Verificati-va cunostintele de cultura generala

aha si deci, bietul Jack a devenit un strigoi haladuind intre cele 2 lumi , fara odihna ! trist si de aceea , in traditia crestin - ortodoxa , familia infaptuieste ritualul parastasului de 3, 6 , 9 zile , 1 an si 7 ani, tot atitea Etape de desprinderea Sufletului de trup si intoarcerea sufletului in locul de unde a coborit la Intrupare !

https://ro.wikipedia.org/wiki/William_Shakespeare

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

„Oaia aia e a ei!”
Publicat de Ion Coja in Lingvistică

„Oaia aia e a ei”

Eram student pe la începutul anilor 60 când am fost duși cu grupa de doamna profesoară Bogza la Institutul de fonetică, pe Calea Victoriei, să ni se arate sintetizorul de vocale care funcționa la acea adresă. Adică un aparat care producea voce artificială. Era capabil să producă din nimic vocalele limbii române și să le lege în cuvinte. Și tehnicianul de la Institutul condus de marele Alexandru Rosetti ne făcu demonstrația: a mutat cursorul jucăriei pe un anumit traseu și s-a auzit bine, distinct, propoziția Oaia aia e a ei... Mai aveau un aparat, un fel de casetofon, care permitea să citești invers un text înregistrat. Rosteai și înregistrai propoziția Iată-mă-s, iar dacă derulai banda invers auzeai să mă tai…

Ni s-a spus atunci că preocuparea pentru fonetică este dificilă, dar pasionantă. Sintetizarea vocii umane este un proiect la care se lucrează numai în câteva țări, printre care și România, cu rezultate care le va permite curând să constriască și un sintetizator de consoane.

Ce s-a întâmplat mai departe în materie nu știu… Bănuiesc că nu mai suntem, ca-n anii 60, în avangarda foneticii experimentale…

Tot atunci am aflat că o propoziție ca Oaia aia e a ei nu o poți imagina în multe limbi, în vreme ce în limba română poți forma zeci de propoziții alcătuite numai din vocale și, firește, semivocale. Așa că, ajuns acasă, am început să mă joc inventând propoziții noi pentru uzul sintetizorului de vocale… Foile de atunci, rămase rătăcite printre altele, le-am regăsit zilele trecute! Uitasem de ele, uitasem și de oaia aia a ei!…

Iată o parte din lista acelor propoziții:

*Ăia ai ei au o oaie * Oaia ei e aia * Aia e oaia ei? * Au oaia aia e a ei? * Aia e oaie? Oaie e! * Eu îi iau oaia * E oaia ei! * Ei îi iau oaia aia! * A oaie e oaia ei, o iau eu! * Ioi, oaia aia o iau ei! * Ia-o! * Ia-i! * Ia-i ei oaia aia * Eu îi iau ei oia aia * Oaia ei îi aia * Ia-i oaia aia, oaia aia e a ei! * O oaie e o oaie * Ea e o …aia * A oaie e oaia aia a ei * Ăia iau oaia aia a ei * Aia-i a ei, a oii ei! * Ia ia-i oaia aia a ei *

Oaia ouă? * Ea îi ouă ouă * Ăia iau ouă * Ăia iau ouă, eu iau oi, iau ii * Ioi, oaia aia ouă oi! * Ăia iau oi, ouă, ii, ai * Ăia e ai ei? *Eu îi iau iia aia * Au, au, au! Iia ei îi aia! * Iia aia e a ei * Ia-i oaia, eu îi iau iia, ei îi iau …aia * Ai ai? * Ia iia aia * Ia ia iia aia a ei! *

Vă las pe dumneavoastră să mai găsiți alte propoziții alcătuite numai din vocale. Eventual și-n alte limbi.

Mă gândesc acum: are vreo importanță, vreo semnificație faptul că româna ar fi una din puținele limbi în care sunt posibile asemenea enunțuri? Există o distincție pe care o fac unii lingviști, între limbi vocalice și limbi consonantice. Ar fi acesta un criteriu de departajare?

Oricât se vor mira unii cititori, dar trebuie să le spun că specialiștii români încă nu au căzut de acord asupra numărului de consoane și vocale din limba română. După unii, numărul de consoane ar fi mult mai mare. Nu intru în detalii. Observația că româna ar fi una dintre puținele limbi care permit enunțuri alcătuite numai din vocale (și semivocale) ar pleda pentru teoria Rosetti, versus Emil Petrovici, mult mai apropiată de simțămîntul comun al vorbitorilor.

Mai vorbim!

ION COJA

PS O întrebare: În DEX sunt acceptate două grafii: IE și IIE. Care credeți că ar trebui preferată și de ce?

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Priviti cate drepturi aveau romanii cand erau sub ocupatie ungureasca!
vremuritulburi.com/2014/12/08/priviti-cate-drepturi-aveau-romani...

“Măcelul de la Beliș, in noaptea de 8 spre 9 noiembrie 1918, la solicitarea contelui Ioan Urmanczy, de origine armean, proprietarul a 28.000 de iugăre de pădure din zonă (la exploatarea forestieră lucrau copiii și bătrânii din sat, precum și prizonieri de război italieni, toți aceștia fiind ținuți în înfometare și mizerie.

După încheierea armistițiului, proprietarul a fugit la Budapesta la 3 noiembrie 1918, iar prizonierii de război au cerut să fie lăsați să plece acasă, dar au fost refuzați. Prizonierii au iscat o revoltă, iar trei gărzi ungurești au fost ucise. Prizonierii italieni au distrus depozitul de cherestea și au plecat. Fratele proprietarului, Nandor Urmanczy, deputat în Parlamentul Ungariei, a publicat un apel în ziarul budapestan „Pesti Hirlap”, constituind un detașament pus sub comanda căpitanului Antal Dietrich.

Acest detașament „a fost organizat, înarmat și aprovizionat cu alimente și echipament în cazarma din strada Falk Miksa, cu știrea și consimțământul Ministerului de Război” din Ungaria. Detașamentul a sosit cu un tren special la Călățele, la 8 noiembrie 1918, apoi s-a deplasat cu căruțele și pe jos spre Beliș), un detaşament format din 60 de soldaţi şi ofiţeri maghiari condus de căpitanul Antal Dietrich s-a deplasat la Beliş. Înarmaţi cu 6 mitraliere, puşti, şi folosind cartuşe dum-dum ei au asasinat peste 45 de romani.
După incendierea satului, au jefuit şi batjocorit cadavrele, 25 dintre acestea fiind aruncate în foc. Aceste fapte abominabile au fost constatate de o comisie mixtă trimisă la Beliş de Consiliul Naţional Român şi de Consiliul Naţional Maghiar.
In acea perioadă se purtau negocieri româno-maghiare la Arad între ministrul Oskar Jaszi și o delegație a Consiliului Național Român, condusă de Ștefan Cicio Pop pentru rămânerea Transilvaniei într-o federație cu Ungaria. Delegația română a hotărât întreruperea tratativelor de la Arad
În anii 80 Sergiu Nicolaescu a realizat un reuşit film, Capcana Mercenarilor, în care a readus în opinia publică memoria măcelului de la Beliş. ”

Măcelul de la Beliș din 1918 – dr. Aurel Gociman

Macelul de la Belis, sursa foto: Mircea Honor Et Patria, honoretpatria.wordpress

Nota: Ungurii au avut ocazia sa dovedeasca ce pot face daca administrarea Transilvaniei este lasata in mainile lor. Chiar si Ungaria moderna actuala este un contraexemplu pentru modul in care se comporta cu minoritatile etnice si chiar si cu “altfel” de minoritati.

Problema cea mai mare pentru multi romani naivi si creduli din cale afara in noua propaganda platita si indrumata de catre autoritatile de la Budapesta, este aceea ca nu-si cunosc istoria adevarata, nu stiu ca pamantul romanesc este imbibat de sangele romanilor ucisi de catre jugul unguresc! Este de ajuns o singura privire la fotografia din acest articol pentru a intelege “bunastarea si beneficiile” stapanirii austro-ungare din Transilvania.

In concluzie, Sabin Gherman, este apostolul raului, iar “predicile” sale sunt adevarate versete satanice cu care vrea sa-i indobitoceasca pe cei naivi care se incred in bazaconiile pe care el le latra zilnic in asa zisa sa emisiune TV. Cand expunea cu atata patos, cu atata patima, asa zisele beneficii aduse de catre austro-ungari romanilor, de ce a uitat sa pomeneasca si de acestea expuse in articolul nostru? – glasul.info

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

PSD+PNL+PPDD+UDMR=Revizuire Trianon


În timp ce radicalii maghiari în complicitate cu UDMR, formaţiune aflată veşnic la guvernarea României, comemorau cu lacrimi în ochi Trianonul, deputaţii PSD le-au mai făcut celor care vor dezmembrarea României un cadou în Parlament: respingerea legii care prevedea interzicerea manifestărilor extremiste împotriva statului naţional unitar român. Propunerea avea ca proiect de reglementare instituirea interdicţiei desfăşurării pe teritoriul României a oricăror manifestări care prin desfăşurarea sau mesajele lor aduc atingere art.1 alin.(1) din Constituţia României, republicată, a fost respins de Camera Deputaților.



Prin proiectul de act normativ, propus de deputatul Bogdan Diaconu, era reglementată o procedură privind declararea drept indezirabilă sau, după caz, drept persona non grata a oricărei persoane de cetăţenie străină care promovează mesaje care aduc atingere art.1 alin.(1) din Constituţia României. Proiectul a fost respins cu 307 voturi, șase abțineri și numai 3 voturi în favoarea proiectului, demonstrând o largă complicitate a parlamentarilor din toate partidele cu acțiunile extremiste, în special, ale revizioniștilor maghiari. Deputatul PSD Horia Grama, reprezentantul românilor din Covasna, a votat și el alături de UDMR împotriva acestui proiect de lege. Deputatul PSD de Harghita, Mircea Dușa, nu a fost prezent la vot.

Complicitatea penală din Parlamentul României a blocat o lege care dorea să oprească ofensiva UDMR şi a organizaţiilor radicalilor maghiari de a acţiona pentru dezmembrarea României.

Anul acesta, ungurii au comemorat cu fast pe 4 iunie Trianonul în Ungaria, cerând oficial denunţarea acestuia şi unirea Transilvaniei cu Ungaria. În România comemorarea Trianonului a fost blocată, încă o dată, a nu ştiu câta oară, nu de SRI (ce primeşte bani mulţi pentru asta), care a ajuns o sinecură a intereselor americane şi multinaţionale în ţară, ci de către organizaţiile şi publicaţiile naţionaliste româneşti. La Cluj-Napoca radicalii maghiari au luat-o la fugă de la monumentul ostaşilor maghiari din Cimitirul Crişan de frica patrioţilor români. Încă în România naţionaliştii români controlează strada, mediul online şi internetul, dar din păcate penalii din Parlament sunt fraţi cu extremiştii maghiari şi votează indirect pentru promovarea acţiunilor împotriva articolului 1 din Constituţie. PSD, PNL, PPDD au votat alături de UDMR pentru a bloca o iniţiativă legislativă de bun simţ, care prevedea respectarea Constituţiei României ad litteram. La incitarea premierului Victor Ponta, deputaţii social-democraţi, „arestaţii” din PNL, oteviştii lui DD s-au gândit să respingă în plen această iniţiativă pentru ca UDMR şi radicalii maghiari să poată comemora la liber Trianonul, care pentru români este o sărbătoare ce a consfinţit unirea Transilvaniei cu România, lucru care, mai nou, deranjează mult pe corifeii lui Ion Ilici Iliescu. Tot mai mult cred că acest Parlament corupt nu este în stare să apere integritatea teritorială a României şi singura salvare a ţării vine de la organizaţiile de români patrioţi, care se vor organiza, în caz de pericol şi atac mârşav la unitatea ţării, la fel de bine ca în Ucraina.

Sursa: ziarulnatiunea.ro

Comentariu VT:

Nu mai stiu nenorocitii astia care ne conduc tara cum sa o desmembreze mai repede!!! Oare pana cand mai dormim??? Pana cand ii mai lasam sa isi faca jocurile???

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De la: Fl_Orion999, la data 2015-11-15 16:11:12
PSD+PNL+PPDD+UDMR=Revizuire Trianon


În timp ce radicalii maghiari în complicitate cu UDMR, formaţiune aflată veşnic la guvernarea României, comemorau cu lacrimi în ochi Trianonul, deputaţii PSD le-au mai făcut celor care vor dezmembrarea României un cadou în Parlament: respingerea legii care prevedea interzicerea manifestărilor extremiste împotriva statului naţional unitar român. Propunerea avea ca proiect de reglementare instituirea interdicţiei desfăşurării pe teritoriul României a oricăror manifestări care prin desfăşurarea sau mesajele lor aduc atingere art.1 alin.(1) din Constituţia României, republicată, a fost respins de Camera Deputaților.



Prin proiectul de act normativ, propus de deputatul Bogdan Diaconu, era reglementată o procedură privind declararea drept indezirabilă sau, după caz, drept persona non grata a oricărei persoane de cetăţenie străină care promovează mesaje care aduc atingere art.1 alin.(1) din Constituţia României. Proiectul a fost respins cu 307 voturi, șase abțineri și numai 3 voturi în favoarea proiectului, demonstrând o largă complicitate a parlamentarilor din toate partidele cu acțiunile extremiste, în special, ale revizioniștilor maghiari. Deputatul PSD Horia Grama, reprezentantul românilor din Covasna, a votat și el alături de UDMR împotriva acestui proiect de lege. Deputatul PSD de Harghita, Mircea Dușa, nu a fost prezent la vot.

Complicitatea penală din Parlamentul României a blocat o lege care dorea să oprească ofensiva UDMR şi a organizaţiilor radicalilor maghiari de a acţiona pentru dezmembrarea României.

Anul acesta, ungurii au comemorat cu fast pe 4 iunie Trianonul în Ungaria, cerând oficial denunţarea acestuia şi unirea Transilvaniei cu Ungaria. În România comemorarea Trianonului a fost blocată, încă o dată, a nu ştiu câta oară, nu de SRI (ce primeşte bani mulţi pentru asta), care a ajuns o sinecură a intereselor americane şi multinaţionale în ţară, ci de către organizaţiile şi publicaţiile naţionaliste româneşti. La Cluj-Napoca radicalii maghiari au luat-o la fugă de la monumentul ostaşilor maghiari din Cimitirul Crişan de frica patrioţilor români. Încă în România naţionaliştii români controlează strada, mediul online şi internetul, dar din păcate penalii din Parlament sunt fraţi cu extremiştii maghiari şi votează indirect pentru promovarea acţiunilor împotriva articolului 1 din Constituţie. PSD, PNL, PPDD au votat alături de UDMR pentru a bloca o iniţiativă legislativă de bun simţ, care prevedea respectarea Constituţiei României ad litteram. La incitarea premierului Victor Ponta, deputaţii social-democraţi, „arestaţii” din PNL, oteviştii lui DD s-au gândit să respingă în plen această iniţiativă pentru ca UDMR şi radicalii maghiari să poată comemora la liber Trianonul, care pentru români este o sărbătoare ce a consfinţit unirea Transilvaniei cu România, lucru care, mai nou, deranjează mult pe corifeii lui Ion Ilici Iliescu. Tot mai mult cred că acest Parlament corupt nu este în stare să apere integritatea teritorială a României şi singura salvare a ţării vine de la organizaţiile de români patrioţi, care se vor organiza, în caz de pericol şi atac mârşav la unitatea ţării, la fel de bine ca în Ucraina.

Sursa: ziarulnatiunea.ro

Comentariu VT:

Nu mai stiu nenorocitii astia care ne conduc tara cum sa o desmembreze mai repede!!! Oare pana cand mai dormim??? Pana cand ii mai lasam sa isi faca jocurile???

Revizuirea o sa o faca de fapt Allah! Poate si hunii din vest! Asta am creat in timp alegand idioti!

De la: Fl_Orion999, la data 2015-11-15 16:11:12
PSD+PNL+PPDD+UDMR=Revizuire Trianon


În timp ce radicalii maghiari în complicitate cu UDMR, formaţiune aflată veşnic la guvernarea României, comemorau cu lacrimi în ochi Trianonul, deputaţii PSD le-au mai făcut celor care vor dezmembrarea României un cadou în Parlament: respingerea legii care prevedea interzicerea manifestărilor extremiste împotriva statului naţional unitar român. Propunerea avea ca proiect de reglementare instituirea interdicţiei desfăşurării pe teritoriul României a oricăror manifestări care prin desfăşurarea sau mesajele lor aduc atingere art.1 alin.(1) din Constituţia României, republicată, a fost respins de Camera Deputaților.



Prin proiectul de act normativ, propus de deputatul Bogdan Diaconu, era reglementată o procedură privind declararea drept indezirabilă sau, după caz, drept persona non grata a oricărei persoane de cetăţenie străină care promovează mesaje care aduc atingere art.1 alin.(1) din Constituţia României. Proiectul a fost respins cu 307 voturi, șase abțineri și numai 3 voturi în favoarea proiectului, demonstrând o largă complicitate a parlamentarilor din toate partidele cu acțiunile extremiste, în special, ale revizioniștilor maghiari. Deputatul PSD Horia Grama, reprezentantul românilor din Covasna, a votat și el alături de UDMR împotriva acestui proiect de lege. Deputatul PSD de Harghita, Mircea Dușa, nu a fost prezent la vot.

Complicitatea penală din Parlamentul României a blocat o lege care dorea să oprească ofensiva UDMR şi a organizaţiilor radicalilor maghiari de a acţiona pentru dezmembrarea României.

Anul acesta, ungurii au comemorat cu fast pe 4 iunie Trianonul în Ungaria, cerând oficial denunţarea acestuia şi unirea Transilvaniei cu Ungaria. În România comemorarea Trianonului a fost blocată, încă o dată, a nu ştiu câta oară, nu de SRI (ce primeşte bani mulţi pentru asta), care a ajuns o sinecură a intereselor americane şi multinaţionale în ţară, ci de către organizaţiile şi publicaţiile naţionaliste româneşti. La Cluj-Napoca radicalii maghiari au luat-o la fugă de la monumentul ostaşilor maghiari din Cimitirul Crişan de frica patrioţilor români. Încă în România naţionaliştii români controlează strada, mediul online şi internetul, dar din păcate penalii din Parlament sunt fraţi cu extremiştii maghiari şi votează indirect pentru promovarea acţiunilor împotriva articolului 1 din Constituţie. PSD, PNL, PPDD au votat alături de UDMR pentru a bloca o iniţiativă legislativă de bun simţ, care prevedea respectarea Constituţiei României ad litteram. La incitarea premierului Victor Ponta, deputaţii social-democraţi, „arestaţii” din PNL, oteviştii lui DD s-au gândit să respingă în plen această iniţiativă pentru ca UDMR şi radicalii maghiari să poată comemora la liber Trianonul, care pentru români este o sărbătoare ce a consfinţit unirea Transilvaniei cu România, lucru care, mai nou, deranjează mult pe corifeii lui Ion Ilici Iliescu. Tot mai mult cred că acest Parlament corupt nu este în stare să apere integritatea teritorială a României şi singura salvare a ţării vine de la organizaţiile de români patrioţi, care se vor organiza, în caz de pericol şi atac mârşav la unitatea ţării, la fel de bine ca în Ucraina.

Sursa: ziarulnatiunea.ro

Comentariu VT:

Nu mai stiu nenorocitii astia care ne conduc tara cum sa o desmembreze mai repede!!! Oare pana cand mai dormim??? Pana cand ii mai lasam sa isi faca jocurile???

Revizuirea o sa o faca de fapt Allah! Poate si hunii din vest! Asta am creat in timp alegand idioti!

De la: 9am_6554, la data 2015-11-16 00:56:57

De la: Fl_Orion999, la data 2015-11-15 16:11:12
PSD+PNL+PPDD+UDMR=Revizuire Trianon


În timp ce radicalii maghiari în complicitate cu UDMR, formaţiune aflată veşnic la guvernarea României, comemorau cu lacrimi în ochi Trianonul, deputaţii PSD le-au mai făcut celor care vor dezmembrarea României un cadou în Parlament: respingerea legii care prevedea interzicerea manifestărilor extremiste împotriva statului naţional unitar român. Propunerea avea ca proiect de reglementare instituirea interdicţiei desfăşurării pe teritoriul României a oricăror manifestări care prin desfăşurarea sau mesajele lor aduc atingere art.1 alin.(1) din Constituţia României, republicată, a fost respins de Camera Deputaților.



Prin proiectul de act normativ, propus de deputatul Bogdan Diaconu, era reglementată o procedură privind declararea drept indezirabilă sau, după caz, drept persona non grata a oricărei persoane de cetăţenie străină care promovează mesaje care aduc atingere art.1 alin.(1) din Constituţia României. Proiectul a fost respins cu 307 voturi, șase abțineri și numai 3 voturi în favoarea proiectului, demonstrând o largă complicitate a parlamentarilor din toate partidele cu acțiunile extremiste, în special, ale revizioniștilor maghiari. Deputatul PSD Horia Grama, reprezentantul românilor din Covasna, a votat și el alături de UDMR împotriva acestui proiect de lege. Deputatul PSD de Harghita, Mircea Dușa, nu a fost prezent la vot.

Complicitatea penală din Parlamentul României a blocat o lege care dorea să oprească ofensiva UDMR şi a organizaţiilor radicalilor maghiari de a acţiona pentru dezmembrarea României.

Anul acesta, ungurii au comemorat cu fast pe 4 iunie Trianonul în Ungaria, cerând oficial denunţarea acestuia şi unirea Transilvaniei cu Ungaria. În România comemorarea Trianonului a fost blocată, încă o dată, a nu ştiu câta oară, nu de SRI (ce primeşte bani mulţi pentru asta), care a ajuns o sinecură a intereselor americane şi multinaţionale în ţară, ci de către organizaţiile şi publicaţiile naţionaliste româneşti. La Cluj-Napoca radicalii maghiari au luat-o la fugă de la monumentul ostaşilor maghiari din Cimitirul Crişan de frica patrioţilor români. Încă în România naţionaliştii români controlează strada, mediul online şi internetul, dar din păcate penalii din Parlament sunt fraţi cu extremiştii maghiari şi votează indirect pentru promovarea acţiunilor împotriva articolului 1 din Constituţie. PSD, PNL, PPDD au votat alături de UDMR pentru a bloca o iniţiativă legislativă de bun simţ, care prevedea respectarea Constituţiei României ad litteram. La incitarea premierului Victor Ponta, deputaţii social-democraţi, „arestaţii” din PNL, oteviştii lui DD s-au gândit să respingă în plen această iniţiativă pentru ca UDMR şi radicalii maghiari să poată comemora la liber Trianonul, care pentru români este o sărbătoare ce a consfinţit unirea Transilvaniei cu România, lucru care, mai nou, deranjează mult pe corifeii lui Ion Ilici Iliescu. Tot mai mult cred că acest Parlament corupt nu este în stare să apere integritatea teritorială a României şi singura salvare a ţării vine de la organizaţiile de români patrioţi, care se vor organiza, în caz de pericol şi atac mârşav la unitatea ţării, la fel de bine ca în Ucraina.

Sursa: ziarulnatiunea.ro

Comentariu VT:

Nu mai stiu nenorocitii astia care ne conduc tara cum sa o desmembreze mai repede!!! Oare pana cand mai dormim??? Pana cand ii mai lasam sa isi faca jocurile???

Revizuirea o sa o faca de fapt Allah! Poate si hunii din vest! Asta am creat in timp alegand idioti!

mai asta care te-ai scos dupa citeva ore de functionare pe forum, la fel de repede ca " baietelul " ala de era sa devina min. sanatatii : CINE a deschis bratele laaarg, invitindu-i pe supusii lui Alah in Europa , ca doar nu noi si nici nu-mi aduc aminte sa-i fi votat ? car' vasazica : fiecare cu Idiotii lui !

www.justitiarul.ro/legionarii-si-rezistenta-antisovietica/

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Corneliu Coposu
Biografie
20 mai 1914

Se naste la Bobota, in judetul Salaj. Fiul protopopului greco-catolic, Valentin Coposu si al Aureliei, nascuta Anceanu.

Bunicul patern, Grigore Coposu, era preot, colaborator al lui Gheorghe Pop de Basesti. Bunicul matern, Gavril Vaida de Glod, era preot, var primar cu Alexandru Vaida Voievod.

Creste si este educat intr-o familie care desfasura o intensa acrivitate politica pentru recunoasterea drepturilor romanilor in Imperiul Austro-Ungar, prin intermediul Partidului National Roman.

Tatal, Valentin Coposu, vajnic militant pentru afirmarea clauzei romanesti in Transilvania, a suferit numeroase persecutii: a fost inchis la Vac, Szegedin, Budapesta, sub acuzatia de inalta tradare. A fost pus in libertate personal de generalul Mosoiu, cu ocazia eliberarii Budapestei dupa intrarea armatei romane in capitala maghiara. Valentin Coposu a fost deputat in Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918 si a votat Unirea.

Mama, Aurelia, fiica protopopului unit Iulian Anceanu si a Corneliei, nascuta Vaida, era descendenta unei vechi familii ce reunea traditiile politico-culturale si religioase ale mediului romanesc ardelean. Aurelia Coposu i-a educat pe cei cinci copii ai sai: Cornel, Cornelia, Doina, Flavia si Rodica, in spiritul moralei crestine si patriotismului romanesc autentic.
1919 – 1923

Scoala primara in comuna Bobota.
1923 – 1930

Liceul confesional greco-catolic „Vasile cel Mare”.

Rolul cel mai important in evolutia sa ulterioara il joaca apropierea si influenta marelui artizan al Unirii din 1918, Iuliu Maniu, care devine mentorul si modelul sau de-a lungul intregii sale existente.
1930 – 1934

Studii juridice si economice la Universitatea din Cluj.
1935 – 1937

Presedinte al Organizatiei de Tineret PNT din Cluj, colaborator la ziarul „Romania Noua”, condus de Zaharia Boila,”Mesajul” (Zalau), „Unirea” (Blaj), etc.
1937 – 1940

Secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu, pe care il insoteste in toate misiunile si negocierile politice importante.
1940

Primeste titlul de secretar politic al lui Iuliu Maniu, indeplinind aceasta functie pana la arestarea sa si a lui Maniu, la 14 iulie 1947. In aceasta calitate l-a insotit in toate negocierile si tratativele purtate cu negociatorii occidentali si cu liderii partidelor politice din coalitia antihitlerista. I s-a incredintat cifrul secret al corespondentei diplomatice prin care Opozitia negocia iesirea Romaniei din Axa si intoarcerea ei catre aliatii traditionali. Avea misiunea de a intretine relatii confidentiale cu reprezentantii guvernului englez la Liverpool, cu delegatii opozitiei romane care duceau tratative la Cairo, cu emisarii romani de la Stockholm si cu comandamentul militar aliat din Italia (Foggia).

Se muta la Bucuresti dupa cedarea Ardealului de Nord. Colaboreaza la saptamanalul „Ardealul”, publicatia refugiatilor transilvaneni. Scrie de asemenea in publicatiile „Zorile”, „Dacia”, „Santier”, „Curentul”, „Cuvandul Liber”, „Dreptatea” si altele. Semneaza ocazional cu pseudonimul dr. C. Salajeanul.
1941

O cunoaste pe viitoarea sa sotie, Arlette, fiica generalului Marcovici si a Jeannei Husser. Generalul facuse parte din cabinetul Maniu, la prima sa guvernare. S-au cunoscut la Constanta, unde Maniu mergea la odihna la hotelul francez tinut de bunica lui Arlette.
24 octombrie 1942

Casatoria cu Arlette Marcovici (va fi arestata in 1950 si implicata impreuna cu sora ei France intr-un proces inscenat de spionaj; dupa ispasirea a 14 ani de pedeapsa, iese bolnava grav din inchisoare si moare in 1965).
1945

Presedinte al filialei PNT Salaj. Este ales secretar general adjunct al PNT. Delegat al PNT la reinstalarea activitatii autoritatii romanesti in Transilvania de Nord.
1946

Este promovat secretar al Delegatiei Permanente, forul conducator al partidului.

14 iulie 1947 – este arestat impreuna cu intreaga conducere PNT, dupa inscenarea de la Tamadau, desi nu facuse parte din grupul arestat acolo.
1947 – 1956

Ramane timp de 9 ani in arest preventiv, fara sa fie judecat. S-a incercat implicarea lui in numeroase procese politice, dar nu a putut fi condamnat din lipsa de probe.
1956

I se intenteaza un proces de inalta tradare. Este condamnat conform practicilor comuniste la munca silnica pe viata pentru”inalta tradare a clasei muncitoare si crima contra reformelor sociale”.
1954 – 1962

8 ani de regim sever de izolare la Ramnicu Sarat.
1962

Se imbolnaveste grav ca urmare a tratamentului de exterminare aplicat detinutilor politici.
1962 – 1964

Domiciliul fortat in Baragan la Valea Calmatui in comuna Rubla.
aprilie 1964

Pus in libertate dupa 17 ani de detentie in penitenciarele de la Vacaresti, Jilava, Pitesti, Malmaison, Craiova, Aiud, Ramnicu Sarat, Poarta Alba, Capul Midia, Canalul Dunare-Marea Neagra, Gherla, Sighetul Marmatiei, etc.
dupa 1964

Lucreaza ca muncitor necalificat pe santierele de constructii, fiind angajat la Intreprinderea de Constructii Montaj Bucuresti, atelierul de tamplarie mecanica. Este permanent urmarit si convocat periodic la Securitate.

I se fac 27 de perchezitii intre 1964-1989, i se confisca dulapuri intregi de documente si manuscrise.
1987

Afiliaza Partidul National Taranesc, aflat in clandestinitate, la Internationala Crestin Democrata, adresand o cerere lui Jean-Marie Daillet, vicepresendintele organizatiei.
22 – 23 decembrie 1989

Anunta printr-un mesaj-manifest reintrarea in viata publica a Partidului National Taranesc, devenit ulterior Crestin si Democrat – PNTCD.

Dupa 1989 a fost solicitat, cu ocazia fiecarui eveniment politic major in Romania, sa-si exprime opiniile in interviurile luate de posturile internationale de Radio: Europa Libera, BBC, Deutche Welle, Vocea Americii si posturilor de radio interne. A acordat numeroase interviuri aparute in presa romaneasca si straina.
28 – 29 ianuarie 1990

Devine practic liderul opozitiei impotriva Frontului Salvarii Nationale, care cauta sa monopolizeze puterea executiva si legislativa, confiscand Revolutia din decembrie 1989.

Intelegand ca Revolutia a fost furata de noua putere „emanata”, inzestrata cu vechi reflexe totalitare, Corneliu Coposu va prelua misiunea grea de a conduce Opozitia in Romania postcomunista. Incepand cu data de 29 ianuarie 1990, devine tinta unei virulente campanii de presa prin care se lanseaza zvonuri pentru compromiterea lui. Campania avea sa continue cu aceeasi intensitate pana dupa alegerile legislative din aprilie 1992.
iulie 1991

Face o vizita Regelui Mihai I la Versoix in Elvetia, fidel crezului sau monarhic. Legaturile lui cu suveranul si familia regala au continuat pana la sfarsitul existentei sale.
27 septembrie 1991

Este reales presedinte al PNTCD la primul Congres al partidului.
1991 – 1993

Presedinte al Conventiei Democrate Romane. Ideea formarii Conventiei ii apartinuse si o propusese inca din 1990.
aprilie 1992

Alaturi de alti lideri ai partidelor de Opozitie, oameni de arta si cultura, il intalneste pe Majestatea Sa, Regele Mihai I de Romania, cu ocazia memorabilei vizite regale in Romania, cu ocazia Sfintelor Pasti din 1992.
august – septembrie 1992

Efectueaza un turneu de prezentare al candidatului Conventiei Democrate Romane, Emil Constantinescu, in Belgia, Olanda, Luxemburg, Franta, Germania si Anglia.
27 septembrie 1992

In urma alegerilor, devine senator de Bucuresti.
1992 – 1995

Activeaza pe plan international, printre altele in calitate de membru in Consiliul Uniunii Europene Crestin Democrate si in Internationala Crestin Democrata; efectueaza calatorii si participa la diverse congrese ale partidelor crestin democrate fratesti (Marea Britanie, Luxemburg, Suedia, Grecia, Franta, Elvetia).
februarie-martie 1995

Efectueaza o vizita in SUA, la invitatia Cogresului American.
mai 1995

Numit Ofiter al Legiunii de Onoare, cea mai inalta decoratie a Republicii Franceze.
6 octombrie 1995

Ceremonia acordarii Legiunii de Onoare cu grad de ofiter de catre Ambasadorul Frantei la Bucuresti, Bernard Boyer, la sediul Ambasadei Frantei la Bucuresti in numele Presedintelui Jacques Chirac.
11 noiembrie 1995

Inceteaza din viata la Spitalul Universitar din Bucuresti, ca urmare a neoplasmului pulmonar operat in 1994.
14 noiembrie 1995

Este inmormantat la Cimitirul Belu Catolic, fara funeralii nationale, dar sute de mii de romani vin sa-l conduca pe ultimul drum.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De ce ar trebui citite memoriile lui Argetoianu!
www.cvlpress.ro/10.11.2011/de-ce-ar-trebui-citite-memoriile-lui-...
Autor Mircea Canţăr

Cred că meritul de a mă apleca asupra memoriilor lui Constantin Argetoianu (3 martie 1871, Craiova- 6 februarie 1955 Sighet), cunoscut om politic în interbelic, de baştină din părţile locului, reunite sub titlul „Pentru cei de mâine, amintiri din vremea celor de ieri” (Ed. Humanitas, 1991) aparţine istoricului craiovean de bună calitate, Adrian Cioroianu. De la Argetoianu, care şi-a făcut studiile elementare la Şcoala „Obedeanu”, înainte de a ajunge licenţiat în Drept şi Litere, la Paris, ne-a rămas o imagine a scenii politice craiovene, dar şi dâmboviţene, care i-a alimentat mereu şi copios pe cei dispuşi să demonstreze că politicienii vremii erau o adunătură de canalii. El este acela care, în 1917, când ţara trecea prin clipe grele, iar armata şi regele erau în retragere în Moldova, se relaxa în cafenele şi în casele prietenilor din Iaşi, se deplasa la Odesa pentru a se întâlni cu Mihai Bujor, rebelul comunist cel mai autentic din România acelui moment. El este omul căruia i se atribuie celebrele cuvinte mult îndrăgite de istoriografia tendenţioasă din anii comunismului: ”Unde găseşte regele lichele mai mari ca noi”, cum ar fi spus, prin 1932, despre sine şi despre Nicolae Iorga, în faţa criticilor venite din partea guvernului pe care îl conducea. Fireşte, aserţiunea cu „lichelele” ar putea fi luată în seamă şi astăzi. În memoriile sale, istoricul Constantin C. Giurescu, care l-a vizitat, în iunie 1922, la conacul de la Breasta, pe Constantin Argetoianu, menţionează că omul politic „mâncase două moşii, cât a fost în diplomaţie, la jocul de cărţi, iar când a plecat în Moldova, în refugiu, în toamna anului 1916, avea asupra lui sute de mii de lei în monede de aur”. Despre petrecerile necurmate, din Craiova, nu detaliem prea mult: „Societatea boierească din Craiova era o societate aleasă şi nu rareori veneau boieri şi cocoane de la Bucureşti, să petreacă în Cetatea Banilor (…) mai toţi continuau să ţină casa deschisă şi seara la masă 10-12 tacâmuri erau întotdeauna puse pentru prieteni. Balurile se mai răriseră, dar seratele şi sindrofiile se ţineau lanţ”. Cam aşa arăta democraţia românească în epocă. În 1921, ministru de interne fiind, Constantin Argetoianu a dispus arestarea a 51 de persoane din cele 77 prezente la Congresul de transformare al Partidului Socialist în Partid Comunist, din 8 mai, sub acuzaţia de „atentat contra siguranţei statului” şi depuşi la închisorile din Jilava şi Văcăreşti. Cum între cei arestaţi se găseau şi 5 deputaţi, actul arestării a fost condamnat de mai mulţi oameni politici şi de cultură, printre care Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, C. Rădulescu Motru, Dumitru Drăghicescu. În şedinţa de Guvern, Constantin Argetoianu conchisese astfel: „pot să vă dau plăcuta asigurare că s-a terminat cu comunismul în România”. Că n-a fost aşa, este o altă discuţie. „Cal de cursă lungă a oportunismului politic”, cum a fost numit, fiindcă a cochetat cu Averescu, cu Maniu, cu Brătienii, cu Iorga, cu Carol al II-lea, finalmente, „Salvatorul” nu s-a mai putul salva nici pe sine. S-a întors în toamna anului 1946 din Elveţia, amăgit de unele promisiuni oficiale, cu speranţa – inerentă unui politician cu vechi şi schimbătoare state de serviciu – că va juca, din nou, un rol în viaţa politică. Naivitate de neînţeles. A fost arestat în noaptea de 5-6 mai 1950, închis la Sighet, unde a murit aruncat într-o groapă, fără ca astăzi osemintele să-i mai poată fi identificate, cum ne asigură istoricul Dinu C. Giurescu, care ştia de la tatăl său, şi el arestat, toate circumstanţele. Memoriile lui Constantin Argetoianu ar trebui citite de politicienii zilei, cu pixul în mână. Fiindcă, pe pământul ăsta, sunt compromisuri care se fac şi care nu se fac, şi sunt destule lucruri cu care nu se glumeşte, ca să rămâi om întreg.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

CONSTANTIN ARGETOIANU PORTRETUL UNUI TRASEIST POLITIC
By ioanscurtu On 22 decembrie 2011 ·
www.ioanscurtu.ro/constantin-argetoianu-portretul-unui-traseist-...
Bine ai venit, coane Costică! Astfel se intitula articolul apărut în ziarul Dreptatea din 9 noiembrie 1946, publicat de un ziarist contrariat de gestul bătrânului politician Argetoianu, care luase hotărârea de a reveni în ţara ocupată de trupele sovietice.
Iată ce scria el: „D. Argetoianu se întoarce azi în ţară pentru a-şi verifica abilităţile… Deşi la vârsta patriarhilor, d-ta ai sprinteneli de campion al decatlonului politic. Ţara ţi se pune la dispoziţie cu încredere. Iată sfori: trage-le! Iată culise: manevrează-le! Iată «poporul»: du-l! Dumneata ai fost totdeauna cinstit cu dumneata însuţi. Ai iubit conservatorismul când ai fost conservator. Ai iubit liberalismul când ai fost liberal… Acum când eşti patriot, fii binevenit şi scoate-ne la liman, mântuitorule!“ Abilităţile nu i-au mai servit la nimic.
S-a născut la Craiova, la 3 martie 1871. Era fiul generalului şi omului politic conservator Ion Argetoianu. A urmat studii superioare la Paris, unde a obţinut licenţa în drept şi litere, precum şi doctoratul în medicină. A devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni din România, făcând parte din consiliile de administraţie ale mai multor întreprinderi şi bănci. Avea o moşie la Breasta (jud. Dolj), unde-şi petrecea o bună parte din timpul liber.
În 1898 a intrat în diplomaţie, fiind, succesiv, ataşat, secretar şi consilier de legaţie. A participat, ca medic, la cel de-al doilea război balcanic. În 1913 s-a înscris în Partidul Conservator şi a publicat broşura Marea proprietate şi exproprierea, în care pleda împotriva reformei agrare preconizate de Partidul Naţional Liberal.
{mosimage}În 1917, la Iaşi, a fost impresionat de generalul Averescu, devenindu-i colaborator şi sfătuitor. În guvernul Averescu (29 ianuarie-27 februarie 1918), a fost numit ministru de Justiţie, însoţindu-l pe general la Buftea, unde, în zilele de 10 şi 11 februarie 1918, au discutat condiţiile păcii separate cu reprezentanţii Puterilor Centrale.
La 3 aprilie 1918 a luat fiinţă Liga Poporului, la întemeierea căreia Argetoianu a avut o substanţială contribuţie. Conform programului acesteia, de această dată, susţinea votul universal, exproprierea moşiilor şi împărţirea lor la ţărani.
În guvernul Averescu, constituit la 13 martie 1920, a devenit ministru de Finanţe, iar din 13 iunie 1920 ministru de Interne. În octombrie 1920, a ordonat ocuparea militară a întreprinderilor şi arestarea fruntaşilor grevei generale.
Câteva luni mai târziu, la 12 mai 1921, a organizat arestarea delegaţilor socialişti care au votat afilierea fără rezerve la Internaţionala Comunistă (Magazin istoric, nr. 10-11/2003), act ce a stârnit şi reacţii critice, deoarece printre întemniţaţi se aflau şi câţiva parlamentari. Elaborase totul fără a înştiinţa guvernul sau măcar pe generalul Averescu. După ce ordinele de rigoare fuseseră transmise, l-a informat pe general, iar acesta l-a avertizat: „În caz de insucces, vei trage natural consecinţele.“
A convenit cu generalul ca miniştrii să fie convocaţi la ora 15, adică exact atunci când era planificată acţiunea. „Şedinţa s-a deschis la ora 3 şi 10 minute. Averescu a lămurit motivul convocării: «Trebuie să sfârşim cu comuniştii…» şi a explicat ce aveam de gând să fac. Titulescu [ministrul de Finanţe], care căsca întruna plictisit şi tremura de frig, a încetat să deschidă gura, s-a încălzit brusc, s-a înroşit, a vrut să ia cuvântul, dar i-a luat-o Tache [Ionescu, ministrul de Externe] înainte cu trei vorbe tăioase: «Nu se poate!» Se făcuse galben ca ceara… «Nu se poate!», au strigat şi Trancu-Iaşi [ministrul Muncii] şi Cudalbi [ministrul Agriculturii şi Domeniilor]; o unanimitate dezaprobatoare se ridica contra mea“.
În timp ce dezbaterile erau în toi, Argetoianu a dat telefon generalului Eracle Nicoleanu, prefectul Poliţiei Capitalei, care l-a informat că i-a arestat pe comunişti. „M-am înapoiat la masa verde [a guvernului]. Până atunci nu deschisesem gura: «Domnilor – şi cu un zâmbet m-am uitat la Averescu – domnilor, discuţiile dvs. sunt inutile; totul s-a terminat. Toţi conducătorii comunişti şi terorişti sunt la Văcăreşti sau la Jilava… Pot să vă dau plăcuta asigurare că s-a terminat cu comunismul în România!».“Grobian şi sfidător

Deplin încrezător în capacitatea lui politică, nu o dată Argetoianu s-a comportat într-o manieră de-a dreptul jignitoare. În iunie 1921, proiectul de lege agrară urma să fie adoptat, după ce suferise numeroase modificări. Unii deputaţi averescani erau nemulţumiţi, ameninţând că vor vota împotrivă.
Argetoianu a venit în Cameră, unde urma votul nominal. „M-am aşezat în momentul scrutinului pe treptele biroului, în faţa băncilor – era să zic a ieslelor – şi la chemarea fiecărui nume din partidul nostru, mă uitam în ochii chematului şi sub uitătura mea n-a îndrăznit unul să spună «contra».“
În vara lui 1921 s-a discutat proiectul de lege privind naţionalizarea Societăţii „Reşiţa“. {mosimage}„Şedinţa dura de ceasuri, în mijlocul scandalului, pe o căldură de moarte, şi era pe sfârşite – relatează memorialistul… Madgearu se urcase la tribună şi ne ameninţa cu un discurs de două ceasuri. Eram exasperat şi mă treceau năduşelile.
Mi-am pierdut orice control asupra nervilor şi uitându-mă în ochii armeanului, i-am susurat: «Să mă pupi în c…r!» Binişor, să nu mă audă decât el, dar nu şi cei din incintă!… Madgearu a început să urle ca un disperat: «Mi-a spus să-l pup în c…r! Mi-a spus să-l pup în c…r!» Făcuse bale la gură şi ţipa ca şi când l-aş fi lovit în c…r cu cizma!
Toată opoziţia în picioare a început să urle şi ea, să mă ameninţe cu pumnul, să strige: «Guvernul insultă opoziţia! Demisia! Demisia!»“ La propunerea lui N. Iorga, toţi deputaţii opoziţiei au părăsit Adunarea, îndreptându-se spre Palatul regal, pentru a cere demiterea imediată a guvernului.
A doua zi, preşedintele Consiliului de Miniştri a venit în Parlament, declarând că guvernul regretă incidentul creat, dar opoziţia nu şi-a reluat locul în Adunarea Deputaţilor. După câteva săptămâni, liderii Partidului Ţărănesc şi-au dat seama că prin retragerea opoziţiei din Parlament se netezea drumul Partidului Naţional Liberal spre putere.
Pentru a evita o asemenea perspectivă, ţărăniştii au început negocieri cu guvernul în vederea revenirii lor în Adunarea Deputaţilor. Discuţiile s-au purtat între dr. N. Lupu şi Constantin Argetoianu şi s-au încheiat cu un acord care prevedea, printre altele, ca Argetoianu să ceară scuze lui Madgearu. Revenirea ţărăniştilor în Parlament nu a putut evita însă căderea guvernului Averescu, la 17 decembrie 1921.
După trecerea Partidului Poporului în opoziţie, Argetoianu a ajuns la concluzia că „steaua politică“ a generalului Averescu se îndrepta spre apus, drept care, la 15 decembrie 1923 a decis să se proclame el preşedintele partidului.
Tentativa nu a reuşit, deoarece, în mentalitatea publică, Partidul Poporului însemna Alexandru Averescu. Fără să stea prea mult pe gânduri, Argetoianu şi-a căutat o nouă identitate politică şi în mai 1924, el şi simpatizanţii săi au fuzionat cu Partidul Naţionalist-Democrat condus de N. Iorga, noua formaţiune luându-şi numele de Partidul Naţionalist al Poporului.Arta linguşirii

{mosimage}Argetoianu urmărea crearea unui mare partid de opoziţie, capabil să pună capăt dominaţiei liberale. Acelaşi obiectiv îl urmărea şi Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional, care la 23 ianuarie 1925 lansase un apel către partidele din opoziţie pentru a colabora în vederea înlăturării guvernului Ion I.C. Brătianu. În februarie 1925, Argetoianu l-a convins pe N. Iorga să accepte fuziunea cu Partidul Naţional. Cum a reuşit?
Savantul se pregătea să plece la Paris. Argetoianu i-a cerut o întrevedere înainte de plecare. Au discutat despre literatură, despre Sofocle şi dramele scrise de Iorga, care nu se bucurau de prea mare succes de public. Argetoianu a recitat din memorie pagini întregi din dramele lui Iorga, spre încântarea acestuia. La despărţire, Argetoianu i-a spus: „A, era să uit, domnule profesor.
Dumneata pleci pentru mai multă vreme. Nu crezi că ar fi bine să dai cuiva, în care ai mai multă încredere, delegaţia de a trata fuziunea cu d. Maniu?“ Răspunsul a venit pe loc: „Dar se înţelege. Iată, să-ţi dau o delegaţie în scris; ai din partea mea depline puteri.“
A doua zi, Argetoianu s-a prezentat la Maniu.
A scos din geantă o coală de hârtie albă pe care a semnat-o şi i-a spus: „Pune d-ta ce condiţii vrei şi, iată, le ai semnate gata!“ Iuliu Maniu a rămas „mut şi un minut n-a ştiut ce să-mi spună. S-o fi aşteptat el la multe, numai la asta nu. Graţie acestei «figuri» care s-a aflat, căci nu m-am jenat s-o povestesc, şi de care s-a făcut mult haz, pertractările noastre n-au durat decât trei zile, în loc de trei săptămâni.“
În urma fuziunii, câţiva fruntaşi ai Partidului Naţionalist al Poporului au fost nominalizaţi în conducerea Partidului Naţional, care şi-a menţinut programul şi statutul; pentru a menaja susceptibilitatea lui Iorga, acesta a devenit copreşedinte al Partidului Naţional, alături de Iuliu Maniu.
După alegerile parlamentare din iunie 1926, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au început negocierile pentru fuziunea Partidului Naţional cu Partidul Ţărănesc. Totul s-a petrecut peste capul lui C. Argetoianu şi al lui N. Iorga, fapt ce i-a nemulţumit. Dacă Iorga a decis, la 5 octombrie 1926, să-şi refacă vechiul partid, Argetoianu s-a declarat „independent“. Cu acest statut a intrat în guvernul Ştirbey (iunie 1927), ca ministru al Agriculturii şi Domeniilor, deţinând şi interimatul la Industrie şi Comerţ.
Guvernul s-a menţinut numai două săptămâni şi la 21 iunie s-a constituit un nou cabinet, prezidat de I.I.C. Brătianu. Argetoianu a ocupat în continuare funcţia de ministru al Agriculturii şi Domeniilor şi a rămas în guvern şi sub preşedinţia lui Vintilă Brătianu.Împătimit al jocurilor din culise

Argetoianu a gândit că ar putea ajunge el într-o zi preşedintele partidului şi s-a înscris în P.N.L., declarând că fusese în multe bordeluri, dar acum dorea „să sfârşească într-o casă cinstită“.
După trecerea P.N.L. în opoziţie (noiembrie 1928), personalitatea care s-a afirmat cel mai puternic în acest partid a fost I.G. Duca şi Argetoianu şi-a dat curând seama că nu avea şanse pentru şefia partidului.
La începutul lunii iunie 1930, Argetoianu se afla într-o excursie de plăcere pe coasta Dalmaţiei, când a aflat că principele Carol a venit în ţară, fiind proclamat rege la 8 iunie 1930. În prima audienţă, Argetoianu l-a sfătuit pe rege să instaureze un regim de mână forte. Regelui i-a plăcut ce a auzit şi l-a menţinut în cercul sfătuitorilor de taină. N-a devenit totuşi un membru al camarilei regale.
În noiembrie 1930, a fost chemat la Sinaia, unde regele i-a dictat un „interviu“. A apărut în Universul din 30 noiembrie 1930 şi a făcut multă vâlvă, determinându-l pe Vintilă Brătianu să ceară excluderea lui Argetoianu din partid (10 decembrie 1930).
Şi iată-l pe Argetoianu independent şi „omul regelui“, ajungând principalul personaj în timpul crizei politice din primăvara anului 1931, când i s-a încredinţat lui N. Iorga misiunea de a forma guvernul după o listă alcătuită chiar de rege.
Argetoianu l-a însoţit pe noul prim-ministru în vizitele pe la membrii guvernului, care urma să depună jurământul: „Iorga intra ca o vijelie în casele oamenilor şi fără să zică bună ziua îi întâmpina cu un «eşti ministru», faţă de care interpelatul încerca să bâjbâie ceva ca «Bine, dar…». «Nici un dar. Eşti ministru. La ora 7 şi jumătate, la mine în casă în frac şi decoraţii. La ora 8 depunem jurământul.» Rămâneau viitorii miniştri cu gura căscată, pe mâna soţiilor, încântate, uitând să mai conducă până la uşă pe «domnul prim-ministru». Domnul prim-ministru, cu aripi la călcâie ca Hermes redivivus, zbura spre automobil, cu mine după el – şi la altul.“
Argetoianu era ministru de Finanţe şi ad-interim la Externe (până la 27 aprilie). La 7 mai, a devenit ministru de Interne, iar principala sa misiune a fost câştigarea alegerilor de către guvern, care a depus lista de candidaţi sub numele de Uniunea Naţională. Victoria guvernului era problematică, astfel că, la sugestia lui Carol II, Argetoianu a negociat cu I.G. Duca realizarea unui cartel. Duca a acceptat ca P.N.L. să candideze pe listele Uniunii Naţionale, asigurând astfel succesul guvernului.
Cât priveşte situaţia din guvern, unii ziarişti afirmau cu îndreptăţită ironie că „N. Iorga este prim-ministru în guvernul Argetoianu“. Savantul a pus capăt tristei sale experienţe, depunându-şi demisia la 31 mai 1932. Cu două săptămâni în urmă, C. Argetoianu constituise o nouă organizaţie politică, numită Uniunea Agrară (din octombrie 1936, Partidul Agrar).Asul din mâneca regelui

În 1934-1935 Argetoianu a susţinut ideea modificării Constituţiei din 1923, în sensul acordării unor puteri sporite regelui în conducerea statului. Aprecia că democraţia eşuase în România, partidele politice erau simple „coterii“, iar Parlamentul o „maşină de măcinat vânt“; democraţia era o noţiune variabilă, după ţări: la noi, ea însemna discursuri în opoziţie, critică şi făgăduieli, pentru ca, odată ajuns la putere, omul politic să-şi uite făguduielile, să-şi umple repede buzunarele şi să-şi satisfacă partizanii în vederea următoarei lupte în opoziţie.
Mărturisea că năzuinţele sale merg către o organizare autoritară şi cinstită a statului, pe care o credea din ce în ce mai necesară.
În noiembrie 1937 a aderat la pactul de neagresiune electorală semnat de Iuliu Maniu, {mosimage}Corneliu Zelea-Codreanu şi Gheorghe Brătianu. Este greu de apreciat acest gest, el putând fi expresia dorinţei de a afla „din interior“ manevrele lui Iuliu Maniu, marele adversar al lui Carol II, dar şi semnul unei supărări pe rege, care nu-i urmase sfatul de a instaura imediat un regim autoritar, fără a mai recurge la alegeri parlamentare.
Peste puţin timp însă, la 10 februarie 1938, cariera lui politică s-a relansat. În guvernul Miron Cristea, a ocupat funcţia de ministru al Industriei şi Comerţului, iar la 30 martie 1938 a devenit consilier regal. În ziua de 8 aprilie 1938 a fost ales preşedintele Consiliului Superior Economic, care avea rolul de a coordona politica economică a României şi de a elabora un plan de dezvoltare pe cinci ani.
La 15 iulie 1939, după ce N. Iorga a demisionat din funcţia de preşedinte al Senatului, la sugestia regelui, a ocupat el această demnitate.
La Consiliul de Coroană din 6 septembrie 1939, care a discutat poziţia României în condiţiile declanşării războiului mondial, C. Argetoianu a avut o poziţie aparte. A elogiat activitatea regelui, a primului-ministru Armand Călinescu şi a ministrului de Externe Grigore Gafencu şi a apreciat că situaţia internaţională a României era foarte gravă. Totul era nesigur, dar exista un singur lucru cert: „La sfârşit va rămâne o putere imensă: Rusia. Oricine va fi victorios, fie Germania, fie anglo-francezii, va fi destulă vlagă în Apus pentru a ţine piept Rusiei?
Va mai fi o forţă în stare să ţină în frâu şi să învingă Rusia?“ Pornind de la acest raţionament, aprecia că „nu trebuie să ne vrăjmăşim cu Rusia“, ci „să se caute o apropiere faţă de această mare putere“. S-a declarat pentru „neutralitate şi raporturi cu Rusia“.
După asasinarea lui Armand Călinescu, la 21 septembrie 1939, regele a luat măsuri dure contra mişcării legionare, fapt ce a generat o anumită enervare la Berlin, dar şi o stare de spirit negativă în ţară. În însemnările sale zilnice, regele nota: „Mă hotărăsc să-l chem pe Argetoianu la 5 şi jumătate. Întrevederea a fost destul de scurtă, căci repede ne-am pus de acord asupra punctelor principale… N-am format niciodată o listă ministerială mai repede.“Un bătrân lipsit de vlagă

La 28 septembrie 1939, Argetoianu a ajuns în cea mai înaltă demnitate la care putea râvni un om politic din România. Guvernul s-a dovedit ineficient. La 9 noiembrie, Carol II nota: „Un lucru este sigur, că multă vreme nu [se] va putea continua cu Argetoianu. Prea e îmbătrânit. N-are vlaga de care ritmul actual are nevoie.“
În ziua de 23 noiembrie, Argetoianu şi-a depus demisia.
Participant la Consiliul de Coroană din dimineaţa zilei de 27 iunie 1940, Argetoianu s-a pronunţat pentru cedare în faţa ultimatumului sovietic. „Nu putem face război. Să păstrăm armata pentru alţi duşmani.“ Aceeaşi poziţie a avut şi la cel de-al doilea Consiliu, din după-amiaza aceleiaşi zile.
La 28 iunie s-a efectuat o remaniere a guvernului Tătărescu, Argetoianu devenind pentru doar o săptămână ministru de Externe. Principalul său act a fost anunţul că România renunţă la garanţiile date de Marea Britanie şi Franţa la 13 aprilie 1939. La 4 iulie, guvernul Tătărescu a demisionat.
În cadrul celor două Consilii de Coroană din 30 august 1940 a avut o poziţie clară: „Nu discutăm şi nu ne putem opune, ne supunem, suntem cu genunchii pe grumaz.“
Venirea legionarilor la putere i-a creat o situaţie dificilă: la 27 noiembrie 1940, a fost ridicat de legionari şi dus la Prefectura Poliţiei Capitalei, unde se aflau şi alţi foşti înalţi demnitari ai regimului carlist.
În seara precedentă 64 de persoane (inclusiv fostul prim-ministru Gheorghe Argeşanu), arestate pentru că participaseră la măsurile împotriva legionarilor, fuseseră asasinate în închisoarea Jilava. Pentru ca să nu aibă aceeaşi soartă şi cei de la Prefectură, a intervenit personal generalul Ion Antonescu, conducătorul statului, care a dispus eliberarea lor.
În timpul războiului din Est, încercările sale de a se alătura opoziţiei au eşuat. I se reproşa participarea la instaurarea regimului dictatorial în România. În aprilie 1944, a plecat în Elveţia, cu speranţa că va contribui la obţinerea de către România a unor condiţii mai bune de armistiţiu din partea puterilor occidentale. La vârsta şi cu experienţa sa, e greu de înţeles gestul de a reveni în ţară în noiembrie 1946, cu speranţa că îşi va putea relua activitatea politică (Magazin istoric, nr. 5/2000). A fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950 şi a murit în închisoarea de la Sighet, în ziua de 6 februarie 1955

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Averea reginei Maria şi cum a fost împărţită ea
www.george-damian.ro/tag/constantin-argetoianu
Despre regina Maria se spune că nu prea cunoştea valoarea banilor pe care îi arunca în stânga şi-n dreapta. Împărţirea moştenirii ei din 1938 între Carol al II-lea, Elisabeta, Maria, Nicolae şi Ileana arată că totuşi regina Maria a fost destul de strângătoare. Avea în depozite bancare şi acţiuni suma de 130.453.184 lei (după scăderea datoriilor) şi următoarele clădiri proprietate personală: un imobil în Bucureşti de 215 mp, palatul Balcic, castelul Bran, castelul Copăceni din judeţul Ilfov, un imobil la Braşov lângă gara Bartolomeu, castelul Medieşu Aurit şi un imobil în Iaşi. Puteţi vedea detaliile împărţelii în actul oficial reprodus mai jos.
Regina Maria

Regina Maria

O mare problemă a acestui act de împărţeală este că nu a inclus şi bijuteriile reginei Maria. Constantin Argetoianu a consemnat astfel discuţiile asupra averii reginei, purtate de urmaşi imediat după moartea ei.

De luni dimineaţa, membrii Familiei Regale se ceartă ca ţiganii pe moştenire. Regina a lăsat un testament, o scrisoare adresată Regelui şi alta, pe englezeşte, copiilor. Testamentul, ca toate testamentele oamenilor geniali care nu consultă avocaţi, e idiot. Nu se ocupă decât de bunurile imobiliare şi lasă – după câte am aflat – Branul Prinţesei Ileana, Balcicul Regelui Carol şi Copăcenii Elisabetei. Punct. Despre bunurile ei mobile, bani, titluri, bijuterii – nimic. Şi pe astea toate se ceartă moştenitorii, reproţând Ileanei tot cât i-a dat mumă-sa de la mână la mână – şi i-a dat mult. Dar nici asupra imobilelor nu sunt de acord. Regele nu vrea să lase Branul Ileanei. Şi legatul acesta, trebuie recunoscut, nu prea are sens. Branul a fost dăruit Reginei României de oraşul Braşov. Regina trebuia să-l lase unui Prinţ român sau unei Prinţese românce, iar nu Ileanei care s-a înstrăinat. E admisibil ca Branul, în inima ţării, să ajungă după moartea Ileanei pe mâinile unor Arhiduci de Habsburg?

În afară de piesele mari distribuite de Regină încă în viaţă, Regina avea trei diademe mari pe care le-a împărţit între cele 3 fiice ale sale. Cea mai frumoasă, moştenită de la mumă-sa, şi evaluată la 3 milioane şi 1/2 franci elveţieni i-a dat-o Ileanei. Un splendid lanţ de briliante cu o cruce ce atârna pe el şi purta un enorm safir în mijloc, Regina l-a lăsat pentru viitoarea soţie a Voievodului Mihai (notă – safirul a fost scos la vânzare de regele Mihai, detalii aici).

Lumea continuă să fie nedumerită în chestiunea testamentelor şi succesiunii Reginei; să vedem ce legate mai ies la lumină. Nu se poate contesta că au şi „moştenitorii” cei dârji dreptate. Regina, cât a trăit a îmbâcsit pe Ileana. I-a cumpărat Sonnenbergul lângă Viena, o vilă Worthersee şi i-a dat bani cu nemiluita – milioane. Acum, la moarte, vrea să-i mai lase şi cea mai frumoasă diademă, cea evaluată la 3 1/2 milioane franci elveţieni. Un Nicolae cu degetul în gură, o Elisabetă aprigă cum e – urlă şi protestează şi cer ca toate „donaţiile” primite de Ileana să fie „raportate” la succesiune.

Certurile relatate de Argetoianu sunt cât se poate de bine ilustrate în cele 5 proiecte de împărţeală a averii, pline de tăieturi şi adăugiri. Nu le mai reproduc pe acestea, ci vă las spre lectură o copie a împărţelii finale, semnată de ministrul Justiţiei.




Publicat în categoria Istorice, etichetat casa de Hohenzollern, Casa Regală, Constantin Argetoianu, regele Carol al II lea, regina Maria pe 07/10/2013 .

Mai avem încă de învăţat de la giganţii interbelici. Pe 5 martie 1939 Constantin Argetoianu îşi nota în însemnările sale zilnice următorul episod:

„Frau von Kohler – sau Colier? e o fetiţă răscoaptă, dar foarte deşteaptă care ne cinsteşte de câteva luni cu prezenţa sa. Gazetărească numai? Spioană? Nu se ştie ce e, nici de cine a fost trimisă aci. De Fuhrer? De „Gestapo”? De Goring? Mister.

Prima ei misiune la noi a fost pare-se să împace diferitele grupări săseşti care se certau. Cum a reuşit de minune în această însărcinare a fost menţinută mai departe în România. Pe la sfârşitul anului trecut, şi încă în ianuarie, nu ne iubea deloc şi scria în gazetele din Germania articole înţepate despre noi şi despre ţara noastră. Deodată lucrurile s-au schimbat: Frau von Kohler a devenit cea mai bună prietenă a noastră. Articole excelente în Germania, altul aproape ditirambic asupra Regelui în Curentul, şi aşa mai departe. Ce s-a întâmplat? Instrucţii noi de la Berlin?

Se poate să fie şi aceasta, dar e mai ales altceva: Malaxa a angajat-o cu 80.000 lei pe lună şi l milion lei bani gheaţă, ca peşcheş – şi lupoaica s-a făcut oiţă! Acum, a angajat-o Malaxa personal, sau e Malaxa numai un „piete-nom” prin care trec banii fondurilor secrete – asta nu o ştiu. Ce ştiu, e că a primit pe februarie sumele sus-arătate…”

Informaţiile la care avea acces Argetoianu sunt de o precizie maximă. Edit von Coler a ajuns în Bucureşti la vârsta de 44 de ani după o carieră mondenă la Berlin şi o aprigă propagandă pro-nazistă în saloanele aristocraţiei germane. Frumoasă şi inteligentă , Edit von Coler era verişoara nevestei unuia dintre cei mai temuţi oameni din Reich: Heinrich Himmler. Întâmplarea a făcut ca vârful carierei lui Edit von Coler să se desfăşoare la Bucureşti în anul 1939.

Istoricul francez Jacques Picard a scris o biografie a acestei femei fatale în care scoate la lumină o serie de documente puţin cunoscute. Într-adevăr, Edit von Coler a fost angajată de industriaşul Nicolae Malaxa cu un salariu de 80.000 de lei pe lună plătibili în România, plus 500 de Reichs Mark plătiţi într-o bancă din Germania (Argetoianu nu ştia nimic de mărcile germane). Pentru banii aceştia Edit von Coler trebuia să fie un fel de consilier secret care să se ocupe de direcţia editorială a ziarului Curentul (deţinut de Pamfil Şeicaru, fondatorul tradiţiei jurnalistice româneşti „şantajul şi etajul”). În documentele cercetate de istoricul francez nu apare milionul peşcheş, însă sunt amintite strădaniile lui Edit von Coler de a transfera fără taxe în Germania suma de 40.000 de mărci germane (echivalentul milionului). Încă o dată: Argetoianu dispunea de informaţii extrem de precise asupra a tot ce mişca în România. O mică precizare: în 1939 un jurnalist câştiga în jur de 3000 de lei pe lună, iar un muncitor german în jur de 250 de mărci.

Pentru cine lucra Edit von Coler? Misterul rămâne. Avea pe urmele sale spioni români, francezi şi britanici care îi urmăreau toate întâlnirile din Bucureşti. Spionii francezii erau convinşi că este agentă Gestapo, britanicii o considerau mai degrabă un fel de propagandistă. Probabil spionii români, francezi şi englezi ar fi fost şocaţi să citească rapoartele Gestapo care o bănuia că este agent dublu. Jacques Picard spune pe larg povestea fascinantă a măririi şi decăderii lui Edit von Coler în cartea „Edit von Coler, agentă nazistă la Bucureşti” pe care o puteţi găsi aici.

Edit von Coler
Publicat în categoria Cărţi recomandate, Istorice, etichetat cărţi recomandate, Constantin Argetoianu, Edit von Coler, istoria românilor, istoria spionajului, Nicolae Malaxa, România interbelică pe 04/01/2013 .
O comparaţie: Pacea de la Bucureşti 1918 şi contractul OMV-Petrom

Pe 7 mai 1918 premierul României Alexandru Marghiloman semna Tratatul de pace de la Bucureşti prin care terenurile petrolifere erau concesionate Germaniei pe 90 de ani. În acel moment România nu mai avea nici o cale să se apere: o nouă ofensivă a armatelor germane, austro-ungare şi bulgăreşti ar fi dus la distrugerea totală a armatei române. În Consiliul de Coroană care a hotărât negocierile cu Puterile Centrale regele Ferdinand a cerut părerea generalilor – şi toţi au spus că vor rezista. Doar un colonel de la itendenţă a scos un tabel şi a început să recite: avem gloanţe pentru 7 zile de lupte, obuze pentru 4 zile şi hrană pentru 6 zile. Liniile de aprovizionare prin Rusia ţaristă fuseseră spulberate de revoluţia bolşevică, iar trupele ruseşti din România se bloşevizau în ritm alert. România şi-a cumpărat supravieţuirea promiţând germanilor petrolul pe 90 de ani. Constantin Argetoianu (care a participat direct la negocieri) spune că toate cedările din Pacea de la Bucureşti au fost făcute cu siguranţa victoriei Aliaţilor – mai ales după intrarea Statelor Unite în război.

Eu rămân convins că până la urma urmelor tot Aliaţii noştri vor fi biruitori şi că nu vom da nimic, ci dimpotrivă, vom lua.

Constantin Argetoianu, Memorii, vol III-V, p. 406

În anul 2004 România se zbătea să încheie negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Tocmai ce pierduse un adevărat război – dar de un alt tip decât Primul Război Mondial. Premierul României Adrian Năstase a negociat şi semnat un contract de privatizare prin care austriecii de la OMV au primit petrolul românesc. Nu am reuşit să aflu pe ce perioadă a fost concesionat petrolul în favoarea austriecilor – probabil pe 99 de ani.

Cu 700.000 de morţi în Primul Război Mondial (cifră aproximativă care reprezintă aproape 10% din populaţie) România se numără printre ţările cu cele mai multe victime în acest război (Austro-Ungaria 1.1 milioane morţi, Germania 2,4 milioane morţi, Franţa 1,6 milioane morţi, Marea Britanie 0,9 milioane morţi – la populaţii mult mai mari). Premierul Adrian Năstase a dat petrolul pentru care au murit 700.000 de români în Primul Război Mondial în schimbul a 668 milioane euro. Cam 10 euro Mai puţin de 100 de euro de cap de victimă. Reducere maximă pentru aderarea la Uniunea Europeană.
Publicat în categoria Istorice, Pareri, etichetat Adrian Năstase, Constantin Argetoianu, contractul OMV-Petrom, Pacea de la Bucureşti 1918, petrol, Primul Război Mondial, România în Primul Război Mondial pe 09/10/2012 .
automotor malaxa
Cu trenul de la Bucureşti la Constanţa. În 1938 şi în 2011

Automotorul Malaxa, fabricat în România în 1938, care făcea două ore şi jumătate de la Bucureşti la Constanţa.

Citesc şi mă crucesc în memoriile lui Constantin Argetoianu pentru anul 1938:

28 martie. Petrecut ziua de ieri (duminicã) la Constanţa. Plecat dimineaţa la ora 9 1/2 m-am înapoiat în Bucureşti la ora 10 1/2 seara. Fãcut drumul cu automotorul cumpãrat de Franasovici (7 milioane, la „Astra”) în douã ore şi jumãtate, la dus ca şi la întors. Zi luminoasã, vreme de toata frumuseţea şi mare idem. Eram 14, numai tineret în afarã de mine. Vizitat la Mamaia noul hotel pe care-1 ridicã Oficiul de Turism împreunã cu C.F.R. Foarte frumos, foarte confortabil, foarte luxos.

Deci în urmă cu 73 de ani trenul de la Bucureşti la Constanţa făcea DOUĂ ORE ŞI JUMĂTATE. În ziua de azi, conform Mersul Trenurilor de la Bucureşti la Constanţa trenul face aproape patru ore (3 ore şi 55 minute). Asta pe hârtie, în realitate durează între 5 şi 6 ore. Sincer, nu cred că aş avea regrete dacă CFR ar fi închise şi toţi angajaţii lăsaţi pe drumuri, de la director la acarul Păun. Nu am nevoie de CFR.
Publicat în categoria Istorice, etichetat CFR, Constanţa, Constantin Argetoianu, istoria Romaniei, istoria românilor, Malaxa, România interbelică pe 30/03/2011 .
regele carol al II lea
Adrian Cioroianu şi reabilitarea lui Carol al II lea
regele carol al II lea

Regele Carol al II lea şi viitorul rege Mihai

În ediţia din luna februarie a revistei Istorie şi civilizaţie a apărut în ediţia tipărită un articol semnat de Adrian Cioroianu cu titlul „Un nedreptăţit: regele Carol al II lea al României”. Pe scurt, Adrian Cioroianu încearcă o reabilitare a celui mai nociv conducător al României. Chestiunea a beneficiat şi de o mică dezbatere organizată de Institutul Român pentru Istorie Recentă, unde Adrian Cioroianu şi-a re-citit practic articolul publicat în revista amintită.

Cioroianu porneşte de la ceea ce vede ca fiind cele cinci păcate capitale reproşate regelui Carol al II lea: 1) dispariţia României Mari, 2) instituirea dictaturii regale, 3) instaurarea cultului personalităţii, 4) reputaţia de afemeiat, 5) incapacitatea regelui Carol al II lea de a face o alianţă cu legionarii. Cioroianu mai zice că ar exista şi alte capete de acuzare, dar în viziunea lui acestea ar fi principalele şi se apucă apoi să le demonteze pe rând.

La punctul 1 este evident că nu Carol al II lea a fost singurul vinovat de prăbuşirea României din 1940. Eu aş spune că sistemul corupt patronat de acest rege a fost responsabil de dezastru. Doar că în timpul dezbaterii de la IRIR, Adrian Cioroianu a respins ideea că regele Carol al II lea a fost corupt sau că ar fi patronat un sistem al corupţiei răspândit în toată ţara. Cioroianu a zis ceva de genul: nu Carol al II lea a inventat corupţia în România. Asta aşa este, nu el a inventat-o, el a perfecţionat-o. Când am menţionat în cursul dezbaterii una din multele afaceri de corupţie (fratele Elenei Lupescu a fabricat batiste cu chipul regelui pe care le vindea obligatoriu ostaşilor şi ofiţerilor din toată armata) Adrian Cioroianu a zis că este nevoie de mai multe dovezi.

Dictatura regală: Adrian Cioroianu susţine că nu este vorba de o dictatură reală, ci una de paradă, că de multe ori Carol al II lea nu reuşea să îşi impună punctul de vedere. Nici Stalin, Hitler, Gheorghe Gheorghiu-Dej sau Ceauşescu nu reuşeau de fiecare dată să-şi impună punctul de vedere, dar asta nu îi face mai puţin dictatori.

Cultul personalităţii: aici nu trebuie decât să fie comparate imagini cu străjeri-pionieri dansând pe stadioane în Bucureşti în anii 1939, 1952, 1988 şi se clarifică imediat situaţia, fără să mai intrăm în detalii de genul ziarului de propagandă a lui Carol al II lea „România” sau în problema Societăţii de Radio.

Cât de afemeiat a fost Carol al II lea? Adrian Cioroianu îi numără legăturile oficiale şi semi-oficiale şi ajunge la cifra de doar şapte femei. Cât despre obiceiul regelui Carol al II lea de a racola prostituate de pe stradă Adrian Cioroianu spune că aşa ceva nu este documentat. Eu cred că obiceiul este cât se poate de bine documentat şi are martori de genul: Armand Călinescu (ministru de Interne şi prim-ministru), Eugen Cristescu (director al Poliţiei de Siguranţă şi al Serviciului Special de Informaţii), Gavrilă Marinescu (prefectul Poliţiei Capitalei şi şeful gărzi personale a lui Carol al II lea), Constantin Argetoianu (ministru în nenumărate cabinete), Pamfil Şeicaru (directorul ziarului Curentul) plus o mulţime de rapoarte ale Siguranţei din anii dinaintea urcării pe tron (într-unul dintre acestea se povesteşte cum Carol al II lea a câştigat la cazino în Monaco şi s-a dus în maşină unde a întreţinut relaţii sexuale cu Elena Lupescu). Adrian Cioroianu spune că este vorba de viaţa intimă a unui om. Problema mea este că omul acesta a decis soarta unei ţări întregi – astfel că viaţa lui intimă, în momentul în care devine incontrolabilă sau preia controlul asupra regelui devine o mare problemă. Mecanismul era simplu: Elena Lupescu îl controla sexual şi sentimental pe Carol al II lea şi astfel a devenit centrul unei gigantice reţele de corupţie (mai există şi bănuieli că de fapt Elena Lupescu a fost agent al URSS).

Şi în sfârşit punctul al cincilea din raţionamentul lui Adrian Cioroianu: chestiunea alianţei lui Carol al II lea cu legionarii. Carol al II lea s-a visat căpitanul Mişcării Legionare, a vrut ca Corneliu Zelea Codreanu să îi cedeze locul. Nu şi-a dorit nici un moment o alianţă cu legionarii, nu a dorit să-i aducă la guvernare. Carol al II lea vedea la legionari doar disciplina şi supunerea – şi îşi dorea să le aibă el la dispoziţie.

Ce nu a spus Adrian Cioroianu despre Carol al II lea: că a inaugurat în România teroarea de stat. Execuţiile extrajudiciare (împuşcarea multor legionari în lipsa unei hotărâri judiciare) au fost evenimente care au şocat întreaga ţară. Din acel moment România nu a mai fost o democraţie, din momentul în care a dispărut supremaţia legii care a fost înlocuită cu ordinul direct al regelui. România a fost aruncată înapoi în evul mediu. Şi nu este vorba doar de legionari. O însemnare din carnetele premierului Armand Călinescu din anul 1938 ne arată adevăratele intenţii ale lui Carol al II lea: „13 noiembrie. Convorbire cu Urdăreanu. Codreanu şi Maniu. Eu nu la Maniu.” Pe 30 noiembrie Corneliu Zelea Codreanu avea să fie executat în pădurea de la Tâncăbeşti sub pretextul „fugii de sub excortă”. Ernest Urdăreanu era mareşalul Palatului şi omul de încredere al lui Carol al II lea în toate chestiunile murdare. Însemnarea lui Armand Călinescu trebuie pusă în legătură directă cu execuţia lui Codreanu şi dezvăluie faptul că regele Carol al II lea îl avea în vizor şi pe Iuliu Maniu (şi posibil şi alţi ţărănişti sau opozanţi ai Elenei Lupescu şi camarilei regale, ca profesorul Forţu sau doctorul Gerota).

Mai trebuie să spun că articolul lui Adrian Cioroianu din revista Istorie şi civilizaţie este contrabalansat de contribuţiile profesorilor Ioan Scurtu, Ion Bulei şi Andrei Pippidi. Cât despre teza „Carol al II lea a făcut foarte mult pentru cultura românească” şi ea trebuie reanalizată. Un prim exemplu: Dimitrie Gusti, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori culturali ai lui Carol al II lea, era căsătorit cu o verişoară a Elenei Lupescu. Tot la camarilă ajungem…
Publicat în categoria Istorice, Pareri, etichetat Adrian Cioroianu, Armand Călinescu, camarila regala, Constantin Argetoianu, Corneliu Zelea Codreanu, Dimitrie Gusti, Elena Lupescu, Eugen Cristescu, Gavrila Marinescu, Institutul Roman pentru Istorie Recenta, Ioan Scurtu, Ion Bulei, istoria Romaniei, istoria românilor, regele Carol al II lea, revista Istorie si Civilizatie, România interbelică pe 07/03/2011 .

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Se restaurează o casă

Andrei Pippidi
www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=13809
SOS Bucureşti

Unde locuia Argetoianu? Dacă nu mi s-ar fi pus această întrebare, aş fi crezut că toată lumea ştie, fiindcă mie mi-au spus părinţii. Familia Argetoianu, boierii olteni de la Breasta, s-a mutat în Bucureşti în 1881. Pe atunci colonel, Ioan Argetoyanu (1841-1928) şi-a găsit locuinţă în strada Dorobanţi, apoi, din 1884, în strada Clemenţei (mai tîrziu C.A. Rosetti) la nr. 16, pe un teren din care o parte se află sub blocul Scala. A ajuns general şi, pentru scurtă vreme, în 1912, ministru de Război. În politică, deputat şi senator, a fost soldat credincios al partidului conservator, atîta cît a trăit acesta. Despre fiul său, în schimb, se ştie că a fost un „traseist“ a cărui ambiţie a jonglat cu toate combinaţiile posibile şi imposibile (şapte partide de-a lungul unei cariere de 35 de ani). Nesăţioasa lui ambiţie s-a revanşat pentru numeroasele frustrări – deşi, măcar două luni în 1939, a fost chiar preşedinte al Consiliului de Miniştri – prin memoriile care, oricît de nedrepte şi de indiscrete, îi asigură un loc de seamă în literatură. Constantin Argetoianu (1871-1954) a locuit înainte şi după Primul Război Mondial în strada Atena (pe care am cunoscut-o sub numele unui partizan comunist grec, Nikos Beloiannis, şi care acum se cheamă Take Ionescu). El ocupa acolo un apartament a cărui proprietară era o doamnă Athanasovici. Era vremea primelor blocuri şi confortul unor garsoniere sau apartamente era apreciat ca un semn de modernitate.

Probabil prin 1921, la a doua sa căsătorie, cu Valentina Boambă (fostă Lahovary), C. Argetoianu şi-a construit casa din Bucureşti şi vila de la Sinaia. Cea dintîi are adresa actuală la nr. 36 din strada Henri Coandă (altădată Victor Emanuel III, regele Italiei, aliata noastră în război, şi pe urmă I.C. Frimu, militantul socialist). Mi-a adus aminte de ea un reportaj din ziarul Gândul despre lucrările de restaurare care se fac acolo.

Ca vecin, nu putusem să nu observ şantierul deschis de vreo şase luni, după ce clădirea aşteptase vreun an sau chiar doi să o cumpere cineva. În tot acel timp, ea fusese „revendicată, cîştigată, vîndută mai departe, iar acum aparţine unui român plecat în America, cu o carieră în IT“. Am citat informaţii din ziar. Casa fiind cumpărată cu 200.000 de euro, refacerea faţadei, a tencuielii cu ornamente deasupra ferestrelor şi prin colţuri, a costat, după aceeaşi sursă, încă 300.000. Operaţia cea mai vizibilă şi cea mai necesară, fără îndoială, a fost acoperirea cu un înveliş de material impermeabil peste care se va aşeza ţigla.

La clădirea anexă din fundul curţii, probabil destinată personalului, acoperişul e aproape gata. Lucrările au început cu 18 oameni, azi am văzut vreo patru, tocmai se aduceau nişte găleţi cu vopsea, probabil pentru o intervenţie înăuntru. Vin acum finisajele la parter, completarea elementelor de împodobire de sub pervazul unor ferestre, refacerea scării interioare din lemn de stejar sculptat şi, pas cu pas, a încăperilor de la etaj, unde s-a păstrat – zice reportajul – „soba de teracotă cu flori negre pe fond crem“. Să ne înţelegem: casa nu era de o frumuseţe extraordinară, nici nu e „de la 1800“, cum se spune în acelaşi articol. Amestecul de stiluri, „brâncovenesc şi bizantin“, ca să citez în continuare, este de un gust îndoielnic (al coanei Valentina?). Curtea e de mult asfaltată, dar cred că înainte a fost o grădină. Nu se poate să nu fi fost. Impresia generală este de soliditate şi de confort.

Iniţiativa de a întreprinde, cu mari cheltuieli, această delicată operă de restaurare se cuvine salutată. Era o tristeţe să vezi părăginită această casă. Succesul strădaniei la care sîntem martori îi va îndemna, poate, şi pe alţii să-şi întrebuinţeze mijloacele materiale în acelaşi fel. Doar aşa ar mai putea fi salvate asemenea rămăşiţe ale unui mediu istoric din care zilnic se rupe cîte ceva. Întîmplarea face că Argetoianu însuşi a ţinut cîndva, pe la 1927, o conferinţă, Realitate şi fantezie în urbanistica Bucureştilor. El, care a cumpărat splendidul album al lui Preziosi pentru ca reproducerea acelor imagini ale vechiului oraş să trezească interes pentru păstrarea trecutului, a susţinut ideea că statul trebuie să ia în stăpînire anumite monumente istorice ca să împiedice distrugerea lor şi ca să le restaureze. Dar, cînd preţurile la restaurarea clădirilor vechi variază între 300 şi 500 euro pe metrul pătrat, nu e de crezut că statul s-ar îndupleca acum să cheltuiască sume importante pentru o astfel de acţiune culturală.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Constantin Argetoianu
enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_Argetoianu
Născut 3 martie 1871, Craiova
Decedat 6 februarie 1955, Sighet
Ocupaţie om politic, jurist, medic, diplomat


Preşedintele
Senatului României
Mandat
15 iunie 1939 - 5 septembrie 1940

Preşedintele
Consiliului de Miniştri
Mandat
28 septembrie 1939 - 23 noiembrie 1939


Mnistru de Interne
al României
Mandat
13 iunie 1920 - 13 decembrie 1921
7 mai 1931 - 31 mai 1932
Partide Partidul Conservator
(1913 - 1918)
Partidul Poporului
(1918 - 1923)
Partidul Naţionalist al Poporului
(1924 - 1925)
Partidul Naţional Român
(1925 - 1926)
Partidul Naţional Liberal
(1927 - 1930)
Uniunea Agrară
(1932 - 1938)
Frontul Renaşterii Naţionale
(1938 - 1940)
Uniunea Naţională Muncă şi Refacere (1947)

Constantin Argetoianu (n. 3 martie 1871, Craiova - d. 6 februarie 1955, penitenciarul Sighet), jurist, medic, diplomat, om politic. După terminarea studiilor a urmat o carieră diplomatică, însă a renunţat la aceasta pentru a-şi face debutul în viaţa politică tumultuoasă a României. Constantin Argetoianu reprezintă portretul perfect al traseistului politic din perioada interbelică. Rămas în conştiinţa publică ca un „globe-trotter” politic, în drumul său către putere Argetoianu a făcut parte din opt partide politice, un record pentru istoria politică a României, schimbând deseori taberele pentru a-şi atinge scopul. Prin manevre abile şi jocuri de culise, a reuşit aproape întotdeauna să îşi atingă obiectivele, fiind numit în cele mai înalte funcţii din stat. A fost deputat, ministru, preşedinte al Senatului şi preşedinte al Consiliului de miniştri.

După venirea comuniştilor la putere s-a întors în mod surprinzător în ţară, încercând să-şi reia activitatea politică, însă a avut aceeaşi soartă ca şi ceilalţi demnitari interbelici, sfârşind tragic în temniţele comuniste. Totodată, Argetoianu se numără printre cei mai buni memorialişti politici, din lucrările căruia putem afla numeroase detalii din viaţa politică a României interbelice. A devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni din România, făcând parte din consiliile de administraţie ale mai multor întreprinderi şi bănci. Avea o moşie la Breasta (jud. Dolj), unde-şi petrecea o bună parte din timpul liber.



Originea. Studiile. Cariera diplomatică

Era descendent al unor vechi şi influente familii boiereşti din Ţara Românească, fiul generalului Ion Argetoianu, fruntaş al Partidului Conservator. Studiile primare le urmează la Şcoala nr. 1 de băieţi „Obedeanu” din oraşul natal, după care pleacă la Bucureşti unde învaţă la trei licee de prestigiu: „Matei Basarab”, „Sfântul Sava”, „Sfântul Gheorghe”. Cursurile universitare le urmează la Paris (1888 - 1806), unde îşi obţine licenţa în drept şi litere şi doctoratul în medicină. La 26 februarie 1898, Argetoianu îşi începe cariera diplomatică fiind admis în Centrala Ministerului Afacerilor Străine şi promovează rapid treptele ierarhice, de la ataşat la secretar şi consilier de legaţie. Este trimis în străinătate, la reprezentanţele României din Constantinopol (1898 şi 1903 - 1904), Roma (1898 - 1903), Viena (1904 - 1910) şi Paris (1910 - 1913). Ca medic, participă la Al Doilea Război Balcanic, apoi se înscrie în Partidul Conservator (1913), publicând broşura „Marea proprietate şi exproprierea”, în care pleda împotriva reformei agrare preconizate de Partidul Naţional Liberal.
Colaborarea cu Alexandru Averescu

În 1917, la Iaşi, a fost impresionat de generalul Alexandru Averescu, devenindu-i colaborator şi sfătuitor. În primul guvern Averescu (29 ianuarie - 27 februarie 1918), a fost numit ministru de Justiţie, însoţindu-l pe general la Buftea, unde, în zilele de 10 şi 11 februarie 1918, au discutat condiţiile păcii separate cu reprezentanţii Puterilor Centrale. După semnarea tratatului preliminar, generalul depune mandatul cabinetului, iar pe 3 aprilie îşi formează propriul partid, Liga Poporului, la fondarea căruia Constantin Argetoianu a avut o substanţială contribuţie.

Conform programului noului partid, de această dată, Argetoianu susţinea votul universal, exproprierea moşiilor şi împărţirea lor la ţărani. Cum oamenii îşi doreau ceva nou în politica românească, iar Averescu era generalul-erou care obţinuse marile victorii ale românilor din război, în jurul personalităţii sale s-a creat un adevărat mit, nemaiîntâlnit până atunci în istoria României. Din notele politice ale lui Argetoianu putem desprinde impactul mesianic pe care personalitatea generalului o producea mai ales în rândul ţărănimii [1].

Pe 13 martie 1920, Alexandru Averescu şi Partidul Poporului sunt chemaţi la putere de regele Ferdinand I, la sugestia fruntaşului liberal Ionel Brătianu, care miza pe marea popularitate a generalului [2]. În acest nou guvern, Constantin Argetoianu a primit portofoliul Ministerului de Finanţe, iar din 13 iunie, portofoliul Ministerului de Interne. În octombrie 1920, a ordonat ocuparea militară a întreprinderilor şi arestarea fruntaşilor grevei generale.
Atentatul de la Senat. Interzicerea activităţii comuniştilor

Două luni mai târziu, Argetoianu s-a confruntat cu un nou moment dificil, anume atentatul de la Senat din 8 decembrie 1920, comis de Max Goldstein, care, animat de idei anarhiste, urmărea să distrugă „elita burgheziei” şi să contribuie la „victoria socialismului”. El a reuşit să pătrundă în sala Senatului şi să aşeze o bombă în spatele fotoliului prezidenţial. În explozie au murit Dimitrie Greceanu (ministrul Justiţiei), episcopul Radu (de la Oradea), senatorul Spirea Gheorghiu şi a fost rănit grav generalul Constantin Coandă, preşedintele Senatului. În cele din urmă, Max Goldstein a fost prins în încercarea de a trece în Bulgaria şi a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, murind în închisoare după o lungă grevă a foamei. Pe 12 mai 1921, ministrul de Interne a organizat arestarea delegaţilor socialişti care au votat afilierea fără rezerve la Internaţionala Comunistă, act ce a stârnit şi reacţii critice, deoarece printre întemniţaţi se aflau şi câţiva parlamentari. Elaborase totul fără a înştiinţa guvernul sau măcar pe generalul Averescu.

După ce ordinele de rigoare fuseseră transmise, l-a informat pe general, iar acesta l-a avertizat: „În caz de insucces, vei trage natural consecinţele”. Miniştrii au fost convocaţi exact la ora când trebuia să înceapă acţiunea. În timpul dezbaterilor, s-a constituit o majoritate care dezaproba acţiunea. În toiul dezbaterilor, Argetoianu a dat telefon generalului Eracle Nicoleanu, prefectul Poliţiei Capitalei, care l-a informat că i-a arestat pe comunişti. „M-am înapoiat la masa verde...până atunci nu deschisesem gura: Domnilor – şi cu un zâmbet m-am uitat la Averescu – domnilor, discuţiile dvs. sunt inutile; totul s-a terminat. Toţi conducătorii comunişti şi terorişti sunt la Văcăreşti sau la Jilava... Pot să vă dau plăcuta asigurare că s-a terminat cu comunismul în România!” Deplin încrezător în capacitatea lui politică, Argetoianu se ocupa deseori ca actele guvernului să obţină aprobarea Parlamentului. În iunie 1921, proiectul de lege agrară urma să fie adoptat, după ce suferise numeroase modificări. Unii deputaţi averescani erau nemulţumiţi, ameninţând că vor vota împotrivă. Argetoianu a venit în Cameră, unde urma votul nominal: „M-am aşezat în momentul scrutinului pe treptele biroului, în faţa băncilor – era să zic a ieslelor – şi la chemarea fiecărui nume din partidul nostru, mă uitam în ochii chematului şi sub uitătura mea n-a îndrăznit unul să spună contra” [3].
Colaborarea cu Nicolae Iorga

Prin „grija” aceluiaşi Ionel Brătianu, Alexandru Averescu a fost nevoit să depună mandatul cabinetului pe 13 decembrie 1921. După pierderea puterii, Argetoianu a ajuns la concluzia că „steaua politică” a generalului Averescu se îndrepta spre apus, drept care, la 15 decembrie 1923 a decis să se proclame el preşedintele partidului. Tentativa nu a reuşit, deoarece, în mentalitatea publică, Partidul Poporului însemna Alexandru Averescu. Ca urmare, gruparea condusă de el s-a desprins din partid şi a încercat să îşi caute o nouă identitate politică. Astfel, în mai 1924, gruparea lui Argetoianu a fuzionat cu Partidul Naţionalist-Democrat, condus de savantul Nicolae Iorga, PND luându-şi denumirea de Partidul Naţionalist al Poporului [4].

Argetoianu urmărea crearea unui mare partid de opoziţie, capabil să pună capăt dominaţiei liberale. Acelaşi obiectiv îl urmărea şi Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional Român, care la 23 ianuarie 1925 lansase un apel către partidele din opoziţie pentru a colabora în vederea înlăturării guvernului Ion I. C. Brătianu. În februarie 1925, Argetoianu l-a convins pe Iorga să accepte fuziunea cu PNR, folosind cu mare abilitate „arta linguşirii” [5]. Iorga se pregătea să plece la Paris, când Argetoianu i-a cerut o întrevedere înainte de plecare. Au discutat despre literatură, despre Sofocle şi dramele scrise de Iorga, care nu se bucurau de prea mare succes la public. Argetoianu a recitat din memorie pagini întregi din dramele lui Iorga, spre încântarea acestuia. La despărţire, Argetoianu i-a spus: „A, era să uit, domnule profesor. Dumneata pleci pentru mai multă vreme. Nu crezi că ar fi bine să dai cuiva, în care ai mai multă încredere, delegaţia de a trata fuziunea cu domnul Maniu?” Răspunsul a venit pe loc: „Dar se înţelege. Iată, să-ţi dau o delegaţie în scris; ai din partea mea depline puteri” [6]. A doua zi, Argetoianu s-a prezentat la Maniu. În numai trei zile de negocieri, pe 8 martie, PNP a fost absorbit de Partidul Naţional Român, iar Nicolae Iorga a devenit co-preşedinte alături de Iuliu Maniu.
Constantin Argetoianu în uniforma de diplomat (1910)

După alegerile parlamentare din iunie 1926, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au început negocierile pentru fuziunea Partidului Naţional Român cu Partidul Ţărănesc. Totul s-a petrecut peste capul lui Argetoianu şi al lui Iorga, fapt ce i-a nemulţumit. Dacă Iorga a decis, la 28 septembrie 1926, să-şi refacă vechiul partid, Argetoianu s-a declarat „independent”. Din acestă calitate, a participat în guvernul condus de Barbu Ştirbey (4 iunie 1927 - 20 iunie 1927) ca ministru al Agriculturii şi Domeniilor, portofoliu pe care îl va păstra şi în cabinetele prezidate de Ionel Brătianu şi Vintilă Brătianu, până la 3 noiembrie 1928.
„Guvernul Iorga - Argetoianu”

Argetoianu a gândit că ar putea ajunge el într-o zi preşedintele partidului şi s-a înscris în PNL încă din 1927, declarând că fusese în multe bordeluri, dar acum dorea „să sfârşească într-o casă cinstită”. După trecerea PNL în opoziţie, personalitatea care s-a afirmat cel mai puternic în acest partid a fost I. G. Duca, iar Argetoianu şi-a dat curând seama că nu avea şanse pentru şefia partidului. La începutul lunii iunie 1930, Argetoianu se afla într-o excursie de plăcere pe coasta Dalmaţiei, când a aflat că principele Carol a venit în ţară, fiind proclamat rege la 8 iunie 1930. În prima audienţă, Argetoianu l-a sfătuit pe rege să instaureze un regim de mână forte. Regelui i-a plăcut ce a auzit şi l-a menţinut în cercul sfătuitorilor de taină. În noiembrie 1930, a fost chemat la Sinaia, unde regele i-a dictat un „interviu”, care a apărut în Universul din 30 noiembrie 1930 şi a făcut multă vâlvă, determinându-l pe Vintilă Brătianu să ceară excluderea lui Argetoianu din partid (10 decembrie 1930).

Atitudinea sa de fidelitate faţă de şeful statului, l-a determinat pe acesta să îl folosească în primăvara anului 1931, când a decis să formeze un guvern de „uniune naţională” format din apropiaţii şi susţinătorii regelui. Profitând de criza politică, Carol l-a desemnat prim-ministru pe Nicolae Iorga pe 18 aprilie 1931, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireproşabil în ochii opiniei publice şi în străinătate, ceea ce constituia o „perdea de fum” pentru restul clasei politice [7]. În fapt, regele deţinea puterea indirectă, iar Argetoianu, din funcţia de ministru al Internelor, s-a ocupat de manevrele de culise pentru a asigura succesul guvernului în alegeri [8].

Lista miniştrilor a fost alcătuită personal de Carol, iar Argetoianu a negociat cu I. G. Duca participarea PNL pe lista unei coaliţii de partide politice denumită Uniunea Naţională. În aceleaşi note politice, memorialistul relatează în detaliu modul cum fost alcătuit noul guvern: „Iorga intra ca o vijelie în casele oamenilor şi fără să zică bună ziua îi întâmpina cu un «eşti ministru», faţă de care interpelatul încerca să bâjbâie ceva ca «Bine, dar...». «Nici un dar. Eşti ministru. La ora 7 şi jumătate, la mine în casă în frac şi decoraţii. La ora 8 depunem jurământul.» Rămâneau viitorii miniştri cu gura căscată, pe mâna soţiilor, încântate, uitând să mai conducă până la uşă pe «domnul prim-ministru». Domnul prim-ministru, cu aripi la călcâie ca Hermes redivivus, zbura spre automobil, cu mine după el – şi la altul” [9]. Aceste întâmplări au determinat opinia publică să afirme cu ironie că „Nicolae Iorga este prim-ministru în guvernul Argetoianu”. Realitatea de la guvernare s-a dovedit neîndurătoare cu marele savant, într-un moment în care criza mondială ajunsese la punctul culminant. Pe 31 mai 1932, Nicoale Iorga a pus capăt tristei sale experienţe depunându-şi mandatul.
Discursuri politice

Constantin Argetoianu a decis să îşi fondeze propria formaţiune politică pe 6 iunie 1932, pe care a denumit-o Uniunea Agrară [10], iar din 8 octombrie 1936, a redenumit-o Partidul Agrar. Insuccesul din alegeri, l-a determinat pe Argetoianu să îşi reconsidere încă odată statutul politic. Prin discursurile sale milita pentru acordarea unor puteri sporite regelui în conducerea statului, încercând astfel să atragă atenţia şefului statului, în speranţa că îl va mai aduce încă odată la putere. Argetoianu aprecia că democraţia eşuase în România, partidele politice erau simple „coterii”, iar Parlamentul „o maşină de măcinat vânt”; democraţia era o noţiune variabilă, după ţări: la noi, ea însemna discursuri în opoziţie, critică şi făgăduieli, pentru ca, odată ajuns la putere, omul politic să-şi uite făgăduielile, să-şi umple repede buzunarele şi să-şi satisfacă partizanii în vederea următoarei lupte în opoziţie. Aceste discursuri au dat roade, iar cariera sa politică a fost relansată pe 10 februarie 1938, când a fost numit ministru al Industriei şi Comerţului în guvernul prezidat de patriarhul Miron Cristea.
Dictatura Regală. Mandatul de prim-ministru

Dictatura regală a fost instituţionalizată prin Constituţia din 27 februarie 1938 [11], iar pe 30 martie a fost adoptat decretul de dizolvare a partidelor politice, moment din care Argetoianu a fost numit consilier regal [12]. Mai mult, pe 8 aprilie 1938 a fost ales preşedintele Consiliului Superior Economic, care avea rolul de a coordona politica economică a României şi de a elabora un plan de dezvoltare pe cinci ani. După renunţarea lui Nicolae Iorga la fotoliul de preşedinte al Senatului, pe 15 iunie 1939 Argetoianu a fost numit în noua funcţie, pe care o va deţine până la abdicarea regelui Carol al II-lea.

Pe 28 septembrie 1939, Constantin Argetoianu a fost desemnat preşedinte al Consiliului de miniştri, însă acţiunile sale au fost considerate ineficiente de şeful statului. La 9 noiembrie, regele nota: „Un lucru este sigur, că multă vreme nu se va putea continua cu Argetoianu. Prea e îmbătrânit. N-are vlaga de care ritmul actual are nevoie”. Lipsit de sprijinul lui Carol, pe 23 noiembrie Argetoianu şi-a depus mandatul, dar a rămas consilier regal şi preşedinte al Senatului.
Ministru de Externe. Pierderile teritoriale din vara anului 1940

Participant la Consiliul de Coroană din dimineaţa zilei de 27 iunie 1940, Argetoianu s-a pronunţat pentru cedare în faţa ultimatumului sovietic. „Nu putem face război. Să păstrăm armata pentru alţi duşmani”. La 28 iunie s-a efectuat o remaniere a guvernului Gheorghe Tătărescu, Argetoianu devenind pentru doar o săptămână ministru de Externe. Principalul său act a fost anunţul că România renunţă la garanţiile date de Marea Britanie şi Franţa la 13 aprilie 1939. La 4 iulie, guvernul Tătărescu a demisionat. În cadrul celor două Consilii de Coroană din 30 august 1940 a avut o poziţie clară: „Nu discutăm şi nu ne putem opune, ne supunem, suntem cu genunchii pe grumaz”. România Mare era sfâşiată.
Constantin Argetoianu la penitenciarul din Sighet
Tentativa de asasinat. Întoarcerea în ţară

Pe 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost silit să abdice de generalul Ion Antonescu [13]. Acesta a negociat formarea unui guvern cu Mişcarea Legionară. În acest sens, pe 14 septembrie, România este declarată „stat naţional-legionar” [14]. Argetoianu a reuşit să scape de răzbunarea legionară. La 27 noiembrie 1940, a fost ridicat de legionari şi dus la Prefectura Poliţiei Capitalei, unde se aflau şi alţi foşti înalţi demnitari ai regimului carlist (printre care se numărau Gheorghe Tătărescu, Ion Gigurtu, Mihail Ghelmegeanu). În seara precedentă, 64 de persoane (inclusiv fostul prim-ministru Gheorghe Argeşeanu), arestate pentru că participaseră la măsurile împotriva legionarilor, au fost asasinate la închisoarea Jilava (vezi Masacrul de la Jilava) [15]. Pentru ca să nu aibă aceeaşi soartă şi cei de la Prefectură, a intervenit personal generalul Ion Antonescu, care a dispus eliberarea lor. Nu de acelaşi tratament au avut parte Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu, care în acea noapte au fost executaţi de legionari [16]. În următoarea perioadă a încercat să se alăture partidelor politice istorice pentru a îndepărta dictatura militară a generalului Antonescu.

Tentativele sale au eşuat, astfel că în aprilie 1944 a plecat în Elveţia, cu speranţa că va contribui la obţinerea de către România a unor condiţii mai bune de armistiţiu din partea puterilor occidentale. Gestul surprinzător a survenit pe 8 noiembrie 1946, când Argetoianu a revenit în ţara ocupată de trupele sovietice cu speranţa de a-şi relua activitatea politică. Ziarul „Dreptatea”, titrând „Bine ai venit, coane Costică!”, nota în paginile sale: „D. Argetoianu se întoarce azi în ţară pentru a-şi verifica abilităţile... Deşi la vârsta patriarhilor, d-ta ai sprinteneli de campion al decatlonului politic. Ţara ţi se pune la dispoziţie cu încredere. Iată sfori: trage-le! Iată culise: manevrează-le! Iată «poporul»: du-l! Dumneata ai fost totdeauna cinstit cu dumneata însuţi. Ai iubit conservatorismul când ai fost conservator. Ai iubit liberalismul când ai fost liberal... Acum când eşti patriot, fii binevenit şi scoate-ne la liman, mântuitorule”! [17] În mai 1947 şi-a fondat un nou partid, Uniunea Naţională Muncă şi Refacere, care însă nu a putut rezista acţiunilor comuniştilor de a acapara întreaga putere în stat şi a înlătura forţele de opoziţie. În acel an au fost „decapitate” toate formaţiunile politice care ameninţau ordinea comunistă, iar speranţa bătrânului politician a fost spulberată.

În noaptea de 5/6 mai 1950, Constantin Argetoianu a fost arestat de autorităţile comuniste. Cinci ani mai târziu, pe 6 februarie 1955, şi-a găsit sfârşitul la penitenciarul din Sighet, având vârsta de 84 de ani.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Medicina alternativa
Secretul chinezului care a trăit 256 de ani. Iată ce boli pot provoca gândurile negative
www.efemeride.ro/secretul-chinezului-care-a-trait-256-de-ani-iat...
Conform înregistrărilor oficiale, Li Ching Yuen s-a născut în China în 1677. Principala sa îndeletnicire a fost să culeagă plantele din pădure și să le vândă oamenilor care sufereau de diferite boli.

În 1930 , ziarul New York Times a publicat un articol despre cel mai bătrân om din lume. Un jurnalist american descoperise anumite documente care atestau că Li Ching Yuen, în 1827 sărbătorise venerabila vârstă de 150 de ani. Conform înregistrărilor oficiale, chinezul a murit în ziua de 6 mai 1933, la venerabila vârstă de 256 de ani. Înainte cu o zi ca moartea să intervină, Yuen le-a spus studenților săi că și-a îndeplinit toate sarcinile pe această planetă și acum a venit timpul să plece acasă.

În nenumărate rânduri a fost întrebat care este secretul longevității. Yuen le răspundea curioșilor că viața trebuie tratată cu blândețe pentru că altfel timpul trece mult prea repede pe lângă fiecare. Un alt secret pe care îl invoca bărbatul se referea la tainele medicinei holistice. Chiar și în aceste zile, medicina clasică a ajuns în punctul în care confirmă că majoritatea bolilor cu care se confruntă omul survin în urma gândurilor negative. Tot ceea ce este viu deține energie, iar această energie se împarte în negativă și pozitivă. Dacă se provoacă un dezechilibru emoțional puternic sau gândurile negative sunt superioare celor pozitive atunci intervin și diferitele maladii.

În acest fel, gândurile noastre negative sunt cele care declanșează bolile, iar gândurile pozitive ar putea fi tratamentul universal pentru majoritatea maladiilor. Pe acest principiu s-a bazat Yuen pentru a duce o viață cât mai lungă și astfel a atins vârsta de 256 de ani.

Iată câteva exemple cum gândurile negative pot provoca anumite boli:
Citeste si: Sfecla rosie, o leguma miraculoasa

Gelozia – provoacă boli oncologice și slăbește sistemul imunitar

Răzbunarea – provoacă boli de piele și dureri de gât

Lipsa principiilor morale – boli cronice, infecții și boli de piele

Încăpăţânarea – diabet, migrene și inflamații

Minciuna – alcoolism, infecții fungice și slăbirea sistemului imunitar

Agresivitatea – cauzează ulcere gastrice , reflux acid, și negi

Reticența – boli de rinichi și schizofrenie

Cruzimea – epilepsie, astm și anemie

Apatia – provoacă diabet

Li Ching Yuen

Nestatornicia – provoacă probleme de fertilitate

Jignirile și nepoliteţea – cauzează diabet si boli de inima

Anxietate – produce tulburări digestive, boli de inima și de piele

Lăcomia – provoacă boli oncologice , obezitate și boli de inima

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Oamenii pot trăi sute de ani: ZU SAN LI, PUNCTUL LONGEVITĂȚII
www.efemeride.ro/oamenii-pot-trai-sute-de-ani-zu-san-li-punctul-...

Japonezii cred cu tărie că organismul uman are un punct al longevităţii. Acest loc mai este numit și punctul celor o sută de boli.

Copul are 365 de puncte și 12 meridiane majore. Aceste numere ne amintesc de numărul de zile dintr-un an și numărul de luni.

Masajul se realizează prin digipunctură. Cu ajutorul degetelor, prin apăsarea zonei se deschid canale energetice, care sunt asociate unor organe.

În medicina chineză, corpul uman este considerat ca fiind un mare canal energetic. Masajul poate modifica fluxul energetic și implicit activitatea și funcționarea unor organe.

Punctul se află în josul rotulei, în dreapta. Pentru a-l localiza, vom pune palma pe rotulă și exact în josul unghiei degetului mic, se află faimosul punct.

Punctul se numește Zu San Li și controlează organele din partea inferioară a corpului. Este vorba despre coloană, rinichi, organele gastro-intestinale, digestive, sexuale.

Masând acest punct va crește activitatea glandelor suprarenale, care sunt protectoarele sănătății noastre. Ele elimină în sânge adrenalină, hidrocortizon și alți hormoni importanți.

Ca urmare a acestui masaj, se va obține o presiune arterială normală, întărirea sistemului imunitar, normalizarea glicemiei, reducerea proceselor inflamatorii din corp.

Este un remediu împotriva constipației și a gastritei. Masajul trebuie să se facă dimineața, pe stomacul gol, la ambele picioare, timp de zece minute. Mișcarea se va face în sensul acelor de la ceas.

Mesajul se face în poziție așezată. Masajul se poate face cu ajutorul degetelor sau cu ajutorul unor boabe de cereale, care vor fi masate pe acel punct. Putem utiliza boabe de grâu sau orez.

ZU SAN LI

Masajul provoacă insomnii, așa că, trebuie să fim atenți la perioada din zi, în care-l facem. Japonezii susțin că, masajul trebuie făcut opt zile la rând, atunci când e lună nouă. Se spune că, prin acest masaj, persoana în cauză poate să și slăbească.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Bizar
Superstițiile influențează în mod direct realitatea
www.efemeride.ro/superstitiile-influenteaza-in-mod-direct-realitatea

Romanii sunt cei mai superstițioși oameni din Europa. Poate că această trăsătură ține de cultura noastră, de religie, de tradiții.

Dacă te mănâncă palma este semn că vei primi bani. Nu trebuie să te căsătoreşti în luna mai, pentru că vei divorța, în scurt timp. Dacă rămâne mămăliga lipită de ceaun să nu o mănânci, pentru că vin necazurile peste tine.

Pentru a avea noroc trebuie să porți haine noi de Paști. Dacă data de 13 cade într-o vineri va fi ghinion. Dacă o pasăre se izbește de un geam și moare, cineva din familie va muri. Nu este bine să omori un fluture care a intrat în casă, pentru că acela reprezintă sufletul unui copil mort.

Pentru romani trifoiul cu patru foi ș potcoava sunt semne ale norocului. După romani, chinezii sunt cei mai superstiţioşi. Ei consideră că, statuia unui dragon din apropierea casei îi protejează de rele.

De unde vin superstițiile?

În pravila ortodoxă se spune că, superstiția este o credință de prisos și ca ea își are origini păgâne. Biserica condamnă datul unui cocoș peste sicriul celui care va fi înmormântat, spartul cănilor la înmormântare.

Dacă citim cu atenție Biblia, vom observa că unele superstiții au legătură cu scrierile sale. Ziua de vineri, conform Bibliei este ziua în care a fost crucificat Christos. Într-o zi de vineri, 13, Abel îl omoară pe fratele lui Cain.

Într-o zi de vineri, 13, Adam și Eva au fost expulzați din rai. Templul lui Solomon a fost distrus într-o zi de vineri, 13. Conform Bibliei, Potopul a început într-o zi de vineri, 13.
Citeste si: Adevaruri mai putin cunoscute despre vaccinuri si vaccinare

Se pare că, superstițiile nu sunt de origine păgână. Ziua de vineri, 13, a fost nefastă pentru multe întâmplări prezentate de Biblie. Oglinda este o altă superstiție la romani. În casa în care se află un mort, oglinda este acoperită pentru că, altfel, sufletul decedatului va rămâne în casă.

În Japonia, oglinda este folosită în ritualuri pentru a chema spiritele. Este celebru cazul unei oglinzi, din Franța, pe rama căreia era scris Louis Arpo 1743 și care a făcut 38 de victime.

Toate cele 38 de persoane au făcut comoție cerebrală, după ce au privit insistent, mai multe minute, oglinda. Aceasta acumulează energii care ne pot ucide. Oglinda redă imaginea inversă a unui obiect, de aici au apărut mai multe speculații si superstiții.

Diavolul_in_flacari

O oglindă veche, care a memorat multe întâmplări, ne poate afecta psihic. Oglinda este precum apa, poartă în memoria sa, amprenta tuturor întâmplărilor.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

România este patria noastrã şi a tuturor românilor.
E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
E patria celor dispãruţi şi a celor ce va sã vie.

Barbu Ştefãnescu Delavrancea


Despre locul real al execuţiei martirilor, Horea şi Cloşca

- Repere istorice -


www.dacoromania-alba.ro/nr53/despre_locul_real_executiei.htm


Fundaţia „Alba Iulia 1918, pentru unitatea şi integritatea României” constituită în anul 1999 de un grup de intelectuali şi specialişti albaiulieni în domeniul istoric, şi-a propus cu prioritate cercetarea şi documentarea, privind unele personalităţi şi evenimente cultural-istorice mai ales de pe meleagurile Albei, mai puţin cunoscute, uitate sau omise intenţionat, în decursul timpului, care să fie redate adevărului istoric prin revista fundaţiei „Dacoromania”, presa locală şi nu numai.

Faţă de posibilităţile financiare şi materiale ale fundaţiei, cu sprijinul colaboratorilor dezinteresaţi material, a unor instituţii orăşeneşti şi judeţene albaiuliene, am reuşit în mare măsură să realizăm o serie de acţiuni importante privind activitatea cultural-istorică pe meleagurile Albei.

Până în prezent am reuşit să amplasăm 12 plăci comemorative, în amintirea unor personalităţi şi evenimente importante pentru istoria oraşului Alba Iulia şi a României, la care s-au adăugat construirea prin eforturi deosebite ale fundaţiei şi amplasarea bustului primului unificator al neamului românesc Mihai Viteazul, la Biserica Sf. Treime din Maierii Albei, construită din materialele recuperate în anul 1714, după ce habsburgii au dărâmat fără „pic” de ruşine şi credinţă, clădirea veche a mitropoliei precum şi a Mitropoliei ortodoxe a Bălgradului, construită în anul 1597 de către Mihai Viteazul, devenită şi Arhiepiscopia Ţării Ardealului.

La Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Lipoveni unde s-a desfăşurat „Sinodul Naţional Bisericesc” în perioada 14-18 februarie 1761, organizat şi coordonat de călugărul Sofronie (de pe meleagurile Albei) am construit şi sfinţit o statuie pe măsura importanţei acestuia.

Mişcarea călugărului Sofronie, sprijinită mai ales de ţăranii conduşi de preoţii din Mărginimea Sibiului precum şi de moţii din Apuseni, a prevenit distrugerea în continuare a credinţei străbune, a deznaţionalizării şi a maghiarizării românilor din Ardeal.

La aceeaşi biserică, în anul 2009, fundaţia noastră a ridicat cu sprijinul unor patrioţi români din cartier un măreţ monument închinat celor 49 martiri români nevinovaţi, din cartierul Lipoveni, ucişi mişeleşte de maghiari în timpul Revoluţiei Române din Transilvania din 1848-1849.

În acelaşi timp am redescoperit mormântul martirei Puia Maria (1915) de la Blaj , celula de la castelul din Bobâlna unde a fost închis Sf. Sofronie de la Cioara (1759-1760), organizând, de asemenea, o serie de evocări ale unor personalităţi şi evenimente cultural istorice (Martirul de la 1 Decembrie 1918, Ion Arion, martirii de la 1848-1849 de pe meleagurile Albei, despre Ştefan Meteş, Ştefan Manciulea, Rubin Patiţia, Zaharie Muntean, Camil Velican, Eugen Hulea, N. Densuşianu, Alex. Papiu Ilarian, Badea Cârţan, Barbu Delavrancea, Aron Pumnul ( la Cernăuţi ), Onisifor Ghibu, Silviu Dragomir, Aurel Vlaicu, ale poeţilor de pe Aleea Scriitorilor din parcul Mihai Eminescu etc.). Cu toate realizările pe care le-am obţinut (din care, în mare parte le-am prezentat) membrii fundaţiei „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României” nu pot fi pe deplin mulţumiţi întrucât, cele mai importante acţiuni întreprinse pentru istoria oraşului nostru Alba Iulia şi a României nu s-au rezolvat până în prezent întrucât posibilităţile noastre au fost prea reduse faţă de alte interese şi faţă de adevărul istoric al neamului românesc de pe meleagurile Albei. În acest sens amintim doar câteva dintre acţiunile întreprinse şi nerealizate:

Problema construirii „MONUMENTULUI UNIRII” la Alba Iulia , care nu întâmplător nu s-a realizat până în prezent, deşi au trecut peste 90 de ani de la cel mai important act istoric al neamului românesc de la 1 Decembrie 1918: „Unirea tuturor românilor”;

Ridicarea unui monument în memoria celor cca. 100 de martiri (identificaţi) albaiulieni, ucişi în timpul Revoluţiei Române din Transilvania 1848-1849;

Întrucât noi românii din Transilvania nu suntem reprezentaţi în STEMA ROMÂNIEI, care este simbolul principal al naţiunii noastre, am întreprins o serie de acţiuni şi demersuri, fără cel puţin să reuşim să sensibilizăm personalităţile şi instituţiile specializate ale Statului Român (vezi materialul prezentat în Dacoromania nr. 45/2009, înregistrat şi pe internet: www.dacoromania.go.ro). Menţionăm că această situaţie a existat şi înainte de anul 1918, în stemele habsburgice şi chiar de la sfârşitul secolului 16-lea.

În stema României actuale, compartimentul Transilvania este reprezentat doar de secui prin simbolurile lor soarele şi luna, de maghiari prin pasărea legendară “turu” şi germani prin cele 7 cetăţi.

Problema reînfiinţării Mitropoliei Ortodoxe a Alba Iuliei.

Datorită importanţei oraşului nostru în decursul istoriei (până la distrugerea acestuia, la începutul sec. al 18-lea, prin trecerea Transilvaniei sub stăpânirea habsburgilor) la Alba Iulia a luat fiinţă prima organizare bisericească prin înfiinţarea la mijlocul sec. X, a primei episcopii ortodoxe, organizată şi condusă de HIEROTHEUS, fiind dependentă direct de Patriarhia Bizanţului, în timpul domniei împăratului Constantin Porfirogenetul (al VII-lea) după care în timp, s-a transformat în mitropolie.

În anul 1597 primul unificator de neam Mihai Viteazul, a construit o nouă clădire pentru Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului şi a trecut-o în subordinea Târgoviştei ridicând-o în acelaşi timp la rangul de Arhiepiscopie a Ardealului.

Demersurile bine argumentate, împreună cu o serie de documente prezentate, au rămas fără niciun rezultat. La cele trei memorii trimise la diverse intervale de timp, Sfintei Patriarhii, am primit doar din partea poştei „confirmarea primirii materialelor înaintate”. Nedreptatea istorică produsă, ne-a întărit, fapt ce ne-a determinat să reluăm demersurile respective în perioadele viitoare.

În cadrul acestor acţiuni nereuşite, se află şi acţiunile întreprinse până în prezent în ceea ce priveşte ultima parte a Revoluţiei lui Horea, Cloşca şi Crişan, privind adevăratul loc „Din Cornul Podeiului” unde a avut loc uciderea prin zdrobirea cu roata a lui Horea şi Cloşca, la care s-au adăugat ulterior, din cei 120 de ţărani arestaţi şi un număr de 36 de ţărani din comitatul Albei şi Hunedoarei care au fost ucişi în chinuri groaznice după Codul Terezian. În acelaşi loc s-au îngropat inimile lui Horea şi Cloşca împreună cu alte organe interne ale martirilor.

După „Răscoala lui Horea” (deşi astăzi nu mai apare în cărţile de istorie), înainte, majoritatea istoricilor români s-au preocupat de această perioadă însemnată din istoria românilor din Transilvania. În această serie de personalităţi istorice, amintim pe Nicolae Densuşianu, memorandistul Rubin Patiţia, David Prodan, Eugen Hulea, la care se adaugă specialişti şi cercetători de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia.

În perioada 1881-1900, Rubin Patiţia a fost cel mai de seamă fruntaş politic român şi cel mai remarcabil reprezentant al Partidului Naţional Român din zona Albei, iar cele 800-1000 pagini de manuscrise existente la fondul "Documente" a Muzeului din Alba Iulia constituie o sursă importantă de cunoaştere reală a evenimentelor istorice din perioada respectivă.

Aprecierea memorandistului Rubin Patiţia de către istoricul N. Densuşianu, rezultă mai ales din deplasarea acestuia la Alba Iulia , în mod special la Rubin Patiţia , pentru a obţine informaţii şi documente istorice necunoscute până atunci. Urmare şi la informaţiile şi documentele obţinute, N. Densuşianu în anul 1880 a depus la Academia Română , un număr de 567 de documente sub denumirea "Din cercetările istorice ale arhivelor şi a bibliotecilor din Ungaria şi Transilvania" (Un exemplar din acest material, cu dedicaţia autorului, se află la Muzeul Unirii din Alba Iulia).

Înainte de a aborda argumentele reale şi necesare în vederea temei propuse, de recunoaştere a locului supliciului martirilor Horia şi Cloşca precum şi rugămintea de a se amplasa un "însemn" de aducere aminte a acestui moment istoric din Alba Iulia, consider necesar să reamintesc succint ce a însemnat pentru populaţia oraşului Alba Iulia (şi nu numai) perioada secolului al XVIII-lea odată cu trecerea Transilvaniei sub stăpânirea Habsburgilor.

De altfel sec. XVIII-lea a fost nefast pentru întreg neamul românesc:

- Transilvania a trecut sub stăpânirea habsburgilor cu consecinţele cunoscute;

- Moldova, la data de 6 oct. 1711 a trecut sub regimul fanariot;

- Ţara Românească, după odiosul masacru săvârşit împotriva domnitorului creştin Constantin Brâncoveanu şi a celor 4 fii ai săi (Atenţie! în prezenţa reprezentanţilor ţărilor celor mai creştine şi puternice din Europa), la data de 5 ianuarie 1716, a trecut deasemenea la regimul fanariot.

La data de 7 octombrie 1698, a avut loc la Alba Iulia marea trădare a credinţei strămoşeşti, prin forţarea uniaţiei. Majoritatea bisericilor credinţei strămoşeşti au fost luate de greco-catolici.

În anii 1703- 1711 a avut loc răscoala antihabsburgică din Ungaria şi Transilvania condusă de Francisc Rakoczi II (răscoala curuţilor împotriva lobonţilor) care la data de 7 iulie 1704, în Dieta de la Alba Iulia a fost proclamat principe al Transilvaniei.

Românii din Ardeal, săturaţi de atâtea stăpâniri străine, au simpatizat cu mişcarea curuţilor, iar unele grupuri, în frunte cu preoţii, au fost alături de aceştia.

După înfrângerea curuţilor, prin trădarea de la Satu Mare din anul 1711, habsburgii victorioşi s-au năpustit asupra oraşului Alba Iulia pe care l-au distrus, cu excepţia clădirilor şi a catedralei maghiare.

În aceste condiţii clădirile vechi ale fostei mitropolii ortodoxe (şi anexele respective) precum şi cea construită de domnitorul Mihai Viteazul în anul 1597 au fost dărâmate "justificat" de construirea cetăţii.

Alba Iulia care a fost până atunci capitala principatului Transilvaniei, iar în antichitate capitala Daciei Apulensis, a fost desfiinţată, iar instituţiile şi conducerea principatului au fost mutate la Sibiu unde se aflau colonişti aduşi din Germania precum şi interesele majore ale habsburgilor.

Datorită acestor interese majore habsburgice, Alba Iulia a decăzut cu întreg Comitatul Albei, ajungând cu nivelul de trai cel mai scăzut din Transilvania, deşi populaţia românească reprezenta peste 80%, situaţie similară şi în Comitatul Hunedoarei.

În anul 1714 Dieta Transilvaniei a fixat regimul de obligaţii al ţărănimii române faţă de stăpânii de pământ, astfel: iobagii erau obligaţi să presteze săptămânal o robotă de patru zile iar jelerii de trei zile (pe lângă alte obligaţii).

Istoricul N. Densuşianu, după o documentare şi cercetare amănunţită, privind situaţia dezastruoasă a ţăranilor din Transilvania, în perioada respectivă, în lucrarea sa “Răscoala lui Horea” a prezentat suferinţele şi plângerile românilor adresate reprezentanţilor Curţii de la Viena , inclusiv contelui Iankovits trimis în Transilvania în perioada respectivă, din care prezentăm cele mai deosebite şi incredibile măsuri antiumane, de care a avut parte ţăranul român din Transilvania sub stăpânirea habsburgică în sec. 18-lea.

• Femeile se plângeau că nobilii şi funcţionarii le-au luat boii, vacile şi porcii, iar pe bărbaţi i-au dus în închisori şi dânsele au rămas pe străzi, cu câte doi, trei şi mai mulţi copii mici;

• Funcţionarii publici asupresc poporul şi storc de pe ţărani, mâncare şi băutură şi fac presiuni asupra lor să le mai dea şi bani;

• În multe locuri, iobagii erau siliţi să petreacă săptămâna întreagă la lucru domnului şi să le facă servicii chiar şi în zilele de duminică şi sărbători;

• De multe ori “moşia” iobagului se împărţea în 8 sau 10 părţi şi nobilii cereau pentru fiecare parte tot atâtea servicii ca şi pentru o moşie întreagă;

• Femeile şi fetele erau silite să meargă la curtea domnească la lucrările femeieşti, fără ca activitatea lor să conteze în activitatea iobagului;

• Alţi iobagi erau siliţi să transporte cu câte 70-80 de care, bucatele (cereale) în Ţara ungurească, iar dacă vitele iobagului mureau din cauza drumului lung nu primeau nicio despăgubire;

• Situaţe de asemenea deosebit de grea şi dureroasă a trebuit suportată de moţii din zona Zlatnei, care erau obligaţi să asigure cărbunii şi lemnele necesare pentru “topitoria” construită în anul 1747 (uzina de prelucrare a minereului de aur). Numai în perioada anilor 1776-1778 s-au efectuat 4826 de cărăuşii, dintre care cele mai multe în Valea Jiului, după cărbuni, la distanţă de peste 400 km (dus/întors). Din cauza distanţei şi a drumurilor grele, moţii duceau cu ei o ţesătură groasă de lână (de cioareci) pe care o bandaja la copitele vitelor când începeau să sângereze (din cauza drumurilor grele şi a distanţei).

• În ziua de Crăciun fiecare iobag trebuia să-i dea domnului său, câte o găină, de Paşti câte o coastă de porc, iar de Sân-Giorgiu câte un miel gras;

• Iobagii din satele mai apropiate ca să fie scutite de dările iobăgeşti dintre Crăciun şi Paşti, erau siliţi de Crăciun şi Paşti să-şi aducă la curtea domnului său vitele, din care domnul alegea câte un bou gras;

• Fiecare doi sau trei iobagi trebuia să-i dea domnului câte un purcel gras;

• Din fiecare 10 oi domnul lua una, cu mielul respectiv;

• Pentru păşunatul caprelor, iobagul trebuia să efectueze pentru domn câte o zi de lucru pentru două capre;

• La grăpatul câmpului, prindeau oameni în jug ca pe vite;

• Dacă murea iobagul, domnul îi lua toată averea, iar pe copiii iobagului îi dădea la miliţie sau îi punea slugi la boi;

• Pescuitul era permis rar, iar dacă iobagul prindea doi peşti unul era al domnului;

Pe românii care erau oameni liberi, domnii se sileau cu toate mijloacele oculte, să-i facă iobagi şi să-i supună obligaţiilor iobăgeşti etc.

Guvernul Transivănean de la Sibiu a transmis la data de 11 mai 1773 comitatelor din Transilvania că: M.S. Împărăteasa Maria Tereza a ordonat că încă mai înainte de a sosi împăratul Iosif în Transilvania, să se astupe fără întârziere cadavrele “delicvenţilor”, omorâţi cu ştreangul, cu roata şi cu ţeapa, ce stau expuse călătorilor pe drumurile publice.

Cu adresa oficială Nr. 232, contele Iancovits anunţă Comitatul Alba de Jos, că plutaşii şi iobagii din comuna Vinţul de Jos se plâng că nobilii şi funcţionarii le jefuiesc casele, bisericile şi averile.

Românilor din unele localităţi din Transilvania le era interzis să circule pe trotuare, având dreptul doar “pe calea vacii”.

Construirea cetăţi Vauban (sistem francez) sub conducerea arhitectului italian G. Visconti a fost realizată timp de 24 ani de bieţii iobagi români în schimburi de câte trei săptămâni

Episcopul greco-catolic de la Blaj , Inochentie Micu Klein, apărător al drepturilor românilor din Ardeal,a trebuit să plece în surghiun la Roma , în anul 1744, pentru a nu fi arestat, situaţie care a creat o stare de tensiune în rândurile românilor greco-catolici.

În perioada 1757-1761 s-a desfăşurat mişcarea călugărului Sofronie de la Cioara , în urma căreia Curtea de la Viena a trimis pe generalul Bucow în fruntea unei armate pentru a lichida această mişcare a românilor ortodocşi din Ardeal. La data de 13 iunie 1761 "bravul" general baron Bucow a ordonat incendierea sau dărâmarea mănăstirilor ortodoxe româneşti.

Până la Edictul de toleranţă a împăratului Iosif al II-lea, românii ortodocşi nu aveau voie să-şi construiască biserici trainice din piatră sau cărămidă, numai din lemn (penru a nu rezista în timp).

În această perioadă după "Constitutio Criminalis Theresiana" se prevedea că pedeapsa cu moartea era de mai multe feluri.

Pedepse mai grele:

1. pedeapsa prin foc sau arderea de viu;

2. despicarea în patru părţi;

3. frângerea pe roată de jos în sus, pedepse care puteau fi înăsprite cu târârea condamnatului la locul supliciului, sfâşierea cu cleştele înroşit în foc, tăierea limbii şi smulgerea gâtului;

4. tragerea în ţeapă.

Pedepsele cu moartea mai uşoare, erau prin tăierea capului cu paloşul şi cu ajutorul furcilor.

Din primăvara anului 1784 limba germană a fost declarată limbă oficială în Transilvania.

Românii din Ardeal nu erau recunoscuţi decât în calitate de "toleraţi", iar credinţa străbună nu a fost "receptă" (recunoscută).

Pe artera principală a oraşului Alba Iulia s-au amplasat numai biserici neromâneşti, care se menţin şi astăzi (Biserica franciscană, Biserica luterană şi Biserica romano-catolică a călugăriţelor precum şi două sinagogi ale refarzilor şi askenazilor, din care a mai rămas una). Bisericile româneşti, în schimb, au putut fi construite numai la marginea existentă a oraşului la data construirii acestora.

În schimb românii care constituiau peste 80% din populaţia comitatului Albei au avut "prioritate" de construire a două penitenciare, din care unul în centrul oraşului Alba Iulia (fiind cea mai importantă clădire din oraşul de jos şi în zilele noastre, unde funcţionează Prefectura şi Consiliul Judeţean Alba şi alte instituţii) iar celălalt la Aiud (situaţie similară şi în Comitatul Hunedoarei).

În vederea susţinerii propunerilor anterioare, cu privire la recunoaşterea adevăratului loc al supliciului martirilor Revoluţiei de la 1784/1785 precum şi ridicarea unui "însemn" pe măsura importanţei evenimentului istoric, vom prezenta în continuare într-o ordine cronologică, argumentele şi documentele care există la dosarul acestei acţiuni întreprinse de fundaţia noastră cu mulţi ani în urmă.

Istoricul Gheorghe Anghel, fost director al Muzeului Unirii din Alba Iulia, împreună cu alţi specialişti albaiulieni, buni cunoscători ai evenimentelor desfăşurate pe meleagurile Albei şi a zonelor respective, pe baza documentelor şi a hărţilor austriece, a restabilit cu exactitate locul real unde a avut loc execuţia lui Horia şi Cloşca, precum şi ai altor martiri ai neamului românesc în Revoluţia din Transilvania de la 1784/1785.

Locul execuţiei se află pe o terasă înaltă în partea de sud al oraşului, deasupra drumului principal, care făcea legătura între Sebeş şi Alba încă din perioada romană, cunoscută şi sub denumirea de "Cornul (colţul) Podeiului". Într-o primă hartă a oraşului, a cetăţii şi a împrejurimilor, datată între 1752 şi 1766, apare evident în colţul sud estic al terasei, un însemn distinct al spânzurătorii oraşului inscripţionat în limba germană "Galgen berg" adică "Dealul furcilor" (vezi Harta pag. 6).

Locul stabilit a fost bine ales, pe un promontoriu din colţul terasei, cu o mare vizibilitate de la distanţă de pe întreaga zonă a Văii Mureşului.

Oricine poate să constate şi astăzi că locul "spânzurătorii" amplasat la "vedere" i s-au mai efectuat şi unele amenajări potrivit scopului stabilit.

Din cercetările efectuate în zona apropiată locului cunoscut şi stabilit prin hărţi şi documente cu denumirea de "Dealul spânzurătorii" rezultă, fără echivoc, şi din Extrasele funciare ale proprietarilor terenurilor amplasate sub terasa spânzurătorii, până în strada Viilor care sunt înregistrate cu denumirea evidentă de "Vie la spânzurătoare" sau "Fânaţ la spânzurătoare" etc.

Cu această ocazie s-a aflat şi domiciliul călăului cetăţii care s-a aflat pe actuala stradă Dobrogeanu Gherea din vecinătatea cetăţii, precum şi alte acţiuni mai puţin cunoscute, premergătoare execuţiei lui Horia, Cloşca şi a celorlalţi martiri.

Harta cu locul executiei (bulina rosie)

Împăratul Iosif al II-lea, după prinderea lui Horia şi Cloşca, în vederea intimidării românilor, a ordonat ca la începutul lunii februarie 1785, martirii neamului să fie duşi într-un convoi, pe Valea Mureşului, pe itinerariul Alba Iulia - Vinţ - Şibot - Orăştie - Deva la dus, iar la întoarcere (pe partea dreaptă a Mureşului) pe ruta: Şoimuş - Rapolt - Bobâlna - Geoagiu - Inuri - Vurpăr - Alba Iulia. Horia şi Cloşca au fost transportaţi legaţi, în care separate, între soldaţi, fiind escortaţi de 40 husari din Regimentul de Toscana şi de 35 soldaţi din Regimentul "Orosz", precum şi de un număr însemnat de nobili din comitatele din Ardeal.

La înfiorătoarea execuţie au fost aduşi cu forţa 2.515 ţărani români din 519 sate (câte trei ţărani tineri şi trei mai vârstnici din fiecare sat) la care s-a adăugat populaţia oraşului Alba Iulia.

Acest spectacol diabolic şi grotesc a fost organizat în vederea intimidării şi prevenirii eventualelor mişcări revendicatoare ulterioare.

După înăbuşirea Revoluţiei lui Horea,Cloşca şi Crişan (1784-1785) habsburgii au deportat în Banatul Sârbesc mai ales în ţinutul Panciovei fruntaşii localităţilor din Munţii Apuseni împreună cu familiile acestora, mai ales din comitatul Alba de Jos şi a Hunedoarei. Între aceştia s-a aflat şi Ion (Onu) fiul lui Horea împreună cu soţia sa. Urmaşi ai acestora trăiesc şi astăzi în zonele respective.

Despre epilogul răscoalei ţărăneşti condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, avem posibilitatea de a prezenta două documente importante, mai puţin cunoscute şi demne de adevăr.

Scrisoarea profesorului Iosif Gabri de la gimnaziul maghiar de pe lângă Episcopia Romano-Catolică din Alba Iulia adresată prietenului său Daniel Emeric de la Roma , precum şi cea a omului de afaceri, Iohan Andreas Maetz, adresată fratelui său Mihael, din Sighişoara:



Primită la Roma la 26 martie 1785 Alba Iulia , 2 martie 1785

Iubite domnule părinte



În sfârşit s-a terminat cu lumea lui Horia !



O ! de nu s-ar mai ivi în primăvara aceasta mai mulţi Horia !

În dimineaţa zilei de 26 februarie, între orele 10 şi 11 în faţa Gărzii celei mari, fiind de faţă o mare mulţime, s-a dat citire în limbile germană şi română a sentinţelor de condamnare la moarte a lui Horea şi Cloşca; în nemţeşte a citit-o auditoriul ostaşilor grăniceri, iar în româneşte domnul Erckard, translatorul Excelentei Sale contele Iankovits. Sentinţa prevede ca aceştia să fie duşi până sub furci (locul execuţiei) şi acolo de vii să li se frângă oasele cu roata, mai întâi lui Cloşca, apoi lui Horea; iar după ce vor fi frânţi, să fie tăiaţi în bucăţi, măruntaiele să fie îngropate sub furci, câte o bucată din trupul lor să fie pusă aici pe roată, iar celelalte părţi să fie expuse în acele locuri unde au săvârşit atâtea crime, aprinderi şi prădăciuni.

După cum prevedea sentinţa, întocmai aşa, în dimineaţa zilei de 28 februarie pe la ceasurile 9 şi jumătate , Horia şi Cloşca au fost aşezaţi separat pe câte un car special, fiecare fiind însoţit de câte un preot schismatic. Este cu neputinţă să descriu convoiul şi mulţimea care a fost de faţă. Ei au fost însoţiţi de un excadron de cavalerişti din Toscana în ţinută de paradă, cu mare pompă, de aproximativ trei sute de pedestri orăşeni şi de haiduci. Batalionul pedeştrilor i-a încadrat într-un careu, iar călăreţii s-au aşezat pe cele două aripi. Eu, prin bunăvoinţa unui locotenent de cavalerie, am stat călare între batalionul în formă de careu şi între cavalerie şi astfel, am văzut de la început execuţia şi parada, cum văd această foaie de hârtie în faţa mea. În afară de nobili şi oameni mai deosebiţi din comitate, au trebuit să fie de faţă mulţi oameni proşti şi asta se poate aprecia din faptul că din fiecare sat a celor patru comitate au trebuit să ia parte, după o grea poruncă, câte sase oameni proşti, trei bătrâni şi trei tineri, prin urmare a trebuit să fie cel puţin cinci mii de oameni. Cloşca a primit cel puţin 20 de lovituri până şi-a dat sufletul.

În timp ce Cloşca era frânt cu roata, Horea, legat, a fost ţinut în picioare de doi ucenici ca să vadă de ce moarte şi prin ce chinuri grozave a trebuit să moară ucigaşul său tovarăş.

După ce s-a terminat execuţia lui Cloşca şi i-a dat leşul la o parte, l-au urcat pe Horea pe patul său şi l-au legat; în vaiete au început să-i sfarme picioarele cu roata, iar după patru lovituri, din porunca domnului Eckard, au început să-i lovească pieptul şi astfel, după opt-nouă lovituri a murit. N-am mai voit să văd şi despicarea lor în bucăţi, mi-am întors calul şi am venit în cetate, unde am povestit cele văzute lui Ştefan Regeny, Iosif K. Nagy şi colegilor mei profesori care m-au aşteptat acasă.

Excelenta sa contele Iankovits pleacă mâine la Timişoara , dar cu mai puţin însoritori decât a venit, deoarece însoritorul său, consilierul Fraycsek s-a mutat pe lumea cealaltă în săptămâna trecută, iar pe subprefectul legal, pe ilustrul domn Ladislau Bela, l-au înmormântat în Aiud dimineaţa trecută, după ritul calviniştilor.

Pe robii care au mai rămas, i-au predat comitatului ca să-i judece după faptele lor, iar sentinţa, înainte de a fi pronunţată să fie înaintată Majestăţii Sale. Între aceştia se află şi preoţi, care pe lângă că au prădat, au îndemnat poporul sălbatec la omor şi prădăciuni.

Majestatea Sa a dat poruncă în toată ţara că oriunde se va găsi contele Wasseleny să fie prins cu ajutorul soldaţilor. Domnul comisar, contele Ştefan Daniel, plecat la Datori , satul aceluia, a încercat cu vorba bună să-l înduplece pe contele Wasseleny să meargă la Sibiu. Au mai mers acolo şi domni, ca baronul Antonie Orban, groful Alexandru Bethnel, groful Ladislau Bethlen, baronul Iosif Balintet, baronul Iosif Bornemisza şi multi altii. Cu toate acestea după ce ei au iesit, excorta lor (militară) formată din soldaţi, dragoni din Savoia, au năvălit înăuntru, au apucat pe baronul Wasseleny de păr şi l-au legat. În zadar a strigat baronul Wasseleny: “Armă”, “Armă”, pentru că totul a fost în zadar. Ba chiar şi pe domnii mai sus amintiti, care au rugat soldaţii să-l trateze mai frumos pe baron, i-au împins cu patul pustii. O bucată de drum l-au dus pe baronul Wasseleny pe jos, apoi călăuza l-a legat de calul său şi l-a dus la St. Ivan (Sântioara); aceasta s-a întâmplat la 12 febr. În 19 febr., la St Ivan l-au pus în careta lui de sticlă şi l-au dus la Târgu- Mureş , în cetate; până acum cred că l-au pus în fiare şi i-au făcut identificarea ad notam.

(Domnia ta a citit sau a auzit noutăţi mai importante decât cele pe care vi le-am comunicat de la despărţire).

Despre prinderea lui Gheorghe Crişan şi aducerea lui aici, ştiu că v-am scris deja. Dar faptul că s-a sugrumat într-o noapte în închisoarea de sub Gardă cu legătoarele de la izmene, poate că nu v-am comunicat, şi că gâzii l-au dus sub furci şi l-au tăiat în patru; o bucată au lăsat-o aici, iar celelalte le-au dus în alte părţi.

Reutenstrauch a scris o cărticică în limba germană pe care calvariştii au tradus-o în ungureşte şi au umplut cu ea tot Ardealul, sub titlul: “O scrisoare înaintată Sfântului Papă de la Roma , lui Papa Pius al VI-lea”. Această carte a fost combătută foarte bine (într-o lucrare) de onorabilul domn Andrei Ferenczi, predicatorul din Târgu - Mureş, cu titlul “Combaterea scrisorii înaintată Sfântului Papă Pius al VI-lea, scrisă de Ferenczi Andrei”. Din numele său a făcut anagramă.

Excelenta Sa episcopul i-a obţinut aprobarea de la Viena şi zilele trecute i-a tipărit-o în tipografia sa din Cluj. Partea cea mai mare, după cum se poate observa este lucrarea Excelentei Sale, pentru că în ea se află foarte multă ştiinţă.

Acesta să fie destinul deocamdată. Un bucuros “aleluia”

I(osif) G(abri)



Prea onorate frate !

Domnia Ta m-a onorat cu o scrisoare încă de două luni în urmă şi eu vă sunt dator cu un răspuns. Vă rog să mă iertaţi pentru tăcerea mea atât de îndelungată şi sper că nu-mi veţi face reproşuri, cunoscând că am fost nevoit să fac faţă multor neplăceri. Noi suntem cu toţi bucuroşi şi sănătoşi - slavă şi mulţumită lui Dumnezeu, şi dorim să ne bucurăm din inimă dacă am afla acelaşi lucru şi despre dumneavoastră.

În ceea ce priveşte execuţia căpeteniilor răsculaţilor din ţara noastră a fost complet îndeplinită tocmai într-o formă cu totul militară. Delicvenţii au fost transportaţi până la locul execuţiei, sub paza unei trupe de 300 de soldaţi infanterişti şi a unui excadron de husari din Toscana. Acolo domnul general auditor le-a citit, în public, în limbile germană şi română, sentinţa pentru faptele lor groaznice şi barbare. După aceea Cloşca a fost cel dintâi zdrobit cu roata de jos în sus, până la moarte, apoi Horia, prin intervenţia contelui Iankovitsch a primit , în numele Majestăţii Sale, cele două lovituri de gratie în piept, iar după aceea a fost zdrobit cu roata de jos în sus. După îndeplinirea execuţiei cele două trupuri au fost tăiate în patru bucăţi, capetele au fost fixate pe casele lor proprii, iar celelalte părţi ale trupului au fost expuse în locurile în care au comis fapte de adevăraţi câini turbaţi fiind fixate pe lângă drumuri spre învăţătura celorlalţi răsculaţi români.

Al treilea căpitan de oaste, cu numele de Crişan, s-a sugrumat el însuşi în închisoare, sub (poarta) Gărzii principale, în cetate, dar cadavrul lui, a fost târât la locul execuţiei şi tăiat în patru părţi: capul a fost fixat pe casa lui proprie, iar celelalte părţi ale trupului au fost trimise să fie expuse pe marginea drumurilor. Ceilalţi (răsculaţi) care au fost prinşi, au fost pedepsiţi, unii la moarte, alţii la închisoare pe viată iar alţii cu 90 lovituri (de baston) şi apoi lăsaţi în libertate; dar mai sunt câţiva deţinuţi despre care nu se poate afla nimic sigur, despre care va fi soarta lor.

...........................................................

Va trimit câteva reproduceri ale căpitanilor de oaste ai răsculaţilor, căre au fost desenaţi după original.

Vă sărutam pe toţi din inimă şi rămânem al prea cinstitului domn şi frate.

Foarte prea îndatorat

Ion Andr. Maetz m.p.

Scrisă la Alba Iulia (Karlsburg) la 31 martie 1785

La împlinirea a 100 de ani de la monstruoasa execuţie a martirilor revoluţiei de la 1784/1785 - Horea, Cloşca şi a celorlalţi ţărani arestaţi, memorandistul Rubin Patiţia, cel mai de seamă fruntaş patriot din comitat, împreună cu patrioţii români de pe meleagurile Albei, au hotărât să organizeze o mare manifestare românească pe locul unde a avut loc execuţia, construind şi un important monument de marmură neagră. Autorităţile habsburgice alarmate de amploarea şi importanţa manifestărilor româneşti ce urma să se desfăşoare la Alba Iulia au luat măsuri excepţionale şi au interzis desfăşurarea acestora. Regretatul cercetător Nicolae Josan de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, în cartea document "Memorandistul moţ Rubin Patiţia - 1841-1918" - a redat cu fidelitate momentele respective din "Însemnările autobiografice ale lui Rubin Patiţia". Relatările perioadei respective merită a fi cunoscute mai ales că autorul Rubin Patiţia - principalul erou al acţiunii respective - descrie cu lux de amănunte desfăşurarea acestei acţiuni, argumentând şi confirmând cu exactitate locul execuţiei, după cum urmează:



“Locul acela, unde s-a isprăvi acea esecuţiune (din 28 februarie 1785 – n.n.) se afla în movila apuseană deasupra vinielor din Maieri, în preaşma edificiului garei drumului feratu din Alba Iulia. Ungurii îi dicu “bitofadomb”. La magistratul oraşului se afla o dobă de metal şi o cămeşă de zale de oţel, despre care se afirma că sunt unelte de alui Horea. Locul perzarei e foarte frumos situat, căci formează un promotoriu în cornul podeiului şi de acolo se vede şi în sus şi în jos pre şesul Mureşului la mare depărtare; loc acomodat pentru radicarea unui Monument, la care idee ponă acum nu s-a gândit poporul român, cu toate că Horea şi consoţii lui cu a lor jertfa de sânge, au mântuit pre plugarii români de sub sclavia (referire, exagerată, la Patenta lui Iosif al Il-lea din 1785). Până la anul 1784 poporul român era sclav, căci era legat de glia, şi robotele nu era sistemizate, ci domnul pămentului tracta cu ţeranul mai reu decât cu vitele.

Mi-am ţinut de o sântă datorinţă, ca la centenarul morţii acestor bărbaţi să le făcu în localitatea acestui oraş, pre a cărui otaru a fost omorâţi; - un parastas. Publicul român de aici nu pricepea însemnatatea datorinţei noastre, de a ne areta mulţamitori celor ce s-a jertfit pentu neamu.

Eram singur în aceasta lucrare, ceea ce nicidecum nu m-a împedecat în pornirea mea. Apropiandu-se diua aniversarei am comandat la o fabrica din Viena 2 cununi de metal aurit şi cu pietrii colorate în tricolorul român, una cu 6 şi alta cu 4 arcuri, aşa sunt ca coroanele episcopali. Au gravuri despre însemnătatea, lor şi azi se folosescu la cununiele mirilor în biserica gr. or. si s-a sânţit în ziua parastasului. La mandat ministerial inca în Noemvre 1884 şi eu şi alţi inteligenţi români eram puşi sub pază poliţial/ă/, ca prin aceasta să se impedece orice demonstraţiune pentru amintirea lui Horea. Aceasta era urmarea unei denunţiaţuni, că eu, cu alţi români, avem de gând să ridicăm un monument de marmură neagră la locul perzarei, ba şi inscripţiunea de pre acel monument i era comunicata. Aceasta băgase în spaima pre voinicoşii (jandarmi – n.n.), încât casa mea în toate nopţile era bine păzită, ca se nu potem ţine adunări secrete. Am avut din înaltă îngrigire acel folos, ca nu mai potea nime să-mi fure din curte găini, gâsce şi altele şi dormeam fără grije, că erau şi vighilli de noapte şi haiduci destui, cari supraveghiau. Alţii deci habar n-aveau de Horea, dar şi pre ei i supraveghia, căci nu aveau încredere în neci un român. Sciam despre toate, dar nimicu nu am zis, şi i-am lăsat a-şi face deplin (datoria) mandatului primit. Sub astfeliu de auspicii se apropia ziua de 27 Faur 1885. Cumnatul meu protopr. Tordaşan primi telegrama de la mitropolitul Miron, ca se nu cuteze a face în sâmbăta acea vreo sluţbă bisericească, dar eu ’lu sfatuiam se nu dea ascultare unei aşa porunci ilegale, căci trebuia să se facă în sembeta morţilor serviţiu Dzeescu. Nu se potea decide şi aşa neotarat l-am lăsat. Seara în ajunul parastasului era(u) concentraţi în Alba Iulia vro 30-40 gendarmi, miliţia împărăteasca din fortăreaţa era în “Bereitschaft” încă din 27 faur.

Din întâmplare am avut şi de aceasta cunoştinţă, căci mă aflam tocma la un pahar de vinars cu mai mulţi ofiţiri, când le veni ordinul. Şeful poliţiei. Ştefan Jenei, cu vreo 12 spitzli se aşezase în sala otelului “Hungaria” (azi hotel “Apulum”) înaintea căruia stau mai mulţi gendarmi şi poliţai, căci aşteptau ca să sosească cu trenul vreo 2000 români la Alba / Iulia/ traversaţi (travestiţi -n.n.) în costum ţaranescu, şi la ˝ 9 seara venea acel tren. Ca să mă pot delecta la atâta prostia am mersu şi eu cu adjunctul meu Demetriu Campean (acum arhivariu consistorial in Sibiu) la otelul Hungaria, unde ni-am aşezat ambii la o masa, deosebit între publicul cel mare aci adunat şi ni-am comantat 2 cese de teia (ceşti de ceai - n.n.). Uşile de la sala vecina erau de tot deschise şi în faţa uşei era întinsa o masa lunga, la care era aşezat căpitanul poliţiei cu mai mulţi spitzii de-a lui. Vis a vis cu acesta masa mă aşezasem eu, ca să fiu văzut de organul poliţiei, pre care eu înca-l ochiam, însă mă făceam a fi ocupat cu cetirea de jurnale. În un târziu veni la mine conducatoriul musicei ţiganesci Coca Stancoviciu, care avea acolo musica, cu rogare ca să-1 lasu a canta şi zicali romanesci, la ce i-am respuns ca în postul mare eu n-am lipsa de musica, deci avend public strain destul zică-le lor. Insista însă bietul musicant căci îi era să capete parale, deci în urma i-am zis, ca daca şcia zicala Horei – apoi nu-mi pasa - să o zică, că pre lângă bani, îi voiu da şi o pareche, adecă o cupa de vin şi borviz. S-a şi apucat musica la lucru - însă a cântat zicala lui Butean “sub o culme de cetate”. A vezut ei în urma că a sfeclit-o, deci cântară “Deşteaptă-te Române’’. Văzend ca vinul nu mai soseşte pana când or mai zisu un cuadril, Coca şi-a tramis pre nepotul seu, un fecioraş de vro 13 ani, care m-a rogat ca se-i cantu eu acea melodie, căci Coca nu scia, că care e zicala. I-am împlinit dorinţa şi apoi am cantat zicala Horei, dar fora refren. Mai întorcându-se acela fecioraşu la mine i-am împărtăşit şi refrenul şi apoi de nou au început la acea zicala. Capitanul oraşului numai atât scia, că se canta romanesce, dar că ce cantari erau, nu scia bietul. Totuşi au venit la masa mea şi me întreba, ca ce cantari sunt acele, la ce i-am respusu ca “a fele románországi Hore”, şi el s-a mulţamit. ‘Mi făcusem deplin chefului meu de ai trage pre sfora şi aşa trecuse tempul preste 9 ore seara, deci m-am dus catra casa. Când am eşit din Hotel gendarmii se suiau în căruţe, ca să meargă catra Zlagna, după ce aci nu sosiseră acei, 2 mii români de ei aşteptaţi. Neci nu le plesnise ungurilor prin gând, ca ei ascultase cantecul lui Horea şi că toată goana lor începută n-are zor, cand ei nu cunoscu viaţa şi cantecele Românului.

În dimineaţa următoare m-am dus la ˝ 8 ore la biserica unde aflaiu numai pre d. Ilie Nedelcu (probabil crâsnicul bisericii) şi pre clopotariul, care-mi spusa că azi nu va fi sluşba. L-am tramis la par. protopop ca se-i spuna, cum ca daca voieşte sa nu me vada dus de gendarmi dela biserica, apoi să vină la sluşba, căci la din contra voiu trage clopotele în o dunga. Aceasta ameninţare a folosit. Cu facia palida s-a apucat de sluşba, dar a demandat ca numai un clopot să se traga. A venit popor mult la sluşba, dar inteligenţa au absentat, cu toate că a fost avisată. Cătra finea liturghiei s-a arătat şi advocatul M/atei/ Nicola după ce de două ori am tramis după el, căci el se tot lauda, că e din neamul lui Horea; ceea ce nu sta / în sensul că nu corespundea adevărului n.n./ Am dat eu ordin clopotariului ca să tragă sub tempul liturghiei toate clopotele şi să se bata şi toaca de oţel. Aşa s-a şi întâmplat şi după liturghia s-a serbat parastasul şi apoi am încunjurat tot poporul ca la lithia biserica cu prinosul şi cu cele două cununi aurite şi cu praporele duse înaintea convoiului. Finindu-se serviţiul şi pomenirea celor trei martiri la mormentul tribunului Probu Prodan, preotul din Magina / astăzi monumentul-cruce de pe acest mormânt, care sa indice exact locul unde pe atunci se afla, nu mai există / ni-am depărtat cu toţi mulţamiţi că neconturbaţi am potut aduce rogaciuni în memoria acelor martiri.”

Un alt mare patriot român de pe meleagurile Albei, istoricul Eugen Hulea, preşedintele Despărţământului "Astra" Alba Iulia (astăzi îi poartă numele) la data de 14 oct. 1937, a dezvelit şi sfinţit impunătorul Obelisc - dedicat martirilor Horea, Cloşca şi Crişan, opera arhitectului O. Mihălţan din Alba Iulia.

Amplasarea acestui monument în faţa porţii a III-a a cetăţii bastionare din Alba Iulia, dominată de statuia împăratului Carol al VI-lea al Austriei, nu a fost întâmplătoare, mai ales că profesorul Eugen Hulea cunoştea cu exactitate toate amănuntele referitoare la răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan inclusiv locul execuţiei, care la orele de istorie le-a prezentat la toate generaţiile de elevi ai Liceului teoretic Mihai Viteazul (astăzi Colegiul Horea, Cloşca şi Crişan) din care am făcut şi subsemnatul parte.

Amplasarea acestui monument în acest loc cu scopul simbolic de a-l "înfrunta" pe împăratul Carol al VI-lea s-a realizat în plină activitate revizionistă maghiară din Transilvania, din preajma izbucnirii celui de al doilea război mondial, când Ardealul de Nord a fost răpit României prin Dictatul odios de la Viena.

La acestea a contribuit în mod substanţial şi manifestările anterioare ale moţilor din Apuseni, prin organizaţia "Şoimii Munţilor Apuseni" condusă de patriotul român ing. Ioan Popa Zlatna. Desfăşurarea unei astfel de acţiuni, de asemenea mai puţin cunoscută, avem posibilitatea să o prezentăm în continuare celor interesaţi.

Extrasul prezentat în continuare: “Feudalii, faţă cu iobagii Munţilor Apuseni” face parte din cartea document “Amintiri din Ţara Martirilor”, vol. IV, de Ioan Popa Zlatna.



FEUDALII, faţă cu iobagii Munţilor Apuseni

Despre comportarea feudalilor, cu iobagii din Munţii Apuseni, N. Densuşianu scrie: “De la 1715 încoace, încetul cu încetul, românii din Munţii Abrudului începură să fie consideraţi ca iobagi ai statului, taxa în bani e privită ca o taxă pentru răscumpărarea sarcinilor iobăgeşti şi întreg teritoriul munţilor, cu casele, cu grădinile şi cu arăturile muntenilor, fu declarat ca domeniu al statului. iar pentru încasarea diferitelor venituri din munţii Abrudului, se afla încă din vechime, instituită o administraţie, cu reşedinţa la Zlatna şi, după numele acestui oraş, întreg teritoriul munţilor se numi domeniul Zlatnei”. (Divizat în domeniul de sus, de mijloc şi domeniul Offenbăii, vezi “Rev. lui Horea”, p. 82).

În 1526 (destrămarea Ungariei, de puterea otomană), Transilvania va fi guvernată de principi ardeleni, supuşi înaltei porţi. Calvinii ajunseseră să se întărească şi să exercite guvernarea. Ei îi persecutau pe români, determinându-i pe mulţi să treacă la religia calvină. După 1715, habsburgii s-au arătat a fi mult mai haini decât calvinii. Carol al VI-lea al Austriei a sacrificat zeci de mii de iobagi, cu ridicarea zidurilor Cetăţii Alba Iulia. Jale, lacrimi, sacrificiu de sânge românesc, liant între locurile fundaţiei şi arcadelor statuii ecvestre a împăratului. Vizitatorii Albei admiră opera, - cunoscătorii jafului habsburgic blestemă pe toţi împăraţii şi slujitorii lor, care tindeau să extermine neamul românesc, după felul cum se va proceda cu Horea. La marea adunare antirevizionistă, de la 1 decembrie 1936, de la Alba Iulia şi - apoi de la Zlatna , “Şoimii Munţilor Apuseni”, participă la adunări, nutreau ideea dărâmării cu dinamită, a neînsufleţitului cal, cu vanitosul împărat, Pornirea ne-a fost reţinută de gândul că, explozia ar putea deteriora celula lui Horea şi Cloşca. Datorită cultului nostru nemărginit, pentru martirii Moţilor, a rămas Carol - fără cap - pe soclul său. În creştet îl trăsnise cerul, cu câţiva ani mai devreme. În plin avânt al revizioniştilor hortişti - care puteau fi întâlniţi şi în munţii noştri - noi căutam să răspundem documentat despre sclavia în care ne-a înlănţuit “nobila” gintă maghiară, protejată de principii calvini şi, după aceştia, de catolicii habsburgii. Citam şi analizam, cu auditorii, despre serviciile iobagilor şi jelerilor, despre prestaţiunile impuse acestora, în plus de robotele ordinare, despre beneficiile, ce domnul de pământ era dator a le da iobagilor şi jelerilor săi; cum trebuie să fie constrânşi domnii de pământ, iobagii şi jelerii săi a împlini ceea ce sunt datori unii altora. Datele înşirate pe larg, le avem în vol. “Revoluţiunea lui Horea...:”, de N. Densuşianu, şi în “Istoria românilor transilvăneni”, de Aug. Bunea.



În anul 1959, Primăria oraşului Alba Iulia a improvizat şi a amplasat din greşeală, un monument în partea de nord a terasei “Dealul Furcilor” şi nu pe locul adevărat al execuţiei martirilor Horea şi Cloşca şi al “spânzurătorii oraşului”, deşi au fost încunoştinţaţi la timp de specialiştii albaiulieni, avertizând-o de greşeala care urma să se producă.

Membrii Fundaţiei "Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României" foşti elevi ai istoricului Eugen Hulea care s-a străduit să construiască în anul 1937 monumentul martirilor Horea, Cloşca şi Crişan, au continuat îndemnurile dascălului de suflet, întreprinzând încă de la înfiinţarea fundaţiei, o serie de acţiuni în vederea aducerii la cunoştinţă a adevărului istoric privind acest important eveniment pentru meleagurile Albei şi a istoriei României.

În acest sens la data de 28 febr. 2007, am dezvelit şi sfinţit o cruce de lemn, care a fost amplasată provizoriu pe adevăratul loc unde s-a desfăşurat execuţia martirilor Horea şi Cloşca, urmând a se desfăşura demersurile necesare în vederea construirii unui monument, pe măsura evenimentului istoric.








Crucea de lemn (provizorie) a fost amplasată la marginea terasei, unui teren arabil (nelucrat de ani de zile) care a fost curăţat de arbuşti şi mărăcini, ocupând doar câţiva metri pătraţi, fapt ce se poate constata şi din imaginile prezentate în continuare precum şi din cele existente la dosarul acestei acţiuni.






La scurt timp am fost avertizaţi de organele de poliţie că ni s-a deschis un dosar penal pentru "conturbarea în posesie" în urma reclamaţiei proprietarului terenului dobândit, urmând să suportăm consecinţele respective.

Cu tot sprijinul acordat cu multă bunăvoinţă din partea Primăriei Municipiului Alba Iulia respectiv prin d-nul vicepreşedinte P. Voicu, demersurile au fost zadarnice. Propunerile d-lui vicepreşedinte de a cumpăra cca. 5- 10 m2 sau a face un schimb parţial de teren, au fost respinse de proprietar. În această situaţie am aşteptat conştienţi şi dispuşi să suportăm consecinţele primei hotărâri judecătoreşti, deşi aveam de partea noastră în primul rând, adevărul istoric cu documentele respective, la care s-a adăugat şi existenţa unui PUZ din anul 1996 (4214 - Plan Urbanistic Zonal, Alba Iulia, str. Dealul Furcilor) la care s-a adăugat faptul că se cunoştea că zona respectivă era socotită zonă arheologică.


În timp ce aşteptam să se desfăşoare procesul respectiv, crucea de lemn sfinţită şi amplasată la data de 28 febr. 2007 a fost scoasă din pământ şi aruncată la gunoi. Nemaifiind "obiectul" procesului penal, acesta nu s-a mai desfăşurat.

Menţionez că odată cu îndepărtarea crucii au dispărut şi toate artefactele existente în zonă, unele din perioada romană, pe care avem posibilitatea de a le prezenta, prin imaginile care sunt anexate la dosarul acestei acţiuni pe care-l deţinem.
Istoria evenimentelor scrise, de regulă, sunt în favoarea celor puternici şi învingători, evidenţiind faptele şi eroii săi, în timp ce învinşii trebuie să suporte consecinţele, iar personalităţile acestora devin criminali, călăi etc.

Unele evenimente şi personalităţi istorice nu sunt prezentate la valoarea lor reală, iar promovarea unei istorii alternative a unei ţări, contribuie direct la crearea unei incertitudini, privind adevărul istoric, care astăzi la începutul mileniului 3 ar trebui să fie considerat altfel, "la loc de frunte".

În astfel de situaţii se creează o serie de păreri, incertitudini, care influenţează în mod negativ asupra fiecărui cetăţean interesat şi implicit asupra societăţii în care ne desfăşurăm activitatea.

În acest sens, referitor la tema prezentată, neoficial, circulă o serie de aspecte printre care:

- Rolul lui Ignatiu Salis de Salfeld în revoluţia de la 1784/1785;

- Adevărul despre moartea martirului Crişan;

- Activitatea lui Horea şi rolul său în francmasonerie.

• Despre Salis, N. Densuşianu în lucrarea sa "Din cercetările istorice ale arhivelor şi a bibliotecilor din Ungaria şi Transilvania" a prezentat următoarele date:

• La data de 23 septembrie 1784 Curtea de la Viena a transmis la oficialităţile habsburgice din Transilvania descrierea persoanei Ignatiu Salis şi despre emisarii săi.

• Importanţa rolului lui Salis şi a emisarilor săi în revoluţia din Transilvania (1784-1785) rezultă şi din urmărirea acestuia de către locotenenţa din Buda, care a transmis la data de 8 octombrie 1784 descrierea personală a lui Ignatiu Salis de Salfeld, Comitatului Bihor, după care la data de 25 oct. 1784 a transmis hotărârea M.S. împăratul Iosif al II-lea de a acorda un premiu de 100 galbeni aceluia care va prinde pe Salis sau pe vreunul din emisarii săi.

• La data de 13 noiembrie 1784 de la Radna , căpitanul armatei imperiale Festenberg a raportat că "conducătorii răsculaţilor români ar fi Salis, Sofronie şi Horea împreună cu cei 3 feciori ai săi".

• Superiorul Piariştilor din Bistriţa, scria că în "revoluţiunea" română de la 1784- 1785 a participat şi Salis

• Nobilul Valentin Szilvaşi a declarat la data de 23 decembrie 1784, că a aflat de la căpitanul armatei imperiale "Hendi", că la devastările întâmplate în comuna Bretea Ungurească a fost prezentă şi o persoană străină care vorbea limba franceză, germană şi latină presupunând că acea persoană era amăgitorul Salis.

Din datele prezentate de istoricul N. Densuşianu (deşi sumare) Academiei Române, rezultă fără echivoc, faptul, că Salis împreună cu emisarii săi, au avut un rol important în revoluţia din Transilvania de la 1784-1785. Preocupările speciale ale împăratului Iosif al II-lea, ale locotenenţei de la Buda , precum şi ale conducerilor autorităţilor habsburgice militare şi civile, din Transilvania cu privire la prinderea "agitatorului" Salis şi a emisarilor săi confirmă fără echivoc concluziile menţionate mai sus.

Referitor la moartea martirului Crişan, nu au apărut până în prezent documente care să confirme adevărul morţii sale faţă de variantele neoficiale care au circulat în decursul timpului.

Referitor la activitatea martirului Horea ca francmason, a fost prezentată doar sumar în ziarul "Ulpia Jurnal" din 1 martie 2007, cu ocazia comemorării martirilor la Monumentul "Candela Horea Cloşca şi Crişan" din Dealul Furcilor, ridicat la data de 13 noiembrie 2004 de Marea Lojă Naţională a României reprezentată prin regretatul Nicu Filip, primul mare maestru al masoneriei române de după revoluţie, iar din Alba Iulia de promarele maestru al Marii Loje Naţionale a Romniei, Mircea Chira.

Faţă de cele de mai sus, considerăm că ar fi timpul şi normal, ca, după 226 ani, a se relua cercetările pe această temă la instituţiile specializate de la Viena , Budapesta şi la Academia Română , pentru a se cunoaşte şi a se reda adevărul istoric. (lucrarea respectivă ar putea fi şi o temă importantă de doctorat).

La fel rugăm pe reprezentanţii instituţiilor statului, inclusiv ai celor specializate (cultural-istorice) de pe meleagurile Albei să analizeze toate posibilităţile în vederea reparării acestei erori grave a istoriei albaiuliene, de importanţă naţională.

Ec. Ioan STRĂJAN

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Răscoala lui Francisc Rakoczi al II-lea


www.crispedia.ro/Rascoala_lui_Francisc_Rakoczi_al_II-lea
Rakoczi ridică steagul de luptă la chemarea ţăranilor răzvrătiţi, a curuţilor din părţile Tisei de sus, în primăvara anului 1703. Continua lupta mai veche antihabsburgică, lupta lui Emeric Thokoly şi a altora. Răzvrătirile împotriva regimului austriac în Ungaria începuseră încă înainte de asediul Vienei. Lupta luase forme populare, se formaseră două tabere: a „curuţilor” (numire tradiţională pentru răzvrătiţi în genere, derivând de la cruciaţii lui Doja) împotriva „lobonţilor” (susţinătorii noului regim). Din afară ea era întreţinută de emigraţi. Dar şi de puterile potrivnice Habsburgilor.



Emeric Thokoly, cel mai mare latifundiar din Ungaria de sus, ridicat de emigraţi la conducerea luptei, pornise acţiunea din nord, sprijinindu-se înăuntru pe lupta populară a curuţilor, în afară pe Franţa (pe subsidiile băneşti ale lui Ludovic al XIV-lea) şi pe Turcia. Proclamat principe al Ungariei de sus, turcii în 1682 îl recunoscuseră chiar rege al Ungariei (el păstră numai titlul de principe). Construcţia lui politică însă, în urma succeselor militare ale imperiului, se năruise. Cu aceasta nu se încheiase şi lupta însăşi. Thokoly, adăpostit mult timp pe teritoriul Ţării Româneşti, luptă şi el mai departe cu curuţii săi în sud, în Banat, la Dunăre, ia parte mereu la luptele turcilor, pândind momentul pentru reîntoarcerea în Ungaria, până când turcii înşişi îl exilară.



În proclamaţia sa, Rakoczi chema la arme împotriva stăpânirii străine pe toţi, pe nobili, dar şi pe nenobili, promiţând tuturor celor care vor lua armele scutire de dări şi de slujbe iobăgeşti. Francisc Rakoczi era unul din cei mai mari latifundiari din răsăritul Europei. Totuşi, ostilitatea faţă de Habsburgi era atât de generală, încât el a putut strânge pentru un moment sub steagurile sale, în regiunile unde a izbucnit răscoala, oameni de toate neamurile şi din toate clasele sociale: unguri, ruteni, slovaci, români şi alţii, iobăgime, oameni liberi, orăşenime, nobilime de rând şi, în parte, chiar nobilime mare, lărgind acţiunea la un mare război de eliberare de sub stăpânirea habsburgică.



Răscoala izbucni favorizată de o conjunctură externă prielnică. Răsculaţii profitară de cele două mari războaie europene: războiul de succesiune a Spaniei şi războiul nordic. Profitară de deplasarea armatelor imperiale spre Apus. În Ungaria nu mai rămăsese decât prea puţină armată, strictul necesar pentru paza cetăţilor sau preîntâmpinarea vreunui atac turcesc. Doar în Transilvania mai rămăsese Rabutin, cu o forţă de 10.000 de oameni. Înăuntru rezistenţa armată era deci mică, iar în afară Rakoczi s-a putut sprijini, dintre beligeranţii războiului de succesiune, pe puterile antihabsburgice, cu deosebire pe Franţa, pe subsidiile băneşti ale lui Ludovic al XIV-lea, iar dintre ai celui nordic, mai întâi pe Carol al XII-lea şi apoi, mai ales, pe Petru cel Mare, cu care a încheiat şi alianţă. Răscoala astfel crescu, îşi lărgi cercul cu iuţeală. Ofiţerii curuţi, foşti în slujba lui Thokoly, ridicară ţărănimea din Bihor. Se ridicară ţăranii din jurul Chioarului, Băii Mari; căzu în mâinile curuţilor cetatea Hust. În august, răsculaţii începură să asedieze Satu Mare.



Operaţiile militare ale lui Rakoczi aveau să se îndrepte însă în direcţie opusă. Răscoala lui ţintea la eliberarea Ungariei. În planul lui nu intra şi Transilvania, decât doar în sensul apărării împotriva vreunui atac imperial venit dinspre ea. Transilvania o considera stat de sine stătător, domeniul legitim al lui Emeric Thokoly, principele antihabsburgic ales de dietă şi susţinut de turci. În 1703 se ciocni cu Rabutin, apoi se întoarse spre Ungaria de sus. Operaţiile lui se îndreptau spre imperiu. Planul era unirea sub zidurile Vienei cu armatele franceze şi bavareze. Acest plan eşuă. Rakoczi reuşi totuşi să elibereze rând pe rând aproape toată Ungaria. Transilvania însă se ridică de la sine. Lozincile îndoitei eliberări, politice şi sociale, găsind terenul pregătit, se răspândiră în toată ţara, antrenară repede masele populare, mai înainte ca Rakoczi să-şi fi pus în gând s-o facă.



Focul izbucni în mai multe părţi. Haiducii lui Pintea sunt în picioare, curuţii iau Şimleul, Baia Mare. Cete de răsculaţi răsar ba ici, ba colo, spre Bistriţa, pe Someş, în Dobâca, în apropierea Clujului, în Turda, Zarand, Hunedoara. Departe de teatrul operaţiilor militare ale lui Rakoczi, aici prinseră mai mult lozincile lui sociale; mişcarea a putut lua într-adevăr aspect mai mult de răscoală ţărănească. Se ridică iobăgimea, meşteşugărimea, sărăcimea orăşenească, „libertini”, nobilime mică. Nobilimea alarmată fuge spre cetăţi, îşi pune persoana şi ce poate din avere la adăpost. Mai ales la început, mulţi nu văzură în ea decât o răscoală populară trecătoare, nu mult deosebită de haiduciile lui Pintea sau ale altora. „Se va topi şi această rebelie ca roua”, prevestea unul din magnaţi.



Dar lupta lui Rakoczi era o luptă împotriva stăpânirii habsburgice; putea să antreneze şi nobilimea, ca în Ungaria. Rabutin ia măsuri în consecinţă. Caută să oprească, să ţină la distanţă mişcarea, să stingă cu puterea armelor focarele din interior. Dar ţine şi nobilimea sub ochi, o pune sub pază chiar. Guvernul, pe reprezentanţii convocaţi în dietă, câţi veniră, îi reţine între zidurile Sibiului. Iar în afară procedează la represiuni severe. Guvernul luă şi el măsuri împotriva răscoalei. „Pentru remedierea acestor mari ticăloşii”, Nicolae Bethlen propuse ridicarea oastei ţării. Prima oaste împotriva curuţilor porni din scaunul secuiesc al Mureşului spre părţile Someşului, sub comanda lui Samuil Bethlen. Secuii erau ridicaţi în virtutea obligaţiilor lor militare. Pe drum însă mulţi dezertară, încât guvernul trebui să ridice în ajutorul oastei nobilimea din comitatele Cluj, Dobâca, Solnocul Interior şi Turda. Cu supravegherea curuţilor din Zarand, Rabutin încredinţa pe Mihail Szava şi nobilimea de acolo. Porni şi el din Ţara Bârsei, unde supraveghea graniţa pentru a preveni un atac turcesc.



În ciuda măsurilor militare însă, mişcarea ia tot mai mari proporţii. Curuţii înregistrează şi primele succese militare. La 19 septembrie bătură oastea lui Szava la Brad. Iar a doua zi la Mănăstirea, aproape de Dej, loviră oastea secuiască a lui Samuil Bethlen şi o împrăştiară; luară apoi Dejul, Becleanul. Venind dinspre Oradea, curuţii luară cetatea Bologa şi înaintară spre Cluj. Alte trupe atacară Şimleul. Răsculaţii din Munţii Apuseni luară în octombrie Abrudul, importantul centru minier. La Şimleu, în schimb, birui armata trimisă de Rabutin. La Bonţida curuţii lovesc iarăşi pe secui, care nu opun rezistenţă: unii fug, alţii trec în tabăra lor. Comandantul Ştefan Toroczkai a trebuit să se predea şi el.



Comandanţii nobili prinşi de curuţi unul câte unul sunt trimişi în tabăra de la Tokaj a lui Rakoczi. Acolo fu dus şi Toroczkai, acolo se converti şi el, ca şi Laurenţiu Pekry şi alţii, care se vor pune pe urmă în serviciul lui Rakoczi. Sub zidurile Albei Iulii, curuţii în octombrie fură bătuţi de armata imperială, dar luară în schimb Trăscăul, Turda. În decembrie capitulă şi cetatea Chioar, comandantul ei, Mihail Teleki-fiul, văzându-se nevoit să treacă şi el în tabăra curuţilor. Pe Mihail Teleki, Rakoczi îl încredinţa apoi cu reorganizarea veniturilor fiscale, iar pe Ştefan Toroczkai îl numi general-comandant al curuţilor din Transilvania, cu misiunea de a reorganiza acţiunea militară. Dar încă nu cu gândul de a lua puterea politică. Trecură rând pe rând în tabăra curuţilor şi secuii, pe care Rabutin socotise că îi poate ridica împotriva lor. Luptară dârz, în ciuda insucceselor.



Armata imperială lovi zdrobitor pe secuii scaunului Odorhei la Hoghilag, lângă Dumbrăveni (28 ianuarie 1704), după care trecu prin foc Odorheiul şi Trei Scaune. Se ridicară astfel şi secuii din Trei Scaune, din Ciuc; îşi puseră familiile la adăpost în Moldova şi în Ţara Românească şi apoi se îndreptară spre Ţara Bârsei. De aici chemară la luptă pe toţi, fără deosebire de neam sau de clasă. Suferiră un nou dezastru la Codlea (13 aprilie). Totuşi continuă lupta. Apărură pe terenul de luptă şi curuţii lui Thokoly, venind dinspre Banat, unde de asemenea se întinsese răscoala. Căzu în mâinile curuţilor şi Alba Iulia. Îndreptându-se spre Aiud, cetăţenii oraşului se împărţiră: unii cerură ajutorul armatei imperiale, alţii se alăturară curuţilor, înlesnindu-le luarea oraşului. Ceea ce atrase după sine o răzbunare cruntă a armatei asupra cetăţenilor şi apoi incendiul care-l mistui în bună parte.



În Transilvania însă, mişcarea rămânea mereu confuză, neîndreptată strict spre obiectivul ei extern, acţiunea militară se confunda mereu cu ridicarea populară; era deci primejdioasă pentru nobilime; îi trebuia neapărat schimbat obiectivul şi, mai ales, îi trebuia schimbat caracterul de bellum servile. Şi pentru că nici armata imperială nu se putea menţine constant decât în câteva cetăţi şi nu putea asigura nici ea puterea de stat, bunurile, liniştea, nobilimea însăşi se văzu silită să cheme pe Rakoczi. Dieta din Alba Iulia a celor care se putură strânge, la 7 iulie 1704 îl proclamă principe al Transilvaniei. Dar având toată grija ca el să nu fie decât continuatorul vechilor principi (îi cerură să jure pe condiţiile pe care jurase Mihail Apafi), să nu prejudicieze cu nimic statul, constituţia, legile şi organele lui de guvernământ, să nu le amestece în vreun fel cu cele ale Ungariei.



Rakoczi nu veni acum în ţară. Încercă de vreo două ori să vină, dar nu reuşi. Numi însă comandanţi, mai întâi pe Laurenţiu Pekry, apoi pe Simion Forgacs, şi încercă organizarea puterii prin localnici. Căzură acum în mâinile curuţilor şi Mediaşul, Sighişoara, Gherla. Dar încercarea nu ţinu mult. Generalul imperial Herbeville, trimis cu vreo 20.000 de oameni în ajutorul lui Rabutin, bătu pe curuţi hotărâtor la Jibou (11 noiembrie 1705), luptă după care Transilvania căzu în mâinile imperialilor, încât Rabutin a şi putut pleca pentru alte operaţii în Ungaria. Folosindu-se de această deplasare, curuţii recâştigară Transilvania în cea mai mare parte. În aprilie 1707, dieta din Târgu Mureş putu să introducă în sfârşit pe principe, care veni acum şi el aci, în stăpânirea ţării. Faţă de condiţiile din 1704, Rakoczi reuşi să obţină acum unele concesii în favoarea puterii sale princiare, dar şi de astă dată prea puţin în raport cu îngrădirile care i se impuneau.



Dar Rabutin se întoarse. În octombrie pătrunse din nou în Transilvania, o cuprinse iarăşi. Mai greu de cuprins fu cetatea Gurghiului, care rezistă asediului cinci luni în şir. În 1708 plecând Rabutin la Viena, generalul Karolyi încercă recucerirea Transilvaniei pentru curuţi, făcu incursiuni adânci, luă Clujul, Sebeşul, Orăştia, dar din faţa armatei imperiale trebui să se întoarcă. Încercă încă odată în 1709, dinspre Zarand, Hunedoara, dar fu izgonit din nou de imperiali. Începu de altfel şi declinul răscoalei în genere. Conjunctura externă care i-a favorizat izbucnirea schimbându-se, a rămas fără sprijin din afară. Ludovic al XIV-lea, care o preţuia doar ca o diversiune utilă în spatele Habsburgilor, sista subsidiile băneşti. Armatele imperiale revenite de pe fronturile de luptă apusene se puteau întoarce acum cu toată puterea lor împotriva lui Rakoczi. Petru cel Mare, aliatul lui, în război cu suedezii înainte, cu turcii acum, nu-i putea da ajutor militar.



Răsturnarea conjuncturii externe agrava considerabil condiţiile interne. Mai întâi condiţiile economice. Uşurările de sarcini, scutirile de dări, menite să atragă în oastea lui Rakoczi elementele populare, nu mai erau posibile. Moneda de aramă devalorizată a lui Rakoczi sau veniturile imenselor sale moşii nu mai puteau face faţă nevoilor. Era grea mai ales întreţinerea oastei, tocmai când trebuia să înfrunte oştile imperiale revenite. Dar ceea ce aducea cu sine inevitabil declinul, era grava contradicţie socială pe care noua cucerire se clădea. Solidaritatea realizată pentru un moment în faţa stăpânirii străine era greu de păstrat. Iobăgimea ridicată ţintea nu numai la eliberarea de sub stăpânirea străină, ci şi la eliberarea din iobăgie promisă celor care au luat armele.



Nobilimea, dimpotrivă, aştepta la capătul luptei deplina stăpânire politică, pe care regimul habsburgic o prejudiciase, dar fără scăderea stăpânirii de clasă. Dezamăgirea iobăgimii creştea, elanul ei de luptă scădea. Iar nobilimea, câtă se strânse în jurul lui Rakoczi atâta timp cât el luptă cu succes, în momentul critic îşi întoarse faţa spre puntea salvatoare a tranzacţiei cu puterea imperială. În frunte cu contele Alexandru Karolyi, unul din colaboratorii săi de primul plan, în 1711, la Satu Mare, nobilimea se împacă cu puterea habsburgică, preocupată mai mult de salvarea domeniilor sale, decât de ţintele luptei de până aci. Rakoczi trebui să ia, cu un grup de credincioşi ai săi, drumul pribegiei. Se opri în Polonia, la Petru cel Mare, la curtea lui Ludovic al XIV-lea şi în cele din urmă se mută în Turcia, încercând zadarnic să mai reaprindă lupta. Va muri acolo în 1735.



În Transilvania, răscoala se stinse şi mai curând. Puterea lui Rakoczi aci fu mai slabă şi de mai scurtă durată. Nu numai pentru că nu Transilvania fusese ţinta luptei sale; aci şi condiţiile de luptă erau deosebite. Militar înainte de toate, Transilvania n-a putut fi nicicând deplin cucerită; armata imperială n-a putut fi izgonită, mai ales din cetăţi, a putut rămâne mereu activă. Răsculaţii, unităţile militare curuţeşti au dat multe lupte şi în mai toate părţile ţării, dar fără o comandă destul de hotărâtă şi fără planuri militare destul de precise. Cetele, adesea improvizate, inconstante, mereu primenite, rău sau la întâmplare înarmate, nu se puteau transforma uşor în unităţi militare constante, supuse unei discipline militare. Se aprovizionează la întâmplare, cad adesea în excese, în jafuri, stârnind nu numai adeziuni ci şi ostilităţi, acţiunea militară confundându-se uşor cu răscoala.



Rakoczi a încercat reorganizarea acţiunii, transformarea mişcării în acţiune strict militară, pusă sub comandă unică, dar comandanţii săi nu s-au dovedit destul de capabili să o ducă la capăt. A încercat şi reorganizarea economică, administrativă a ţării, a şi reuşit în parte, mai ales în ce priveşte asigurarea veniturilor fiscale, dar nu în măsură să asigure o bază materială acţiunii sale. În genere s-a lovit mereu de rezistenţa claselor stăpânitoare, de obligaţiile impuse de a se servi de localnici. Stăpânind puţin şi doar cu intermitenţă, el însuşi lipsind, cei de care s-a servit fie că au fost convertiţi de nevoie şi nu l-au servit cu destul devotament, fie că erau credincioşi, şi atunci n-au putut învinge rezistenţele locale. Lupta astfel, nici militar, nici economic, n-a putut depăşi prea mult faza de ridicare populară, cu inerentele ei perturbări economice imediate. Politic apoi, Rakoczi aici a câştigat şi mai puţin decât în Ungaria, clasele stăpânitoare. Nu numai pentru că guvernul şi o bună parte din fruntaşii politici se găseau blocaţi la Sibiu, ci pentru că Rakoczi era în ochii lor marele latifundiar catolic, venit din afară, a cărui stăpânire, cucerită mai ales cu asemenea mijloace, n-aveau de ce s-o dorească.



Dimpotrivă, trebuia să le trezească toată îngrijorarea înclinaţiile lui absolutist monarhice, să le stârnească teama că Rakoczi, învingător, ar putea să tulbure temeliile constituţionale ale ţării, să încorporeze şi să supună Transilvania Ungariei. Şi, fireşte, şi teama că-şi va relua moşiile familiare sau fiscale, aflate pe mâini nobiliare. Ceea ce puteau dori clasele stăpânitoare era mai curând principatul lui Mihail Apafi, revenirea la vechea lor putere politică, la „republica” nobiliară care era principatul Transilvaniei. Prea puţini au fost câştigaţi din nobilimea mare, şi mai mult de nevoie, din cei căzuţi în captivitate. Şi nu din cei mai de frunte. N-au putut fi câştigaţi saşii. Tabăra „lobonţilor” în Transilvania a fost mult mai puternică. Nici cancelarul Nicolae Bethlen, cea mai importantă personalitate politică din acest timp a Transilvaniei, nu se gândeşte la principatul lui Rakoczi.



Dimpotrivă, în memoriul guvernului către împărat, ieşit din condeiul lui, la 28 martie 1704, aruncă cuvinte tari asupra „sectei” curuţilor, „rebelilor”, „uzurpatorilor”, a „cangrenei” ridicării populare stârnite de ei, care loveşte nobilimea, îi pradă bunurile, seamănă ruină şi mizerie, ameninţă cu pustiirea din temelii a întregii ţări. Dar nu numai în acesta - asupra lui mai putea cădea bănuiala impunerii sau obligaţiei funcţiei sale - ci chiar în memoriul său secret din 1704, sub titlul Columba Noe (Porumbelul lui Noe), conceput sub impresia pustiirii Aiudului de către armata imperială şi destinat puterilor străine, caută o altă cale: pentru „stingerea focului din Ungaria şi Transilvania” şi pacea cu puterile vecine, propune ca Transilvania să rămână principat neutru, în frunte cu un principe protestant din casă germană, căsătorit cu o principesă austriacă, tributar în egală măsură şi turcilor şi împăratului.



E memoriul care i-a atras încheierea carierii politice. Căzut în mâinile lui Rabutin mai înainte de a ajunge la destinaţie, generalul obţinu de la dieta intimidată condamnarea lui Bethlen pentru necredinţă. Graţiat însă de împărat, fu ţinut câţiva ani în captivitate la Sibiu şi apoi dus la Viena, unde a trebuit să rămână până la moarte (1716). Dar chiar cei care l-au proclamat principe pe Rakoczi, l-au proclamat în alte condiţii decât în Ungaria, îngrădindu-i puterea în vechea constituţie a Transilvaniei, nelăsând din mâini nici frânele politice şi nici deplina dominaţie de clasă, garantate înainte de vechiul principat, iar acum de diploma leopoldină.



Mai mult, în Transilvania se arătă şi mai acută contradicţia socială a luptei întreprinse. Începută sub formă de răscoală populară, în condiţiile deosebite de aici ea şi-a păstrat mai bine acest caracter, provocând şi mai acut ostilitatea nobilimii. Astfel, proclamând principe pe Rakoczi, nobilimea avu grija să pună o stavilă chiar sistemului său de recrutare. Ridicării iobagilor cu promisiunea de scutiri de sarcini şi a eliberării din iobăgie, îi găsi în arsenalul de legi al principatului antidotul: dreptul stăpânului de a-şi rechema iobagul plecat la oaste, prin care tăia chiar rădăcinile mişcării sale. Iobăgimea putea fi solidarizată în lupta împotriva stăpânirii habsburgice, care o apăsa cu sarcinile şi mai ales cu armatele sale, sau pentru menţinerea statului Transilvaniei, în nici un caz însă nu şi în lupta pentru menţinerea neştirbită a stăpânirii feudale, care începea tocmai acum să ia formele cele mai grave.



Dezamăgirea iobăgimii aici veni şi mai curând. Iar nobilii, şi cei care se îndreptaseră în vreun fel spre curuţi, îndată ce Rabutin se întoarse cu oastea în Transilvania, se întorc pe rând la fidelitate, se grăbesc să profite de „graţia” pe care le-o oferea împăratul. După primejdia prin care nobilimea trecuse, siguranţa pe care i-o readucea armata imperială era binevenită. Pacea de la Satu Mare, care urmă, îi linişti în sfârşit şi îngrijorarea politică: asigura statul Transilvaniei (inclusiv Partium, pentru menţinerea cărora în cadrul Transilvaniei a luptat fără încetare), cu constituţia lui aparte, stat pe care îl garantase şi diploma leopoldină, diploma la care ţinea atât de mult. „Într-adevăr minunată diplomă era şi îndrăznesc să spun că, dacă Curtea din Viena nu ar fi. violat-o, în mare fericire şi pace am fi putut trăi cu ea”, se exprimă cronicarul Cserei, exprimând o opinie mult mai generală desigur. Dar şi răstălmăcirea acelei „sfinte diplome” - continuă el - vine doar din intrigile dintre cele trei naţiuni şi patru religii; ele au îndemnat curtea la schimbări, „noi înşine fiind cauza propriei primejdii”.



Românii au luat parte şi ei masiv la răscoală, iobagi, libertini, micile categorii militare, mica nobilime. Din Maramureş, Satu Mare, Bihor, Arad şi până la graniţa de răsărit a Transilvaniei, cetele de răsculaţi, unităţile curuţeşti sunt înţesate cu români, cu soldaţi mai ales, dar şi cu subofiţeri, sau chiar cu comandanţi de cete sau de unităţi militare mai mari. În Bihor, printre primii care trecură de partea curuţilor fu colonelul imperial Marcu Haţeganu. În Maramureş luptară în rândurile curuţilor iobăgime, nobilime mică. Comandanţi români de cete sau de unităţi se ridică în regiunile Satu Mare, Oaş, Chioar, Baia Mare, Sălaj sau chiar în comitatul Szabolcs. În jurul Băii Mari luptară cetele haiducului Gligor Pintea, supranumit popular Pintea Viteazul. El căzu în faţa Băii Mari în momentul când haiducii săi, alături de curuţi provocaseră predarea oraşului. Mulţi români apar pe Someş, în jurul Clujului: aici se făcu cunoscut mai ales căpitanul Ciurilă.



În comitatul Turzii se remarcă Nichita Balica, căpitanul care-şi făcu cetate din cheile Turzii; în Mureş şi Odorhei căpitanul Vasile Negru; în Ţara Bârsei şi Trei Scaune căpitanul Bucur Câmpean. În jurul Albei-Iulii se remarcă regimentul lui Ştefan Sudriceanu; în jurul Aradului, regimentul colonelului Farcaş Dragul sau Drăgulea. Acesta luptă în mai multe părţi şi îl urmă pe Rakoczi şi în Polonia. Şi mulţi alţii. Fu lovită de răscoală şi unirea cu biserica romană; în locul lui Atanasie, care se găsea în Sibiu, fu ridicat prin sinod episcop Ion Ţirca. Rakoczi, deşi catolic, în lupta sa trebui să practice toleranţa religioasă. Cu atât mai mult trebuia să o practice în diversitatea şi preponderenţa covârşitoare a confesiunilor necatolice de aici. În 1708 trata cu Brâncoveanu apărarea ortodoxiei românilor împotriva prozelitismului catolic.



Cetele curuţeşti însă sunt, în genere, amestecate. Mai ales în rândurile celor de jos se crea o întinsă frăţie de arme, lăsând urme chiar în literatură, în muzica populară, în cântece, în dansuri. Curuţii sunt în bune raporturi şi cu Ţara Românească şi Moldova. Acolo se refugiază adesea după insuccese, acolo se pregătesc de noi acţiuni, acolo îşi adăpostesc de primejdie familiile cei mai aproape de graniţe. Rakoczi însuşi e în bune raporturi cu Ţara Românească şi cu Moldova, caută să câştige pe domnii români, mai ales pe Constantin Brâncoveanu, pentru lupta sa, să-i atragă în cercul de alianţe antihabsburgice. Pe lângă Petru cel Mare, Rakoczi se servea de David Corbea de la Braşov, acelaşi care servise şi pe Brâncoveanu.



Şi regimul, dar şi nobilimea trecură printr-o mare criză, un puternic motiv să se sprijine reciproc. Nobilimii, în schimbul credinţei sale, imperiul triumfător putea să-i asigure şi mai bine puterea. Trecând cu bine momentul de grea încercare pentru ea, având pavăza puterii imperiale, nobilimea putea să păşească înainte în supunerea şi exploatarea iobagului său, să-i înfrunte ostilitatea fără teamă. Trebuiră să se întoarcă astfel la vechea stare şi iobagii curuţi „lepădând penele şi blana de lup, în zeghe şi opinci, la hârleţ şi la sapă, căci nu e de râtul porcului brăţara de aur. Nu libertate ar merita domnii iobagi, ci mai degrabă ţepe şi furci, pentru hoţiile cele multe”, izbucneşte satisfăcut, exprimând iarăşi desigur o opinie mai generală nobiliară, memorialistul Cserei. Regimul austriac trecu şi el ultima probă. Depăşind faza acută de război, învingător, aşezat pe credinţa claselor stăpânitoare, se va putea consolida temeinic, începând abia de acum să-şi organizeze puterea, să pună durabil temeliile puterii sale de stat în Transilvania.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Secuii deznationalizati - agenti de "maghiarizare"
Restabilind adevarul istoric la începutul erei Romaniei Mari, Nicolae Iorga preciza: "Cu secuii avem o simbioza, adica o viata împreuna. Cu ungurii, numai o vecinatate. Deosebirea este esentiala". Numai ca aceasta "simbioza" a facut ca, practic sub ochii parintilor nostri, sa se nasca din romani si secui... "maghiari".
istorie-adevarata.blogspot.ro/2009/05/secuii-deznationalizati-ag...
Cu doua secole mai devreme, în 1711, esua ultima încercare a romanilor, ungurilor si secuilor de a stavili împreuna ofensiva imperiala si catolica a Habsburgilor - Razboiul Curutilor (1703-1711). Un mare istoric, secuiul Cserei Mihaly (1668-1750), îsi îndemnase compatriotii : "Cel putin de acum încolo sa înveti, Transilvanie/ Tu, draga mea tara,/ Sa traiesti în pace alaturi de fratii tai sub/acelasi acoperis;/ Nu-i mai apara cu atata usurinta pe cei din Ungaria/ Ca sa nu mai suferi cum suferi acum din pricina/ cumplitei nedreptati".

Deznationalizati treptat prin ofensiva catolica a veacurilor XIII-XV, prin legislatia ungara privind statutul de nobil si limba oficiala, apoi prin Contrareforma si ofensiva catolica romano-germana, în veacurile XVI-XIX, secuii au cazut prada "legilor de maghiarizare" din 1867-1918. Chiar daca au trait sute de ani "amestecati" cu romanii. Si o data "maghiarizati", au devenit un agent patogen extrem de virulent de transmitere a "bolii".
Sate romanesti în secolele XIII-XIX, ca Bodogaia, Eliseni, Porumbenii Mari etc. din bazinul Tarnavei Mari, sunt astazi "secuiesti", adica "maghiare"! Atestat ca sat romanesc din 1211, Miclosoara mai aminteste astazi de romani doar prin crucile din cimitir pe care se pot citi nume ca: Ola Miclos, Bocor Gyorgy, Vaida, Dragus, Pintea, Macovei, Baduy, Vaszi Istvan etc.

La 1584, Antonio Possevino nota ca printre secui traiesc multi "vlahi" care nu stiu ungureste. Dar care continuau sa treaca la catolicism, precum cei din Vlahita. Si o data trecuti... Lexiconul lui I. Lenk din 1835 nota ca, din cele 500 de sate ale secuimii, 130 sunt romanesti si în 122 populatia este amestecata. Intre 1920 si 1940 doar în 30 din satele mentionate mai erau vorbitori de romana. Astazi... Ultimul recensamant oficial unguresc, din 1910, recenza în secuime 612 000 persoane, din care 114 270 vorbitori de romana. Dar, ciudat, ortodocsi erau mai multi - 138 763!

Tragand cu tunurile în romanitate si ortodoxism, generalul Bucov mentiona la 1761 ca, în cel mai intens ungurizat "scaun" de secuime, Odorhei, din 102 sate, 99 sunt locuite de romani. Cinci decenii mai tarziu, Alexa Dusa pentru Covasna si groful Domokos Teleki (el însusi urmas al renegatului roman Mihai, "porcarul valah" care, potrivit Suzanei Lorantffy, adoptase numele satului Teleki) pentru Trei Scaune consemnau ca "mare parte dintre tarani fiind romani sunt de credinta veche; aici romanii îsi uita graiul pe care aproape numai popii lor îl cunosc: confesiunea si-o pastreaza însa peste tot".

Dupa revolutia de la 1848, cand romanii ardeleni au luptat alaturi de imperiali împotriva bandelor lui Kossuth, pentru pastrarea fiintei lor nationale, guvernatorul Wolgemuth propunea (1849-1850) masuri de stavilire a maghiarizarii romanilor din secuime. Tardiv - nota ziarul budapestan "Kronika" în 1867, deoarece fusesera deja "maghiarizati" 30 000-40 000. In sate romanesti, ca Tulghes, Lunca de Jos, Joseni, Ditrau, Remetea, Lazarea, Valea Stramba, la 1839, doar antroponimele mai amintesc de romani (Csortan, Baicu, Danciu, Ivancso, Lucacs, Ghenciu, Moga, Olah, Sztupar, Bogdan, Vakar, Todor, Koszta, Koszma, Tofan, Koszti, Buszdugan, Kolumban, Krojitor, Kozsokar, Puja etc.). La Ciceu, Soimeni, Lazaresti, Tomesti, declarate "curat" unguresti în 1900, se constata ca toata antroponimia era romaneasca. La Madaras, Frumoasa, Racu, înca întalnim pe "ungurii" Babes, Buta, Gheorghi, Korbea, Markus, Raduly, Szava, Stefan etc., iar la Jigodin si Sancraieni pe alde Serban, Boricz, Danko, Vakar, Kozma, Nedelko, Vasuly, Popul etc.

Istoricul HĂşnfalvi Pal, pe numele de nastere Paul Hunsdorffer, deci el însusi un maghiarizat, nota la sfarsitul veacului XIX: "In general, consideram neîndoielnic faptul ca, între secuii de azi, o parte este de obarsie romaneasca". Iar etnograful german Rudolf Bergner (1860-1899) era în masura sa stabileasca etapele procesului: I. etapa bilingvismului - acceptarea ca a doua limba a "maghiarei" (se dadea ca exemplu satul Voslobeni de langa Gheorghieni); II. etapa uitarii limbii natale, dar pastrarea confesiunii ortodoxe (ex. Satul Joseni); III. etapa finala, a pierderii confesiunii.

Asa s-a facut ca, numai în ultima suta de ani, zeci de sate romanesti au devenit "secuiesti", adica unguresti: Varghis, Racosu de Sus, Aita Mare, Beliu, Ivanesti, Cernatu de Sus si de Jos, Dobolii, Brates etc. In alte zeci de localitati, doar bisericile ortodoxe parasite mai amintesc de originea romaneasca a locuitorilor: Bodogaia, Lazareni, Curteni, Sarata, Budin, Martinis, Daia, Corund (catolicizat la 1720), Anghelus, Ghidfalau, Olteni etc. In multe altele, doar vechile cimitire mai amintesc originea curat romaneasca a locuitorilor, chiar daca, uneori, si numele de pe cruci au fost maghiarizate: Jigodin, Soimeni, Pauteni, Ciceu. Iata de ce, cand procesul continua sub ochii nostri, la Zagon, de exemplu, cand alde Damacea (Domokos), Cojocaru (Kozsocar), Columba(n) sau Radu(ly) sustin în parlamentul tarii nu interesele romanesti ci pe cele ale "Europei", ar trebui sa ne îngrijoram si sa luam masuri. Cel putin sa explicam autenticei Europe, nu "Europei" Sfantului Stefan care moare de dragul si de grija noastra, ca tot tam-tam-ul cu deznationalizarile în Romania în timpul regimului "comunist" si dupa nu este altceva decat povestea hotului care striga, cand e prins, ... "Hotii".

O datorie civica si europeana - sa-i sprijinim pe secui sa redevina ei însisi!
Entitate asadar distincta, traind un mileniu în mediul romanesc, influentati de si influentand la randul lor pe romani, secuii au rezistat cu eroism tendintelor regalitatii ungare de a le încalca privilegiile, i-au sprijinit pe autohtoni sa-si realizeze aspiratia milenara de unitate, în epoca lui Mihai Viteazul, dar au sfarsit prin a fi "maghiarizati" prin religie si limba. Si au actionat, la randul lor, ca agenti de maghiarizare în mediul romanesc si continua aceasta actiune asupra ceangailor (romani catolici în satele din Subcarpatii Moldovei).

Problema secuilor, initial avari, apoi si romani maghiarizati, problema acuta astazi, a stat în atentia oamenilor politici din deceniile interbelice ale "democratiei-etalon", pentru unii, "solutia" cea mai potrivita pentru toate partile fiind propusa atunci de Nicolae Iorga în sedinta Senatului din 8 aprilie 1935: "Cate comune din secuime le-ati trecut la Roman, Bacau, Putna? Desi trebuie tratata conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul tarii noastre. Si nu tin a-i preface în buni romani, dar cel putin sa-i deprind cu tara aceasta; sa nu stea ariciul acolo, bagat în cuibul lui, ci sa-l scoti din vagauna, sa vina sa vada romanul la fata; sa nu-si închipuie ca romanul e numai un functionar, un jandarm, un soldat; din contra, sa-l vada în fata ca e un om zdravan, cu calitati si însusiri pe care un secui, adesea si el un roman desnationalizat, s-ar putea sa nu le aiba!

Ceea ce ati început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie daramata bariera si orice aminteste faptul ca poporul romanesc a trait în provincii create si dominate de straini trebuie sa dispara!"

Vom tine oare astazi seama de sfatul inegalabilului Iorga? Sau, de dragul asa-zisei integrari în Europa, vom adopta opiniile asasinilor sai si vom da o mana de ajutor "latrones gentium", sprijinindu-le ultima gaselnita în domeniul "armelor de nimicire în masa" - asa-zisa "legitimatie de maghiar". (Atentie! Nu de ungur, ci de "maghiar" cum scrie la Constitutia Ungariei dualiste.) "Spiritul european", nu tolerant, ci umanist si reparator vis-à-vis de minoritati, ne-ar impune sa ne aplecam cu dragoste asupra secuilor de astazi. Pe cei de origine romana sa-i ajutam sa revina acasa, iar pe ceilalti, urmasii avarilor, sa-si redescopere trecutul "de neam ales", limba, traditiile, uncitatea. Chiar si prin excursii de studii si documentare în Caucaz si nordul Mongoliei! Pentru ca ar fi absurd ca, din romani si avari, la început de mileniu III, sa continue sa se nasca himera dualista numita "maghiari"!


Dr Mircea Dogaru

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

"Istoria Neamului Românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă hemoragie. Ne-am alcătuit într-un uragan şi am crescut în vifor. Popor de frontieră, luptam şi muream pentru toţi. Muream, mai ales, plătind miopia si neghiobia altora." (Mircea Eliade)

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Romanii vechi. Istoria noastra
www.rumaniamilitary.ro/romanii-vechi-istoria-noastra-8
Episodul XVIII: Secuii deznationalizati – agenti de „maghiarizare”


Restabilind adevarul istoric la începutul erei Romaniei Mari, Nicolae Iorga preciza: „Cu secuii avem o simbioza, adica o viata împreuna. Cu ungurii, numai o vecinatate. Deosebirea este esentiala”. Numai ca aceasta „simbioza” a facut ca, practic sub ochii parintilor nostri, sa se nasca din romani si secui… „maghiari”.

Cu doua secole mai devreme, în 1711, esua ultima încercare a romanilor, ungurilor si secuilor de a stavili împreuna ofensiva imperiala si catolica a Habsburgilor – Razboiul Curutilor (1703-1711). Un mare istoric, secuiul Cserei Mihaly (1668-1750), îsi îndemnase compatriotii : „Cel putin de acum încolo sa înveti, Transilvanie/ Tu, draga mea tara,/ Sa traiesti în pace alaturi de fratii tai sub/acelasi acoperis;/ Nu-i mai apara cu atata usurinta pe cei din Ungaria/ Ca sa nu mai suferi cum suferi acum din pricina/ cumplitei nedreptati”.

Deznationalizati treptat prin ofensiva catolica a veacurilor XIII-XV, prin legislatia ungara privind statutul de nobil si limba oficiala, apoi prin Contrareforma si ofensiva catolica romano-germana, în veacurile XVI-XIX, secuii au cazut prada „legilor de maghiarizare” din 1867-1918. Chiar daca au trait sute de ani „amestecati” cu romanii. Si o data „maghiarizati”, au devenit un agent patogen extrem de virulent de transmitere a „bolii”.
Sate romanesti în secolele XIII-XIX, ca Bodogaia, Eliseni, Porumbenii Mari etc. din bazinul Tarnavei Mari, sunt astazi „secuiesti”, adica „maghiare”! Atestat ca sat romanesc din 1211, Miclosoara mai aminteste astazi de romani doar prin crucile din cimitir pe care se pot citi nume ca: Ola Miclos, Bocor Gyorgy, Vaida, Dragus, Pintea, Macovei, Baduy, Vaszi Istvan etc.

La 1584, Antonio Possevino nota ca printre secui traiesc multi „vlahi” care nu stiu ungureste. Dar care continuau sa treaca la catolicism, precum cei din Vlahita. Si o data trecuti… Lexiconul lui I. Lenk din 1835 nota ca, din cele 500 de sate ale secuimii, 130 sunt romanesti si în 122 populatia este amestecata. Intre 1920 si 1940 doar în 30 din satele mentionate mai erau vorbitori de romana. Astazi… Ultimul recensamant oficial unguresc, din 1910, recenza în secuime 612 000 persoane, din care 114 270 vorbitori de romana. Dar, ciudat, ortodocsi erau mai multi – 138 763!

Tragand cu tunurile în romanitate si ortodoxism, generalul Bucov mentiona la 1761 ca, în cel mai intens ungurizat „scaun” de secuime, Odorhei, din 102 sate, 99 sunt locuite de romani. Cinci decenii mai tarziu, Alexa Dusa pentru Covasna si groful Domokos Teleki (el însusi urmas al renegatului roman Mihai, „porcarul valah” care, potrivit Suzanei Lorantffy, adoptase numele satului Teleki) pentru Trei Scaune consemnau ca „mare parte dintre tarani fiind romani sunt de credinta veche; aici romanii îsi uita graiul pe care aproape numai popii lor îl cunosc: confesiunea si-o pastreaza însa peste tot”.

Dupa revolutia de la 1848, cand romanii ardeleni au luptat alaturi de imperiali împotriva bandelor lui Kossuth, pentru pastrarea fiintei lor nationale, guvernatorul Wolgemuth propunea (1849-1850) masuri de stavilire a maghiarizarii romanilor din secuime. Tardiv – nota ziarul budapestan „Kronika” în 1867, deoarece fusesera deja „maghiarizati” 30 000-40 000. In sate romanesti, ca Tulghes, Lunca de Jos, Joseni, Ditrau, Remetea, Lazarea, Valea Stramba, la 1839, doar antroponimele mai amintesc de romani (Csortan, Baicu, Danciu, Ivancso, Lucacs, Ghenciu, Moga, Olah, Sztupar, Bogdan, Vakar, Todor, Koszta, Koszma, Tofan, Koszti, Buszdugan, Kolumban, Krojitor, Kozsokar, Puja etc.). La Ciceu, Soimeni, Lazaresti, Tomesti, declarate „curat” unguresti în 1900, se constata ca toata antroponimia era romaneasca. La Madaras, Frumoasa, Racu, înca întalnim pe „ungurii” Babes, Buta, Gheorghi, Korbea, Markus, Raduly, Szava, Stefan etc., iar la Jigodin si Sancraieni pe alde Serban, Boricz, Danko, Vakar, Kozma, Nedelko, Vasuly, Popul etc.

Istoricul HĂşnfalvi Pal, pe numele de nastere Paul Hunsdorffer, deci el însusi un maghiarizat, nota la sfarsitul veacului XIX: „In general, consideram neîndoielnic faptul ca, între secuii de azi, o parte este de obarsie romaneasca”. Iar etnograful german Rudolf Bergner (1860-1899) era în masura sa stabileasca etapele procesului: I. etapa bilingvismului – acceptarea ca a doua limba a „maghiarei” (se dadea ca exemplu satul Voslobeni de langa Gheorghieni); II. etapa uitarii limbii natale, dar pastrarea confesiunii ortodoxe (ex. Satul Joseni); III. etapa finala, a pierderii confesiunii.

Asa s-a facut ca, numai în ultima suta de ani, zeci de sate romanesti au devenit „secuiesti”, adica unguresti: Varghis, Racosu de Sus, Aita Mare, Beliu, Ivanesti, Cernatu de Sus si de Jos, Dobolii, Brates etc. In alte zeci de localitati, doar bisericile ortodoxe parasite mai amintesc de originea romaneasca a locuitorilor: Bodogaia, Lazareni, Curteni, Sarata, Budin, Martinis, Daia, Corund (catolicizat la 1720), Anghelus, Ghidfalau, Olteni etc. In multe altele, doar vechile cimitire mai amintesc originea curat romaneasca a locuitorilor, chiar daca, uneori, si numele de pe cruci au fost maghiarizate: Jigodin, Soimeni, Pauteni, Ciceu. Iata de ce, cand procesul continua sub ochii nostri, la Zagon, de exemplu, cand alde Damacea (Domokos), Cojocaru (Kozsocar), Columba(n) sau Radu(ly) sustin în parlamentul tarii nu interesele romanesti ci pe cele ale „Europei”, ar trebui sa ne îngrijoram si sa luam masuri. Cel putin sa explicam autenticei Europe, nu „Europei” Sfantului Stefan care moare de dragul si de grija noastra, ca tot tam-tam-ul cu deznationalizarile în Romania în timpul regimului „comunist” si dupa nu este altceva decat povestea hotului care striga, cand e prins, … „Hotii”.

O datorie civica si europeana – sa-i sprijinim pe secui sa redevina ei însisi!
Entitate asadar distincta, traind un mileniu în mediul romanesc, influentati de si influentand la randul lor pe romani, secuii au rezistat cu eroism tendintelor regalitatii ungare de a le încalca privilegiile, i-au sprijinit pe autohtoni sa-si realizeze aspiratia milenara de unitate, în epoca lui Mihai Viteazul, dar au sfarsit prin a fi „maghiarizati” prin religie si limba. Si au actionat, la randul lor, ca agenti de maghiarizare în mediul romanesc si continua aceasta actiune asupra ceangailor (romani catolici în satele din Subcarpatii Moldovei).

Problema secuilor, initial avari, apoi si romani maghiarizati, problema acuta astazi, a stat în atentia oamenilor politici din deceniile interbelice ale „democratiei-etalon”, pentru unii, „solutia” cea mai potrivita pentru toate partile fiind propusa atunci de Nicolae Iorga în sedinta Senatului din 8 aprilie 1935: „Cate comune din secuime le-ati trecut la Roman, Bacau, Putna? Desi trebuie tratata conform legilor, secuimea este un ghimpe în mijlocul tarii noastre. Si nu tin a-i preface în buni romani, dar cel putin sa-i deprind cu tara aceasta; sa nu stea ariciul acolo, bagat în cuibul lui, ci sa-l scoti din vagauna, sa vina sa vada romanul la fata; sa nu-si închipuie ca romanul e numai un functionar, un jandarm, un soldat; din contra, sa-l vada în fata ca e un om zdravan, cu calitati si însusiri pe care un secui, adesea si el un roman desnationalizat, s-ar putea sa nu le aiba!

Ceea ce ati început sunt lucruri bune, dar este un început; trebuie daramata bariera si orice aminteste faptul ca poporul romanesc a trait în provincii create si dominate de straini trebuie sa dispara!”

Vom tine oare astazi seama de sfatul inegalabilului Iorga? Sau, de dragul asa-zisei integrari în Europa, vom adopta opiniile asasinilor sai si vom da o mana de ajutor „latrones gentium”, sprijinindu-le ultima gaselnita în domeniul „armelor de nimicire în masa” – asa-zisa „legitimatie de maghiar”. (Atentie! Nu de ungur, ci de „maghiar” cum scrie la Constitutia Ungariei dualiste.) „Spiritul european”, nu tolerant, ci umanist si reparator vis-à-vis de minoritati, ne-ar impune sa ne aplecam cu dragoste asupra secuilor de astazi. Pe cei de origine romana sa-i ajutam sa revina acasa, iar pe ceilalti, urmasii avarilor, sa-si redescopere trecutul „de neam ales”, limba, traditiile, uncitatea. Chiar si prin excursii de studii si documentare în Caucaz si nordul Mongoliei! Pentru ca ar fi absurd ca, din romani si avari, la început de mileniu III, sa continue sa se nasca himera dualista numita „maghiari”!

Dr Mircea Dogaru

Sursa: Istorie Adevarata

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Pintea Viteazu - haiduc sau tâlhar? (autor: Teofil Ivanciuc)
www.sighet-online.ro/index.php?option=com_content&view=article&i...
Aţi auzit de bandiţii care terorizează Maramureşul, Sălajul şi Bistriţa-Năsăud? Au jeep-uri de ultimă generaţie, pistoale mitralieră, au pile (au corupt poliţişti, politicieni, judecători) şi fac ravagii: au atacat firma Italsofa unde au omorât 250 de oameni, au jefuit banca X din Sighet (ucigând paznicul), au atacat şi jefuit oameni de afaceri, TIR-uri cu marfă şi microbuze pe Gutin, l-au omorât pe episcopul greco-catolic X, incendiind episcopia şi fugind cu seiful. S-a auzit până la Bruxelles de ei, cei de acolo punând un premiu de 50.000 euro pe capul lor. Se ştie că o mică parte a „încasărilor” au donat-o unor bătrâni fără pensie şi familii cu copii mulţi.



Dacă aţi auzi că aceşti bandiţi sunt conduşi de Pintea, cum l-aţi privi pe acesta? Ca pe un haiduc ori ca pe un tâlhar periculos care pune economia şi siguranţa regiunii în pericol?



Staţi liniştiţi, a fost doar un exerciţiu de imaginaţie, transpunând ipotetic istoria în prezent.



Despre cunoscutul personaj Pintea Grigore Viteazu (1670-1703) s-a scris în ultima sută şi cincizeci de ani enorm. Amestecându-se adevărul cu legenda, tradiţiile cu faptele istorice, din biografia lui Pintea s-a făcut un talmeş-balmeş, acestuia atribuindu-se fapte pe care nu le-a comis, şi fiind transformat de unii autori într-un personaj eminamente pozitiv, un ocrotitor şi împărţitor de dreptate al săracilor şi a celor slabi, în detrimentul bogătaşilor şi al autorităţilor vremii (recent l-au supranumit chiar Pintea cel Sfânt), mergându-se deseori pe deviza „crede şi nu cerceta”.



Totuşi, o seamă de istorici nu s-au lăsat duşi de val, scoţând din colbul arhivelor documente istorice incontestabile care însă îl prezintă pe Pintea într-o altă postură decât cea îndeobşte cunoscută. Mai jos vom prezenta succint aceste acte (publicate de Dariu Pop, Coloman Oszóczki, Ioan Ranca, Susana şi Avram Andea) lăsând la latitudinea cititorilor să tragă concluziile.



Menţionăm că acest demers nu se doreşte a fi o demolare a unui mit, ci o simplă prezentare de dovezi istorice.



Conform datelor existente, Pintea Grigore, fiul lui Cupşa Pintea şi al Mălinei născută Costan, s-a născut pe 25 februarie 1770 în satul lăpuşean Măgoaja, aflat azi în judeţul Cluj, pe graniţa sudică a actualului judeţ Maramureş.



La 6 mai 1689 Gregor Pintye de Hollómezõ (Măgoaja) primeşte blazon de la Mihály Apafi I.



Următoarele acte în care acesta apare datează din anii 1693 şi 1694- ultimul document emis de oraşul Baia Sprie prezentându-l pe Pintea ca pe un haiduc care bântuia prin împrejurimile aşezării.



Apoi încep marile lovituri: într-o scrisoare datată la Turda la 16 septembrie 1695 a cancela­rului Nicolae Bethlen adresată judelui oraşului Baia Mare, aflăm că mai mulţi negustori „greci” (denumire generică a epocii pentru cei din Ţara Românească şi Balcani) însoţiţi de soldaţi ardeleni au fost a­ta­caţi şi jefuiţi în Munţii Maramureşului de circa 35 de hoţi, dintre care 5 au căzut în luptă alţii fiind doar răniţi. Bethlen ordonă judelui să-l informeze dacă spiţerii din Baia Mare au vindecat vreun haiduc din cei răniţi şi să cerceteze din ce localitate sunt. Este vorba despre oamenii lui Pintea, în primul atac major pe care-l menţionează actele vremii.



Pe 14 august 1697 aflăm că haiducii acestuia au fost sprijiniţi de locuitorii satelor Crăceşti şi Hoteni, în timp ce se retrăgeau spre Lăpuş.



În şedinţa comitatensă ţinută la Sighet pe 6 mai 1698, comitele Cămării- Frater Georg şi pretorul Kaszon Istvan se plâng, declinându-şi orice răspundere, pentru distrugerile provocate de haiduci, cerând să se ia măsuri în vederea nimicirii acestora.



În iunie 1698 negustorii Ambrus şi Stephan Koszegyi sunt opriţi şi jefuiţi lângă Baia Mare, bunurile lor fiind date de Pintea săracilor (singura menţiune de acest fel prinsă în documente).



Carnagiul



Cel mai sângeros jaf comis de acesta are loc în iulie a aceluiaşi an. Iată actul doveditor, adresat de judele Băii Sprii omologului său din Baia Mare la 21 iulie 1698:

«Acum a sosit cu multă grabă din Maramureş scrisoarea pretorului Jura Jonas care ne înştiinţează că tâlharii au atacat castelul Rona de la marginea Poloniei (azi Coştiui, n.red.), unde au decapitat 250 de oameni şi au încărcat bunuri şi comori, povară a 150 de cai, ajungând la poalele munţilor maramureşeni, peste care au şi trecut şi acum sunt în munţii Budeştiului. Maramureşenii sunt în urmele lor şi vă roagă ca şi din partea dumneavoastră să-i întâmpine oameni înarmaţi, poate Dumnezeu ne ajută să-i prindem.»

(Direcţia Judeţeană Maramureş a Arhivelor Naţionale, Fond primăria Baia Mare, an 1698, iulie 25, fasc. 1 nr. 24).



Din scrisoare rezultă că locuitorii din Coştiui au fost crunt loviţi, probabil fiind ucise şi femei şi copii (la acea vreme aşezarea era mică, din vreme ce la 1625 acolo erau recenzaţi doar 360 oameni). Este vorba în principal despre mineri săraci, care erau obligaţi de statutul lor să apere ocnele în caz de atac şi care au plătit cu viaţa pentru aceasta.



În legătură cu acelaşi sângeros eveniment mai aflăm că la 27 iulie 1698, locuitorul Ion Timoftei din Sârbi îşi opreşte concetăţenii care voiau să-i urmărească pe haiducii ce omorâseră 250 oameni la Coştiui astfel că aceştia scapă, trecând peste munţi. Ca urmare, la 6 august Comitatul Maramureş îi aplică lui Timoftei uriaşa amendă de 200 de florini.



La 17 iunie 1699 Consiliul de război din Viena şi Guberniul Transilvaniei ce­r comitatului Satu Mare să ia măsuri « potri­vi­te şi în fo­losul ţării », întrucât pe teritoriul dintre Baia Mare, Maramureş şi Bistriţa s-ar fi înmul­ţit peste măsură acţiunile de tâl­hărie şi hoţie.



Marea lovitură



Următorul jaf este cel mai mare din istoria de brigand a lui Pintea, ajungând să aibă ecouri internaţionale şi care duce la jefuirea unei averi egală cu aproape întreg impozitul Transilvaniei!



În iulie 1699, în hotarul satului Hordou (azi Coşbuc, n.red.), pe drumul dintre Sighet şi Bistriţa, un grup de negustori «greci» de-a lui Constantin Brâncoveanu, sunt atacaţi şi jefuiţi de ceata lui Pintea aliată cu o ceată de tâlhari maghiari.



Din actele păstrate (la Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale, Fond Prefectura Ju­­deţului Satu Mare, Cutia nr. 765, Fasc. X şi Fond Korda, Cutia 11, Nr. LVIII) rezultă următoarele:

Des­făşurat în dimi­nea­ţa zilei de 10 iulie 1699, după o noapte de somn a haiducilor de rând şi de sfătuire a căpeteniilor într-o casă din Bichigiu, el s-a asemănat mai mult cu o con­frun­­tare militară în miniatură, soldată cu victime omeneşti. Ar pleda pen­tru acest caracter numărul mare al participanţilor, aproximativ 120-130, dintre care vreo 30-45 „ungari”, înzes­trarea lor cu ar­me, în pri­mul rând de foc, procurarea pentru căratul prăzii a circa 60-70 de cai, folosirea în luptă de steaguri şi de trâmbi­ţa­şi după toate regulile artei militare.



Cu acest prilej atacatorii au avut de înfruntat atât forţa slujitorilor angajaţi de negustori, cât şi a unor efective ale armatei apărută la scurt timp după săvârşirea atacului, primej­duind însuşirea şi împărţirea prăzii între răufăcători. În legătură cu desfăşurarea atacului, ştim că tâlharii au acţionat pe­des­tru, cu ex­cepţia a şase căpetenii călări, dintre care actele nominalizează doar patru, anu­me pe Pintea (care-l avea ca slujitor personal pe un anume Vasco, care îi purta mantaua şi avea grija calului), Lu­pu Ra­vasz-locţiitorul acestuia, un oarecare Simion din dis­tric­tul Lăpuş şi Gheor­ghe Tott din Seghedin.



Convoiul negustoresc a făcut acolo popasul planificat încă de la Sighet şi de care haiducii au fost informaţi de Maté Deak, fratele tricesimatorului (inspectorului fiscal) de aici, şi de doi „ruteni” care i-au spionat pe ne­gustori. Între localităţile Groşi şi Larga are loc împărţirea prăzii între cele două grupări de tâlhari care se des­part. Prada este în parte ascunsă sau vândută între participanţi la licitaţie. Dintre bunurile jefuite se menţionează săbii-unele cu mâner de argint, puşti, pistoale, piei de jder, argintărie, postavuri, ceasuri de argint, haine cu fireturi de aur, un pocal de aur bătut în pietre scumpe, bani etc.



Negustorii păgubiţi s-au adresat stă­pânului lor, domnitorului Constantin Brâncoveanu, plângându-se de hoţi şi solicitând ajutor pe lângă autorităţile transilvănene. La plângerea acestora domnul Ţării Româneşti, a­flat la Târgovişte, îşi trimite la Sibiu pe omul său de încredere- ceauşul David Corbea, solicitându-se nu numai prinderea şi pedepsirea răufăcătorilor, cât mai ales, despăgubirea integrală a supuşilor săi păgubiţi, bunurile jefuite fiind estimate de Gu­­ber­niul ţării la uri­aşa sumă de peste 80.000 de florini (în condiţiile în care impozitul anual al Transilvaniei era de 112.500 florini).



Datorită scandalului internaţional autorităţile transilvănene, prin comandantul general Rabu­tin, guver­na­torul Gheorghe Bánffi şi tezaurarul Ştefan Apor iau măsuri drastice. La începutul anului 1700 sunt prinşi opt haiduci, care după anchete şi torturi sunt executaţi. Au loc anchete şi procese la Satu Mare şi Baia Mare, între februarie 1700 şi iulie 1701, la care sunt audiaţi (de bună voie şi sub tortură) 95 de martori.



În timpul anchetei ies iveală informaţii importante : tăinuitorii bunurilor jefuite au fost per­soane de toate neamurile şi de toate ocupaţiile: români, unguri, evrei, preoţi, juzi ai satelor, orăşeni, ţărani etc. O parte din lucrurile de preţ au fost date ca şi daruri comandantului Löwenburg, altor slujbaşi, ca şi unor militari habsburgici pentru servicii şi bunăvoinţe faţă de tâlhari.



Însuşi Pin­tea şi o parte a corifeilor săi au fost înrolaţi, în mai multe ierni (sub nume false) în sânul unităţilor militare şi de haiduci impe­riali din Partium.



Din anchete rezultă şi profunda nedreptate care domnea în sânul cetei de haiduci: astfel haiducii capturaţi Nicolae Baba, Toma Fodor, Iosif Nicoară, Costin Pap, Sa­muil Pusztai şi Ladislau Magdan declară că au fost nedreptăţiţi la împărţeală, primind mult mai puţin ca alţii, că au fost înşelaţi de mai marii lor, că nu au putut lua parte la decizii etc.



Cât despre ajutorarea celor oropsiţi prin intermediul comorilor jefuite, nici unul dintre martori nu menţionează vreun cuvânt...



Declinul



Ulterior atacului, la 15 august 1699, oamenii lui Pintea intră în grădina lui Kerekes Ferencz din Baia Mare, înspăimântînd oraşul.



Însă, laţul se strângea...Căpitanul cetăţii Satu Mare, colonelul Friedrich von Löwenburg, se ocupă personal cu prinderea şi persecutarea haiducilor. La 2 ianuarie 1700 Pintea este prins şi închis de Löwenburg în cetatea Satu Mare, unde se afla încă în februarie, când este eliberat sub jurământ şi chezăşie în vederea predării bunu­ri­lor jefuite de la negustorii greci.



Acesta însă în loc să-şi ţină jurământul, atacă în aceeaşi lună, împreună cu 50 de haiduci, convoiul a doi negustori sătmăreni (lângă Cicârlău), luându-le lucrurile pe care le duc la Crăceşti.



Apoi, autorităţile încheie o nouă înţelegere cu el, oferindu-i o sumă regulată de bani pentru a fi lăsaţi în pace. Astfel, la 25 septembrie a aceluiaşi an Consiliul oraşului Baia Mare trimite doi emisari la Şurdeşti să se întâlnească cu el pentru a stabili de comun acord plata "tributului”.



Nerespectând nici această înţele­gere, acesta este iar capturat de Löwenburg la Satu Mare şi din nou eliberat în circumstanţe dubioase, probabil dând mită.



Apoi Pintea ajunge să fie proscris, conform ordinului împăratului Leopold din 23 aprilie 1701:

„Pentru prinderea aceluiaşi Pintea şi a însoţitorilor lui, cine are curaj pentru a redobândi într-adevăr liniştea şi pacea poporului, nu numai pentru a-l dezvălui pe acest Pintea ci şi pe unde a fost zărit, cu siguranţă i se oferă o răsplată imperială de o valoare de 500 de taleri, aceluia care îl va preda pe zisul Pintea, viu sau mort, trebuie răsplătit pe lângă celelalte obiceiuri prin părţile valahice chiar şi preoţii trebuie să proclame aceste sugestii prin biserici, şi Noi hotărâm cu bunăvoie ca acest lucru trebuie răspândit”.



În luna mai 1701 îl aflăm pe Pintea, în baza măr­turiei unui hai­duc executat apoi de autorităţi, nu numai în cali­tatea sa de răufăcător ci şi de angajat cu soldă în rândurile armatei impe­riale, de con­du­cător al unor unităţi de călăreţi cantonate în ce­tăţile din Partium. Guberniul se adresează la 8 mai 1701, comitelui Zarandului, Mihail Szává, şi coman­dan­tului militar al cetăţii Ineu, pentru a solicita prinderea şi pe­dep­sirea lui Pintea, aflat la Ineu în calitate de hotnog al călăreţilor maghiari, sârbi şi români.



Imediat după aceea, la data de 15 mai, oamenii lui Pintea (nobilul român Szuhai şi tovarăşii acestuia din Cicârlău) îl jefuiesc şi ucid pe vicarul episcopal Isaia de la mănăstirea Bixad. Acesta din urmă era călugăr grec şi fost stareţ al Mănăstirii Sfântul Apostol Pavel de pe Muntele Athos, convertit la catolicism şi însărcinat cu câştigarea la Unire a românilor din părţile Bihorului, Sătmarului şi Maramureşului. Deşi unii istorici ai bisericii au atribuit lui Pintea statutul de apărător al ortodoxiei, acest lucru merită discutat, cât timp mobilul uciderii lui Isaia pare să fi fost pur şi simplu prădarea mănăstirii pe care o incendiază furând de acolo printre altele şase pistoale, (conform actelor din Direcţia Judeţeană Maramureş a Arhivelor Naţionale, Fond primăria Baia Mare, 1701- Inquisitiones Examine item es Fassiones ut et Sententia Praedonum Famoso Pintye...) şi din vreme ce haiducul a jefuit la viaţa sa destui ortodocşi („grecii” şi negustorii din Ţara Românească).



La 27 iunie a aceluiaşi an, Comitatul Maramureş anunţă Guberniul că a cheltuit deja mii de florini pentru prinderea lui Pintea fără nici un folos, că negustorii „greci” nu vor mai fi despăgubiţi de comitat pentru jafurile efectuate de haiduc şi că fiecare sat maramureşean va lua măsuri pentru prinderea lui Pintea, în caz contrar amenda fiind de 500 de florini.



Haiducul reapare în primăvara lui 1703 ca şi căpitan al lui Francisc Rákóczi al II-lea, în luptele contra administraţiei austriece din nordul Ardealului şi Ungariei, alături de românii, maghiarii şi ucrainenii din aceste părţi (intitulaţi în actele vremii-curuţi), care vroiau să scape de habsburgi, după cum scria Rákóczi în Memoriile sale: „o veste prea plăcută m-a cuprins, căci Pintea, lotrul faimos din Meseş, de origine valahă, să-şi dovedească credinţa ce-mi păstrează...”.



La 7 iunie, maramureşenii (posibil ca la luptă să fi participat şi Pintea), sunt înfrânţi lângă Dolha (azi Ucraina) de armata regulată imperială.



Sfârşitul



Apoi a venit atacul contra Băii Mari condus de Pintea, sfârşit cu moartea acestuia. Iată procesul verbal doveditor, din 14 august 1703: „Căpitanul de curuţi din Sighet Majos Janos, prin două scrisori trimise conducerii acestui oraş (Baia Mare) cerea sub aspre sancţiuni: nimicirea bunurilor-împuşcarea femeilor şi copiilor şi tragerea în ţeapă a conducătorilor oraşului, în primul rând să se supună, în al doilea rând să-i trimită 3 sau 4 tone de pulbere, 100 de taleri, cartuşe cât mai multe, postav, alimente şi altele. Oraşul n-a suferit nici o pagubă, pentru că Majos Janos cu oastea sa a luat altă direcţie. Dar alţi curuţi, locotenenţii Bekessy Andrei., Lanţoş Janos, Balica Urszuly cu două companii şi acel vestit tâlhar Domnişorul Pintye de Hollomezo (Măgoaja, n. red.) care făcuse dovadă prin alţii a calităţii sale de partizan a lui Francisc Rákóczi, oprindu-se la Poarta Maghiară a oraşului (lângă Turnul Măcelarilor de azi, n.red.), au pretins stăruitor conducerii oraşului să se supună Principelui. Fiind seară, ambele părţi au predat ostateci, şi luarea hotărârii a fost amânată pentru dimineaţă, când părţile au căzut de acord în sensul cererii formulate de curuţi, cu menţiunea să se trimită o delegaţie la Fr. Rákóczi pentru a-i face cunoscută hotărârea luată.

Curuţilor li s-au trimis din oraş 7 căruţe de pâine, carne şi butoiaşe de vin. Fără să se cunoască motivele, curuţii au aruncat pâinea şi carnea, au spart butoiaşele cu vin şi s-au îndreptat furioşi spre partea exterioară a cetăţii pe care au dărâmat-o.

Între aceşti curuţi primul a fost sus-numitul Pintea. El însuşi a lovit poarta, împotriva protestelor repetate ale curuţilor din oraş, ce au fost daţi ca ostateci. În toiul acestui atac dat de Pintea, căci tovarăşii săi au rămas în urmă, curuţii ostateci au îndemnat pe orăşeni să răspundă împuşcăturilor repetate din afară.

Orăşenii au luat armele şi au tras. În timpul luptei, Pintea a fost lovit şi a căzut înaintea acelei porţi. Corpul său, ca cel al unui hoţ, a fost îngropat fără ceremonie, lângă gardul din interiorul cetăţii.” (Direcţia Judeţeană Maramureş a Arhivelor Naţionale, Fond primăria Baia Mare, Protocollum V ab anno 1701 uscue 1715 inclusiva, anno 1703, p 20-21).



Conform altor date, Pintea a fost doar capturat şi rănit la 14 august, fiind apoi împuşcat pe data de 22 a lunii, la ordinul sau chiar de către consilierul Decsy Istvan, şi că motivul atacului ar fi fost faptul că mâncarea şi vinul date de băimăreni erau otrăvite.



Foştii săi ortaci continuă să lupte sub flamura lui Rákóczi, cucerind la 17 august cetatea Hust. Apoi, tot curuţii sunt cei care incendiază şi demolează mănăstirea Peri (şi nu tătarii, polonezii sau austriecii care au prădat în acea epocă Maramureşul)...



În spatele legendei



Haiducii propriu-zişi şi-au văzut de „treabă” şi după moartea lui Pintea, numele lui fiind purtat de mulţi conducători ai acestora, până pe la mijlocul secolului al XIX-lea, acest fapt explicând multele şi frumoasele legende, întâmplări şi fapte de arme atribuite generic lui Pintea. Astfel, următorul Pintea Viteazu apare în anii 1708 la Baia Sprie şi 1711 la Budeşti, acesta fiind executat la Satu Mare în 1711. Acesta avea trei cete de haiduci-una în munţii Gutâi, alta în Oaş şi alta prin părţile Cicârlăului şi pare să fi fost născut la Budeşti.



Un alt Pintea apare în timpul luptelor cu tătarii din 1717, un altul tocmai în 1845 la Baia Sprie-unde este spânzurat (zalele acestuia fiind expuse la Muzeul Judeţean Maramureş) şi ultimul la Ocna Şugatag în 1848 -an când acesta trece în tabăra revoluţionarilor lui Ioan Buteanu!



Cât despre majoritatea lucrurilor atribuite lui Pintea Viteazu (cămaşa de zale de la Budeşti, coiful, sabia, pistoalele, buzduganul), acestea par a fi mai recente decât epoca în care a trăit personajul nostru şi pot să fi aparţinut vreunui alt Pintea dintre cei menţionaţi ulterior cu acest nume.



Nu putem să nu observăm atributele mesianice sau achileene cu care acesta a fost prezumtiv înzestrat de tradiţia populară, aflată în permanentă căutare de modele: avea 12 haiduci, făcea minuni, zbura cu calul sau cu ajutorul unor aripi confecţionate de el însuşi, a fost trădat de un „Iuda”, punctul său vulnerabil era subsuoara stângă-dacă era împuşcat acolo cu glonţ de argint, n-a murit („num-un ptic s-o hodinitu”). Din toate acestea, un istoric nu poate reţine decât vârsta pe care acesta a trăit-o: 33 de ani şi jumătate, exact ca Iisus Hristos, coincidenţă exploatată desigur de către creatorii de legende.



Revenind însă la tema lucrării, se constată următoarele : din cele şase atacuri ale lui Pintea documentate cert până acum (septembrie 1695-Munţii Maramureşului, iunie 1698-Baia Mare, iulie 1698-Coştiui, iulie 1699-Coşbuc, februarie 1700-Cicârlău, mai 1701-Bixad), doar într-un caz – jaful de la Baia Mare, aflăm că Pintea a împărţit prada săracilor, în celelalte situaţii păstrând-o pentru el şi tovarăşii săi (pe care chiar i-a nedreptăţit-vezi atacul de la Coşbuc) sau dând-o ca mită autorităţilor vremii cu care a fost, nu o dată, părtaş.



Cititorii sunt invitaţi deci să tragă singuri concluziile: ce a fost Pintea -criminal şi tâlhar sau un luptător pentru dreptate?




AUTOR: TEOFIL IVANCIUC

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

După tradiţia populară şi explicaţia ştiinţifică a numelui, Diosig înseamnă colţ cu nuci, fapt dovedit şi prin ştampilele aşezării din anii 1608 şi 1691. Prima dată a fost menţionat în înregistrările din anul 1278 referitor la primii proprietari ai asezarii (familia Dorog din neamul Gutkeled). Datorita podgoriei sale care era celebră inca din secolul XVI comuna a fost cunoscută ca şi centru de proprietate împreună cu orasul Săcuieni, astfel devenind devreme un târguşor Aşezarea a fost numită Ér-Diószeg, Mező-Diószeg, urmand ca in anul 1910 să primească numele Diószeg. Sub denumirea in limba romana Diosig există din anul 1925. In anul 1393 era proprietatea familiei Zólyomi din Albiş, iar prin căsătoria sa cu Pöstyényi Gergely, fam. Varkucs, firul din Gács al fam. Forgács din Ghime (şi prin ei familiile Gyulaffy, Zerdahelyi, Imreffy Sennyei), şi alte familii ( Bajomy, Makó, Lónyai, etc.). Familia Rákóczy, fiind o familie puternică, detinea proprietatea Diosigului în perioada 1633 şi 1660, aşezarea fiind foarte importantă în tărâmul periferic al Transilvaniei (scrisorile lui Báthory Gábor din 1609, ale lui Bethlen Gábor din 1614, ale celor doi Rákóczy György din 1638 şi 1652, ale lui Appafy Mihály din 1670, menţionată separat în athnamele sultanilor dăruite lui Báthory şi Bethlen).


www.diosig.ro/ro/comuna-diosig/prezentarea-comunei/istoric

Numele comunei apare în registrul papal pentru prima dată intre 1332-1337. Primul proprietar a fost ramura Dorogi din familia Gutkeled. Familia Dorogi din Dob avea aici castel, care exista pe locul bisericii reformate si azi. Şi familia Zólyomi a avut aici proprietăţi. În anul 1551 episcopul Fráter György şi regele Ferdinand au semnat pactul prin care proprietatea regelui János era predată familiei Habsburg. În secolul XVI a aparţinut familiei Forgách şi Makó. La începutul anilor 1800 proprietar a fost Sternberg Ádám iar mai apoi contele Zichy Ferenc. În 1870 cu colaborarea celui din urmă a fost fondată Scoala regală maghiară de vieri, prima scoala de acest gen din tara. În 1795 Diosigul avea şi imprimerie. Comuna a avut cândva mai multe sate, care insă cu timpul au dispărut.


Diosig a devenit proprietatea lui Gavrilaş Movilă prin căsătorie, şi Constantin Şerban, voievod român refugiat, a primit-o ca şi gaj. În 1551 Fráter György a discutat aici cu trimişii lui Ferdinand al-V-lea referitor la predarea Transilvaniei; după tradiţie, Bocskay István a luptat victorios cu germanii în valea lui Nyúzó la 15 Octombrie, 1604, în vara anului 1611 armata lui Nagy András a luptat aici victorios cu armata lui Forgács, apărând astfel tronul lui Báthory Gábor; Asezarea a fost devastata in anul 1658 de catre tătarii iar în anul 1660 turcii ( legenda noastră „Insula femeilor” care s-a născut atunci era descrisă de către Lengyel Dénes şi prelucrată de Beke György în romanul cu titlul „Catalige”). Intre anii 1660 şi 1686 Diosigul era proprietatea comandantului şef şi a Fiscului din Transilvania, iar în 1692 era considerată a doua cea mai mare aşezare din judeţ (concurentul Debreţinului). Aici s-au unit armatele lui Apaffy I., Thököly şi a paşei din Oradea în 1681. Şcoala reformată vestită de aici a devenit mai târziu filiala Colegiului din Debreţin.


După eliberarea oraşului Oradea proprietarii aşezării au devenit pe rând: camera din Sepeş, Heisler Donath, contul Grünsfeld Franz Johann şi Breuner Miksa. Din cauza numărului mare a curuţilor care s-au stabilit aici, mulţi dintre locuitorii Diosigului au participat la răscoala de la Hegyalja condusă de Rákóczy, devenind al doilea focar după Tarpa. Secolul al- XVIII-lea a fost caracterizat de o societate multicoloră: au apărut breslele (croitori şi pantofari în 1714, blănari în 1733, asociaţia comercianţilor greci în anul 1735), neamul român se înmulţeşte, neamul maghiar se sporeşte prin colonizare, nobilimea şi iobăgimea se despart (1740), conducerea podgoriei devine de sine stătătoare, iarfamilia Dietrichstein a primit dreptul de judecată. Promotoriumurile noastre au fost recunoscute deja, eram cunoscuti in tara prin cultivarea tutunului, peştele nostru era servit şi la Viena. Aşezarea a devenit proprietatea familiei Sternberg după moştenire (1783), iar de la ei a cumpărat-o un membru din familia Zichy din Bratislava (1810).


Mulţi oameni de aici au participat la revoluţia din 1848-1849 ( cei mai vestiţi dintre ei au fost: Jankafalvi Csizmadia József, căpitanul Kiss Pál). După eliberarea iobagilor a început dezvoltarea social-economică: producţia modernizată a familiei Zichy ( fermă model, struguri şi pivnicerie, fabrică de coniac, etc.), evreii colonizaţi, Şcoala de vieri (1870), Corporaţia industrială formată din bresle, încetarea privilegiului nobililor, etc. Au contribuit la o provincializare rapidă.


Furtunile din secolul XX. ( cele 2 războaie mondiale, modificarea graniţelor, colonizările, reforma agrară din anul 1945 şi colectivizarea împreună cu regimul comunist, tranzitia care a durat până în anul 1989) au slăbit capacitatea de încărcare social-economică a aşezării noastre.


Diversitatea comunei noastre e asigurată în prezent de trei naţionalităţi (maghiară, română, rromi) şi de cinci religii ( 6 parohii, 8 biserici şi capele, 9 cimitire). Religia cea mai veche e cea romano-catolică, care a dispărut total în perioada religiei reformate, a fost reînnoită în 1725, capela lor s-a aflat în castelul de aici până în anul 1930. Abia din anul 1938 catolicii au separat o biserică a lor. Cea mai raspandita religie de aici e cea reformată. Biserica reformata din prezent s-a construit în anul 1604, s-a reconstruit în 1667, a fost marită în 1795 şi în 1808, iar forma prezentă o are din anul 1864. Religia ortodoxă are două biserici: cea veche e în satul Român din anul 1830 ( cu Biblia greacă valoroasă), cea nouă în aşezarea numită Colonie formata în 1935. Biserica baptistă există aici din 1888 (era una din cei trei centre misionare), capela lor s-a construit în 1906, la vremea respectiva find cea mai mare capela din Europa de Est.


Galeria noastră cu portretele oamenilor noaştri vestiţi sunt: episcopul reformat Diószegi Végh Mihály (sec. XVII.), traducătorul de opere artistice Diószegi Bóné Mátyás (1622-?) , episcopul reformat Diószegi Kiss István (1635-1698), căpitanul –colonelul curuţ Bóné András (1657? -1707), episcopul greco-catolic Kovács Meléciusz (1707-? ) căpitanul Kis Pál (1809-1867), preotul ortodox din satul român Papp Zakariás (1808-1901), agentul electoral al ţării, Jankafalvi Csizmadia József (1831-1986), haiducul Dobos Gábor (1836-? ) profesorul agrar Szaniszló Albert (1844-1913), misionarul baptist Kornya Mihály (1844-1917), producătorul de orgi, Szabó Gy László (1908-1985), etnograficul Mikecs László (1917-1944), fotograful Erdőháti Géza (1910-2003). A venit aici şi Petőfi Sándor, ca şi actor călător (1843) şi Simonyi József şi Széchenyi István ( locotenent) , soldaţii armatei Hessen-Homburg.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Fantoma din Cetatea Ardud
printransilvania.ro/fantoma-cetatea-ardud

Cetatea Ardud (se află aici) a fost construită în 1481 de Bartolomeu Drágffy, la vremea aceea viitor voievod al Transilvaniei. După vreo 200 de ani a intrat în posesia principelui Francisc Rakoczi al II-lea, cel care a condus Răscoala “curuților” împotriva dominației habsburige.

Legenda spune că a construit sub cetate o pivniță cu 3 ieșiri, care folosea pentru luarea prin surprindere a dușmanilor care o atacau. Austriecii au trimis un ofițer chipeș care a sedus-o pe fiica lui Rakoczi, Vilma, iar aceasta i-a spus secretul pivniței. Cuprinsă de remușcări, i-a spus tatălui său ce făcuse. Rakoczi a apucat să fugă de dușmanii care luau cu asalt cetatea, cunoscându-i secretul. Nu înainte de-a o blestema pe fiica sa, care a rămas astfel închisă în adâncuri, așteptându-și salvatorul. Ca să fie dezlegată de blestem, un tânăr trebuie să sărute fantoma prințesei de 3 ori și apoi să pătrundă în pivniță fără să privească înapoi. Dacă privește înapoi, devine stană de piatră.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.9am.ro/comunitate/forum/view_topic/21179/TOTUL-DESPRE-SEX/21...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

adevarul.ro/cultura/istorie/dezbatere-historia-adevarul-live-l-a...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

culturagenerala.einformativ.ro/view/10/319/teste-de-cultura-gene...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.culturagenerala.einformativ.ro/categorie/5/0/Economie-si-finante

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***