1956, cind, din motive nu toate elucidate, partidul isi respecta contractul si il gratiaza inainte de expirarea pedepsei. Mai departe, Frant Tandara reuseste sa evite toate neajunsurile rezultate din trecutul lui si sa beneficieze doar de relativa imunitate dobindita in schimbul „serviciilor“ facute regimului. Din 1956 pina in 1989 traieste retras, lucrind ca meserias liber, mai intii ca zidar, iar apoi ca apicultor. Ca tortionar a aplicat victimelor lui urmatoarele metode de tortura: strivirea degetelor cu usa, bataia la testicole, sugrumarea, asfixierea, lovirea cu saculetii de nisip si cu cearsafuri ude. In indeplinirea misiunii lui, primea periodic instructiuni, in timpul unor intrevederi intre patru ochi, cu cei mai importanti dintre reprezentantii aparatului represiv, unii dintre ei chiar ministri. In prealabil fusese instruit sa simuleze nebunia si, sub aceasta acoperire, isi exercita, in anumite saloane secrete ale faimosului spital 9, din Bucuresti, sau in beciurile Ministerului de Interne, si misiunea secreta de ucigas. A ucis astfel fara sa lase urme („Ni se ceruse fara singe, fara singe“) un numar incalculabil de oameni („Sa fi fost o suta, numai la mine“). Dupa caderea regimului comunist, marturisirea crimelor pe care le-a comis si a celor la care a fost martor au facut obiectul unei marturisiri publice. (Doina Jela, Drumul Damascului, Spovedania unui fost tortionar)
Tiganov (?)
consilier sovietic, anchetator al citorva membri ai lotului Patrascanu, in 1952.
Turcanu Eugen
principalul protagonist a ceea ce a intrat in istoriografia contemporana sub numele de „experimentul Pitesti“ – tentativa de distrugere, prin tortura fizica si indoctrinare, a tineretului rezistent la comunism, in special legionar. Actiunea, desfasurata in cel mai mare secret intre anii 1949 si 1952, la Suceava, Pitesti, Gherla, Tirgusor si unul din lagarele de la Canalul Dunare–Marea Neagra (Peninsula), a fost pusa la cale de cele mai oculte cercuri ale Securitatii si prezentata apoi ca o initiativa a studentilor inchisi, pentru a-si obtine gratia regimului si eliberarea. Fara alt echivalent, prin cruzime, decit lagarul de la Goli Otok (insula Barren, Iugoslavia), conceput insa pentru comunisti, dupa despartirea lui Stalin de Tito in 1949 si lagarele germane de la Rostock si Buchenwald, cu refugiati romani de dupa „rebeliunea legionara“ din 1941. Conducatorul reeducarii prin demascari si indoctrinare dintre studentii incarcerati era Eugen Turcanu. Nascut la 8 iunie 1925, in comuna Paltinis din Cimpulung Moldovenesc si trecut in extrasul de nastere cu numele de Pastinaru, al mamei, E.T. facuse parte din Fratiile de cruce si participase la rebeliunea legionara la Cimpulung. A activat ca legionar pina in 1946. A facut apoi aproape 3 ani de studii la Facultatea de Drept, a devenit comunist, se pare ca inainte de 1944, cu ajutorul lui Emil Bodnaras. Intrat in gratiile Anei Pauker, ar fi trebuit sa plece ambasador la Belgrad. In 1946, facea deja parte din Biroul politic al organizatiei partidului de la Iasi. In 1948, cind ar fi trebuit sa plece la studii la Moscova, a fost demascat ca fost legionar si arestat. In februarie 1949, s-a pronuntat impotriva lui o condamnare de 7 ani. Aproape imediat a organizat un asa-zis „comitet de reeducare“ si mai tirziu o Organizatie a Studentilor cu Convingeri Comuniste (ODCC), cu scopul declarat de a se reabilita in ochii regimului. Actiunea a debutat prin citirea de carti si materiale de propaganda marxista. A urmat apoi bataia, rezervata celor ce refuzau reeducarea. Pentru a dovedi administratiei ca s-au schimbat, studentii trebuiau sa se lepede cu totul de trecut si, pentru a dovedi asta, se „demascau“, apoi isi torturau fostii prieteni, inca „nereeducati“. Argumentele lui Turcanu in favoarea propriei actiuni si felul cum le utilizeaza vadesc o inteligenta dereglata, demonizata. Inainte de a incepe sa-si maltrateze tovarasii de suferinta, s-a prezentat in fata acestora ca sef al „unui grup de fosti banditi deveniti oameni cinstiti“. Bolile de care ceilalti continua sa sufere, reactionarismul si legionarismul, sint boli grele pentru care este necesara metoda socului. Le mai spune ca in momentul in care sint loviti, el considera ca le da un ajutor si nu ei sint cei loviti, ci banditul din ei, „pentru a putea sa ne rupem total de trecut si pentru a putea sa lovim si noi cu aceeasi tarie in valorile trecutului“. Similitudinea cu vinatorile de vrajitoare, cu practicile de alungare a diavolului in biserica medievala este izbitoare. Dar mai ales cu spalarea creierelor, practicata in China comunista: „comitetul de reeducare“ al lui Turcanu reproducea schemele birocratiei comuniste, el era alcatuit dintr-un secretar, un secretar organizatoric, unul cu educatia politica, unul cu evidenta cadrelor si unul cu documentarea. Acestia adunau informari pe care le discutau, apoi le predau administratiei. Aveau un caiet in care se notau zilnic activitatea desfasurata si concluziile trase. Actiunea lor s-a indreptat initial impotriva virfurilor legionare ostile reeducarii. Si aceasta organizare reprezinta demonizarea ideii de administratie. Reeducarea lui Turcanu a dat rezultate. Intr-un interogatoriu care i se ia mai tirziu, anchetatorii il intreaba daca cunoaste pe cineva care sa fi fost legionar timp de cincisprezece ani si sa se reconverteasca in 2 luni. Victimele lui au facut-o. „Daca dupa ce a iesit din inchisoare mai vrea sa mai activeze, spune el, eu raspund cu capul.“ Intrebat ce a urmarit, raspunsul lui este unul al unui creator de „om nou“: „Prin reeducare urmaream (...) neutralizarea lor din punct de vedere politic, de a nu mai duce activitate dusmanoasa fata de regim si, in timp, daca ar fi putut sa ajunga la o atitudine prietenoasa fata de regim, adica la locul unde ar fi muncit sa faca cu bunavointa.“ Intreaga actiune a demascarii a durat la Pitesti din noiembrie 1949 pina in decembrie 1950. In a doua jumatate a lunii august 1951 este transferat la Gherla, unde experimentul inceteaza spre sfirsitul anului. Era un om de statura potrivita, 1,70m, spune Nicolae Itu, robust, indesat si agitat, permanent cu miinile la spate. O frunte destul de mare, maxilar proeminent, barbia puternica. Eugen Turcanu este una dintre enigmele intunecate ale istoriei noastre contemporane. Cruzimea lui a fost iesita din comun. A ucis cu miinile lui oameni tineri ca si el. Tacu Aurel a stat in coma sase saptamini. Bogdanovici a murit dupa saptamini de chinuri. Au murit in urma torturilor lui trei studenti si un elev, s-au sinucis doi si au incercat, fara sa reuseasca, alti vreo patru. La Gherla au murit, spun victimele, 12 detinuti. Conform cu propriile declaratii, i-au trecut prin miini circa 300 de detinuti, in afara de cei aproximativ 150 care au fost determinati, de cele mai multe ori tot prin batai, sa i se alature. De remarcat ca in interogatorii parea sa-si aminteasca numele tuturor, de unde veneau, ce condamnari avusesera, ceea ce dovedeste o memorie iesita din comun. Nici una din caracterizarile care i s-au facut nu explica cruzimea lui. Era in aparenta un om absolut obisnuit. Vorbea rar si spunea des „eu“. Era crispat, ginditor, inchis in el. Era casatorit si avea un copil. Afirma ca ar trece si peste cadavre ca sa scape din inchisoare, relateaza acelasi fost coleg, Nicolae Itu. Tot Nicolae Itu spune: „Era orb“. Si crede ca-l orbise dorinta de libertate cu orice pret. Virgil Ierunca incearca sa-i explice enigma: „Il caracteriza mai ales un spirit demoniac, o inteligenta iesita din comun si dorinta de afirmare prin toate mijloacele.“ Puterea lui ajunsese la un moment dat destul de mare ca sa poata sfida administratia si Securitatea de la anumite grade in jos. Putea pedepsi pe informatorii Securitatii nerecomandati de el, batindu-i crunt fiindca „i-au stricat socotelile nu stiu ce majur“. La citeva luni dupa ce bagase spaima in toti fostii lui tovarasi, nici chiar cei mai apropiati colaboratori ai lui nu-i inspirau atita incredere incit sa-i desconspire locul unde dormea: „In timpul acesta nu dormea nici la corectie, nici la munca silnica, nici la temnita grea si a refuzat sa-mi spuna unde doarme.“ Legatura intre inteligenta iesita din comun a lui Turcanu si bestialitatea lui se face in camera 4 spital. Este camera de tortura, de care putini isi aduc aminte ca era in acelasi timp „camera cu carti“ in care avea sa functioneze scoala de minuire a dialecticii, a cunostintelor ideologice. E de spus ca Turcanu prefera reeducarea prin violenta, pe cealalta socotind-o „oportunista, lunga, evolutiva, a lui fiind una revolutiva“. Reeducare prin violenta insemna, cum s-a vazut deja in prezenta lucrare, torturi inimaginabile. Pentru istoria mica sa consemnam ca socrul lui Turcanu, avocatul Saghin, se afla in 1953 in lagarele de la Canal. Cind a aflat de la detinuti de crimele comise de ginerele lui pentru a-si revedea copilul si sotia, el i-a cerut expres fiicei sale sa divorteze de el. Fostii pitesteni cred ca fiica lui traieste in prezent in Statele Unite. Unele foste victime, poate nesuportind memoria unui rau atit de compact si fara fisura, inclina sa-si aminteasca de un Turcanu penitent, cu remuscari, strigindu-si printre gratii, inainte de moarte, cainta si rugamintea de a fi iertat. Un altul relateaza in ancheta ca-si pregatise in vederea sinuciderii pastile de Luminal, dar nu in numar suficient, si ca, la plecarea din Gherla, Turcanu le avea in gulerul hainei sale maro. Il invata pe acest fost complice cum sa se sinucida nemincind. Turcanu era un om cu o vointa puternica. Probabil ca n-a facut-o, crezind ca pe el regimul il va cruta si ca va fi un proces in care sef de lot va fi unul din locotenentii lui, Tanu. La un moment dat, octombrie 1951, unui securist ii scapa informatia ca „la ora asta lui Turcanu ii vine sa plinga cind se gindeste ce a facut la Pitesti“. Printre fostii prizonieri politici si victimele acestui om ce-ar putea deveni personaj fictiv, fara a schimba nici o scama din datele realului, executia, in 17 decembrie 1954, a lui Turcanu nu este sigura. Dupa sursele lui Cristian Petru Balan, si-ar fi schimbat numele si ar fi emigrat in URSS, ceea ce nu s-a confirmat, dar, consemneaza cercetatorul in dictionarul alcatuit dupa marturiile lor, „n-ar fi exclus“. Turcanu, caruia i s-au dedicat deja mii de pagini fara ca intunecata lui enigma sa fie epuizata, a devenit prototipul absolut al tortionarului roman. Zelos, inventiv, decazut, profanator (calificativele ii apartin lui Viorel Gheorghita, care compara pe schingiuitorii nazisti cu cei comunisti, diferenta parindu-i-se una de „civilizatie si mentalitate“), demn sa stea alaturi, printr-un satanism impenetrabil, de oricare dintre figurile istorice ale raului, Turcanu incarneaza comunismul, dar acesta nu-l epuizeaza pe el. Nu este nici portretul robot al nazismului incarnat: functionar mediocru, depersonalizat si obedient. (T. Todorov). Nu face, in tot cazul, parte din majoritatea conformista si normala, chiar daca robotizata, ci din minoritatea care oficiaza raul in mod creativ. Un singur portret, care evita tipologia si restituie omul, avem in cartea lui Nicolae Calinescu consacrata experimentului Pitesti: „Eugen Turcanu (asa cum mi-a ramas mie) a fost un om complex, superior dotat, cu vointa si perseverenta de dement, cu inteligenta depasind mult media comuna. De o cruzime si insensibilitate patologica, sentimental si emotiv in acelasi timp. (…) Eugen Turcanu, care se juca cu viata celor din jur, era obsedat de corectitudinea relatiilor marunte, de fiecare zi, nu-l speria singele si moartea, dar i se umezeau ochii la auzul unui vers reusit.“ (Calinescu, Sisteme si procese…, 57) Marturia lui N.C. este prima in care apare supozitia ca Turcanu ar fi fost, la rindu-i, torturat cindva. Dar autorul nu pare sa aiba alta dovada decit impresia lui ca Turcanu juca un rol, pe care si-l insusise cindva, cu metodele pe care el insusi le aplica acum, fiindca „erau momente cind scapa de sub control, isi dadea seama, revenea si intra in pielea personajului: „Dezlantuit fara limite, alteori stia in situatiile cele mai tensionate sa se opreasca, sa risipeasca amocul colectiv, sa se analizeze cu luciditate si rabdare.“ Marturia lui N.C. este importanta. Sentimental si sadic, Turcanu este, de fapt, singurul criminal roman notoriu care seamana cu nazistii, care-si fac cu singe rece din crima o profesie. Este un functionar al crimei, si nu un bolnav, este intruchiparea banalitatii raului, mai frecvent intilnita in corpul social decit criminalii patologici. Mai departe portretul nu mai prezinta interes fiindca intuitia autorului se estompeaza. El il prezinta cind ca pe un urias demonizat, constient in chip romantic de blestemul care il apasa, care acceptase autodistrugerea ca un destin inevitabil, cind ca pe un ins care „credea fanatic ca vrea binele, ca vrea sa-i salveze pe cei pe care-i tortura“.
Tabarcea Ion
angajat al Securitatii la Pascani Nu stim daca este cel consemnat in lista de „criminali, schingiuitori si colaborationisti“ a lui Cicerone Ionitoiu, cu prenumele de Aron si functionind la Falticeni.
Tache Viorel
maior de Securitate.
Tagoran Petre
locotenent de Securitate in 1989.
Tais Eugen
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de locotenent si functia de sef birou. Fusese inainte functionar.
Talepca Ion
capitan de Securitate in 1984.
Tanasov (?)
plutonier la lagarul de munca de la Capul Midia, de pe traseul Canalului, sub conducerea faimosului Liviu Borcea. Asemeni celor mai multi dintre membrii administratiei, s-a purtat ca o fiara. Era originar de pe linga Hirsova.
Tanvuia (?)
gardian la inchisoarea de la Galati, in anii ’50, cind director era faimosul Petrache Goiciu.
Tarangol (Tarangoi) Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de plutonier-major si functia de sef probleme. Fusese inainte turnator.
Tatu Dumitru
colonel de Securitate, agent insarcinat cu infiltrarea si supravegherea emigratiei (v. Nicolau Sergiu).
Tatu Gheorghe
seful Securitatii din Domnesti-Muscel la sfirsitul deceniului cinci. A comandat intre 19 si 22 iunie 1949 echipa de securisti alcatuita din cinci subofiteri, care a avut misiunea de a perchezitiona si aresta pe preotul Dragoi Ion din comuna Nucsoara si pe fiul acestuia, Dragoi Cornel, student, fugit din Bucuresti, despre care „posedau informatii sigure, ca tine strins contact cu cei de pe munte, stiindu-le ascunzisurile“.
Tatu Ion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte tipograf.
Tabirca (?)
ofiter la inchisoarea de la Aiud in anii ’50, cu gradul de locotenent. Raspundea de productie la fabrica inchisorii.
Talmaciu (?)
sergent in corpul de paza al lagarului de munca de la Capul Midia, in timpul Canalului. Era originar din Tecuci.
Tanase Gheorghe
locotenent de Securitate in 1956.
Tarateanu Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte tinichigiu.
Tataru (?)
locotenent, angajat al Securitatii din Satu-Mare, in anii ’50. Apare pe „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, cu precizarea: „zbir“.
Telechi (?)
ofiter politic, la Jilava, in anii 1962–1964; a pregatit reeducarea detinutilor, alaturi de Radulian, Horja si Nagy. Apare, in alte marturii, ca ofiter politic la inchisoarea de la Aiud, cu gradul de locotenent-major.
Telente Gheorghe
colonel, la Securitatea din Oradea, in anii ’50.
Temelie Dumitru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de locotenent si functia de sef birou. Fusese inainte functionar.
Temirov (?)
subdirector al inchisorii Aiud, in 1947–1948.
Tenia Nicolae
colonel de Securitate, in 1957.
Teodorescu Filip
colonel de Securitate in 1989. Implicat in reprimarea manifestantilor de la Timisoara. I-a anchetat pina si in spital, unde fusesera transportati din cauza ranilor, pe revolutionari, sub pretextul ca acestia au statut de detinuti politici. Citat dupa Revolutie in procese care nu s-au finalizat niciodata.
Teodorescu Ioan
anchetator la Securitatea din Ploiesti in anul 1959. L-a torturat pe tatal scriitorului Bujor Nedelcovici, bolnav de plamini si in virsta de 70 de ani, in decembrie 1959.
Teodorescu Marcel
maior de Securitate, ofiter politic in Comandamentul Unic constituit de Gheorghe Pintilie pentru lichidarea rezistentei din munti.
Teodorescu Ovidiu
maior in Procuratura militara, procuror in marele proces al Canalului, din august–septembrie 1952. 18 ani mai tirziu, cind, la cererea lui Ceausescu, acesta se rejudeca, fostul procuror relateaza tentativele intreprinse pentru a scapa de sarcina, pe care a fost silit s-o duca pina la urma la indeplinire, intocmind si rostind un rechizitoriu modificat in repetate rinduri la Bucuresti. „Personal n-am luat legatura cu nici unul dintre acuzati si n-am verificat temeinicia sau netemeinicia actelor depuse ca probe de organele de cercetare“; intrucit „nici Procurorul General al Republicii din acel moment, Tatu Jianu, nici seful Procuraturii Militare, Rudolf Rosman, n-au ridicat nici o obiectie“, si-a reprimat eventualele „intrebari ce s-ar fi putut ridica cu ocazia analizei“. In plus, acuzatii insisi „nu au ridicat nici o obiectie in legatura cu temeinicia celor ce li se puneau in sarcina“. De o virulenta fara seaman, rechizitoriul lui Teodorescu s-a pastrat integral si exista in mai multe documente. Cum insa nu el l-a intocmit, putem spune ca singurul care-i apartine, prin ura din voce, este cel pastrat in inregistrarea radio.
Teodorescu (?)
locotenent de Securitate la Constanta, in 1948.
Teodosiu Nicolae
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte contabil.
Teohareanu Dumitru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte cizmar.
Tereteanu Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte tinichigiu.
Tericeanu(?)
ofiter de Securitate care a vinat si asasinat partizanii din zona Curtea-de-Arges si pe cei din Muntii Fagaras, condusi de Arsenescu – Arnautoiu. A ajuns pina la gradul de general.
Terziu Rusalin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948.
Tessler (?)
adjunct de comandant la Vacaresti, minastire transformata in inchisoare de triaj si depozit, dezafectata in 1977, apoi demolata complet de Ceausescu, in anul 1985. In timpul conducerii de catre Tessler a inchisorii, pentru a li se verifica starea de sanatate si capacitatea de munca, locatarii fostelor chilii, detinutii politici, erau batuti cu parul.
Tilici (?)
capitan in Ministerul de Interne, directorul inchisorii de la Oradea, in anii ’50. Ramas in memoria fostilor detinuti pentru sarcasmul si duritatea exprimate prin crincene injuraturi si pentru faptul ca se prezenta in fiecare dimineata, la „slujba“, din bucuria de a vedea oameni suferind. Aplica regulamentul cu sadism si exces de zel. In cumplita iarna a lui 1953–1954, cind Ion Ioanid se afla in inchisoarea de la Oradea, regimul era atit de aspru, incit detinutii de drept comun au mincat, si inca mai mult perpeliti decit fripti, fetusii gasiti in burta unei scroafe pe care o taiasera si o dusesera in intregime acasa la comandant. Fiindca s-au plins autoritatilor de conditiile de igiena, comandantul i-a obligat sa iasa in fiecare dimineata in curte, dezbracati si sa se spele cu apa inghetata. Protestul a continuat printr-o greva a foamei, pe care insusi memorialistul o socoteste paradoxala: sa faci greva foamei ca sa protestezi impotriva foamei. Masura luata de comandant a fost de a-i dezbina mai intii, iar apoi de a-i determina sa renunte, sub amenintarea ca vor fi hraniti artificial.
Timiras (?)
ofiter de Securitate la regionala Bacau, in primii ani ai regimului. Provenea din fosta Siguranta.
Timofte Constantin
capitan de Securitate la Onesti. Consemnat si de Cicerone Ionitoiu, fara alta precizare.
Timofte Gheorghe
nascut in 1914, la Nicseni, Botosani. Comandant al lagarului de la Capul Midia, intre 1949 si 1951. A avansat pina la gradul de colonel. Reputatia lui in materie de cruzime, considerabila, a palit totusi, comparata cu cea a succesorului sau, Liviu Borcea.
Tinca Adrian
ofiter de Securitate, la Tirgu-Mures, in anii ’50.
Tinica Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in august 1948, cind a primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte electrician.
Tiron (?)
comandant al inchisorii din Suceava in anul 1949, cind s-a desfasurat experimentul reeducarii care l-a precedat si pregatit pe cel de la Pitesti.
Timplaru (?)
sergent de Securitate, in paza lagarului de munca de la Capul Midia, de pe traseul Canalului. Un ins sadic.
Toaca Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte lacatus.
Toanta (?)
ofiter de Securitate la Lugoj, comandantul institutiei locale in 1957.
Tobos Virgiliu
nascut in 1930, la Ghercesti-Dolj, loctiitor politic la Peninsula in 1955. Promoveaza in Securitate pina la gradul de colonel.
Tocitu Valentina
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte functionara.
Tocutiu Mircea
doctor, sef al sectiei de femei de la spitalul de psihiatrie Dr Petru Groza, din orasul cu acelasi nume din judetul Bihor, spital aflat sub patronajul Ministerului de Interne si unde, in anii lui Ceausescu, au fost internati, intr-o totala ignorare a normelor medicale si de igiena, si supusi tratamentelor psihiatrice, numerosi disidenti.
Todea (?)
vestit gardian din Gherla, prin anii 1958–1960. Era „spaima inchisorii“. Ii brutaliza pe detinuti. Consemnat in cartea lui Paul Goma ca si in „evidentele“ AFDPR, Iasi, unde se stie ca ar fi fost originar din Baia-Mare. Era poreclit „Stalin“.
Todirica Aurel
locotenent la Securitatea din Bacau.
Todoran (?)
capitan in 1958, in administratia inchisorii Gherla. Resentimentar si crud.
Toma Cornel
Anchetator de Securitate la Roman, a avansat, de la gradul de sergent la cel de maior.
Tomorug Epaminonda
medic psihiatru in Directia Generala a Penitenciarelor si sef al sectiei de psihiatrie represiva de la Spitalul 9, in anii ’50. Este cel care a inaugurat in Romania „psihiatria penala“, metoda de anihilare careia ii cadeau victime acei opozanti ai regimului care nu putusera fi adusi, prin torturi salbatice si prelungite, in situatia de a se autoacuza si a face obiectul unor procese publice. Fusese instruit de sovietici si era, datorita lor, invitat in anii ’50 la congrese internationale in calitate de sef al medicinei legale din Romania.
Tomsa D. Augustin
locotenent in rezerva CSS, nascut in 10 februarie 1917, in comuna Vad, satul Cetan, judetul Cluj. In 8 decembrie 1969 era seful biroului Personal al Fabricii de conserve din Dej, si dadea Ministerului de Interne o declaratie pe care o vom transcrie intocmai: „In legatura cu cazul de la Salnita declar urmatoarele: prin anul 1949, eram angajatul Serviciului de Securitate din Dej, cu sediul in Dej, Piata Lupeni nr. 1, cu gradul de sergent major, prin luna noiembrie anul 1949 numi amintesc ziua precisa seara am primit ordin de la plt. major sef Iulius sa plec cu el cu masina unitati, mam urcat in masina din curtea unitatii unde mai erau ca sofer tov. Ispas Ioan, Dobondi Ludovic ca angajat operativ, plutonier major sef Iulius, in masina mai era inca un cetatean civil pe care eu (nu) il cunosteam cu numele de Fatu din satul Salnita. Am plecat toti cu masina in directia Ileanda si de acolo pe drum de hotar spre satul Salnita, am ajuns cu masina pe o pasune (deal) teren cu iarba, la un moment dat Iulius a ordonat sa opreasca masina si ne-am dat jos din masina cu toti, masina a ramas in drumul de hotar pe pasune si noi cu toii, adica cetateanul civil zis Fatu a mers in fata iar noi cei trei in urma lui. La o distanta de circa 100–150 metri de masina pe pasune la comanda lui Iulius am tras foc asupra persoanei adica a fatului, el a cazut jos mortal, apoi noi cu toti am mers la primaria din Vima Mica, era seara si Iulius a vorbit cu primarul pe care eu nu stiu cum il chema, i-a spus sa trimita paza din sat la locul unde era Fatu impuscat si sa ia masuri de inmormintarea lui ca a fost prins si a vrut sa fuga si a fost executat. De acolo noi am venit cu masina la dej si nu a mai fost nici o discutie de acel caz nici-o data. Mentionez ca la comanda lui Iulius noi cei trei care am fost cu toti am tras in fatu, de la o distanta de circa 4–5 metri. Eu nu mai retin daca in masina a fost doua persoane civile adica fatu si fiul, eu imi amintesc de una singura. referitor la acest caz atit stiu, declar si asemnez personal. Dej la 8 dec.1969 Tomsa Augustin, semnatura.“ (ASRI Dosar 9604, II, ASRI, fond D; vezi si Banc Alexandru) Este de adaugat doar ca, intrucit trecusera 20 de ani si termenul de prescriere (15 ani) expirase, pedepsirea lui Tomsa Augustin a fost lasata in seama comitetului local de partid.
Toncea Ion
colonel de Securitate in anul 1988.
Tonci Carin
angajat al Directiei Regionale a Securitatii Poporului Brasov. Consemnat in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, care precizeaza ca obisnuia sa-i bata pe arestati pentru a obtine declaratiile dorite.
Topliceanu (?)
ofiter de Securitate, sef sectie la Sinnicolau.
Totalca Stelian
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de locotenent si functia de sef birou. Fusese inainte functionar.
Toth Emeric
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte brutar.
Toth Geza
activist de partid in Judetul Trei Scaune, in 1950. A recurs la amenintari cu pistolul, batai si alte violente pentru a inscrie taranii in gospodariile colective, mai precis pentru a cistiga intrecerea lansata intre organizatiile judetene in aceasta problema. Era fratele lui Vasile Luca. In afara batailor, amenintarilor, presiunilor exercitate asupra sotiilor, promisiuni si minciuni, dari exorbitante inventate ad-hoc, asupra celor instariti si influenti se exercitau tentative de umilire, activistul punindu-i sa indeplineasca corvezi pentru comuna. In acest scop, cerea de fiecare data sprijinul Militiei si al Securitatii locale. Intr-unul din satele rasculate, taranii au ajuns atit de departe cu revolta, incit au inconjurat localitatea inarmati cu furci, topoare si coase si au declarat-o „republica independenta“, refuzind sa mai aiba cu statul roman altfel de relatii decit comerciale. Intr-una din comune, Toth a fost cit pe ce sa fie linsat de taranii miniosi. Timp de o luna regiunea a fost imposibil de ingenuncheat. A urmat represiunea, dar si abandonarea pentru moment a ideii colectivizarii. E de spus ca, pentru a evita iminenta cadere, Vasile Luca isi critica vehement fratele, dupa acest esec.
Toth (?)
ofiter de Securitate, in lagarele de la Grindu si Periprava, unde s-a lucrat la exploatarea stufului „in conditii de exterminare din toate punctele de vedere: al cazarii, mincarii, muncii si asistentei medicale. Se lucra in apa si fara echipament de protectie“.
Trandaf Narcis
capitan de Securitate, in 1949, membru al Comandamentului Unic Timis, alcatuit de Militie, Securitate si Armata pentru nimicirea rezistentei din munti. A participat la capturarea partizanilor din munti in zona Timisoarei.
Trandafir (?)
maior de Securitate. A participat, in noiembrie 1987, la reprimarea brutala a revoltei muncitorilor de la Brasov. Una dintre victime declara ca a fost batuta in ancheta condusa de maiorul Trandafir de la ora 8,45 pina la ora 18,30. Semnalat cu acelasi grad, si in 1984 de Cicerone Ionitoiu.
Trasca Dumitru
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de sublocotenent si functie de sef probleme (sic!) la biroul din Domnesti. Fusese inainte strungar.
Trasca Ion
colonel de Securitate, din serviciul Anchete Penale, a raspuns de ancheta grupului de ziaristi de la Romania libera arestati in ianuarie 1989 si inchisi la arestul din Rahova. Ins de o mare brutalitate. Consemnat si in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, fara alta precizare decit gradul de colonel detinut, si in 1988 si o caracterizare putin insolita: „schingiuitor deosebit“.
Traub Richard
capitan de Securitate.
Trif Fabian
sergent-major de Militie la Tirgu Lapus, in anul 1949. I se cunoaste doar o crima, participarea la uciderea lui Alexa Bel, taran recalcitrant la colectivizare, condamnat in lipsa si devenit fugar in munti. Cind a fost prins, inconjurindu-i-se casa in seara de Craciun, a fost dus la militia din Tirgu Lapus si torturat, apoi, la ordinele comandantului regiunii, Briceag, a fost adus acasa si i s-a inscenat fuga de sub escorta in gradina propriei case din satul Cufoiaia. Dupa ce, dispusi in semicerc, cei cinci militieni au tras in taranul cazut la pamint, in prezenta cumnatului victimei, unul din ei s-a dus in casa si a adus-o pe sotia celui ucis, spunindu-i: „Hai, scroafa puturoasa si iti ia porcul din gradina ca a fost lichidat.“ Acelasi Trif a dat ordin familiei sa-l duca pe mort pina la ziua. Familia n-a respectat ordinul, mortul se afla ingropat si azi, la 150 de metri de casa in gradina proprie. Impreuna cu ceilalti subofiteri, Trif a fost evidentiat pentru „curaj si devotament“. In 1956, cind s-a reanchetat cazul, concluzia comisiei a fost ca Bel fugise de sub escorta. La o noua ancheta, in 1969, s-au stabilit corect circumstantele crimei, dar ea se prescrisese.
Trifan (?)
militian, gardian la Tirgusor, in 1950, dupa schimbarea administratiei si inasprirea pina la cruzime a regimului penitenciar, sub directia lui Negulescu. Facuse un fel de „ucenicie“ la Jilava, unde violenta era mai degraba regula. Avem despre el o relatare cu semnificatie de pilda morala: Intr-o zi, Trifan statea in curtea inchisorii supraveghind programul de voie al elevilor, cu o privire de „fiara care urmareste turma de gazele“. Si-a ales dintre detinuti pe unul, l-a chemat la el si i-a poruncit sa se culce la pamint, fara un motiv anume, ci fiindca „asa vrea el“. Intrucit elevul a refuzat, l-a dus la beci unde l-a batut cu salbaticie. A doua zi s-a dus la el si i-a cerut iertare ca era nervos. Devenit din victima protejatul lui, desemnat in jargon mafiot „finul“, elevul l-a reintilnit mai tirziu la Poarta Alba, pe traseul Canalului, unde „nasul“ si-a reinnoit angajamentul de a-l proteja. Era la data reintilnirii, deja locotenent. Memorialistul conchide ca numai „Dumnezeu stie ce s-a petrecut in sufletul lui“. (Gheorghe Andreica, Tirgusor, inchisoarea minorilor)
Trimbitasu (?)
capitan de Securitate, comandant al inchisorii Fagaras, de linga Brasov, consemnat in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu, care adauga doar precizarea: „s-a purtat ca o fiara cu detinutii“.
Troanca Elena
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte dactilografa.
Trocaru (?)
comandantul inchisorii Gherla dupa mai cunoscutul Goiciu. L-a pedepsit pe detinutul Traian Neamtu, cu 21 de zile de zarca. Dupa 1989, pensionar in Cluj.
Trocaru (?)
comandantul inchisorii Gherla dupa mai cunoscutul Goiciu. L-a pedepsit pe detinutul Traian Neamtu, cu 21 de zile de zarca. Dupa 1989, pensionar in Cluj.
Trofin (?)
ofiter de Securitate, loctiitor politic al comandantului inchisorii-lagar de munca de la Valea Nistrului, unde la inceputul deceniului cinci detinutii munceau, in conditii inumane, in minele de extragere a plumbului.
Tuca (?)
securist la Lucieni-Giurgiu, in Balta Brailei, in 1956–1962.
Tudor Elena
poreclita Caligula. Directoarea inchisorii Mislea la inceputul anilor ’50. O femeie indesata, solida, cu un coc in virful capului. Era cinica, sarcastica, chiar sadica, placindu-i sa le insulte pe detinute inainte de masa, pentru a le determina sa nu mai manince. Se spunea ca avea o licenta in filosofie. Discursul ei de clasa era in tot cazul „bine articulat si foarte taios“. (Petronela Negosanu, Calatoria, manuscris). „Avea obiceiul sa bata, sa injure, sa ironizeze“, noteaza o alta memorialista, care-i dedica cel mai amanuntit portret. (Nicole Valéry-Grossu, Binecuvintata fii, inchisoare!)
Tudor A. N. Sandu
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte ajustor.
Tudor Simion
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte ospatar.
Tudor (?)
ofiter de Securitate care s-a ocupat de reprimarea studentilor care manifestasera, in octombrie 1956, in favoarea Revolutiei ungare.
Tudoran (?)
Director, in 1953, al inchisorii Cavnic, protagonist al acestui memorabil episod: „Dar in aceeasi noapte de Craciun, in timpul cit schimbul nostru era in mina, se mai intimplase ceva. Capitanul Tudoran, comandantul lagarului, fusese in acea seara la circiuma din sat. Se imbatase, ceea ce se pare ca facea destul de des, si se luase la harta cu un localnic. Cum purtatorii de uniforme MAI nu se bucurau de simpatia populatiei, cearta degenerase foarte repede intr-o incaierare, din care capitanul Tudoran abia scapase cu viata. (…) Cu viata scapase, dar nu teafar. Cu epoletii rupti si uniforma sfisiata, lovit la fata (…), inca ametit de bautura si furios, venise direct in lagar cu gindul sa se razbune pentru rusinea si umilinta suferita (…) In baraci, schimbul de zi dormea. Singurii treji erau cei cinci sau sase bucatari, care pregateau mincarea pentru noi si detinutul de la sala de dusuri, care, tot in asteptarea noastra, incalzea apa in cazan. (…). Ei au cazut victima furiei oarbe a comandantului. I-a scos racnind in curtea lagarului, i-a obligat sa se dezbrace in camasa si izmene si le-a ordonat sa se culce cu burta pe zapada. Apoi a inceput sa-i loveasca pe unde nimerea cu cizmele. Lui Roseala i-a rupt o coasta. (…) Dezlantuirea furiei a durat cam o jumatate de ora, detinutii fiind obligati sa stea dezbracati si culcati pe zapada pina cind, in fine, satisfacut si gifiind, capitanul a parasit lagarul. Afara era un ger de ti se lipeau narile“ (Ion Ioanid, Inchisoarea noastra cea de toate zilele, I, Humanitas, 137). Victimele lui Tudoran au fost imediat internate la infirmerie, doi dintre ei cu congestii pulmonare care s-au vindecat greu.
Tudoran (?)
gardian la Gherla in 1958. Era fiu de preot, originar de pe linga Dej.
Tudoranu Mihai
nascut la 2 mai 1929, in comuna Slanic-Oradea, fiul lui Ion si al Anei. Ofiter de Securitate la Salcia de la infiintarea lagarului si implicat in ancheta declansata din cauza atrocitatilor petrecute in lagar in doar citeva luni de la infiintare. Condamnat si el la 6 ani inchisoare corectionala, pentru abuz in serviciu, in procesul din 1955 si pus in libertate imediat dupa ancheta, dupa ce i s-a redus pedeapsa la doi ani (v. Pavel Ion).
Tudorica Toma
anchetator de Securitate la Roman.
Tufa (?)
plutonier la lagarul de munca de la Capul Midia, in timpul Canalului. Era originar de pe linga Hirsova.
Tunea Petre
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948, cind a primit gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte lacatus.
Turchischer Marcel
sef de birou in Directia Generala a Securitatii Poporului, la infiintarea acesteia in august 1948.
Turea Virgil
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in august 1948, cind a primit gradul de sublocotenent si functia de subsef birou. Fusese inainte sofer.
Tureanu Ilie
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in august 1948. A primit gradul de sublocotenent si o functie operativa la biroul din Branesti. Fusese inainte mecanic. Consemnat si de Cicerone Ionitoiu in lista lui de „criminali, schingiuitori, colaborationisti“.
Tuscenko Petruta
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte dactilografa.
Ungar Iosif
angajat al Securitatii Baia-Mare in anii ’50. Provenea din fosta Siguranta, dar a participat activ la instaurarea prin violenta a noului regim. In campania de alegeri din 1946 a ucis oameni.
Ungureanu (?)
plutonier-major, gardian la Jilava si unul din tortionarii inchisorii, semnalat in 1957–1959.
Ungureanu Dumitru
maior de Securitate. Fost agent de Siguranta, a fost introdus in casa fruntasului taranist, ctitor de frunte al Romaniei Mari, deputat, senator si fost ministru, Mihai Popovici, pentru a spiona, inca din 1946. Ca urmare, Mihai Popovici a facut 8 ani de inchisoare, fara proces. Persecutorul lui a avansat pina la gradul de colonel.
Ungureanu Vasile
student, angajat in Directia Regionala Bucuresti a Securitatii Poporului, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent.
Urcanu Traian
plutonier de Securitate la Cluj.
Urdareanu (?)
prim-gardian al inchisorii de la Aiud, in perioada 1948–1951. Trecea cu usurinta de la injuraturi la lovituri, la maltratari salbatice, terorizind celulele pe rind. Consemnat si in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu. Theodor Dutu il evoca printr-o anecdota, care ilustreaza orizontul intelectual al insului: il banuia pe Radu Gyr ca ar fi evreu si, cum acesta ii precizase ca e legionar, Urdareanu ii replicase „bine, bine, legionar, da’ evreu, nu?“. Mai putin odios decit Maris, era si „mai sarac cu duhul ca el“, incapabil sa lege doua vorbe si sa stie ca evreu si legionar sint doua notiuni mai degraba incompatibile. A fost pina la urma indepartat, fiindca incercase sa fure o caruta din cele lucrate de detinuti in asa-zisa lor fabrica, trecind-o peste gard, ca Pacala. Fusese inainte gardian la Margineni.
Urs Flaviu
plutonier de Securitate la Bistrita-Nasaud.
Urs Florin
capitan de Securitate la Cluj, la departamentul Cercetari Penale.
Ursache Ion
plutonier-major la inchisoarea din Botosani.
Ursescu Nicolae
maior de Securitate.
Ursu (?)
maior in MAI, in noiembrie 1987; a anchetat si a pregatit dosarele pentru procesul muncitorilor de la uzinele „Steagul Rosu“, din Brasov.
Urucu Nicolae
locotenent de Securitate, anchetator al lui Petre Tutea in1956.
Vaides Mihai
Ofiter de Securitate la Sibiu. In 4 decembrie 1954, a facut parte din comando-ul care l-a asasinat, din ordinul ministrului Draghici, pe Ibrahim Sefit, zis Turcu. Cu prilejul anchetarii, din 1968, a acestei crime, singura in baza careia a putut fi incriminat Draghici, Vaides relateaza scena mortii lui Sefit astfel: „Acesta s-a coborit si imediat POPA OPREA a tras un foc in cetatean, care imediat s-a rasucit si a cazut in sant. Impuscarea cred ca s-a facut pe la spate. Cetateanul cind a fost impuscat era tot legat cu catusele de ambele miini la spate. Dupa ce a murit, Popa Oprea i-a luat catusele.“ Toti patru membri ai comando-ului au revenit noaptea urmatoare la locul crimei, l-au dezgropat pe Ibrahim Sefit pentru autopsie si l-au predat la morga.
Valahe (?)
Locotenent-major de Securitate, la inchisoarea din Tirgu-Ocna, in momentul cind s-a introdus si aici experimentul reeducarii (1950).
Vamanu N. Constantin
Sergent major de Securitate, in 1949, membru al Comandamentului Unic Timis, alcatuit de Militie, Securitate si Armata, pentru nimicirea rezistentei din munti. A participat la capturarea partizanilor din munti in zona Timisoarei. S-a distins chiar in aceste actiuni.
Vamanu Dumitru
Nascut la 1 noiembrie 1922, in comuna Gainesti, azi comuna Slatina, judetul Suceava, din parintii Neculai si Ileana, de profesie padurar. Este personajul unei povesti cu crime nestiute de nimeni, petrecute in locuri salbatice, cu tradatori care-si duc in moarte tradarea, asasini care nu stiu ce-i frica si nici remuscarea, si cu justitiari inflexibili si tenaci. Iata, in propria lui relatare, povestea: „(…) In legatura cu moartea inginerului silvic Grodiuc Aurelian, cunosc si declar urmatoarele: in toamna anului 1949, la caderea primei zapezi, au venit la locuinta padurarului Vasile Preotescu, care locuia la marginea satului Gainesti, punctul Valea cu Cai, inginerul Strachescu Constantin insotit de inginerul Grodiuc Aurelian si alti doi tineri, dintre care unul era fiul preotului din comuna Crucea, iar despre celalalt aflasem ca evadase din detentie. Anterior intre inginerul Strachescu si padurarul Preotescu au fost relatii de subordonare. Pe timpul noptii toti patru au fost adapostiti in casa padurarului Preotescu Vasile. A doua zi dimineata, Vasile Preotescu s-a prezentat la seful postului de militie, plt. Mihai, pe care l-a informat ca inginerul Strachescu Constantin, despre care se stie ca este urmarit de securitate se afla la el, impreuna cu alti trei fugari. Plutonierul Mihai anunta imediat telefonic securitatea si impreuna cu doi militari in termen care satisfaceau stagiul militar in acest post de militie, s-au deplasat catre locuinta padurarului Vasile Preotescu si intilnindu-ma in drumul lor m-au luat si pe mine, deoarece eram salariat de stat si aveam o arma ZB in dotare. Ajunsi in casa padurarului am inconjurat-o, iar seful de post i-a somat pe cei dinauntru sa se predea. Au iesit in usa, iar inginerul Grodiuc Aurelian a intrebat ce au cu ei, n-au facut nici un rau si nu sint motive sa fie arestati. La amenintarile insistente ale sefului de post, inginerul Strachescu impreuna cu cei doi tineri s-au predat, iar inginerul Grodiuc Aurelian a spart geamul ferestrei din spatele casei si a incercat sa fuga, moment in care a fost lovit mortal de gloantele celor care inconjurau casa. Securitatea a facut perchezitie la fata locului, iar cadavrul inginerului Grodiuc Aurelian a fost pus intr-un cosciug confectionat la Fabrica de cherestea Gainesti si cu un autocamion care transporta scindura l-au luat la Falticeni. (…) Dau prezenta declaratie pentru a-i servi doamnei Grodiuc Ioana, sotia defunctului inginer Grodiuc Aurelian, la obtinerea drepturilor ce i se cuvin in temeiul legii (…). Drept pentru care dau prezenta declaratie. 19.08.1996. Vamanu Dumitru.“ Declaratia fostului padurar, care traia inca in satul de bastina, este intr-adevar ultima sansa pe care o mai avea vaduva de a dovedi autoritatilor, intre timp schimbate, ca e vaduva si, desigur, de a afla ce s-a intimplat cu sotul ei, disparut in urma cu aproape o jumatate de secol, cind avea mai putin de 40 de ani. Cum el insusi precizeaza, toti ceilalti martori au pierit la rindul lor: „Mentionez ca inginerul Strachescu Constantin a executat pedeapsa pina in anul 1964, iar dupa citiva ani a decedat. De asemeni, nici padurarul Vasile Preotescu nu mai este in viata, precum si plutonierul Mihai.“ Traia inca, in aceeasi localitate, in august 1998, data cind a fost scris textul de mai jos: „Ar fi poate cazul sa va scriu biografia padurarului Vamanu Dumitru, dar sursa se bazeaza doar pe povestile lui si ar lua prea mult timp si spatiu. Pot afirma doar ca l-am gasit imbracat cu un veston al Armatei rosii. Nasturii de tabla aveau si insemnele steaua, secera si ciocanul. Pe timpul cit am intrat in lacasul Manastirii Slatina, el a ramas afara. (...) Inca de cind se afla in scoala de padurari de la Radauti, mergea prin paduri dupa luptatorii din munti. La terminarea cursurilor, a preferat sa vina pe jos, pe potecile muntilor. A fost prins de cei pe care-i cauta. Acestia l-au purtat citeva zile dupa ei, dar i-au crutat viata.“ (Valeriu Beganescu, AFDPR, Brasov, raspuns la chestionar)
Vanciu Constantin
Ofiter de Securitate la inchisoarea de la Baia-Sprie, care adapostea pe detinutii politici folositi la munca fortata in minele de plumb, incepind din decembrie 1952.
Vanghele Ion
Capitan, la Securitatea din Iasi.
Vardan Maximilian
Sef de serviciu in Directia I de Contrasabotaj a Securitatii Statului, caruia i s-a incredintat obiectivul Canalul Dunare–Marea Neagra. Era membru de partid din ilegalitate. Cazul lui este o ilustrare a modului impersonal, abstract in care functiona masinaria o data pusa in miscare a sistemului socialist. A depistat, ca sef al directiei de resort, „elementele sabotajului“ care au dus la constituirea dosarului de mai tirziu. Desi cu prilejul acelor anchete ajunsese la concluzia ca „ideea Canalului era lipsita de sens si totusi il construim“. Concomitent, descopera ca sabotajul nu este suficient ca sa explice esecul si, totusi, intocmeste raportul de constatare a lui. Nu era un om lipsit de inteligenta, judecind dupa formularile din aceste rapoarte. In 1968, cind comunismul romanesc devenise antisovietic si marturisirea aceasta nu mai prezenta nici un risc, se explica: Era intr-o dilema, in iunie 1952, cind descoperirile acestea navaleau asupra lui. Un pol al dilemei era ideea ca „lucrarea este grandomana, impusa de sovietici cu avantagii pentru ei si acceptata docil de noi“. Celalalt pol al dilemei era „increderea in tot ceea ce faceam“. Responsabilitatea cade in seama sovieticilor, dar si a sefilor ierarhici, Nicolschi, Pintilie, pina la Dej. Rezultatul atitudinii lui de atunci, dilematice, a fost pentru el acuzatia de antisovietism si cosmopolitism si indepartarea din Securitate in iunie 1952. Pentru conducerea tehnica civila a lucrarii, a avut loc un proces de proportii, soldat cu 5 condamnari la moarte din care 3 executii. Pedeapsa pe care i-o rezervase lui partidul, i s-a parut o nedreptate. Mai ales ca sugestiile lui, care constatase totusi sabotajul, spune, nu au fost luate in seama la momentul potrivit. Cealalta pedeapsa, rezervata „sabotorilor“, nu o comenteaza in 1968.
Varga (?)
Comandantul Securitatii din Sfintu Gheorghe, in anii ’50.
Varodi I (?)
Ofiter de Securitate. S-a ocupat de reprimarea manifestarilor studentesti de solidarizare cu Revolutia maghiara, in octombrie 1956.
Vasea (porecla sau diminutiv)
Unul dintre cei mai cruzi gardieni de la Gherla. Ii pedepsea pe prizonieri cu sadism, obligindu-i sa stea intr-un picior („Cocostirc“), culcati cu burta lipita de ciment si sa treaca prin UVE („Ulita Verde Expres“) – ceea ce insemna bataia cu parul administrata de doua siruri de batausi, asezati de o parte si de alta a unui culoar.
Vasile Gheorghe
General-locotenent de Securitate in 1989. Anchetat, implicat intr-un proces si condamnat in calitate de participant activ la reprimarea manifestantilor din decembrie 1989. Este absolvent al Academiei Militare si s-a nascut la 30 octombrie 1928 in comuna Tigveni din judetul Arges.
Vasile Matei
Gardian tortionar la Peninsula in anii ’50.
Vasilescu Ioan
Maior de Securitate in 1952, la Ploiesti. L-a anchetat, torturindu-l cu bestialitate, pe mecanicul Nichita Dumitru, acuzat de sabotaj in procesul–spectacol din august–septembrie 1952. Nu s-a dat in laturi de la nimic pentru a obtine de la el declaratiile necesare condamnarii la moarte si executarii. I-a anchetat si constrins, iar uneori torturat, ca sa declare neadevaruri si pe martorii aflati in libertate, printre care Ion Ste Nicolae. A fost si anchetator al lui Vasile Luca. In 1968, la rejudecarea unora dintre aceste dosare, era maior in rezerva.
Vasilescu (?)
Maior de Securitate la Craiova, in 1958. Consemnat in lista de „criminali, schingiuitori, colaborationisti“ a lui Cicerone Ionitoiu. Dupa informatiile acestuia, fusese inainte meserias. A chinuit cu bestialitate.
Vasilescu (?)
Colonel de Securitate, se ocupa de artistii din Bucuresti. Nu stim daca este unul si acelasi cu capitanul Vasilescu Traian, care avea drept misiune, alaturi de Nita Gherghe si sub coordonarea lui Preda Ion, urmarirea Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu, in 1958 (vezi Preda Ion).
Vasadi (?)
Anchetator de Securitate la Oradea, in anii 1951–1952.
Vascanu Augustin
Militian la Gherla in perioada reeducarii, la care a participat efectiv. Conform unei anchete facute in 1968, militianul stia ca se bate in camere, in multe cazuri oamenii administratiei „au participat efectiv, au cunoscut cazurile de deces si au participat la scoaterea din camere a detinutilor pentru a fi maltratati“. Mai mult, a luat parte la uciderea cel putin a unuia dintre ei, Radovan Alexandru, pe care l-a batut in ziua de dinaintea mortii. Vascanu avea o lovitura a lui, cu latul palmei peste git si frecatul urechilor pina cind acestea se umflau. Pentru a camufla moartea in torturi a lui Dinca Ion, l-a inlocuit in cosciug cu un altul, avind deja formele de inhumare semnate de medicul legist Toader Gheorghe.
Vazanghevici Ion
Colonel de Securitate la Tulcea. Consemnat in lista de „criminali, schingiuitori, colaborationisti“ a lui Cicerone Ionitoiu, fara alta precizare.
Valeanu (?)
Locotenent-major, ofiter politic la inchisoarea Aiud, in perioada 1960–1964, detasat acolo de la Bucuresti. Comanda personal executiile detinutilor.
Vaslan (?)
Capitan de Securitate, la inchisoarea de la Galati, in anii ’50, cind director era faimosul Petrache Goiciu. Era originar din Braila.
Velniciuc (?)
Locotenent-major de Securitate, anchetator penal la Baia-Mare. A fost anchetatorul lui Ion Ioanid, dupa evadarea acestuia de la Cavnic. Memorialistul il prezinta ca pe un tinar chipes, ingrijit, corect, ducindu-si ancheta fara violente si fara furie, cu o infinita rabdare si, uneori, ascultind chiar plingerile detinutului cu privire la regimul de detentie dinainte. Unul dintre aceia care, „tineri si fara experienta nu apucasera sa se inraiasca, mai pastrind o doza de puritate si de sentimente omenesti“, comenteaza memorialistul si presupune ca asemenea securisti trebuie sa fi avut o viata mult mai grea decit cei complet abrutizati, din cauza mustrarilor de cuget. Treptat, continua malitios fostul detinut, intre anchetator si anchetat se crease un fel de intimitate, acesta descheindu-se la veston, discutind despre vreme si viata scumpa, ba chiar stergindu-si pantofii cu marginea perdelei. Nici ceilalti camarazi de evadare nu au fost maltratati timp de o luna, cit a durat ancheta. Din descrierea facuta de Ioanid nu razbat semnele cruzimii, ci doar ale unei nemasurate constiinciozitati. Iar pe alocuri, ambitia de a se remarca. Astfel, atunci cind in proces anchetatii lui au retractat cele obtinute de el in ancheta, prezent la proces, Velniciuc n-a ezitat sa-i ameninte cu pedepse aspre, cu condamnarea la moarte. Locotenentul Velniciuc apare pe lista de „criminali, schingiuitori, colaborationisti“ a lui Cicerone Ionitoiu.
Veres Victor
Plutonier, gardian la inchisoarea de la Galati, in anii ’50, cind director era faimosul Petrache Goiciu. Era originar din Braila.
Vernescu Vasile
Maior, director al inchisorii Jilava din octombrie 1946–februarie 1947.
Vesa (?)
Locotenent-colonel, la Securitatea din Oradea, in anii ’50. Il regasim mai tirziu, cu gradul de colonel plin si functionind la Cluj.
Vieru Ghita
Sergent la Securitatea din Husi, in 1950. „Ghita Vieru ... cel care ne-a batut nebuneste cu degetele de masa cind ne-a luat amprentele. (v. si Italo si Iuclea).
Vieru Valentin
Locotenent de Securitate, la Iasi.
Vintila Marin
Angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier si functie de sef probleme. Fusese inainte cizmar.
Vintila Romeo
Locotenent-major, in anul 1952.
Vinte Ion
Ministru adjunct al MAI incepind din mai 1952, cind i se acorda si gradul de general-maior. Detinuse pina atunci ministere pasnice, al Silviculturii, al Industriei Alimentare. Ulterior detine posturi ceva mai retrase si nici Ceausescu nu-l va readuce in prim-plan, atunci cind va fi nevoit sa scoata din activisti vechi, mai obscuri, figurantii pentru noua fata, reformata, a regimului.
Viorean Dumitru
Capitan de Securitate, in 1958. Sub conducerea unui Leibovici I., lucreaza, alternindu-se cu echipa condusa de Serghei Gheorghe, la urmarirea, ascultarea cu microfoanele in casa, inregistrarea telefoanelor, in vederea intocmirii dosarului Ecaterinei Balacioiu-Lovinescu, vaduva cunoscutului scriitor (v. Preda Ion).
Vistig Eugen
Maior, numit sef al Directiei Regionale a Securitatii Poporului Craiova, la infiintarea acesteia, in 30 august 1948.
Visan Constantin
Nascut la 14 octombrie 1925, in comuna Bercioiu, Pitesti, fiul lui Gheorghe si al Elenei. In administratia lagarului de la Salcia de la infiintarea acestuia. Condamnat si el la 15 ani de munca silnica, in procesul din 1955, si pus in libertate in 1957 (v.Pavel Ion).
Visinescu (?)
Director al inchisorii Mislea in 1951. Ca despre multi agenti ai aparatului de represiune, circula despre el anecdote in lumea fostilor detinuti politici. Iata una: a surprins-o intr-un rind pe o prizoniera in fusta si a intrebat-o „de ce nu poarta uniforma nationala“. Detinuta, de 20 de ani, i-a raspuns prompt, „daca asta e uniforma nationala, halal natie“. Ceea ce a costat-o intrarea la neagra, celula de pedeapsa, fara ferestre, existenta in aproape toate inchisorile, ca si carcera. La un moment dat al carierei lui a fost ofiter politic in inchisoarea de tranzit Jilava, calitate in care apare si in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu. Acelasi memorialist il consemneaza ca director la inchisoarea de la Rimnicu-Sarat, mai putin cunoscuta, asa ca reproduc aici relatarea facuta lui de un supravietuitor, Ovidiu Borcea: „A fost drumul fara intoarcere, inchisoarea fara speranta, din care numai un miracol neprevazut de comunisti ne-a scos pe cei care am mai ramas. Izolarea a durat 2 200 de zile. (…) Si daca dupa acea liniste de mormint din inchisoarea cu 36 de celule si 36 de detinuti, unde nici supraveghetorii nu aveau scaun sa se aseze, pentru ca sa poata pindi zi si noapte, mai adaugi si foamea, frigul, bataile, izolarile, singuratatea, contabilitatea mortilor, lipsa de informatii, necunoscutul zilei de miine, tacerea sinistra si lipsa de speranta, nu-ti mai ramine decit singurul «succes», ca nu ai crapat tu inaintea colegului tau, a celui mai bun prieten… Timp de sase ani am purtat o pereche de bocanci care nu mai aveau talpa. Si aceasta din cauza celor cinci pasi pe care-i faceam intre fereastra si usa. In locul in care te intorceai, se facuse groapa in cimentul din celula. In gaura din talpa am pus un tub de pasta de dinti, turtit ca sa nu stau cu piciorul direct pe ciment. Cind am aratat gardienilor cit de rupti erau bocancii, m-au luat la bataie zicind ca special am pus tubul acolo, ca sa rup bocancii clasei muncitoare… Camasa de pe mine o aveam de 4 ani. (…) Cind le spuneam ca nu mai am camasa pe mine, imi raspundeau ca e mai buna ca a celui de la celula 4. Prin cele 6 gauri pe care le facusem cu sirma in usa, am supravegheat celula de vis-a-vis, a lui Ion Mihalache. (…) Ofiterul politic Lupu si comandantul Visinescu l-au batut in permanenta, i-au creat conditii sa se imbolnaveasca si nu i-au acordat ingrijire medicala. Intrau si aruncau cu galeata apa pe el, in plina iarna. Strigatele «Fratilor, aici este Ion Mihalache. Ma omoara!» au rasunat in celular. Aceasta crima nu poate fi uitata.“
Vitelaru Marin
Angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie de sef probleme. Fusese inainte muncitor.
Vizitiu Vasile
Locotenent de Securitate in 1952. A fost anchetator al mai multor acuzati din lotul lui Vasile Luca (Vijoli Aurel, Mendel Egon, Gheorghe Radulescu si Vasile Luca in persoana).
Vilceanu (?)
Maior de Securitate in anul 1970. Raspundea de combinatul chimic Craiova. Nu folosea, cel putin in aceasta faza, metode brutale, era deci securistul „civilizat“.
Vilcu Vasile
Unul dintre „baronii“ lui Dej, ocupind functii inalte pe linie de partid, niciodata ajuns in guvern, in ciuda longevitatii si a faptului ca n-a cunoscut niciodata o dizgratie radicala. Ins de o mare brutalitate si cruzime. Era de meserie croitor, comunist ilegalist, membru vechi in Comitetul Central al PCR. In 21 mai 1953 este avansat la gradul de general-maior de Securitate, o data cu alt fost colonel, Florian Danalache. In primii ani ai regimului a fost prim-secretar al regionalei de partid la Constanta, calitate in care a condus teroarea impotriva rezistentei populatiei la comunism, colectivizarea, vinatoarea de partizani, marile procese de la Canal. In octombrie 1955, era general-maior si seful Directiei I din Ministerul Afacerilor Interne, adica al spionajului romanesc.
Vilcu (?)
Aflat pe lista de „criminali, schingiuitori, colaborationisti“ a lui Cicerone Ionitoiu, fara alta precizare. Nu stim daca este colonelul comandant in lagarul de la Ostrov, in anii 1962–1964. Despre el Ion Ioanid povesteste un episod memorabil. Izolat, impreuna cu prizonierii lui, in lagar, este nevoit sa-si aduca copilul de sase ani sa-l opereze un medic detinut. Neavind incredere, asista la operatie si, la vederea singelui, lesina. Era cunoscut ca un ins extrem de brutal, batindu-i bestial pe detinuti cind nu-si faceau norma. Comentariul memorialistului, nedispus la abisalitati: „E stiut ca si fiarele isi iubesc prasila!“
Vinatoru Victor
Capitan de Securitate, anchetator in procesul Patrascanu; l-a anchetat pe cumnatul acestuia, Petre Pandrea, pe Ion Mocsony-Styrcea, pe Radu Niculescu-Buzesti si altii. A fost decorat cu ordinul Apararea Patriei clasa a III-a. In 1968, la rejudecarea procesului, i s-au retras distinctiile. A fost, de asemenea, anchetator al mai multor acuzati din lotul lui Vasile Luca (Vijoli Aurel, Gheorghe Radulescu). La data respectiva, 1952, era doar locotenent.
Virlan (Virban) Dumitru
Activist de partid din judetul Vlasca. A condus trupele de Securitate care au inabusit rascoala taranilor din Ciuperceni. A ucis, descarcind automatul in trupul ei, pe o fata de 19ani, Maria Gargaianu, care tragea clopotul la biserica, sa cheme oamenii la rascoala. Fata inca mai tragea de sfoara, iar Virlan, orbit de imperativul de a restabili ordinea si de a executa ordinul primit, a urcat in clopotnita, a lovit si a dat jos trupul in agonie al fetei, cu intestinele atirnind afara. Imaginea de apocalips i-a facut pe sateni sa uite de frica. Virlan a fost prins, ucis in pumni si zdrobit in picioare de multime.
Virtic Valentin
Plutonier-major de MAI, s-a ocupat de supravegherea muncitorilor dupa revolta de la Brasov, din 15 noiembrie 1987.
Vlad Ion
Angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in august 1948. A primit gradul de sublocotenent si functie operativa. Fusese inainte tipograf.
Vlad Ion
Angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in august 1948. A primit gradul de sublocotenent si functie operativa. Fusese inainte vinzator.
Vlad Iulian
Ofiter de Securitate, absolvent al Facultatii de drept, ajuns pina la gradul de general-colonel. Nascut la 23 februarie 1931, in Gogosita, judetul Dolj. La sfirsitul anilor ’50 era capitan in Directia Cadre a Ministerului de Interne, pentru ca in 1977 sa-l gasim deja cu gradul de general-maior. Este secretar de stat la Ministerul de Interne din 9 mai 1977–22 decembrie 1989 si sef al Departamentului Securitatii Statului. Prezent si activ in toate momentele mai critice ale guvernarii comuniste, a participat la inabusirea revoltei minerilor din Valea Jiului, in august 1977, a manifestatiei muncitorilor de la Brasov, din noiembrie 1987. A participat la reprimarea Revolutiei din decembrie 1989. Generalul Vlad a cerut sa i se intocmeasca lista cu ranitii din spitalele din Timisoara, cu intentia de a o prezenta lui Ceausescu. Stim astfel ca acestia au fost in numar de 485 (in afara de cei 119 morti). Un detaliu: se stie ca de obicei, dupa ce promovau ierarhic in aparatul de represiune, securistii, fosti anchetatori, lasau tortura, bataia, asasinatul in seama uneltelor lor. Despre Vlad Iulian, desi general, exista marturii ca ar fi batut personal in timpul revoltei din 1987. Unii dintre fostii rebeli au recunoscut intr-un film facut dupa Revolutia din decembrie, in generalul Vlad, pe acela care il batuse in timpul anchetei „pina la lesin“. Asa cum despre Plesita, si el general, se stie ca l-a batut pe Paul Goma. Dupa Revolutia din decembrie a fost arestat si implicat intr-un proces cu inculparea de „complicitate la genocid“. A primit, in 22 iulie 1991, 9ani de inchisoare si a fost eliberat conditionat in 30 decembrie 1993.
Vlas Vasile
Colonel de Securitate, participant la reprimarea rezistentei din Muntii Apuseni in 1949. A condus un tribunal in care a pronuntat 3 condamnari la moarte si la inchisoare totalizind 360 de ani.
Vladescu Mihai
Angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie de sef probleme. Fusese inainte functionar.
Voichita Constantin
Ofiter de Securitate la Craiova, in 1958
Voiciu Octavian
Ofiter de Securitate, la Turda, unde, in martie 1949, a impuscat, in fruntea unei companii, 77 de partizani din grupul Dabija.
Voicovschi (?)
Anchetator de Securitate la Oradea, in anii 1951–1952.
Voicu Constantin
Locotenent-major in anul 1959.
Voicu Marin
Angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in august 1948. A primit gradul de sublocotenent si functia de sef probleme. Fusese inainte ajustor.
Voicu Octavian
Ofiter de Securitate la Turda, in 9 august 1949, cind, la ordinele comandantului Mihai Patriciu, a condus echipa care a asasinat fara judecata un numar de 7 oameni capturati in confruntarile cu grupul de rezistenta al lui Ionescu Diamandi.
Voicu (?)
Gardian la Pitesti in perioada reeducarii. Facea parte din echipa de militieni care-l ajutasera pe Turcanu sa-i bata pe detinuti in momentele de inceput ale experimentului, alaturi de Dina, Mindruta, Ciobanu. Nu stim in ce fel s-a purtat inainte de declansarea acestei terori care i-a satanizat pe multi, inclusiv dintre cei odinioara „normali“.
Voicu (?)
Capitan de Securitate la Iasi, anchetator al lui Liviu Margineanu in anul 1951. Anchetele lui durau de la 2 dupa-amiaza pina a doua zi dimineata la 4. Era un anchetator nepriceput, un om stupid, obisnuia sa se imbete si sa adoarma in timpul anchetei.
Voin Ioan
Reeducator din echipa lui Turcanu, la Pitesti, la Gherla si apoi la Canal. Om de incredere al lui Turcanu si „agent“ al lui, dupa propria afirmatie a acestuia. A condus la Gherla reeducarea intr-una din camere. Unul dintre cei mai temuti. A participat la uciderea a trei detinuti dintre cei morti in torturi si la maltratarea altor zeci. Era nascut in 23 noiembrie 1923, in comuna Ezeris, din raionul Resita, regiunea Timisoara. Era fiu de preot. Fusese student la Facultatea de medicina din Cluj, si se afla in inchisoare, condamnat la 5 ani pentru activitate legionara. A fost judecat, condamnat la moarte si executat in toamna anului 1954, impreuna cu ceilalti 15 membri ai lotului Turcanu. Voin trecuse inainte prin demascarile din Camera 4 Spital.
Voinea Virgil
Salariat in Ministerul de Interne in 1989, lucrind la Militia Capitalei. A participat la reprimarea manifestantilor din seara de 21 spre 22 decembrie 1989, cind sute de oameni au fost arestati, dusi la Jilava si batuti cu bestialitate. Citeva luni mai tirziu, cind unul dintre acestia, scriitorul H.-R. Patapievici, a cerut Procuraturii deschiderea unei anchete, i s-a reprosat de catre procurorul de serviciu lipsa de prevedere si necunoasterea legilor. Intrucit nu-si legitimase tortionarii in momentul masacrului de la Jilava, ancheta nu se putea deschide.
Volcescu (?)
Ofiter de Securitate la regionala Bacau. Consemnat pe lista lui Cicerone Ionitoiu pentru asasinarea unui anume Buliman.
Volintiru C. Gheorghe
Angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, 30 in august 1948. A primit gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte cizmar.
Vomir (?)
Locotenent major la inchisoarea din Gherla.
Vornicu (?)
Locotenent de Securitate de pe santierul Canalului Dunare–Marea Neagra, unde batea cu salbaticie si-i schingiuia pe detinutii politici. O vreme a fost comandantul lagarului de la Ovidiu. Trecuse inainte si pe la Peninsula.
Vrajitorescu (?)
Ostas din corpul de paza al detinutilor, pe care-i batea „cu setea omului dement“. Era originar din partile Buzaului. Printre fostele lui victime se presupune ca a fost angajat apoi de Securitate.
Weiss (Weisz) Ludovic
locotenent-colonel. Anchetator al lotului Patrascanu. S-a nascut la 12 februarie 1912. Membru de partid din 1945. Trecut in rezerva, „la vechime“, in martie 1960, nu inainte de a fi fost inaintat inspector in Securitate si de a activa, in aceasta calitate, si la Bucuresti. Intre anii 1946 si 1953 a fost seful Sigurantei, apoi al Securitatii din Satu-Mare. A anchetat in anii 1951–1952 si la Oradea, ipostaza in care apare consemnat in memoriile in manuscris ale preotului Liviu Brinzas. A trecut la un moment dat pe la Hateg. Avea, spun supravietuitorii, 4 clase primare. In calitate de sef al Securitatii a executat prin impuscare cel putin 4 oameni. Iata numele fiecaruia: Pop Andrei, Chira Gheza, Biro Andrei, Gyulaj Alexandru. Este vorba de 4tarani din comuna Odoreu, iar omorul avea loc in august 1949. Misiunea lui Ludovic Weiss in procesul Patrascanu a constat in fabricarea dovezilor complotului antistatal. In acest scop, el s-a deplasat in satul Bulci, raionul Savirsin, regiunea Arad, pe mosia baronului Mocsony-Stryrcea (condamnat in urma procesului la 15 ani munca silnica) si a arestat familia fostului administrator al mosiei, Mircea Birtas, condamnat si el la 10 ani, pentru crima de inalta tradare. Aresteaza si ancheteaza mai multi localnici cu prilejul unei noi misiuni in care cauta armele depozitate de complotisti. El insusi povesteste cu prilejul investigatiei din 1967–1968, pentru rejudecarea procesului Patrascanu, tragedia petrecuta in familia unuia dintre localnicii cercetati. Este vorba de Adolf Iavorschi, pomicultor pe mosia lui Mocsony-Styrcea, aflat deja in stare de arest si condamnat ulterior la 6 ani munca silnica: „In urma verificarilor facute in Bulci, sotia lui Iavorschi s-a urcat a doua zi in podul casei unde s-a spinzurat fara sa fi lasat vreo scrisoare.“ Documentul nu mentioneaza nimic despre cei doi copii mici, ramasi orfani de mama, cu tatal in inchisoare si fara rude prin apropiere, familia Iavorschi fiind stabilita in acele locuri ca refugiati de razboi. Dupa procesul, din primavara anului 1954, Ludovic Weis a fost decorat cu ordinul Steaua RPR, clasa a IV-a, „pentru merite deosebite in munca“. Fusese si anchetatorul inginerului Nicolae Vasilescu-Colorado, judecat si executat in primul proces al Canalului, care avusese loc cu doi ani inainte. Inginerul a fost torturat cu salbaticie si anchetat in ture, una din anchete durind de la ora 7 la 24 cu pauza de o ora. Este ancheta pentru care exista un proces-verbal, marturii ale victimelor vorbesc de interogatorii care au durat saptamini. Are la activ o fapta si mai speciala: in 1948 a fost arestat un grup de elevi de la un liceu din Baia-Mare. Anchetatorii lor i-au anchetat cu blindete si au intocmit dosare pentru care nu puteau fi condamnati, nici dupa legile momentului la mai mult de 2–3 ani. Weiss a anulat dosarele si a procedat la o noua ancheta, torturindu-i pe copii pentru a semna declaratiile cerute de el (Gheorghe Andreica, AFDPR, Constanta, raspuns la chestionar). Aceluiasi memorialist ii datoram si un portret fizic al lui Weiss: „Era un individ mic de statura, cu ochii bulbucati, fata descarnata, avea o mica cocoasa in spate si privirea sasie plina de ura. Fuma tigara de la tigara.“ Dupa unii memorialisti, ar fi murit prin anii ’80 la Cluj. Dupa altii, fostul locotenent-colonel de Securitate ar fi emigrat in Israel imediat dupa rejudecarea si reabilitarea lui Patrascanu, desi nu avea nici un motiv sa se teama fiindca ancheta din 1967–1968 nu a avut asupra lui nici o consecinta.
Weiss (?)
anchetator la Birlad, consemnat si de Cicerone Ionitoiu in lista lui de „criminali, schingiuitori, colaborationisti“. Nu stim daca sint unul si acelasi. Un Weiss apare inca o data in „lista“ lui Cicerone Ionitoiu in functia de comandant al Securitatii din Lugoj.
Widoni Alfred
locotenent-colonel de Securitate. Unul dintre cei 4 agenti veniti sa-l aresteze pe Paul Goma, in 1 aprilie 1977. In afara de aceasta misiune, securistul o avusese in prealabil pe aceea de a semna, pe lista celor ce aderasera la protestele scriitorului.
Wisting Eugen
Colonel, seful Directiei Regionale a Securitatii Poporului, din Galati, la inceputul deceniului cinci. Era ofiter KGB. A functionat mai intii la Pitesti.
Witzman Mendel (?)
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier si functie operativa. Fusese inainte frizer.
Wolinski (?)
ofiter la inchisoarea de la Aiud in anii ’50.
Zagoneanu Gheorghe
secretar de stat la Ministerul de Interne (4 octombrie 1978–20 aprilie 1982) in departamentul Securitatii Statului.
Zaharia Constantin
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia in august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si o functie operativa. Fusese inainte cizmar.
Zaharia Ioan
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia in august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functie operativa; trimis fiind la Domnesti (localitate suburbana in apropierea Bucurestiului). Fusese inainte ajutor de mecanic.
Zaharia Nicolae
tortionar la Pitesti in timpul reeducarii. Avusese de ispasit o condamnare de 3 ani, pentru activitate subversiva. Nu a fost judecat impreuna cu ceilalti, nefiind legionar.
Zaharovski (?)
general NKVD, consilier sovietic in Romania in probleme de Securitate. A condus efectiv Directia Generala a Securitatii Poporului, de la infiintarea ei la 30 august 1948, prin decretul 221.
Zamfir Badea
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia in 30 august 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte fierar.
Zamfir (?)
locotenent-major la Pascani.
Zamfirescu Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte chelner.
Zamfirescu (?)
plutonier la Securitatea din Pitesti, in 1950. A torturat-o pe Elisabeta Rizea si pe fiica acesteia, Laurentia Bela. Impreuna cu un alt plutonier, Mecu, si cu un locotenent Iordache, toti trei beti, l-au scos la 1 noaptea din celula pe Cornel Dragoi si l-au batut cu parul, unul dintr-o parte, celalalt dintr-o parte, „ca la forja“, iar cel de-al treilea, cu pumnii, pina cind i-au zdrobit oasele. L-au tirit apoi in celula si au aruncat peste el o galeata cu apa. Dupa marturia victimei, cei trei erau bauti, miroseau.
Zamfirescu (?)
locotenent, comandant al lagarului de la Peninsula, incepind din martie 1951. Fusese hamal in portul Constanta. Avea o infatisare solida de halterofil. Batea rar, spune Cicerone Ionitoiu, dar „incerca sa accelereze ritmul muncii fortate si pedepsea cu carcera“. Este sigur ca toate crimele ofiterului politic Chirion erau patronate de el si incurajate.
Zamsa Boris
ofiter la Securitatea din Oradea, in anii ’50. Provenea din KGB.
Zamvel (?)
capitan, comandant al Securitatii din Pascani intre 1948 si 1958, perioada in care a „facut prapad“ in oras.
Zanea Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia in august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte sudor.
Zapa (?)
comandant de Securitate la Bistrita-Nasaud.
Zarculea (?)
maior de Securitate la Caracal, Corabia, in anii ’50.
Zarnescu Nicolae
adjunctul comandantului la Securitatea din Tulcea. In ultimii ani ai regimului, avea gradul de colonel.
Zbranca Octavian
reeducator la Pitesti. A condus demascarile intr-una din camerele de la Gherla, impreuna cu Livinschi. Avea de ispasit o condamnare de 6 ani pentru activitate legionara si fusese initial incarcerat la Suceava. Era unul dintre tinerii legionari impotriva carora regimul avea cele mai serioase motive sa se inversuneze. Se intorsese din Germania, unde-i ramasesera parintii, refugiati din cauza activitatilor legionare la care participasera inca din1930. A lipsit din tara din septembrie 1944, cind plecase pentru a se inrola in armatele antisovietice. S-a inrolat in armata lui Horia Sima. Luat apoi prizonier de rusi si trimis in tara, este arestat. Participa dintru inceput la reeducare, alaturi de Turcanu, fiind caracterizat de acesta ca facind parte din rindul celor mai activi legionari care au participat la actiunea de demascare si reeducare. Adevaratul motiv pentru care a fost condamnat la moarte cu lotul Turcanu si executat, in decembrie 1954, era insa nu cruzimea cu care isi torturase fostii camarazi, ci activitatea lui dinainte. Anii de dinaintea procesului si i-a petrecut, ca si fostii lui camarazi desemnati drept tapi ispasitori, in sinistra inchisoare de la Rimnicu-Sarat, in interogatorii nesfirsite. Era nascut in 27 ianuarie 1927, in comuna Sadova, din judetul Suceava.
Zelnescu Silvia
angajata in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functia de sef probleme. Fusese inainte functionara.
Zelter (?)
locotenent de Securitate la regionala Bacau. Fiu de zaraf, originar din Dorohoi, bataus.
Zevedei Haralambie
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte chelner.
Zgambau (?)
gardian-sef la inchisoarea Galata, fosta minastire devenita depozit al inchisorii Iasi. Conditiile aici erau cumplite: „Izolarile erau groaznice, poate cele mai crincene prin care am trecut. Dormeam in plina iarna, in haina de vara, numai pe o mina de paie, care, fiind prea putine, fugeau in laturi si ma trezeam cu spatele direct pe pardoseala de piatra. Nu aveam tineta si eram obligat sa urinez pe jos. Usa avea o vizeta prevazuta cu gratii care dadea intr-un coridor, ale carui ferestre nu aveau geamuri. Vintul de afara mina zapada direct in celula. In ianuarie ’50 am fost dus de acolo cind nu m-am mai putut misca, sau articula vreun cuvint.“ Marturia apartine unuia dintre cei mai longevivi detinuti politici din Romania, Grigore Caraza, arestat la 19 ani si executind 21 de ani de inchisoare.
Zigler Simion
sef de birou in Directia Generala a Securitatii Poporului,la infiintarea acesteia, in 30 august 1948.
Zilbermann (?)
angajat al Securitatii de la inchisoarea din Fagaras. Era gardian.
Zismman (?)
locotenent de Securitate la Deva, in anii ’50.
Zlavog Ion
fost gardian de strada in Iasi, apoi brigadier la Canal, in colonia Peninsula.
Zodila Gheorghe
plutonier de Securitate in anii ’50. A participat la prigoana impotriva partizanilor din Muntii Semenicului. L-a impuscat pe I. Uta.
Zoiomi Zoltan
angajat al Securitatii din Baia-Mare in anii ’50.
Zolotca Gheorghe
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de plutonier-major si functie operativa. Fusese inainte vinzator.
Zoltan Israel
salariat MAI la inchisoarea Sighet, in anii ’50.
Zotta Grigore
angajat in DRSP Bucuresti, inca de la infiintarea acesteia, in 30 august 1948. I s-a dat gradul de sublocotenent si o functie operativa. Fusese inainte subofiter.
Zotta (?)
locotenent-colonel MAI, la Brasov. S-a ocupat de ancheta pentru trimiterea in judecata a muncitorilor revoltati in noiembrie 1987 si apoi de supravegherea lor stricta. Ulterior, a fost mutat disciplinar in judetul Harghita.
Zubrinski Pavel
fosta victima si apoi participant la reeducare. Brigadier la Canal, deosebit de crud, a batut, i-a infometat pe detinuti si i-a supus unui regim de munca menit sa-i extermine. A ramas in memoria lor prin expresia „Dai pina mori, dai pina mori“, care exprima indemnul la munca. Conducea brigada de pedepsiti, pe care-i scula cu o ora mai devreme si le impunea 10–12 ore de munca, dupa care le cerea sa poarte in spate greutati de 20–30 de kilograme. Dupa moartea lui Stalin, oamenii l-au batut, profitind de ingramadeala din vagoanele care ii indepartau de Canal. Prin 1994 traia inca la New York, unde plecase ca refugiat politic. Si inca o marturie: „Norma ce o aveam de executat zilnic nu se putea indeplini niciodata, datorita faptului ca aceasta se modifica, se marea la indicatia brigadierului nostru zelos, pe numele de Zubrinschi, un fost plutonier de jandarmi «reeducat» care dorea sa-si puna in aplicare tot ceea ce invatase la centrele de «reeducare»“ (Preot Teodor Miclea, Memoria, 15, 60).

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

MAREŞ ANGELO-IOAN
Localitate: BUCUREŞTI
Certificat(Serie-Numar):LRM-M-279

Tata:ION
Mama:ALEXANDRINA
Data si locul nasterii:1956-06-20/BUCUREŞTI
Calitate de:Remarcat


www.sspr.gov.ro/index.php?d_luptatori&pag=471

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

. Nicolae Moromete sau „Maromet - bestia cu chip de om”


Nicolae Moromete a fost unul dintre cei mai sălbatici şi violenţi comandanţi de penitenciar ai regimului comunist, intrat în memoria deţinuţilor politici sub numele de „Maromet - bestia cu chip de om” de la Jilava, Văcăreşti, Caransebeş, Galaţi şi Chilia Veche. Nicolae Moromete s-a născut pe 13 mai 1912, într-o familie de ţărani săraci, în comuna de atunci Valea Ungureni, județul Argeș.
Lui Moromete i s-a cerut să aplice o „disciplină nemaiîntâlnită”, „întrebuinţând orice metode”

Moromete a făcut cinci clase primare şi s-a angajat ca măturător, apoi om de serviciu la Primăria Bucureşti, unde va lucra până în anul 1941, când a fost mobilizat şi trimis pe frontul de est. În 1945 argeșeanul a intrat în Partidul Comunist, iar din 1947 a fost încadrat în diferite poziţii în Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și anume prim gardian, comandant de gardă, comandant de penitenciar la Jilava, Caransebeş, Galaţi, Formaţiunea Chilia Veche şi locţiitor de comandant pentru pază şi regim la Văcăreşti, ultimul grad fiind cel de locotenent colonel în MAI. Numirea lui Moromete în funcţia de comandant de gardă, cu delegaţie de director interimar de penitenciar la Jilava survine în anul 1949, atunci când regimul carceral devine unul dintre cele mai severe. Transformarea închisorii într-un iad a fost trasată de către Partidul Comunist, după cum însuşi Moromete susţine într-un memoriu din 1955. Lui Moromete i s-a cerut să aplice o „disciplină nemaiîntâlnită”, „întrebuinţând orice metode” în numele luptei de clase, fiind ameninţat că în caz contrar va fi închis la rându-i.
Torţionarul argeșean a utilizat mai multe metode criminale

În toată perioada cât a lucrat în Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Lagărelor de Muncă, Moromete s-a remarcat prin comportament violent şi limbaj abject la adresa deţinuţilor şi a subalternilor. Torţionarul nu numai că ordona bătaia deţinuţilor, dar şi participa direct. Un fost deţinut politic trecut prin închisoarea Jilava povesteşte cum, în anul 1950, toţi deţinuţii politici, în urma evadării a doi iugoslavi din închisoare, au fost scoşi în curte şi obligaţi să treacă dezbrăcaţi printr-un tunel de gardieni înarmaţi cu bâte, în frunte cu Moromete. Torţionarul a utilizat mai multe metode criminale așa cum ar fi bătaia deţinuţilor până la epuizare sau eliminare, privarea de alimente (mâncarea era aruncată ostentativ la porci), de medicamente şi îngrijire medicală, impunerea unui regim de muncă extrem de sever şi fixarea unor norme de muncă imposibil de îndeplinit, utilizarea la munci grele a deţinuţilor bolnavi, infirmi sau în vârstă etc.
A fost trecut în rezervă, fără să fi fost judecat pentru crimele şi tratamentele inumane pe care le-a aplicat

În perioada Galaţi (1952-1954), Moromete a continuat politica lui de exterminare a deţinuţilor politici prin supunerea acestora la munci istovitoare ori reducerea porţiilor de mâncare. Toate aceste lucruri au fost sesizate Procuraturii Galaţi printr-o scrisoare anonimă, iar în urma anchetei s-a constatat că regimul de detenţie şi de muncă era insuportabil, fapt ce făcea ca rata mortalităţii să fie extrem de ridicată, zilnic decedând 3-5 deţinuţi. O bună parte din mâncarea deţinuţilor era dată la porci, porţiile de hrană erau tăiate pentru vini imaginare, iar mâncarea era oricum proastă şi inconsistentă. Deţinuţii munceau, mâncau şi dormeau în frig, umezeală şi mizerie. Cei bolnavi erau practic lăsaţi să moară pentru că nu primeau medicamente şi îngrijire medicală. Deşi ancheta a relevat abateri grave săvârşite sub comanda lui Moromete şi a propus trecerea lui în rezervă, până la urmă acesta a fost caracterizat după cum urmează: „În concluzie, este un tovarăş cinstit, în care se poate avea încredere”. Ca urmare, a fost numit comandant al Formaţiunii Chilia Veche unde şirul crimelor şi abuzurilor a continuat. Şi aici s-a făcut o anchetă, care a constatat că Moromete a aplicat sistematic pedepse corporale la toţi deţinuţii. La Chilia Veche erau aduşi din toată ţara deţinuţi în vârstă (70 sau 80 de ani), cu infirmităţi fizice (fără o mână, cu proteze la picior), bolnavi. O comisie de medici a constatat că o bună parte din deţinuţi erau inapţi de muncă şi totuşi au fost folosiţi la recoltatul stufului, cu norme ridicate şi raţii scăzute. Din cauza condiţiilor de muncă şi a tratamentului brutal la care erau supuşi unii dintre deţinuţi au preferat să se sinucidă prin spânzurare, înghiţirea de obiecte contondente sau înecare. Ancheta a constatat că şi la această colonie de muncă s-a înregistrat un număr anormal de decese între octombrie 1958 şi ianuarie 1959. În cele din urmă, Moromete a fost trecut în rezervă, în 1959, cu drept de asigurare socială, dar fără să fi fost judecat pentru crimele şi tratamentele inumane prin care au trecut mii de deţinuţi la Jilava, Văcăreşti, Caransebeş, Galaţi și Chilia Veche. După trecerea în rezervă a fost plasator la un cinematograf din Bucureşti.

A fost cunoscut ulterior printre cei mai sângeroşi torţionari comunişti

Pentru a putea stăpâni, conduce şi teroriza poporul, comuniştii s-au servit de elemente de cea mai joasă speţă, de drojdia şi scursura acestui neam. Un exemplu elocvent este acest Maromet, care a ajuns în timpul comunismului comandantul celei mai sălbatice închisori, Jilava, cunoscut ulterior printre cei mai sângeroşi torţionari comunişti. Înainte, fusese om de serviciu la primăria Sectorului Negru Bucureşti - pe atunci, capitala fiind împărţită pe sectoare, în culori - galben era centrul, iar pentru celelalte sectoare fiind verde, roşu, albastru şi negru. Iată în continuare o întâmplare care îl are ca protagonist pe torționarul argeșean, întâmplare care spune totul despre acest personaj obscur.

Într-o zi, când Maromet trecea să îşi vadă robii, sub priviri îi căzu o maximă scrisă pe peretele unei celule:
„Cine ştie să moară nu va fi niciodată rob” (Seneca - filozof roman, sec. I d.H.).
Înfuriat peste măsură, Maromet le-a strigat celor din camera respectivă:
- Care p... mă-tii eşti Seneca, mă?! Ieşi afară!!! Linişte.
- N-auzi, mă?! Ieşi, mă, afară!!! Aceeaşi linişte mormântală. Spumegând de mânie, Maromet se adresă unuia dintre însoţitorii săi:
- To... to... tovarăşe mi... mi... miliţian, mergi la Grefă şi adu-mi tabelul camerei! Îl învăţ eu minte pe Seneca!!!
Miliţianul îi aduse tabelul şi Maromet îl citi cu insistenţă de câteva ori, dar Seneca - nicăieri! Pentru că între timp se instalase o atmosferă de groază care nu prevestea nimic bun, un student îi spuse:
- Domnule comandant, Seneca a plecat de dimineaţă la tribunal pentru că astăzi avea termen şi probabil că se va întoarce după-masă.
După ce îl înjură şi pe student, luminat, Maromet i se adresă din nou miliţianului:
- Mergi în poartă şi, când o veni Seneca de la Tribunal, să mi-l aduci mie! I-arăt eu lui Seneca, Dumnezeii mă-sii!
M.I.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Despre regii României și șmecheria prin care suntem exploatati din umbră de străini: disocierea beneficiarului exploatării de administratorul sistemului de exploatare (nom)

https://ceicunoi.wordpress.com/2014/11/23/despre-regii-romaniei-...
Despre regii României și șmecheria prin care suntem exploatati din umbră de străini disocierea beneficiarului exploatării de administratorul sistemului de exploatareDe citit acest text despre regii României şi cât de viclean este exploatat poporul român de 100-200 de ani, cu ideea următoare în minte: întotdeauna au existat popoare care şi-au văzut de treaba lor – precum poporul român – şi întotdeauna au existat popoare prădătoare, care le-au atacat şi exploatat pe popoarele de bună credinţă. Gândiţi-vă de exemplu la cetăţile pe care şi le-au construit oamenii în istorie pentru a se apăra de aceste invazii şi exploatări. În prezent nu se mai construiesc cetăţi. Asta înseamnă că în prezent nu mai avem exploatări, trăim în pace şi libertate, sau că EXPLOATAREA ESTE SUBTILĂ şi NU POATE FI VĂZUTĂ-ÎNŢELEASĂ atât de uşor?

……………..

DESPRE REGII ROMÂNEI, AŞA ZIS GERMANI (sursa)

sau

Ce au în comun Înţelepţii Dacilor, Imperiul Roman, Republica Veneţiană, Fisherland, Podul de la Cernavodă, URSS, Woodrow Wilson, Opinca romană pe Parlamentul de la Budapesta, Mănăstirea sf. Nicolae de la Predeal?

ARMISTIŢIUL INSTABIL ÎNTRE STATUL “MODERN” “ROMÂN” ŞI NEAMUL ROMÂNESC.

Posibil ca eu să prezint lucrurile simplist. Mi s-a mai reproşat chiar de către oameni de mare cultură şi erudiţie. Totuşi, eu însă văd lucrurile ca fiind extrem de simple. Viaţa nu e complicată. Escrocii intelectuali o complică ca să ascundă escrocheriile, înşelăciunile, exploatarea, furtul şi crimele în spatele unui hăţiş de informaţii false. Când le iei la cercetat şi 1) îndepărtezi minciunile şi propaganda, 2) ai eliminat informaţiile false şi noţiunile nefuncţionale din memoria activa prin sustragerea pe termen lung de la expunerea la mediile de comunicare unidirecţională dinamică (TV, radio, filme), adică pur şi simplu elimini minciuna şi te duci pe calea scurtă la datele fundamentale, constaţi că adevărul e simplu, neplăcut dar liniştitor.

“STATUL MODERN” – SUCURSALĂ A IMPERIULUI CONSPIRAT – NOŢIUNI GENERALE

Secolul 19 a fost perioadă de expansiune sistematică a imperiului conspirat organizat sub conducerea etniei evreieşti. Procedeul a fost şi continuă să fie instituirea unui instrument de exploatare a teritoriilor şi popoarelor atacate sub forma funcţională a unei organizări statale după modelul organizării interne a etniei evreieşti, organizare practicată şi perfecţionată în secole în ascuns pentru propria lor organizare si folos intern. Au numit această formă de organizare statală „Statul Modern” întrucât pentru populaţiile atacate, apare ca fiind ceva nou şi propagandistic i se construieşte şi o aparență de a fi avansat.

Imperiul Roman a făcut exact acelaşi lucru în trecut dar pe faţă: a implementat propriul sistem organizatoric în teritoriile şi asupra populaţiilor atacate spre exploatare în forma codului juridic roman.

Imperiul Roman a avut o mai lungă existenţă pe un teritoriu mai larg decât alte imperii ca rezultat a trei inovaţii care au optimizat sistemul de exploatare: 1) drumuri centralizate (de unde zicala “toate drumurile duc la Roma”) pentru rapidă circulaţie a bunurilor şi a informaţiei de la centrul de decizie la teritoriul cotropit, 2) scrisul pentru comunicare uniformă de ordine şi rapoarte; 3) sistemul juridic roman, contituit dintr-un set de legi aplicat identic, uniform, pe tot teritoriul, masura ce a avut ca scop nu binele populaţiilor cotropite aşa cum se pretinde în prezent de unii ci exploatarea cruntă acestora de către minoritatea conducătoare. În imperiul Roman, aministratorul sistemului de exploatare şi beneficiarul erau acelaşi grup de persaone vizibili pentru exploataţi.

Etnia evreiască a adus o fundamentală inovaţie: disocierea beneficiarului exploatării de administratorul sistemului de exploatare. Astfel, statul exploatator este prezentat drept autohton, izvorât chipurile din aspiraţiile de libertate, egalitate şi fraternitate a patrioţilor băştinaşi, având o structură şi legi precum constituţie, preşedinte, guvern, ministere şi miniştrii, sistem electoral, parlamentar, juridic, sistem financiar bazat pe banca centrală, nişte noutăţi absolute pentru populaţiile lumii, noutați ce par a fi o invenţie utilă şi benefică.

Detalii în continuare:

Patrioţii se trezesc cu greutate din mirajul acestei escrocherii cand observă că nu e chiar o coincidenţă că toate statele au aceeaşi formă şi instituţii de parcă toţi patrioţi au avut brusc aceeaşi idee genială în toate neamurile, apoi ca banca naționala nu este de fapt naționala de loc, este centrală dar de fapt este independentă de acest “stat modern” şi este subordonată instituțiilor etniei evreieşti, ca în fapt este un stat organizat pentru exploatare pe baza aceluiaşi sistem juridic care la bază se laudă că este izvorât din “măreţul” sistem juridic imperial roman, actualizat pe vremea imperiului napoleonian, numit „cod civil francez”, în fapt un sistem juridic şi financiar ce asigură preemţiunea etniei organizatoare asupra etniilor băştinaşe simultan pretinzând că este un stat avansat care garantează o egalitate de şanse tuturor locuitorilor care insă, printr-o, surprinzătoare coincidenţă, acest stat modern nu realizează egalitatea de şanse niciodată nicăieri, inegalitatea fiind întotdeauna înclinată în acelaşi sens.

Patrioţii sunt scuturaţi când realizează că “statul modern” este de fapt un sistem de exploatare a teritoriului şi populaţiei băştinaşe administrat în orb de băştinaşi, condus de etnici evrei printr-un grup de băştinaşi de mare vocaţie infracţională subordonaţi total acestora, unicul beneficiar fiind etnia evreiască aflată în afara graniţelor statului exploatator.

Unul dintre instrumentele de derutare a patrioţilor este pendularea intre identitate etnică şi naţionalitate, intre etnie şi cetăţenie. Totul este etnic dar este promovat ca fiind naţional de către mass media omniprezentă deţinută de etnia evreiască în totalitate.

IMPERIUL CONSPIRAT – SUCURSALA ROMÂNIA

Confruntat continuu cu agresiuni din partea migratorilor veniţi din sud, est şi vest, Neamul Românesc nu a avut liniştea să îşi constituie un stat românesc pe specificul lui care să administreze teritoriul locuit de membrii Neamul Românesc. În perioada cunoscuta drept „fanariotă”, un grup evreiesc amplasat în cartierul Fanar din Istanbul a cumpărat de la sultan dreptul de exploatare a ţărilor româneşti, aşa cum se cumpără licenţa de exploatare a unui zăcământ natural. Pentru a stoarce valoarea din “zăcământul licenţiat” a destrămat şi anihilat orice brumă de organizare adaptată specificului românesc, lăsând practic Neamul fără nici o organizare statală.

Pe fondul unei structuri statale practic inexistente şi slăbirii drastice a puterii de coerciţie a Imperiului Otoman, etnia evreiască a declanşat o agresiune neprovocata pentru preluarea directă a controlului teritoriului şi populaţiei romaneşti pentru exploatare, peste şi pe lângă Imperiul Otoman. În acest scop, şi-a instalat propriul „stat modern” pe teritoriul ocupat de Neamul Românesc, un stat străin în fapt prezentat drept românesc doar în formă. Pentru instalare s-au folosit de patrioţi români pe care i-au indus în eroare făcându-i să creadă, precum încă mulţi în prezent, că acest stat reprezintă un progres. Etnia evreiască ştia că pentru administrarea sistemului de exploatare trebuiau oameni de o cruzime şi duritate care nu se puteau găsi între români cu uşurinţă, aşadar, după prima fază realizată cu etnici români pentru a putea invoca aparența că a fost izvorât dintr-o concepţie autohtonă, în a doua fază au adus străini din etnia lor sub diverse false naţionalităţi cu scopul de a ocupa funcţiile esenţiale în stat şi derula operaţiunile de exploatare complexe a teritoriului şi poporului.

Alexandru Ioan Cuza a fost un patriot care a pus în aplicare cu entuziasm planul de structurare a „statului modern” fără să înţeleagă de fapt pentru cine îl dezvoltă în fapt, convins că îl face pentru Neamul Românesc. Când a insistat ca statul să servească Neamul Românesc cu prioritate, a fost alungat de slugile obediente ale etniei evreieşti. Ca de obicei, dupa cum știau din experiențele trecute cu ale neamuri, un băştinaş nu putea fi folosit în întregime împotriva băştinaşilor, o problemă de care s-au lovit peste tot, inclusiv în Rusia când în 1917, au plasat ruşi de formă în guvern ca să pretindă că sistemul sovietic este o emanatie rusă dar au fost nevoiţi să îi schimbe cu evrei după numai 20 de zile pentru că nu erau capabili să elimine fizic oponenţii noului sistem sovietic de exploatare a ruşilor, în fapt nu aveau inima să asasineze milioanele de ruşi pentru a forta populaţia sa se suboroneze noului sistem de exploatare.

CAROL I

O legendă umblă că I.C. Brătianu n.1821-d.1891 (a nu se confunda cu fiul său Ionel I.C. Brătianu, n.1864-d.1927 care a fost un mare patriot asasinat de inamic) a căutat o persoană înrudită cu marile familii monarhice al Europei pentru a stabili alianţe durabile cu respectivele state bazate pe legături de familie la vârf. În realitate, etnia evreiască îşi implementa propria politica de a instala un străin fără nici o afinitate şi simpatie faţă de băştinaşi, pentru a implementa decizii în interesul organizatorilor „statului modern”, decizii care de regulă erau şi sunt în întregime împotriva intereselor Neamului Românesc. Hohenzollern este numele funcţiei pe care au ocupat-o pe termen lung predecesorii acestei familii, adică în limba română: vameşi, colectori de impozite, componentă esenţială a oricărui sistem imperial de exploatare.

Carol I a fost adus în ţara clandestin sub fals nume. Evident că nu era aşteptat cu bucurie, dimpotrivă, patrioţii ştiau mult mai bine decât în prezent ce se întâmplă de fapt, deoarece nu aveau percepţia realităţii distorsionată de informaţii false şi noţiuni nefuncţionale introduse pe calea mijloacelor de comunicare unidirectională dinamice (TV, radio, filme) prin care este ocolită cenzura constientă.

După nici 7 ani a început construcţia celebrului Castel Peleş unde s-a petrecut ceva deosebit de straniu: chipurile în timpul săpăturilor, au fost descoperite şi apoi au dispărut sute de plăci de aur cu o scriere aparent necunoscută. Ipotezele au explodat mergând până la cea a descoperirii unei biblioteci antice a Dacilor deţinătoare a istoriei necunoscute a celui mai important filon istoric al Neamului Românesc cu o probabilitate mare de a constitui una din bazele importante ale popoarelor Europei. Au mai rămas doar nişte copii făcute în plumb a căror cercetare ştiinţifică se evită în mod suspect de peste 130 de ani sub pretextul că sunt false și fără a se prezenta vreo explicaţie pentru care motiv cineva ar face zeci de plăci false în plumb, deci fără nici o valoare practică, muncind sisific şi inutil să le facă pe fiecare diferită dar cu o grafică unitară, coerentă, logica cu reprezentarea unor vestigii antice ca părţi ale cetăţii Sarmisegetuza necunoscute la momentul construirii Castelului Peleş. Oare ce se poate spune despre Carol I care a păstrat toată viaţa tăcerea asupra acestui imens subiect despre care ştia totul, ca o fi vreun patriot discret?

În 1877, Ţarul Rusiei trimite o telegramă rămasă celebră prin care a cerut disperat lui Carol I ajutorul Românilor în războiul cu Turcii desfăşurat în Bulgaria pe care era pe cale să îl piardă. Noi ne-am fi câştigat independenta chiar şi fără să participăm la război întrucât Imperiul Otoman era în avansată reducere teritorială şi nu mai avea capacitatea de a ţine populaţiile sub oprimare la nivelul anterior. Deşi patrioţii romani i-au cerut lui Carol I ca în schimbul susţinerii militare, să solicite ca Imperiul Rus să retrocedeze României Basarabia ocupată fără nici un drept în 1812, Carol I oferă ajutorul cerut de țar dar nu cere nimic în schimb. De la victoriile legendare al românilor împotriva turcilor ne-au parvenit nume de străzi şi cartiere ca Griviţa, Plevna, Rahova. După ocuparea României prin trădarea sinistrului Mihai I în 1944, autorităţile URSS au căutat cu frenezie şi au făcut dispărute două documente: telegrama țarului din 1877 şi telegramă de acceptare a armistiţiului adresată de URSS către Mareşalul Ion Antonescu primită la biroul cifrului de la Ministerul Afacerilor Externe in 20 august 1944 transmisă in schimb numai lui Mihai si lui Maniu.

Mult se vorbeşte de marile dezvoltări economice între care de infrastructură şi progresele economice ale perioadei: Podul de la Cernavodă, căi ferate, silozurile şi portul Constanta etc. etc. dar la o inspecţie mai atentă, dincolo de propagandă, se vede că această infrastructură a servit exportului de produse agricole de care a beneficiat … în exclusivitate etnia evreiască şi slugile lor locale. Iata aici un „microscopic” detaliu: în Moldova, câteva judeţe erau numite în silă „Fisherland” după arendaşul lor evreu Froim Fisher. Acesta a fost condamnat după ani de procese în 1913 pentru că a otrăvit ţăranii lucrători pe terenurile arendate de el cu mâncare stricată printre altele din varza stricată, peşte stricat şi măsline putrezite. Arendaşii români nu puteau concura cu arendaşii evrei care plateau proprietarilor arende mai mari pentru că evreii primeau bani din afara ţării şi aveau costuri mai mici prin exploatarea cruntă a ţăranilor români, ceea ce arendaşii români nu aveau inima să o facă. Producţia se ducea pe calea ferată la export în beneficiul … etnicilor evrei şi desigur nu a etnicilor români. Cui a servit in fapt acest mare “progres”? În toată perioada lui Carol I au fost nemulţumiri ample, răscoale, greve, de fapt reacţii ale Neamului Romanesc la exploatarea exercitată prin intermediul “Statului Modern Român”.

Carol I a protejat un şir care poate constitui o listă nesfârşită de acte antiromâneşti şi abuzuri împotriva românilor, bine ascunse de propagandă antiromânească omniprezenta care îl prezintă pe Carol I drept un apărător al intereselor Neamului Românesc, imagine falsă pentru a fi folosită împotriva intereselor Neamului Romanesc când convine planurilor etniei evreieşti precum în prezent când se folosesc de falsa identitate etnică de germani a acestor regi.

FERDINAND

Carol I şi Ferdinand au condus treburile privind dotarea, organizarea şi pregătirea armată a statului aşa încât prima dată în secole, o armată străină a invadat teritoriul romanesc prin înfrângerea armatei romane şi a ocupat cea mai mare parte din ţară. Regele şi guvernul s-au restrâns la Iaşi, din Statul Roman rămânând abia cât jumătate din Moldova intre Carpaţi şi Prut.

TEZAURUL: chipurile, Consiliul de Ministrii, dar ştim că erau ca şi azi, doar nişte marionete, a decis să trimită tezaurul la Moscova spre protejarea lui, chipurile.

Rusia era în curs de a fi preluată de bolşevici susţinuţi de germani.

Şeful operaţiunilor de război al Germaniei era Max Warburg, bancher din Hamburg.

Bolşevicii, de fapt evrei din Brooklin, New York conduşi de evreul Lev Davidovich Bronshtein, sub falsa identitate de Leon Trotsky, au preluat Imperiul Rus şi l-au evreizat prin sovietizare cu 20 de milioane de dolari aur daţi de Jacob Schiff, tatăl soţiei lui Felix Warburg care a fost organizatorul industriei de război a SUA şi şeful de facto al preşedintelui Woodrow Wilson. Cele 20 de milioane au fost transferaţi prin bănci suedeze ale familiei Warburg.

Max si Felix erau frați.

O aripă a familiei Warburg a constituit sistemul bancar din Danemarca şi Suedia cu vreo sută de ani anterior şi constituie baza familiilor conducătoare ale celor două ţări în prezent.

Numele anterior al familie Warburg a fost Del Banco şi au venit din Venezia, evrei strămutaţi cu multe secole anterior care au dezvoltat Republica Veneţiana bazată pe traficul de sclavi şi camătă.

Deci Imperul Rus era în curs de a fi preluat de evrei sub identitate de bolşevici ruşi susţinuţi de evrei sub falsă identitate de germani poziţionaţi în funcţii de conducere în Statul German cu bani de la evrei sub falsă identitate de americani poziţionaţi în funcţii de conducere în Statul American.

În ianuarie 1917 ajunge prima parte a tezaurului la Moscova, în februarie 1917 Kerensky, evreu, ia conducerea Rusiei de facto, în august 1917 ajunge a doua parte la insistenţele lui Nicolae Titulescu ministru de finanţe, mason de vază, iar în noiembrie 1917 bolşevicii preiau conducerea de la Kerensky.

Surprinzătoare coincidenţă că la pacea de la Brest în 1918, Statul Rus condus de bolşevici a dat Statului German o despăgubire chipurile de 93,5 tone de aur o cantitate identică cu cele 93,5 tone de aur preluate de la Statul Roman în custodie.

Surprinzătoare coincidenţe că:
• nişte evrei au organizat atacul germanilor împotriva României iar ca urmare căruia
• nişte evrei au ordonat Guvernului Roman să trimită tezaurul la alţi evrei care controlau deja Imperiul Rus
• evreii care controlau Imperiul Rus au transferat o cantitate identică de aur sub pretext de despăgubiri de război către alţi evrei care conduceau Statul German;
• niște evrei au ordonat Guvernului Roman si slugii lor drept rege al Statului Roman sa comită efectiv disoluția, dispariția Statului Român.

Eu cred în Dumnezeu dar nu cred în coincidenţe când lucrurile se aranjează ca “puse cu mâna”.

Arhivele sunt încă ferecate dar să nu ne mirăm dacă am afla că tezaurul României a jucat un rol esenţial în preluarea Imperiului Rus de către evrei la 1917.

Este clar că transferul tezaurului a avut ca rol ca Statul Roman să nu mai aibă nici o resursă să poată plăti cheltuielile de apărare. Povestea cu protecţia averii naţionale se prăbuşeşte în fata coincidentelor descrise mai sus. Chiar în condiţiile deosebit de ostile şi degradate create de Guvernul Statului Român, totuși Oştirea Romană avea o remarcabilă capacitate de luptă, capacitate pe care Guvernul şi Ferdinand făcuseră tot ce era posibil să o saboteze, capacitate care s-a dovedit sub agresiunile simultane cea făţişă a adversarului şi cea clandestină a duşmanului intern reprezentat de clasa “conducătoare”.

La recomandarea şefilor lor străini, în 1917 guvernul cu Ferdinand în frunte plănuiau să se refugieze în Rusia ceea ce însemna în fapt, dispariţia Statului Român cu efectul împărţirii teritoriilor locuite de romani sub controlul statelor vecine: Ungaria, Serbia, Rusia, Bulgaria. VISUL DE AUR AL INVADATORILOR DE PESTE 2,000 DE ANI. Preventiv trimiseseră tezaurul înainte de planificată disoluţie a “Statului Român Cel Modern” ca sa ramână al lor.

DAR patrioţii români nu s-au lăsat distruși. Au înţepenit în tranşee la Mărăşeşti şi Oituz, au respins pe germani, s-au îndreptat spre est şi au dezarmat şi alungat hoardele ruseşti dezorganizate de revoluţie, s-au repliat şi au respins atacurile din aprilie şi iulie 1919 ale ungurilor sub conducerea lui Bela Cohen, evreu, şi au eliberat Budapesta de guvernul evreiesc, chipurile comunist şi au pus şi opinca romaneasca pe Parlamentul de la Budapesta la 4 august 1919. Patrioţii români ca generalul Eremia Grigorescu care a reamintit Lumii ca „PE AICI NU SE TRECE !”, patrioţii care au luat arma în mâna, ei singuri contra manevrelor guvernului și regelui au făcut eliberarea armată a ţării şi întregirea statului.

Pentru că nu au reuşit să distrugă Neamul Romanesc la 1917 prin aceste manevre, propaganda evreiască creează alte legende atribuind meritul întregirii doar regilor lor cunoscuţi sub falsă identitate de germani, a guvernelor Statului Român care, cu excepţia celor conduse de Ionel IC Brătianu şi puțini alţi patrioţi, au fost cu totul obediente planurilor de disoluţie a Statului Român şi a ştergerii Neamului Romanesc de pe harta Lumii.

Forţa şi hotărârea Neamului Românesc a convins inamicii de toate felurile că nu se pot juca prea mult cu noi şi trebuie să facă şi ce vrem noi aşa că s-a făcut reîntregirea la 1918.

La Conferinţa de pace de la Versailles în 1919, partea învingătoare a fost condusă de şeful delegaţiei americane Felix Warburg iar partea perdantă a fost condusă de şeful delegaţiei germane Max Warburg, adică frati’su lu’ Felix !!! În favoarea cui credeţi că au negociat Felix cu Max, cine se încumetă să ghicească ?

CAROL II

Carol II a fost o marionetă perfectă a şefilor lui din etnia evreiască. A funcţionat ca paravan cu care s-a acoperit activitatea distructivă a etnicilor evrei sub conducerea lui Ernest Urdareanu. Mişcarea Legionară a fost reacţia cea mai amplă a etniei romaneşti la invazia etniei evreieşti, cea mai puternică forţă de rezistenta creată de vreun neam la invazia clandestină conspirată. Nici un al neam nu a generat o ripostă de o asemenea anvergură şi eficacitate. Sub acoperirea oferită de Carol II, Mişcare Legionară a fost distrusă: slugile băştinaşe l-au asasinat pe C. Z. Codreanu şi decemvirii în 30 nov 1938, au asasinat 252 de lideri regionali la 22 sept 1939 din care 80 au fost strămutaţi în nov 1940 la mănăstirea Sf. Nicolae la intrarea din Predeal dinspre Buşteni, sus pe deal. După eliminarea conducerii mişcării legionare au infiltrat-o cu infractori şi au compromis-o. Sub acoperirea oferită de Carol II Statul Roman a fost dezmembrat: Basarabia a fost dată fără luptă şi cu asasinarea a mii de ofiţeri şi soldaţi URSS, a fost dat Ardealul şi Cadrilaterul după care Carol II s-a cărat să îşi consume recompensa în linişte în ţările neutre.

MIHAI I

Mareşalul Ion Antonescu l-a considerat pe regele Mihai drept „coleg” în lupta pentru interesul Neamului Romanesc în consecinţă a considerat că biroul regelui este cel mai sigur loc din România, cu consecinţa că a fost singurul loc din România în care nu a intrat cu garda personală. Pe asta s-a bazat grupul de criminali şi trădători compus din regele Mihai şi inamicii din jurul său. Fără nici o apărare, Antonescu a fost copleşit fizic de atacatorii aflaţi în birou, a fost imobilizat şi izolat de armată. Apoi Mihai a preluat conducerea armatei pe care a înşelat-o şi a dat-o fără apărare inamicului şi cu asta întrega ţară. Actul de la 23 august 1944 a inclus mai multe acţiuni dependente una de alta cu finalitatea distrugerii forţelor armate din est si predarea intregii țări in mâna inamicului secular: a fost arestat capul armatei, a fost minţită populaţia şi cel mai grav, a fost minţită armata folosindu-se de faptul că a rămas fără conducere centrală. În comunicatul de la ora 23:00 la radio, Mihai a informat întreaga ţara că a fost semnat un armistiţiu cu URSS, în realitate, un armistiţiu nu fusese nici măcar negociat, darămite semnat. Armistiţiul ce conţinea condiţii catastrofale a fost semnat abia la 12 septembrie 1944. Prin această minciună, s-a obţinut predarea a 180,000 de soldaţi şi ofiţeri ce au fost dezarmaţi şi exterminați din care 50,000 in lagărul de la Balți restul în Siberia, o minciună gigantică, un act de mare trădare, nemaiîntâlnit în istorie: în mijlocul războiului şi pline ostilităţi, capul unui stat a predat armata cu conducător cu tot către duşman. De fapt, din punctul lor de vedere, a fost o operatine patriotica evreiască: un evreu a dat România cu teritoriu şi popor cu tot la alţi evrei fără nici un efort. Altfel, războiul s-ar fi sfârsit greşit pentru organizatori.

Mihai a continuat să slujească invadatorului sovietic până când a nu a mai fost util când, ca şi taicasu’, s-a cărat să îşi consume recompensa în linişte în ţările neutre.

MIHAI I DUPĂ 1990

După revenirea bolșevicilor la conducerea Statului Modern Roman tot prin crimă, tot ca salvatori dar de data asta sub alta identitate, cea de democraţi europeni si americani, Mihai a revenit şi i s-a dat prin abuz juridic încă o avere nemeritată.

În prezent, 2014, agenţi neo-bolșevici au constituit organizaţii cu scop de a promova reinstituirea monarhiei ca să poată fi folosită aşa cum au făcut în 10 feb. 1938 când, la alegerile din decembrie 1937, Partidul Totul pentru Tara al Mişcării Legionare a câştigat 15,50% din voturi în ciuda propagandei feroce antilegionare şi fraudei electorale când se vedea clar că la alegerile următoare, în 1941 Mişcarea Legionară va prelua statul şi îl va subordona interselor Neamului Românesc, efectiv anulând peste 80 de ani de construcţie instituţională antiromâneasca. Ca să anuleze câştigul realizat de legionari, etnicii străini au desfiinţat întreg sistemul parlamentar cu sistemul electoral cu tot la 10 feb 1938 şi au trecut la dictatura lor etnica, chipurile a lui Carol II. Funcţia de rege făcând posibilă eliminarea sistemului electoral.

În folosul cui funcţionează Statul Roman de 170 de ani? Al românilor cu siguranţă nu. De când a fost implementat, a fost tot mai rău pentru romani. Politicile antiromâneşti au avut continuitate pe toată perioada de 170 de ani cu excepţia a 4 perioade în care s-au petrecut singurele lucuri pozitive ca urmare a preluării de către patrioţi români a conduceri efective a statului şi l-au pus în slujba intereselor Neamului. Acestea au fost :

1) Ionel IC Brătianu vreo 10 ani şi a făcut unirea;

2) Mişcarea Legionară 4 luni când s-a realizat primul surplus bugetar de 5,7 miliarde de lei la incasari de 4,7 miliarde lunar, primul înainte de Ceauşescu, ca urmare a eliminării corupţiei şi exploatării poporului prin delapidare organizată, dobânzi, crize economice false etc.

3) Mareşalul Antonescu, 3,5 ani, care a restabilit pretenţiile asupra teritoriului romanesc prin jertfă şi chiar dacă nu a învins, datorat unui complex larg de trădări, a impus reafirmarea dreptul nostru istoric pe care noi putem cu atât mai mult acum şi trebuie să continuăm să îl invocăm;

4) Dej şi Ceauşescu vreo 30 de ani, când s-a demonstrat că Neamul Romanesc deţine capacităţi uriaşe de dezvoltare economică şi mai ales de apărare militară. Fără să bage de seamă, întregul efort a fost subminat de forţele antiromâneşti adânc conspirate în societate constituite de etnici evrei care adoptaseră cu generaţii în urma nume româneşti şi sub falsă identitate românească au ocupat funcţii în stat prin care în mod concertat au împiedicat ca efectele dezvoltării să ajungă la popor, timp în care le-au deturnat prin sistemul de distribuţie centralizat al Comitetului de Stat al Planificării pe care îl controlau integral, catre firmele de comerţ exterior pe care şi pe acestea le controlau integral si mai departe către firmele etnice evreiești din afara țării.

Toate aceste încercări de românizare a Statului Modern Român au fost întoarse de acelaşi grup antiromânesc binecunoscut din acelaşi sigur motiv: toți patrioții au facut o gravă subestimare a vicleniei grupului antiromânesc, aspect pe care patrioţii in viața sunt obligaţi să îl cunoască în cel mai mare detaliu dacă vor să ajungă să fie folositori Neamului Românesc.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Cunoasterea Adevărului istoric – Regele Mihai, tradarea din 23 august 1944, Ion Antonescu, Al Doilea Război Mondial, distrugerea României de catre straini (nom)
https://ceicunoi.wordpress.com/2014/08/29/cunoasterea-adevarului...

Generalul Sovietic Susaikov tigara Regelui Mihai I Ziaristi Online Cunoasterea Adevarului istoric Regele Mihai tradarea 23 august 1944 Ion Antonescu Razboi MondialAcest text este destinat doar celor cu mintea deschisă, care au priceput că există șanse mari ca lucrurile pe care le știu / le-au învățat până acum să fie eronate, mai ales dacă le știu din Școală (patronată de mafie) sau din Mass Media (patronată de mafie). Întrucât CUNOAȘTEREA ADEVĂRULUI ISTORIC este esențială pentru a pricepe ce ni se întâmplă nouă ASTĂZI, redau mai jos câteva texte care oferă o altă istorie, total diferită de propaganda oficială care ni se servește în Școală și prin Mass Media (adică prin instrumentele deținute în prezent de străinii care conduc România și folosite pentru a denatura și ascunde adevărul) despre Regele Mihai și salvarea / trădarea din 23 august 1944, Mareșalul Ion Antonescu, Al Doilea Război Mondial, SURSA relelor pe care le trăim noi astăzi etc.

Redau la început doar 2 pasaje din textele preluate pentru a vă convinge să le parcurgeți integral mai jos, ca pe o altă variantă, mai apropiată de adevăr, a Istoriei României și recomand citirea integrală și a celui de-al treilea text postat mai jos, care explică mai bine ce s-a întâmplat, de fapt, la 23 aug 1944 și DE CE.

„La 23 august 1944 a avut loc unul dintre cele mai nenorocite evenimente din intreaga istorie a Neamului Romanesc. Vitejia a sute de mii de romani, viata a milioane, munca a zeci de milioane de romani pe zeci de ani au fost injosite, irosite, distruse de niste straini sub falsa identitate de români impreuna cu niste romani slugi obediente la straini.”

„Da, noi, Românii, am înţeles că tragedia noastră naţională s-a datorat numai „străinilor” aciuiţi pe la noi pe care i-am tolerat pe motive umane sau politice, şi care au conspirat împotriva noastră, fiindcă nici un „român adevărat” nu ar fi fost în stare să-şi trădeze neamul şi Patria de dragul privilegiilor sale personale…”

PRIMUL TEXT:

Pasaje preluate de aici: Generalii care au plătit pentru trădarea regală de la 23 august!

Beneficiarii Actului de la 23 August 1944, l-au calificat drept act de salvare naţională.

Regele Mihai a primit pentru această bravură, de la „tătucu” Stalin, cea mai înaltă decoraţie rusă: „Ordinul Victoria”. Victoria cui?

Se pretinde (ceea ce este adevărat) că prin acest act, soarta războiului a depins de aliaţi şi că a fost scurtat cu aproximativ o jumătate de an.

Criticii califică actul de la 23 august 1944 drept „înaltă trădare”, „gravă eroare politică” şi susţin că România nu trebuia să capituleze înainte de a fi semnat un armistiţiu. Acest armistiţiu trebuia semnat doar de mareşalul Antonescu.

Actul de la 23 August 1944, asumat direct de regele Mihai a fost, de fapt, o capitulare necondiţionată cu consecinţe imediate: 130.000 de soldaţi români prizonieri ( sunt surse care indică 180 000 de soldaţi) : deportaţi 20.000 de români şi alţi 72.000 de români de origine germană, pierderea a 50% din totalul de 19 divizii, angajate în lupta alături de sovietici, pierderea libertăţii şi bolşevizarea cu forţa.

Procedându-se la arestarea mareşalului şi la capitularea întregii armate înaintea semnării aricărui armistiţiu, am pierdut baza juridică şi morală a apărării drepturilor României şi ne-am dezonorat singuri.

Prin „armistiţiul” regelui Mihai, dictat de Moscova la 12 Septembrie 1944, în loc de 300 de milioane impuse, prin guvernul „frăţesc comunist”, sovieticii au furat României cel puţin 3 miliarde de dolari în produse.

Şeful Statului Major britanic Allen Brootie, susţinea că prin actul regelui de la 23 August 1944, România a deschis larg porţile sovieticilor, contribuind direct la ocuparea Europei de Răsărit de către aceştia.

Atunci când istoria României nu va mai fi scrisă cu patimă şi chiar fanatism uneori, poate că se va ajunge la înţelegerea amplului proces prin care Maresalul Ion Antonescu ajunsese să-şi îndepărteze o mare parte din ofiţerii superiori aflaţi în subordine, aceştia acceptând colaborarea cu grupul regelui, Mihai I de România şi să-l ajute să-şi indeplinească visul de a ajunge actorul principal pe scena politică a ţării.

Aşa s-a început procesul de falsificare a istoriei naţionale cu concursul regaliştilor, comuniştilor şi sovieticilor. Epurările şi arestările au devenit metodă de lucru, iar tehnica asasinatelor comise cu bună ştiinţă şi cu sânge rece s-a tradus în politică de stat.

Sub incidenţa ocupaţiei militare exercitată de Uniunea Sovietică prin Armata Roşie, instituţiile fundamentale ale ţării, structura de stat, regimul politic, forma de guvernământ, s-au clătinat din temelii. Slugile lui Stalin, prin care s-au pus bazele stalinismului în ţările satelit şi în mod expres la noi, au fost promovate în funcţii de conducere la cele mai înalte nivele, din cadrul altor naţionalităţi (evrei, unguri, bulgari, ucraineni, etc.)

Oamenii lui Stalin erau activiştii cominternişti, însoţiţi de experţi politruci și de o reţea a N.K.V.D.,-ului, alcătuită mai ales din evrei sovietici, maghiari, bulgari ş.a.

Măsurile lor urgente politico-militare au fost îndreptate în primul rând împotriva armatei, singurul obstacol în calea realizării obiectivelor social-politice preconizate de ei şi a cărei dramă începuse odată cu cele două dictaturi regale (1938-1940;1940-1944) amplificată apoi până la declin sub începutul celei de-a treia dictaturi, cea comunistă.

Sursa AICI

……………………………………………………………………………………………………………….

AL DOILEA TEXT:
Intervenţia Doamnei Ioana Aioanei – o contribuţie esenţială la analiza şi interpretarea faptelor de la 23 august 1944 (mesaj către Mihai I, fostul rege al României) (preluare de AICI):

„Sire,

Cu ocazia „aniversării” zilei de 23 August, vă felicit, fiindcă această „Mare Zi” este opera Dv., şi eu alături de fraţii mei români vă datorăm Dv. invazia sovietică şi instaurarea comunismului în România, operă desăvârşită de comuniştii Pauker – Groza – Pătrăşcanu, care au pregătit distrugerea României în anticamera regalului Dv. birou.

Pentru acel „23 August”, eu şi sute de mii de români am fost aruncaţi în închisori, fiindcă „eram o burgheză bogată” şi fiica unei familii cu tradiţii militare naţionaliste, închisoare din care am scăpat printr-un miracol.

Pentru acel „23 August”, Dv. aţi minţit poporul român şi l-aţi dat pradă străinilor, aşa cum a făcut şi tatăl Dv. aţi ordonat să lăsăm jos armele în faţa „prietenilor sovietici” invocând un pretins „armistiţiu”, dar l-aţi semnat abia în 12 Septembrie 1944, dându-ne la „tavă” ruşilor.

Detalii în continuare:

Voi, Mihai Rege al Românilor, aţi ordonat ca românii să nu tragă nici un cartuş şi să nu se apere în faţa hoardelor sovietice, români care la Ungheni au fost împuşcaţi în timp ce îşi aşteptau „prietenii”. Alţi 170 de mii, tot la Ungheni, au fost luaţi prizonieri, unde şi soţul meu, un tânăr de 27 de ani a fost omorât, iar eu am rămas văduvă la 23 de ani…

La „ordinul” Dv., armata română a trebuit să meargă şi să lupte alături de sovietici, şi bieţii români au luptat şi murit cu miile până în Munţii Tatra, fapt unic în analele istoriei războaielor, când un popor învins prin trădare este şi forţat să lupte alături de inamic. Voi Rege Mihai, aţi ordonat asta şi cei 200 de mii de români au „murit degeaba”, căci Basarabia şi Bucovina tot au fost răpite de ruşi, iar Cadrilaterul răpit de bulgari, şi România invadată de bolşevici.

Şi după imensa greşeală politică şi militară ce aţi comis, aţi continuat să colaboraţi cu o clică de trădători, care ajutaţi de Colonelul Ulea, Maestrul de Ceremonii al Casei regale, le-aţi permis trădătorilor să se aciueze în Casa Regală, unde în spatele tronului Dv. au pregătit lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizică, materială, morală şi spirituală. Dar puţin v-a păsat, căci v-aţi salvat tronul şi asta era important pentru Dv. şi clica ce v-a sfătuit în acel fratricid 23 August 1944.

Iar noi românii, ca nişte proşti sentimentali, ne uitam la Dv. cu drag şi vă aplaudam furtunos când apăreaţi în jurnalul de Ştiri de la Cinema Aro, căci eraţi iubitul nostru rege, şi atâta timp cât eraţi pe tron, ne asiguraţi de libertatea şi independenţa Ţării de pacostea comunistă, căci încă nu ştiam că Dv. colaboraţi cu comuniştii.

Dacă aţi fi fost sinceri cu noi, dacă ne-aţi fi atenţionat atunci când s-a format „nucleul” comunist sub numele de „Blocul Partidelor Democratice”, şi ne-aţi fi spus: „Români, sunt forţat de oameni nedemni spre fapte nedemne. Eu, regele vostru, nu permit ca sub baldachinul tronului să se conspire în contra voastră, şi abdic azi 6 martie 1945”, ne-aţi fi salvat dacă aveaţi curajul să vă riscaţi „pielea” şi am fi ştiut ce să facem în contra comuniştilor care erau instrumentele Moscovei şi nu un guvern de coaliţie cum am crezut noi. Dar aţi tăcut, ca să vă salvaţi tronul, căci aşa v-a sfătuit Styrcea care era „tare la poker” şi Sănătescu „tare” în conspiraţie.

Ne-aţi minţit ani de zile, până în clipa de 30 Decembrie 1947, când aţi declarat la radio: „Abdic pentru mine şi toţi urmaşii mei…”, dar abia acum ne spuneţi prin interviul dat la Europa Liberă, că aţi fost forţat să abdicaţi de către Dej şi Groza, care v-au prezentat un act de abdicare „plin de greşeli de gramatică”, ceea ce este ridicol, căci Dej era un analfabet, dar Groza şi Pătrăşcanu erau avocaţi, şi Pătrăşcanu scria orice act.

De ce nu ne-aţi spus atunci?, că poporul ar fi sărit în foc pentru Dv. şi poate puteam preveni ca hoarda de criminali şi analfabeţi să nu fi putut forma un „guvern”. Aţi ajutat şi aţi sprijinit pe comunişti, care au reprezentat România şi la Pacea de la Paris, fapt pentru care americanii au spus atunci şi spun şi azi: „Românii şi-au ales singuri comunismul, căci au format un guvern comunist încă sub Regele Mihai…”

Aţi sperat că Stalin vă va „lăsa pe tron” pentru eroica Dv. trădare, şi care era o continuare a trădărilor comise de „scumpul Dv. tată” Carol al II-lea, care dăduse Basarabia, Bucovina şi Nordul Herţei cadou la ruşi în Iunie 1940, fiindcă el avea nevoie de „pace” ca să se poată „dedica” marii lui Pasiuni pentru Lupeasca…, iar Dv. aţi întărit trădarea prin „Armistiţiul din Septembrie 1944”, pe care l-au legalizat la Paris comuniştii NKVD-işti, nişte criminali ca Pătrăşcanu, Groza, Dej şi alţi oportunişti, pe care Dv. i-aţi trimis la Paris să reprezinte bietul popor român.

Îmi amintesc, cu câtă mândrie purtaţi pe piept „Ordinul Victoria” dat de Stalin, şi cum ciocăneaţi ouă roşii cu Vîşinski, acelaşi Vîşinski care a dat cu pumnul în masă şi a ţipat la Dv., ori să formaţi un guvern „pur comunist”, ori să abdicaţi. El a ieşit din biroul Dv. trântinduşa, că v-a căzut var de pe plafon în cap…

Imediat l-aţi admis pe Groza, care era paravanul lui Pauker şi Dej, asasinii românilor, şi iar v-aţi salvat tronul…Eraţi regele românilor, dar unde eraţi Sire când comuniştii au ocupat fabricile şi ei stabileau câţi bani să plătească patronul unui lucrător, şi câtă carne şi alimente să le dea gratis?

După 23.8.1944, România a demonstrat elocvent că nu numai revoluţiile îşi devorează copiii ci şi loviturile de stat. Arestaţi şi judecaţi în 1947, conducătorii PNŢ au fost condamnaţi potrivit sentinţei pronunţate la 11.11.1947, cei doi lideri, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, fiind singurii care … au beneficiat de „temniţă grea pe viaţă”, iar Gr. Niculescu-Buzeşti de „muncă silnică pe viaţă”. Toate cu deplina ştiinţă a lui „Mihai I, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, rege al României …”

Unde eraţi, Sire, când militarii români întorşi de pe frontul rusesc au fost deblocaţi şi aruncaţi pe străzi, iar invalizii lăsaţi pradă mizeriei şi fără pensie?

Unde eraţi Sire, când cei de pe frontul de Vest s-au întors fără mâini şi picioare şi nu şi-au mai găsit familiile în casele lor, căci fuseseră „confiscate de la burjui” şi date la ţiganii nomazi, care au făcut focul pe podele sub pirostrii să-şi facă mămăliga?

Unde eraţi, Sire, când sovieticii ne-au evacuat din casele noastre în miez de noapte şi plină iarnă 1944, şi ne-au luat tot avutul, iar noi cu copiii în braţe plângeam pe străzi? Unde eraţi Voi Sire, regele iubit al românilor? Iar noi, tot naivi, vă iubeam şi credeam că eraţi ataşat nouă şi că ne veţi salva de comunişti!…

Forţele Armatei Roşii la Bucureşti, au fost invitate ori ocupante în urma actului de la 23 august 1944?

Unde eraţi, Sire, când comuniştii au înscenat lui Maniu şi altora „procese de trădare” şi i-au arestat aşa ca pe Titel Petrescu pe care l-au omorât, în timp ce sovieticii conduşi de evreii NKVD-işti ne violau, jefuiau şi împuşcau în plină zi pe străzi?

Unde eraţi, Sire, când moldovenii mureau de foame, fiindcă „prietenii” sovietici au blocat şi cărat toate alimentele? Şi unde eraţi când ofiţerii superiori ce au condus armatele în Rusia, au fost arestaţi, judecaţi prin procese înscenate şi împuşcaţi „pentru trădare”, iar soţiile şi copiii lor nu au avut dreptul la pensie, ba chiar au fost urmăriţi în mod sistematic, distruşi prin bătaie şi teroare de către agenţii comunişti, aşa cum s-a întâmplat cu copiii lui Ion Moţa, Gabriela şi Mihai?

Unde eraţi Dv., „Regele Românilor”, atunci când s-a modificat legea învăţământului, ca să ni se impună Limba Rusă în şcoli, şi când preoţii au fost arestaţi, bisericile păzite de comunişti ca noi creştinii să nu ne mai rugăm lui Dumnezeu ci lui Stalin, şi sărbătorile de Paşte şi Crăciun suspendate şi declarate „zile de muncă” ?

Unde eraţi Dv., decât pe tronul României, şi sub ochii şi tacita aprobare a Dv. s-a desăvârşit distrugerea unui popor, pe care azi, îl anunţaţi că vreţi „să-l fericiţi” cu întoarcerea Dv. la tron?!

Să fim serioşi, D-le de Hohenzollern! Aş avea multe de spus, căci am trăit acele tragice zile şi ani de umilinţe în propria mea ţară, pregătite de Dv. Sire pentru poporul român, pe care l-aţi înşelat şi trădat, fapte care nu se pot uita în secole, nu după 42 de ani. Noi, cei bătrâni, suntem aici ca să spunem celor tineri şi să scriem Istoria cea adevărată, în care eu şi milioane de români avem un lung rechizitoriu pentru Dv.

Dar mă opresc aici… Şi dacă aţi avut decenţa să „ tăceţi” o perioadă atât de lungă,v-aţi lăsat antrenat în ultimul timp de ceva „fosile din vechea camarilă” ce trăiesc prin Anglia şi Germania, şi cu o îndrăzneală demnă de un „Carol Tiranul” tatăl Dv., aţi început o campanie de „încălzire a sentimentelor” cu românii, spunând într-o „proclamaţie” difuzată în 1979 la radio Europa Liberă: „Au trecut treizeci şi doi de ani, de când n-am mai călcat pământul României…”, şi apoi continuaţi: „M-am frământat, şi mă frământ, mă zbat pe seama soartei voastre crunte…”

Dar în cei 32 de ani, Dv. n-aţi întreprins nimic pentru poporul român, ci v-aţi făcut o familie frumoasă cu multe fete, pe care după cum se vede, vreţi să ni le puneţi în spate ca „moştenitoare ale tronului României”. Şi ca încheiere în acel mesaj de Anul Nou 1979, ne spuneaţi: „Urărilor Mele se alătură iubita Noastră Regina-Mamă, Regina Ana şi fiicele noastre, Principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria”. Să vă trăiască, Sire, dar ele sunt fiicele şi principesele Dv. şi nu „reginele noastre”, ale poporului Român, fiindcă Dv. aţi „abdicat” pentru Dv. şi pentru toţi urmaşii Dv., şi nu înţeleg, în care ţară şi pe ce tron sunt Domniile Lor regine?

După succesul conjuraţiei de la 23 august 1944, Al. Cretzianu şi C. Vişoianu aveau a se stabili în SUA, unde au început războiul pentru fondurile secrete destinate din vreme de către cei doi Antoneşti exilului românesc, în cazul ocupaţiei staliniste. Istoricul acestor fonduri s-a impus atenţiei noastre în urma investigaţiilor în arhivele britanice, americane şi ruseşti, ca şi în temeiul discuţiilor cu Gh. Barbul, George Duca şi Barbu Călinescu, ultimii doi – copiii foştilor premieri asasinaţi în 1933 şi, respectiv, în 1939. În interviul dat de curând lui V. Georgescu, el v-a întrebat: „Majestatea Voastră s-ar întoarce imediat, deci în ţară, în momentul în care ar fi posibil. Pentru a domni? Pentru a fi rege?” Dv. aţi răspuns:”Da. Asta este datoria mea, şi dacă mi-am făcut datoria în circumstanţele grele la 23 August 1944, când aveam 22 de ani, nu voi şovăi acum la 64 de ani”. Dar de ce nu aţi considerat „datoria Dv.” ca imediat după abdicare, să fi format un guvern în exil, şi să fi folosit toate relaţiile politice şi familiale ce le aveaţi cu Anglia, „tradiţionala aliată”, să fi uşurat povara românilor la Conferinţa de la Paris, căci Churchill era marele master, şi regele Angliei vă era rudă? De ce nu aţi acţionat atunci, şi veniţi acum după 42 de ani să ne spuneţi că „este datoria Dv. să reveniţi la tron?…”

Trebuie să ştiţi că Poporul Român s-a maturizat, şi a învăţat pe propria-i piele o mare „lecţie”, aşa cum a fost spus de Eminescu: „Cine iubeşte străinii/Mânca-i-ar inima câinii…” Da, noi, Românii, am înţeles că tragedia noastră naţională s-a datorat numai „străinilor” aciuiţi pe la noi pe care i-am tolerat pe motive umane sau politice, şi care au conspirat împotriva noastră, fiindcă nici un „român adevărat” nu ar fi fost în stare să-şi trădeze neamul şi Patria de dragul privilegiilor sale personale…

Aşa cum şi mie mi-e dor de casa mea, vă cred, Sire, că vă este dor de Peleş şi de toate palatele făcute de noi românii, în care v-aţi lăfăit cu „gaşca” de pierde vară şi care au decis soarta noastră, soarta României, între un pahar de coniac şi o partidă de poker, unde excela prietenul Dv. Styrcea, care v-a dădăcit şi v-a sfătuit cum să-i trădaţi pe români. Cred că vă este dor, să mai goniţi cu automobilul pe şoseaua Bucureşti-Sinaia, aşa cum făceaţi…, cred că vă este dor de aerul parfumat, de brazii de pe munţii Carpaţi, de care şi nouă celor din exil ne este dor, dar suntem pe aici din vina trădării Dv., iar fraţii noştri gem sub ocupaţia comunistă, pentru că Dv. aţi facilitat asta 42 de ani în urmă, şi nu ne-aţi lăsat să luptăm şi să fim învinşi în mod onorabil, ci să fim umiliţi şi distruşi în numele „prieteniei”, fapt pentru care Occidentul ne dispreţuieşte că, noi ne-am „ales comunismul”.

În „noua conspiraţie”, Dv. v-aţi lăsat intervievat de Vlad Georgescu, care nu numai că vă tratează ca pe un rege al României, dar vă întreabă exact ce vrem noi să ştim, iar Dv. i-aţi răspuns: „Ne-o dovedesc scrisorile pe care le primesc mai cu seamă de la cei tineri…care au aflat de la părinţii lor despre mine…”. Şi credeţi că românii pot spune ceva frumos despre Regele Mihai? Greşiţi, Sire! Aceşti tineri nu mai sunt românaşii credincioşi şi educaţi în umilinţă şi supunere faţă de casa Regală a Madamei Lupescu. Tinerii români sunt evoluaţi şi au curajul opiniei azi mai mult ca oricând, şi nu schimbă ei o teroare comunistă pentru una regală a Casei de Hohenzollern, care a omorât destui români între anii 1930 – 1940, sub domnia „Tiranului dement Carol al II-lea”.

Propaganda pe care o faceţi prin intermediul Europei Libere, cred că aţi plătit-o foarte „gras”, să vă scoată la iveală şi să puteţi pleda pentru dreptul ce-l ridicaţi la tronul României, pe care l-aţi pierdut, ziceţi, din cauza „baionetelor sovietice”; dar Dv. l-aţi trimis pe Dămăceanu la ruşi în Aprilie 1944, i-aţi eliberat pe Dej, pe Ceauşescu şi Pătrăşcanu ca să vă pregătiţi pavăza, şi apoi l-aţi arestat pe Mareşalul Antonescu, dând la „tavă” România comuniştilor. Cum puteţi spune: „Aşadar, 40 de ani după venirea la putere a regimului comunist cu ajutorul baionetelor sovietice”, când [ei] au venit cu sprijinul Dv. regal? Că ruşii cu baionetele lor v-au forţat să abdicaţi, asta era de aşteptat, nici comuniştii nu vor „regi” şi trebuia să prevedeţi acest lucru. Dar de ce nu ne-aţi spus atunci în 1947, şi ne spuneţi acum? Cu asta sunteţi de două ori vinovat, că aţi conspirat atunci şi conspiraţi azi ca să puteţi lua tronul iar.

Cu „dulcegăriile” Dv. nu puteţi şterge trecutul, sperând că cei ce ştiu adevărul au murit, ori au fost omorâţi cu toţii de către comunişti. Aţi greşit, sunt încă o mulţime de supravieţuitori în exil şi datoria noastră este să păstrăm „adevărul istoric”şi să-l predăm ca pe o faclă generaţiilor tinere. Să ştie, şi ştiu şi eu, că în acea caldă zi de 23 August 1944, aţi vorbit la radio, v-am auzit cu urechile mele când aţi „ordonat” la ora 13, încetarea ostilităţilor contra Rusiei, şi aţi cerut atacarea trupelor germane pe teritoriul României. Dar ştiu că vocea Dv. fusese imprimată pe un „disc” de către comuniştii Pătrăşcanu şi Bodnăraş („Ceauşu”), pentru cazul când aţi fi fost omorât şi lovitura de stat nu reuşea, ei să poată folosi „vocea Dv.” ca o momeală pentru a comanda armata română. Şi culmea, Pătrăşcanu v-a scris şi „textul” trădării, iar Dv. susţineţi „azi” că au fost „baionetele sovietice”, când a fost numai „voinţa Dv.”, să faceţi orice să vă salvaţi tronul, şi l-aţi salvat ce-i drept, pentru 3 ani. Dar l-aţi salvat cu preţul vieţilor a milioane de români, pe care i-aţi făcut sclavii ruşilor. Şi mai vreţi să fiţi rege românilor???

Dintr-un punct de vedere, vă înţeleg: Dv. acţionaţi ca un bun părinte pentru copiii Dv. pe care aţi vrea să-i vedeţi „asiguraţi material”, că toate averile Dv. din România le-ar oferi o viaţă de huzur aşa cum aţi avut Dv. Şi dacă aţi „declarat-o” pe Margareta „Prinţesa Moştenitoare” a unui tron „fantomă”, aţi făcut aceasta cu scopul să o vedeţi în Peleş, unde azi locuieşte Ceauşescu, pe care Dv. l-aţi eliberat din închisoare…,şi nu „baionetele sovieticilor”.

Cât despre cine o să conducă poporul român după ce se va elibera de analfabeţii comunişti, nu vă faceţi griji.

De aceea, vă doresc Dv. şi întregii „familii regale” să staţi fericiţi şi plini de bucurie pe „tronul fantomă”, şi să aveţi fericirea pe care o are Poporul Român cu ocazia aniversării „Zilei Mari” de 23 August – „Ziua Trădării României de către fostul Rege Mihai”.”

sursa AICI.

……………………………………………………………………………………………………………….

AL TREILEA TEXT:
O interpretare mai radicală privind trădarea de la 23 august 1944

IATA CE SE ASCUNDE CU CEL MAI MARE EFORT DE CATRE INAMICUL DE MOARTE AL NEAMULUI ROMANESC DESPRE 23 AUGUST 1944!!!

Pentru ascundera informatiilor prezentate mai jos, toate documentate prin numeroase acte autentice din arhive, se fac investitii imense de catre inamicul secular al Neamului Romanesc. Daca aceste informatii ar fi cunoscute de romani, situatia dezastroasa creata atunci cu consecintele negative pentru Neamul Romanesc in prezent, nu ar putea fi continuata.

Istoria “oficiala” prezinta actul de la 23 august 1944 ca find salvator pentru Romania si o justifica prin descrierea situatiei pe front ca fiind dezastruoasa pentru Romania. Dar omite un numar de informatii esentiale pentru evaluaera stuatiei precum si contextul istoric si internatuonal si cel mai grav, omite planurile pentru rezulatul razbiului elaborate de straini cu mult inainte de evenimente.

Dupa ce i-a luat un an si jumatate sa parcurga 1,100 km prin stepa pe teren plat de la Stalingrad la Romania, Armata Rosie s-a blocat in martie 1944 in fata Romaniei. Aveau in fata Armata Romana si Muntii Carpati de care nu aveau cum sa treaca, dupa cum s-a demonstrat in primul razboi mondial. Sa ne amintim ca dupa ce un guvern calificat ca eroic dar care a trimis tezaurul tarii in Rusia sa fie luat de bolsevici, care se pregatea sa se muet si el in este de NIstru sa scape de presiunea Armatei Germane si cu asta sa realizeze planul inamicului secular al Neamului Romanesc de disapritie a Statului Romanesc, patriotii din armata s-au mobiloizat, au ingehtat in tarnsess, au respins armata Germana, au alungat rusi dincolo de Nistru, au ajuns in 1919 la Budapesta si in urma lor, s-a infaptuit reintregirea teritoriala a tarii iar strainiii au ramas cu planurile nerezolvate. O astfel de mobilizare se astepta de le Poporul Roman oricand.

In incercarea de a sparge frontul romanesc, in aprilie 1944, Armata Rosie a atacat la Targu Frumos dar a fost infranta de Armatele Romana si Germana, intr-o batalie atat de celebra incat constituie caz de studiu la Academia Militara West Point a SUA.

Armata Rosie era blocata in fata Romaniei in impas. Intreg razboul depindea de modul de solutionare a blocajului de la granita Romaniei. Blocajul nu se putea rezolva pe cale militara in consecinta au trebuit sa treaca la alte mijloace, respectiv la “specialitatea inamicului” clasica metoda de a obtine cooperarea conducatorilor adversarului impotriva propriului popor. Fara stirea lui Antonescu si a altor patrioti, aveau de multi ani plasat in fruntea statului pe cel mai important agent antiromanesc, un membru de vaza al trupelor de ocupatie ale inamicului de moarte al Neamului Romanesc.

Cu scopul de a slabi Romania dar mai ales de a convinge populatia ca venirea rusilor ar putea fi o salvare, aviata americana a desfasurat incepand din martie 1944 cele mai mari campanii de bombardare din istoria sa pana la acel moment asupra obiectivelor industriale dar mai ales civile din Bucuresti, Ploiesti, Brasov. Cu un imens cost, aviata romaneasca a provocat cele mai mari infrangeri ale aviatiei militare americane din intreaga lor istorie lor pana in prezent.

Bombardamentele americane au avut ca scop favorizarea ocuparii Romaniei de catre URSS. Nicidecum nu aveau americanii vreun gand sa salveze Romania de URSS ci dimpotriva. Toti cei care au promovat aceasta idee, in timpul razboiului si dupa razboi au fost agenti de influenta ai inamicului care au manipulat constiinta publica, manipulare careia le-au cazut prada mii de patrioti. Avand incredere in reprezentantii americani in Romania si propagandei anticomuniste diseminate prin radio far sa banuiasca ca este in intregime falsa, patriotii romani si-au sacrificat viata construind o rezistenta impotriva comunistilor pentru ani si ani, convinsi ca ei pastreaza un cap de pod pentru venirea americanilor. Aceasta perfida manipulare greu de cuprins de o minte normala a urmarit in fapt identificare patriotilor si eliminarea lor din calea preluarii tarii de catre inamicul prezentat la acel moment drept URSS.

Intre timp, dupa numeroase tradari ale germanilor care nu si-au respectat promisiunile din motive similare de tradare a nivel inalt, Ion Antonescu initiase negoceri de incheiere a razboiului unilateral pentru Romania, negoceri ce se aflau in faza de aprobare finala de catre URSS.

La 20 august 1944 conducerea URSS a trimis mesajul ca a acceptat armistitiul propus de Ion Antonescu in care se asigura independenta Romaniei si se stipula ca Armata Rosie va traversa Romania de la est la vest printr-un coridor la nord de max 20 km lat pazit de armata romana si ca nu va stationa pe teritoriul Romaniei.

Textul armistitiului si aprobarea au fost primite la biroul de cifru al Ministerului de Externe unde lucra si Neagu Djuvara. Conducerea cifrului nu au transmis textul catre Ion Antonescu dar l-au dat lui Iuliu Maniu care l-a aratat doar regelui Mihai. Exista probe indubitabile de arhiva care atesta ca armistitiul fusese acceptat de URSS si trimis in Romania la 20 august 1944.

Maniu si grupul de colportori organizat in jurul lor au planificat sa isi insuseasca meritul acestui succes, sa apara drept salvatorii Romaniei, scop pentru care trebuiau sa scape de Ion Antonescu. Inamicul avea un plan si mai perfid de a se folosi de acestia.

Pentru multe motive in dauna interesului tarii dar si pentru a pune presiune pe Antonescu si sa castige simpatia conducerii URSS, un numar de generali romani din grupul colportorilor au ordonat, desigur fara stirea lui Antonescu, deplasarea trupelor din dreptul Iasului in sud si nord lasand Iasul fara aparare. Actiunea este cunoscuta de atunci ca “Deschidera de la Iasi”. Simultan Armata Rosie a atacat si fara sa intampine nici o rezistenta au spart frontul la 20 august 1944.

Antonescu asteptand confirmarea armistitiului ce trebuia sa apara dar tot nu venea, a trimis o echipa din care a facut parte si Neagu Djuvara la Stockholm la 22 aug 1944 sa obtina un raspuns de la ambasadoarea URSS, cea prin care se facusera negocierile. Cei trimisi nu au facut nimic, lasand pe Antonescu in lipsa de informatii. Neagu Djuvara, de o viata, refuza sa lamureasca orice subiect legat de aceasta calatorie in care el si grupul de la cifru au tradat a doua oara dar are timp sa scrie manipulari si dezinformari privind pretinsa noatra origine din nomazii cumani!!! Ceva mai antiromanesc greu de imaginat.

La 23 august 1944 dupamiaza Mihai, Maniu si grupul de colportori atrag in capcana pe Antonescu care intra in biroul lui Mihai fara garda, considerand ca biroul regelui trebuie sa fie cel mai sigur loc din tara. Gasindu-se fara aparare, Antonescu este capturat, inchis in subsolul palatului regal si predat a doua zi agentilor URSS.

La 23 august 1944 la 22:50 regele Mihai a tinut discursul la radio in care a inselat armata ca armistitiul cu URSS ar fi fost semnat si a ordonat incetarea ostilitatilor cu URSS. Insa Armata Rosie netinuta de nici un tratat sau armistitiu, a capturat intreaga Armata Romana aflata pe front, respectiv 180,000 de soldati romani, si i-a deportat in Siberia sau i-a asasinat direct precum au facut in lagarul de la Balti unde au impuscat 50,000 de soldati.

In rezumat, la 23 august 1944, Armata Romana a fost lasata fara conducerea Maresalului si mintita sa fie dezarmata cu consecinta ca a fost distrusa de rusi. ROMANIA RAMASA FARA ARMATA SI CU O CONDUCERE CE A ACCEPTAT SA TRADEZE POPORUL SI SA SE INROLEZE SLUGA FATA DE CONDUCEREA URSS, ACESTIA NU AU MAI AVUT NICI UN MOTIV SA SE TEAMA DE ROMANIA.

Nu exista nici un alt caz in istorie cand seful statului a capul seful armatei si a predat armata si statul cu totul la inamic in timpul razboiului. Daca insa luam in considerare ca Mihai si intreaga sa ascendenta nu sunt romani ba dimpotriva, sunt tot ce ar fi putut sa fie mai rau adica fac parte din trupele de ocupatie aflate in subordinea inamicului secular al Neamului Romanesc, Mihai si-a facut in mod stralucit datoria fata de ai lui.

Sa obsevam ca Antonescu extrasese conditii de incetare a ostilitailor foarte favorabile Romaniei dar devaforabile planurilor Europene ale inamicului insa cu Antonescu in fruntea armatei, inamicul nu avea incotro.

Colportorii au fost surprinsi sa afle ca URSS nu vrea sa semneze cu ei clauzele negociate de Ion Antonescu. Conducerea URSS i-au tratat ca pe niste slugi ce se dovedisera a fi. De Maresalul Ion Antonescu aflat in fruntea poporului roman le era frica, dar de tradatorii slugarnici nu aveau nici o teama.

Armistitiul va fi semnat in 12 septembrie 1944 cu clauze inrobitoare pentru Poporul Roman.

In urmatoarele 2 luni, Armata Rosie a parcurs 600 km cu tot cu trecerea peste Muntii Carpati.

Consecinta ocuparii Romaniei de Armata Rosie si a armistitiului cu clauze inrobitoare semnat de Mihai si grupul de colportori, Poporul Roman a suferit de atunci si va mai suferi inca multe generatii de acum incolo efecte ireversibile intre care cea mai grava este distrugerea celor mai buni dintre romani ucisi sau incarceati ilegal in perioada 1944-1964 fata de care jaful economic imens, este neinsemnat.

La 23 august 1944 a avut loc unul dintre cele mai nenorocite evenimente din intreaga istorie a Neamului Romanesc. Vitejia a sute de mii de romani, viata a milioane, munca a zeci de milioane de romani pe zeci de ani au fost injosite, irosite, distruse de niste straini sub falsa identitate de romani impreuna cu niste romani slugi obediente la straini.

Desigur, ce s-a facut nu se poate anula. Cu interes insa observam ca inamicul secular actioneaza cu o perseverenta diabolica cu scopul de a mentine o imagine publica falsa in ce priveste actul de la 23 august 1944, intre care faptul ca regele MIhai “a salvat” tara, ca “partidele istorice” au actionat cu intelepciune si iscusinta in acord cu tarile aliate in interesul tarii, ca la acel moment nu exista nici o alta solutie pentru Romania, ca in cazul in care nu se facea alianta cu URSS tara ar fi fost distrusa de Armata Rosie, ba mai mult, fantezii precum ca ar fi fost chipurile o intelegere intre Antonescu si Mihai in care Antonescu sa se sacrifice pentru a salva tara de la dezastru!!! O GRAMADA DE MINICIUNI.

Intreaga propaganda se straduieste sa ascunda faptul ca Romania avea o armata capabila de care nu s-ar fi putut trece, ca Armata Roasie ar fi fost blocata complet in Carpati si ca prin asta planul mondialistilor nu se putea indeplini respectiv acela ca jumatate de Europa sa ajunga sub contrul al conducerii URSS, care stim cu totii nu era nicidecum compusa din rusi. Deasemena propaganda ascunde faptul ca fara arestarea lui Antonescu, regele MIhai nu putea minti Armata Romana prin discursul din noaptea de 23 august 1944, ca urmare a mintirii armatei, aceasta a fost capturata, ca urmare a capturarii armatei, URSS a capturat intreaga tara, de fapt, regele MIhai cu “liderii politici” si conspiratoriii au predat tara inamicului neconditional. MAI MULT DECAT TRADARE, O CRIMA IMPOTRIVA INTREGULUI NEAM ROMANESC. Si pentru ca a indraznit sa indeparteze Armata Rosie din tara si pe oamenii inamicului din functiile din stat, inamicul l-a asasinat pe Dej si pentru ca a indraznit sa faca Romania o mare forta economica si mai ales militara, inamicul l-a asasinat pe Ceausescu.

Vedem ca inamicul secular al Neamului Romanesc a asasinat Patriotii Romani care au unit fortele Neamului Romanesc impotriva inamicului si i-au cauzat grele probleme la scara tarii si international, iar dupa ce i-a asasinat continua sa ii calomnieze si dupa 100 de ani prin mass media detinuta de el in intregime si alte instrumente de diseminare a informatiei istorice pe care le controleaza sau influenteaza semnificativ cum ar fi curricula scolara, sau prin gura politicienilor ce sunt in intregime obedienti la inamic. Vazand cele de mai sus, mai avem vreo indoiala ca adevarul este altul, poate chiar opus versiuniii oficiale?

Factorii ce au condus la situatia petrecuta la 23 august 1944 trebuie indepartati pentru ca situatia din ce in ce mai apasatoare asupra tarii sa se opreasca si sa nu fie repetata.

Adrian Grigoriu

Alte detalii:
Adrian Grigoriu
27.08.2014 la 12:23 pm

Nu e vina nimanui ca nu exista informatii complete despre inamic, intruct inamicul se ocupa cu prioritate absoluta de ascundera informatiior ce il privesc, cu distrugerea probelor si cu promovarea informatilor privind superiroitaea sa aparenta.

In mediul informational creat de inamic, el apare drept victorios. Sa ne uitam cum faceau si in trecut cuceritorii: In timpul ocupatiei romane, au fost distruse toate lucrarile in care au fost mentionati DACII in peste 300 de ani. Mahomed al Doilea, cuceritorul Bizantului, dupa infrangerea ce mai mare suferita de Imperiul Otoman de la Stefan cel Mare in 10 inauarie 1475 al Podul Inalt langa Vaslui, trimite mesageri inainte armatei sa anunte in Imperiu ca a castigat o mare batalie,sa organizeze petreceri etc..

Se stie ca nici o imagine aproape de adevar privind relitatea nu se poate face cu informatii de la o singura parte.

De peste 80 de ani, Neamul Romanesc nu mai are nici un mijloc de comunicare prin care informatii nealterate despre prezent si istorie sa poata ajunge la Public.

Pana la restaurarea acestei situatii, inamicul are monopol asupra distributiei informatiei si va scrie ce ii convine.

……………………………..
Adrian Grigoriu
27.08.2014 la 12:00 pm

Subiectul principal al postarii nu este ce s-a intamplat atunci ci discrepanta dintre ce ne este prezentat in mod perseverent ca istorie oficiala si realitatea istorica. Fortele ce dirijeaza prezentul stat din Romania se straduiesc sa modeleze viitorului justificand decizii pentru viitor in baza unei anume versiuni ale istoriei. Si vedem ca istoria pe care se bazeaza este falsificata chiar de acestia. Inca o proba, daca mai era nevoie, ca cei care IN PREZENT dirijeaza viitorul Neamului Romanesc sunt de fapt inamicii nostri de moarte.

Maresalul Antonescu se astepta ca ungurii, profitand ca armata romana era deplasata in Rusia, ar fi putut incerca sa ocupe Romania cu totul cum au incercat in 1919 de doua ori cand chiar el a elaborat panul de contraatac si respingere a ungurilor inapoi pana la Budapesta in 04 august 1919. In scop preventiv, organizase un numar de divizii complet echipate sttionate in tara cu scopul de a rspinge un eventual atac al Ungariei.

Daca persoanjele din articol ar fi fost “simpli figuranti”, ce a motivat fortele antiromanesti sa ii asasineze? O lista sumara: C.Z.Codreanu si miile de legionari, Ion Antonescu si echipa formata in jurul sau, Ghe.Ghe. Dej, N. Ceausescu – toți au fost asasinați. Este clar ca fortele antiromanesti nu ar fi preluat Statul Roman si nu ar fi putut ataca, saraci si slabi Poporul Roman cu acestia in viata. Cei asasinati au fost conducatori ai reactiilor de aparare a neamului Romanesc constituite in epoci succesive.

…………………………………….
Adrian Grigoriu:
30 August 2014
Familia regală de Hohentzolern sunt din neamul inamicilor de moarte ai Neamului Romanesc. Au fost adusi sa dirijeze statul nostru spre intersele inamicului si de fiecare data cand a fost nevoie, au pacalit Neamul si au dat tara pe mana dusmanilor. Au implementat cu sarguinta planul inamicului de a ne folosi contra interesului Neamului. Inamicul ne-a adus pe cap casa regala sa dea tara pe mana inamicului de fiecare data cand a avut nevoie de asta. Carol I a sacrificat zeci de mii de romani sa salveze pe rusi in 1877, un razboi inutil intrucat aveam o independentă reala inainte de acesta – vezi cum a spus Eminescu – un contemporan nepereche despre acest razboi, DAR Carol I nu a cerut Basarabia de la rusi. Ferdinand a trimis tezaurul ca sa fie capturat de bolsec=vici si sa lase Romania fara nici o resursa finaciara si a fost gata sa treaca cu guvern cu tot la rusi peste Nistru sa produca efectiv disolutia statului roman, dar patriotii au incremenit in transee la Marasesti, au alungat pe rusi si pe unguri si au facut intregirea teritoriala. Carol II a dat Ardealul, Basarabia, Cadrialterul, a slabit armata si s-a carat. Mihai a dat toata tara cu armata cu tot la straini. Casa regala evreiasca a Romaniei ne-a facut tot raul posibil. Doar cei neinformati pot sa vrea asa ceva în România.

…………………………………….

De citit și:

O alta istorie privind razboaiele mondiale, cucerirea Romaniei de catre mafia internationala, solutii pentru eliberarea poporului român

24 iun 2011: Regele Mihai, Tismaneanu, Goma, printre semnatari Declaratiei de la Budapesta pentru Autonomia Transilvaniei. DOCUMENT al Tradarii

UPDATE: Iustin Pârvu: https://www.youtube.com/watch?v=LPjkEtCzp-Y min 10:00 : Zona asta a Carpaților… cea mai râvnită de toți străinii. De aici urmează pacea occidentului, din înălțimile Carpaților care au fost cetățile de apărare în timpul războaielor. N-ar fi răzbătut rușii în ’44 aici, prin pădurile astea, dacă n-ar fi fost trădarea, măi...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Generalii care au plătit pentru trădarea regală de la 23 august!

de Ion Coja

ioncoja.ro/generalii-care-au-platit-pentru-tradarea-regala-de-la...
Revista Noi,NU!

Temniţa comunistă- ultimul domiciliu al multor eroi români ai celui de-al doilea război mondial

Sâmbătă, 21 Mai 2011 12:19

Scris de Gheorghe Constantin Nistoriu

Beneficiarii Actului de la 23 August 1944, l-au calificat drept act de salvare naţională.

Regele Mihai a primit pentru această bravură, de la „tătucu” Stalin, cea mai înaltă decoraţie rusă: „Ordinul Victoria”. Victoria cui?

Se pretinde (ceea ce este adevărat) că prin acest act, soarta războiului a depins de aliaţi şi că a fost scurtat cu aproximativ o jumătate de an.

Criticii în totalitate, califică actul de „înaltă trădare”, de „gravă eroare politică” şi susţin că România nu trebuia să capituleze înainte de a fi semnat un armistiţiu. Acest armistiţiu trebuia semnat doar de mareşalul Antonescu.

Actul de la 23 August 1944, asumat direct de regele Mihai a fost, de fapt, o capitulare necondiţionată cu consecinţe imediate: 130.000 de soldaţi români prizonieri ( sunt surse care indică 180 000 de soldaţi) : deportaţi 20.000 de români şi alţi 72.000 de români de origine germană, pierderea a 50% din totalul de 19 divizii, angajate în lupta alături de sovietici, pierderea libertăţii şi bolşevizarea cu forţa.

Procedându-se la arestarea mareşalului şi la capitularea întregii armate înaintea semnării aricărui armistiţiu, am pierdut baza juridică şi morală a apărării drepturilor României şi ne-am dezonorat singuri.

Prin „armistiţiul” regelui Mihai, dictat de Moscova la 12 Septembrie 1944, în loc de 300 de milioane impuse, prin guvernul „frăţesc comunist”, sovieticii au furat României cel puţin 3 miliarde de dolari în produse.

Şeful Statului Major britanic Allen Brootie, susţinea că prin actul regelui de la 23 August 1944, România a deschis larg porţile sovieticilor, contribuind direct la ocuparea Europei de Răsărit de către aceştia.

Atunci când istoria României nu va mai fi scrisă cu patimă şi chiar fanatism uneori, poate că se va ajunge la înţelegerea amplului proces prin care Maresalul Ion Antonescu ajunsese să-şi îndepărteze o mare parte din ofiţerii superiori aflaţi în subordine, aceştia acceptând colaborarea cu grupul regelui , Mihai I de România şi să-l ajute să-şi indeplinească visul de a ajunge actorul principal pe scena politică a ţării.

Aşa s-a început procesul de falsificare a istoriei naţionale cu concursul regaliştilor, comuniştilor şi sovieticilor. Epurările şi arestările au devenit metodă de lucru, iar tehnica asasinatelor comise cu bună ştiinţă şi cu sânge rece s-a tradus în politică de stat. (Roy Medvedev, Despre Stalin şi stalinism, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 96).

Sub incidenţa ocupaţiei militare exercitată de Uniunea Sovietică prin Armata Roşie, instituţiile fundamentale ale ţării, structura de stat, regimul politic, forma de guvernământ, s-au clătinat din temelii. Slugile lui Stalin, prin care s-au pus bazele stalinismului în ţările satelit şi în mod expres la noi, au fost promovate în funcţii de conducere la cele mai înalte nivele, din cadrul altor naţionalităţi (evrei, unguri, bulgari, ucraineni, etc.) (Jacques Levesque, Le conflit sino-sovietique et l’Europe de l’Est. Les Presses de l’Universite de Montreal, 1970, p.VII; Al. Saucă, K.G.B.-ul şi revoluţia română. Ed. Miracol, Bucureşti, 1994, p.15, 139).

Oamenii lui Stalin, activiştii cominternişti, însoţiţi de experţi politruci, de o reţea a N.K.V.D.,-ului, alcătuită mai ales din evrei sovietici, maghiari, bulgari ş.a. ca: Vasile Luca (Luca Laszlo), Ana Pauker (Anna Rabinsohn), ministru de externe, Iosif Chişinevschi (Iasif Roitman) vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, mb. al Biroului Politic şi Secretar al C.C., Teohari Georgescu (Burăh Tescovici), ministru de interne, Lothar Rădăceanu (Lothar Wurtzel), ministru, Ilca Wassermann, directoare în Ministerul de Externe, Avram Bunaciu (Abraham Gutman), ministru de externe şi secretar general al M.A.N., Marcel Breslaşu (Mark Breslau), director general în Departamentul Artelor, Mihail Roller, profesor, director al Arhivelor Naţionale, secţia Istorie, Lewis Bercovich, profesor la Univeriattea din Bucureşti, Samoilă (Samuel Ribenstein), directorul ziarului „România Liberă”, Jehan Mihai (Iacob Michael), directorul industriei cinematografice româneşti, Silvian Iosifescu (Samson Iosifovici), cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Coşbuc, Alecsandri, Vlahuţă, Alexandru Nicolski ( ),general, Gheorghe Pintilie (Pantiuşa), general Ion Vincze, Vasile Malinschi, etc., au acţionat în conformitate cu instrucţiunile primite de la Moscova (unii dintre ei şi cu acordul regelui), distrugând Elita, Valorile şi Instituţiile naţionale ale statului (Armata, Biserica, Şcoala, Economia şi chiar Monarhia). (Titu Georgescu, România între Yalta şi Malta, Bucureşti, 1993, p. 31).

Măsurile lor urgente politico-militare au fost îndreptate în primul rând împotriva armatei, singurul obstacol în calea realizării obiectivelor social-politice preconizate de ei şi a cărei dramă începuse odată cu cele două dictaturi regale (1938-1940;1940-1944) amplificată apoi până la declin sub începutul celei de-a treia dictaturi, cea comunistă. Formată într-o înaltă şcoală de elită şi puternic încercată în cel de-al doilea război mondial, Armata română nu putea deveni peste noapte, „la apel”, o armată populară care să deservească noua putere atee. De aceea prima grijă de căpătâi a P.C. d. R. a fost eradicarea cadrelor care constituiau elita armatei române. Operaţia trebuia făcută urgent şi prin orice mijloc (violenţă, şantaj, abuz, teroare). Încă din anul 1943 s-a început politizarea armatei prin sprijinul acordat de Ana Pauker şi Lt. col. Nicolae Cambrea care au recrutat din rândul prizonierilor de război din U.R.S.S. cca 50 000 de ostaşi până-n Iunie 1943, lând naştere Diviziei „Tudor Vladimirescu”.

Corpul de comandă al Armatei române a suferit o adevărată tragedie, după Actul regal de la 23 August 1944, prin întreg concursul factorilor de conducere ai ţării. Surprinzător sau nu, hotărârea de a se începe cercetarea activităţii unor mari generali români a fost luată înaintea semnării Convenţiei de Armistiţiu, care prevedea prin art.14, obligaţia Guvernului şi a Înaltului Comandament Român de a colabora cu Înaltul Comandament Aliat (Sovietic) la arestarea şi judecarea persoanelor acuzate de crime de război. La 27 August 1944, Consiliul de Miniştri hotărâse deja cercetarea generalilor „vinovaţi”, înaintea ocupării Capitalei de către Armata Roşie. La 10 Octombrie 1944 a venit şi mult râvnitul Decret regal nr. 1850, publicat a doua zi, prin care împuternicea Consiliul de Miniştri să ia măsurile de rigoare, de privare de libertate împotriva „vinovaţilor” generali. (AMApN, fond 948/1, dosar nr.1581;fond 333, dosar nr.293 şi 930; ASRI, F.P. nr.18938,19124,19820,20198, 20275, 21535, 40011, 40016,105281).

Momentul le era favorabil întrucât Comandamentele Armatelor 1şi 4 luptau alături de cele sovietice împotriva germanilor şi li s-a interzis de către Comandamentele sovietice orice comunicări radio la Marele Stat Major român, după 1 Martie 1945, au ocupat Capitala instalând posturi de control sovietice la principalele căi de acces, au ocupat aeroporturile nepermiţând nici o activitate decât a lor, în spaţiul aerian românesc. O parte considerabilă din ofiţerii români activi au fost dezarmaţi şi perchiziţionaţi la domiciliu într-o primă fază, până la apariţia Înaltului Decret Regal, care permitea cercetarea, epurarea, arestarea, decapitarea şi lichidarea Armatei. (AMApN, fond 1367, dosar 199/1945, f.296; ASRI, fond „D”, dosar 7071/1945, f.226; AMApN, fond Microfilme, r.P.II 2. 249, c.109).

Prin Decretul Lege nr. 320, publicat în „Monitorul Oficial” nr.96/26 Aprilie 1945, regele Mihai a hotărât reintregrarea în armata română a 1005 voluntari din Divizia „Tudor Vladimrescu”, care urmaseră un curs cu consilierii sovietici pentru a fi încadraţi ca ofiţeri pentru educaţie şi cultură. În cadrul Ministerului de Război s-a înfiinţat Direcţia Superioară a Educaţiei, Culturii şi Propagandei (E.C.P.), prin ordinul general 29/1945, al cărei prim şef a fost generalul Precup, urmat de generalul Dămăceanu. Astfel, a apărut Serviciul cultural, educativ şi de propagandă, pe lângă marile unităţi şi comandamentele de armată, iar în unităţi şi subunităţi s-au introdus consilieri cu activitate cultural-educativă, cu funcţia de ajutoare de comandanţi. De asemenea în toate unităţile un ajutor considerabil în munca de politizare o primeau de la fidelii consilieri sovietici, specializaţi în propagandă comunistă. Aşadar, ofiţerii care nu aduceau osanale, tătucului roşu, Armatei Roşii „salvatoare” şi comunismului „biruitor”, deveneau „reacţionari” , erau îndepărtaţi şi apoi arestaţi. Cu „binecuvântarea” regelui şi a guvernului său (Dr. Petru Groza) în ultima săptămână (25-31) din Martie 1945, au fost trecuţi în rezervă sau în retragere 46 de generali şi 208 ofiţeri superiori, dintre care 182 colonei („Monitorul Oficial”nr.65, 66, 67 din Martie 1945). Au fost desfiinţate 6 divizii de infanterie, 2 divizii de cavalerie, o divizie şi 6 batalioane independente de vânători de munte şi al treilea batalion al regimentelor de infanterie, în cadrul procesului de reducere ce s-a desfăşurat între Iulie 1945-Iunie 1946.

După 6 Martie 1945, Justiţia populară, prin organul ei expres Tribunalul Poporului, a instituit „faimoasa campanie” împotriva „criminalilor de război” între 1945-1947. Un concurs deosebit l-a dat Ministerul Afacerilor Interne condus de Teohari Georgescu (Burăh Trescovici) care declara entuziasmat: „Ministerul de Interne a desfăşurat o acţiune viguroasă pentru arestarea criminalilor de război şi a celor vinovaţi de dezastrul ţării, predându-i Tribunalului Poporului…, criminalii nu vor scăpa nici în gaură de şarpe”. (Arhivele Naţionale Timişoara, Fond Legiunea de Jandarmi Severin, Dosar 20/1959, f. 8-17).

Reducerea cadrului organizatoric şi a efectivelor armatei prin măsurile vexatorii impuse de Comisia Aliată de Control (Sovietică), „girată” de regele Mihai, a vizat chiar cadrul general al Oştirii, sistemul naţional de apărare românesc, care reprezenta un atentat direct atât asupra suveranităţii, cât şi a independenţei naţionale. Măsurile nu erau nici întâmplătoare şi nici străine suveranului fidel, Moscovei, întrucât vizau cu claritate lipsirea guvernelor române de până la 6 Martie 1945, de forţa şi puterea armatei, care ar fi putut stăvili imixtiunile în politica internă a României şi evident bolşevizarea armatei naţionale. Noul „model” al armatei va constitui desigur sprijinul pe care se bazează guvernul de concentrare şi democratizare a ţării, conduse de suveranul Mihai, în cadrul misiunii politice, de schimbare a mentalităţilor şi a normelor tradiţionale de funcţionare a armatei române creştine.

În loc de concluzie redăm Telegrama comandantului Diviziei a 2-a de voluntari români „Horia, Cloşca şi Crişan” adresată regelui Mihai I şi guvernului român la revenirea în ţară şi răspunsurile acestora în iulie 1945.

…Păşind pe drumul marilor realizări, Divizia se adresează M.S. Regelui, guvernului dr. Petru Groza şi domnului ministru de Război, la care se primesc următoarele răspunsuri:

Telegrama răspuns a mareşalului Curţii Regale

Domniei sale,

Domnului general de corp de armată Mihail Lascăr, comandantul Diviziei a 2-a voluntari Români „Horia, Cloşca şi Crişan”.

Domnule general,

Maiestatea Sa Regele mă însărcinează a vă transmite înaltele mulţumiri pentru sentimentul de devotament şi bune urări exprimate de domnia voastră în numele ofiţerilor, subofiţerilor şi ostaşilor Diviziei a 2-a voluntari români „Horia, Cloşca şi Crişan”, cu prilejul sosirii în ţară a marii unităţi şi a decorării Augustului nostru Suveran de către Prezidiumul Sovietului Suprem al U.R.S.S. cu ordinul „Victoria”.

Primiţi vă rog, domnule General, asigurarea deosebitei mele consideraţiuni.

Mareşalul Palatului

Telegrama de răspuns a guvernului

…Guvernul va da tot sprijinul său armatei noi democratice, ce va trebui să se dezvolte într-un spirit demn de stima şi încrederea poporului român şi a marii noastre prietene U.R.S.S. spre a şterge din amintire greşelile nedemne ale unui trecut odios şi a se încadra astfel în ritmul timpurilor noi, asigurând vitorul ţării şi înţeleapta domnie a M.S. Regelui Mihai I.

(Divizia a 2-a voluntari români „Horia, Cloşca şi Crişan”. Aniversarea unui an de la existenţă, Bucureşti, 1946, p.68-70).

Răsplătiţi pentru meritele deosebite de a-şi fi pus mai presus de propria viaţă, Ţara şi Neamul,cel puţin 81 de generali români au fost „ oaspeţii„ – iniţial – ai lui Mihai I care le-a oferit onoarea de a da jertfa supremă în chinurile greu de imaginat ale infernului concentraţionist născut prin decretele regale şi păstrat cu grijă de partenerii de coaliţie, comuniştii rămaşi la putere după plecarea regelui.

La Aiud, au murit în chinuri groaznice, bătrâni, orbi, bolnavi de plămâni, anchilozaţi, bătuţi crunt, scuipaţi şi batjocoriţi, 21 de generali : Aurel Aldea –mort 1949, Constantin Anton – mort 1950, Constantin Antonie –mort 1952, Emanoel Barzotescu –mort 1951, Ion Carlaonţ –mort 1950, Dumitru Carlaonţ –mort 1952, Constantin Eftimiu –mort 1950, Nicolae Gheneraru –mort 1950, Iosif Iacobici –mort 1952, Gheorghe Koslinschi –mort 1950, Nicolae Macici –mort 1950, Gheorghe Macici –mort 1952, Socrate Mardari –mort 1954, Gabriel Negrei – mort 1951 (avea 83 de ani), Constantin Petrovicescu –mort 1949, Olimpia Stavrat – mort 1951, Gheorghe Stavrescu –mort 1951, Ion Sichitiu – mort 1952, Nicolae Stoenescu – mort 1951, Ion Topor – mort 1950, Alexandru Vatamanu –mort 1951.

La închisoarea Sighet, au dat jertfă martirică, în urma unor schingiuiri prelungite 17 generali şi un contraamiral: Henri Cihoski – mort 1950, Grigore Georgescu –mort 1952, Alexandru Glatz – mort 1953, Gheorghe Marinescu – mort 1952, Nicolae Marinescu –mort 1953, Nicolae Pais –mort 1952, Alexandru Popovici –mort 1953 (96 de ani), Epure Popovici –mort 1953, Cehan Racoviţă –mort 1954, Mihail Racoviţă –mort 1954, Radu Roşculeţ – mort 1952, Nicolae Samsonovici –mort 1950, Nicolae Tataranu –mort 1952, Alexandru Tătărăscu – mort 1951, Gheorghe Vasiliu –mort 1954, Aurel Vlad, Anton Zwiedinek –mort 1953.

La Jilava, au fost executaţi şi îngropaţi în locuri neştiute un mareşal şi 11 generali: Ion Antonescu –mort 1946, Radu Băldescu –mort 1953, Sergiu Enulescu –mort 1949, Constantin Iordăchescu –mort 1950, Gheorghe Iliescu – mort 1957, Ion Mihăilescu –mort 1949, Ion Negulescu –mort 1949, Radu Rosetti – mort 1949, Constantin Teodorescu –mort 1950, Dumitru Teodorescu –mort 1957, Constantin Piky Vasiliu –mort 1946, Mihail Voicu –mort 1958.

La închisoarea Văcăreşti, în urma detenţiei au dat jertfa supremă un grup de noua generali: Ioan Arbore –mort 1954, Nicolae Ciuperca –mort 1950, Constantin Constantin –mort 1948, Grigore Cornicioiu –mort 1952, Constantin Ilasievici –mort 1955, Radu Korne – mort 1949, Vasile Mainescu –mort 1953, Ioan Mihailescu – mort 1957, Gheorghe Rozin –mort 1961.

Canalul Mortii, a fost locul unde au avut parte de o moarte cumplita sase generali: Gheorghe Giosan – mort 1953, Ioan Ilcuşu –mort 1953, Alexandru Nicolici –mort 1953, Emil Palangeanu –mort 1953, Nicolae Stoenescu – mort 1959, Constantin Voiculescu – mort 1953.

Închisoarea Făgăraş, a fost locul de detenţie de unde nu au mai apucat să plece niciodată, cinci generali: Emanoil Leoveanu – mort 1959, Gheorghe Stefan Liteanu –mort 1959, Gheorghe Linteş – mort 1955, Ion Popescu – mort 1954, Vasile Zorzor –mort 1952.

La Râmnicul-Sărat,acolo unde beciurile nu au ferestre, au murit orbi, înfometaţi şi bolnavi de tuberculoză trei generali: Gheorghe Dobre –mort 1959, Gheorghe Jienescu –mort 1953, Constantin Pantazi –mort 1958.

În închisoarea Piteşti, „academia reeducării „ în chinuri cumplite au fost exterminaţi doi generali: Mihail Kiriacescu – mort 1960, Constantin Trestioreanu –mort 1957.

La închisoarea Botoşani a murit generalul Ion Petrovan în 1963, la Galaţi, generalul Petre Vasilescu în 1959,la închisoarea Gherla, generalul Vasile Pascu mort în 1960,la închisoarea Tg. Ocna generalul Constantin Tobescu mort în 1951, la închisoarea Ocnele Mari generalul Arthur Popescu mort în 1952, la închisoarea Dej generalul Traian Teodorescu, mort în 1951.

Istoria glorioasei Armate Române cuprinde şi nume de generali care au dat suprema jertfă pe frontul absurd al marilor trădări de neam şi ţară, aşa cum a fost cazul generalului Gheorghe Avramescu, a cărui moarte încă nu este nici astăzi suficient de cunoscută.

Mă voi opri cu respect asupra câtorva biografii de generali români, adevărate icoane ale unei reale demnităţi puse în slujba lui Dumnezeu şi a Neamului lor, din păcate mult prea puţin cunoscute de generaţiile actuale de românii,obligaţi să creadă că românismul este deja o noţiune învechită într-o realitate europeană.

Gheorghe Avramescu (1884-1945)

Gheorghe Avramescu s-a născut în Botoşani la 26 Ianuarie 1884, într-o veche familie răzăşească. După terminarea claselor primare şi a liceului „August Treboniu Laurian” din localitatea natală, între 1906-1907 a urmat cursurile Şcolii militare de Infanterie şi Cavalerie, devenind sublocotenent în 1908, locotenent în 1911, campania din Bulgaria (1911-1913), iar între 1913-1914, a terminat cursurile Şcolii Superioare de Război, cu gradul de căpitan. A comandat compania 9 din Regimentul 78 şi Batalionul 3 în Dobrogea la începutul primului război mondia, până la 3 Octombrie 1916, când a fost rănit. După o scurtă refacere se remarcă în luptele de pe valea Neajlovului şi Argeşului. Cu mai multă râvnă şi abnegaţie se remarcă în campania din 1917 în luptele de la Mărăşeşti, fiind avansat maior şi comandant al Trupelor de Est. Urcă la gradul de lt. colonel în 1923, la cel de colonel în 1929, general de brigadă în 1936În Mai 1940 devine general de divizie, iar la începerea celui de-al doilea război mondial, va comanda Divizia 10 Infanterie, pregătind apărarea Dobrogei. De la 4 Iunie 1941 i s-a încredinţat comanda Corpului de Munte, pe care l-a condus admirabil în cadrul Brigăzilor 1 Munte şi 8 Cavalerie, de la Suceava, Marea de Azov, Genicesk, Salkovo, Kerci, Sevastopol.

În noaptea de 21/22 Iunie 1941, comandantul Corpului de Munte, generalul de divizie Gheorghe Avramescu, a trecut alături de generalul Nicolae Ciupercă, comandantul Armatei a 4-a, Prutul, începând ofensiva eliberării Basarabiei, pe direcţia Izmail-Cetatea Albă-Lăpuşana-Tighina-Tiraspol-Nistru.

În 1942 urcă la gradul de general de Corp de armată, evidenţiindu-se în luptele grele de la Odessa Tatarca în Peninsula Crimeea şi în marea bătălie de la Sevastopol. S-a remarcat ca un ofiţer extrem de conştiincios şi conştient de datoria sa (remarca generalul Mattenklott, comandantul Corpului 30 armată germană) S-a interesat cu multă sârguinţă şi conştiinciozitate de instrucţia trupelor de munte şi de organizarea poziţiei de pe litoralul Mării Negre, care în parte a putut fi socotită ca model. Ieşind mereu în teren a exercitat o mare influenţă asupra trupei…A corespuns în foarte bune condiţiuni situaţiei sale. În Ianuarie 1943, preia Armata a 4-a în locul generalului Nicolae Ciupercă care se afla în Stepa Kalmukă, după marea catastrofă de la Cotul Donului-Stalingrad. Imediat după ce a preluat comanda Armatei a 4-a generalul Gheorghe Avramescu a organizat cea mai mare operaţiune strategică de apărare de pe Frontul de Est, cunoscută sub numele „Capul de Pod Kuban”, cu scopul de a asigura retragerea trupelor române şi germane blocate în Caucaz spre Peninsula Taman care a construit un veritabil „scut”de apărare şi pentru trupele române aflate în Crimeea.

Capul de Pod de formă semicirculară avea flancurile sprijinite pe litoralul maritim de la Marea Neagră la Sud şi Marea de Azov la Nord. Operaţiunea de apărare din Kuban a rezistat de la 12 Februarie la 9 Octombrie 1943, reuşind să salveze peste 200 000 de militari români din Armatele 3 şi 4 române şi tot atâţia germani, prin Peninsula Taman, pe o lărgime de 80 de km, denumit „Linia Albastră”.

La 1 August 1944, comanda Armata a 4-a, care împreună cu Diviziile 5-6 Infanterie române formau Corpul 6 Armată, instalat în apărare la Vest de Iaşi, între grupul Mieth, cu Corpul 4 Armată român la Nord de Iaşi şi Corpul 5 Armată român, ce făcea parte din Corpul de Armată general Kirschner comandant al unui Corp de armată german, fără trupe, având ca obiectiv apărarea Târgului Frumos. Generalul Avramescu semnalează lui Antonescu defectuoasa organizare a germnilor, care ofereau comandamente în loc de trupe, cerând scoaterea Marilor Unităţi române din subordinele grupurilor Mieth, Kirschner şi Wohler. Antonescu nu dă urmare cererii generalului Avramescu. La 20 August 1944, sovieticii au străpuns apărarea Corpului 6 Armată. Generalul Avramescu cere retragerea pe poziţia Traian (Dealul Mare). Antonescu şi nemţii cer rezistenţa şi contraatacuri. Din nou generalul Avramescu cere la 21 August desprinderea trupelor ameninţate cu distrugerea şi refacera apărării pe linia Adjud- Nămoloasa-Brăila. Şeful statului ezită şi a doua zi, pe 22 August, practic Corpul 6 Armată nu mai exista. Sovieticii ocupaseră Dealul Mare şi Valea Bârladului. Avramescu îi cere lui Antonescu eliberarea de la conducerea Armatei 4 şi pleacă la Sibiu, dar revine la comanda Armatei a 4-a imediat după căderea lui Antonescu. La comandamentul Armatei a 4-a Române apare şi generalul sovietic Gavrilă Şerşciuc, trimis de generalul Jmacenko, comandantul Armatei 40 sovietică, în subordinea cărea intra şi Armata a 4-a română. Încep suspiciunile şi amestecul în conducerea operaţiilor, soldate cu 12 000 de victime româneşti „graţie” intervenţiei neinspirate a generalului sovietic, care contramandase manevra lui Avramescu. Era semnalul că se începuse înlăturarea marilor comandanţi români care luptaseră în Est. La 25 Octombrie 1944, după eliberarea ultimei brazde de pământ românesc din Câmpia de Vest-Oradea-Carei-Satu Mare, generalul Gheorghe Avramescu, prin Ordinul de zi 392 s-a adresat ostaşilor Armatei Române eliberatoare: „La chemarea ţării pentru dezrobirea Ardealului răpit prin Dictatul de la Viena, aţi răspuns cu însufleţire şi credinţă în izbânda poporului nostru. Zdrobit de focul năprasnic al artileriei şi de necontenitele voastre asalturi, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump”. La 26 Octombrie continuă campania de eliberare a Ungariei şi Cehoslovaciei. La 31 Ianuarie 1945 Avramescu ajunge general de armată, iar pe 9 Februarie este trecut în rezervă. Mareşalul Rodion Malinovski a cerut revenirea lui Avramescu la conducerea Armatei a 4-a, întrucât sub comanda generalului Nicolae Dăscălescu potenţialul de luptă al armatei scăzuse la jumătate. La 2 Martie 1945 generalii Avramescu şi Dragomir au fost chemaţi la Punctul de Comandă al grupului de armată Jmacenko, comunicându-le iminenta plecare la Bucureşti. De fapt se hotărâse arestarea lor. Se presupune că Avramescu a fost arestat întrucât putea să devină aliatul Guvernului general Rădescu, în ţară sau aliatul lui Horia Sima , şeful Guvernului Român de la Viena, singurul guvern în exil, având în vedere faptul că era socrul prinţului Ilie Vlad Sturdza, comandant legionar, fiul prinţului Mihail Sturdza, ministrul de externe al Guvernului Antonescu-Sima şi ministrul de externe al Guvernului Român de la Viena.

Pe 2 martie 1945, generalul Avramescu a fost convocat la comandamentul Armatei a 40-a sovietice. După o oră, ofiţerilor din delegaţia română li s-a comunicat că Avramescu şi generalul rus Filip Fedorovici Jmacenko au plecat la punctul de comanda al Frontului al 2-lea Ucrainean, fiind chemaţi de mareşalul Malinovski. De fapt, generalul Avramescu fusese arestat. La comanda Armatei a 4-a române a rămas generalul Nicolae Dăscălescu, care a făcut mai multe intervenţii pe lângă sovietici pentru a afla de soarta lui Avramescu. Generalul sovietic Jmacenko l-a sfătuit să ceară lămuriri Ministerului Apărării sau Statul Major Român.

Pe 3 martie 1945, Adela, soţia generalului şi fiica sa, Felicia,soţia prinţului Ilie Vlad Sturdza, au fost arestate şi trimise în Siberia. Cu toate că s-a spus că Felicia s-a sinucis acest lucru nu poate fi adevărat deoarece era creştin-ortodoxă practicantă fiind soţie de comandant legionar, ea fiind cu siguranţă ucisă de sovietici, iar Adela s-a reîntors în România în 1956.

Autorităţile sovietice au comunicat că generalul Avramescu ar fi fost ucis pe 3 martie 1945, în aceeaşi zi cu arestarea soţiei şi fiicei sale, într-un atac aerian asupra maşinii cu care era transportat, iar trupul neînsufleţit a fost înmormântat în cimitirul Soshalom din Budapesta. Există posibilitatea ca Avramescu să fi fost executat de NKVD, deoarece în mod straniu, maşina în care era transportat a fost lovită de un singur glonţ, care s-a întâmplat să-l ucidă pe general.

“Cazul generalului Avramescu” rămâne deschis pentru cercetarea istorică, fiind aşteptată desecretizarea unor arhive militare sovietice pentru elucidarea circumstanţelor morţii sale.

Pe 23 octombrie 2000, rămăşiţele pământeşti ale generalului Gheorghe Avramescu au fost readuse în România şi au fost înmormântate cu onoruri militare în Cimitirul Militar din Cluj.

(AMApN, Notă documentară referitoare la activitatea generalului Avramescu Gheorghe, Mihai Pelin, Istoria aşa cum a fost. Dosarul Avramescu, Jurnalul de operaţii al Armatei a 4-a, Date referitoare la activitatea g-ral Gheorghe Avramescu la comanda Armatei a 4-a R; Dumitru Stan, Război blestemat, monografie a comunei Răuceşti. ed. „Cetatea Doamnei”, Piatra Neamţ, 2009).

Gheorghe Cealâk (1886-1977)

Gheorghe Cealâk s-a născut în familia colonelului Gheorghe Cealâk şi al Elizei Berindev la 21 Aprilie 1886, în Bucureşti. După şcoala primară şi secundară, urmează cursurile Şcolii pregătitoare de ofiţeri activi de infanterie şi cavalerie, şi pe cele ale Şcolii Superioare de Cavalerie (1909-1910), înscriindu-se şi la Şcoala Superioară de Război. Primul război mondial îl găseşte căpitan şi comandant de escadron în Regimentul 10 Călăraşi. Pentru faptele meritorii a primit ordinul „Coroana României”, clasa aV-a cu spade şi panglică de „Virtutea Militară”. Devine maior în 1917, lt. colonel în 1922, inspector de studii la Şcoala de Cavalerie în 1923, profesor de tactică generală la Centrul de Instrucţie al Cavaleriei din 1925 şi colonel în 1929. Fiind unul dintre cei mai capabili ofiţeri de cavalerie este trimis la specializare în Franţa, urmând cursurile Şcolii de cavalerie din Saumur, ale Şcolii de legături şi Transmisiuni de la Versailles şi un stagiu de pregătire în Regimentul 4 Husari de la Rambouillet. Revine în ţară şi este numit la 1 August 1930 director de studii la Centrul de Instrucţie al Cavaleriei şi comandant al Regimentului nr.5 Roşiori din Aprilie 1931. În 1938 ajunge general de brigadă preluând comanda Brigăzii 8 Cavalerie în 1939, iar din 1940 conduce Divizia 4 Cavalerie. În timpul războiului asigură spatele frontului în Basarabia şi Transnistria. La 24 Ianuarie 1942 devine general de divizie, acţionând în cadrul Grupului „von Kortzfleich”, reuşind să oprească înaintarea sovieticilor la Harkov. Se remarcă în mod expres în bătăliile de pe Doneţ, Orkal, Mostki, Don, Stalingrad, Kuban, Kerci. Pentru activitatea războinică a perioadei 1942-1943 primeşte ordinele „Mihai Viteazul”, clasa a III-a şi a II-a şi „Crucea de Fier”, clasa a II-a şi a I-a. După 23 August 1944, luptă în zonele Trestieni, Găiseni şi Floreşti, capturând peste 1 200 de prizonieri, armament şi muniţii. După 15 Septembrie 1944 participă alături de sovietici la operaţiunea „Debreţin”,remarcându-se categoric şi fiind avansat la gradul de general de Corp de Armată şi decorat. La 23 Octombrie 1944 este chemat în ţară din Ungaria, iar la 31 Octombrie 1944 este arestat şi închis la Malmaison alături de generalul Dăscălescu şi alţii. La intervenţia generalului Sănătescu i se schimbă detenţia din Februarie 1945, cu arest la domiciliu, iar în Octombrie 1946 va fi achitat. Este arestat din nou în 1951 şi încarcerat la Jilava cu acelaşi capăt de acuzare: „crime de război”, fără a fi cercetat şi judecat timp de 4 ani de zile. A fost eliberat în 1955, cu privaţiuni materiale şi spirituale. Trece la Domnul la 7 Decembrie 1977. (AMApN; Fond „Memorii D.C.I.”, Dosar 2821; ASRI, Fond „P”, Dosar 23124).

Platon Chirnoagă

Platon Chirnoagă provenea dintr-o familie de răzeşi, cu o veche tradiţie de luptători creştini. După ce a încheiat ciclurile primare şi liceale s-a înscris la Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti între 1913-1915, pe care a absolvit-o cu cinste. Devenind locotenent în 1915, a luat în primire Regimentul 17 Artilerie din Bacău, cu care a participat la războiul de reîntregire naţională. Face campania din Ungaria urcând la gradul de căpitan. După Marea Unire naţională de la 1918, urmează cursurile Şcolii Superioare de Război între 1923-1925, obţinând diploma Statului Major, devenind comandant al Statului Major al Trupelor de Munte. În 1936 ajunge lt. colonel, iar în 1939, suie la gradul de colonel. La începutul celui de-al doilea război mandial este avansat general, îndeplinind funcţia de şef de operaţiuni în Armata a 3-a română, cu care luptă pentru dezrobirea Basarabiei şi a Bucovinei, însumând jertfa sfântă a 4 000 de martiri, a 12 000 de eroi (răniţi) şi a alţi 5000 de eroi-martiri (dispăruţi). Generalul Chirnoagă a condus una din unităţile de artilerie în luptele din Odessa şi Crimeea între 1941-1942, remarcându-se în bătăliile de la Kerci, Sevastopol, Cotul Donului şi Stalingrad. Numai pentru Odessa, armata română a plătit marele tribut de 17 700 de morţi, 63 300 de răniţi şi 11 500 dispăruţi. Pentru marile operaţiuni prevăzute pentru vara anului 1942, Armata română a participat cu un efectiv de 380 000 de ostaşi, din care efortul major militar a aparţinut Armatelor a 3-a şi a 4-a, acre înglobau 228 000 de oameni din care 155 000 au pierit. În Ianuarie 1944, devine general de brigadă. După marea ofensivă sovietică şi retragerea Armatei române, cele două Armate a 3-a şi a 4-a au fost activate pentru a apăra frontierele române ale Basarabiei, în cadrul Grupului de Armate „Ucraina Sud”, sub conducere germană. Din cele 9 divizii de tancuri blindate şi grenadieri blindaţi reparizate pe frontul din Moldova s-au retras una câte una, astfel că la începutul lui August 1944, au mai rămas două divizii germane, una de tancuri, alta de grenadieri. Cum, imediat după Actul de la 23 August, sovieticii făceau numeroşi prizonieri în rândul ofiţerilor români, Chirnoagă şi alţi 4 generali au hotărât să se rtragă în capitală. După semnarea Armistiţiului cu sovieticii, primeşte comanda Diviziei a 4-a, cu Regimentele de Infanterie 5, 20, 21 şi cele de Artilerie 2 şi 10 şi trimis spre Ungaria. După căderea lui Antonescu, Hitler socotind alianţa cu România pierdută, într-un ultim efort a făcut apel la legionarii români refugiaţi şi prizonieri din Germania. Horia Sima, Comandantul Legiunii a fost scos din lagărul de la Sachsenhausen la 24 August 1944 şi condus la Cartierul general al lui Hitler, unde a avut o întrevedere cu Himmler şi Ribbentrop, care i-au propus să continue războiul alături de germani contra sovieticilor. Liderul Legiunii şi-a asumat responsabilitatea de a lua asupra lui ideea de apărare a ţării în momentul în care Regele şi liderii politici ai ţării au cerut ca Armata Roşie să le atace propria Armată şi să le invadeze propriul teritoriu!! (Carlos Caballero Jurado/Richard Landwehr, Armata Naţională a Guvernului de la Viena, Editor, Garcia Hispan, Granada 1997, p.83). Este incredibil şi de neconceput, ca monarhul ţării şi dregătorii săi, să ofere pe tavă Trupul naţiunii, duşmanului de moarte, care l-a râvnit de două secole încoace. În dureroasa conjunctură în care se afla poporul român, Horia Sima a constituit la 10 Decembrie 1944, Guvernul Naţional de la Viena, compus din 10 membri: 5 legionari (Horia Sima, şeful guvernului, Vasile Iaşinschi, min. de interne şi al muncii, Mihail Sturdza, min. de externe, Corneliu Georgescu, min. finanţelor şi Grigore Manoilescu, min. propagandei) şi 5 membri nelegionari (mitropolitul Visarion Puiu, Mitropolitul Bisericii Române pentru Europa Occidentală, prof. Ion Sângiorgiu, min. educaţiei, generalul Platon Chirnoagă, min. Apărării, deputatul basarabean Vladimir Cristi, min. cultelor şi Eugen Băilă, secretar de stat cu problemele aviaţiei şi expert diplomatic în relaţiile cu Germania). Primul sediu al guvernului român din exil a fost la Viena (între 10 Dec.-19 Feb. 1945), apoi la Alt-Aussee (între 20 Feb.-10 Mai 1945). După constituirea Guvernului Naţional Român din Exil, Horia Sima, şeful guvernului a trecut la constituirea Armatei Naţionale Române. În doar 3 luni de zile cei 100 de militanţi legionari au adus 12 000 de militari, constituind Armata Română din Exil sub conducerea generalului Platon Chirnoagă, la puţin timp după căderea sa ca prizonier la germani în zona râului Tisa. Generalul de divizie Chirnoagă şi-a constituit Statul Major pe demna responsabilitate a celor 2 colegi colonei cu care a luptat în Divizia a 4-a, Alexandrescu şi Ciobanu şi comandorul Eugen Băilă. Majoritatea ofiţerilor şi subofiţerilor fusese recrutată din rândurile personalului pe care Antonescu îi trimisese în Germania la specializare şi dintre cei care căzuseră prizonieri.

Constantin D. Constantinescu (1884-1961)

Constantin D. Constantinescu s-a născut într-o familie de ţărani înstăriţi din comuna Beceni, judeţul Buzău la 20 Februarie 1884, într-o familie cu 9 copii, 7 băieţi, din care 5 au îmbrăţişat cariera militară, Constantin ajungând general, iar fratele său Gheorghe, contraamiral, maiorul martir Traian, şi 2 fete. După terminarea liceului B.P. Heşdeu din Buzău, a urmat un an la Universitatea din Bucureşti 1902-1903, apoi s-a înscris la Şcoala de Artilerie şi Geniu, pe care a absolvit-o în 1905, ca sublocotenent. Ulterior Constantin a urcat toate treptele ierarhiei militare, de la comandant de secţie de artilerie la cea de comandant de armată. A participat la campania din Bulgaria în 1913, şi la primul război mondial. A absolvit Şcoala Superioară de Război 1919-1920. În al doilea război mondial a intrat cu Corpul 11 Armată, devenind „mâna dreaptă” a lui Ion Antonescu, a urcat până la comandant al Armatei 4 române, când a fost demis şi trecut în rezervă de generalul Antonescu, ca urmare a pierderii bătăliei de la Stalingrad. Pentru minunatele sale fapte de arme şi eroice a primit ordinele „Coroana României”, cu spade, în grad de cavaler şi „Coroana României”, clasa a III-a în grad de comandor; „Steaua României” în grad de cavaler, respectiv ofiţer, şi clasa a III-a; „Sfânta Ana”, clasa a III-a, „Crucea de război franceză; ordinul „Mihai Viteazul”.

Calvarul generalului Constantin începe o dată cu arestarea sa din 15 August 1949, de către Securitatea din Bacău. Din lipsă de probe este repus imediat în libertate. După ce s-au fabricat probele este arestat a doua oară la 17 Septembrie 1951 şi întemniţat la Uranus, Plevnei, Jilava, Văcăreşti, etc. Acuzaţia: crimă împotriva umanităţii (executarea de partizani sovietici la Bilaevka şi Iasca). Procesul a durat peste 3 ani, timp în care regimul detenţiei i-a şubrezit sănătatea. Prin sentinţa penală nr. 2161 din 20 Septembrie 1954, generalul a fost condamnat la 15 ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică. Face recurs şi cere prezidiului Marii Adunări Naţionale graţierea. I se admite recursul şi în loc de 15 ani muncă silnică, primeşte 12 ani temniţă grea, prin decizia penală 1057 din 30 Mai 1955. Face din nou recurs şi Tribunalul Suprem al R.P.R. prin adresa nr. 11 562 di 23 Septembrie 1955, propune rejudecarea în vederea achitării, încheindu-se astfel calvarul unui mare general. (AMApN, Fond „Memorii Bătrâni”. „Generali”, litera C, Dosar, nr.4).

Nicolae Dăscălescu (1884-1969)

Nicolae Dăscălescu s-a născut în comuna Căciulaţi, judeţul Neamţ la 16 Iunie 1884, într-o familie de vechi răzeşi. În 1906 a absolvit liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ, apoi Şcoala Militară de Artilerie şi Geniu în 1908. Participă ca sublocotenent în 1913 în campania din Bulgaria. La începutul primului război mondial ajunge comandant de divizion ăn cadrul Regimentului 4 Artilerie, cu gradul de căpitan. S-a făcut remarcat în luptele din Ardeal la eliberarea Odorheiului, Miercurea Ciuc, Sovata, în cele de la Grădinari, Buturungeni, Ciorogârla, Otopeni, precum şi cele din Moldova, la Cuşna, Cireşoaia şi Slănic, participând cu acelaş succes şi la campania din Ungaria. A fost avansat în 1917 la gradul de maior şi decorat cu ordinele „Coroana României”, clasa a V-a, român şi „Sfânta Ana”, clasa a III-a, rus. În 1923 a absolvit Şcoala Superioară de Război, devenind colonel. Ajunge Şef de Stat Major la Diviziei Aeriene şi al Inspectoratului General al Aeronauticii, Comandant al Regimentului I Artilerie, Anti-Aeriană (A.A). În 1937 ajunge general de brigadă, Secretar general al M. A. N. comandant al Brigăzii I Apărare Contra Aeronavelor şi al diviziilor 20 şi 25 Infanterie. A primit ordinele „Steaua României”, „Coroana României” şi Medalia Aeronautică. Participă la cel de-al doilea război mondial cu Divizia 21 Infanterie, cu care eliberează Basarabia. Mereu în linia întâi generalul-ostaş ajunge „legenda Dăscălescu”. A fost decorat de generalul Antonescu cu propria decoraţie pe care o purta din 1916, ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. După ce cucereşte Odesa, devine comandant al Corpului 2 Armată. Se remarcă deosebit la Cotul Donului, la Stalingrad şi pe Doneţ, cu Armata a 3-a, primind ordinele „Vulturul German”, „Steaua României” şi „Coroana Românieie”. Participă la eliberarea Nord-Vestului României, eliberând Maramureşul, Someşul, Tisa, Satu Mare, Carei, apoi în Ungaria la Csenger-Dombrad, Bodrog, Hernad, în Cehoslovacia la Rozvana, Brezno şi Zvoltea. După arestarea Generalului de armată Gheorghe Avrămescu de către sovietici, preia comanda Armatei a 4-a române, eliberând văile Hronului şi Vahului şi munţii Tatra şi Carpaţii Albi. Este grav rănit pe 25 Martie 1945. Cu tot eroismul să incontestabil, calvarul epurărilor şi al prigoanei nu l-a ocolit. Este trecut în rezervă din oficiu la 29 iulie 1945. Un an mai târziu, în 1946 este arestat şi judecat de Tribunalul Poporului. Acuzaţiile: „crime de război” şi „vinovat de dezastrul ţării”.Este achitat prin decizia nr. 105 a Curţii de Apel Bucureşti în Octombrie 1946. Se retrage la ţară, ocupându-se de cele 5 ha de pământ primite prin ordinul „Mihai Viteazul”. Devenind chiabur este ridicat la 21 Mai 1951, chiar de la arat şi dus la închisoarea Jilava sub aceeaşi acuzaţie pentru care fusese achitat în 1946. Este trimis fără judecată în colonia Poarta Albă, până în 1955, când salvarea eliberării îi vine din partea mareşalului Malinovski, care fiind oaspetele (sau „gazda”) lui Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a întrebat de fostul său camarad de front cu care a făcut campania în Cehoslovacia. S-a pus pe rol procesul şi a fost achitat, dar ajungând la Căciuleşti a găsit casa naţionalizată, deposedat de pământ şi acuzat de tribunalul local ca sabotor agricol, pentru că timp de 4 ani cât a fost sechestrat nu a predat cotele agricole obligatorii. După 68 de cereri-memoriu de repunere în drepturi statul i-a redat drepturile de pensionar militar şi atât. Marele ostaş, românul creştin, generalul demn şi modelul perfect a trecut la Domnul la 28 Septembrie 1969. (AMApN, Fond „Memorii Bătrâni”. „Generali”, litera D, Dosar, nr.5, Fond Documentar al Institutului de Studii Operativ- strategice şi Istorie Militară, caseta 200).

Corneliu Dragalina (1887-1949)

Corneliu Dragalina s-a născut în Caransebeş la 5 Februarie 1887, în familia unor vechi creştini luptători pentru Dumnezeu şi Neam. Termină liceul în Caransebeş, apoi urmează cursurile Şcolii Militare de Artilerie şi Geniu din Bucureşti în 1907 cu aprecieri elogioase. Pleacă în Germania la Essen, pentru a testa perfecţionarea tunurilor cu cu tragere rapidă între 1911-1913. Revine în ţară şi ste numit comanadnt de baterie în cadrul Divizionului 5 Obuziere. Participă la primul război mondial cu gradul de căpitan, în regimentul 2 Artilerie Grea la campania din Dobrogea. Este rănit în 1916 şi ca o recunoaştere a eroismului său primeşte ordinele „Coroana României”, „Steaua României” şi „Mihai Viteazul”.În 1917 ajunge comandantul unui Divizion de tunuri de150mm. Primeşte mai multe misiuni peste hotare, iar în 1921 termină cursurile Şcolii Superioare de Război. În 1927 este numit ataşat militar al României la Budapesta, iar în 1928 este avansat colonel. În 1931 este numit la comanda Regimentului 38 Obuziere şi doi ani mai târziu devine Şef de Stat Major al Inspectoratului General al Artileriei. La 15 Iunie 1935 urcă la gradul de general de brigadă, iar la 1 Iulie 1938, devine general de divizie. Între 1941-1942 asigură comanda trupelor române pe Nistru şi Bug. Avansat general de corp de armată în 1942 participă la luptele din jurul Doneţului, Harkov, Semenovka.Cepel, râul Oskol, valea Jessulovski Aksaj, Muscetovka, Stalingrad, Krasnoarmeisk, Volga. La 20 Martie 1943 este numit guvernator militar al Bucovinei, până la 23 August 1944. După 15 noiembrie 1944 preia conducerea Inspectoratului trupelor motomecanizate. În mai 1945 este trecut în rezervă. Faimosul general de armată, decorat cu ordinele „Mihai Viteazul”, clasa a III-a şi a II-a şi „Crucea de Fier”, clasa a II-a şi a I-a, devine atent supravegheat de Securitate, care-i pregătea iminenta arestare întrucât avea simpatii legionare, legături cu conducerea P.N.Ţ. şi pregătea detronarea guvernului Groza. Sfârşitul survenit la 13 Iulie 1949, l-a salvat de detenţie. (AMApN, Fond „Direcţia Personal”, „Memorii Bătrâni”, Generali; Litera D, Dosar 6; ASRI, Fond „P”, Dosar 20 980).

Nicolae Macici (1886-1950)

Nicolae Macici s-a născut la Craiova la 7 Noiembrie 1886, în familia lui Eremia şi Ecaterina cu o veche tradiţie de eroi ai credinţei străbune. Urmează cursurile liceului „Carol I” din Craiova, Şcoala de ofiţeri activi de infanterie şi cavalerie din Bucureşti între 1905-1907. Obţine o bursă pentru a continua studiile în Germania, făcând apoi stadiul la Batalionul 14 Vânători din Colmar. Revine în ţară şi participă la campania din Bulgaria. Se distinge la ocuparea Bercoviţei şi a pasului Petrohan. Absolvă şi cursurile Superioare de Război în 1915, cu gradul de căpitan. În primul război mondial participă la campania din Ardeal cu Regimentul 41 Infanterie. Este rănit grav în zona munţilor Cindrelului, la 22 Septembrie 1916, pierzându-şi ochiul drept. Primeşte ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. Ajunge Instructor la Şcolile de ofiţeri de Infanterie din Iaşi şi Botoşani, apoi ofiţer de stat major. Graţie rezultatelor de excepţie pleacă la cursuri de înaltă pregătire în Franţa. În 1937 primeşte comanda Regimentului 92 Infanterie şi a Diviziei 9 Infanterie. Devine aliat al lui Antonescu care-i încredinţează în Ianuarie 1941 programul rebeliunii. În Noiembrie acelaşi an ajunge la comanda Armatei I române. S-a făcut remarcat în campaniile din Ardeal, Ungaria şi Cehoslovacia. La 12 Februarie 1945, este chemat urgent în ţară, iar la 28 Aprilie 1945 este judecat în primul lot al „criminalilor de război”. Este condamnat la moarte, dar „mărinimia” regelui îi comută pedeapsa prin Înalt Decret Regal la muncă silnică pe viaţă. Numai în anul 1945 au fost constituite sub „patronajul” regelui 9 loturi de „criminali de război”. Din primul lot în care erau incluşi marii generali Macici, Calotescu, Trestioreanu, Ghineraru, Calafeteanu, Pătrăşcoiu şi personalităţi de talia lui Ion Haţieganu, Ion Năstase, N. Melinescu, Stere Marinescu, 29 de personalităţi şi generali au fost condamnaţi la moarte, dar clemenţa regală i-a salvat oferindu-le munca silnică pe viaţă. Calvarul său l-a purtat prim celebrele temniţe Jilava, Dumbrăveni, Aiud. teroarea de la Aiud a trăit-o din plin până la 15 iunie 1950, când şi-a dat sfârşitul pământesc. (AMApN, Fond „Memorii Bătrâni”. „Generali”, Litera M., Dosar nr.3:ASB. „Voinţa Armatei!”, nr.10 / 1941; Preşedenţia Consiliului de Miniştri, Dosar 103 /1941).

Realităţile contemporane ne-au creat falsa imagine că o ţară modernă, europeană nu are nevoie de a o armată educată în spiritul dragostei până la sacrifiul suprem pentru glia strămoşească în care odihnesc aceşti sfinţi muceniţi ce nu au ezitat să dea jertfa supremă.

Cultul eroilor şi al martirilor a rămas parcă încremenit într-o realitate străină nouă.

Adevăraţii criminali, sfindând aceşti morţi sfinţi ai Neamului Românesc, îşi cer în ultimii ani, cu neruşinare averile pe care nu le-au avut niciodată şi muşcă încă din glia străbună ce rodeşte şi graţie sângelui nobililor generali români sacrificaţi de înalta trădare regală.

La ceas de bilanţ, la fiecare început de lună mai, să ne plecăm pentru câteva clipe capul şi aducerea aminte a jertfei lor să ne înnobileze datoria de a le aşeza pe mormintele neştiute la cei mai mulţi dintre ei, alături de florile recunoştinţei noastre, promisiunea şi datoria ca jertfa şi sacrificiul lor să nu dispară din adevărata istorie a României.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.youtube.com/watch?v=7jlt66gGFa0

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.youtube.com/watch?v=Mj5hjHUEMLk

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.youtube.com/watch?v=HDHMaJi6H6E

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.youtube.com/watch?v=OveLl3OXSv8

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.youtube.com/watch?v=xEGiTZk14GA

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.youtube.com/watch?v=hTP9VpgUSig

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.nasul.tv/exploziv-istoria-oficiala-a-romaniei-demolata-de-ce...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.ziarulevenimentul.ro/diverse/caricatura-zilei--20

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.ziarulevenimentul.ro/diverse/caricatura-zilei--6253

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.ziarulevenimentul.ro/diverse/caricatura-zilei--6247

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.ziarulevenimentul.ro/diverse/caricatura-zilei--6235

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.ziarulevenimentul.ro/diverse/caricatura-zilei--6227

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.ziarulevenimentul.ro/diverse/caricatura-zilei--6221

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***