cine credeti ca ar putea salva romania?

De la: mytcor, la data 2008-10-04 15:36:59..Am si Io, ... doua ... salvatoare sigure a romaniei :

1. D-ra Criogenia
2. D-na Eutanasia.

.

De la: mytcor, la data 2010-05-19 22:37:13

De la: mytcor, la data 2008-10-04 15:36:59..Am si Io, ... doua ... salvatoare sigure a romaniei :

1. D-ra Criogenia
2. D-na Eutanasia.

.

ca doamna Inteligenta sta in gat tuturor......destupa neuronii......

" Minds are like parachutes. They only function when they are open." Sir James Dewar, scientist (1877-1925)

Inteligenta...cred ca doamna Smechereala a inchis-o in debara

Nu te teme ca ai prea mult bun simt

De la: Ingrid, la data 2010-05-19 22:51:00Inteligenta...cred ca doamna Smechereala a inchis-o in debara

numai ca uitat sa puna lacatul......

" Minds are like parachutes. They only function when they are open." Sir James Dewar, scientist (1877-1925)

Cine si cum? Simplu:
1. Cine a fost pe la putere din 1990 pana in 2010 nu mai are ce cauta sa conduca Romania
2. Aducerea la conducerea tarii a oamenilor competenti




Altfel nu vad cum s-ar putea face ceva bun

De la: herra, la data 2010-05-19 22:44:00

De la: mytcor, la data 2010-05-19 22:37:13

De la: mytcor, la data 2008-10-04 15:36:59..Am si Io, ... doua ... salvatoare sigure a romaniei :

1. D-ra Criogenia
2. D-na Eutanasia.

.

ca doamna Inteligenta sta in gat tuturor......destupa neuronii......

...se comercializeazã ºi-n stare efervescentã,...no prob. !

De la: yooo, la data 2010-05-19 22:54:35Cine si cum? Simplu:
1. Cine a fost pe la putere din 1990 pana in 2010 nu mai are ce cauta sa conduca Romania
2. Aducerea la conducerea tarii a oamenilor competenti




Altfel nu vad cum s-ar putea face ceva bun

...chiar ºi-acum, p-acest "praf", se gãsesc în Ro. peste 400 manageri de top, tineri, FOLOSIÞI-I !... AFARÃ CU HODOROGIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII .

De la: mytcor, la data 2010-05-19 22:54:41

De la: herra, la data 2010-05-19 22:44:00

De la: mytcor, la data 2010-05-19 22:37:13

De la: mytcor, la data 2008-10-04 15:36:59..Am si Io, ... doua ... salvatoare sigure a romaniei :

1. D-ra Criogenia
2. D-na Eutanasia.

.

ca doamna Inteligenta sta in gat tuturor......destupa neuronii......

...se comercializeazã ºi-n stare efervescentã,...no prob. !

ai uitat ca nu se mai elibereaza compensate? s-au luat deja masuri de precautie....

" Minds are like parachutes. They only function when they are open." Sir James Dewar, scientist (1877-1925)

De la: mytcor, la data 2010-05-19 22:58:09

De la: yooo, la data 2010-05-19 22:54:35Cine si cum? Simplu:
1. Cine a fost pe la putere din 1990 pana in 2010 nu mai are ce cauta sa conduca Romania
2. Aducerea la conducerea tarii a oamenilor competenti




Altfel nu vad cum s-ar putea face ceva bun

...chiar ºi-acum, p-acest "praf", se gãsesc în Ro. peste 400 manageri de top, tineri, FOLOSIÞI-I !... AFARÃ CU HODOROGIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII .

Ideea e ca partidele care sunt in acest moment nu mai prezinta incredere.
Daca nu va mai fi P, D, ,L si va veni un partid care a mai fost la putere o sa ne invertim in acelasi loc.

Trebuie sa tragem linie si sa pornim cu un nou partid, fara persoane dubioase

De la: gabriela_dutu, la data 2008-10-04 15:05:09 E drept,ca mi-e greu sa dau nume, din actuala scena politica.Totusi,as spune:Aurelian Pavelescu...viitor presedinte sau ministru' justitiei;Pavel Corut(e drept ca nu e politician,dar e un om de buna credinta)-presedinte sau ministru de externe si mai departe am sa va las pe d-voastra sa intregiti lista

Eu si Boc o distrugem complet ! Ce sa mai salveze cineva ?

PDLei, nu ma lasati PUII MEI,furati cit sunt eu presedinte,sa ne tina romanii minte.Lenuța sa-și plateasca ratele la banca. http://www.youtube.com/watch?v=iYKYDqZsUNo ■9AM: Sunteti multumit de realizarile dumneavoastra de pana acum in fruntea statului? Traian Basescu: Bineinteles. Am facut tot ce mi-am propus. Fiica mea cea mica, Lenuta, a invatat in sfarsit sa scrie si sa citeasca, ca doar nu e in Parlamentul Europeana de doua ani degeaba. Sunt foarte mandru de ea. Sunt multumit si de Ioana, cealalta fiica, ca stie sa invarta banii si afacerile. Altfel, ce sa zic… am fost un prieten bun pentru toti cei care m-au sustinut in campaniile electorale si imi platesc mereu datoriile. ■9AM: Dar eu ma refeream la poporul roman. Sunteti multumit de ce le-ati oferit din postura de presedinte ? http://www.youtube.com/watch?v=yAaDpSnqjfg&feature=related .9AM. VA MULTUMIM ! Traian Basescu: Va multumesc si eu. Am plecat, ma asteapta Becali si Patriciu la restaurant.Și pe urma trec pe la LENUȚA- Nurse with big tits eats cum- Ea face și mai bine !

De la: mytcor, la data 2010-05-19 22:58:09

De la: yooo, la data 2010-05-19 22:54:35Cine si cum? Simplu:
1. Cine a fost pe la putere din 1990 pana in 2010 nu mai are ce cauta sa conduca Romania
2. Aducerea la conducerea tarii a oamenilor competenti




Altfel nu vad cum s-ar putea face ceva bun

...chiar ºi-acum, p-acest "praf", se gãsesc în Ro. peste 400 manageri de top, tineri, FOLOSIÞI-I !... AFARÃ CU HODOROGIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII .

Doaaaaamne, ce-mi vine sa te injur ! pai DE CE mai mytcore , l-ai SUSTINUT pe basescu, mytcoreeee ? de ce ne-ai innebunit spunindu-ne ca daca NU-L ALEGEM pe Jupinu', tara intra-n colaps !? Ne-a NENOROCIT si acum te faci ca ploua ? ar trebui sa cereti iertare Tarii ptr. ce i-ati facut, nefericitilor ....doamne, de unde atita ura pe tara asta ?!! sunteti responsabili ,in egala masura ,cu el impreuna,cu Boc si PDL.ul !

De la: gabigabi, la data 2010-05-20 11:38:29

De la: mytcor, la data 2010-05-19 22:58:09

De la: yooo, la data 2010-05-19 22:54:35Cine si cum? Simplu:
1. Cine a fost pe la putere din 1990 pana in 2010 nu mai are ce cauta sa conduca Romania
2. Aducerea la conducerea tarii a oamenilor competenti




Altfel nu vad cum s-ar putea face ceva bun

...chiar ºi-acum, p-acest "praf", se gãsesc în Ro. peste 400 manageri de top, tineri, FOLOSIÞI-I !... AFARÃ CU HODOROGIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII .

Doaaaaamne, ce-mi vine sa te injur ! pai DE CE mai mytcore , l-ai SUSTINUT pe basescu, mytcoreeee ? de ce ne-ai innebunit spunindu-ne ca daca NU-L ALEGEM pe Jupinu', tara intra-n colaps !? Ne-a NENOROCIT si acum te faci ca ploua ? ar trebui sa cereti iertare Tarii ptr. ce i-ati facut, nefericitilor ....doamne, de unde atita ura pe tara asta ?!! sunteti responsabili ,in egala masura ,cu el impreuna,cu Boc si PDL.ul !

Nu e chiar asa.
ROMANU TREBUIE SA ACTIONEZE CAND VEDE CA E MINTIT SI FURAT.
Asta nu inseamna ca daca o persoana a fost aleasa Presedinte va face orice.
Daca Romania o duce prost o duce asa pentru ca romanul nu a luat atitudine si a acceptat sa fie batjocotit de o mana de oameni. Zeci de milioane de oameni au acceptat sa fie pacaliti, furati, mintiti.
Acolo sus noi ii punem si tot noi putem sa ii dam jos daca nu isi fac treaba, mai ales daca fura.
Puterea este a noastra, nu a lor

De la: mimisarbu, la data 2008-10-29 18:46:53 ROMANIA FRUMOASA TARA PACAT CA-I LOCUITA.
DUSMANII ROMANIEI SUNT ROMANII .
V-ATI PUS INTREBAREA DE CE A FOST ADUS CAROL I UN MONARH GERMAN, SI CAT A PROGRESAT ROMANIA SUB MONARHIE?
SI ATUNCI CA SI ACUM ROMANII SE MANANCA INTRE EI.

Deocamdata obligat daca vrem sa mai traim TREBUIE SCHIMBAT GUVERNUL Dar in nici un caz cu cei din partidele existente.
Trebuie adusi la guvernare numai tehnocrati,si daca e posibil sai importam,sint in lume capete luminate care sint sigur ca pe mai putin decit guvernanti nostri accepta.

Desigur ca putem ocupa dela presedinte pina la utimul parlamentar in proportie de maxim 200 persoane
in proportie de 80-85% romini iar virfurile straini.
Sigur ca in aceasta situatie fara spagari va veti cruci ce bani se string la buget fara forfetar si multe alte biruri.

Pai domnilor stiti cite iahturi de lux sint in romania?Stiti cite maibacuri si ferari ,pai de unde domnilor?
Pai daca acesti avuti au cumparat cu bani cinstitzi sai punem sa redreseze tara ca inseamna ca sint niste creiere absolut deosebite nu?Iar daca nu atunci sa aduca tot ce nu poate justifica..Si inca ceva tigani care siau facut palate de milioane de euro si basca mai primesc si ajutor social..cum mai Boc,nau nimic de zis da astia?

..s-o crezi Tu!
cind NU ai idei spui prostii! daca EL era alaturi de NOI l-ar fi trasnit pe base si boc in prima secunda...asa ca...mai cauta!

De la: yooo, la data 2010-05-20 14:11:55

De la: gabigabi, la data 2010-05-20 11:38:29

De la: mytcor, la data 2010-05-19 22:58:09

De la: yooo, la data 2010-05-19 22:54:35Cine si cum? Simplu:
1. Cine a fost pe la putere din 1990 pana in 2010 nu mai are ce cauta sa conduca Romania
2. Aducerea la conducerea tarii a oamenilor competenti




Altfel nu vad cum s-ar putea face ceva bun

...chiar ºi-acum, p-acest "praf", se gãsesc în Ro. peste 400 manageri de top, tineri, FOLOSIÞI-I !... AFARÃ CU HODOROGIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII .

Doaaaaamne, ce-mi vine sa te injur ! pai DE CE mai mytcore , l-ai SUSTINUT pe basescu, mytcoreeee ? de ce ne-ai innebunit spunindu-ne ca daca NU-L ALEGEM pe Jupinu', tara intra-n colaps !? Ne-a NENOROCIT si acum te faci ca ploua ? ar trebui sa cereti iertare Tarii ptr. ce i-ati facut, nefericitilor ....doamne, de unde atita ura pe tara asta ?!! sunteti responsabili ,in egala masura ,cu el impreuna,cu Boc si PDL.ul !

Nu e chiar asa.
ROMANU TREBUIE SA ACTIONEZE CAND VEDE CA E MINTIT SI FURAT.
Asta nu inseamna ca daca o persoana a fost aleasa Presedinte va face orice.
Daca Romania o duce prost o duce asa pentru ca romanul nu a luat atitudine si a acceptat sa fie batjocotit de o mana de oameni. Zeci de milioane de oameni au acceptat sa fie pacaliti, furati, mintiti.
Acolo sus noi ii punem si tot noi putem sa ii dam jos daca nu isi fac treaba, mai ales daca fura.
Puterea este a noastra, nu a lor

offff,ce bine ar fi de-ar fi asa ! ti s-a parut ca i-a impresionat in vreun fel mitingul de ieri ?

De la: mytcor, la data 2010-05-19 22:37:13

De la: mytcor, la data 2008-10-04 15:36:59..Am si Io, ... doua ... salvatoare sigure a romaniei :

1. D-ra Criogenia
2. D-na Eutanasia.

.

In primul rind arestarea celor care au creiat starea de criza in Romania BASESCU ,BOC si intreaga formatiune PDL,confiscarea averilor ,relansarea economiei ,folosirea banilor europeni,pentru agricultura ,nationalizarea principalelor capacitati de productie care au fost privatizate ilegal pe baza de ciubuc .

De la: 9am188252, la data 2010-05-20 22:07:28

De la: mytcor, la data 2010-05-19 22:37:13

De la: mytcor, la data 2008-10-04 15:36:59..Am si Io, ... doua ... salvatoare sigure a romaniei :

1. D-ra Criogenia
2. D-na Eutanasia.

.

In primul rind arestarea celor care au creiat starea de criza in Romania BASESCU ,BOC si intreaga formatiune PDL,confiscarea averilor ,relansarea economiei ,folosirea banilor europeni,pentru agricultura ,nationalizarea principalelor capacitati de productie care au fost privatizate ilegal pe baza de ciubuc .

Fabrici , uzine,tractoare......................si elicoptere

cu siguranta nu un individ oricine ar fi el, de asemenea sigur nu politicile "sigure" ale FMI. Romani TREZITI-VA!!!!! Afara din UE, afara FMI. Daca platim greu sa platim pentru noi, daca muncim greu sa muncim pentru noi. Adevarul nu e la mult prea ieftin cumparatii nostri oameni politici. Cautati si veti gasi, Bateti si vi se va deschide. Calea nu este la nici un organism politico-economic strain.

Niste oameni.

All Things Grow With Love

De la: super_green_frog, la data 2010-05-22 00:35:08Niste oameni.

oameni adevarati,nu masti care doar mimeaza cinstea si corectitudinea,in frunte cu un adevarat lider care stie ce vrea si cum se aplica ceea ce stie si vrea

http://www.youtube.com/watch?v=6hriHT00jYw RADU_MAMII EROII NU MOR NICIODATA,NIMIC DIN CE E ROMANESC,NU PIERE RADU_MAMII------http://www.youtube.com/watch?v=KV86OxVkse4-----RADU_MAMII-

De la: 9am045616, la data 2010-05-21 08:43:21

De la: 9am188252, la data 2010-05-20 22:07:28

De la: mytcor, la data 2010-05-19 22:37:13

De la: mytcor, la data 2008-10-04 15:36:59..Am si Io, ... doua ... salvatoare sigure a romaniei :

1. D-ra Criogenia
2. D-na Eutanasia.

.

In primul rind arestarea celor care au creiat starea de criza in Romania BASESCU ,BOC si intreaga formatiune PDL,confiscarea averilor ,relansarea economiei ,folosirea banilor europeni,pentru agricultura ,nationalizarea principalelor capacitati de productie care au fost privatizate ilegal pe baza de ciubuc .

Fabrici , uzine,tractoare......................si elicoptere

hotuleee! si Elicoptere ? m-am prins : ca sa n-aibe cu ce fugi de pe CC ?

De la: super_green_frog, la data 2010-05-22 00:35:08Niste oameni.

broscuta mea cea draga, tot ma tin sa-ti multumesc ptr. poeziile trimise - le-am bagat in memoria calc. caci mi-au placut - si ,fac ce fac si uit ! ma scuzi te rog si primeste un pupic si o floare :

Pixul pus cu forta in mana impostorului de la Cotroceni pentru a semna renuntarea la mandatul prezidential.
Noi societatea civica, trebuie sa-i fixam pixul in mana securistului basescu pentru a semna plecarea intr-un penitenciar de maxima siguranta in care sa-si astepte cu rabdare condamnarea pentru "crimele" infaptuite impotriva Romaniei si a poporului sau.

Este in interesul nostru, al tuturor romanilor, fie ca traim in Romania sau in strainatate, ca tara si civilizatia noastra sa devina mai bine cunoscute in plan mondial, pentru ca astfel nu vom mai fi confundati cu altii, nu se va mai crede ca suntem cu totii o natie de cersetori si de hoti, si cand vom reusi sa inlocuim dispretul cu respect, fiecare dintre noi nu va avea decat de castigat. Asta au facut si alte natii, dispretuite in trecut, precum evreii, polonezii si irlandezii. Iar pentru promovarea in lume a propriei culturi orice mijloc, oricat de bizar, trebuie incercat. Prin urmare, va invit sa semnati petitia de la linkul urmator, in incercarea de a obtine ca una din noile planete descoperite in sistemul solar (conform definitiei oficiale din 2006, care omologheaza in sistemul solar opt planete, de la Mercur la Neptun, si cinci planete pitice, inclusiv Pluto, numarul acestora din urma fiind in crestere) sa poarte numele zeului geto-dac Gebeleizis: www.petitieonline.ro/petitie-p06606049.html. Nu va costa decat cateva minute, si cu putin noroc orice copil de oriunde va invata la scoala ceva ce are legatura cu Romania.

Ezie dele mezenai (inscriptie pe un inel tracic, secolul V I.Ch.)

De la: gabigabi, la data 2010-05-22 10:21:39

De la: super_green_frog, la data 2010-05-22 00:35:08Niste oameni.

broscuta mea cea draga, tot ma tin sa-ti multumesc ptr. poeziile trimise - le-am bagat in memoria calc. caci mi-au placut - si ,fac ce fac si uit ! ma scuzi te rog si primeste un pupic si o floare :

Cu placere !

Do the right thing or state the obvious and the 'pen will be mightier than the Sword.' The truth will set you free. It's the principle of the thing

De la: gabigabi, la data 2010-05-22 10:18:34

De la: 9am045616, la data 2010-05-21 08:43:21

De la: 9am188252, la data 2010-05-20 22:07:28

De la: mytcor, la data 2010-05-19 22:37:13

De la: mytcor, la data 2008-10-04 15:36:59..Am si Io, ... doua ... salvatoare sigure a romaniei :

1. D-ra Criogenia
2. D-na Eutanasia.

.

In primul rind arestarea celor care au creiat starea de criza in Romania BASESCU ,BOC si intreaga formatiune PDL,confiscarea averilor ,relansarea economiei ,folosirea banilor europeni,pentru agricultura ,nationalizarea principalelor capacitati de productie care au fost privatizate ilegal pe baza de ciubuc .

Fabrici , uzine,tractoare......................si elicoptere

hotuleee! si Elicoptere ? m-am prins : ca sa n-aibe cu ce fugi de pe CC ?

...Reþeta secretã a Kapitalismului Românesc.


site oficial: www.kapitalism.ro/?page_id=166



În sãptãmâna 21 – 27 mai 2010, puteți vedea “Kapitalism – rețeta noastrã secretã” în 2 cinematografe din București și la Cityplex, în Brașov.

Sâmbãtã, 22 mai și duminicã, 23 filmul va fi proiectat la Eurocinema Tinerimea Românã, iar de vineri 21 mai pânã joi, 27, “Kapitalism – rețeta noastrã secretã” va rula la Cinema Europa.

Vã așteptãm în continuare la cinema! Vizionare plãcutã!...



You Tube

www.youtube.com/watch?v=-SR0lXbiaWk&NR=1


Alexandru Solomon.

Lecturã plãcutã stimabililor !...


Pastila de Kapitalism
11. Capitalismul, vãzut din cer
Gata: de vineri, Kapitalismul intrã în cinematografe ºi n-am sã vã mai servesc alte pastile în paginile „Adevãrul”. De vineri, filmul trebuie sã-ºi vadã de viaþa lui. Desigur, am sã-l însoþesc pe unde pot, la premierele din Bucureºti, Constanþa ºi Cluj – în prima sãptãmânã -, apoi la Iaºi, Braºov ºi Timiºoara… Dar am sã-l însoþesc ca observator, curios de felul în care îl vãd spectatorii.

Acum cinci ani – când am scris primul sinopsis – ca ºi astãzi, ziarele ºi ecranele erau pline de scandaluri de corupþie, de relatãri despre investigaþii începute ºi dosare penale neterminate. Mi s-a pãrut atunci, ca ºi acum, cã, dacã închid ochii aud doar un vacarm din care nu se mai înþelege nimic. Vãzutã din satelit, România ar pãrea ascunsã de un nor înecãcios de zvonuri ºi de emanaþii toxice. Un nor stãtut – pentru cã, în cinci ani, nu pare sã se fi miºcat din loc.

Tentaþia „exorcizãrii”

Din impresia asta de hãrmãlaie generalã ºi neputincioasã s-a nãscut scena cu televizoarele pe un acoperiº. Pe ecranele lor am pus imagini din afacerile necurate care ne-au invadat în ultimii ani. Camera trece de la unul la celãlalt, vocile, numele, faptele se amestecã. Am avut, la un moment dat, intenþia sã termin filmul cu o serie de explozii: sã arunc în aer ecranele cu tot cu imaginile lor, aºa cum – în „Blow-up” – Antonioni filmeazã în ralanti vila din deºert fãcându-se þãndãri, laolaltã cu accesoriile capitalismului occidental: frigidere, televizoare etc. Am renunþat: utopia asta anarhistã mi s-a pãrut nepotrivitã, un soi de exorcizare copilãreascã. Pentru cã eu nu mã rãzboiam cu capitalismul ca idee.

Un film gândit ca sã rãmânã

Am vrut de mai multe ori sã abandonez proiectul. De ce trebuia sã fac un astfel de film? Ca sã mai suprapun ºi eu o voce peste zgomotul ãsta de fond insuportabil? Aveam eu ceva nou de adãugat sutelor de ore de dezbateri, miilor de pagini de investigaþie jurnalisticã? Am crezut, cred ºi acum, cã da. Cred cã ne-am pierdut puterea de a ne revolta, de a ne mai uimi, de a asculta ce spun oamenii care au avut puterea ºi mijloacele sã clãdeascã o nouã societate, dupã chipul ºi asemãnarea lor. Mi-am propus sã-i privesc cu stupoare ºi sã-i ascult cu naivitate; în felul acesta sã fac un pic de ordine în hãrmãlaia asta ºi în propriul cap. De asta, cred cã e un film util, ºi mai ales sper sã fie util peste ceva vreme. L-am gândit ca sã rãmânã. O sã vedem dacã am reuºit.

De vineri, filmul iese la bãtaie. Sã îi þineþi pumnii. ªi dacã peste încã cinci ani lucrurile vor sta la fel? Mai bine sã ne þinem cu toþii pumnii – unii altora.

“Vãzutã din satelit, România ar pãrea ascunsã de un nor înecãcios de zvonuri ºi emanaþii toxice.”

-text publicat în ziarul Adevãrul din data de 21 aprilie 2010-

10. Nopțile de la OTV
În iunie 2009, am filmat în vechiul studio din Piaþa Romanã. ªtiam cã OTV urmeazã sã se mute în localuri mari ºi moderne, dar nu puteam sã-mi imaginez postul altundeva decât la ultimul etaj din acest bloc insalubru din buricul Bucureºtiului.

Mã întrebam chiar dacã Dan Diaconescu nu face o greºealã, dacã succesul OTV se va menþine odatã ce va fi la fel de strãlucitor ca ºi celelalte televiziuni. Dacã subita lui pasiune pentru calitate tehnicã, pentru plasme ºi pentru computere nu atacã însãºi esenþa OTV.

„Poporul” vrea sã i se facã dreptate

În prima searã, am ajuns acolo imediat dupã plecarea lui Vadim Tudor ºi Gigi Becali, care tocmai câºtigaserã douã locuri în Parlamentul European. Pe vremea aceea, nu plãnuiam sã merg la Strasbourg cu Becali ºi nici nu ºtiam cã cele douã momente se vor întâlni în film, la montaj.

Jos, în stradã, la poarta OTV erau tot felul de oameni care îl aºteptau pe „domnul Dan” – oameni cu petiþii, dosare nerezolvate etc. Mi-am adus aminte cã, în primii ani dupã Revoluþie, la poarta Televiziunii Publice era o agitaþie similarã, dar iatã cã cei necãjiþi migraserã spre altã adresã. Într-o þarã în care oamenii îºi cautã dreptatea la televizor, e limpede cã democraþia nu se simte bine.

E greu de descris atmosfera din apartamentul OTV. Am petrecut acolo vreo trei nopþi. Angajaþii ºi invitaþii pãreau spectre obosite de exerciþiul ãsta repetat. La impresie concura desigur lumina de neon de pe culoarele colorate în roz ºi mobila de piele artificialã gãlbuie.

Ne-am instalat în „platou”, îl filmam pe DD, care se pregãtea de emisiune, când am auzit tehnicianul numãrând secundele pânã la intrarea în emisie. Nimeni nu s-a panicat, numai noi – care abia am reuºit sã ne extragem din cadru cu toate uneltele noastre de filmare. Senzaþia asta – cã te poþi trezi pe ecranele a sute de mii de oameni aºa, din greºealã – n-am mai trãit-o altundeva.

Un OTV sud-american

În a doua searã, am instalat oglinzile noastre într-un birou folosit ca anticamerã pentru petenþi. Ne-am înþeles cu Dan Diaconescu sã facem interviul în pauzele dintre momentele lui de emisie. Din când în când, asistentele veneau sã-l caute ºi pleca alergând spre studio.

În pauze, dl Diaconescu m-a uimit cu o analizã sociologicã precisã a României amãrâþilor, pe baza cãreia patronul de televiziune îºi construise planul de media. Ne-a povestit ºi cã vrea sã se exporte reþeta OTV în Europa, dar mai ales în America Latinã – cu care lumea noastrã are atâtea asemãnãri.

Îmi mai amintesc cã lui Diaconescu i-au plãcut oglinzile, se gândea sã îºi comande un set pentru noile platouri. Între timp – apartamentul din Romanã þine de istorie sau mai degrabã de pre-istoria televiziunii româneºti. Într-un fel îl regret. Astãzi, toate televiziunile seamãnã între ele.

-text publicat în ziarul Adevãrul din data de 20 aprilie 2010-

9. Capitalismul, cuibãrit în Palatul R.S.R.
Când lucram la filmul „Dacia, dragostea mea” (regizat de ªtefan Constantinescu ºi Julio Soto) am nimerit într-un loc care mi-a cãzut imediat cu tronc. Lângã Craiova, Dinel Staicu – fost miliþian, devenit om de afaceri proeminent – a înfiinþat un parc tematic dedicat legãturilor sale nostalgice cu trecutul: Muzeul R.S.R. Pe aleea care duce spre hotelul din mijlocul parcului sunt înºirate maºini de miliþie ºi statui cu personajele mitologice ale istoriei noastre (Þepeº, Mihai Viteazul etc.).
Aleea conduce cãtre un soi de altar portocaliu din care ne face cu mâna tovarãºul Ceauºescu. La dreapta lui fâlfâie – supremã ironie! – steagul Europei unite. Am ºtiut de la început cã acesta ar fi un loc ideal pentru filmul cel nou: cã doar din miturile vechi s-a întrupat capitalismul românesc. „Fantoma lui Ceaºcã” face bani pentru noii multimilionari.

Dansatoarele-miliþian ºi ciuperca Gano

Am luat aºadar legãtura cu Palatul (acum este administrat de dl Costi Gheorghe, cãruia îi mulþumesc pe aceastã cale) ºi am cerut programul manifestãrilor. Pentru cã pe lângã hotel, Palatul închiriazã spaþii pentru diverse evenimente: campionatul câinilor de salvare, întruniri de afaceri, nunþi ºi botezuri.

ªi-am aflat cã la începutul lui iulie urma sã aibã loc acolo un simpozion dedicat… ciupercii Gano! Habar n-aveam ce este aceastã ciupercã. La data stabilitã, ne-am înfiinþat cu echipa ºi am asistat timp de ºase, ºapte ore la prezentarea calitãþilor acestui produs ºi a posibilitãþilor de a te îmbogãþi de pe urma lui. Era de fapt un seminar de direct marketing, formã de business prin care câºtigi bani prin vânzarea directã a produsului. Cu cât convingi mai mulþi oameni sã îl cumpere ºi sã asiste la alte seminarii, cu atât câºtigi mai mult.

În barul hotelului, unde uneori evolueazã la cerere o trupã de dansatoare îmbrãcate în costume de miliþian, erau adunaþi cam 40 de oameni care visau cu ochii deschiºi la schemele de acumulare descrise de organizatori. Erau cetãþeni de toate felurile: profesori de matematicã, funcþionari, doctori, pensionare, în fine – popor. Iatã, m-am gândit cu empatie, un popor necãjit care se leagãnã în mirajul îmbogãþirii. Dar asta nu e ceva particular, existã ºi în þãrile dezvoltate. Era, deci, un semn de normalitate.

Tenis în curtea fabricii

Seara, când am ieºit din subsolul unde se afla barul, ne-a întâmpinat statuia lui Ceauºescu. Am mâncat pe terasã din meniul restaurantului R.S.R., în timp ce de pe terasa cealaltã se auzeau strigãturile de la o nuntã. Vizavi se vedea o enormã uzinã dezafectatã, în curtea cãreia se juca tenis. Toate ingredientele capitalismului autohton îºi dãduserã întâlnire acolo. Scena n-a mai intrat în film, dar am rãmas cu amintiri interesante.

- text publicat în ziarul Adevãrul din data de 14 aprilie 2010 -

8. Bântuiți de Nicolae Ceaușescu
Am mai spus-o în pastila precedentã: fiecare milionar are în traistã o baghetã de regizor. De data aceasta, aº vrea sã vã povestesc un alt episod, care nu a intrat în montajul final al „Kapitalismului…”. Unul dintre personajele cu care am filmat este proprietarul unei mari antreprize specializate în demolãri (care, între timp, face ºi construcþii). Mi se pãrea cã metafora demolãrii e strâns legatã de ce s-a întâmplat în România tranziþiei.reflexele sã joace un rol. Comandasem special niºte oglinzi din plexiglas cu suporþi metalici, huse ºi tot tacâmul.
“Un om între oameni”

Am filmat pe mai multe ºantiere ale firmei respective, apoi într-o ºedinþã a consiliului de administraþie ºi ajunsesem la momentul în care trebuia sã facem un interviu. La toate interviurile am folosit un set de oglinzi mari, dispuse în jurul scaunului pe care stã interlocutorul, în aºa fel încât sã fie vãzut din mai multe unghiuri ºi reflexele sã joace un rol. Comandasem special niºte oglinzi din plexiglas cu suporþi metalici, huse ºi tot tacâmul.

Ne-am cãrat cu ele peste tot, ceea ce s-a dovedit o corvoadã inimaginabilã – dar, dacã aºa cerea concepþia, ce sã-i faci. ªi când a fost sã facem interviul cu dl antreprenor, n-am reuºit nicicum sã îl conving cã trebuie sã ne aºezãm undeva, într-un birou. Dânsul îmi tot repeta cã el este un om între oameni – deci nu vrea sã aparã singur; cã nu vrea sã stea pe loc în faþa camerei – pentru cã ar fi o situaþie artificialã. Eu tot ziceam cã, pentru o discuþie mai puþin superficialã, e util sã avem un pic de liniºte ºi sã nu ne plimbãm de colo-colo. M-am supus.

Cu oglinzile în ºantier

În spatele clãdirii de birouri, firma avea un teren plin de utilaje, unde se construiau niºte hale. ªi iatã-ne umblând cu oglinzile dupã noi prin ºantier, la 35 de grade Celsius. Acolo ºi-a dorit patronul sã filmãm. Pe deasupra, a vrut sã fie înconjurat de câþiva dintre colaboratori, cam zece oameni. Noi am instalat oglinzile într-un loc, dar omul, când a venit, ne-a mutat mai aproape de parcul de utilaje, 200 de metri mai încolo.

Cameramanul ºi sunetistul nu puteau sã alerge dupã noi, aºa încât defilam alãturi de patron încercând sã fac conversaþie, amândoi fiind urmaþi de cei zece colaboratori, în timp ce echipa ne filma de la distanþã. Am sucit oglinzile de vreo trei-patru ori, soarele cãdea ºi eu uitasem ce voiam sã-l întreb.

Am avut pe loc imaginea noastrã: semãnam cu cortegiul bãtrânului dictator care ne vizita dupã 20 de ani de la Revoluþie. Ceauºescu era, iarãºi, printre noi. I-am ºi spus antreprenorului cã mizanscena aducea cu o vizitã de lucru. A râs. Încã o datã, ceea ce a rãmas în afara cadrului era mai interesant decât filmarea în sine.

- text publicat în ziarul Adevãrul din data de 13 aprilie 2010 -
7. Becali și artele frumoase
Una din cele mai anevoioase relaþii am avut-o cu Gigi Becali. Am încercat de câteva ori sã îi explic la telefon ce fac, dar convorbirile noastre durau maximum 50 de secunde pe ceas ºi se terminau în coadã de peºte („veniþi mâine la Palat” – îmi spunea interlocutorul meu – fãrã sã adauge vreo orã; pentru cine nu ºtie – Palatul este reºedinþa de lucru a dlui Becali de lângã Piaþa Victoriei). Am constatat în scurtã vreme cã îmi lipseºte vocabularul ca sã mã fac înþeles. Îmi doream ca omul sã aparã în „Kapitalism…” pentru cã „reþeta de succes Becali” e diferitã de a celorlalþi magnaþi români. ªi, pe de altã parte, pentru cine urmãreºte chiar ºi cu coada ochiului presa româneascã, spectacolul Becali e imprevizibil ºi savuros.

Cred cã orice documentarist ºi-a dorit sã se transforme într-o muscã dotatã cu o camerã video – iar Becali e tipul de personaj pe peretele cãruia ai vrea sã fii o astfel de muscã. Desigur, riscul de a fi strivit e mare (dupã cum se va vedea mai jos) dar tentaþia rãmâne. Îmi amintesc cum am vorbit la telefon când Becali era la Monaco, în vacanþã, ºi cât mi-aº fi dorit sã fiu ºi eu acolo cu echipa. N-a fost sã fie, dar ni s-a permis sã îl însoþim în prima lui zi de europarlamentar. Era pe 14 iulie 2009, la Strasbourg.

Scena e în film ºi este probabil printre cele mai bune, pentru cã aterizarea lui Becali în bârlogul eurocraþiei spune multe despre ce putem da noi Europei. Ceea ce n-a intrat în film este un dialog pe care l-am avut pe culoar, în care domnul Becali ºi-a exprimat neîncrederea în puterile mele de a realiza o producþie de succes. „Dacã aº fi eu regizor la filmul ãsta – mi-a spus – am ajunge sigur cu el la Oscar.” Am simþit o uºoarã invidie în glas – ceea ce m-a gâdilat plãcut: sã fii invidiat de un om atât de bogat nu e puþin lucru. Dar am mai înþeles ceva important: în fiecare miliardar, existã un regizor. Sã fii regizor, sã creezi o lume, este – pentru ei – un act de putere echivalent cu ceea pot ei face prin puterea banilor. E bine: asta înseamnã cã mirajul filmului existã încã.

Celelalte arte nu sunt la fel de fascinante. Peste câteva sãptãmâni am fost primiþi sã filmãm la „Palat”, în Bucureºti. Venise ºi un artist – sã prezinte câteva pânze. Unul din tablouri înfãþiºa un peisaj marin: deasupra mãrii plutea o uriaºã cruce iar din nori se ivea chipul lui Becali, înconjurat de raze de soare. Becali a declarat cã nu se pricepe la picturã (spre deosebire de film, m-am gândit eu). În cele din urmã, ºi-a pierdut rãbdarea ºi ne-a trimis ºi pe noi la plimbare. ªi pentru cã Andrei Buticã, operatorul filmului, a mai rãmas sã filmeze câteva secunde, gazda i-a ars o palmã zdravãnã pe spinare, de am crezut cã lui Andrei o sã-i scape camera. E ultima oarã când ne-am întâlnit cu dl Becali.

- text publicat în ziarul Adevãrul din data de 7 aprilie 2010 -

**********************
6. Așteptându-i pe miliardari
STRATEGII de SUPRAVIETUIRE.

La usa lui Patriciu. Din asta nu se face un film.

La un moment dat, mi-am spus cã nu am altã soluție decât sã încep sã mã filmez pe mine așteptându-i pe miliardari. Sã construiesc totul în absențã – folosind informația din presã și arhive și sã mã filmez la ușa lor, pierzând timpul. Detest genul ãsta de filme, în care realizatorul se instaleazã în prim-plan (vezi Michael Moore) și – pentru cã nu se întâmplã nimic – își face de lucru prin anticamera subiectului sau îl vedem vorbind la telefon cu secretarele și bodigarzii. Pânã la urmã, în lipsa unui contact direct, autorul își face demonstrația și atât.

Într-o dimineațã am primit confirmarea cã putem filma cu Dinu Patriciu la sediul Rompetrol, trebuia doar sã îl așteptãm la intrare. Am stat pe Calea Victoriei câteva ore. La un moment dat am observat un om în vârstã, care se instalase la cerșit pe un scãunel lângã intrarea de la Rompetrol. L-am întrebat dacã e de acord sã filmãm și am stat de vorbã un sfert de orã. Dupã care am plecat (ni s-a spuns cã dl Patriciu nu mai ajunge la birou în ziua respectivã), cu sentimentul cã mãcar am filmat ceva. N-a rãmas nimic din interviul cu bãtrânul de la ușa lui Patriciu, îmi amintesc doar o frazã: „revoluția e ca o viiturã, scoate la suprafațã toate gunoaiele și tot mâlul. Dacã nu ești destul de țeapãn pe picioare, te mãturã.”

- text publicat în ziarul Adevãrul din data de 6 aprilie 2010 -

**********************
5. La filmare cu mogulii
Probabil cã mulți se întreabã cum e sã interacționezi cu unii dintre cei mai mari afaceriști din România. Alexandru Solomon povestește despre experiența filmãrilor cu mogulii:

Sã filmezi milionari ar putea constitui un gen documentar aparte, cu grad ridicat de pericol, cum sunt filmãrile în cosmos sau cele cu urºi grizzly. Când m-am apucat de „Kapitalism – reþeta noastrã secretã”, bãnuiam cã va fi greu, dar nu ºtiam exact la ce m-am înhãmat. Trebuia sã predau versiunea scurtã în noiembrie 2009 televiziunii franco-germane „Arte”, iar eu în aprilie încã nu aveam nimic sigur.

În 6 mai a fost prima zi de filmare. Primul care ne-a primit a fost Ioan Niculae. Asta a constituit o experienþã nãucitoare. L-am însoþit de dimineaþã pânã seara, mai întâi la Zimnicea, unde construia o fabricã de bioetanol, apoi cu iahtul lui pe Dunãre spre combinatul chimic de la Turnu Mãgurele.

La un moment dat, pe traseul de pe Dunãre dispãruserã balizele ºi domnul Niculae a sunat la Cãpitãnie sã întrebe unde exact e canalul navigabil. A aflat astfel cã ne îndreptam cu toatã viteza spre un banc de nisip ºi a putut sã evite coliziunea în ultima clipã. Asta e România, mi-am zis: poþi sã ai un iaht care costã sute de milioane de dolari ºi sã rãmâi împotmolit, la fel cum un Maserati îºi poate gãsi sfârºitul într-o gurã de canal pe bulevard. Dar România e aºa pentru cã fiecare ºi-a luat câte o halcã ºi n-a mai rãmas nimic la comun.

În continuare, am alergat dupã patron pe platforma de la Turnu Mãgurele; nu puteai face un singur cadru: omul era atât de dinamic cã nu putea fi prins. Adio decupaj, adio concepþie de filmare ºi stil. Pe searã ne-a adus înapoi cu iahtul. La Zimnicea îl aºteptau de câteva ore bune niºte parteneri strãini. Ziua lui nu se terminase: la 9 seara a intrat în ºedinþã, iar noi am plecat acasã, cu capul vâjâind de vânt ºi de gânduri.

„Luceafãrul” capitalismului

În sãptãmânile urmãtoare am stat mai mult la pândã ºi pe telefon: ceilalþi moguli nu se lãsau prinºi. Între timp, mã consolam cu George Pãdure, care era – desigur – mai liber decât ceilalþi (ceea ce nu înseamnã cã nu îi sunt recunoscãtor). Pãdure a fost un star al începuturilor capitalismului românesc, astãzi uitat. Într-o zi ne-a dus la Constanþa, unde fusese picolo, apoi ºef de restaurant în tinereþe. Am mâncat împreunã chiar la acel local, serviþi de un chelner cu care Pãdure fusese, pe vremuri, coleg. Fostul ºef privea cu un ochi profesionist, vag nemulþumit, chelnerul ºi cârciuma de azi. Scena n-a mai intrat în film, dar m-a impresionat întâlnirea celor doi oameni care avuseserã destine aºa diferite.

De câte ori ne vedeam, domnul Pãdure mã lua peste picior: „Þi-a mai rãspuns vreunul dintre moguli? Vezi cã ai sã faci filmul numai cu mine”. A mai durat încã o lunã ºi jumãtate pânã sã reuºesc sã filmez cu Voiculescu, Copos ºi Patriciu. Dar despre asta, în pastila urmãtoare.

- text publicat în ziarul Adevãrul din data de 31 martie 2010 -

**********************
4. Banii lui Ceaușescu și tãcerea “de aur“
O nouã pastilã de Kapitalism, oferitã de regizorul Alexandru Solomon:

Cui i-e fricã sã vorbeascã?

Când m-am apucat sã fac filmul kapitalist, am hotãrât cã nu vreau sã relatez lucruri la a doua mânã. Jurnaliștii care m-au ajutat cunoșteau o grãmadã de afaceri necurate, îmi desenau harta amãnunțitã, infectã a tranziției românești, dar tot acest material nu putea fi folosit. Un film nu e un articol de ziar, cu documente, scheme și cifre. Vroiam sã stau de vorbã cu actorii principali, sã înțeleg cum gândesc și sã îi filmez „în acțiune”. Ori, în România, și nu numai, presa strigã și atacã, dar dinãuntrul sistemului nu vorbește nimeni. De câte ori între 2008 și vara lui 2009 n-am auzit replica: „eu îți povestesc – dar sã nu mã citezi.”

Billy, contabilul canadian. „Legat prin contract”

În februarie 2009, am profitat de o vizitã la Toronto ca sã mã întâlnesc cu câțiva dintre cei care au anchetat situația conturilor lui Ceaușescu în 1990. Credeam, ca mulți alții, cã acolo se aflã cheia, cel puțin a primei faze a transferului de bani și putere. Atunci l-am cunoscut și pe Linden MacIntyre, reporter de mare clasã, care fãcuse o anchetã tv pe tema respectivã. Mi-a povestit cum, în 1991, difuzarea reportajului a fost interzisã prin decizie judecãtoreascã de firma canadianã de audit financiar.

Unul dintre auditori m-a primit dis-de-dimineațã la clubul lui, printre machete de yachturi și modele de noduri marinãrești frumos înrãmate. Fãcuse parte din faimoasa echipã angajatã de guvernul Roman și pusã pe liber la câteva luni dupã aceea. M-a felicitat pentru inițiativa mea și, la plecare, mi-a zis cã nu îmi poate spune nimic: deși nu mai lucra demult la firma care-l trimisese în România, era legat prin contract cu o clauzã de confidențialitate. Peste câteva sãptãmâni, la București, un „mogul” mi-a zis mustãcind cã Billy l-a sunat și l-a informat despre întâlnirea noastrã…

Proprietarul magazinului de cartier. „O sã am necazuri”

Timp de câteva luni, am cãutat un mic întreprinzãtor, cineva care sã îmi poatã descrie Kapitalismul românesc de la extremitatea cealaltã. Vedeam în proprietarul magazinului de bloc contrastul de care aveam nevoie. Pentru cã acolo jos, la parter, corupția face viața imposibilã, acolo e greu sã faci banul. Am primit refuz dupã refuz: oamenilor le era fricã de controale, de dușmãnia furnizorilor, de invidia vecinilor. O singurã femeie a avut curajul sã vorbeascã și sã ne lase sã filmãm câteva zile în micul ei magazin. N-a mai intrat în montaj pentru cã – în cele din urmã – filmul s-a concentrat pe cei mari. Dar îi port recunoștințã.

Și iatã, constat cã și mie mi-e fricã sã vorbesc: n-am putut sã dau numele interlocutorilor mei; dacã îmi fac un proces?!

- text publicat în ziarul Adevãrul din data de 30 martie 2010 -

**********************
3. “Kapitalism”, moguli și crizã
Culisele unui documentar care a stârnit ºi va stârni dezbateri. Regizorul Alexandru Solomon, realizatorul documentarului „Kapitalism – reþeta noastrã secretã”, care va apãrea în cinematografe la 23 aprilie, povesteºte, în exclusivitate pentru cititorii „Adevãrului literar ºi artistic“ cât de lung ºi anevoios a fost drumul de la o idee la crearea unei pelicule.

În aprilie, atunci când „Kapitalism – reþeta noastrã secretã” va ieºi în cinematografe, se împlinesc cinci ani de când am vorbit prima oarã public despre aceastã idee de film. Era la Nyon, în Elveþia, la o sesiune de prezentare de proiecte. Pe fereastrã se vedeau vilele de pe malul Lacului Geneva, unul dintre locurile cele mai luxoase din lume, iar eu vorbeam despre miliardarii noºtri.

Îmi amintesc cã reprezentanþii televiziunilor ºi ai fondurilor de filme prezenþi acolo s-au amuzat (pe unii i-am lãsat chiar cu gura cãscatã) când le-am povestit cum au apãrut – dupã 1989 – marile averi prin pãrþile noastre. Avusesem deja o idee fantezistã care mi-ar fi permis sã prezint problema cu oarece umor ºi sã nu mã cufund într-o depresie: urma sã îl convoc pe Ceauºescu ºi sã îi prezint România de astãzi. Atunci, la Nyon, finanþatorii au fost impresionaþi, dar n-au dus mâna la buzunar.

Problema banilor

M-am întrebat deseori cum ar fi arãtat filmul dacã s-ar fi gãsit finanþare atunci ºi aº fi putut sã-l fac, prin 2005-2006? În fond, capitalismul românesc era deja constituit ºi principalii lui actori bine înºurubaþi în peisaj. Perioada marilor privatizãri se consumase, creºterea economicã era la început ºi eram animaþi de entuziasmul dinaintea aderãrii la UE.

Pe atunci, ar fi fost probabil mai uºor sã vorbesc cu protagoniºtii, situaþia – inclusiv cea politicã – era mai relaxatã. Între timp s-a înfiinþat DNA, mogulii sunt un termen încetãþenit ºi au început diverse procese (nu conteazã cã nu s-au terminat). N-a fost sã fie atunci, am lãsat proiectul deoparte ºi am fãcut alte filme.

Însã n-am abandonat complet: desigur, în capul meu, „Kapitalism…” era continuarea filmelor mele precedente, al treilea voleu al unei serii începute cu „Marele Jaf Comunist” ºi continuate cu „Cold Waves / Rãzboi pe calea undelor”. Dacã „Jaful…” se ocupa de anii ‘50-’60, iar „Cold Waves” de ultimele douã decenii ale comunismului în România, „Kapitalism…” trata perioada de dupã ‘89. În fine, în toate cele trei filme vorbeam nu numai despre istorie, ci ºi despre mass-media: în „Jaf… despre film, în „Cold Waves” – despre radio, iar în „Kapitalism…” despre televiziune.

Nazurile protagoniºtilor

ªi la începutul lui 2008 am reluat subiectul. Se vorbea pe atunci cã forurile europene sunt gata sã ne suspende din Uniune, pentru cã statul român e incapabil sã atace marea corupþie. Am început sã fac liste cu posibile personaje, sã-i vizitez pe câþiva oameni foarte bogaþi ºi sã frecventez tot felul de evenimente unde mã puteam apropia de lumea lor (aºa am ajuns de exemplu la Balul Vienez de la Casa Poporului).

Atunci m-am speriat: din ce în ce mai puþini oameni voiau sã vorbeascã pe tema asta. În toamna lui 2008, când „Arte” a spus în sfârºit cã vrea filmul, din Statele Unite veneau primele ºtiri despre o recesiune cum nu s-a mai vãzut din 1929. Magnaþii cu care mã întâlneam pãreau din ce în ce mai alarmaþi ºi mai puþin dispuºi sã aparã în film.

Au urmat lunile cele mai grele. Strângeam tot mai multã documentaþie, citisem sute de istorii despre afaceri ºi corupþie, aº fi putut scrie o carte, însã pentru un film nu prea aveam material. Zile în ºir le-am petrecut vorbind la telefon cu secretarele, cãutând o portiþã, fãcând anticamerã.

În aprilie 2009 am început sã filmãm ºi am continuat pânã prin iulie. Filmam câte douã, maximum trei zile pe sãptãmânã, numai câteva ore pe zi. Uneori aºteptam cu echipa la poartã ºi plecam fãrã sã ne fi putut întâlni cu respectivul. Colac peste pupãzã, în varã a apãrut filmul lui Michael Moore, „Capitalism – a Love Story”. ªtiam cã lumea va face comparaþii, cã titlul e asemãnãtor, cã nu ne prinde bine…

Acum filmul e în laborator. Între timp, criza a rearanjat topul miliardarilor; sunt mulþumit însã cã doi dintre primii trei sunt în film. Uniunea Europeanã continuã sã ne certe periodic pentru cã nu suntem capabili sã stopãm corupþia. Dar am terminat filmul ºi dupã 23 aprilie vã aºtept la cinema.

- text publicat în Adevãrul literar și artistic din data de 24 martie 2010 -

**********************
2. Despre cei care au refuzat sã aparã în “Kapitalism…”
Într-o nouã „pastilã de Kapitalism“, regizorul Alexandru Solomon scoate din „sertar“ lista oamenilor de afaceri care n-au vrut sã aparã în documentarul „Kapitalism – reþeta noastrã secretã“, ce va fi lansat la 23 aprilie.

Într-un documentar canadian din 1991, Ion Iliescu rãspunde reporterului: „Cum e posibil sã mã întrebaþi când am sã elimin corupþia? Ce, voi în Occident aþi terminat cu Mafia?!”. Sigur, domnul Iliescu fãcea o confuzie deliberatã între apucãturile unei organizaþii criminale ºi viciile unui sistem politic. Dar dupã aproape 20 de ani, în timp ce pregãteam „Kapitalism…”, m-am întrebat ºi eu prin ce e corupþia noastrã mai rea decât „a lor”.

Dacã cumva e doar – aºa cum credea Iliescu – o fatalitate, un accesoriu al capitalismului? Asta ar însemna cã filmul meu nu are niciun rost. De-a lungul pregãtirii, am avut multe asemenea îndoieli ºi frãmântãri. Uneori mi se pãrea cã fac filmul ãsta prea târziu, cã nu mai e nimic de schimbat.

În fond, Brucan publicase încã în 1997 o carte în care stabilise diagnosticul transferului de putere de dupã 1989 („Stâlpii capitalismului românesc”). Dar faza pe care o descrie Brucan era demult depãºitã ºi ºtiam cã -odatã cu intrarea noastrã în UE – am trecut în altã etapã ºi e esenþial sã pricepem cine are puterea ºi banii.

Aceste depresii erau urmate de altele: aveam fie senzaþia cã subiectul e prea vast, fie cã oricum – într-un film – asemenea maºinaþii financiare nu pot fi descrise. Apoi, deschizând ziarele sau televizorul, vedeam destule motive sã continui.

Când am început sã-i frecventez, am mai constatat cã, deseori, cei bogaþi ºi puternici au multã carismã, dublatã de o energie fascinantã. Unii încercau sã mã facã sã le plâng de milã: venise criza, aveau rãspunderi… Poate nu erau chiar aºa de rãi, nu?

N-AM AFLAT CUM SÃ MÃ ÎMBOGÃÞESC…

Lucrul la un film de acest tip e un rãzboi de uzurã. Pierde cine se plictiseºte sau cine se îndoieºte. În decurs de vreo doi ani, dupã mii de telefoane ºi zile de aºteptare, m-am întâlnit cu o serie de oameni.

Iatã lista celor care m-au refuzat direct sau pur ºi simplu nu mi-au mai rãspuns: Ioan Micula, Cataramã, Bobby Pãunescu, Columbeanu, Niro, Miºu Negriþoiu, Bogdan Baltazar, Tofan, generalul Stãnculescu, Sever Mureºan, Codin Maticiuc, Dan Ioan Popescu, Nicolae Badea. Tender, Dascãlu ºi Popoviciu m-au refuzat prin telefon; cu Þiriac, Adamescu ºi Sîrbu n-am reuºit sã stabilesc nimic. Vântu a râs ºi mi-a zis cã nu e pregãtit.

Ultimul cu care m-am întâlnit, un capitalist din top 10, m-a ascultat ºi a tras concluzia: „Adicã dumneata îþi pierzi tinereþile umblând dupã oameni bogaþi?! ªi ce câºtigi din asta?!” N-am reuºit sã-l fac sã-nþeleagã. Uneori nu mai ºtiam nici eu la ce îmi foloseºte. Oricum nu mi-ar fi spus cum sã mã îmbogãþesc.

- text publicat în ziarul Adevãrul din data de 23 martie 2010 -

**********************
1. Din culisele “Kapitalismului...”
Adevãrata premierã a «Kapitalismului…» mi s-a parut dintotdeauna cã va fi cea din Romania. Aici mã intereseazã reacția oamenilor, aici se va verifica filmul. Acum s-a fixat: pe 23 aprilie, varianta integralã și ineditã va intra în cinematografe. Dar am mai avut o premiera, oarecum nedoritã: au trecut mai bine de 3 luni de când o primã versiune – scurtã – a «Kapitalismului…» a fost difuzatã de canalul Arte. Aveam contract, nimic de zis, dar credeam cã difuzarea va trece neobservatã în România (cabliștii noștri au renunțat de ani buni la Arte, nu se potrivea – dupã ei – cu gusturile românilor).

Inițial, Arte trebuia sã difuzeze filmul la finalul lui 2009, însã și-au schimbat brusc planurile pentru 1 decembrie. Așa ne-am trezit cã filmul a fost programat în plinã campanie electoralã, înaintea turului 2 al alegerilor prezidențiale. Nici asta nu ar fi fost grav, dacã Arte n-ar fi cãpãtat obiceiul de a-și ține producțiile pe site timp de 7 zile. Lucru fatal în epoca de aur a internetului.

Deși n-am suflat o vorbã despre versiunea de la Arte (doar așteptam «premiera din România» !), oamenii au început sã își trimitã linkul cãtre site și, în mai puțin de 24 de ore, eram asaltați – eu, soția, compania – de cereri de la partide, site-uri și televiziuni românești. Vroiau sã le «dãm» filmul. Pe loc ! Am refuzat sã îl livrãm ca armã în lupta de gherilã de pe Dâmbovița. Desigur, cererile veneau numai dintr-o «anumitã parte» a spectrului politic românesc. Bineînțeles, pe internet «cealaltã parte» ne suspecta cã am planificat cu multã grijã aceastã loviturã datã mogulilor; alții protestau împotriva faptului cã filmul e interzis în România (?!) sau sugerau cã Arte face campanie electoralã pentru unul din candidați. Și dã-i, și luptã…

În a treia searã, mã sunã un amic : «Vezi cã a început filmul la OTV!» Candidatul Bãsescu tocmai plecase din studio și dl Diaconescu lansa versiunea lui a filmului meu : luatã de pe net, tãiatã în partea de sus, cu subtitluri verzui care apãreau sporadic. Am reușit sã opresc difuzarea dupã vreo 10 minute, CNA a aplicat o amendã de 10.000 de Roni (sumã eventual mai micã decât minutul de publicitate încasat la orele respective) și cazul s-a stins.

În 7 zile, au fost 115.000 de vizionãri pe site-ul Arte. Dupã ce l-au scos, am crezut cã s-a terminat coșmarul. Aiurea: s-au gãsit binevoitori sã îl plaseze pe youtube. Am avut un dialog suprarealist pe net cu un asemenea domn. L-am rugat sã retragã filmul, pentru cã am alte planuri cu el. Mi-a cerut sã mã legitimez: sunt eu adevãratul Alexandru Solomon cel pe care îl stimeazã nespus, sau o sosie a lui Dan Voiculescu, care ar da orice ca filmul sã disparã de pe internet?! La a doua solicitare a mea, respectivul luptãtor mi-a spus cã sunt mai mult ca sigur supus la groaznice presiuni din partea mogulilor și cã am cedat, dar el are datoria fațã de națiune sã menținã filmul la vedere.

Am mai navigat așa o vreme printre pirați de toate soiurile. Toate astea au rãmas în urmã și – mai mult ca sigur – vor veni altele. Dar abia aștept sã vedeți filmul. Între timp, am sã vã mai servesc câte o pastilã de Kapitalism.

Alexandru Solomon

- text publicat în ziarul Adevãrul din data de 18 martie 2010 -


www.kapitalism.ro/?page_id=207

wow

Nimeni!

Mytcor cred ca ai facut scurta la mina ,pentru ca imi aduc aminte ca nu iti placea copi-paste..

"Stiu cine sunt si imi place asa cum sunt"Am incredere in mine orice s-ar intampla. Sufletul meu stie sa aleaga exact ceea ce am nevoie, sunt convinsa ca exista un rost divin in tot ceea ce se petrece si ca nimic nu este intamplator.....AM SA-MI AMINTESC IN FIECARE DIMINEATA....... -Sa rad mult si des; -Sa castig respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor; -Sa obtin aprecierea criticilor corecte si sa indur tradarea prietenilor ipocriti; -Sa apreciez ceea ce este frumos si sa descopar ce este bun in fiecare; -Sa fac astfel ca macar un suflet sa stie ce inseamna dragostea pentru ca traiesti tu; -Sa las in urma mea o lume un pic mai buna.......

CRIN ANTONESCU ..... ....CRIN ANTONESCU.....
e BINE ASA gABI?