Info
x
Verificati-va cunostintele de cultura generala
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 19 Ianuarie 2016, ora 14:01
Fortele Navale divizia de Dunare
www.rumaniamilitary.ro/fortele-navale-divizia-de-dunare#prettyPhoto Arme de Razboi blindatele de Dunare In urma cu aproximativ un an, aparea un articol in presa ucrainiana despre forta Romaniei pe fluviu. Se facea acolo un inventar asupra puterii flotei romanesti de Dunare, in speta monitoarele si vedetele blindate. Pe langa chemarile patetice ale respectivului ziarist la intarirea flotei Ucrainei la fluviu, acesta facea si o analiza despre flota noastra militara fluviala. Acum chiar ar avea homosovieticus, subspecia de Ucraina motive sa doarma noaptea mai prost din cauza blindatelor noastre de Dunare?! Pai hai sa vedem! Flota militara a Romaniei la Dunare, are ca scop principal apararea Deltei Dunarii, adica garantarea libertatii circulatiei si accesului la Marea Neagra! Are un scop pur defensiv si este gandita sa actioneze cu batalionul de infanterie marina de la Babadag, pentru protectia cailor de comunicatii si interzicerea accesului in teritoriul national a rusilor! Ca altcineva nu prea ce sa caute acolo! Este practic o flota cu dedicatie, special pentru homosovieticus! Asadar ce avem pe fluviu?! 1. 3 monitoare mari -45-Mihail Kogalniceanu -46-Ioan C. Bratianu -47-Lascar Catargiu Caracteristici: -deplasament522 to. -viteza maxima 16Nd -armament- tunuri 2X100mm, acelasi tip ca pe tancurile romanesti -sisteme AA- mitraliere, calibrul 30mm, 2X30, binate -mitraliere, calibrul 14,5mm, 10 bucati RACHETE strela 2M -lansatoare de rachete nedirijate GRAD 122mm2 bucati 2. 5 vedete blindate -176-Rahova -177-Opanez -178-Smardan -179-Posada -180-Rovine Caracteristici: -deplasament320 to. -viteza maxima16Nd. -pescaj1,5 m -armament, acelasi tip si cantitati, cu exceptia tunului de 100mm, care la bordul vedetelor se afla intr-o singura bucata, la prova. Deasemenea Romania mai detine si vedete mai mici, tip VB 76, cam 18 bucati, si nave auxiliare, necesare sprijinirii navelor principale. Asadar suntem o putere la Dunare?! Practic nu avem cu cine sa ne luam de par. Nici un alt stat riveran nu detine astfel de nave, de fapt nici un alt stat nu detine o astfel de unitate. Proiectate special pentru lupta in Delta Dunarii, monitoarele noastre au capacitatea de a se catara pe mal, pentru a sprijini direct trupele, sau pentru a descaraca/incarca material si personal. Intr-o astfel de situatie, nava vine perpendicular pe malul apei si efectiv se urca cu botul pe mal. Deasemenea, fiecare comandant si timonier trebuie sa cunoasca canalele si samarcurile Deltei, ca pe propria curte. Navigatia se face de obicei in conditii de vizibilitate foarte redusa, in zone unde circulatia civila este cu totul interzisa. Monitorul Lascar Catargiu, folosind sistemul GRAD In ultimii ani, navele au fost dotate cu noi radare si sonare, ultraperformante, care permit unui convoi sa navigheze ziua si noapte, la vizibilitate zero. Deasemenea, toate vedetele si monitoarele sunt extrem de tacute. Pot inainta cu viteze de pana la 8-10 Nd si practic sa treaca pe langa tine fara sa le auzi. Camuflajul este in cazul lor extrem de important. O nava de peste 500 de tone si 50 m lungime poate fi camuflata total, in mai putin de o ora. Practic de la cativa zeci de metri nu sti ce vezi: un tufis mai mare, sau o mica padure! In fapt nici o alta nava nu poate rezista unui atac direct din partea unui monitor aflat pe fluviu si cu chef de scandal! Imediat ce ordinul de lupta a fost dat, toate chepengurile si hublourile se inchid, iar navigatia se executa prin niste fante lungi de 20cm si late de 2cm, intr-o liniste totala! Camuflat perfect si inaintand fara zgomot, gata sa traga in orice ii apare in fata, o astfel de fiara, puternic blindata, este redutabila si fatala. Gandite sa lupte si cu alte nave, monitoarele noastre au insa ca misiune principala sprijinirea cu foc a trupele romanesti care apara Delta. Pantru asta au la bord si doua instalatii lansatoare de rachete GRAD si numite APRN! Ele indeplinesc in zona lagunara rolul tancurilor, care aici nu pot fi folosite. Acest sistem are in compunere doua lansatoare a cate 40 de rachete, retractabile. Adica intreg sistemul intra sub punte atunci cand nu este folosit, pentru alimentare si protectie. Are o uriasa putere de foc, o singura salva putand distruge un intreg regiment inamic. Asa cum spuneam, aceste nave sunt unice pe intreaga Dunare, si practic nu au inamic. Sigur ca sunt vulnerabile la atacurile din aer si de pe mal, dar nu foarte vulnerabile. Ele sunt mandria constructorilor romani de nave, fiind proiectate si executate integral in Romania. In perioada 1985-1993, au fost construite vedetele blindate, la Mangalia, iar in perioada1990-1994, Turnu-Severin a fost construit primul monitor din serie, M.Kogalniceanu. Apoi intre1994-1996, tot la Turnu-Severin, au fost realizate celelalte doua monitoare! Asadar are motive pseudostatul Ucraina sa se teama de blindatele noastre de Dunare?! Categoric da! Putem privi cu multa mandrie flota fluviala! Macar ca si alte ramuri ale Armatei sa fie la nivelul de dotare al Divizionului de Nave Purtatoare de Artilerie
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 19 Ianuarie 2016, ora 14:16
Enigme :Dacia, mama noastra a tuturor
www.rumaniamilitary.ro/enigme-dacia-mama-noastra-a-tuturor Romania, suntem noi un popor latin, in sensul de romanizare? Teoria conform careia noi am fi rezultatul etnogenezei dintre daci si romani, este doar o teorie, frumos ambalata, care isi are radacinile in Scoala Ardeleana.Aceasta filiatie a fost folosita de romanii ardeleni, in lupta lor pentru libertate, in fata grofilor( Doamne cum suna!)unguri Dar, in realitate are macar ceva consistent sau este doar un idee gresita, pentru o cauza nobila?! Cel mai bun si mai scos in fata argument este, bineinteles, latinitatea incontestabila a limbii noastre!Nimenii nu poate contesta ca latina si limba romana sunt limbi surori.Mai mult decat atat, limba romana este, de departe, cea mai apropiata de latina. Iar acest lucru este din start ciudat.Franta, Spania nemaivorbind de Italia, au fost colonizate sute de ani, pe cand teritoriul nostru doar 170 de ani!In timp ce populatile din teritorile amintite mai sus, au trait, pana la urma, in armonie si pace cu administratia romana, la noi dinpotriva, s-au dus lupte neincetate, pentru eliberare .Pe cand in Franta, Italia, Spania s-au construit orase, apeducte, sosele etc, in Dacia aceste amprente ale civilizatiei Romei sunt foarte putine si rare. Atunci cum poate limba noastra sa fie cea mai apropiata de latina, mult mai apropiata decat limbiile formate in sute de ani de ocupatie si administratie continua?! Si mai ales cum putem fi noi urmasii celor doua popoare care s-au infruntat, pe viata si pe moarte, sub zidurile Sarmzegetusei?!In randurile care urmeaza vom incerca cateva raspunsuri si vom prezenta mai multe dovezi, prin care incercam sa dovedim ca Dacia si dacii nu prea au fost romanizati. Cand Ovidiu le citea dacilor poezii in Dobrogea, acesti radeau de se prapadeau de ce? pai si noi zambim cand auzim vorbind pe cineva din Basarabia.Intelegem perfect ce spune dar termenii folositi sunt haiosi.Cum putea Ovidiu sa le citeasca poezii unor oameni care teoretic nu prea intelegeau latina?! Din toponimele folosite de romani in Dacia nu s-a pastrat nici unul, dovada ca dacii nu le foloseau, iar la plecare ocupantilor nimenii nu le-a tinut minte.Mai mult decat atat, dacii liberii din Moldova,Cehoslovacia, Polonia, Ucraina, etc, urmau cursuri de romanizare?!Altfel cum se poate explica ca si limba vorbita de ei s-a romanizat in acelasi mod si acelasi timp cu cea vorbita in teritorile ocupate?! Aici trebuie precizat ca limba romana de astazi NU ARE DIALECTE, precum italiana, de exemplu.Iar asta demonstreaza ca limba noastra s-a format intr-o zona geografica foarte unitara si ca cei care o vorbeau erau in permanent contact, uni cu alti.Exceptie de la regula este AROMANA, limba romana vorbita in nordul Greciei, singurul dialect cunoscut.Iar acest dialect este inca o dovada a celor sustinute mai sus.Aromanii si-au format acest dialect pentru ca au fost izolati de marea masa a celorlalti romani. In Dobrogea, care a fost cel mai mult ocupata de Imperiul Roman, inscriptile in latina sunt o raritate, mare majoritate fiind in limba greaca. In studiul Uber die Sprache und Lebensweise der Thraker im Jh.u.z. despre limba si felul de viata al tracilor din secolul IV, autorul, Dimitar Decev afirma ca in intreaga Moesie si Thracia exista un puternic sentiment de patriotism local in vorbire, limba traca fiind cunoscut si vorbita de o buna parte a populatiei. Anul 535, Imparatul Iustinianus, marturiseste intr-o scrisoare ca a redactat legile in limba elena, pentru a fi intelese de intreaga populatie si nu in latina, pe care, probabil nu prea o mai vorbea nimeni. Asadar, insisi romanii nu vorbeau latina, armata romana nu prea o folosea, iar noi am fost latinizatii de cine?!Cum a putut o armata care vorbea preponderant graca sau isi folosea propria limba, in cazul unitatilor auxiliare, sa romanizeze pe cineva, cand ei insisi nu erau romanizati?!Iar vi-a-vis de colonistii care ar fi venit in Dacia Pai or fi venit cativa, dar aia erau romanizati?!Adica isi inchipuie cineva ca un cetatean roman ar fi parasit bunastarea si luxul din metropola, pentru a veni in friguroasa Dacie?!De ce? Cetatenii romanii, chiar si cei foarte saraci, aveau un fel de subventii de la guvern.Primeau hrana si circ gratis si nu prea aveau motive sa-si riste viata intr-o regiune care nu a putut fi pacificata niciodata! Dar haideti sa mergem mai departe! Religia! La venirea romanilor dacii credeau in nemurire sufletului, erau monoteisti, deci o religie superioara, celei romano-grecesti, iar sapaturile arheologice, privind ritualurile de inmormatare, asupra unui cimitir dac din perioada de ocupatie( sec. II-III), de la Soporu de Campie, arata ca din 188 de inmormantari doar la doua s-au gasit monezi, ca obol pentru trecerea Stux-ului. Locuintele nu s-a pastrat mai nimic din arhitectura romana. In general dacii nu prea aveau ce sa preia de la romanii dintr-un motiv extreme de simplu: spiritual erau mult mai avansati decat cotropitorii, iar cel mai bun exemplu poate fi considerat calendarul dacic! Astfel anul dacic avea 365,242197 zile, fata de 365,242198, cat are anul calculat astazi!Asadar o diferenta de o milionime!!! Deasemenea calendarul dac avea un sistem de reglare la 104 ani, 520 ani si 8840 ani. Ca un element de originalitate, mentionam cifra (sase, 6), extreme de importanta, pe care dacii o foloseau in calculul calendarului si pe care o intalnim cu multe alte ocazii.Spre exemplu: -pe basorelieful de la Ostia sub forma numarului de altare ce se afla deasupra pesterii. -pe basorelieful de la Sarmizegetusa, unde 6 altare inconjoara capul lui Mithras. -numarul de martori folositi in dreptul consuetudinar vechi romanesc in toate tinuturile locuite de romanii, chiar si in Polonia -confederatia etrusca(2X6=12) si numaratoarea sumeriana sexazecimala. -duzina, in general, ca numar -folosirea cifrei 6 in sensul de atentionare In fapt limba latina si limba daca(traca) erau probabil foarte apropiate si aveau o origine comuna nu foarte indepartata.Nicaieri nu se pomeneste de interpreti(traducatori) pentru limba daca, la fel ca in cazul altor limbii. Ideea Scolii Ardelene a prins insa si astazi suntem foarte mandri de un lucru care nu este sustinut de nimic.O cat de mica cercetare serioasa poate demonstra ca Dacia si poporul dac nu au fost romanizati, iar noi suntem astazi urmasii directi ai celor care au luptat sub zidurile Sarmizegetsei, apoi au atacat continuu asupritorul pana la faimosa retragre.Care retragere a fost mai mult o fuga rusinoasa din calea Dacilor Liberi! Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011 |
Postat pe: 19 Ianuarie 2016, ora 15:21
 pai, da, cam asa-i !
Raporteaza abuz de limbaj |
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 19 Ianuarie 2016, ora 21:21
Top 10 tradari din istoria Romaniei
www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/5163670-top-10-trad... Cum ar fi aratat oare istoria fara tradatori si tradari? De la Burebista la Mihai Viteazul si pana la Tudor Vladimirescu, istoria noastra e presarata cu evenimente tragice, in care rolul principal a fost jucat de personaje fara scrupule care, prin josnicele lor fapte, au schimbat mersul istoriei si soarta romanilor. 1. Prabusirea celui mai mare rege dac: Burebista In vremea lui Burebista, care a domnit pe la jumatatea secolului I i.Hr., statul dac a ajuns in culmea puterii sale. In urma victoriilor repurtate de acest rege, statul dac - cu capitala la Argedava - a ajuns sa se intinda pe un teritoriu imens, cuprins intre Alpii nordici, Muntii Balcani, Marea Neagra si Nistru. Pana si impartul roman Cezar se temea de marea putere a regelui dac si, in jurul anului 44 i.Hr., pregatea un razboi impotriva lui. A murit insa - asasinat, dupa cum se stie, in urma unui complot - inainte de a apuca sa porneasca spre regatul dac. Si, la putin timp dupa aceea, tot unei conspiratii i-a cazut victima si Burebista. Nobilii nemultumiti de puterea si autoritatea sa au complotat pentru a-l inlatura. Odata cu disparitia lui, imensul regat dac s-a destramat, spargandu-se in mai multe bucati pe care cei care uneltisera spre a-l dobori pe Burebista si le-au impartit intre ei. 2. Vlad Tepes: tradat de propriul sau frate Vlad Tepes a ocupat tronul Valahiei in 1456 cu ajutor maghiar. Si-a consolidat stapanirea nimicind mai multi pretendenti care voiau sa-i ia domnia si a bagat spaima atat in sustinatorii acestora, cat si in turci. Dupa cativa ani, a refuzat sa mai plateasca turcilor tribut si a macelarit armata otomana care fusese trimisa sa-l pedepseasca - aproape 25.000 de oameni. Astfel provocat, sultanul Mahomed al II-lea a ridicat, in primavara anului 1462, o oaste numeroasa, cu care a pornit spre Dunare. Dupa o serie de ciocniri care au pricinuit turcilor mari pagube si dupa celebra incursiune nocturna a lui Tepes in tabara turceasca, si ea soldata cu multi morti din randul otomanilor, era limpede ca Inalta Poarta era departe de a putea rezolva problema pe calea armelor. S-a folosit, deci, de calea complotului, gasind un aliat chiar in persoana lui Radu cel Frumos (fratele bun al lui Vlad Tepes) care uneltise fara scrupule impotriva propriului sau frate. Sultanul l-a numit pe Radu cel Frumos domn al Munteniei si mai multi boieri au trecut de partea lui, speriati, pesemne, de firea apriga a lui Tepes si dornici sa aiba un domn mai usor de manipulat. Tepes s-a retras in Ardeal (in 1462), asteptand sprijin de la Matei Corvin. Dar, desi acesta a ridicat o armata pentru a-i veni in ajutor, in cele din urma, ajutorul n-a mai ajuns: i s-a pus capat printr-o intriga a inamicilor lui Tepes (probabil sasi din Brasov, cu care Tepes avusese, cu cativa ani in urma, niste conflicte datorate faptului ca brasovenii sprijinisera cativa pretendenti care urmareau sa-i ia locul pe tronul Valahiei. Drept represalii, Tepes a executat mai multi sasi si a atacat Brasovul si cateva sate sasesti). Lui Matei Corvin i s-au prezentat scrisori - false, considera istoricii - , scrise, chipurile, de Vlad Tepes, scrisori din care rezulta ca voievodul era gata sa se supuna sultanului Mahomed al II-lea si sa-l ajute, apoi, sa cucereasca si Ardealul. Matei Corvin a luat de bune aceste informatii si, in loc de a-l ajuta pe Vlad Tepes sa-si recapete tronul uzurpat, l-a bagat la inchisoare, la Buda, unde Tepes a ramas timp de peste zece ani. Abia in 1476 si-a recapatat tronul, pentru foarte scurt timp. 3. Asasinat de cei care ar fi trebuit sa-l apere: Radu de la Afumati Radu de la Afumati a domnit in Tara Romaneasca intre 1522 si 1529, cu mai multe intreruperi de cateva luni, care arata ca tara trecea atunci printr-o perioada de mari tulburari: numerosi pretendenti isi disputau tronul si, dupa cum balanta norocului inclina de partea unuia sau a altuia, ei stapaneau pentru putina vreme Valahia, pentru ca apoi sa fie rasturnati si inlocuiti. Timp de cativa ani ani, Radu de la Afumati a reusit, de fiecare data, sa-si doboare rivalii, astfel ca, in aceasta perioada, stapanirea asupra Tarii Romanesti i-a apartinut in cea mai mare parte a timpului. Dupa ce, initial, se opusese turcilor, el a inteles, in cele din urma, ca pentru a domni trebuia sa aiba sprijinul Inaltei Porti otomane (asa erau vremurile!). Sustinut de turci si de neamul Craiovestilor, o puternica familie de boieri din Oltenia, el a ocupat, in cele din urma, tronul Valahiei, pe care l-a pastrat pana in 1529. Si aici i se incheie povestea - si totodata viata. Tragicul sau sfarsit e descris in chip impresionant de istoricul Constantin C. Giurescu; sa-l citam, asadar: "Recunoscut de turci si sprijinit de Craiovesti, Radu ar fi putut domni vreme indelungata daca nu cadea victima unui complot ticalos. Spre sfarsitul anului 1528, o suma de boieri [ ] nemultumiti probabil de influenta puternicei familii de peste Olt, se ridica impotriva domnului. Acesta, surprins, neavand la indemana oastea spre a li se opune, e nevoit sa fuga. [ ] pe drum, insa, boierii il ajung la Ramnicu Valcea si, nerespectand nici lacasul dumnezeiesc in care Radu se refugiase, il ucid in bisericuta de pe dealul Cetatuii, sub ochii ingroziti ai preotului [ .] S-a intamplat aceasta mizerabila crima - unica prin imprejurarile ei in istoria noastra - in ziua de 2 ianuarie 1529; ea pune in lumina cea mai urata boierimea munteana din acea vreme." 4. Tradat de boieri: Petru Rares Domn al Moldovei in doua randuri, 1527-1538 si 1541-1546, Petru Rares, fiu nelegitim al lui Stefan cel Mare, a pierdut tronul celei dintai domnii din pricina unui complot al boierilor. Pentru a fi drepti, trebuie sa recunoastem ca Petru Rares insusi, extrem de ambitios, macinat de dorinta de a cuceri posesiuni cat mai intinse (printre altele, a incercat sa cucereasca Ardealul), a trecut de mai multe ori dintr-o tabara in alta, in chipul cel mai nestatornic, aliindu-se cu cine i se parea lui mai prielnic in acel moment. In 1538, Petru Rares a vazut Moldova atacata simultan de turci, tatari si poloni. Initial, soarta i-a fost favorabila domnitorului. I-a infrant pe tatari la Stefanesti si a incheiat un armistitiu cu polonii, carora le-a inapoiat regiunea Pocutia (care facea obiectul unor neintelegeri ramase nesolutionate de multa vreme, intre moldoveni si poloni; Petru Rares o ocupase in 1530). Dar invazia turceasca, sub conducerea lui Soliman Magnificul si care luase aspectul unei expeditii de pedepsire, nu a putut fi oprita. Iar domnitorul nu s-a putut bizui pe loialitatea boierilor si asta l-a facut sa piarda domnia. Boierii, poate nemultumiti de firea dificila a voievodului, poate temandu-se de represaliile care s-ar fi abatut asupra lor in cazul unei victorii a turcilor (victorie foarte probabila, data fiind superioritatea lor numerica) l-au parasit pe domnitor, au refuzat sa lupte si s-au inchinat lui Soliman. Acesta a numit un alt domn (Stefan Lacusta) si a smuls Moldovei doua bucati zdravene din teritoriu - Tighina si Bugeacul. Petru Rares a fost nevoit sa fuga si, dupa multe peripetii, a reusit, cu ajutorul unor pescari, sa ajunga in Ardeal. In 1541, dupa ce ceruse iertare lui Soliman, mersese personal la Constantinopol sa-si pledeze cauza si impartise daruri imense, si-a recapatat tronul. Dupa inca vreo cativa ani de incercari razboinice (incercase sa cucereasca iarasi Ardealul), soldate insa cu esecuri, ambitiosul voievod s-a stins, de boala, in 1546. 5. Singur impotriva Imperiului Otoman: Ioan Voda Viteazul Ioan Voda Viteazul, numit si Armeanul (mama sa fusese armeanca) sau, mai tarziu, Ioan Voda cel Cumplit, era stranepot al lui Stefan cel mare. Unele cronici vechi il prezinta ca pe un tiran, dar istoricii moderni ii fac un portret mai magulitor, recunoscandu-i marele merit de a se fi impotrivit turcilor si afirmand ca era foarte indraznet si viteaz, fiind, de aceea, foarte iubit de soldati si de popor dar, din pacate, nu si de boierime si cler. Pentru numerosii boieri intriganti, un domn cu o fire apriga nu era un conducator comod, dupa cum nici pentru acesta vesnicele sforarii si comploturi ale dregatorilor nu erau usor de suportat. Ioan Voda a ales sa fie aspru cu boierii si mai indurator si grijuliu cu cei din paturile de jos, care aveau mult mai multa nevoie de ocrotire. El obtinuse tronul Moldovei in 1572 - unde se obtinea la acea vreme, adica de la turci -, cu ajutorul averii stranse in tinerete, cand facuse negot cu pietre scumpe. In 1574, insa, turcii i-au cerut sa dubleze suma platita drept tribut. Ioan Voda a convocat Divanul si i-a convins pe boieri sa se impotriveasca cererii sultanului. Situatia politica era de asa natura, incat voievodul n-a putut gasi alti aliati decat cazacii zaporojeni - o populatie din zona Nistrului - care i-au trimis in ajutor o ceata de 1.200 de oameni. Cu ei si cu armata sa de moldoveni, Ioan Voda a pornit razboiul impotriva turcilor. Dupa un sir de victorii rasunatoare ale domnitorului moldovean, care l-au inspaimantat pe sultanul Selim, acesta a trimis impotriva lui o armata zdravana, alcatuita din turci carora li se adaugasera tatari si valahi. Acestia din urma doreau sa-l inlature pe Ioan Voda pentru a-i da tronul unui pretendent, Petru, frate cu domnitorul valah Alexandru. Ioan Voda se instalase la Husi, de unde putea veghea mai bine asupra granitelor. Afland de venirea turcilor, domnitorul trimise pe parcalabul Sucevei, Ieremia, in fruntei unei avangarzi, sa-i impiedice pe turci sa treaca Dunarea si sa-l tina la curent cu evolutia situatiei. Trimisul, insa, despre care se spune ca ar fi fost platit de dusmani cu 30.000 de galbeni, l-a inselat pe domnitor: i-a spus ca ajunsese prea tarziu pentru a-i opri pe turci si ca acestia ar avea o armata destul de mica. A fost prima tradare. Pe baza acestor informatii false, - in lipsa altora mai exacte - Ioan Voda a pornit impotriva otomanilor. Batalia s-a dat la Oblucita, "langa iezerul Cahulului". Poate ar fi avut, totusi, sanse sa invinga, daca n-ar fi survenit o a doua si apoi o a treia tradare. In ajunul bataliei, o parte dintre boieri, avandu-l in frunte pe marii vornici Murgul si Bilai, au trecut de partea turcilor, iar a doua zi, cand se dadu semnalul atacului, "Boierimea moldoveana, in frunte cu Ieremia Parcalabul, pleca steagurile si, punand cusmele in varful sulitelor si sabiilor, trecu si ea de partea dusmanului" (Constantin C. Giurescu, Istoria romanilor). Lupta a fost cumplita; dupa trei ciocniri soldate cu numerosi morti in ambele tabere, Ioan Voda s-a retras pe un deal, in satul Roscani, unde a fost inconjurat de turci. Nemaiputand rezista asediului, din pricina lipsei de apa, Ioan a hotarat sa se predea. Atat Ahmed Pasa , comadantul ostii turcesti, cat si Petru, pretendentul la tronul Moldovei, au jurat solemn ca vor cruta viata tuturor cazacilor si moldovenilor. Dar, odata ajuns in cortul capeteniei turcilor, Ioan Voda a fost injunghiat, apoi i s-a taiat capul, iar trupul lui, legat de doua camile, a fost rupt in bucati. Ostasii care ramasesera alaturi de el au fost macelariti. 6. Petru Cercel, frumosul aventurier din Apus Scurta si palpitanta cariera voievodala a acestui print neobisnuit, aparitie insolita in galeria domnitorilor care s-au perindat pe tronul Munteniei, s-a sfarsit cu o incercare de fuga. De scapat a scapat cu viata, pentru moment , dar tradarea insotitorilor sai - propriile sale garzi, in care avusese deplina incredere - i-a retezat sansele de a recapata domnia. Instalat pe tronul Tarii Romanesti in 1583, dupa ce castigase "cursa" pentru domnie invingandu-si potrivnicul - pe Mihnea, zis mai apoi Turcitul - Petru Cercel si-a inceput "mandatul" sub auspicii bune. Si-a asezat curtea la Targoviste, a investit in imbunatatiri edilitare si infrumusetari arhitecturale ale orasului, a adus cu el un suflu de Renastere occidentala si totul parea sa prevesteasca o epoca de liniste si progres. Dar datoriile facute pentru a procura banii cu care isi cumparase tronul l-au determinat sa puna biruri mari, care au impovarat poporul, iar ciocnirea dintre conceptiile sale moderne, occidentale si traditionalismul boierilor autohtoni l-au facut sa intre in conflict cu acestia. In 1585 - dupa mai putin doi ani de domnie -, afland ca urma sa fie mazilit, Petru Cercel si-a adunat averea stransa si a pornit spre Transilvania. Dar a fost tradat chiar de oamenii din escorta sa: acestia i-au furat bogatiile, iar fugarul, lipsit de sprijin, a fost arestat si inchis. Cativa ani mai tarziu, dupa ce evadase din inchisoare, a "candidat" din nou pentru domnie dar, lipsit de sprijin, a pierdut competitia in favoarea fostului sau inamic, Mihnea, care, sprijinit de ambitioasa lui mama, a izbutit sa domneasca, in total, de trei ori, iar dupa ultima mazilire, pentru a scapa cu viata, a trecut la mahomedanism, ramanand in istorie sub porecla de Mihnea Turcitul. 7. Mihai Viteazul: puternicul si temutul voievod al celor trei tari romanesti In vara anului 1600, puterea lui Mihai Viteazul ajunsese la apogeu: el stapanea acum toate cele trei trei tari romanesti, iar aceasta izbanda il facuse pe cat de celebru, pe atat de respectat in Europa. Cu atat mai tragica pare prabusirea sa, cu cat a venit foarte curand dupa acest moment de glorie. Dupa opinia istoricului Constantin C. Giurescu, "Cauzele caderii lui Mihai au fost, pe de o parte, rascoala nobililor ardeleni si intelegerea lor cu generalul imperial Basta, pe de alta parte, dusmania polonilor." Generalul Basta era comandantul armatelor germane ale imparatului Rudolf al II-lea de Habsburg, stapanitorul Sfantului Imperiu Roman de Neam Germanic (un ansamblu de teritorii din Europa centrala, reunite Interesat de o alianta cu Mihai Viteazul in vederea apararii impotriva expansiunii spre vest a Imperiului Otoman, imparatul Rudolf a dat, initial, ajutor militar voievodului in actiunile acestuia de extindere a stapanirii sale peste cele trei tari romanesti. Nu a vrut, insa, sa il recunoasca drept domn al Ardealului, dorind sa pastreze pentru sine acest teritoriu si sa-i acorde lui Mihai Viteazul doar functia de guvernator. In 1601, dupa mai multe neintelegeri si reconcilieri - de forma - cu generalul Basta, dupa mai multe confruntari cu nemesii unguri din Ardeal, se punea din nou problema stapanirii acestui teritoriu. Si, aici, Mihai Viteazul a fost prins - si a devenit victima - in jocul de interese al marilor puteri si al reprezentantilor acestora. Iata cum s-au succedat evenimentele, dupa descrierea aceluiasi mare istoric citat mai sus: "La Turda, Mihai hotari sa-si desparta armata de aceea a lui Basta; voia sa plece mai degraba la Fagaras, spre a-si vedea sotia si copiii. Aceasta despartire insemna insa pentru domnul nostru libertatea de initiativa. Basta, care stia ca imperialilor le convenea mai mult o stapanire directa asupra Ardealului, iar nu prin intermediul unei personalitati atat de puternice, deci greu de maniat, cum era aceea a lui Mihai, se hotari sa impiedice - prin orice mijloace - o asemenea libertate. In zorii zilei cand voievodul trebuia sa plece spre Fagaras, la 9/19 august 1601, el trimise un detasament de trei sute de germani si valoni, acestia din urma comandati de ofiterii Jacques Beauri si Mortague. Aveau ordin sa-l aresteze pe Mihai, iar daca se opune, sa-l ucida. Asa se si intampla. Intrand in cortul domnului, Beauri ii spuse: "esti prins". Mihai rosti un singur cuvant: "ba", si dadu sa puna mana pe sabie. In aceeasi clipa insa, un valon il impusca, un al doilea ii strapunse pieptul, altii il lovira cu halebardele". Si astfel, printr-un asasinat marsav, s-a incheiat scurta si glorioasa cariera de domn si cuceritor a lui Mihai care a lasat, totusi, in urma, o imensa speranta: aceea ca unirea celor trei tari romanesti e un fapt realizabil. Aveau sa treaca mai mult de trei veacuri pana sa se intample din nou dar, in tot acest timp, nadejdea a fost hranita si de faptul ca, odinioara, cineva aratase ca se poate. 8. Lunga domnie si tragica prabusire a lui Constantin Brancoveanu Una dintre cele mai lungi domnii din istoria Valahiei, cea a lui Constantin Brancoveanu, domnie intinsa pe 25 de ani, s-a sfarsit in chip groaznic, cu mazilirea, torturarea si ucidera domnitorului de catre turci - care, totusi, ii fagaduisera domnia pe viata - si aceasta in urma intrigilor viclene ale propriilor sale rude. Brancoveanu a avut o domnie cu putine lupte, datorita, in cea mai mare parte, diplomatiei sale gratie careia a reusit mult timp sa pastreze un echilibru sanatos intre pretentiile turcilor - cei de care depindea mentinerea lui pe tron - si interesele Apusului crestin, care dorea sa-si extinda influenta spre Rasarit. Jongland abil cu relatiile diplomatice cu toate marile puteri care ii amenintau tara, platind turcilor ceea ce ii cereau, dar cultivand si relatiile cu vestul, Brancoveanu a reusit sa mentina Tara Romaneasca intr-o stare de stabilitate politica remarcabila. Dupa 1699, cand turcii, multumiti de acesta stare de lucruri si de generozitatea voievodului, i-au acordat domnia pe viata - un privilegiu rar - parea ca nu mai are a se teme de nimic. Pana in 1714 a avut parte de o epoca tihnita, in care a putut cladi palate si lacase de cult, a putut sprijini artele, invatamantul si stiintele si si-a putut creste copiii in liniste. Dar toate acestea s-au sfarsit in chip tragic, ca urmare a mai multor intamplari in care chiar oameni inruditi cu domnitorul au savarsit fapte care i-au grabit caderea. Un boier ruda cu el, spatarul Toma Cantacuzino, fara stirea si permisiunea domnitorului, ii ajutase pe rusi in razboiul acestora cu turcii (1711), lucru care ii suparase pe acestia din urma si ii facuse sa-l suspectezea pe domn de necredinta fata de ei. O alta ruda, unchiul sau, stolnicul Constantin Cantacuzino, ravnind sa-l puna pe tron pe propriul sau fiu Stefan, a uneltit la Poarta, tesand intrigi care i-au alcatuit domnului o reputatie proasta in ochii turcilor. Iar acestia, desi ii dadusera domnuia "pe viata", n-au ezitat sa-si incalce promisiunea: l-au mazilit, ispititi pesemne si de marea avere pe care voievodul o adunase in timpul lungii sale domnii. Brancoveanu, pe atunci in varsta de 60 de ani, si cei patru fii ai sai au fost adusi la Stambul si inchisi. Turcii l-au torturat pe batranul voievod pentru a afla unde-i sunt bogatiile apoi, la data de 26 august 1714, Brancoveanu a fost decapitat, dupa ce turcii il silisera sa asiste la executia celor patru fii. I-a urmat la tron Stefan Cantacuzino, asa cum dorise (si uneltise) tatal acestuia dar, dupa cum scrie Nicolae Iorga: "Ca o rasplata dumnezeiasca, i-a venit aceeasi pieire silnica, dupa doi ani singuri de domnie. Fu gatuit in temnita la Constantinopol, impreuna cu tatal sau foarte batran. " 9. Tradati pentru rasplata: Horea, Closca si Crisan Inceputa in noiembrie 1784, in satul Curechiu (Hunedoara), rascoala lui Horea, Closca si Crisan, miscare cu caracter national si social, iscata ca o reactie a iobagilor romani din Ardeal, disperati de situatia lor economica si sociala tot mai greu de suportat, s-a incheiat dupa foarte scurt timp, la sfarsitul lunii decembrie a aceluiasi an, cand cei trei conducatori au fost prinsi si executati. Pe capetele lor se pusese cate un premiu de 300 de galbeni; totusi, sustinuti de majoritatea oamenilor din popor - constienti de faptul ca li se aparau interesele -, ei n-au putut fi capturati de autoritatile austro-ungare altfel decat prin tradare. S-au gasit cativa tarani care, ispititi de bani, au ajutat la capturarea celor trei, care stateau ascunsi, in vreme ce preotii romani care se raliasera miscarii umblau prin sate pentru a aduna banii necesari pentru ca Horea sa se poata duce din nou - pentru a cincea oara - la Viena, spre a pleda cauza iobagimii romane in fata imparatului austro-ungar, Iosif al II-lea. La 27 decembrie 1784, cativa tarani s-au apropiat de Horea si Closca - acestia stateau ascunsi intr-o coliba de crengi, in codrul Scoragetului, din Muntii Gilaului - si, pretinzand ca umbla dupa vanat, au fost primit in coliba de cei doi. La un semnal, s-au napustit asupra lor, i-au legat si apoi i-au predat autoritatilor. Tot prin tradare a fost capturat, la 30 ianuarie 1785, si Crisan. A urmat judecata, apoi executia lui Horea si a lui Closca printr-o pedeapsa extrem de cruda - tragerea pe roata. Trupul lui Crisan, care se sinucisese in inchisoare, a fost zdrobit in acelasi fel. Si totusi, sacrificiul lor n-a fost zadarnic - un exemplu paradoxal de revolta care, desi infranta, va aduce totusi, macar in parte, schimbarile pe care le-a urmarit. In anul urmator rascoalei, 1785, printr-un act solemn datat 22 august si promulgat de imparatul Iosif al II-lea, in Ardeal a fost desfiintata iobagia. 10. Alexandru Ipsilanti, omul pe care Tudor Vladimirescu n-ar fi trebuit sa si-l faca aliat Moartea lui Tudor Vladimirescu si infrangerea revolutiei conduse de el, in 1821, s-au datorat tradarii de catre cei cu care se aliase, eteristii condusi de Alexandru Ipsilanti. Eteria, organizatie europeana dedicata eliberarii crestinilor - si indeosebi a grecilor - de sub stapanirea otomana - a avut filiale in multe tari ale Europei, iar in Tara Romaneasca influenta ei s-a manifetstat cu precadere in evenimentele asociate revoltei din 1821. Dorind sa contribuie la eliberarea Valahiei de sub apasatoarea vasalitate fata de Inalta Poarta otomana si sa o scape de flagelul domniilor fanariote, Tudor Vladimirescu a imbratisat idealurile Eteriei si a incheiat o intelegere cu conducatorul acesteia, Alexandru Ipsilanti. Se bizuiau pe sprijinul Rusiei; aceasta, insa, a dezaprobat miscarea. In plus, organizarea armatei eteriste lasa mult de dorit; trupele nedisciplinate ale lui Ipsilanti au jefuit pe drum multe gospodarii, starnind nemultumirea populatiei romanesti. Intelegerea dintre Alexandru Ipsilanti - devenit epitrop general al Eteriei - si Tudor Vladimirescu, conducatorul miscarii in Tara Romaneasca, prevedea ca Ipsilanti - dupa ce trecuse prin Moldova si Muntenia - sa iasa din tara cu trupele sale, pentru a nu starni o reactie dura si o interventie armata din partea turcilor. Dar, cand a devenit evident ca Ipsilanti nu era un conducator si un aliat de nadejde, conflictul intre cei doi a ajuns atat de grav, incat Alexandru Ipsilanti a hotarat sa se descotoroseasca de Tudor Vladimirescu, printr-un complot. Prin tradare, Tudor Vladimirescu - pe care poporul il numea deja "domnul Tudor", - a fost ridicat de la Golesti si apoi asasinat la Targoviste. Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 22 Ianuarie 2016, ora 10:24
Uriașa fraudă electorală din 1946. Cum au fost identificați votanții partidelor istorice prin metoda prafului de var
adevarul.ro/locale/galati/uriasa-frauda-electorala-1946-fost-ide... Informațiile sunt extrase în bună parte din dosarul de cadre al torționarului Petrache Goiciu, care povestește pe larg și cu mândrie cum a procedat cu dușmanii poporului în câteva localități din județul Galați. Dosarul de cadre al oribilului torționar Petrache Goiciu (aflat în arhiva Administrației Naționale a Penitenciarelor AANP, Fond Cadre, G-1628), cel care a torturat și a ucis mii de deținuți politici în închisorile de la Galați și Gherla, ascunde în el mărturii inedite ale modului cum au vânat cozilele de topor bolșevice candidații la alegerile așa-zis democratice din 1946. Faptele sunt relatate din unghiul de vedere al torționarilor, care se laudă cu entuziasm cu privire la modul cum, în fapt, au strivit orice urmă de democrație din România, simplificând instaurarea guvernării comuniste. Povestea unei mascarade cu pretenții democratice În toamna anului 1946, Guvernul Groza a organizat primele alegeri parlamentare de după Al Doilea Război Mondial, alegeri pe care Partidul Comunist din România (PCR, devenit în 1948 PMR și apoi din nou PCR) avea să le câștige printr-o uriașă fraudă. În campania electorală, conducerea centrală a partidului comunist a transmis tuturor organizațiilor locale ale PCR sarcina de a-i împiedica pe candidații partidelor tradiționale de a-și prezenta candidații în cadrul mitingurilor electorale și de a le contracara prin toate mijloacele propaganda politică. Măsura a fost dispusă înclusiv împotriva aliaților la guvernare, respectiv a candidaților nemembri PCR din Blocul Partidelor Democrate (din care făceau parte facțiuni fidele comuniștilor din mai toate partidele. Istoricul Dinu C. Giurescu explică magistral contextul în care se întâmplau evenimentele, în cartea Falsificatorii. Alegerile din 1946, apărută la Editura RAO, în anul 2007. Perioadele campaniei electorale și a alegerilor propriu zis au fost marcate de violențe și acțiuni de intimidare generală executate de detașamente ale BPD-ului, face istoricul preambulul unor ample realatări despre respectivele violențe. Însă dacă relatările lui Giurescu, foarte cunoscute de altfel, ating în special evenimentele din partea de centru și sud a României, sursa Petrache Goiciu (torționarul era pe atunci un proaspăt activist comunist pus pe fapte mari) scoate la lumină câteva din faptele întâmplate în județul Galați. Cine nu-i cu noi e împotriva noastră În județul Covurlui, candidatul PNL-Brătianu la alegerile din 1946 pentru un loc în Adunarea Deputaților a fost Mihail Romniceanu, ministru secretar de stat fără portofoliu (adică de umplutură) în guvernul Dr. Petru Groza. Petrache Goiciu. Sursa foto: militiaspirituala.ro Într-o autobiografie datată 12 septembrie 1951 (păstrată în arhiva Administrației Naționale a Penitenciarelor AANP, Fond Cadre, G-1628), Petrache Goiciu povestește sarcinile pe care i le încredințase partidul pentru a contracara acțiunile politice ale demnitarului liberal în județul Covurlui. În aceste trei luni de zile sunt trimes de către Partid la Foltești și Bujor pentru ca să împiedicăm pe Ministrul Romniceanu de a ține o întrunire. Reușim ca la Foltești să nu țină întrunirea, dar imediat au luat mașina și au plecat la Bujor a-m plecat și noi dar nu a-m izbutit săi împiedicăm din cauză că țăranii erau beți într-o stare grozavă și cum nea văzut pe noi au căutat fiind puși la cale de către Tohăneanu profesor omul lui Romniceanu să ne ia la bătaie. Ne-am retras și ne-am reîntors la Galați arătând partidului cele întâmplate, scrie Goiciu (am păstrat ortografia originală). El își informează apoi superiorii că în câteva sate de pe traseu au convins sătenii să participe la demascarea trădătorilor de țară, urmând ca la cabinele de vot să fie făcute puncte de veghere, iar uneltitorii să fie însemnați. În esență, este vorba despre celebra metodă a prafului de var, pe care, în urmă cu câțiva ani, ne-a povestit-o bătrânul țărănist Toader Tanvuia, din localitatea gălățeană Jorăști. Mai exact, deasupra cabinei de vot era postat un cetățean loial comuniștilor, care printr-o gaură din plafon urmărea cum votează fiecare, iar în cazul celor care votau cu partidele istorice le lăsa să pice pe haine un pic de praf de var. Complicii observatorului aveau misiunea fie de a-l împiedica pe votantul însemnat să mai pună buletinul în urmă (îl scoteau în șuturi din secția de votare), fie de a-i aplica o bătaie soră cu moartea, afară, pentru ca toată lumea să înțeleagă și să voteze cum trebuie. Cum a învins Goiciu banda lui Romniceanu Să revenim la declarația lui Petrache Goiciu. Nu a trecut nici câteva zile căci ne aflam în preajma alegerilor din nou sunt chemat la tov. secretar Câmpeanu Constantin (N.R: membru al CC al PCR și viitor deputat PCR de Covurlui) și-mi spune să-mi iau oameni și să plec la Berești Covurlui căci ministrul Romniceanu a plecat și vrea să țină o întrunire și răspundeam în fața partidului dacă reușește să țină întrunirea. Am căutat de a-m adunat 12 muncitori după care am plecat la Berești cum încă nu venise după o oră de așteptare am plecat îndărăt și în satul Ghibărțeni pe șosea ne-am întâlnit cu ministrul Romniceanu Tohăneanu Cristoforatos și încă unul pe care nu l-am cunoscut, scrie activistul. Evident, mașina ministrului este blocată de oamenii muncii, iar cei din mașină sunt dați jos și luați la palme, La urma urmelor, erau trădători de țară, nu? La controlu făcut sub perna unde se afla Romniceanu am găsit o cutie mare cu manifeste de a lor și cu multe broșuri. Nu le-am dat voie să continue drumul și i-am adus până în Bujor în urma mașinei noastre iar la spitalul din Bujor au fugit cu mașina și astfel sa terminat cu banda lui Romniceanu, își încheie apoteoric mărturisirea Petrache Goiciu. Mihail Romniceanu. Sursa foto: wikipedia Cât privește rezultatul alegerilor din 1946, cifrele oficiale (măsluite prin toate metodele posibile: intimidarea electoratului, furtul buletinelor de vot, falsificarea proceselor verbale) aveau să arate că în județul Covurlui, zona de care s-a ocupat Goiciu, comuniștii au adunat 81% din voturi. Recompensa pentru alegeri: este pus director la pușcărie În urma raidurilor reușite împotriva candidaților opozanților comuniștilor, Petrache Goiciu a fot numit șef de cadre la Regionala CFR Galați (evident, cu misiunea de a recruta cadre de nădejde pentru partid), iar din 1947, este pus director al Penitenciarului Galați, loc unde se remarcă prin cruzimi de nedescris împotriva deținuților politici. Și-a continuat cariera de torționar și la Gherla însă, la un moment dat, până și comuniștii s-au săturat de el. Ori doar vroiau să șteargă urmele genocidului la care au fost supuși gospodarii satelor și intelectualitatea română în perioada 1946-1952. Cert este că Goiciu a fost trecut în rezevă, cu gradul de colonel și cu pensie foarte mare, din care s-a înfruptat până în 1980, când a murit, din cauze naturale, la vârsta de 75 de ani. În ceea ce-l privește pe Mihai Romniceanu, lucrurile n-au fost la fel de fericite ca în cazul torționarului. Pe 28 aprilie 1948 a fost arestat. Conform fiselor matricole, a fost internat la penitenciarul Jilava cu ordinul nr. 3856/950, venind de la penitenciarul Craiova. Patru ani mai tarziu (1.10.1954) este înregistrat cu mandatul de arestare 33/C emis de catre Direcșia a II-a a Procuraturii Generale pentru acțiune contra clasei muncitoare (art. 193 CP), desfășurată în timpul burgheziei. Pentru acest fapt a fost condamnat de către Tribunalul Regiunii a II-a Militare, prin hotărârea nr. 9/1957, la 12 ani temnița grea, fiind încadrat la înaltă trădare. Ca deținut politic a trecut prin penitenciarele Craiova, Jilava, Gherla (unde a dat din nou piept cu Goiciu), Pitești, Dej, Sighet, Văcărești și a murit în detenție, în penitenciarul Râmnicu-Sărat, la 13 februarie 1960. Citeste mai mult: adev.ro/o1bxww Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 22 Ianuarie 2016, ora 10:29
Cine a fost Maromet, torționarul înspăimântător pomenit în faimosul cântec de pușcărie La Chilia-n port
adevarul.ro/locale/galati/cine-fost-maromet-tortionarul-inspaima... Nicolae Moromete, supranumit Maromet bestia cu chip de om, a fost comandantul penitenciarelor Galați, Jilava și Chilia și s-a dovedit unul dintre cei mai sadici gardieni din istoria României. El a exterminat sute de deținuți politici prin tortură și înfometare. Era un individ cu grave devieri de comportament, motiv pentru care până și comuniștii l-au înlăturat la un moment dat, fără însă să-l pedepsească pentru atrocitățile comise. Puțină lume știe, dar piesa lăutărescă La Chilia-n port, cunoscută publicului în interpretarea marilor actori Ștefan Iordache (în filmul Cel mai iubit dintre pământeni, inspirat după cartea omonimă a lui Marian Preda) și Gheorghe Dinică, a fost lansată inițial ca un cântec de pușcărie care zugrăvea viața grea a deținuților (în mare parte politici) duși la muncă silnică în Delta Dunării. Faptele și personajele din amintitul cântec sunt cât se poate de reale, de altfel. Astfel, formularea La Chilia, la Tătaru/ Bate Maromet cu parul (cu precizarea că lăutarii moderni au remixat numele, din neînțelegerea textului, în Mahomed) face referire la un personaj de tristă amintire, a cărui poveste o vom spune în cele ce urmează. Maromet, pe numele lui real Nicolae Moromete - exact ca personajul central al romanului Moromeții de Marin Preda - a fost, după câte a fost zugrăvit de foștii deținuți și de istorici, unul dintre cei mai sălbatici și violenți comandanți de penitenciar ai regimului comunist, la Jilava, Văcărești, Caransebeș, Galați și Chilia Veche. A intrat în memoria deținuților politici sub numele de Maromet - bestia cu chip de om, iar descrierea faptelor lui pur și simplu îngrozește. Țăran cu cinci clase, propulsat în funcții de comuniști Potrivit unui documentar amplu realizat de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului (ICCC), Nicolae Moromete s-a născut pe 13 mai 1912, într-o familie de țărani săraci, în comuna Valea Ungureni (județul Argeș). A făcut cinci clase primare (ceea ce în acea vreme era echivalentul a 10 clase în zilele noastre) și s-a angajat ca măturător, apoi om de serviciu la Primăria București, loc unde va lucra până în anul 1941, când a fost mobilizat și trimis pe frontul de răsărit. În anul 1945 a devenit membru al Partidul Comunist, iar din 1947 a fost încadrat în diferite poziții în Ministerul Afacerilor Interne (MAI) gardian, prim gardian, comandat de gardă, comandat de penitenciar la Jilava, Caranșebeș, Galați și Formațiunea Chilia Veche, iar apoi locțiitor de comandant pentru pază și regim la Văcărești, ultimul grad fiind cel de locotenent colonel în MAI. Numirea lui Moromete în funcția de comandant de gardă, cu delegație de director interimar de penitenciar la Jilava, survine în anul 1949, atunci când regimul carceral devine unul dintre cele mai severe, mai ales că închisorile erau deja pline de deținuți politici: lideri ai partidelor istorice, moșieri, țărani înstăriți, industriași, intelectuali, preoți. Transformarea închisorii într-un iad a fost trasată de către Partidul Comunist, după cum însuși Moromete susține într-un memoriu din 1955. Lui Moromete i s-a cerut să aplice o disciplină nemaiîntâlnită, întrebuințând orice metode în numele luptei de clasă, fiind amenințat că în caz contrar va fi închis la rându-i, consemnează amintitul raport al ICCC. Rămășite ale unor deținuți politici uciși în Colonia Sulina. Sursa foto: ICCC Instituise un regim de lagăr de exterminare nazist În toată perioada cât a lucrat în Direcția Generala a Penitenciarelor și Lagărelor de Muncă, Moromete s-a remarcat prin comportament violent și limbaj abject la adresa deținuților și a subalternilor. Torționarul nu numai ca ordona bătaia deținuților, dar și participa direct. Un fost deținut politic trecut prin închisoarea Jilava povestește cum, în anul 1950, toți deținuții politicii, în urma evadării a doi iugoslavi din închisoare, au fost scoși în curte și obligați să treacă dezbrăcați printr-un tunel de gardieni înarmați cu bâte, care loveau cu furie, se menționează în biografia torționarului întocmită de ICCC. Există dovezi scrise și mărturii ale unor deținuți cum că Nicolae Moromete a utilizat mai multe metode sadice de tortură, cum ar fi: bătaia deținuților până la epuizare sau eliminare, privarea de alimente (mâncarea era aruncată ostentativ la porci), privarea de medicamente și îngrijire medicală, impunerea unui regim de muncă extrem de sever și fixarea unor norme de muncă imposibil de îndeplinit, utilizarea la munci grele a deținuților bolnavi, infirmi sau în vârstă. Deținuți politici la muncă forțată. Foto: arhiva BVAU Maromet bătea cu parul și la Galați Potrivit unor mărturii adunate de Lucia Hossu Longin pentru documentarul Memorialul Durerii, Moromete a continuat politica de exterminare a deținuților politici și în perioada Galați (1952-1954). Distracția favorită a torționarului era supunerea acestora la munci istovitoare ori reducerea porțiilor de mâncare la dimensiuni minuscule. Uneori, un deținut politic era hrănit săptămâni întregi cu câte o sută de grame de pâine mucegăită pe zi, într-un fel de test sinistru al rezistenței organismului uman la înfometare. Nicolae Moromete a devenit o legendă neagră, un torționar între torționari. Cu numele astfel stâlcit, Maromet a lăsat în urmă o biografie care stârnește, concomitent, fiori și repulsie. A condus Penitenciarul Jilava din mai 1949 până în iunie 1952. Deci el a fost comandant acolo când regimul concentraționar se afla în perioada lui cea mai severă, când se aplicau cele mai barbare metode, consemnează Lucia Hossu Longin în amintitul documentar. Cruzimea lui Maromet a fost prea mult chiar și pentru comuniști În vara anului 1954, atrocitățile lui Nicolae Moromete au fost sesizate Procuraturii Galați printr-o scrisoare considerată anonimă, deși ulterior s-a demonstrat că era vorba despre un document semnat de adjunctul lui Maromet. Nu este clar dacă motivul pentru care a fost scris acel denunț a fost unul umanitar sau a fost vorba despre o turnătorie-săpătorie cu scop de promovare, însă este cert că în urma anchetei s-a constatat că regimul de detenție și de muncă era insuportabil, fapt ce făcea ce rata mortalității să fie extrem de ridicată, zilnic decedând 3-5 deținuți. O bună parte din mâncarea deținuților era dată la porci, porțiile de hrană erau tăiate pentru vini imaginare. Deținuții munceau, mâncau și dormeau în frig, umezeală și mizerie. Cei bolnavi erau lăsați să moară pentru că nu primeau medicamente și îngrijire medicală, avea să consemneze procurorii, desigur, cu aprobarea celor de la partid. Deși ancheta a relevat abateri grave săvâșite sub comanda lui Moromete și a propus trecerea lui în rezervă, până la urma acesta a fost caracterizat ca fiind un personaj... pozitiv: În concluzie, este un tovarăș cinstit, în care se poate avea încredere. Ca urmare, a fost numit comandat al Formațiunii Chilia Veche, acolo unde șirul crimelor și abuzurilor a continuat. Și aici s-a făcut, în 1959, o anchetă, care a constatat că Moromete a aplicat sistematic pedepse corporale la toți deținuții, motiv pentru care a fost mutat la Văcărești, pe o funcție inferioară. La Chilia Veche erau aduși din toată țara deținuți în vârstă (peste 60 de ani), cu infirmități fizice sau foarte bolnavi. O comisie de medici a constat că o bună parte din deținuți erau inapți de muncă și totuși au fost folosiți la recoltatul stufului, cu norme ridicate și rații scăzute. Din cauza condițiilor de muncă și a tratamentului brutal la care erau supuși unii dintre deținuți au preferat să se sinucidă. Ancheta a constatat că și la această colonie de muncă s-a înregistrat un număr anormal de decese între octombrie 1958 și ianuarie 1959. Lanțuri si instrumente de tortură folosite la Chilia. În cele din urmă, Moromete a fost trecut în rezervă, în 1959 (avea 47 de ani), cu drept de asigurare socială, dar fără să fi fost judecat pentru crimele și tratamentele inumane prin care au trecut mii de deținuți la Jilava, Văcărești, Caranșebeș, Galați, Chilia Veche. Destinul lui este de film, cu o răsturnare destul de spectaculoasă, căci după trecerea în rezervă a devenit un umil plasator de spectatori la un cinematograf din București. La Galați a fost continuat de Goiciu, călăul preoților După mutarea lui Maromet la Chilia Veche, conducerea Penitenciarului de la Galați a fost preluată de un alt torționar, pe nume Goiciu, care s-a remarcat prin persecutarea până dincolo de orice imaginație a preoților. Goiciu, director al penitenciarului din Galați, a avut anume predispoziții de a ucide pe preoții și pe fiii de preoți. Puțini dintre aceia care au trecut prin temnița de la Galați, au scăpat cu viață din mâna acestui călău. Au fost martori oculari, care au stat în celulă cu un fiu de preot, când acesta a fost sugrumat de Goiciu. În momentul când își făcea rugăciunea, Goiciu, după ce a intrat în celula fiului de preot, l-a lungit pe dușumea și l-a zdrobit cu picioarele până l-a lăsat mort, scrie Mihai Rădulescu în lucrarea Preoți în cătușe, Ed. Cit, pag 56). Printre preoții torturați de Goiciu la Galați avea să se numere și Antonie Plămădeală, cel care avea să devină ulterior Mitropolit al Ardealulului. Citeste mai mult: adev.ro/o0em1n Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 22 Ianuarie 2016, ora 11:01
Discursul celebru din balconul județenei de partid: Fetelor, f...ți-vă, fetelor, că nu ne mai oprește nimeni. E libertate! Galati, 22 decembrie 1989, în fața sediului PCR.
adevarul.ro/locale/galati/discursul-celebru-balconul-judetenei-p... O poveste halucinată, care o are în prim plan pe celebra prostituată Mariana Baboș. Valul Revoluției a dus-o pe vânzătoarea de plăceri la balconul sediului județenei de partid, de unde a vorbit, pe limba ei, miilor de gălățeni strânși, în 22 decembrie 1989, ca să-și recapete libertatea furată de comuniști. Chiar dacă marea majoritate a istoricilor s-au rezumat să măsoare revoluția din 1989 în cifre legate de vărsarea de sânge și de desfășurarea de trupe, există și unele episoade care mai degrabă stârnesc hazul, ba chiar ating limitele ridicolului. Un astfel de eveniment s-a consumat pe 22 decembrie 1989, puțin după ora 16.00, la Galați, atunci când printre revoluționarii care au ocupat sediul județenei de partid s-a aflat și una dintre cele mai cunoscute prostituate din oraș: Mariana Baboș, cunoscută sub numele de scenă de Mariana Cur-de fier. În paranteză fie spus, ea își disputa porecla (care echivala cu un fel de titlu de Miss a universului prostituției) cu altă prostituată celebră, Mariana Barbuzanca, care-și făcea veacul, la fel ca Baboș, în zona hotelului Dunărea din centrul Galațiului. Întreprinderea Mariana Cur-de-fier Născută în anul 1952 (se pare că într-o comună din județul Brăila) Mariana Baboș împlinise deja 37 de ani în momentul Revoluției din 1989 și se pregătea de o strălucitoare carieră de matroană. Era o femeie frumoasă și destul de inteligentă, iar asta o ajutase să supraviețuiască în lumea dură a comunismului și să scape de închisoare, ba chiar să prospere. De prin 1985-1986 se învârtea deja prin lumea bună, oferind servicii în zona politică, artistică, sindicală și sportivă. Este bine de știut că Mariana nu vindea doar sex și nu se vindea doar pe sine. Avea în "portofoliu" vreo 7-8 fete tinerele, pe care le iniția în tainele amorului pe bani, dar le folosea și pentru a vinde marfă de contrabandă: țigări, cafea, parfumuri, blugi. În decembrie 1989, Mariana și fetele ei își făceau treaba în fața Hotelului Dunărea, căci era un moment în care banii se înmulțeau ușor: portul era plin vapoare străine aflate la încărcat sau la descărcat, marinarii căutau sex, românii erau amatori de țigări și alte alea pentru Sărbătorile de iarnă. Și curvele au dreptul la revoluție După cum a povestit pentru Adevărul actorul Vlad Vasiliu (unul dintre principalii protagoniști ai evenimentelor din decembrie 1989 la Galați), atunci când matroana a auzit că Ole, ole, Ceaușescu nu mai e!", s-a dus ca un glonț spre balconul actualului Palat al Prefecturii (pe atunci sediul județenei PCR), unde se strânsese crema orașului să preia puterea. De altfel, Vlad Vasiliu a fost unul dintre miile de martori ai apelului făcut de Mariana Cur-de-fier" în centrul Galațiului, la microfon, la 22 decembrie 1989, la ora 16.09. Așa arăta Mariana Baboș în decembrie 1989. Foto: Arhiva Adevărul Când a reușit să pună mâna pe microfon, a început să strige: «Fetelor, f...ți-vă, fetelor, că nu ne mai oprește nimeni. E libertate, e bine! F...ți-vă!». Ăsta era limbajul ei. Când am auzit așa, am luat-o la fugă, zic: «Bă, dracului, e Revoluție, ne facem de tot rahatul!». I-am spus: «Mariana, te rog frumos, dă-mi microfonul, că trebuie să fac o comunicare importantă», a povestit, pentru Adevărul, Vlad Vasiliu . Ea: «Gata, eu am terminat. Îi dau cuvântul Artistului». Și când i-am luat microfonul, am auzit de jos, din mulțime, vocea doctorului Dumitru Iușchievici: «F...ți-vă fetelor, că eu vă chiuretez!». S-a auzit perfect pentru că doctorul avea o voce puternică, de bariton. Lumea râdea și aplauda. Presiunea cauzată de decretul antiavort, impus de regimul Ceaușescu, nu mai putea fi suportată, a continuat actorul povestea. Deloc irelevant pentru a înțelege contextul, doctorul Iușchievici tocmai fusese eliberat de către revoluționari din arestul Miliției. Era ginecolog și fusese acuzat că făcuse ilegal chiuretaje. De altfel, medicul a recunoscut, în urmă cu câțiva ani, tot pentru jurnaliștii de la Adevărul, că se ocupa cu avorturile ilegale. Pe Mariana o cunoșteam de mult, fiindcă o asistasem la vreo patru nașteri, săraca. Pe curvele ei le chiuretam tot eu. Curvele erau și securiste, sigur. Că omul, după ce-și făcea mendrele cu ele, la o țigară, mai vorbea. Iar astea ciripeau mai sus, a declarat Iușchievici, în decembrie 2009. Elanul revoluționar n-a ținut-o decât o zi Potrivit martorilor la amintitele evenimente, elanul revoluționar n-a ținut-o pe Mariana Baboș decât o zi, până s-a convins că e cazul să se întoarcă la afaceri, punând bazele uneie dintre cele mai extinse afaceri cu prostituție din România. Potivit procurorilor DIICOT (Mariana Baboș, sora acesteia și fiul ei, Ascanio Baboș, au fost condamnați în 2010 la ani grei de închisoare și la confiscarea unei averi de circa 1,5 milioane de euro), rețeaua Marianei Cur-de-fier acționa în cel puțin cinci orașe mari din România, dar și în Spania, Italia și Germania. Mariana Baboș în decembrie 2008. Foto: Arhiva Adevărul. A angajat-o ca apărător pe celebra avocată Paula Iacob, care a avut doar vorbe de compasiune despre clienta ei. E o femeie amărâtă, cu mulți copii și multe necazuri, a declarat avocata în 2009. În cele din urmă a reușit să o scape cu o pedeapsă cu suspendare, în vreme ce restul inculpaților din dosar au primit între 8 și 11 ani cu executare. În decembrie 2011, Mariana Baboș a murit în spitalul județean din Galați, în urma unui accident vascular cerebral sever, urmat de stop cardio-respirator. Avea 59 de ani, iar din frumusețea și banii de odinioară nu-i mai rămăsese decât amintirea. Citeste mai mult: adev.ro/nzsdpo Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 22 Ianuarie 2016, ora 11:14
Cine a fost cazacul Mazepa, războinicul care tulbură Europa chiar și după 300 de ani de la moarte. Răpus pe pământ românesc, a fost îngropat de șase ori
adevarul.ro/locale/galati/cine-fost-cazacul-mazepa-razboinicul-t... Erou național în Ucraina, el este dușman de moarte în Rusia, continuând să fie, la 300 de ani de la moarte, sub afurisenia Bisericii Ortodoxe. Este considerat părintele ideii de independență a ucrainenilor. A murit pe pământ românesc, la Varnița (în Basarabia) și a fost înmormântat de șase ori. Ultima oară într-o biserică veche de sute de ani pe care comuniștii au tras-o cu remorcherele în Dunăre pentru că refuza să se prăbușească. Un sondaj de opinie făcut recent de o televiziune locală din Galați a scos la iveală un adevăr crud despre gălățeni: 95% dintre cei chestionați habar nu au de unde vine denumirea Mazepa, care dă denumirea a două cartiere ultracentrale ale orașului. Prilejul este tocmai bun pentru a scoate la iveală povestea mai puțin știută a lui Ivan Stepanovici Mazepa, marele conducător al oștilor cazace care au îngrozit Europa în secolul al XVII-lea. După cum veți vedea, Mazepa a avut o legătură specială cu Galațiul, de aici și denumirea cu numele lui a centrulului orașului. Un erou național ajuns dușman al poporului Ivan Mazepa (1639-1709) s-a născut într-o familie bogată din localitatea Bila Țerkva, de lângă Kiev (zonă controlată pe atunci de polonezi) și a fost, încă din tinerețe, atras de cariera militară, dar și de ideea scoaterii ucrainenilor de sub dominația străină. I se pare mai eficientă o alianță cu rușii decât cu polonezii, așa că urcă toate treptele ierahiei armatei și administrației țariste, iar în 1687, la 48 de ani, ajunge hatman al cazacilor zaporojeni (ucraineni), o funcție care însemna, în fapt, că el era guvernatorul Ucrainei de est, ca provincie supusă puterii ruse. O vreme, a fost considerat de ruși un fel erou național, căci trupele conduse de el erau întotdeauna victorioase în luptele la care lua parte. De altfel, reputația războinicilor cazaci i se datorează în bună măsură lui Ivan Mazepa. Lucrurile aveau însă să cunoască o întorsătură completă la începutul secolului al XVIII-lea, atunci când Ivan Mazepa, ajuns la o vârstă venerabilă pentru acele vremuri (depășise 60 de ani), se dă de partea puterilor vestice și este atras de ideea unei Ucraine independente de Imperiul Țarist. La 1709, când deja avea 70 de ani, el s-a aliat cu Carol al XII-lea, regele Suediei și a încercat să țină piept oștilor conduse de țarul Petru cel Mare. Înfruntarea militară a fost inevitabilă. Ciocnirea dintre cele două armate s-a produs la Poltava, în iunie 1709, însă în ciuda eroismului cazacilor, rușii au învins. A contat destul de mult și faptul că o parte dintre cazaci și-au trădat liderul chiar în ajunul bătăliei și au trecut de partea armatei rusești. Ivan Mazepa și regele Suediei, la Poltava. Pictură de epocă FOTO wikipedia.org Regele suedez este rănit în luptă (alte surse spun, eronat, că monarhul a fost ucis la Poltava; de fapt Carol al XII-lea moarte nouă ani mai târziu), iar Mazepa, și el rănit, moare după câteva luni, în apropiere de Tighina, la Varnița (pe teritoriul Moldovei mari, actualmente în Republica Moldova). Sursele sunt destul de neclare cu privire la data morții hatmanului. Unele indică 9 august, altele 22 septembrie, iar altele 2 octombrie (după surse poloneze și ucrainene), ba chiar și 18 martie 1710 (după Mihai Kogălniceau). Lucrurile sunt cumva lămurite de istoricul Paul Păltânea care, în Istoria orașului Galați, menționează: La mănăstirea Sf. Gheorghe au fost reînhumate, la 18 martie 1710, osemintele hatmanului Mazeppa, după ce mormântul de la Varnița fusese profanat de turci . Petru cel Mare îl declară, imediat după bătălie, dușman de moarte și pune pe capul lui o recompensă uriașă, viu sau mort. Mai mult decât atât, Biserica Ortodoxă Rusă, loială țarului, îl afurisește pe Mazepa, deși până atunci el fusese considerat aproape un sfânt, după ce finanțase tipărirea a sute de evenghelii traduse în limbile occidentului și orientului. Ultima, o Evanghelie în arabă, fusese scoasă chiar la tiparnița domnitorului român Constantin Brâncoveanu, pe banii lui Mazepa. Pictură (în mod evident nerealistă) din secolul XIII despre moartea lui Mazepa. Profesorul gălățean Arthur Tuluș (lector universitar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universității Dunărea de Jos din Galați) consideră, însă (în lucrarea Hatmanul Mazeppa în istoria orașului Galați), că anatema n-ar fi neapărat o solicitare a țarului, cât o consecință firească a faptului că armata ucraineano-suedeză s-a adăpostit de ruși, după Poltava, în cetatea turcească Bender. Ucrainenii s-au adăpostit cu resturile armatei suedeze la Tighina, mai exact în satul Varnița, raiaua turcească din Basarabia, scrie Arthur Tuluș în lucrarea amintită. Ura rămâne ură, chiar și după 300 de ani Ecourile aceste contradicții politico-militare vechi de 300 de ani nu s-au stins nici în prezent, nu mai departe de acum doi ani izbucnind confruntări violente (presa ucraineană a relatat despre câteva zeci de răniți) între taberele pro și anti Mazepa. Anual, la Poltava are loc o dublă ceremonie religioasă, de pomenire a zecilor de mii de morți din coflictul ruso-ucrainean. Dacă pentru ucraineni (începând cu 1991, data câștigării independenței, adică trei secole mai târziu decât își dorea Mazepa) momentul este cinstire a memoriei hatmanului cazac, pentru ruși este prilej de damnare a trădătorului. Statuia de la Kiev a lui Ivan Mazepa. Peste toate se suprapune, evident, și dorința ucrainenilor, aflați din nou în conflict deschis cu Rusia, de a-l asimila pe Mazepa ca pe un simbol a luptei pentru independență. Și, totuși, de unde până unde Mazepa la Galați? Povestea (extrem de condensată) prezentată mai înainte despre viața lui Ivan Stepanovici Mazepa nu arată, așadar, că el ar fi ajuns pe la Galați, dându-și ultima suflare la circa 300 de kilometri mai la est, la Tighina. Și totuși, cazacul are legături strânse cu Galațiul, chiar dacă nu a pășit (viu) în orașul dunărean niciodată. După moartea sa, trupul lui Ivan Mazepa este înhumat la Tighina (Bender, după denumirea turcă). S-ar părea că a fost o dublă înhumare, căci prima oară mormântul este profanat și trupul scos la suprafață, fie de către patrioții ruși, fie (cel mai probabil) de către jefuitorii de morminte. Ulterior (sursele istorice oscilează între câteva luni și un an), Mazepa este dezgropat de cazacii loiali, care încearcă să-i ducă trupul la Ierusalim, acolo unde hatmanul ceruse, cu limbă de moarte, să fie îngropat. Obțin în acest scop și un firman turcesc, însă călătoria se blochează la Galați. Turcii hotărăsc să nu lase convoiul funerar să meargă mai departe, drept urmare cei care transportau rămășițele se înțeleg cu preoții din Galați (contra-cost, căci se face o danie consistentă) și îl înhumează pe Mazepa în biserica Sfântul Gheorghe, într-o criptă specială. Biserica Sf. Gheorghe din Galați, demolată în 1962. Sursa: Fototeca ortodoxiei. Ritualul are o simbolitică anume, căci biserica respectivă, rezidită la 1664 (era ctitorie a lui Ștefan cel Mare), chiar pe malul Dunării, era închinată Ierusalimului, mai precis Sfântului Mormânt, deci pe undeva se îndepline dorința hatmanului. Din acest moment (era anul 1710), soarta rămășițelor pământești ale lui Mazepa devine foarte complicată. Potrivit surselor istorice (Nicolae Iorga Istoria Românilor), biserica/mănăstirea Sfântul Gheorghe a fost prădată de tătari în 1711 (după înfrângerea lui Dimitrie Cantemir la Stănilești), iar osemintele ar fi fost aruncate de păgâni în Dunăre, după ce au spart și au jefuit toate criptele din incinta mănăstirii. Turcii năvălind și jefuind Moldova, în anul 1711, au sfărâmat și mormântul de cărămidă al hatmanului zi au risipit osemintele lui zi i-au spart piatra de mormânt, pe care erau săpate stemele Ucrainei, Poloniei zi a lui proprie. După retragerea turcilor, mormântul fu dres iarăși, și până în timpurile lui din urmă se mai vedea înăuntrul bisericii piatra lui de mormânt deși vătămată în parte, Nicolae Iorga Istoria Românilor Se pare că ulterior osemintele ar fi fost adunate, unul câte unul, și puse din nou în criptă. Acest lucru este confirmat de cele puțin două relatări istorice, aparținând călugărului polon Anton Wasniewski și lui Mihail Kogălniceanu. La 1840, preoții ortodocși ignorând până și numele celui care era înmormântat în biserica lor, și neștiind, că în mormântul acesta se odihnesc rămășițele lui Mazeppa, l-au deschis spre a înmormânta pe răposatul boier serdar Dimitrie Derețchi Basa, consemnează Kogălniceanu. Însă osemintele nu și-au găsit nici după aceea liniștea, fiind mutate, în jurul lui 1850, în curtea bisericii. Câțiva ani mai târziu, rudele lui Derețchi Basa, după ce au deshumat corpul pentru ceremonia de comemorare obișnuită în biserica ortodoxă nu au mai putut reașeza în vechiul mormânt resturile, ca urmare a unui ordin al guvernatorului Moldovei (apărut tocmai atunci, ce interzicea înhumarea în interiorul bisericilor). Astfel, au fost obligați să depună osemintele lui Derețchi și osemintele lui Mazeppa într-un nou mormânt săpat în afara bisericii, în dreapta vestibulului, scrie profesorul gălățean Arthur Tuluș. Ultima dispariție a lui Mazepa, împreună cu biserica Mai bine de 100 de ani, liniștea rămășițelor pământești ale lui rămân netulburate. Mai precis până în 1962, când autoritățile comuniste decid că este nefiresc să existe două biserici istorice pe malul Dunării, la nici 300 de metri una de alta. Ca urmare, biserica Sfântul Gheorghe este demolată, ignorându-se fără jenă reglementările care protejau monumentele istorice și tratatele internațioanle încheiate de statul român în acest sens. Iată cum consemnează profesorul Tuluș (folosind mai multe surse istorice) momentul demolării bisericii: S-a încercat dărâmarea ei prin infiltrarea unor jeturi de apă în temelie, pentru a fisura zidurile. Zidurile rezistând, în noaptea de 29-30 octombrie 1962 distrugerea a început prin tragerea turlelor legate cu un cablu de un remorcher spre faleză abruptă. A ajuns nume de cartier dintr-o întâmplare! Cu ocazia dărâmării bisericii, rămășițele lui Mazepa s-au pierdut Se pare că osemintele că ar fi rămas sub ruinele bisericii și s-au amestecat apoi cu molozul atunci când în zonă s-au construit blocuri. Paradoxal, însă, amintirea lui Mazepa avea să dăinuie, iar cartierele din centru primele construite de administrația socialistă la Galați să ia, printr-o întâmplare, numele marelui erou cazac. Amintirea lui Mazeppa a persistat printr-o întâmplare, zi anume prin anii 1961- 1963 în această zonă s-a instalat un șantier de construcții ce avea ca scop construirea de blocuri. Barăcile acestui șantier au fost instalate pe o stradă mică, paralelă cu faleza Dunării. Numele acestei străzi era Mazepa încă din secolul trecut Arthur Tuluș profesor Cu alte cuvinte, colonia de barăci de pe străduța Mazepa a ajuns să dea numele întregului cartier, în ciuda faptului că mai-marii vremii ar fi vrut să-i spună Stalin. Să mai spună cineva că folclorul de șantier nu poate influența cursul istoriei! Îl pomenim mai des ca ucrainenii, i-am făcut și statuie Directorului Muzeului de Istorie din Galați, Cristian Căldăraru, remarca recent, cu ocazia zilei naționale a Ucrainei, cum nu se poate mai bine pronunțata amprentă lăsată de hatmanul Mazepa în istoria comunității gălățene. În fiecare zi, cel puțin de două sau trei ori, îl pomenim pe Mazepa. Poate că nici ucrainenii nu-l pomenesc zilnic, așa cum o fac gălățenii. Acest personaj, devenit și legendă, a trăit momente esențiale din istoria Ucrainei, a spus Căldăraru. Placa monumentului din Galați închinat lui Mazepa. Mai mult decît atât, din 2009, în Parcul Libertății, de pe Calea Basarabiei (din Galați), hatmanului Mazepa i s-a dedicat un bust. Monumentul a trezit destul de multe controverse, atât în ceea ce privește amplasarea, cât și în ceea ce privește exprimarea artistică, însă, în cele din urmă, a intrat în cotidianul urbei ca un fapt firesc. Citeste mai mult: adev.ro/ntrxu3 Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
|
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 22 Ianuarie 2016, ora 19:53
Drama neștiută a marelui poet Vasile Alecsandri: Elena Negri, dragostea vieții lui, i-a murit în brațe. Ce poezie i-a dedicat artistul
adevarul.ro/locale/alexandria/drama-nestiuta-marelui-poet-vasile... Frumoasa Elena Negri a fost marea iubire și sufletul pereche al poetului Vasile Alecsandri. Dragostea celor doi s-a sfârșit dramatic. Elena a murit, răpusă de o boală gravă, chiar în brațele poetului. În amintirea iubirii sale, Alecsandri a scris cele mai frumoase poezii de dragoste. Elena Negri și Vasile Alecsandri s-au cunoscut în tinerețe. El era un poet de o frumusețe melancolică, iar ea o tânără foarte admirată. Elena era fiica lui Petrache Negri și sora lui Costache Negri, bun prieten al lui Vasile Alecsandri. Alecsandri avea 23 de ani. El era atunci un tânăr zvelt și potrivit de înalt, de o frumusețe distinsă, cu fața albă pe care rămăsese întipărită o umbră de melancolie de la moartea mamei sale, cu fruntea largă și senină cu ochii buni și vorbitori, cu un surâs plăcut, notează Nicolae Petrașcu în lucrarea Icoane de lumină. S-au cunoscut prin intermediul fratelui și s-au văzut pentru prima dată în 1844, în casa lui Costache, la Mânjina, la o serată. Se spune că între cei doi a fost dragoste la prima vedere și că Elena ar fi fost marea iubire predestinată a vieții lui Alecsandri, dacă destinul frumoasei tinere nu ar fi fost curmat brusc de o boală cumplită. Vrăjit de frumusețea Elenei Poetul a fost atras de frumusețea Elenei. Tânăra era una dintre cele mai fermecătoare prezențe feminine din cercurile aristocratice ale vremii. Când intra la serate, însoțită de sora sa Catinca, gătite amândouă și împodobite în rochii de bal, se năștea în jurul lor un murmur de admirare. Una brună, delicată, cu surâsul pe buze, alta blondă, cu figura deschisă burboniană și plină de mândrie Prin firea și noblețea aspirațiilor ei spirituale era suflet din sufletul lui Alecsandri, mai notează N. Petrașcu în Icoane de lumină. Elena că a fost prima femeie din aristocrația Moldovei care l-a admirat sincer pe poet și i-a susținut opera în cercurile aristocrate ale Moldovei. Planuri de căsătorie cu Ninita După ce s-au cunoscut, Elena Negri l-a invitat pe Alecsandri la moșia de la Blânzi. Cei doi au petrecut aici timp suficient pentru a realiza că sunt făcuți unul pentru celălalt. La Blânzi, amorezii și-au jurat iubire veșnică și și-au făcut planuri de căsătorie. Mariajul care se întrezărea în viitor a fost dat peste cap de boala tinerei. Doctorii care au descoperit că tânăra Elena suferea de o boală gravă de plămâni i-au recomandat acesteia să petrecă o vreme în țările calde și în același an ea a pleacat în Italia. Alecsandri nu și-a însoțit de la bun început iubita în călătorii, însă după numai o lună nu a mai suportat dorul și a plecat după ea. A găsit-o pe Elena la Veneția în toamna anului 1846 și aici au trăit două luni de iubire aprinsă. Cu speranța că boala Elenei va fi învinsă, cei doi și-au făcut în continuare planuri de căsătorie. Alecsandri o alinta pe Elena Negri spunându-i Ninita. Cu Ninita visa poetul să aibă un băiat pe care să-l boteze Amiral. Cei doi îndrăgostiți străbat împreună Italia și se stabilesc la Palermo, împreună cu Nicolae Bălcescu. Visul de iubire a fost întrerupt însă de agravarea bolii Elenei. Iubita a murit în brațele poetului Starea de sănătate a Elenei Negri s-a înrăutățit și Alecsandri a vrut să o ducă într-o zonă mai caldă a Italiei. La părăsirea cuibușorului din Italia, Alecsandri nota cu amărăciune în jurnal: Ne-am obișnuit atât de mult cu acest frumos colțișor unde am gustat ceasuri atâta de plăcute, atâta de lipsite de cele mai mici griji, că ne întristam numai la gandul de a-l părăsi. Câte taine ale inimii, câte manifestări de bucurie, câte scene duioase sau nebunești, serioase sau copilarești s-au petrecut în doua luni între pereții acestui apartament (...) Fiecare mobilă are suvenirul ei, fiecare colț are, pentru noi, povestea sa, cunoscută numai de noi. În sfârșit, trebuie sa ne despărțim de toate. În drum spre Sicilia, la Neapole, boala Ninitei se agravează. Alecsandri și Costache Negri o îmbarcă, de urgență, pe tânără, pe un vapor, cu gândul de a merge cu ea acasă, în Moldova. Elena a murit însă pe vapor, la Istanbul, în brațele iubitului său. A fost înmormântată în curtea unei biserici grecești. Despre Alecsandri se spune că s-a întors în țară bolnav și cu greu a trecut peste drama trăită. Versuri de dor pentru iubita pierdută La cinci ani de la moartea Elenei Negri, gândul lui Alecsandri era tot la iubita sa Ninita. Într-o scrisoare trimisă prietenului său Bălcescu, Alecsandri aminește: Iubita noastră Elena Negri este înmormântată în ograda bisericii grecești din Pera. Mormântul ei este acoperit cu o lespede de marmură pe care este săpată următoarea inscripțiune: Elena Negri, Moldavia, 4 mai 1847. Când vei merge să vizitezi acel mormânt care cuprinde cea mai scumpă și cea mai bogată parte a vieții mele să depui câteva flori în amintirea mea. Ca epitaf al marii iubiri, Alecsandri a scris poezia Steluța. Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie, Stea dulce și iubită a sufletului meu! Și care-odinioară luceai atât de vie Pe când eram în lume tu singură și eu! O! blândă, mult duioasă și tainică lumină! În veci printre steluțe te cată al meu dor, Ș-adeseori la tine, când noaptea e senină, Pe plaiul nemuririi se-nalță c-un lung zbor. Chiar dacă s-a recăsătorit și și-a întemeiat o familie cu o altă femeie, Alecsandri a fost convins că Elena Negri i-a fost ursita. La doisprezece ani de la drama trăită, poetul mai dedică o operă marii iubiri pierdute: poezia Ursita mea. Eram atunci pe mare... În dulcea-i legănare Muri ursita mea! Așa avui eu parte A sta în veci departe Ș-a plânge după ea!. Citeste mai mult: adev.ro/o1c94l Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 22 Ianuarie 2016, ora 20:08
Cazul Rîmaru: Declarația cutremurătoare făcută de asasin
adevarul.ro/news/eveniment/cazul-rimaru-declaratia-cutremuratoar... Ion Rîmaru,cel mai sadic criminal român Considerat cel mai odios criminal român, Ion Rîmaru a încercat, în septembrie 1971, să scape de condamnarea la moarte și a declarat recurs la decizia instanței, în speranța că va îndupleca magistrații. Motive de recurs ale lui Rimaru la decizia de condamnare la moarte dată de judecători la 3 septembrie 1971 13 septembrie 1971 Într-o seară am plecat de la cămin și am ajuns într-o stradă lângă garajul Floreasca am văzut o fată și am întrebat-o dacă vrea să se culce cu mine aceasta m-a făcut vagabond și țigan. Eu i-am spus să nu zbiere la mine, ea a țipat și eu am lovit-o în cap și ea a căzut jos. Aceasta s-a întâmplat în jurul lunii mai 1970, când starea mea de disperare din cauza examenelor a situației materiale precum și a mediului în care trăiam (la facultate) unde mă disprețuiau toți inclusiv profesorii și colegii, ajunsese la maxim. Am mai lovit o fată pe care am violat-o într-un cimitir-viol. Mi-a dat întâlnire și-a venit miliția. Eu am văzut că m-a mințit și vedeam că toate fetele vor să mă mintă. Am mai lovit o femeie care lucra la restaurantul Vulcan pe care am întrebat-o dacă vrea să se culce cu mine într-o noapte, nici ea n-a vrut și am violat-o. Menționez că fața asta nu a murit din cauza loviturilor pentru că ea mai țipa după ce am lovit-o și violat-o. Știu că am lovit-o în cap cu un fier și sunt învinuit de omor și grav. Aceasta s-a întâmplat în martie 1971. Am mai lovit o femeie și-am violat-o în aceeași perioadă (luna martie sau aprilie) 1971, nu mai rețin luna care a murit. În luna mai la începutul lunii am mai lovit o femeie (fată) și-am violat-o și-a murit. Am luat niște bani de la o casieră pe care am lovit-o. Am spart vitrina unui magazin și-am luat niște haine în iunie 1970. Am lovit o femeie de la care am luat niște bani ea spune că i-am luat 500 eu știu că 2.000 de lei (nu rețin precis) și am violat-o lângă un bloc în anul 1970 luna noiembrie. Am lovit o femeie la capătul tramvaiului 4 în luna mai 1971 în Colentina. Am lovit o femeie lângă un bloc în luna mai 1971 pe strada Griviței. Am lovit o femeie pe lângă Școala de ofițeri de miliție din București în luna ianuarie sau februarie 1971 nu mai rețin luna de la care am luat 250 de lei. Am lovit o fată pe lângă mașina 31 pe un deal cu un fier și am luat o geantă pe care am aruncat-o și-am găsit 25 de bani și niște hârtii. Am lovit o femeie pe lângă mașina 35 aproape de garajul Floreasca cu un cuțit în cap. Menționez că inițial am umblat cu un fier la mine pentru că am fost bătut la căminul facultății de niște colegi care acum au terminat facultatea și mi-era frică să nu mă bată și altădată în tramvai de un cetățean pe care nu-l cunosc. Nu am vrut să atac pe nimeni. Apoi după aceea, dacă am văzut că nu pot să-mi satisfac necesitățile fiziologice sexuale am pierdut noțiunea de a nu-mi da seama de urmările ce le pot avea după ce loveam o femeie și loveam vreo fată pe stradă. Cazul de lovitură cauzatoare de moarte de pe strada Eiffel din spatele garajului Floreasca, Oprea Elena. Eu mă duceam la garaj la Floreasca și mă întâlneam cu tata și-i spuneam că aveam nevoie să mă culc cu o fată pentru că nu puteam să cuceresc o femeie nici chiar dacă plăteam, pentru că eu lucram în port la Constanța ca să fac rost de bani să-i dau la vreo femeie ca să mă pot culca cu ea. El mi-a spus că există o femeie care vine noaptea târziu acasă și s-o aștept și astfel într-o noapte am plecat și am văzut că vine o femeie sau fată și i-am spus că vreau să mă culc cu ea. Ea nu a vrut și-a început să zbiere. Eu fiind și operat de varicocel la testiculul stâng. Am lovit-o cu un fier în cap și-am luat-o în brațe ea a zbierat și mai tare și mie mi s-a făcut frică și-am fugit pe stradă. În acea seară nu l-am văzut pe tata acolo dar știam că o să vină și el după ce o violam. Eu nu am știut că ea poate să moară. Dimineața următoare sau în altă zi știu că a venit tata la mine și i-am povestit și lui, după care el mi-a cusut pantalonii pe care îi rupsesem pe această stradă. Femeia de la restaurantul Vulcan Într-o seara am plecat la gară cu tata și să mergem acasă la Caracal dar nu am mai plecat nu știu din ce cauză și ne-am întors înapoi să așteptăm o mașină de noapte să mergem să ne culcăm acasă și lângă stație este restaurantul Vulcan. Am mers să consumăm ceva mâncare și bere. Eu am văzut o femeie în restaurant și i-am spus lui tata că ce picioare frumoase are. El nu știu ce mi-a răspuns. Apoi am plecat în stație să luăm mașina și am văzut că iese și fata aia din restaurant și am mers împreună după ea. Am vrut să-i spun ceva atunci dar ea nu a stat și am văzut că a intrat pe o stradă mai mică. Tata mi-a spus să o aștept altă dată când vine și să-i spun să mă culc cu ea dacă nu vrea să o lovesc și să mă culc cu ea. Într-o seară am căutat o altă fată care locuia apropae de strada pe care avenit femeia asta și o chema Cornelia. Înainte s-o caut pe fata asta care mi-a spus să o caut acasă am plecat la tata la mașină pe linia autobuzului 45. Eu i-am spus lui tata că mă duc să o caut pe fata asta- Cornelia. Înainte să caut pe fata asta care mi-a zis să o caut acasă am plecat la tata la mașină pe linia autobuzului 45. Eu i-am spus lui tata că mă duc să o caut pe fata asta- Cornelia și dacă nu o găsesc să o aștept pe fata de la restaurantul Vulcan. El în acea seară mi-a dat 100 de lei ca să am de drum și mi-a spus că vine și el. Am plecat și am ajuns pe unde stă Cornelia dar nu am găsit-o și am așteptat-o pe stradă crezând că vine din oraș. Tot acum am văzut că vine și femeia aia de la restaurant și i-am spus că vreau să mă culc cu ea.Ea a vrut să mă lovească și eu atunci m-am și speriat și am lovit-o în cap și am violat-o. Menționez că eu n-am mai avut raport sexual cu nicio femeie până atunci, adică de bunăvoie. Menționez că în acest caz femeia nu a murit când am lovit-o și violat-o. Aceasta fiindcă după ce am violat-o ea țipa și mie mi-a fost frică și am fugit. Probabil eu cred că s-a asfixiat cu mâneca paltonului sau cu mănușa. După ce am violat-o am plecat și i-am aruncat geanta într-o curte. Eu am văzut că după mine venea cineva și a intrat în curtea respectivă. Nu pot să spun dacă a fost tata sau altă persoană. Spun că eu am aflat că a murit în apropierea datei când să fiu arestat. Halucinații În luna aprilie sau martie am mai lovit o femeie cu un fier fără să-mi dau seama că-i pot provoca moartea. Menționez că-n noaptea respectivă și chiar cu câteva nopți înainte am avut niște crize halucinatorii când mergeam pe stradă fără să-mi dau seama unde mă aflu și ce fac. Sunt acuzat în acest caz de mai multe lovituri. Știu că avusesem înainte o stare accentuată de boală de nervi și doctorul mi-a recomandat internarea în spitalul central. Nu am avut intenția să omor pe cineva. Mai sunt acuzat și de un alt omor din strada Stupinei. Într-unul dina ceste cazuri tata m-a văzut murdar de sânge pe haină și de noroi și i-am povestit cum s-a întâmplat, după care el mi-a curățat hainele. În cazul cu casiera cu banii tata m-a învîțat cum să-i iau banii și anume când este timp urât afară și să-i iau banii ca să putem cumpăra un imobil în bucurești ca să poată să-mi aducă femei acasă. Pentru asta mi-a spus că o să mergem la locul pe unde trece el și o să vină și el. Banii i-am dus acasă la Caracal și el a venit după câteva zile și i-am îngropat în magazie. Când am spart vitrina magazinului și am luat haine i-am spus și lui. Când am lovit fata aia care stă pe strada de lângă mașina 35 cu un cuțit în cap eu am crezut că este fier, dar când m-am tăiat la mână mi-am dat seama că a fost cuțit. -Urmare- 18 septembrie 1971 În continuarea recursului mai arăt că în săvârșirea faptelor pe care le-am arătat mai sus nu mi-am amintit și numai cu ajutorul organelor de anchetă mi-am amintit eu, doar de vreo câteva mi-am adus aminte. Unele fapte eu nu le recunosc și nici probe temeinice nu există. În cazul cu strada Stupinei eu știu că adeverința care se spune de organele de anchetă că s-a găsit la locul faptei, eu nu am avut o astfel de adeverință decât la cămin unde locuia și aceasta a stat tot timpul în cameră. Mai arăt că în perioada cât am fost student am suferit la început de un sindrom nevrotic care s-a accentuat în gravitate.Respectuos vă rog să-mi acordați o nouă expertiză medicală întrucât prima expertiză a fost făcută de organele de anchetă. Sufăr de o psihopatie care are legătură și cu lichidul cefalo-rahidian. Mai arăt că am fost operat și de varicocel care cu toate celelate boli să fi putut tulbura sistemul nervos. Sunt încă tânăr și vă rog respectuos, onorat Tribunal Suprem, am greșit cer iertare să mă pot reabilita o schimbare a pedepsei cu moartea într-o pedeapsă de 25 de ani ca să pot să fiu util societății. Încă odată mai arăt că regret foarte mult. Am trăit într-un mediu eram tolerat foarte mult. Și studiul prea mult mi-a accentuat boala de cap și fără voia mea. Sunt unele situații când nu mai știam ce fac și în limita posibilității cer să stau pe o insulă. -Urmare- 18 septemebrie 1971 Domnule Președinte, îmi recunosc greșelile, faptele comise mă angajez ca atunci când mi se comută pedeapsa, și nu mi se va lăsa viața în fața onoratului Tribunal Suprem, a opiniei publice, a tuturor oamenilor care le-am pricinuit dureri, precum și a Președintelui Statului ca atunci când voi putea, voi dovedi fără precupețire tot ce am în capacitatea mea pentrua putea șterge acest trecut urât care și-a lăsat amprenta asupra întregii mele ființe. Regret adânc și din toată conștiința mea tot ce am făcut și-n numele providenței vă rog să-mi lăsați viața, cu toate că eu nu am făcut aceasta. În lumina legislației statului nostru socialist, rămân încrezător și aștept hotărârea ce o veți da. Prin aceasta veți contribui în mod uman la viața unui om care nua fost capabil să o lase altora și care totuși va mai putea fi folositor în societate după ispășirea pedepsei. Domnule președinte faptele au fost comise în urma zdruncinării mele sufletești negăsind înțelegere în mediul care m-a înconjurat. Vă rog ac cel puțin să fiu înțeles de dumneavoastră care sunteți legiuitorul și împărțiți dreptatea celor care nu o au. Eu poate nu sunt demn de aceasta totuși apelez la bunăvoința și clemența onoratului Tribunal Suprem. Îmi iau angajamentul că în anii detenției voi da dovadă de disciplină pentru a putea dovedi că mă voi reabilita. Vreau să trăiesc! Să trăiți! Citeste mai mult: adevarul.ro/news/eveniment/cazul-rimaru-declaratia-cutremuratoare-facuta-asasin-1_50ad9e887c42d5a663983c64/index.html Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 22 Ianuarie 2016, ora 20:09
Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 22 Ianuarie 2016, ora 20:11
Fantoma lui Râmaru bântuie căminele din Agronomie
Vitrina cu infractori de Dana și Răzvan Mateescu Despre Ion Râmaru, violatorul, sadicul criminal în serie, care a îngrozit România la începutul anilor 70, s-au strâns sute de pagini la dosarele Miliței. Dar [ ] edituramateescu.ro/2012/08/fantoma-lui-ramaru-bantuie-caminele-d... Despre Ion Râmaru, violatorul, sadicul criminal în serie, care a îngrozit România la începutul anilor 70, s-au strâns sute de pagini la dosarele Miliței. Dar numai Traian Tandin, supranumit Comisarul, care era pe vremea aceea ofițer în Serciviul Crime din cadrul Direcției Judiciare a IGM, care instrumenta cazul, a scris o carte-unicat despre tot ce s-a întâmplat atunci. Ataca numai noaptea Cazul Râmaru, apărut la editura Phobos, este un roman cutremurător despre cel mai odios ucigaș-violator din analele criminalisticii românești. La începutul anului 1970, Bucureștiul și la scurt timp întreaga țară au fost cuprinse de teroare. Crime în serie, violuri, cadavre de femei ucise cu bestialitate, găsite în cele mai neașteptate locuri și poziții îngrozeau pe toată lumea. Deși astfel de întâmplări terifiante nu prea apăreau la vremea respectivă în presă, poveștile circulau verbal și erau amplificate de lipsa de informații. Zvonurile prindeau aripi. Se vorbea despre un cap de femeie găsit în toaleta publică de la Universitate și despre un monstru care suge sângele. Oamenii evitau să mai întârzie seara pe străzi, muncitoarele refuzau să mai vină la întreprinderi în schimburile 2 și 3, de teama criminalului. Toți bucureștenii erau în panică! Comisarul Train Tandin a lucrat pe vremuri la cazul Ramaru Povestea vieții acestui ucigaș începe odată cu nașterea lui la Corabia, pe 12 octombrie 1946. Încă de mic era înclinat spre comiterea de infracținui, iar la vârsta majoratului a primit prima condamnare pentru tâlhărie. În clasa a IX-a a rămas repetent și provocat un mare scandal în localitate după ce a fost surprins întreținând relații sexuale cu o minoră, fiica unui profesor de-al lui. În mod ciudat, Râmaru a avut numai nota 10 la purtare. În 1966 a intrat pe unul dintre ultimele locuri la Facultatea de Medicină Veterinară din București rămânând repetent în anul al doilea. Când a fost arestat era în curs de a repeta anul al treilea. Se spunea că era un om timid, cu un limbaj sărac și avea un comportament ciudat: se autoagresa, iar trupul lui era plin de cicatrice din cauza asta. Obișnuia să tragă cu creta o dungă albă în camera de cămin și să le ceară colegilor să nu se apropie de el. Un fapt curios este acela că Râmaru ieșea la atac numai în nopțile cu fenomene meteorologice deosebite, când ploua torențial, ningea abundent, tuna sau fulgera. Modul în care acționa i-a determinat pe anchetatori să creadă că au de a face cu una și aceeași persoană. Puține dintre femeile agresate de Râmaru au avut norocul să scape după întâlnirea cu el: Olga Buzescu, Maria Iordache, Viorica Tatu și Elena Buluci au supraviețuit loviturilor, dar au rămas șocate pe viață. Patru femei au fost ucise și violate (Fănica Ilie, Gheorghița Popa, Elena Oprea și Mihaela Ursu). Mama-nașa, dosarele și Comisarul L-am cunsocut pe Comisarul Tandin în urmă mai bine de 15 ani. Am fost la dumnealui acasă, aproape de hotel Marriot, unde ne aștepta, tupilat după mii de dosare și țăcănind cu un deget vesel la mașina de scris. Soția lui, pe care toți amicii din poliție o știu drept Mama-Nașa și pe care dl.Tandin a cunoscut-o la un dublu asasinat, ne-a deschis ușa: Aaa. Poftiți! Comisaru` scrie ultimul capitol la nu vă zic la ce! E secret! Nu vă speriați, nu e incendiu! Fumează el ! Într-adevăr. Comisarul abia de se ghicea în norii albaștri și teancurile de dosare. De atunci am rămas prieteni. Am vorbit despre Râmaru până noaptea târziu și am fumat vreo 4 pachete de țigări, de ne curgeau lacrimile șiroaie. Comisarul Tandin era la curent cu toate acțiunile și cercetările efectuate de Miliție. În cartea lui narează faptele petrecute cu girul incontestabil al expertului criminalist, al polițistului aflat în mijlocul evenimentelor. Măi, copii, Râmaru și-a săvârșit crimele cu violență și sadism. Îi plăcea să-și muște victimele. Pe toate le-a violat, pe unele chiar și după ce au murit. Eu am descris în cartea mea drumul parcurs de organele de miliție timp de un an de zile pentru identificarea și prinderea criminalului. Era feroce tipul! Patru femei ucise, șase tentative de omor, cinci violuri, șapte tâlhării și multe alte infracținui. Am redat cu lux de amănunte modul și etapele de cercetare, mărturiile criminalului, toate investigațiile și expertizele la care el a fost supus, judecarea procesului, sentința de condamnare la moarte, precum și opiniile reputate de personalități ale lumii juridice și medicale referitoare la acest caz uluitor., n-a spus Comisarul în timp ce suda vrei paișpe mentolate, că d-alea fuma, de rupea! Un asasin feroce Temutul Râmaru criminalul care a îngrozit România Noi eram ochi, urechi, pix și plămâni! Mama-nașa făcea scovergi, sfârâiau isterice în ulei, mirosea în bucătărie de-ți ploua-n gură!, iar Comisarul povestea Mie mi s-a repartizat atunci o linie de muncă foarte interesantă: dispariții cu suspiciuni de omor și cadavre neidentificate. Am început să dau asaltul în țară, rezolvând caz după caz. Mi se dusese vestea că am o mână bună, iar Ceacanica și conducerea serviciului erau foarte mulțumiți de mine, chiar încântați. În poziția asta mă aflam când au apărut crimele lui Râmaru, pentru a căror rezolvare au fost cooptați aproape toți ofițerii serviciului nostru. Eu am făcut parte din câteva colective la început, apoi am fost retras de la Capitală și trimis în țară pentru rezolvarea altor cazuri de omoruri. Ne-am împărțit. Lipsea și Ceacanica, era la Sibiu, avea traebă cu hoții care furaseră tablourile celebre din muzeul Bruckenthal. Identificarea criminalului sadic era o urgență, teama cuprinsese toată România. După ce a fost prins vampirul de la București, căci așa i se spunea, am început o amplă documentare asupra cazurilor și a personalității acestui asasin feroce. Chinuia animalele în copilărie Dar controlul psihiatric, minuțios efectuat în mod repetat în timpul anchetei nu a putut scoate în evidență tulburări de tip psihotic, nu s-au remarcat stări halucinatorii, confuzionale, delirante sau de altă natură. Datele examenului clinic psihiatric direct, efectuate în mod repetat, istoricul vieții lui Râmaru, au evidențiat în mod clar pronunțate deviații și anomalii de caracter, temperament și personalitate atât ca nucleu (un frate cu trăsături asemănătoare) cât și de dezvoltare disarmonică în timp, la care a contribuit fără îndoială și mediul familial, cu influență negativă directă. Tabloul psihopatic este polimorf și cuprinde aproape întreaga gamă a trăsăturilor negative: agresivitate, impuslivitate, cruzimea feroce, amoralitatea absolută cu aberații sexuale de o intensitate rar întâlnită chiar și în literatura de specialitate: sadism, vampirism, fetișism, tendințe necrofilice, canibalism (Râmaru mușca din victime din regiunile erogene: vagin, pubis, sâni, rupând bucăți de carne care nu au mai fost găsite la locul crimelor). Comisia de expertiză psihiatrică a stabilit diagnosticul lui Ion Râmaru: psihopatie polimorfă cu caracter dominant impulsiv și pervers sexual. Victima din str Vulturilor Iată ce a declarat și mama lui despre comportamentul din copilărie: A fost rău de mic și greu de stăpânit. Îi plăcea să intre în conflict cu alți copii și să-i bată. Când nu-i convenea ceva, dădea cu pumnii și picioarele în perete până se învinețea. Apoi, îi plăcea să chinuie animalele Când îl dojeneam, sărea și la mine, la bătaie, lovindu-mă cu pumnii pe corp, până la nivelul la care ajungea. M-am chinuit rău de tot cu el, căci de la taică-său n-a avut ce să învețe decât înjurături, lovituri și bătăi Azi, după mai bine de 4 decenii, fantoma lui Râmaru încă mai bântuie în nopțile geroase de iarnă sau pe timp de furtună împrejurimile căminelor din Agronomie. De curând, în zonă, a fost înregistrată o crimă oribilă. Noaptea, pe data de 11 iunie 2012, Horațiu Popescu a înjunghiat un student la Management Agrozootehnic. Bogdan Surdu avea 21 de ani și a murit la spital, în ciuda eforturilor depuse de medici. Conflictul dintre cei doi tineri a izbucnit din pricina unei fete, pe care studentul ucis a vrut să o apere de agresor. - See more at: edituramateescu.ro/2012/08/fantoma-lui-ramaru-bantuie-caminele-d... Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 22 Ianuarie 2016, ora 20:19
Top 10 criminali romani www.descopera.ro/stiinta/4037980-top-10-criminali-romani De multe ori alegem sa ignoram aspectele negative ale vietii de zi cu zi si incercam sa ni le imaginam cat mai departe de noi si de ceea ce ne inconjoara. Nu realizam insa ca, la doar cativa pasi, o alta lume decat cea cunoscuta noua isi tese itele intunecate... .. lumea tenebroasa a criminalitatii. In aceasta ordine de idei, Descopera.ro isi propune sa va aduca in fata, intr-o forma narativa, cazurile celebre care au constituit subiectul anchetelor politienesti din Romania de-a lungul timpului si, totodata, imaginea sumbra a catorva dintre cei mai temuti criminali de la noi din tara. 10. Gica Cioc Balaurul Anul 1945. Romania se resimtea inca dupa Marele Razboi in care fusese implicata, iar situatia politico-economica degenerase intr-un val de infractiuni fara egal cu precadere in cartierele bucurestene, acolo unde infractorii deja formasera bande extrem de violente si de bine inarmate. Ca si cum nu era de ajuns, in vara aceluiasi an, o serie de crime inexplicabile lovea Capitala. Peste 10 persoane fusesera ciuruite cu gloante provenind din arme rusesti. Cine ar fi incercat totusi sa ancheteze un rus, fie el si criminal, in plina dominatie sovietica? Asa cum era de asteptat, dosarul crimelor a fost inmanat comisarului Alimanescu, probabil singurul care nu se lovea de asemenea piedici. Cercetarile acestuia au scos la lumina o informatie interesanta. Criminalii nu erau soldati sovietici, ci romani get-beget, iar victimele nu erau altceva decat rezultatele unui sangeros razboi intre grupari de tip mafiot. Autorii asasinatelor? Gica Cioc, poreclit Balaurul datorita temperamentului sau violent, un cunoscut infractor din Ferentari si rivalul acestuia, Sandu Moise, cel poreclit Hitler, dupa mustata similara cu cea a dictatorului nazist. Era 31 decembrie 1945, atunci cand comisarul Alimanescu afla de la un informator ca Hitler se gaseste intr-un restaurant de pe Calea Calarasilor, acolo unde petrecea noaptea dintre ani in compania membrilor bandei sale. Era momentul ca oamenii legii sa intre in actiune. Spre surprinderea acestora insa, atacul asupra infractorilor nu a mai avut loc niciodata. In aceeasi noapte, Alimanescu ajungea in fata unei scene grotesti. Hitler, impreuna cu toti acolitii sai zaceau intr-o balta de sange. Printre victime se aflau si oamenii lui Gica Cioc. Motivul? Hitler ii suflase iubita aliatului sau cu luni in urma. Inaintea oamenilor legii, infractorii se ucisesera reciproc, toti fiind inarmati cu arme automate rusesti. Epidemia crimelor se stinsese. 9. Petre Silberschmied Argintaru In perioada imediat urmatoare celui de al doilea Razboi Mondial, Argintaru era un nume de temut pentru oamenii legii. Zeci de politisti, jandarmi sau gardieni cazusera sub rafalele de pistol automat trase de membrii temutei bande a lui Petre Silberschmied, alias Argintaru, si nimeni nu parea sa stie cine era autorul temutelor asasinate urmate de jafuri in banci si magazine. Era cazul de care nu se putea ocupa decat spaima infractorilor acelor vremuri, comisarul Eugen Alimanescu. Studiind tacticile criminalilor, comisarul realiza ca armele folosite de acestia sunt de provenienta germana, absolut toti parand a fi tintasi extrem de buni. In plus, niciun informator nu putea da date despre atacurile care parea ca nu se vor termina niciodata. Alimanescu intuia atunci ca ucigasii erau dezertori din armata germana, cel mai probabil din temutul corp Dirlewanger, corp de armata creat la cererea expresa a lui Himmler din condamnati la moarte sau la inchisoare pe viata. Si nu se inselase. Ocazia de a anihila banda de infractori a venit la sfarsitul lunii august 1945, atunci cand un gardian public anunta prezenta suspecta a unui camion, in miez de noapte, in apropierea magazinului Sora. Era chiar banda lui Argintaru. Lupta care s-a deschis intre oamenii legii si infractori a durat peste o ora, soldandu-se cu victime de ambele parti. Momentul crucial a fost insa cel in care un jeep cu insemne americane sosea in tromba la locul conflictului, iar din el cobora un individ purtand uniforma de capitan, care le cerea oamenilor legii sa opreasca imediat focul. Diversiunea nu a functionat iar capitanul, nimeni altul decat Argintaru, a fost arestat. Era singurul supravietuitor al bandei sale. Criminalul nu a mai apucat sa isi auda sentinta. In timpul unei tentative de evadare era impuscat mortal de agentii comisarului Alimanescu. 8. Grigore Uruc Asasinul de Anul Nou Un caz deosebit este si cel al taranului analfabet, Grigore Uruc, si al dosarului Cerasela, numele primei sale victime. Nu putini au fost cei care, la sfarsitul anilor '80 vorbeau de aparitia unui nou Ion Ramaru, iar neputinta autoritatilor il determina chiar pe Nicolae Ceausescu sa ia o pozitie transanta vis-a-vis de actiunile indreptate impotriva criminalului care actiona in orasul Buzau. Prima victima, Cerasela Diminet, un copil al strazii de numai 14 ani, fusese descoperita in interiorul unei centrale termice, la 2 ianuarie 1985. Cadavrul micutei fusese strapuns de numeroase lovituri de cutit desi moartea, asa cum au concluzionat medicii legisti, survenise chiar de la prima lovitura. Aceiasi medici afirmau ca omorul avusese loc chiar in noaptea de Anul Nou. Criminalul parea insa de negasit, autoritatile vremii clasand dorsarul A.N. (autor necunoscut), si asta in ciuda unui efort intens depus de oamenii legii. Un an mai tarziu, tot in noaptea de Anul Nou, un al copil al strazii, un baietel in varsta de 13 ani, a fost descoperit in apropierea Scolii Generale nr. 4. Chiar daca trupul acestuia fusese ulterior sfasiat de cainii vagabonzi, medicii au putut identifica urmele lasate de arma crimei. Era vorba de acelasi autor. In Buzau umbla in libertatea un criminal care ucidea doar din placere. Era anul 1987, atunci cand ceea ce oamenii legii asteptau cu groaza s-a intamplat. O a treia victima, Cosmin Gruiu, un copil fara adapost in varsta de 14 ani, fusese strapuns de nu mai putin de 24 de ori cu un cutit. Si totusi, criminalul parea sa fi intrat in pamant. Era momentul in care oamenii legii isi dadeau seama ca ucigasul venea in Buzau doar pentru a ucide si asta se intampla doar o data pe an. Anul nou 1988 a insemnat insa sfarsitul terorii. Avand sub observatie toate locatiile prin care criminalul ar fi putut patrunde in oras, autoritatile il identificau pe autorul abominabilelor crime. Era Grigore Uruc, un taran analfabet din comuna Tintasi de Buzau. Din pacate, in momentul arestarii, ucigasul apucase sa ia viata celei de a patra victime, o fetita in varsta de 13 ani. Judecat rapid, acesta era condamnat la moarte si executat la 11 iunie 1988. Era penultima condamnare la moarte din timpul regimului comunist. 7. Eugen Grigore Amarul gust al razbunarii Povestea lui Eugen Grigore este una aparte in istoria criminalisticii romanesti. Cazul sau a fost musamalizat de autoritatile comuniste, tocmai pentru a nu se afla ca Romania anilor '70 se afla in pragul unui conflict interetnic de proportii. La export, toate informatiile din tara trebuiau sa arate bine. Cutremuratoarea poveste a iesit la lumina cu mult mai tarziu, mai precis in anul 2002, atunci cand o razie a politiei iesene il scotea la lumina din canalele aflate in apropierea campusului studentesc al Institutului Agronomic pe cel considerat mai mult o legenda urbana. Cine este insa acest personaj misterios? Totul incepea la inceputul anilor '70, atunci cand Eugen Grigore, un simplu sofer la o autobaza din apropierea Iasilor, isi gasea familia macelarita si casa incendiata. Sotia si cei trei copii fusesera ucisi cu bestialitate, iar autorii oribilelor crime dadusera foc casei in speranta ca urmele vor fi sterse. Cum autoritatile nu dadusera inca de urma ucigasilor, Eugen Grigore a pornit o ancheta pe cont propriu, iar cei care stiau cate ceva i-au indicat pe vinovati... membrii unei satre tiganesti din apropierea satului in care locuia. Ceea ce a urmat pare sa tina mai degraba de un scenariu de film. Cu mintea ravasita de pierderea celor dragi, Grigore se suia pentru ultima data la volanul unui camion. Cu pedala acceleratiei apasata la maximum, acesta a intrat in plin in corturile si carutele tiganilor fara sa tina cont de cine se afla in ele. In acea zi au murit 24 de persoane, printre victime numarandu-se mai multe femei si copii. Cazul a fost repede musamalizat de autoritati. Supravietuitorii carnagiului au fost mutati de membrii Securitatii in alte zone ale tarii iar Eugen Grigore primea pedeapsa cu inchisoare pe viata. Dupa 28 de ani de detentie, a fost eliberat, luand drumul canalelor din Iasi. Singura sa sursa de supravietuire erau bunurile pe care le primea din cand in cand de la studentii milosi. 6. Nicolae Purecica Ferentariul de acum 60 de ani Renumele de cartier rau famat al Ferentariului nu este unul dobandit de ieri de azi. Asa cum vom vedea, Bucurestiul anilor de dupa ultimul mare razboi cunostea deja faima ucigasilor ascunsi in casele Ferentariului. Poate cel mai cunoscut criminal care a actionat in aceasta zona a fost Nicolae Purerica, poreclit Nae Chioru, o porecla ce avea sa devina legendara cu trecerea timpului. Era anul 1947, acelasi an in care teroarea, de aceasta data la adresa infractorilor, instituita de Eugen Alimanescu isi punea puternic amprenta asupra raufacatorilor bucuresteni. Multi dintre ei alegeau sa paraseasca orasul in cautarea unor destinatii mai sigure in care sa poate actiona. Printre cei care alesesera calea fugii se numara si Nicolae Purecica, un individ deja dat in urmarire generala in toata tara pentru mai multe crime, jafuri si talharii, majoritatea petrecute in Ferentari. De aceasta data, criminalul alesese Oradea ca viitoare tinta si, la scurt timp, orasul transilvanean intra in stare de soc. Zeci de atacuri armate asupra oamenilor nevinovati lasau in urma o multime de victime, dar ceea ce era de-a dreptul sinistru era modul in care victimele erau ucise. Criminalii nu se multumeau doar cu talharirea nevinovatilor ci, pentru a-i reduce la tacere, ii transau asemenea vitelor de la abator. Omorurile au fost atat de numeroase incat autoritatile oradene s-au vazut nevoite sa apeleze la singurul om care putea sa puna stavila ororilor, comisarul Eugen Alimanescu. La scurt timp, prezenta Justitiarului a dat roade. Doua bande bucurestene, deplasate clandestin la Oradea, erau anihilate. Un intreg arsenal de arme, ustensile de spart seifuri si bunuri furate, era recuperat de agentii speciali ai lui Alimanescu. Dar crimele continuau. Lungile si minutioasele cautari ale comisarului scoteau insa la iveala un fir de la care oamenii legii puteau incepe cautarile. Cele mai multe victime erau barbati care calatorisera cu trenul si care sosisera la Oradea in scop de afaceri. Urmand traseul ultimilor oameni ucisi, Alimanescu il descoperea intr-un tren chiar pe Nicolae Purecica. Evitand sa il aresteze imediat, comisarul il urmareste impreuna cu oamenii sai pana la Oradea. Ucigasul deja isi alesese urmatoarea victima. Nu a mai avut timp insa sa o ucida. In momentul in care se pregatea sa atace, criminalul era doborat de o rafala de gloante. Alaturi de el se prabuseau si cei patru acoliti ai sai. CITESTE CONTINUAREA TOPULUI IN PAGINA URMATOARE! 5. Iancu Berila Ucigasul brutarilor Numele lui Iancu Berila ar putea sa nu spuna multe celor mai putin obisnuiti cu istoria stiintei criminalistice din Romania. In fond, criminalul actionase in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, timp suficient pentru ca lumea sa dea uitare odioaselor sale fapte. A ramas in schimb zicala peiorativa ca Berila, desemnand acel individ care incearca sa ingrozeasca sau sa braveze cu fapte demne de dispret. Si totusi, cine a fost Iancu Berila? Arhivele vremii il mentioneaza ca pe unul dintre cei mai sangerosi asasini din istoria recenta a Romaniei. Un individ cu un fizic impozant, cu o expresie fioroasa a fetei, care a reusit sa terorizeze o tara intreaga in numai cativa ani. Victimele sale erau, in marea lor majoritate, brutari. Nu se stie inca de ce acestia devenisera tintele lui favorite, cert este ca pe seama lui Iancu Berila sunt puse cel putin 20 de crime, iar modul de operare era de fiecare data acelasi. Criminalul isi studia potentialele victime, afla unde acestea isi tin banii si ataca noaptea, departe de ochii lumii. Desi a fost prins si condamnat la munca silnica pe viata, Berila reuseste sa evadeze spectaculos. Era momentul in care pe urmele sale pornea celebrul comisar Eugen Alimanescu, cel poreclit si Comisarul de Fier, alaturi de tinerii sai recruti din organizatia Fulger. La scurt timp dupa inceperea anchetei, Alimanescu da de urma criminalului. Acesta se angajase ca ucenic la un brutar din apropierea Slatinei. Ajutat de inca doi agenti, comisarul il imobiliza atunci pe uriasul Berila in timp ce dormea. Era anul 1947. Asupra sa a fost descoperit si cutitul pregatit pentru urmatoare sa victima... chiar cel care il angajase. Trimis din nou la ocna, Iancu Berila nu mai avea a doua sansa de scapare si se stingea din viata in urma muncii extreme la care a fost supus. 4. Ion Rimaru Teroarea anilor 70 Cu siguranta nu exista un alt criminal in analele stiintei criminalistice romanesti a carui notorietate sa fie mai mare decat a celui care a terorizat Bucurestiul in urma cu aproape patru decenii. Trei omoruri deosebit de grave, un omor calificat, sase tentative de omor, cinci violuri, o tentativa de viol si mai multe furturi si talharii. Toate sunt faptele unui singur om: Ion Ramaru. Trista reconstituire a faptelor celebrului criminal incepe cu data de 5 martie 1971, data la care era descoperit trupul neinsufletit al unei tinere femei. Cercetarile au dovedit atunci ca victima fusese ucisa intr-un mod sadic si apoi violata, aceasta purtand pe corp numeroase urme de muscaturi. O luna mai tarziu, o crima identica a fost semnalata in sectorul 4 al Bucurestiului, iar Militia Capitalei adauga acestor fapte alte doua omoruri similare care avusesera loc in anul 1970 si al caror autor nu fusese identificat. Era deja evident ca autoritatile se confruntau cu un criminal in serie. Mobilizarea fortelor de ordine a fost una de proportii nemaivazute. Sute de persoane au fost interogate si tinute sub observatie, iar specialistii Institutului de Medicina Legala reuseau in premiera mondiala sa reconstituie portretul robot al criminalului numai dupa amprentele dentare. Si totusi, autorul odioaselor crime continua sa actioneze nestingherit. A fost poate mana hazardului cea care a ajutat la prinderea lui Ion Ramaru. Langa corpul ultimei victime, criminalul scapase o adeverinta medicala. Din acest moment, capturarea sa nu mai reprezenta decat o problema de timp. Arestat in caminul studentesc al Facultatii de Medicina Veterinara, acolo unde era student in anul 3, Ramaru isi recunoastea faptele dupa mai multe ore de interogatorii. Procesul care a urmat a fost unul rapid, iar ucigasul primea pedeapsa maxima: moartea. In acelasi an, 1971, la 23 septembrie, in curtea penitenciarului de la Jilava, Ion Ramaru era executat prin impuscare. Ultimele sale cuvinte aveau insa sa ramana intiparite in mintea celor prezenti si se vor dovedi ulterior extrem de adevarate: Chemati-l pe tata. El este de vina. Ce vroia oare sa spuna criminalul? 3. Florea Ramaru Ereditatea crimei Anii din timpul ultimului Razboi Mondial au fost, fara doar si poate, unii extrem de tulburi pentru toate tarile Europei. Lipsurile si atrocitatile razboiului dusesera la o recrudescenta fara egal a crimelor, iar Romania isi avea si ea tristii reprezentanti. Era anul 1944, atunci cand o serie de crime zguduia Bucurestiul. Intr-un singur an, cinci femei fusesera ucise cu bestialitate, iar amprentele recoltate de autoritatile vremii nu se potriveau cu cele ale infractorilor din baza de date. Era vorba, asadar, de un individ fara antecedente penale. Cu toate acestea, timpul a trecut iar criminalul nu a fost niciodata identificat. Misterul iesea din nou la iveala in anii '70, atunci cand seria de crime a lui Ion Ramaru ingrozea intreaga Capitala. Spre surprinderea criminalistilor, amprentele celui care ucidea erau identice cu cele ale criminalului din 1944. Cum ar fi fost insa posibil asa ceva? In fond, trecusera peste 25 de ani, iar infractorul ar fi trebuit sa aiba o varsta inaintata, posibilitate exclusa din start de autoritati. Si totusi, modul de operare si de infaptuire a crimelor erau aproape identice. Notorietatea cazului Ramaru si prinderea temutului criminal aveau sa arunce din nou in uitare celebrele amprente din timpul razboiului. O stranie coincidenta raspundea totusi intrebarilor care existau de atatia ani. La exact un an de la executia lui Ion Ramaru, la 23 septembrie 1972, la Institutul de Medicina Legala era adus cadavrul unui barbat care aparent cazuse din tren. Examinarea acestuia aducea un rezultat socant. Amprentele celui care murise in bizarul accident erau cele ale ucigasului din 1944. Era nimeni altul decat Florea Ramaru, tatal celui mai cunoscut asasin din istoria Bucurestilor. 2. Vasile Tcaciuc Macelarul din Iasi Romania anilor 1930 a fost zguduita de o serie de crime al caror autor ar putea figura cu succes in galeria neagra a celor mai mari criminali in serie din lume. Chiar si astazi, la mai bine de 70 de ani de la comiterea ingrozitoarelor crime, oamenii de stiinta incearca inca sa inteleaga acel resort interior care a fost capabil sa tranforme un om intr-unul dintre cei mai odiosi asasini cunoscuti vreodata. Totul a inceput in 1935, an in care noul proprietar al unui imobil iesean, a fost alertat de cainele unui musafir, caine care daduse semne de agitatie si care zgaria insistent podeaua casei. Curios, acesta sapa in locul indicat de animal si, spre oroarea sa, descoperea sase cadavre ingropate la mica adancime. Absolut toate prezentau urme de lovituri cu un corp contondent, cel mai probabil un topor, iar starea in care se aflau acestea trada un sadism atroce. Prinderea ucigasului nu a fost atat de dificila pe cat s-ar crede. De fapt, fostul proprietar al imobilului, basarabeanul Vasile Tcaciuc, se afla deja in arestul politiei iesene pentru mai multe jafuri si talharii. Desi, initial, acesta nu a recunoscut faptele, confruntat cu doua dintre concubinele sale, el renunta la masca nevinovatiei si marturisea autoritatilor crudul adevar. Tcaciuc recunostea atunci uciderea si ciopartirea celor sase victime pe care le ingropase chiar sub podeaua casei in care locuia dar, spre groaza tuturor celor prezenti la interogatoriu, acesta nu era decat inceputul unui sir ingrozitor de crime. In cinci ani, basarabeanul ucisese nu mai putin de 26 de persoane, printre care si un copil, unicul scop al acestor odioase fapte fiind jaful. Dupa cum el insusi marturisea, ucigasul isi comandase chiar si un topor special, realizat astfel incat sa nu alunece din mana, iar eficienta loviturilor sa fie maxima. Nu a mai apucat sa fie judecat. In timpul reconstituirii uneia dintre crime, Vasile Tcaciuc incerca sa scape prin fuga, profitand de lipsa de atentie a celor care il insoteau. A fost ucis pe loc de mai multe focuri de revolver. Astfel lua sfarsit povestea celui poreclit de presa vremii Macelarul din Iasi. 1. Vera Renczi Vaduva Neagra Prima parte a vietii celei care ocupa primul loc in topul celor mai mari criminali romani reprezinta si azi un mister pentru criminalisti. In fond, nici macar numele adevarat nu ii este cunoscut, atata vreme cat in analele criminologiei ea a ramas cunoscuta ca Vera Renczi , numele de familie apartinand celui de-al doilea sau sot. Unele surse ii indica drept an al nasterii anul 1903 dar, cel mai probabil, Vera s-a nascut la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Bucuresti, in urma legaturii dintre un om de afaceri ungur si o frumoasa tanara din Romania. Copilaria si-o petrece la Bucuresti, acolo unde ramane pana la varsta de 13 ani. Odata cu pierderea mamei, Vera este mutata de tatal sau la Berkerekul, oras din fosta Iugoslavie, unde acesta detinea o mica mosie. Adolescenta Verei este marcata de numeroase aventuri amoroase, ea ajungand nu o data, pe prima pagina a ziarelor locale din cauza scandalurilor in care implica de la elevi de liceu pana la bancheri si oameni de afaceri. Nimeni nu se astepta ca tanara sa isi mai uite moravurile, insa miracolul se produce atunci cand Vera il cunoaste pe Karl Schick, un influent bancher austriac, cu care se va si casatori. In ciuda previziunilor, tanara nu isi continua escapadele, ci devine o sotie atenta si placuta, mai ales dupa nasterea fiului lor, Lorenzo. La mai putin de un an, Karl dispare misterios pentru a nu mai reveni niciodata. Vera explica apropiatilor ca sotul sau a parasit-o si ca a decedat ulterior intr-un accident de masina in Romania. Urmeaza cea de a doua casatorie, cea cu Joseph Renczi, un important om de afaceri sarb. La scurt timp insa, acesta avea sa dispara ca si primul sot. Pentru Vera Renczi incepea o noua perioada in care escapadele amoroase aveau loc cu regularitate. Vesnic imbracata in negru, frumoasa castelana atragea pe domeniul de la Berkerekul numerosi amanti, niciunul dintre acestia nemaintorcandu-se vreodata. La insistentele sotiei unuia dintre ei, autoritatile locale descind la resedinta Verei Renczi. Nu mica le-a fost mirarea oamenilor legii atunci cand descopereau in subsolul conacului 35 de sicrie de zinc. In ele se aflau absolut toti cei care trecusera prin patul Verei. Mai mult, intr-unul dintre sicrie se gasea chiar Lorenzo, fiul in varsta de numai zece ani pe care aceasta fusese nevoita sa il ucida pentru ca ii aflase teribilul secret. Toate victimele fusesera otravite cu arsenic. Condamnata initial la moarte, Vera a beneficiat atunci de clementa legii care nu permitea executia femeilor si a fost transferata pe viata intr-o inchisoare de maxima securitate. La scurt timp, criminala in serie se stingea in urma unei hemoragii cerebrale. Sursa: "Cei mai odiosi 100 criminali romani" Traian Tandin, Editura Tritonic Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 25 Ianuarie 2016, ora 09:26
webcultura.ro/noi-alexandru-ioan-i/
Noi, Alexandru Ioan I. Cu mila lui Dumnezeu și voința națională domn al Moldovei. La toți de față și viitori sănătate. Voința nației, prin legiuitul ei organ, Adunarea electivă, ne-a ales domn al Moldovei. Suindu-ne pe tron cu numele de Alexandru Ioan I., cea dintâi datorie a noastră este de a ne adresa către voi, iubiților compatrioți, de a vă dori pace și fericire și de a vă spune cari sunt cugetările și țintirile noastre. Înainte de a ne sui pe tronul la care ne-a chemat încrederea nației, noi, în fața Adunării, am făcut următorul jurământ: Jur, în numele prea sfintei treimi și în fața țărei mele că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele patriei, că voi fi credincios Constituției în textul și în spiritul ei, că în toată domnia-mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind deopotrivă și pe cei ce m-au iubit și pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației române. Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie întru ajutor !. Acest jurământ arată linia de purtare ce avem a păzi în domnia noastră. Guvernământul nostru va fi, în toată puterea cuvântului, guvernământul precum îl vrea, precum îl statornicește Convenția încheiată în 7(19) august 1858 între înalta Poartă otomană și, puterile garante drepturilor patriei noastre. Vom fi domn constituțional. Vom respecta toate drepturile Adunării elective și toate stăruințele noastre vor avea de țel dezvoltarea nouilor instituții ce ne-au recunoscut Europa și adevărata și temeinica punere în lucrare a reformelor cerute de citata convenție. Îndată după alegerea fratelui nostru, domnul din Valahia, vom păși la înființarea Comisiei centrale din Focșani, menită de a restringe legăturile dintre două ramuri, ale aceleiași nații. Cu concursul acestei comisii și al Adunării elective, guvernământul nostru se va grăbi de a face legiurile organice cerute de Convenție și cari sunt menite de a introduce în societatea noastră marele principii ale staturilor moderne. Pentru ca aceste mari reforme să aibă drept rezultat fericirea obștească, noi sfătuim și îndemnăm pe toți compatrioții noștri de orice stare și condiție ca să uite dezbinările și urile trecute. Numai pacea dintre noi, numai iubirea între fiii aceleiași țări și nații, numai o deplină armonie între toate clasele societății, întrunind așa toate puterile, poate să ne întărească; și așa, și guvernământul și poporul, mână în mână, să ridicăm patria noastră din căderea în care au adus-o nenorocitele întâmplări ale trecutului. Misia noastră, deși frumoasă, este mare și foarte grea ! Nu vom putea-o împlini decât dacă vom avea îmbrățișarea sinceră și sprijinul puternic al compatrioților noștri. Toate zilele noastre vor fi întrebuințate în chip de a le merita și dobândi. Noi facem un apel la patriotismul, râvna și activitatea funcționarilor publici cari sunt legiuitele organe ale guvernământului în relațiile sale cu particularii. Legile căzuseră în părăsire și cu dânsele toată puterea ocârmuirei. Legile trebuie să-și redobândească toată autoritatea. Puterea executivă, având a fi în viitor organul legalităței celei mai stricte, trebuie dar ca să fie tare și respectată de toți. Trebuie ca în viitor fiecare cetățean fără osebire să fie apărat în onorul, în viața și în averea sa. Aceste mari bunuri sunt încredințate ocrotirei autorităților publice. Precum vom avea de bucurie a căuta și a răsplăti toate meritele, tot devotamentul, tot serviciul onorabil al funcționarilor mari și mici, pre atât guvernământul nostru este nestrămutat hotărât de a pedepsi fără cruțare și cu toată asprimea legilor tot abuzul și toată călcarea de lege. Tuturor compatrioților noștri le trimitem domneasca și frățeasca noastră urare și dumnezeu să binecuvânteze Principatele Unite. Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 27 Ianuarie 2016, ora 14:28
Cine a fost în realitate Papură Vodă.
Numele i se trage de la o foamete cumplită care s-a abătut asupra Moldovei adevarul.ro/locale/alexandria/cine-fost-realitate-papura-voda-nu... Ștefaniță Vodă Papură Vodă a existat în realitate și a fost fiul unui domnitor moldovean celebru. Și-a căpătat porecla de Papură Vodă, după ce Moldova a fost lovită de o mare foamete. Țara lui Papură Vodă este o expresie pe care românii o folosesc în mod frecvent când vor să-și exprime nemulțumirea față de țara în care trăiesc, față de conducătorii sau față de legile țării. Expresia face parte din vocabularul curent al limbii române și foarte puțini dintre cei care o folosesc se gândesc că la originea ei stă o bucată din istoria românilor. O parte din țară a fost considerată , la un moment dat, țara lui Papură Vodă, iar voievodul în cauză a existat în realitate, însă sub un alt nume. Papură Vodă a fost Ștefăniță Lupu, fiul domnitorului Moldovean Vasile Lupu și fratele domniței Ruxandra, cea rămasă în istorie pentru frumusețea ei fără seamăn, dar și pentru destinul tragic de care a avut parte. Întemnițat la 12 ani Ștefăniță Lupu, fiul domnitorului Vasile Lupu și al Doamnei Ecaterina a ajuns domnul Moldovei în 1659. Tânărul cu destin zbuciumat a condus țara doar doi ani, până în 1661. Trecutul tânărul voievod moldovean a fost unul trist. La doar 12 ani a fost întemnițat în fortăreața de la Buciulești-Bistrița, împreună cu mama și sora sa Ruxandra, după ce logofătul Gheorghe Ștefan l-a detronat pe Vasile Lupu. După ce a stat câțiva ani în captivitate, a fost eliberat la decizia Porții Otomane și numit domn al Moldovei. Intrarea în Moldova și-a făcut-o în 1659, însoțit de o armată de tătari și 1.000 de albanezi. Cronicarii vremii îl descriu drept un tânăr firav, care făcea lucruri copilărești, sau să zic mai bine nebunești. Moldovenii au mâncat papură măcinată În 1660, după un an de domnie în Moldova, domnitorul Ștefăniță Vodă și-a căpătat porecla de Papură Vodă. Țara a fost lovită în acel an de o ciumă cumplită. A urmat o mare foamete și o invazie de lăcuste. Pe fondul sărăciei, jafurile s-au înmulțit. Se spune că foamea a fost atât de mare încât , în lipsa cerealelor, moldovenii au ajuns să folosească pentru pâine coajă de copac și papură măcinată. Astfel, s-a ales tînărul domnitor cu porecla de Papură Vodă. Țara într-aceia foamete era într-acela anu -1600 - cât mâncau oamenii papură uscată în loc de pâine, măcinând-o uscată. Și de aceia foamete porecliia și pre Ștefăniță vodă, de-i dziceau Papură vodă, scrie cronicarul Miron Costin. Pe urmele Domniței Ruxandra Sora lui Ștefăniță Vodă, frumoasa domniță Ruxandra s-a căsătorit cu cazacul Timuș Hmielnițki pe 1 septembrie 1652, iar pe 6 septembrie a părăsit curtea domnească părintească și a plecat cu noul soț în Ucraina. A rămas văduvă la doar un an de la căsătorie și se spune că ar fi fost ținută prizonieră de cumnatul său în Ucraina. Legenda spune că, în 1660 Ștefăniță Vodă, a venit în Ucraina pentru a-și convinge sora să revină în țară, însă deplasarea domnitorului a fost în zadar. Sora Ruxandra a revenit pe pământ românesc, abia după moartea cumnatului său. S-a refugiat în cetatea Nemțului, unde și-a găsit sfârșitul tragic. Cetatea a fost atacată și jefuită de un grup de cazaci în 1687, iar Domnița Ruxandra a fost jefuită și decapitată. Moartea lui Papură Vodă Domnia lui Ștefăniță vodă s-a încheiat brusc în 1661. În campania de la Nistru, domnitorul s-a îmbolnăvit de tifos și a murit. Unii cronicari au spus că dispariția sa nu a fost cauzată de o moarte naturală, și că, de fapt, ar fi fost otrăvit în urma unui complot pus la cale de boieri. Citeste mai mult: adev.ro/o1lifc Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 30 Ianuarie 2016, ora 10:58
Tratamente naturale cu miere de manuka
In anul 1981, doctorul Peter Molan (director in cadrul Universitatii Waikato, Noua Zeelanda) a demonstrat ca aceasta miere are proprietati antibacteriene, antioxidante, antimicrobiene, antiseptice, antiinflamatorii si antifungice, revolutionand astfel intreaga lume a medicinei moderne. Mierea de Manuka este o miere monoflora recunoscuta in intreaga lume pentru proprietatile sale unice anti-bacteriene si anti-oxidante. Provine din arborele Leptospermum Scoparium din insulele salbatice ale Noii Zeelande si a fost utilizata timp de generatii de catre triburile Maori si colonistii europeni. Tratamentele cu Miere de Manuka sunt recunoscute atat de medicii homeopati cat si de medicina moderna si difera in functie de afectiunile suferite de pacienti. Proprietatile antibacteriene ale mierii pot varia in functie de compozitia chimica a acesteia. Tipuri de Miere de Manuka pentru tratament: 1. Mierea de consum Manuka cu proprietati antibacteriene semnificative. 2. Mierea de Manuka cu Unique Manuka Factor ( UMF) contine acizi metilglioxal (MGO), acizi aromatici, fenoli si flavonoizi , precum si o serie de alti compusi. Este comercializata strict de producatori cu licenta si atestata in laboratoare acreditate de Unique Manuka Factor Honey Association. Stiati ca ? Mierea de Manuka UMF s-a dovedit uneori mai eficienta in vindecarea unor infectii foarte rezistente la antibiotic decat tratamentele medicamentoase 3. Mierea de Manuka Activa are factori anti-bacterieni si un nivel de activitate peroxidica foarte ridicata. Acest nivel peroxidic se datoreaza enzimei glucozoxidaza care produce agentul anti-bacterian peroxid de hidrogen. De aceea cand apar reactii adverse sau alergice la Manuka UMF, este recomandat inlocuirea acesteia cu Miere de Manuka activa. Stiati ca ? Mierea de manuka UMF este cea mai scumpa miere din lume fiind produsa in cantitati foarte mici. Tratamente cu Miere de Manuka ca alternativa la antibiotice In general se recomanda un tratament de cel putin o luna cu 2 borcane de Miere de Manuka a cate 500g. Tratamentul de mentinere consta in 1 lingurita de miere pe zi cu jumatate de ora inainte de masa, pentru o perioada de aproximativ 2-3 luni. Pentru copii se administreaza acelasi tratament, la jumatate din cantitati. Tratament intern: - UMF 5-9 sau activa 10-14 nu este indicata pentru tratamente fiind in general o miere de consum. - UMF 10+ este folosita in general pentru tratamentele de intretinere si intarirea sistemului imunitar. - UMF 15 -16 pentru tratarea infectiilor cu micro-organisme fungice sau bacteriene. - UMF 18-20+ se recomanda in cazul afectiunilor acute sau cronice, care au o rezistenta sporita la tratamente. Tratament extern pentru rani deschise Mierea de Manuka UMF 15-18 sterilizata este indicata in tratarea ranilor deschise datorita faptului ca isi pastreaza proprietatile antibacteriene si dupa sterilizare. - See more at: www.kanald.ro/article.php?ajax_load=1&article_id=58379#sthash.lv... Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 3 Februarie 2016, ora 13:30
Controversata Maria Obrenovici, amanta din patul lui Alexandru Ioan Cuza care i-a făcut domnitorului doi copii
adevarul.ro/locale/alexandria/controversata-maria-obrenovici-ama... Maria Obrenovici a fost amanta și marea iubire a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. I-a dăruit doi copii care au fost crescuți de soția lui Cuza, doamna Elena. Deși a fost acuzată de colaborare cu complotiștii la abdicarea lui Cuza, Maria Obrenovici a luat calea exilului cu domnitorul rămas fără țară și putere. S-a sinucis la Dresda, când a aflat că este bolnavă de cancer. Amantă și membră a camarilei din jurul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, femeie frumoasă conștientă de farmecele sale, posibilă spioană și colaboratoare a complotiștilor care l-au forțat pe Cuza să renunțe la tron. Acesta este descrierea Mariei Obrenovici rămasă în istorie drept femeia găsită în patul lui Cuza în celebra noapte a abdicării. Până la Cuza, prințesa sârboaică Obrenovici își câștigase deja un renume de femeie fatală, căsătorindu-se numai cu bărbați influenți. Fiica logofătului Costin Catargi și a Smarandei Balș s-a căsătorit de timpuriu cu un general sârb, cu care a avut un fiu, Rubi Carargi. Tatăl a refuzat să-l recunoască, din motive necunoscute, și copilul a fost crescut de sora Mariei, fără a avea legături cu mama sa biologică. Câțiva ani mai târziu, Maria a pus mâna pe o altă partidă: principele Miloș Obrenovici, cu care a avut un fiu, Milan, cel care va deveni viitorul rege al Serbiei. Maria a divorțat de principe și, în căutarea unei alte partide amoroase avantajoase, a sfârșit în brațele domnitorului Cuza. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza era renumit în epocă ca având o slăbiciune pentru femei frumoase. La braț cu prietenul său Kogălniceanu, domnitorul nu se ferea să fie client obișnuit al bordelurilor bucureștene. În momentul întâlnirii cu frumoasa Obrenovici, Cuza avea nenumărate aventuri amoroase la activ și o căsnicie anostă cu doamna Elena Cuza, care îi tolerase toate escapadele. Se spune că Maria Obrenovici, cu experiență în seducerea bărbaților puternici, s-a folosit de frumusețea și inteligența ei pentru a obține nu atât dragostea domnitorului Cuza, ci avantaje materiale. Despre Cuza se spune că a fost vrăjit de farmecele fizice ale Mariei. "Femeie foarte frumoasă, cu un bogat păr negru și ochi albaștri, ce făceau un contrast reușit și produceau un efect minunat", este descrierea rămasă de pe urma frumoasei Maria Obrenovici. Faptul că era o bună cunoscătoare a lumii politice, după ce trăise o vreme la Curtea Sârbă a fost un alt atu al Mariei Obrenovici în cucerirea domnitorului Cuza. Frumoasa brunetă era inteligentă, vorbea mai multe limbi străine, iar Cuza a fost vrăjit de toate calitățile sale. Soția lui Cuza a înfiat copiii amantei Ceea ce a început ca o aventură amoroasă, așa cum domnitorul mai avusese la activ, s-a transformat într-o relație pasională și de durată. În martie 1862, la aproape un an de la înfiriparea idilei, domnul Cuza cumpără pentru Maria Obrenovici o casă în strada Biserica Amzei. Casa este aranjată și mobilată după gustul amantei, iar Cuza a fost vreme îndelungată vizitator zilnic al locuinței Mariei. Amanta i-a dăruit domnitorului în următorii ani doi copii: pe Dimitrie și pe Alexandru. Domnitorul și-a convins soția, pe Doamna Elena, să înfieze băieții, varianta oficială fiind că cei doi sunt orfani salvați în urma unor inundații. Deși cunoaștea relația domnitorului și originea copiilor, Elena a adoptat cei doi băieți și i-a crescut ca pe proprii ei fii. Puterea de control a Mariei Obrenovici asupra domnitorului a crescut în timp. A ajuns să facă parte din camarila acestuia și nu s-a mai mulțumit cu casa dăruită, ajungând să petreacă nopțile la Palat, sub același acoperiș cu soția lui Cuza. Se spune că pe perioada relației lor, atât Cuza, cât și Maria Obrenovici au avut alte relații amoroase. Ei i s-a atribuit legături amoroase cu membri ai camarilei lui Cuza cu care se spune că ar mai fi avut chiar și alți copii. Pe perioada relației cu Obrenovici, Cuza și-a păstrat obiceiul de a frecventa bordelurile la braț cu ministrul Kogălniceanu. Despre Maria Obrenovici se spune că ar fi jucat un rol important în Monstruoasa coaliției care a pus la cale abdicarea lui Cuza. S-a spus că ar fi fost plătită cu bani grei pentru a contribui la trădare. O altă variantă ar fi că Maria ar fi acceptat participarea la complot, tocmai ca să-l salveze pe domnitor pe care îl păștea pericolul uciderii. În pat cu domnitorul în noaptea abdicării În noaptea de 11 februarie 1866, când complotiștii au dat buzna în dormitorul lui Cuza, Maria a fost femeia găsită în patul lui. Cei doi amanți au împărțit camera alăturată de cea în care dormea doamna Elena cu copiii soțului și ai amantei. Se crede că Maria a fost cea care a așteptat ca domnitorul să adoarmă pentru a deschide ușa complotiștilor în așa fel încât aceștia să pătrundă nestingeriți. Planul la care, se spune, că ar fi luat parte amanta, era ca domnitorul să semneze forțat actul abdicării. Exil La două zile de la noaptea abdicării Cuza a plecat în exil, părăsindu-și soția și copii. Maria Obrenovici l-a urmat. S-au stabilit într-un prim popas la Viena. Amanta a rămas o vreme alături de domnitorul rămas fără țară și putere . L-a trădat, într-un final, înșelându-l cu un apropiat al lui Cuza. Maria Obrenovici l-a părăsit pe Cuza în 1870, după ce deja se îmbolnăvise. A plecat la Curtea de la Berlin, unde a făcut parte din suita împărătesei Augusta, soția împăratului Wilhelm I. S-a îmbolnăvit de cancer și s-a sinucis în 1876, la Dresda. Trupul neînsuflețit a fost adus la Iași. Maria Obrenovici a fost înmormântată inițial la Biserica Sf. Spiridon, apoi a fost mutată în cavoul familiei Catargi, din Cimitirul Eternitatea. Citeste mai mult: adev.ro/o1yh51 Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 3 Februarie 2016, ora 17:41
Giussy Baratky, idol al Giuleștiului interbelic și poate cel mai cunoscut fotbalist român al vremii, e îngropat la cimitirul bucureștean Reînvierea. Fără cruce, însă. Gazeta a descoperit locul exact, parcela pe care astăzi există cripta unei familii numite Nistor.
www.gsp.ro/fotbal/liga-b/exclusiv-pe-urmele-istoriei-gazeta-a-ga... Situația e bizară. Un nume regăsit în coregrafiile Rapidului, în cîntece, în amintiri, cărți, nu apare pe crucea mormîntului său. Într-un reportaj special al ziarului Gazeta Sporturilor de astăzi, unul dintre cei mai mari jucători români este omagiat de reporterii Sebastian Culea și Răzvan Luțac, care rezolvă un mister vechi de peste o jumătate de secol: unde a fost înmormîntat Iuliu Baratky! În spatele cimitirului, în spate de tot, e parcela T52. De departe, cea mai neîngrijită. Căutăm ca-n finalul "The Good, The Bad and The Ugly", cînd Tuco aleargă între cruci pe "Ecstasy of Gold". Noi o facem fără coloană sonoră, cu foșnet de iarbă înmuiată în zăpadă. Adrian Sorin Georgescu, actualul șef de serviciu, vine cu lămurirea mult așteptată. "Da, e îngropat aici. Dar asta s-a întîmplat cu multă vreme în urmă, așa că sînt vreo trei-patru generații puse peste" - fragment din superreportajul GSP Cele două pagini incredibile, cu epopeea găsirii mormântului, sînt în Gazeta Sporturilor de astăzi, dar pot fi citite și online, pe platforma pe care ziarul este urcat zilnic, Gazeta Digitală. UNA DINTRE CELE TREI POVEȘTI CU BARATKY SPUSE AZI ÎN GAZETA TIPĂRITĂ: Voia să deschidă berile puse pe bară :) O poveste incredibilă spusă de Viorel Kraus senior pentru 1923.ro. "Barele porților erau drepte înainte, iar Giussy punea o sticlă cu bere pe bară și provoca mai mulți colegi să o dea jos. Cum așa ceva nu-i provoca prea mari probleme, omul s-a gîndit la ceva și mai greu. Nu mai era suficient să dai sticla jos de pe bară, ci să-i scoți și capacul! Cu mingea! Nu cred că a reușit el asta vreodată, că e imposibil, dar ca idee! Trebuie să lovești mingea perfect ca să te gîndești la asemenea provocări!"; CV Giussy (Iuliu) Baratky Născut: 14 mai 1910, Oradea Decedat: 14 aprilie 1962, București Post: atacant Înălțime: 1.78m A jucat la: Stăruința Oradea (juniori), Stăruința Oradea (1927-'28), CA Oradea (1928-'30), Hungaria (1930-'33), Crișana Oradea (1933-'36), Rapid (1936-'44, 1945), Carmen (1944), Libertatea Oradea (1945-'47), RATA Tg. Mureș (1947-'48) A antrenat: Rapid (1941-'45), Libertatea Oradea (1945-'47), RATA Tg. Mureș (1947-'48), România (1948), Dinamo (1952-'53, 1957-'59), Progresul Oradea (1953-'54), Dinamo - juniori (1959-'62) A evoluat atît pentru "naționala" Ungariei, cît și pentru a României Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 6 Februarie 2016, ora 09:22
Crezul Verei Atkins, spionul din spatele celebrului James Bond: M-am născut în România și a fost un accident al istoriei Vera Atkins a fost căsătorită cu prințul Caradja.
adevarul.ro/locale/galati/crezul-verei-atkins-spionul-spatele-ce... Adevărul În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Vera Atkins era cel mai important agent secret al Marii Britanii. Curajoasă și inteligentă, gălățeanca este și astăzi un model pentru serviciile de informații. Vera Maria Rosenberg, sau mai bine spus Vera Atkins - așa cum a devenit cunoscută în întreaga lume - s-a născut pe 18 iunie 1908 în Galați. Tatăl ei era renumitul om de afaceri Max Rosenberg, un evreu născut in Germania. În timpul Războiului Burilor, Max furniza armatei britanice terci de cereale și conserve din carne aduse din Australia. Afacerile au fost atât de înfloritoare, încât le-a extins până la Cape Town, fiind achiziționată și o mină de diamante. Atunci când afacerile au început să înregistreze pierderi uriașe, familia Rosenberg s-a stabilit în Galați. Era începutul secolului 20, iar Vera și mama sa nu au fost deloc încântate de această mutare, deși din punct de vedere financiar lucrurile erau din nou pe un drum ascendent, Max fiind proprietarul unui șantier naval și a flotei comerciale pe Dunăre. Se pricepea atât de bine la afaceri, încât îl consilia chiar și pe regele Carol al II-lea în problemele financiare ale regatului. M-am născut la Galați și ăsta a fost un accident al istoriei Succesul financiar al părinților i-au asigurat Verei o educație aleasă, aceasta fiind trimisă în Elveția, Franța și Anglia pentru a urma cursurile unor școli private. Oriunde a mers, viitoarea agentă secretă a negat mereu originea sa românească, identificându-se mai mult cu rădăcinile cosmopolite ale mamei ei. Împreună cu aceasta, Vera s-a mutat în Anglia imediat după decesul tatălui ei, spunând că a fost un accident al istoriei să mă nasc la Galați. Înainte de izbucnirea războiului, Vera a luat pentru prima dată contact cu serviciile de spionaj britanice, existând însă și voci care au afirmat de-a lungul timpului ca aceste legături începuseră de fapt în România. În februarie 1941, Vera Atkins a fost angajată la SOE (Special Operations Executive), unde a fost asistenta mentorului ei, colonelul Maurice Buckmaster. Acest serviciu se afla încă la început de drum, fiind înființat în 1940, de Winston Churchill, cu scopul de a elibera Europa de ocupația nazistă prin acțiuni de sabotaj și subminare. Rolul gălățencei era de a organiza rezistență pe teritoriile ocupate, și de a planifica acte de terorism și sabotaj împotriva naziștilor. Tot ea era responsabilă de pregătirea noilor spioni și a biografiei acestora. Fiecare spion pe care îl recruta trebuia să fie britanic, dar un foarte bun vorbitor de limba franceză. Aceștia proveneau din toate sferele de activitate, inclusiv din rândul bancherilor. Tuturor Vera le spunea că șansele de supraviețuire în misiuni erau de 50 la sută. Întreaga activitate a Verei Atkins în serviciile secrete a fost sursă de inspirație pentru Jan Fleming, creatorul renumitului personaj James Bond. Acesta a fost fascinat de inteligența și curajul gălățencei, spunând că În lumea reală a spionilor, Vera Atkins era șeful. La rândul său, Jan a fost spion în tinerețe, însă niciodată nu s-a ridicat la nivelul gălățencei, aceasta fiind cel mai important agent secret al Serviciului Operațiilor Speciale britanice, SOE. Un jurnalist canadian, fascinat de viața spioanei Jurnalistul canadian William Stevenson (1924-2013) a fost singura persoană autorizată de Vera Atkins pentru a-i scrie biografia. Acesta a avut acces la documente desecretizate pentru a relata cât mai corect viața Verei, care continuă și în zilele noastre să fie un model pentru serviciile secrete. Vera a găsit un sediu pentru guvernul în exil al Poloniei în biroul editorului Boy Scout Magazine, F. Haydn Dimmock, din Buckingham Palace Road. Rolul lor în distrugerea Scutului Franței al lui Laval avea să fie eroic, scria William Stevenson. Vera Atkins s-a retras din spionaj după zece ani de activitate și s-a stabilit în Winchelsea, Sussex, într-un sat din Anglia. În anul 1987, aceasta a primit titlul de Comandor al Legiunii de Onoare și a fost medaliată cu Crucea de război. Și Francois Mitterand i-a recunoscut aportul adus la eliberarea Franței, acordându-i legiunea de onoare. Fostul agent secret a murit pe 24 iunie 2000, la vârsta de 92 de ani. Vera Atkins a fost căsătorită cu prințul Caradja, primind titlul de Prințesa Ecaterina Caradja, controversata Briana Caradja fiind urmașa sa directă. Citeste mai mult: adev.ro/o23q51 Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 6 Februarie 2016, ora 09:52
Cum i-au înfiorat înjurăturile românilor pe străini de-a lungul istoriei:
adevarul.ro/locale/hunedoara/cum-i-au-infiorat-injuraturile-roma... Vorbele lor sunt de-o obscenitate extremă Vizitii se numărau printre personajele pitorești din trecutul românilor. Numeroși străini care au vizitat țările române de-a lungul timpului au rămas uimiți de limbajul colorat al poporului, în care înjurăturile și vorbele de ocară își găseau un loc obișnuit. Unii domnitori pedepseau aspru pe cei care blestemau, însă în cele mai multe cazuri trivilaitățile erau privite cu îngăduință. Una dintre cele mai plastice descrieri despre apetitul cu care românii înjurau i-a aparținut francezului Adolphe Etienne Billecocq (1800 - 1874). Am făcut în viața mea mai mult de 40.000 de leghe de poștă. Vizitii ca românii, credeți-mă pe cuvânt, nu se întâlnesc niciunde. Călătorul cel mai indiferent, cel mai îngrijorat, cel mai morocănos nu se poate să nu fie înviorat la vederea acestui surugiu plin de vervă, de antren, de filosfie, de rapiditate, de veselie. Imitând castanietele spanioli, el nu încetează să-și anime caii prin voce. El înjură să facă să tremure toate ecourile din împrejurimi, afirma diplomatul francez din secolul al XIX-lea. Înjurături cu binecuvântarea arhiepiscopului În scrierile sale, acesta amintea o întâmplare ciudată. Într-o zi când surugii români au avut onoarea de a-l transporta pe arhiepiscopul actual, trăsura s-a împotmolit într-o baltă. Surugii au devenit muți pe caii lor, datorită respectului pe care prelatul îl impunea și s-au recunoscut neputincioși în fața acestei situații. Se gândeau deja să meargă să aducă alți cai în ajutor, de la câteva mile distanță, când deodată toți surugii s-au strâns la portiera arhiepiscopului, i-au mărturisit stânjeneala lor, scrupulele pe care le aveau și nu s-au sfiit să-i spună că dacă le îngăduie să folosească limbajul obișnuit ar ieși imediat din această situație. Nu vă sfiiți copiii mei, a spus preotul, îmi voi acoperii urechile. Imediat sub o avalanșă de cuvinte și de onomatopee, pe care ne ferim să le traducem aici, caii s-au mobilizat ca în fața unei ploi de tunete și, din noroiul în care erau împotmoliți, a ieșit echipajul erhiepiscopal precum carul soarelui, scria autorul, citat în volumul Călători străini despre Țările Române, în secolul XIX, apărut la Editura Academiei Române, în 2006. Înjurături de tot felul Despre români s-a scris de-alungul timpului că dețin un repertoriul extins de înjurături. Însuși mitropolitul Antim Ivireanul, din Bucureștii secolului al XVII-lea, îi mustra pentru viciul lor, în scrierile sale. Zice apostolul Pavel: Limbile n-au lege și fac ale legii. Iară noi, având lege, facem tot împotriva legii și suntem mai păcătoși decât toate neamurile și decât toate limbile. Și puteți cunoaște aceasta, că iaste așa cum zic, că ce neam înjură ca noi, de lege, de cruce, de cuminecătură, de morți, de comândare, de lumânare, de suflet, de mormânt, de colivă, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie și de toate tainele sfintei biserici și ne ocărâm și ne batjocorim noi înșine legea? Cine din păgâni face aceasta, sau cine-și măscărește legea ca noi?", relata mitropolitul în lucrarea La Dumineca Vameșului, cuvânt de învățătură". Românii cu frica de Dumnezeu Clericul sirian Paul de Alep îi considera pe români drept un popor cu frica de Dumnezeu, care se temea de blesteme. Să se știe că toți locuitorii din Țara Românească sunt foarte evlavioși și supuși. Ei se tem foarte mult de afurisenie, mai ales marii dregători. Ei veneau la domnul nostru patriarh ca să-și pună semnătura și pecetea pe scrisorile pe care le aveau de la domn cu privire la slujbele și la daniile lor. Când aduceau vreun criminal la domnul nostru patriarh ca să-l afurisească, oamenii din popor ieșeau și o luau la fugă pentru ca să nu fie de față, căci ei cred că afurisenia e un foc, afirma cronicarul sirian Paul de Alep, la mijlocul secolului al XVII-lea. Ocara motiv de divorț Unii domnitori din istoria românilro au condamnat înjurăturile. Umanistul german Johann Sommer (1542 - 1547) afirma că în vremea lui Despot Vodă (secolul al XVI-lea), cuvintele de ocară au devenit chiar un motiv de despărțire între soți. Despot era neînduplecat la culme la pedepse, mai ales împotriva acelora care erau dovediși că nu prea își respectă , după obiceiul acelui popor, legămânul căsătoriei. Căci astfel se înrădăcinase la ei obiceiul, pe care îl țin astăzi ca un fel de lege, că dacă soția a fost ocărâtă sau loviztă ușor, ea să aibă voie să fie slobodă ca și cum ar fi o injurie gravă a trece în altă căsătorie, dacă poate să plătească soțului o treime de galben de aur, prin care să facă dovada că a ieșit de sub puterea lui. Acest obicei l-au imitat ungurii și sașii care locuiesc răspândiți prin țară și până într-atât, încât au fost găsiți destul de mulți dintre ei care aveau trei sau patru soții în viață, de la care de mai multe ori avuseseră copii, precum și ele la rândul lor de la alți bărbați cu care se împreunaseră după ce își părăsiseră bărbatul, scria Johann Sommer. Autorul adăuga că moldovenii înjurau pe ungurește, potrivit volumului Călători străini despre Țările Române, Editura Științifică, București, 1970. Ocările lui Petru Rareș Alți domnitori moldoveni erau cunoscuți pentru limbajul trivial și amenințător. Mărturia unui emisar la curtea voievodului Petru Rareș arăta modul în care acesta se comporta. Și a mai adăugat trimisul că a auzit din gura acestui voievod multe cuvinte de ocară cu care ocăra pe domnitorii Ungariei și pe domnia voastră, între altele fiind fără credință și trădători, adăugând că a auzit și aceasta că acest voievod Petru întrebându-i pe ai săi câte mile sunt de la Buda până la oașul Alba Regală, unde zace îngropat trupul preauminatului răposta domn al nostru regele, Ioan Zapolya, după ce i s-a spus a jurat că de cum va ajunge la Alba regală, îndată căutând mormântul și dezgropând cadavrul răposatului nostru rege, va pune să fie spânzurat acel cadavru, ca fiind leșul unui trădător al său învedereat, scria emisarul transilvan. Au învățat înjurăturile de la unguri Iezuitul Ștefan Szanto (1540 - 1612) a fost autorul mai multor epistole în care descrie Transilvania de la sfârșitul secolului al XVI-lea. Afirma că țăranii libertini, cei care se bucurau în fața feudalilor de anumite privilegii, în schimbul unor servicii pe care le făceau acestora, îi tratau înfiorător pe iobagii de pe moșiile grofilor și că obișnuiau să îi înjure pe ungurește. Libertinul pedepsește, pune pe oameni să muncească în butuci, distribuie palme, dă palme cu stânga și dreapta, înjură a învățat să înjure și pe ungurește, când se mânie, le spune iobagilor și slugilor bestia curva fia, arată autorii volumului II, din seria Călători străini despre Țările Române, Editura Științifică, București, 1970. Blesteme religioase Felix Pigeory (1806 - 1873), un arhitect francez, a relatat la fel de uimit despre obiceiurile românilor. Trebuie să-i auzi înjurând, invocând, apostrofând atât pe bunul Dumnezeu, cât și diavolul, făcând să răsune văzduhul de sunetele lor și mânând caii cu asemenea furie încât te temi să nu te răstorni, scria francezul. În urmă cu un secol și jumătate, americanul James Oscar Noyes, un medic aflat în armata sultanului, vizita teritoriile României și descria în amănunt viața locuitorilor, dar și comportamentul acestora. Enoriașii trebuiau să facă semnul crucii de la dreapta la stânga când se roagă sau când tună, să repete semnul crucii când întâlnesc preotul, când trec pe lângă o biserică sau când încearcă să alunge diavolul, să se prosterneze ca turcii, find atenți să evite poziția îngenuncheată a ereticilor catolici, să-i venereze pe popi și să-i blesteme pe Papa și pe musulmani, să țină o sută cincizeci de sărbători pe an și să postească o sută zece zile, această este învățătura pe care o dă biserica grec-ortodoxă milioanelor ei de adepți, susținea autorul american, potrivit autorilor volumului Călători străini despre Țările Române, în secolul XIX, apărut la Editura Academiei Române, în 2006. F. G. Laurencon, un alt călător francez, afirma că românii de la începutul secolului XIX erau un popor blând și puțin aplecat spre rele. Au multă deșteptăciune firească și auzi adesea copii improvizând pe faimosul lor refren Frunză verde de măslin, cântece care nu sunt lipsite de idei vesele și spirituale. Înjurăturile lor sunt de o obsecenitate extremă și femeile le folosesc tot atât de mult ca și bărbații înșiși, în ceea ce se numește lumea bună, afirma francezul în 1822, citat de autorii volumului Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea. Citeste mai mult: adev.ro/o23q2j Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 6 Februarie 2016, ora 09:54
Românca Hariclea Darclée, prima Tosca din istorie, preferata compozitorilor Verdi și Puccini, a murit în cruntă sărăcie
adevarul.ro/locale/alexandria/romanca-hariclea-darclee-tosca-ist... Hariclea Hartulary Darclee a fost considerată cea mai mare cântăreață de operă din lume vreme de 25 de ani. Cântăreața româncă a fost preferata celebrilor compozitori Puccini și Verdi. S-a retras de pe scenă la 58 de ani. A murit în România, atât de săracă încât a fost nevoie ca Ambasada Italiei să suporte cheltuielile de înmormântare. Românca Hariclea Darclee a fost, vreme de 25 de ani, cea mai mare cântăreață de operă a lumii. Și-a câștigat renumele de privighetoarea Carpaților sau măiastra pasăre de basm și a vrăjit compozitori renumiți precum Verdi sau Puccini care au scris arii special pentru interpreta româncă. Drumul către cele mai înalte culmi ale succesului internațional a plecat din România. Haricleea s-a născut pe 10 iunie 1860 la Brăila. Fiica moșierului Ion Haricli și a Mariei Aslan, nepoata domniței Mavrocordat a fost botezată Hariclea Haricli, după numele tatălui. Copila a avut de mică înclinații către muzică. A studiat pianul în particular și a luat lecții de canto la pensionul Lobkovitz din Viena. A plecat la Paris și și-a desăvârșit studiile muzicale la Conservatorul din capitala Franței. Și-a făcut debutul pe scena Operei Mari din Paris, în 1888. Aici a interpreta rolul Margaretei din Faust de Charles Gounod. S-a căsătorit cu locotenentul Iorgu Hartulary și a adoptat un nou nume se scenă: Hariclea Hartulari-Darclee. Debutul a fost un triumf Debutul său a fost un triumf care i-a asigurat o carieră de succes. A ajuns la Scala din Milano și a jucat pentru prima dată pe scena marii opere în 1890. Se spune că la spectacol a asistat însuși Verdi care a fost vrăjit de vocea româncei. Celebrul compozitor i-a oferit româncei rolul Violetta Valéry din La Traviata. La debutul în acest rol, Verdi i-a oferit româncei o fotografie cu dedicația ... alla mia bellissima e bravissima Violetta - Hariclea Darclée. De 116 pe scena Teatrului Scala din Milano Românca a fost considerată vreme de 25 de ani cea mai bună cântăreață de operă din lume. Perioada sa de glorie a durat din 1893 până în 1910. A cântat pe cele mai celebre scene din Paris, Berlin, Florența, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Monte Carlo, New York. A urcat pe scenă la Teatrul Scala din Milano de 116 ori. L-a cucerit și pe compozitorul Puccini. Se spune că pentru vocea româncei acesta a scris special Manon Lescaut, operă care a avut premiera la Teatrul Scala din Milano, pe 27 martie 1894. Puccini i-a dedicat opera Tosca și i-a cerut să interpreteze rolul principal. Cântăreața Hariclea Darclee a pus o condiție: a cerut ca partitura să fie completată cu o arie în plus, pentru soprană. Puccini s-a conformat solicitării și a compus o arie pentru soprana Hariclea Darclee. Așa a luat naștere celebra arie Vissi darte, vissi damore. Premiera operei Tosca a avut loc la Teatro Constanzi din Roma, în 14 ianuarie 1900, iar românca a deținut rolul principal. La vârsta de 58 de ani, în 1918, Hariclea Darclee a decis să coboare de pe scenă. Ultimul spectacol l-a susținut la Teatrul Pergola din Florenta în luna mai a anului 1918. Pentru meritele sale deosebite și pentru succesul internațional, românca a fost premiată cu medalia "Bene merenti" acordata de regele Carol I. A murit în sărăcie În România a revenit în septembrie 1936. A vrut să înființeze o școală românească de canto sau să obțină un post la conservator pentru a putea preda canto. Demersurile sale nu au avut succes, pentru că nu a primit nicun sprijin din partea statului român. Cea care a fost vreme de 25 de ani cea mai mare cântăreață a lumii a murit în România, în 1939, atât de săracă încât cheltuielile de înmormântare au fost suportate de Ambasada Italiei la București. Imprimările cu vocea celebrei soprane au fost distruse în cel de-Al Doilea Război Mondial, când a fost atacat sediul care găzduia fonoteca italiană. Citeste mai mult: adev.ro/o240wk Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 6 Februarie 2016, ora 09:59
Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 8 Februarie 2016, ora 17:15
Ce înseamnă să fii frate de cruce: obiceiul din Evul Mediu regăsit în tradiția românească, interzis de Biserică și legătura cu Mișcarea Legionară
adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/ce-inseamna-frate-cruce-obi... Ce înseamnă să fii frate de cruce. Conceptul de frate de cruce există încă din perioada Evului Mediu, dar a luat și alte forme de-a lungul timpului, fiind regăsit inclusiv în tradiția românească. Ce înseamnă să fii frate de cruce. Ceremonia cu rădăcini în Evul Mediu Adelphopoiesis, fraternitas iurata sau ordo ad fratres faciendum se referă la o ceremonie care era practicată de unele biserici creștine în Evul Mediu, iar în Europa până la începuturile Epocii Moderne, pentru a uni două persoane de același sex, de regulă bărbați. Din punct de vedere etimologic, cuvântul adelfopoiesis (a înfrăți) provine din limba greacă de la cuvintele adelphos (frate) și poio (fac). Prima descriere modernă despre acest ritual datează din 1914, teologul rus Pavel Florenski explicând elementele fundamentale ale ceremoniei. Astfel, acesta preciza că cei care se înfrățesc stau în fața altarului, între ei se găsesc o cruce și Sfânta Scriptură, cel mai în vârstă se așază în partea dreaptă, iar cel mai tânăr în stânga, conform Wikipedia. De asemenea, în acest timp se citeau rugăciuni și litanii care cer ca cei doi să fie uniți în dragoste și li se amintesc exemplele de prietenie din istoria creștinismului. Urma ca cei doi să fie legați cu o curea, cu mâinile puse pe evanghelii, iar o lumânare aprinsă i se înmâna fiecăruia. După ce li se citeau mai multe versete din Biblie, cum sunt Corinitieni I de la 12:27 la 13:8 (în care apostolul Pavel vorbește despre iubire) și Evanghelia lui Ioan de la 17:18-26, li se spunea Tatăl Nostru, apoi primeau sfintele daruri dintr-o cupă comună și erau conduși lângă altar, unde se cânta troparionul Doamne, privește din Cer și vezi. Frații de cruce se sărutau apoi reciproc, iar cei prezenți cântau psalmul 133:1 (Cât de bine, cât de dulce trăiesc toți frații împreună). Printre rugăciunile citite se număra și cea în care se spune: Doamne Atotputernic, care ai existat înaintea tuturor timpurilor și vei fi veșnic, care ai coborât între oameni prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, trimite tu Sfântul Duh către slujitorii tăi (nume) și (nume), pentru ca să se iubească unul pe celălalt precum sfinții apostoli Petru și Pavel; Andrei și Iacob; Ioan și Toma, Iacob, Filip, Matei, Simon, Tadeu, Matia; precum sfinții martiri Sergiu și Bacchus, așa cum Cosmin și Damian, nu pentru dragoste trupească, ci pentru încredere și iubire față de Sfântul Duh, și ca în fiecare zi din viața lor să păstreze iubirea. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru, amin! Mai mult, în cazul când legământul nu se făcea în fața unui preot care să celebreze o slujbă, jurământul se depunea în fața altarului și se destăinuiau comunității în poarta bisericii. Exista, de asemenea, obiceiul ca frații de cruce să fie înmormântați împreună, după cum arată numeroase morminte din Anglia și Irlanda în care sunt îngropați doi bărbați, cu pietre inscripționate cu mesaje de tipul: Iubirea i-a unit în această viață, pământul să-i unească în moarte. Ce înseamnă să fii frate de cruce: descrierea satirică a ritualului și legătura cu homosexualitatea Ritualul a fost descris pe teritoriul Europei Apusene, între 1146-1223, de Giraldus Cambrensis, într-o scriere latină satirică, exagerată, unde se arăta că această practică îmbină elementele creștine cu cele păgâne. Între multe înșelătorii ale ostilului fel de a fi, una este deosebit de instructivă. Sub pretextul de religiozitate și pace, se unește bărbatul cu cel cu care vrea să fie înfrățit într-un loc sfânt. Întâi, realizează un legământ spiritual (compaternitatis foedera). Apoi, se conduc unul pe celălalt de trei ori în jurul bisericii și înaintea altarului, în prezența moaștelor sfinte se depun multe jurăminte. La sfârșit se unesc definitiv prin celebrarea unei slujbe și a unor rugăciuni de către preot, ca și cum ar fi vorba de o nuntă. Dar chiar la finalul ritualului, pentru dovedirea mai puternică a prieteniei și pentru a termina lucrurile, fiecare bea din sângele celuilalt; acest lucru l-au copiat din ritualurile păgâne care folosesc sângele pentru încheierea jurămintelor. ( ). După 200 de ani de la scrierea satirică a lui Giraldus despre ritualurile de înfrățire, se lămurește adevăratul scop al ritualului într-un text despre prima întâlnire a regelui Eduard al II-lea al Angliei cu nobilul Piers Gaveston: Când fiul regelui l-a văzut, a simțit atâta iubire încât s-a înfrățit cu el și s-a hotărât ferm înaintea tuturor muritorilor să facă un legământ de nedestrămat de iubire cu el. Însă aceste înfrățiri aveau un exemplu biblic, legământul de frăție între David și Ionatan: Abia a terminat David de vorbit cu Saul, Ionatan a început să-l îndrăgească și a ajuns să-l iubească ca pe sine însuși. Saul l-a determinat să rămână cu el în acea zi și nu l-a lăsat să se întoarcă la casa tatălui său. Și Ionatan a făcut un legământ cu David, pentru că îl iubea ca pe sine însuși, după cum se arată în Prima Carte a lui Samuel, în capitolul 18. În timp, mai mulți autori au încercat să lege acest ritual de homosexualitate, în dorința de a dovedi că Biserica nu a fost mereu împotriva acestui tip de relații. Ce înseamnă să fii frate de cruce: însurățitul româncelor de Dragobete În cultura românească, încă mai există în anumite zone ale țării un ritual de unire între persoane de același sex. Aceștia se pot numi frați de cruce sau frați de sânge, iar în cazul fetelor, se zice că se însurățesc, ritualul înfrățirii sau însurățirii având rădăcini traco-ilirice. Ritualul are loc în dimineața de Dragobete, ziua iubirii la români. Ritualul constă în crestarea unei cruci pe mână care va sângera, după care semnele scrijelite pe piele trebuie suprapuse sau, în funcție de zona geografică, cei doi care se vor înfrăți vor trebui să-și bea sângele unul altuia și să-și jure iubire, să se îmbrățișeze sau să se sărute frățește. Legământul este considerat sfânt și durează până la moarte. Ce înseamnă să fii frate de cruce: Biserica Ortodoxă consideră ritualul un obicei păgân În ziua de azi, Biserica Ortodoxă Română este împotriva frăției de cruce, considerând-o un ritual păgân cu elemente creștinești și a interzis preoților binecuvântarea acestui tip de legături. Frăția de cruce este legătura pe care o fac mai mulți inși spre a se uni între ei până la moarte, cu scopul de a dobandi, mai ales, bunuri materiale și sociale în lupta cu semenii lor. Ei își gustă sângele reciproc, fac jurăminte păgânești, la care adaugă și legături creștine, și dacă găsesc preoți neștiutori le smulg binecuvântarea sub diferite forme, ca niște furi de cele sfinte și vrăjitori periculoși. Biserica a osândit aceasta: Preoții nicidecum să îndrăznească a face frății de cruce, căci aceasta este fără de lege, după cum se arată în Molitfelnic, notează crestinortodox.ro. Ce înseamnă să fii frate de cruce: Frăția de Cruce, organizația de tineret a Mișcării Legionare Într-o interpretare mai modernă, Frățiile de Cruce erau organizații de tineret ale Mișcării Legionare. Acestea au fost înființate la 8 noiembrie 1923, în închisoarea Văcărești, prin hotărîrea lui Corneliu Zelea Codreanu. "Frăția de Cruce este un corp de elită a tinerimii având ca scop suprem de a crea buni ostași României de mâine", după cum definea chiar Corneliu Codreanu scopul organizației. Membrii erau în special elevi și studenți cu vârsta de până la 18 ani, tineri educați în spiritul național și ortodox. Citeste mai mult: adev.ro/o28ccf Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 11 Februarie 2016, ora 08:58
Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 11 Februarie 2016, ora 08:59
Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 11 Februarie 2016, ora 09:00
De la: Fl_Orion999, la data 2016-02-11 08:59:27www.historia.ro/numar/historia-nr-168-ianuarie-2016[/quote] Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 11 Februarie 2016, ora 09:02
Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 11 Februarie 2016, ora 09:02
Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 11 Februarie 2016, ora 09:03
Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI |
Postat pe: 11 Februarie 2016, ora 09:03
Raporteaza abuz de limbaj
Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept ïżœi recunoaïżœte cïżœ, pe deasupra ambiïżœiilor, intrigilor ïżœi urilor, este Patria, este veïżœnicia neamului, ïżœi cïżœ acolo trebuie sïżœ ne ïżœntïżœlnim totdeauna, chiar dacïżœ nu ne ïżœnïżœelegem de fiecare datïżœ."(Ion Antonescu) *** ,,ïżœn ziua de azi, pentru a stïżœpïżœni cïżœt mai mulïżœi oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatïżœ ce ai sufletul, ai omul; iar cïżœnd ai omul, teritoriul vine de la sine."
(contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***
|
|
|
|