De ce sa te sinucizi?

De la: alpacino11it, la data 2009-07-18 20:30:29Durerea si disperarea sunt omenesti. Poate de asta de multe ori Dumnezeu nu e atent la ele sau cel mult pentru el reprezinta o curiozitate - pentru ca Dumnezeu sta in Rai, noi un pic mai jos. Dumnezeu nu a murit, nu a plecat nicaieri, ne vede, ne judeca dar nu-i pasa de suferinta celor nevinovati. O data in viata ii ceri ajutorul cand ai mai mare nevoie de El si Lui nu ii pasa de nedreptatea pe care o induri si care iti usuca sufletul. Si atunci te intrebi care ar fi alternativele: sinuciderea, satanismul? A doua varianta iese din discutie deoarece amandoi dovedesc ca seamana izbitor de mult in ciuda propagandei. Cat despre sinucidere aici alegerea este una de suflet. Biserica spune ca este singurul pacat care nu poate fi iertat dar eu vin si intreb ce a facut Dumnezeu pentru omul ajuns in prapastie cu sufletul zdrobit si care se ruga la el sa nu il paraseasca si sa il ajute orice ar fi? Cand a privit o data acest Dumnezeu spre suferinta acestor oameni? Eu i-as ierta de un numar infinit de ori pe cei care se sinucid pentru ca durerea din inima nu se rascumpara nici cu o mie de vieti in Rai. Ajuns intr-o situatie similara, alegerea pe care am facut-o nu e nici acum definitiva. Am realizat ca nu are rost sa ceri ajutorul lui Dumnezeu pentru ca oricum nu ii pasa deloc exact de aceia care au cea mai mare nevoie de El. Si atunci de ce sinuciderea? Si atunci de ce sa nu iti traiesti viata pana la ultimul pahar? Daca bunului Dumnezeu nu ii mai datorezi nimic pentru ca a stiut doar sa te paraseasca atunci cand ai avut mai mare nevoie de el, de ce ai mai avea vreo datorir fata de cineva? Daca Lui nu ii pasa si te-a parasit tu de ce ai face altfel? Nu suntem oare facuti dupa chipul si asemanarea Lui?

Sigur esti un spirit foarte tanar (am spus "spirit", nu "fiinta umana")... Nu ai aflat nimic despre viata in trup si rostul ei... nu esti de condamnat pentru asta; in mod cert esti si foarte tanara si nu ai avut timp sa intalnesti lectura potrivita, care sa te ajute sa intelegi astfel de lucruri. In orice caz, sa stii ca ai cazut in capcana dogmaticilor, care fac din Dumnezeu un satrap raspunzator, cand in realitate nu este deloc asa. E mare pacat, caci in realitate Divinitatea e singurul suport real pentrufiecare dintre noi. Deci, ti-ai face un serviciu daca ai citi literatura din acest domeniu, de spiritualitate, deoarece ai intelege totul asa cum este in realitate... asfel, omul nu ar mai face greseli dupa greseli, ca mai apoi sa arunce vina pe Dumnezeu, in loc sa inteleaga ca e vorba pur si simplu de legea Cauza=Efect. Divinitatea a dat Legea universala - IUBIREA - (neconditionata), dar si liberul arbitru; daca omul prefera sa aleaga o cale gresita, care-i aduce suferinta, a numai responsabilitatea sa. Daca te intereseaza subiectul si carti din acest domeniu, poti da un semn.

De la: ADERP_NIROLF_ERTEP999, la data 2009-07-18 20:33:19ليس من حق أحد أن يقتل نفسه من أجل العالم ، لن تعاني. إلا أن المعاناة ستنتهي الأرضية ، ولكن معاناة الجحيم أكثر كثافة وليس لها نهاية. جحيم لا إله الانتقام ، ولكن العدالة هي العقوبة التي حددتها له. وبالاضافة الى ذلك هو المحبة ، وهو على حق. ولا يمكن أن تقع ، والكتاب المقدس (الذي هو جمع الكتب من وحي عنه نتكلم عدة مرات السعادة الابدية ، والمعاناة الأبدية.

"Nimeni nu are dreptul să se sinucidă pentru nimic în lume, va avea de suferit. Cu toate acestea, suferinţa va fi motivul, dar care suferă de dracu 'este mai intensă, şi nu un scop. La naiba, nu Dumnezeu, de răzbunare, dar justitia este de pedeapsă stabilită de către el. În plus faţă de faptul că, este iubire, El este drept. Nu poate fi situat, şi în Biblie (care este o colecţie de cărţi inspirat de mai multe ori sa vorbesc etern fericirea veşnică şi suferinţă."

Ce dreptate ai Florinele/........dar de asemenea nu trea iti recunosc stilul

Pt VANEA MARIN-Citez,S-a crezut cu frenezie ca omul detine in propriile maini miracolul propriei vieti.Multi inca se mai amagesc cu aceasta,apoi dezamagiti cauta Miracolul insusi.Unde este Miracolul si in ce consta?Viata e o Taina daruita nu voita.Noi primim Viata dincolo de noi si prin altii.Viata este Daruire si stapanirea asupra vietii este in alta semnificatie.Viata ne stapaneste pe noi,e o taina ce o primesti si in masura in care te deschiziacestei taine participi la Viata .Viata este Sacrul in sine,e un Dar de la Dumnezeu pe care il primim in mod sacru ,este natura fiintei noastre de Creatie, ne este daruita nu exista prin noi insine ci prin Creator si parinti.Trebuie sa intelegem taina vietii iar orice laicizare a Vietii ne indeparteaza de ea.Fiecare dintre noi suntem in legatura totala cu toata existenta .Creatia dupa caderea din rai a pierdut aceasta constiinta cosmica si datorita acestei uitari se fac si modificari in ordinea de creatiece genereaza suferinta.Fiecare suntem egali in toate si ne influentam reciproc.Ura este anti-viul constiintei prin care constiinta trece intr-o inconstienta fricoasa si bantuita de visari-inchipuiri.Sufletul care nu mai iubeste devine slab in tendinta de a se ascunde .Cele frumoase i se par urate,bucuria tristete,din icoana face caricatura ,devine egoist.Creatia nu poate trai firesc fara Perfectiune,de aceea Perfectiunea ramane in sine,dar se adauga un adaos imperfect care este iluzoriu si ireal.Nu exista decat Perfectiune.Imperfectiunea este -alegerea gresita- a creatiei ce incearca sa-si nege Perfectiunea.De aici imperfectiunea este auto-maltratare,auto-chinuire,sinucidere lenta si vine suferinta a insasi vietii perfecte care neputand fi imperfecta sufera anomalia imperfectiunii.Suferinta este strigatul Perfectiunii maltratate,silite sa se denatureze.Creatia iese din Perfectiune ,se face ca n-o vede ca strutulce-si baga capul in nisip si asa pe intuneric,cu ochii inchisi,ne inchipuim ca El nu mai exista.Aceasta este orbirea constiintei si a sufletului.Noi nu-l mai vedem pe Dumnezeu cum ar fi normal ci am ramas cu o memorie vaga de Chipul Dumnezeiesc din esenta fiintei noastre .In viziunea crestina,despartirea de Dumnezeu este o greseala ,un pacat ca este uciderea constiintei de Dumnezeu ,de noi insine si este totodata chinuirea-maltratarea chipului perfect cu adaugirea anormala a anti-chipului imperfectiunii.Noi gresim , pacatuim ,si fata de Perfectiunea noastra proprie calcandu-ne in picioare tocmai esenta -Sacralitatea noastra.Fii liber in ordinea transcentala ,libertatea ta sa nu cada in imperfectiune care e o anti-libertate din care se naste robia imperfectiunii.Viata este constiinta in dialog,comunicare,comuniune necontrara.Aparitia contrariillor este originea caderii din Perfectiune -Rai ca pom blestemat al binelui si raului ,ruperii vietii in viu si neviu.Dumnezeu a creat o opera vie ca si EL si cand vede caricaturizarea ei sufera,in Esenta Sa nu sufera este Iubire, bucurie,sufera in noi odata cu noica participare cu noi care mereu si mereu alegem suferinta.Cine ucid pe Dumnezeu va ajunge sigur la sinucidere.De aceea sinuciderea este cea mai mare greseala ,pacat ca face dou ucideri deodata , ucidere de Dumnezeu ca lipsa de constiinta si ucidere proprie ca auto-distrugere.' Sunt fragmente din cartea Medicina isihasta pr Ghelasie Gheorghe. Ca o concluzie exista doar Viata, moartea e o trecere spre Perfectiune ,viata.In crestinism exista o singura moarte , trecere spre perfectiune.Ca sa ajungi la Perfectiune trebuie sa arzi imperfectiunea , aceasta anomalie care apare ca o consecinta a alegerilor noastre .La manastirea Voronet este o fresca cu iadul , e minunata si infricosatoare!Metaforic , fiecare ardem la temperatura noastra proprie in functie de cata imperfectiune am adaugat cu voia cu alegerile noastre.Universul e ordine ,legi care guverneaza si care exista doar daca e iubire.Biserica e unloc unde Perfectiunea e pe pamant [precum in cer asa si pe pamant]Acolo intra si 'tate' intelectuali, prosti , hoti , criminali pentru ca Iubirea Dumnezeu ii iubeste pe toti si ii lasa sa se bucure de energiile Divine ,de SF DUH care purifica imperfectiunea.Preotul este un intermediar , un mijlocitor care ne transmite cele 7 Taine care ne ajuta sa ne purificam , preot care daca a adaugat imperfectiune se va curati purifica si el pentru a ajunge la viata pentru ca nu putem suporta nepurificat puternica energie Divina .Daca ne jucam cu focul ne ardem!!!!!!!!!!

De la: vieru_cezar_iasi, la data 2009-07-20 03:30:36
- Fapta celor care au intrat cu avioanele în Gemeni pe 11 septembrie nu este sacrificiu. Ei nu şi-au dat viaţa ca să salveze pe alţii, dimpotrivă, ca să ucidă pe alţii.

Un soldat de-al nostru,crestin ortodox ,daca se arunca sub un tanc inamic cu o legatura de grenade in mana ca sa-si salveze camarazii ce este domnule Vieru ?Erou ,sinucigas,criminal sau combinatie intre toate acestea...?

De la: vieru_cezar_iasi, la data 2009-07-20 03:30:36
Referitor la întrebarea de ce am scris “săi” cu literă mare: din grabă. Acel « săi » este scris în Biblie cu literă mică. Totuşi acesta e un amănunt cu totul lipsit de importanţă.

Mie nu-mi parea lipsit de importanta deoarece fiind scris cu litera mare putea insemna prietenii Domnului,ai Lui,ai Sai ...

De la: 9am023185, la data 2009-07-18 19:47:09

De la: vaneamarin, la data 2009-07-18 11:32:52

De la: vieru_cezar_iasi, la data 2009-07-01 04:29:26

Nimeni nu are dreptul să se sinucidă pentru nimic în lume, oricât ar suferi. Oricum suferinţa pământească se va sfârşi, dar suferinţa din iad e cu mult mai intensă şi nu are sfârşit. Iadul nu este o răzbunare a lui Dumnezeu, ci este pedeapsa dreptăţii instituite de El. Pe lângă faptul că este iubitor, El este şi drept. Şi nici nu poate minţi, iar în Biblie (care este colecţia cărţilor inspirate de El) ne vorbeşte de multe ori atât de fericirea veşnică, cât şi de suferinţa veşnică.

De fapt nu ma deranjeaza la tine decat modul absolut sigur in care te pronunti referitor la ce face si ce vrea Dumnezeu, frazele absolut catagorice cu ton de sentinta irevocabila.Poate ca putina prudenta in acest sens nu ar strica ,hai sa nu uitam ca suntem muritori si ca pe Dumnezeu il intuim insa nu il cunoastem .Glumind cred ca-i provoaca mare scarba numarul mare de tampenii spuse sau scrise si numarul mare de porcarii comise IN NUMELE LUI.

Intoleranta aceasta a tuturor dogmaticilor, indiferent de religie, dogmatici care nu mai au nimic in comun cu mesajul de iubire si toleranta a Mantuitorului, tocmai acest lucru indeparteaza foarte multi oameni de Divinitate, in loc sa le deschida ochii si sa inteleaga ca religiile sunt create de oameni, in timp ce Dumnezeu, nu. Oamenii ar trebui sa stie ca Dumnezeu e unul singur si, mai ales, nu e satrapul razbunator imaginat de cei ce se cred credinciosi. Nu Dumnezeu e raspunzator de faptele si gandurile omului. Creatorul a dat legea universala, care e IUBIREA, dar a dat omului si liberul arbitru; daca acesta alege mereu cai gresite, el insusi e raspunzator... Se numeste iresponsabil cel ce nu are curajul raspunderii pentru propriile fapte... e mult mai usor sa dai vina pe altcineva; unii pe Dumnezeu, altii care-si imagineaza ca sunt mai buni, pe diavol. Eroare ! Fiecare isi creeaza destinul cu gandurile si faptele sale, potrivit legii Cauza=Efect; in fiecare viata, fiecare entitate spirituala, evolueaza cat de putin, caci acesta e scopul intruparilor, evolutia spirituala,pentru ca intr-o eternitate, sa atingem perfectiunea si sa ne intoarcem la Tatal, cel ce ne-a creat.
De ce nu e bine sa te sinucizi, aflam mult mai multe din scrierile initiatilor... Ca preotii dau dovada de o intoleranta absolut condamnabila, asta nu e pentru prima oara; exact acel nefericit, ce nu a avut taria sa-si duca lectia prezentei vieti pana la capat, exact acela ar avea mai mult nevoie de rugaciunile celor ramasi; spiritele destrupate, din astral, stiu foarte bine acest lucru, oamenii au pierdut demult aceste notiuni de spiritualitate. Trebuie sa se faca insa distinctie intre renuntarea la propria viata cu scopul precis de a salva alta sau altele... aceasta e cea mai mare virtute, mai mult decat orice calitate a fiintei umane, prin care se face un mare salt evolutiv.
Iata una dintre cartile care ne ajuta sa intelegem aceste lucruri, dar mai sunt si altele: www.scribd.com/doc/16332763/Scarlat-Demetrescu-Din-tainele-vieii...]

Pentru 9am023185

1. Religia creştină este înfiinţată de Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, nu e făcută de oameni !

Iar etimologia cuvântului religie ne arată scopul acesteia : cuvântul religie provine din verbul latin « religo, religare » şi înseamnă «a relega», adică a relega pe om de Dumnezeu, a reface legătura dintre om şi Dumnezeu pentru ca omul să ajungă la fericirea adevărată şi veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu.

Biserica este instituţia divino – umană a religiei creştine şi e înfiinţată de Isus Cristos. Domnul Isus Cristos i-a spus Sfântului Apostil Petru : « Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi poţile iadului nu o vor birui ! » (Mt. 16,18)
ÎNVĂŢĂTURA CREŞTINĂ SE BAZEAZĂ PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU REVELAT ÎNTREGII OMENIRI PRIN PROFEŢI ŞI PRIN FIUL SĂU ÎNTRUPAT, CUCÂNT CARE ESTE ABSOLUT ŞI OBIECTIV

2. Isus este cu totul UNIC pentră că este Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu un simplu om. Buddha, Mahomed, Confucius şi alţii au fost doar oameni. Isus Cristos a spus şi a dovedit prin toată viaţa sa, prin învăţăturile şi prin minunile sale că este Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu doar om şi că el este Calea, Adevărul şi Viaţa : « Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa » (In. 14,6) În el sunt două firi : divină şi umană. El este în acelaşi timp Dumnezeu şi om. Domnul Isus Cristos a avut viaţa prevestită de profeţi cu veacuri înainte şi profeţiile s-au împlinit întocmai. El a făcut minuni foarte mari, cum ar fi: a înviat morţii, a înviat el însuşi din morţi, a potolit furtuna pe mare, a vindecat atâţia orbi, bolnavi, etc. Prin toate acestea şi prin multe alte minuni, prin toată viaţa şi învăţăturile Sale El a dovedit din plin că este Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu doar om. După înviere el a mai rămas 40 de zile pe pământ, până la înălţare şi a fost văzut de apostoli şi de mulţi alţi oameni. Apostolii au mâncat şi au vorbit cu el în aceste 40 de zile. Apoi ei au predicat toată viaţa despre Învierea Domnului Isus Cristos şi au murit pentru acest adevăr. E clar că nu ar fi murit ei pentru o minciună. Marele matematician, fizician şi filosof francez Blaise Pascal, spunea : „Cred cu bucurie în cuvântul acelora care şi-au dat viaţa pentru ceea ce au spus.”

E o greşeală ca Isus Cristos să fie pus pe acelaşi plan cu Buddha, Mahomed şi alţi întemeietori ai religiilor necreştine care sunt doar oameni. Viaţa lor nu a fost prevestită de profeţi, ei nu au înviat morţii, nu s-au sacrificat pe cruce ca să ne deschidă calea spre mântuire, nu au înviat din morţi. Domnul Isus Cristos s-a sacrificat pe cruce ca să ne deschidă calea spre mântuire, dar mai departe mântuirea depinde de noi, dacă urmăm cuvântul său prin voinţa noastră liberă. El bate la uşa sufletului nostru, dar nu forţează uşa, deci depinde de noi dacă îl primim pe el şi învăţătura sa : „Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.” (Apoc.3,17.20)

Religiile necreştine conţin şi ele anumite părţi din întregul adevăr, comune cu creştinismul, dar conţin şi multe erori. Bisericile creştine declară că preţuiesc acel sâmbure de adevăr din religiile necreştine şi îl consideră ca o pregătire pentru îmbrăţişarea întregului ADEVĂR al lui Cristos.

Accesând linkul următor găsiţi o carte foarte bună despre Isus Cristos. Poate fi citită direct pe internet, fără a fi necesar să fie descărcată în calculator :
www.profamilia.ro/sftreime.asp?isuscristos<

3. Avem o singură viaţă pentru a ne mântui, nu mai multe vieţi, cum susţin cei care cred în reîncarnare. Isus Cristos nu ne-a învăţat despre reîncarnare, ci despre fericirea veşnică şi despre suferinţa veşnică, precum şi despre învierea trupurilor. Iar fericirea veşnică şi suferinţa veşnică, contrazic în mod clar reîncarnarea. Iar Sfântul Apostol Pavel spune : „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9:27) Deci, dacă oamenii mor o singură dată e logic că nu există reîncarnare. Un alt argument împotriva reîncarnării este învăţătura lui Isus Cristos despre învierea trupului. La a doua venire a lui Cristos, trupurile oamenilor vor fi refăcute într-o clipă şi înviate, unite din nou cu sufletul. Sufletul fiecărui om fiind unic, atunci şi trupul fiecărui om trebuie să fie unic, pentru că, la înviere, sufletul nu se poate împărţi în bucăţi ca să intre fiecare bucată în câte un trup prin care ar fi trecut sufletul.

4. Toleranţă da, putem fi toleranţi cu orice, dar nu cu păcatele.

5. Bineînţeles că Dumnezeu nu este răspunzător pentru alegerile omului.

6. Cine se sinucide ajunge in iad, pentru că moare cu acest păcat pe suflet. Excepţie fac, poate, cei care au făcut aceasta fiind total inconştienţi din cauza unei boli psihice grave, deci sunt iresponsabili şi din acest motiv poate că ar avea o şansă să fie iertaţi.

7. Dumnezeu este ŞI IUBITOR DAR ŞI DREPT. Existenţa iadului nu e o răzbunare din partea lui Dumnezeu, ci e pedeapsa dreptăţii, justiţiei instituite de El. Nu e vorba de a fi dogmatici, ACESTA ESTE ADEVĂRUL REVELAT DE DUMNEZEU PRIN PROFEŢI ŞI PRIN FIUL SĂU ÎNTRUPAT, DOMNUL ISUS CRISTOS. Adevărul trebuie primit aşa cum este, nu trebuie să primim numai ceea ce ne convine din Revelaţie.

EXISTENŢA IADULUI ESTE REALĂ ŞI DOVEDITĂ.

În primul rând existenţa suferinţei veşnice a iadului este un adevăr revelat de Dumnezeu în Biblie şi nu este o răzbunare a lui, ci este pedeapsa dreptăţii instituite de el. El este iubitor dar este şi drept. Dumnezeu este Fiinţa perfectă şi nu poate fi nedrept, deci nu-i poate primi în rai şi pe păcătoşii care n-au făcut pocăinţă de păcate pe pământ, nici nu poate îngădui să rămână nepedepsiţi. Şi nici nu poate minţi, iar în Biblie ne vorbeşte de multe ori atât de fericirea veşnică cât şi de suferinţa veşnică.

Chiar şi pe pământ Dumnezeu a dat dovezi ale dreptăţii sale, permiţând pedepse atunci când oamenii perseverau în păcate şi nepocăinţă, de exemplu potopul, distrugerea cetăţilor Sodoma şi Gomora, etc.

Pedepsirea celor răi în iad va fi la fel de veşnică în ceea ce priveşte durata, tot astfel cum va fi şi răsplata celor mântuiţi în Rai, adică pentru toată veşnicia. Pedepsirea celor răi în iad este descrisă de-a lungul Sfintelor Scripturi ca fiind “focul cel veşnic" (Matei 25:41), "focul care nu se stinge" (Matei 3:12), "ocara şi ruşinea veşnică" (Daniel 12:2), un loc unde "viermele lor nu moare şi focul nu se stinge" (Marcu 9:44-49), un loc al "chinurilor" şi "văpăilor" (Luca 16:23,24), al "pierzării veşnice" (2 Tesaloniceni 1:9), un loc al chinurilor "în foc şi pucioasă" unde "fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor" (Apocalipsa 14:10,11), unde cei răi sunt chinuiţi "zi şi noapte în vecii vecilor" (Apocalipsa 20:10). «Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi şi-i vor arunca în cuptorul de foc ; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor » (Matei 13:49-50).

Cei care se vor afla în iad vor şti că ei înşişi sunt cei vinovaţi pentru aceasta (Deuteronom 32:3-5).

Da, existenţa suferinţei veşnice a iadului este reală!

« În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: « Când va veni Fiul Omului în slava sa, împreună cu toţi îngerii, se va aşeza pe tronul său de mărire. Înaintea lui vor fi adunate toate popoarele, dar el îi va despărţi pe unii de alţii, aşa cum desparte păstorul oile de capre, şi va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga sa. Atunci împăratul va spune celor de la dreapta sa: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, primiţi ca moştenire împărăţia pregătită pentru voi de la întemeierea lumii; căci am fost flămând şi voi mi-aţi dat să mănânc; am fost însetat şi voi mi-aţi dat să beau; am fost străin şi voi m-aţi primit; am fost gol şi voi m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi voi m-aţi vizitat; am fost în închisoare şi voi aţi venit la mine». Atunci cei drepţi vor răspunde: «Doamne, când te-am văzut noi flămând şi ţi-am dat să mănânci? Sau însetat şi ţi-am dat să bei? Sau când te-am văzut noi străin şi te-am primit? Sau gol şi te-am îmbrăcat? Sau când te-am văzut bolnav sau în închisoare şi am venit la tine?». Împăratul le va răspunde: «Vă spun adevărul: ori de câte ori aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie mi-aţi făcut». Apoi va spune celor din stânga: «Plecaţi de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, pregătit diavolului şi îngerilor săi! Căci am fost flămând şi voi nu mi-aţi dat să mănânc, am fost însetat şi voi nu mi-aţi dat să beau; am fost străin şi voi nu m-aţi primit; am fost gol şi voi nu m-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în închisoare şi voi nu m-aţi vizitat». Atunci îi vor răspunde şi ei: «Doamne, când te-am văzut noi flămând, însetat, străin, gol, bolnav sau în închisoare şi nu ţi-am slujit?». El le va răspunde: «Vă spun adevărul: Ori de câte ori nu aţi făcut acestea unuia dintre aceştia mici, care sunt fraţii mei, mie nu mi-aţi făcut». Şi vor merge aceştia în osânda veşnică, iar drepţii în viaţa veşnică»". (Mt. 25,31-46)

Iată un material despre iad şi cele nouă feluri de suferinţe care sunt acolo:
www.sfaturiortodoxe.ro/despreiad.htm

În clipa decesului se încheie timpul harului şi după deces nimeni nu mai poate primi iertare. Iată câteva versuri scrise de poetul Traian Dorz care se adresează cuiva care refuză sau amână pe pamant pocăinţa de păcate şi poate fi surprins de clipa decesului cu sufletul necurăţit de păcate :
Căci va veni un ceas amar şi-o vreme de obidă
Când uşa marelui său har pe veci o să se-nchidă
Iar tu vei ramâne pe veci în focul de afară
În plânsul nesfârşit să-ţi treci a vecilor povară.
Dar chinul cel mai greu şi-amar va fi încredinţarea
C-a fost şi pentru tine har, dar i-ai respins chemarea.

Şi oamenii care trec prin moarte clinică văd raiul şi iadul. Mulţi oameni care trec prin moarte clinică (o moarte temporară, de câteva minute sau cel mult câteva ore), îşi văd propriul trup întins la locul morţii, iar ei plutesc fără greutate, văd oraşe de lumină (raiul), văd o mare de foc şi suferinţă (iadul) precum şi o Fiinţă de lumină care le spune: "Ceasul tău n-a sosit încă". Revin la viaţa pământească după moartea clinică şi povestesc altora ceea ce au văzut şi auzit în lumea de dincolo. Ei mai povestesc şi tot ceea ce au făcut şi vorbit medicii şi asistentele în timpul în care au fost declaraţi morţi, ba chiar şi ceea ce s-a petrecut în saloanele alăturate, precum şi faptul că materia nu mai era un obstacol pentru ei ca spirite (de exemplu, puteau să treacă prin pereţi). Sunt sute de mii de cazuri de moarte clinică cercetate şi confirmate de medici. Unii dintre medici, care, înainte de a cerceta aceste cazuri, se îndoiau de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte, după ce au cercetat aceste cazuri, s-au convins că există Dumnezeu şi viaţa de dincolo. Amintesc 11 (unsprezece) nume de medici care au verificat existenţa vieţii de dincolo de moarte făcând cercetări ale cazurilor de moarte clinică: Dr. Maurice S. Rawlings, Dr. Elizabeth Kubler - Ross, Dr. Charles Garfield, Dr. Karlis Osis, Dr. Robert Van Castle, Dr. Erlendur Haraldsson, Prof. Dr. Ian Stevenson, Dr. Russell Noyes, Dr. Raymond Moody, Dr. M. B. Sabom, Dr. Fred W. Schoonmaker. Dr. Elizabeth Kubler - Ross spunea de exemplu: "Sunt ferm convinsă că există viaţă dincolo de moarte. Am asistat şi am adunat date de la patul de moarte a peste o mie de persoane".
Dar aşa cum am arătat, nu este acesta singurul sau cel mai important argument că există raiul şi iadul.

Puteţi viziona un documentar foarte interesant (subtitrat în limba română) cu mărturii ale unor oameni care au trecut prin moarte clinică şi au văzut raiul şi iadul, precum şi mărturii ale medicilor care au asistat numeroşi oameni care au trecut prin moarte clinică, de exemplu medicul Maurice S. Rawlings (unul dintre cei 11 medici amintiţi mai sus). Documentarul e format din nouă părţi (pe youtube), fiecare de aproximativ 9 sau 10 minute. Accesând următoarea înregistrare puteţi viziona prima parte a acestui documentar, iar celelalte opt părţi le puteţi viziona tot pe youtube, în partea dreaptă:



Şi o înregistrare video cu un om care a trecut prin moarte clinică în urma unui accident şi a văzut raiul şi iadul când a fost în afara trupului. Înregistrarea se numeşte: This man died and returned - Acest om a murit şi s-a întors(din moartea clinică)



Mai multe puteţi citi şi vedea pe blogul următor:

www.cezar-iasi.blogspot.com/
Pe blog găsiţi: argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii de dincolo de moarte ; videoclipuri ; înregistrări video cu miracole ; legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele dintre ele conţin şi posturi TV on-line şi posturi de radio) ; cărţi foarte intersante care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator) ; articole foarte interesante ; adrese, numere de telefon şi site-uri ale unor asociaţii care oferă servicii caritative, etc.

Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe, ca să folosească şi altora. Chiar merită

Pentru întrebări şi / sau dialog pot fi contactat la adresa de e-mail vieru_cezar_iasi@yahoo.com sau pe messenger la id-ul vieru_cezar_iasi

De la: alpacino11it, la data 2009-07-18 20:30:29Durerea si disperarea sunt omenesti. Poate de asta de multe ori Dumnezeu nu e atent la ele sau cel mult pentru el reprezinta o curiozitate - pentru ca Dumnezeu sta in Rai, noi un pic mai jos. Dumnezeu nu a murit, nu a plecat nicaieri, ne vede, ne judeca dar nu-i pasa de suferinta celor nevinovati. O data in viata ii ceri ajutorul cand ai mai mare nevoie de El si Lui nu ii pasa de nedreptatea pe care o induri si care iti usuca sufletul. Si atunci te intrebi care ar fi alternativele: sinuciderea, satanismul? A doua varianta iese din discutie deoarece amandoi dovedesc ca seamana izbitor de mult in ciuda propagandei. Cat despre sinucidere aici alegerea este una de suflet. Biserica spune ca este singurul pacat care nu poate fi iertat dar eu vin si intreb ce a facut Dumnezeu pentru omul ajuns in prapastie cu sufletul zdrobit si care se ruga la el sa nu il paraseasca si sa il ajute orice ar fi? Cand a privit o data acest Dumnezeu spre suferinta acestor oameni? Eu i-as ierta de un numar infinit de ori pe cei care se sinucid pentru ca durerea din inima nu se rascumpara nici cu o mie de vieti in Rai. Ajuns intr-o situatie similara, alegerea pe care am facut-o nu e nici acum definitiva. Am realizat ca nu are rost sa ceri ajutorul lui Dumnezeu pentru ca oricum nu ii pasa deloc exact de aceia care au cea mai mare nevoie de El. Si atunci de ce sinuciderea? Si atunci de ce sa nu iti traiesti viata pana la ultimul pahar? Daca bunului Dumnezeu nu ii mai datorezi nimic pentru ca a stiut doar sa te paraseasca atunci cand ai avut mai mare nevoie de el, de ce ai mai avea vreo datorir fata de cineva? Daca Lui nu ii pasa si te-a parasit tu de ce ai face altfel? Nu suntem oare facuti dupa chipul si asemanarea Lui?

Pentru alpacino11it

LUI DUMNEZEU ÎI PASĂ DE NECAZURILE NOASTRE. EL LE ŞTIE PE TOATE, NU STĂ UNDEVA DEPARTE DE NOI. În acest sens, o să încep cu un exemplu:

Se povesteşte că un om a avut într-o noapte un vis interesant. Se făcea că se afla într-un pustiu uriaş, unde vedea, privind înapoi, urmele paşilor pe nisip pe care îi făcuse pe urmele paşilor lui Isus : urmele paşilor lui Isus împreună cu urmele paşilor săi. Dar spre surprinderea sa, a remarcat că în anumite zile nu erau două urme de paşi pe nisip, ci una singură : erau zilele în care avusese cel mai mult de suferit. Atunci a zis : « Doamne, tu ai promis că vei rămâne cu noi în toate zilele. De ce m-ai lăsat singur tocmai în momentele cele mai grele ? » Iar Domnul a răspuns : « Zilele în care ai văzut o singură urmă pe nisip sunt zilele în care te-am purtat în braţe. Nu e urma paşilor tăi, ci urma paşilor mei. »

Dumnezeu nu a vrut răul în lume. RĂSPUNDEREA PENTRU RĂUL DIN LUME ÎI REVINE OMULUI, PENTRU CĂ FACE ALEGERI GREŞITE. Necazurile şi bolile au intrat în lume mai întâi datorită păcatului strămoşesc al omului, pentru că omul a cedat ispititorului. De asemenea, au şi diferite cauze genetice şi alte cauze (alcoolismul, fumatul, etc.) Deci, necazurile şi bolile nu sunt date de Dumnezeu, ci sunt cauzate de oameni. Una este a da, a vrea şi cu totul altceva este a permite. Dacă Dumnezeu n-ar permite răul şi l-ar suprima, ar însemna să suprime liberul arbitru şi atunci am fi roboţi, n-am mai fi fiinţe cu libertate.
Necazurile sunt permise şi ca încercări pentru noi, în scop pedagogic, educativ. Toţi suntem încercaţi pe pământ. Dar Dumnezeu ne spune în Biblie că el nu permite ca cineva să fie încercat peste puterea sa, chiar dacă, atunci când pierdem sau suferim în viaţă, nouă ni se pare că necazurile noastre sunt prea mari pentru noi. Nici un om nu e încercat peste puterea sa, nici cei cu handicap, boli sau diferite deficienţe mai mult sau mai puţin grave. Un om e încercat mai mult, altul mai puţin, pentru că unul e capabil să treacă prin încercări mai mari, altul e capabil să treacă prin încercări mai mici, dar nimeni nu este încercat peste puterea sa.

Deci, un scop al necazurilor este cel pedagogic, educativ. Marele scriitor Giovanni Papini spunea : « Dacă aş fi suferit când eram tânăr cât sufăr acum când sunt bătrân, aş fi ajuns un geniu .»

«Dumnezeu nu a venit să suprime suferinţa, nu a venit să o explice, dar a venit ca să o umple de prezenţa Sa», spune un alt scriitor, Paul Claudel. Şi asta până în rădăcinile sale cele mai profunde.

Sfântul Ignaţiu de Loyola spune că atunci când vine boala trebuie să ne convingem « că ea nu este un dar inferior sănătăţii ». Acest sfânt s-a convertit tocmai în boală. A avut ocazia să reflecteze, să se dedice lecturilor spirituale, rugăciunii. Bolnavul îi ajută mai mult, cu răbdarea sa, cu cuvinte edificatoare, cu exemplul, pe vizitatori, decât ei pe el. Sfântul Ioan Hrisostomul scrie : « Dacă la boală te încrezi în Dumnezeu, îi place mai mult decât dacă ai face multe fapte bune când eşti sănătos. » Iar Blaise Pascal scrie : « Cunosc pericolul sănătăţii, dar şi marile avantaje ale bolii. »

Pe de altă parte, suferinţa are şi rolul de a ne da ocazii pentru a practica iubirea unii faţă de alţii. În acest sens, papa Ioan Paul al II – lea scria despre suferinţă : « Suferinţa e prezentă în lume pentru a face să se descătuşeze iubirea, pentru a face să se nască fapte de iubire faţă de aproapele. »

Dumnezeu nu permite nici ispite peste puterea noastră : "Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să iesiţi din ea, ca s-o puteţi răbda." (1 Cor. 10,13) Diavolii sunt îngeri căzuţi, dar puterea lor asupra noastră este foarte mult limitată de Dumnezeu. Ei au putere asupra noastră doar dacă le cedăm. Diavolii sunt ca nişte câini înlănţuiţi, nu ne pot nuşca decat dacă ne apropiem de ei.

Un alt motiv pentru care Dumnezeu permite necazurile din lume este şi pentru a nu ne lega cu toate puterile de această viaţă trecătoare, ci să ne îndreptăm speranţa spre viaţa veşnică.

Necazurile şi răul din lume sunt explicate mult mai pe larg de ramura teologiei numită teodicee.

Dar, mai presus de toate, DUMNEZEU ESTE SOLDAR CU SUFERINŢA NOASTRĂ: DOMNUL ISUS CRISTOS A VENIT ŞI A SUFERIT AICI. El s-a sacrificat pentru noi ca să ne deschidă calea spre mântuire, dar mai departe depinde de noi dacă ne mântuim. Ne mântuim dacă facem pocăinţă de păcate şi urmăm cuvântul său. Avem liberul arbitru, adică libertatea voinţei de a alege între bine şi rău şi suntem responsabili de ceea ce alegem. Dumnezeu nu a creat roboţi, ne-a înzestrat cu liberul arbitru, adică libertatea voinţei de a alege între bine şi rău şi suntem responsabili de ceea ce alegem. Domnul Cristos a murit pe cruce pentru noi fără de noi, dar nu ne poate mântui fără de noi, fără colaborarea noastră. Dumnezeu ar fi putut găsi şi o altă cale pentru a ne deschide calea spre mântuire, dar numai prin sacrificiul suprem ne putea arăta iubirea lui maximă. Domnul nostru Isus Cristos însuşi a spus : „Nimeni nu are o iubire mai mare decât cel care îşi dă viaţa pentru prietenii Săi” (Ioan 15:13) Şi a dovedit din plin aceasta. Prin liberul arbitru omul poate valorifica jertfa Domnului Isus Cristos sau o poate face zadarnică pentru el. Deci, să nu zădărnicim jertfa Domnului Isus Cristos pentru noi! Să ne străduim să ajungem în rai, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă veşnică şi atât de fericită cum nici nu ne putem imagina! Dacă ne vom mântui, vom avea parte de împlinirea acelui "desiderium" de care am vorbit, împlinirea acelei dorinţi de fericire totală, "împlinire până la stele".

NU ARE NIMENENI VOIE SĂ SE SINUCIDĂ, ORICÂT DE MULT AR SUFERI. SUFERINŢELE PĂMÂNTEŞTI ORICUM SE VOR SFÂRŞI, DAR SUFERINŢELE DIN IAD SUNT CU MULT MAI MARI ŞI NICI NU AU SFÂRŞIT.

În legătură cu suferinţa este şi exemplul lui Iov în Biblie. Iov era un om drept şi un diavol i-a spus lui Dumnezeu că lui Iov îi este uşor să fie drept când îi merge bine, apoi i-a cerut voie lui Dumnezeu să-l pună la încercare cu necazuri. Primul necaz : a pierdut toată averea şi i-au murit toţi copiii. Iov nu s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu, ci a spus : «Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!» (Iov 1,21). Atunci diavolul a cerut voie pentru a doua încercare, iar Dumnezeu a permis încă o încercare, cu condiţia să nu se atingă de viaţa sa. Iov a fost atins de o boală grea, încât ajunsese să stea pe o grămadă de gunoi, plin de bube. „Atunci nevasta lui a zis către el : «Te ţii mereu în statornicia ta? Blestemă pe Dumnezeu şi mori! ». Dar Iov îi răspunse : «Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?» Şi în toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele sale.” (Iov 2, 9 – 10) Pentru că nu a păcătuit în ciuda atâtor încercări, Dumnezeu l-a răsplătit, dându-i din nou sănătate, mulţi copii şi prosperitate, toate într-o măsură mult mai mare decât avusese înainte.


VIAŢA TREBUIE S-O TRĂIM FRUMOS, NU ÎN PĂCATE. Să ne ferim de rău şi să facem binele.

În privinţa rugăciunilor, trebuie să ştim că RUGĂCIUNILE nu sunt numai rugăciuni de cerere, ci sunt şi de preamărire, de mulţumire, etc. Şi, pentru ca o rugăciune să fie bine făcută, trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, adică trebuie să ne rugăm : cu evlavie (să ne rugăm din inimă şi să alungăm orice alte gânduri străine de rugăciune), cu umilinţă (ne recunoaştem nevrednicia şi ne căim de păcatele noastre), cu încredere (avem nădejde că Dumnezeu ne va da toate câte ne sunt folositoare), cu supunere la voinţa lui Dumnezeu (când lăsăm lui Dumnezeu decizia să ne asculte sau nu, după cum va judeca El că este mai bine pentru mântuirea noastră veşnică) şi cu statornicie (când nu încetăm a ne ruga, cu toate că Dumnezeu nu ne ascultă imediat). În privinţa uneia dintre condiţiile rugăciunii, cea de supunere la voinţa lui Dumnezeu, trebuie să ştim că Dumnezeu nu este dator să ne dea tot ceea ce cerem în rugăciuni. Noi vedem lucrurile în mod limitat, dar El le vede în ansamblu şi, dacă îndeplinirea unor cereri ar fi spre răul nostru sau al altora, atunci nu ni le îndeplineşte, chiar dacă nouă ni se par cereri bune. De exemplu, dacă un copil mic cere părinţilor un pistol încărcat sau o cutie de chibrituri, evident că părinţii nu-i vor da aceste lucruri, pentru că ei ştiu că îşi poate face rău lui sau poate face rău altora. Dar copilul nu ştie că sunt spre răul lui sau al altora, ţipă, plânge, dacă cere aceste lucruri şi nu i se dau. La fel e şi cu cererile din rugăciunile care rămân neîndeplinite, deşi ne rugăm bine iar cererile ni se par bune şi nu vedem nimic rău în ele.

Mai multe poţi citi şi vedea pe blogul următor:

www.cezar-iasi.blogspot.com/
Blogul conţine: înregistrări video cu miracole; videoclipuri ; legături cu numeroase site-uri foarte interesante (unele dintre ele conţin şi posturi TV on-line şi posturi de radio) ; cărţi foarte intersante care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare în calculator) ; articole ; adrese, numere de telefon şi site-uri ale unor asociaţii care oferă servicii caritative, etc.

Vă rog intraţi pe blog si trimiteţi-l mai departe ca să folosească şi altora. Chiar merită.

Viata oricum e prea scurta in medie 50-70 ani,mai rar,asa ca nu vad rostul sa te sinucizi oricum vei muri odata si odata,poate cei care cred ca e prea lunga au ganduri dastea sumbre...

Clemente

si eu m-am sinucis din cauza suferintelor psihice provocate de abuzurile magistratilor si militenilor. Dar moartea nu ma vrea pe mine ci pe ei.

Cred ca intrebarea ar fi “De ce cad unii oameni in depresie?”

Eu nu cred ca un om “cu un creier in stare normala de functionare” va incerca sa se sinucida (in afara de cazurile deja mentionate : se pune in fata glontului pentru a-si apara familia, pt a nu deveni sclav etc).

Creierul poate fi imaginat ca un parlament cu mai multe partide : partidul ratiunii, partidul obisnuintei, partidul imaginatiei, partidul emotional,partidul optimismului, partidului pesimismului etc. Intr-un creier “in stare normala de functionare” aceste partide se afla intr-un oarecare echilibru. In aceasta stare oamenii nu prea se sinucid.

Dar poate interveni o situatie in care pot ajunge chiar si oameni care spun ca sinucigasii sunt LASI, TAMPITI, PROSTI etc. Persoana in cauza poate avea o suparare mai mare - si mai departe poate cadea in capcana DEPRESIEI . Dupa ce a intrat in DEPRESIE “partidul ratiunii” nu mai conteaza si “partidul pesimismului” este majoritar. Pentru o persoana in depresie faptul ca afara ploua poate parea un dezastru de nesuportat. Nu aveam de ce sa cautam “motive de sinucidere” pentru asemenea oameni. Pentru ei cel mai neinsemnat lucru poate deveni “motiv de sinucidere”. Am vazut cativa oameni “cazuti in depresie” care sufereau cumplit pentru cel mai mic “incident”. Dupa ce au fost la doctor si au luat tratament si-au revenit spectaculos.

La fel ca oamenii care sufera de schizofrenie (vezi A Beautiful Mind) , cei aflati in depresie nu isi pierd ratiunea, nu devin mai prosti. Pur si simplu “partidul imaginatiei” sau “partidul pesimismului” devine “majoritar”.

Cred ca este o greseala sa consideram ca in general la oamenii sanatosi “partidul ratiunii conduce parlamentul”. Daca era asa oamenii nu s-ar mai droga pana mor, nu ar mai fuma pana li se taie picioarele ... Daca ar fi asa de ce vedete cu sute de milioane de dolari in cont care ar putea sa aiba cele mai frumoase case, cele mai tari masini, cele mai sexy bucatarese aleg sa se drogheze si apoi cad in depresie. Creierul omului nu este niciodata niciodata multumit si poate cadea in depresie chiar daca are parte de faima, bani fara numar, familie iubitoare, distractie din zori si pana seara etc.

Dumnezeu este ca Viitorul. Nimeni nu poate sti ce ne rezerva VIITORUL si nimeni nu stie ce vrea DUMNEZEU. Dar se gasesc destui smecheri care sa pretinda ca ei stiu si fara sa munceasca se imbogatesc (de obicei idioti care afirmau ca soarele se invarte in jurul pamantului)

Parerea mea e aceea k ar trebui sa fi idiot si prost de-a binelea ca sa faci asta...toti avem greutati,etc....dar trebuie sa le depasim si cel mai important lucru care trebuie sa-l facem e sa ne atingem telul, scopul...in viata pe care o traiesti...in niciun caz, moartea prin sinucidere nu este scopul vreunui om din lumea asta....Daca te sinucizi nu rezolvi absolut nimic....de fapt faci o greseala providentiala pt k refuzi sa traiesti, refuzi viata data...Fiecare om din lumea asta are o datorie pe care trebuie sa o faca, un tel, un scop....fiekre are ceva de facut....doar k oamenii habar n'au de chestiile astea...k ei stiu k trebuie sa ai casa, masina, familie si...atat....Yo sa presupun k le-ash avea pe toate astea si as mai avea destui ani de trait, problema e ce o sa mai fac dp'aia!!!???....E clar k dak toate aceste lucuri le-am oobtinut sa zicem destul de ushor...inseamna k scopul meu ink nu este atins...majorit oamenilor issi doresc o viata bna fara griji si majorit sunt materialisti....dar pb e ce o sa faci dup'aia , dupa ce le ai pe toate....astepti ca prostu sa mori....Fiekre trebuie sa-si descopere scopul...si asta kt mai devreme....dak nu, probabil o sa revina in viata urmatoare ssi o sa incerce din nou dar dak nu stie ce treb sa fak...tot aceleasi lucruri le va face....iar societatea din zilele noastre are grija sa se intample lucrurile astea

De ce sa te sinucizi?
Pentru ca nu ai prieteni, familia nu te iubeste, nu ai bani, te-a parasit perechea, traiesti pe strada.

Cu toate astea ce-i mai multi care se sinucid au tot ce-si poate dori o persoana normala. Ce-i mai multi care se sinucid sunt doar plictisiti de viata. Suicidul nu trebuie blamat dar nici tratat cu lejeritate. In momentul in care tie poate ti se pare viata prea grea si te gandesti la sinucidere exista nenumarate persoane de pe intreaga lume care o duc mai greu ca tine, dar care nici nu se gandesc la sinucidere. De ce? Le interzice religia sau normele sociale, bunul simt (bunele maniere si alte instrumente de dresaj). Curajul cand vine vorba sa iti traiesti in continuare viata sau sa o inchei nu este .... (nu stiu cum sa ma exprim). Poti sa zici ca ai curajul sa iti traiesti in continuare viata sau poate tie frica de moarte. Poti sa zici ca ai curajul sa inchei o viata fara rost dar poate tie frica de viata. Persoanele afiliate miscarii emo sunt copii plictisiti, rasfatati de parintii ocupati cu cariera si cu propriile probleme. Nu blamati parintii dar ei au cea mai mare parte din vina. Urmatorii sunt profesorii care stresati acasa se refuleaza pe elevi. Apoi vina poate fi impartita egal la fiecare locuitor al planetei.

Sfatul meu ... sinucide-te. Daca nu ai nimic de pierdut, daca nu ai ras o secunda in viata ta daca nu ai vazut un peisaj, culoare, animal care sa-ti placa ... sinucide-te. Altfel, vorbeste cu prietenii, cu parintii (daca poti), cu profesorul tau preferat, consilierul de la liceu sau servici sau cu un psiholog. Daca nu esti malnutrit si nu ai o boala foarte dureroasa care te omoara maine, atunci poate gandurile tale foarte serioase sunt un dezechilibru hormonal sau o alta afectiune patologica.

De ce am judeca ceva ce nu intelegem?

Nu judeca sa nu fii judecat. Deci nu vreau sa judec pe cei care incearca sau reusesc sa se sinucida.

Daca nu inteleg nu inseamna ca trebuie sa arunc cu piatra. Si apropos de ce zicea cineva pe aici, de unde si pana unde stim ce pacate iarta Dumnezeu si ce pacate nu iarta? De unde stim ce considera El pacat si ce nu? Nu-mi ziceti de Biblie, pentru ca fiecare o interpreteaza dupa bunul plac!

De la: andreeasinziana, la data 2008-10-27 17:16:47probabil ca e vorba de curajul de a recunoaste ca ai ajuns la capatul liniei.

Avem tendinta sa ne spunem ca sinuciderea e o decizie rea, sau ca fugim de probleme, si poate ca e adevarat, in unele cazuri, dar nu se aplica la toata lumea.

Si eu probabil ca as vrea sa mor, daca singura mea sursa de fericire/multumire/liniste sufleteasca ar disparea. As refuza sa exist ca un zombie, un corp care executa automat miscarile necesare supravietuirii, dar lipsit complet de dorinte, visuri, emotii. Banii sau succesul profesional nu pot decat sa-ti distraga atentia de la un gol sufletesc.

Ma intreb cati oameni folosesc bogatia, mancarea, hainele, televiziunea ca sa uite ca, de fapt, ei nu au nici o identitate, nici o ambitie personala, nici un vis.

Mai important decat identitatea noastra cred ca este scopul,destinul ca sa zic asa. Dumnezeu ne-a lasat pe pamant nu doar ca sa fim OAMENI buni ca copii,parinti,vecini colegi...ETC..ci El in primul rind doreste mantuirea noastra:(MINTUIT inseamna ;1 iertat de pacate2a scapa de judecata Lui Dumnezeu3 Mostenirea imparatiei cerurilor )...In momentul in care ne-am intors la El viata noastra, capata cu adevarat un SENS iar gindul de sinuciderer DISPARE.... www.youtube.com/watch?v=oEpScXDYb74

Multi oameni din cauza situatiei in care se afla si din cauza unor imprejurari cad in depresie. Daca depresia nu este tratata de catre un specialist depresia se poate agrava si se ajunge in faza maniacala. In acest moment persoana nu mai gandeste limpede si nu ia in calcul urmarile faptelor sale. In aceasta faza se poate ajunge usor la sinucidere.

De la: vaneamarin, la data 2009-07-20 15:26:31

De la: vieru_cezar_iasi, la data 2009-07-20 03:30:36
- Fapta celor care au intrat cu avioanele în Gemeni pe 11 septembrie nu este sacrificiu. Ei nu şi-au dat viaţa ca să salveze pe alţii, dimpotrivă, ca să ucidă pe alţii.

Un soldat de-al nostru,crestin ortodox ,daca se arunca sub un tanc inamic cu o legatura de grenade in mana ca sa-si salveze camarazii ce este domnule Vieru ?Erou ,sinucigas,criminal sau combinatie intre toate acestea...?

De la: vieru_cezar_iasi, la data 2009-07-20 03:30:36
Referitor la întrebarea de ce am scris “săi” cu literă mare: din grabă. Acel « săi » este scris în Biblie cu literă mică. Totuşi acesta e un amănunt cu totul lipsit de importanţă.

Mie nu-mi parea lipsit de importanta deoarece fiind scris cu litera mare putea insemna prietenii Domnului,ai Lui,ai Sai ...

Un soldat daca se sacrifica este un mare prost ! Nu merita sa te sacrifici pentru nimeni si pentru nimic !
Ce au castigat cei care au stat prin inchisorile comuniste in timp ce altii traiau linistiti in libertate si nu le pasa de nimic !??
E mai simplu sa previi anumite evenimente care ar putea genera situatii neplacute in viitor decat sa permiti preluarea puterii de catre niste oameni prosti si bolnavi !

De la: Sefu, la data 2009-09-29 21:26:58Multi oameni din cauza situatiei in care se afla si din cauza unor imprejurari cad in depresie. Daca depresia nu este tratata de catre un specialist depresia se poate agrava si se ajunge in faza maniacala. In acest moment persoana nu mai gandeste limpede si nu ia in calcul urmarile faptelor sale. In aceasta faza se poate ajunge usor la sinucidere.

Scurt si clar
Asa cum un om beat crita daca il pui la volan poate muri pt ca nu mai gandeste "normal" tot asa un om in depresie "nu mai gandeste limpede". Deci nu e cazul sa cautam motive logice pt care un om se sinucide. Trebuie sa fim atenti pt ca si cineva din jurul nostru poate cadea in depresie (din cele mai diverse motive) si daca nu se trateaza ...

Dumnezeu este ca Viitorul. Nimeni nu poate sti ce ne rezerva VIITORUL si nimeni nu stie ce vrea DUMNEZEU. Dar se gasesc destui smecheri care sa pretinda ca ei stiu si fara sa munceasca se imbogatesc (de obicei idioti care afirmau ca soarele se invarte in jurul pamantului)

Citeodata cind simti ca intri intr-o afundatura si nu mai poti iesi apar ginduri si ginduri, ca poate asa scapi de o viata pe care nu ti-ai dorit-o.Cind vezi atita mirsavie in jur ,lucruri care dor si nu gasesti portita aceea spre lumina doresti sa tragi cortina .Nimeni nu intelege si nu va intelege niciodata de ce multi prefera sa faca acest pas.Dar uneori ramine durere multa in urma si lacrimi pe obraz.Nu stie nimeni cum e scris in cartea vietii numai cel de sus.

De la: 9am101828, la data 2009-10-01 13:00:40Citeodata cind simti ca intri intr-o afundatura si nu mai poti iesi apar ginduri si ginduri, ca poate asa scapi de o viata pe care nu ti-ai dorit-o.Cind vezi atita mirsavie in jur ,lucruri care dor si nu gasesti portita aceea spre lumina doresti sa tragi cortina .Nimeni nu intelege si nu va intelege niciodata de ce multi prefera sa faca acest pas.Dar uneori ramine durere multa in urma si lacrimi pe obraz.Nu stie nimeni cum e scris in cartea vietii numai cel de sus.

Pai aici e greseala ca ne bazam pe ce vrea cel de ...Sus in loc sa mergem la psihiatru si la psiholog !
Noi mergem la preot -el nu ne ajuta prea mult si ne trezim ca ne sinucidem
si ne ia

De la: 9am101828, la data 2009-10-01 13:00:40Citeodata cind simti ca intri intr-o afundatura si nu mai poti iesi apar ginduri si ginduri, ca poate asa scapi de o viata pe care nu ti-ai dorit-o.Cind vezi atita mirsavie in jur ,lucruri care dor si nu gasesti portita aceea spre lumina doresti sa tragi cortina .Nimeni nu intelege si nu va intelege niciodata de ce multi prefera sa faca acest pas.Dar uneori ramine durere multa in urma si lacrimi pe obraz.Nu stie nimeni cum e scris in cartea vietii numai cel de sus.

CEA mai grea pedeapsa pentru suflet este sa te sinucizi...

Felicitari Geta. Presupun ca esti leoaica.

De la: stefanuteugen, la data 2009-11-07 06:48:09Felicitari Geta. Presupun ca esti leoaica.

Si Edith Piaf era leoaica si tot s-a sinucis.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2009-11-07 06:53:06

De la: stefanuteugen, la data 2009-11-07 06:48:09Felicitari Geta. Presupun ca esti leoaica.

Si Edith Piaf era leoaica si tot s-a sinucis.

Cred ca o confunzi...cu....celelalte 1001 vedete care s-au sinucis.EdithPiaf a murit in jur de 50 de ani de ciroza.A consumat e adevarat alcool si sedative ptr ca nu -sa putut impaca cu moartea iubitului ei.,care au dus la ciroza .Dar nu s-a sinucis.Poate ca nu a mai avut puterea de a lupta cu ea insasi Nu e insa acelasi llucru.

Am cunoscut personal o batrana care avea mari necazuri din cauza faptului ca locuia intr-o garsoniera
impreuna cu un nepot de-al ei de mult timp. Acest baiat era bolmav de EPILEPSIE.Pe masura ce timpul trecea crizele deveneau mai dese,si ce sa faca o batrana de 70 de ani in fata unui tanar de 20?
Avea momente de teama,in special noaptea pt viata ei,caci tanarul isi pierdea controlul,si ar fi putut-o chiar omori.Si totusi pana la urma a razbit (fara nici un gand de sinucidere nici la ea nici la el).aceasta pt ca:
Atat bunica cat si nepotul,cu puterile lor slujeau Lui Dumnezeu.Se intorsesera la EL,prin credinta in Isus
,Dumnezeu.Crizele tanarului nu produceau in general frica batranei,care se incredea mult in Dumnezeu
,cea ce la alta familie ar fi dus la disperare,si apoi cine stie...... Am vazut in aceasta adevarata crestina
pe nume Vera,chiar o mare liniste,primita de sus. Era apoi bunatatea intruchipata printre oameni cu o nadejde la raiul ceresc ce rar mi-a fost dat sa vad.Parca acest personaj ar fi fost luat dintr-un basm.
Aproape orcine ar fi ajuns la disperare si de ce nu sinucidere,dar nu si ea . Am si azi amintire de la ea
o pereche de manusi impletite.Si ea si nepotul au murit,cu credinta in Dumnezeu.
Cat de mult face ca cineva sa afle: Calea ,Adevarul si Viata!
Sinuciderea,sau gandul de sinucidere n-ar trebuie sa existe.Dumnezeu este totul .El trebuie sa fie taria noastra in toate situatiile. Trebuie sa ne predam viata Lui prin Isus Hristos in mod real si totul va
ajunge la normalitate. Atunci aflam de fapt care este destinul omului:

www.youtube.com/watch?v=rqkR5Ihh-qY

Parerea mea este ca; A te sinucide, a ti lua viata ;este un mare pacat.Dumnezeu ne-a dat viata s-o avem nu sa ni-o luam sau,, D-ne fereste, s-o luam la altii. Ai mare dreptate ;ion00.......Ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce.In privinta batranei si-a nepotului, eu stiu perfect ce a fost in sufletul acelei persoane, Tatal meu a suferit 2 accidente vasculare, face epilepsie si sufletul meu este sfaramat de frica. Dar avand credinta in Tatal Ceresc, trec peste fiecare criza.Mai mult, daca dorm si el incepe criza, ingerul pazitor ma trezeste. In miez de noapte, fara sa faca el galagie cand il apuca acele crize nenorocite. Mereu, ma gandesc cu groaza, ca; poate , aceea zi in care face criza este ultima. Sunt disperat, necajit, cu sufletul plin de groaza.

-

De la: cristina_rdlsc, la data 2008-10-27 11:01:27Modelul britanic Katie Jane, sotia celebrului actor Danny Huston, s-a aruncat de pe acoperisul unei cladiri din California, dupa ce mariajul ei a ajuns la sfarsit.

Mi se pare putin ciudat cand aud de cate o "fetiscana" frumusica si bogata, pe deasupra, ca-si pune capat zilelor din cauza unei iubiri neimplinite. In lumea modelingului nu e singurul caz. Multe modele sfarsesc in cate un tragic accident care se ascunde in umbra unei "sinucideri". Nu le inteleg...

Unii de prosti..altii de la atata celebritate..au impresia ca totul li se cuvine..dar intr-un cuvant NEBUNIE..nu m-as omora pentru o fata..Doamne iarta-ma cat peste are balta pentru un pescar dibace....

Buna.Sunt intr-o stare de depresie destul de puternica. Si singura metoda pe care o vadeu (de a trece peste aceasta stare) este sinuciderea. Am mai avut tentative destule. 2 au fost grave. Dar am fost salvata, lucru pe care nu mi l-am dorit.
Nu sunt nici urata, nici obeza, nici bolnava, nici nimic.. Sunt doar lesbiana.
Am avut o relatie de zece luni acum 4 ani cred. Fata m-a parasit pentru ca s-a indragostit de un baiat. Am suferit, am luat pastile, am fost salvata. m-am gandit dupa sa trec peste pentru ca mai sunt fete si viata e frumoasa si poate merita sa mai incerc. Am trecut peste in cam 2 ani. In acei 2 ani am incercat tot ce e posibil, am vrut sa invat, sa explorez tot ce nu am explorat pana atunci. Am reusit. Am avut si relatii, destul de multe, de cate o saptamana, 2,3.. Tot o cautam pe cea care m-ar putea face fericita si pe care sa o iubesc nebuneste.Exact atunci cand mi-am pierdut orice speranta, am cunoscut o fata mai mica decat mine cu 4 ani jumate.Am reusit sa ma indragostesc de ea asa cum mi-am dorit. Ea era la fel de atrasa de mine si ma iubea la fel de mult si cred eu ca inca ma mai iubeste.Ne potriveam de minune.Ne-am facut mii de planuri.Eram mai mult decat fericite. Dar a trebuit sa plec dupa jumatate de an din tara pentru cam 2 luni. Am tinut legatura si ma astepta cu nerabdare sa vin inapoi. Am venit, am trecut de zilele adaptarii si am vazut-o un pic schimbata. Nu am inteles, si asa au inceput certurile. Am vrut sa ma despart de ea, dar ea nu a vrut si m-a implorat sa nu o fac asa ca am cedat. Dar, mi s-a confesat in scurt timp ca m-a inselat cu 3 persoane. O fata si 2 baieti. Cu ultimul avea o relatie in paralel cu cea cu mine. Din cate mi-a explicat ne iubea pe amandoi la fel. Dar a preferat sa renunte la mine, pentru ca pe mine nu ma poate prezenta acasa la parinti sau cu mine nu poate avea copii si familie. Eu oricum eram dezamagita si evident am vrut si eu sa ma despart de ea. Dar dupa vreo 2 saptamani, fetita ma suna. Ma intreaba daca poate sa vina la mine. A venit. M-a intrebat daca o pot lua inapoi. Mi-a zis ca nu poate fara mine, bla bla. Eu am cedat, desi nu trebuia dar asa mi-e firea(zodie de aer cu ascendent in aer = eu). Am reluat relatia cu ea. A fost bine o saptamana. Dupa o saptamana a devenit rece.Nu am inteles nimic. Asa ca am intrebat-o si a zis ca nu e nimic. A trebuit sa insist ca sa aflu ca s-a culcat cu tipul pe care il alesese ea cand ne-am despartit.In acel moment am dat-o afara.Dar ma implora sa o iert.Desi nu era sigura ca ar vrea relatia cu mine care nu ii oferea acea familie de care ar avea nevoie in viitor.In fine, i-am zis ca poate sa fie cu mine doar daca nu se mai vede cu tipul respectiv deloc.Asa ca am continuat. A trecut o saptamana. A fost bine, dar i-am cam scos ochii pentru de la acel act sexual i se paruse ca ar fi ramas insarcinata, dar din fericire testul a fost negativ.Si, deci, dupa o saptamana, imi spune ca sta acasa ca are de invatat. Am zis ok, dar am sunat-o si nu mi-a raspuns. Asa ca am sunat-o acasa. Mama ei mi-a zis ca e in Ikea cu acel tip. Am ramas masca.M-a sunat ea cand era in lift spre casa.Stiti ce mi-a zis? Ca a fost la tata si nu putea vrobi. Am ras si i-am zis ca am vorbit cu mama ei. Mi-a zis ca m-a mintit pt ca sa nu ma despart de ea. Dar ca nu a facut nimic cu tipul, doar au iesit. Nu mi-a pasat. I-am zis si eu ceva: ca i-am citit mesajele din telefon mai demult si ca am fost si eu cu cineva in acea saptamana.I-am spus ca nu mai vreau nimic. Si ea mi-a zis ca ma uraste pentru ca i-am umblat in telefon si pt ca am mintit-o in legatura cu tipa aceea.Au trecut cateva zile.Eu nu mai rezistam fara ea, asa ca i-am propus sa ramanem macar prietene si s-a bucurat. Am vorbit mai mult pe messenger. Mi-a spus ca a reluat relatia cu acel tip, dar ca nu simte nimic pentru el. Si nu-l mai suporta. Cam peste 2 saptamani,m-a rugat sa o ajut sa cumpere un cadou pentru o prietena. Am fost de acord sa ies cu ea ca prietene. Am cautat, nu am gasit nimic. Apoi mi-a propus sa mergem la ea sa isi lase rucsacul greu. Am mers la ea si s-a dus sa schimbe lasandu-ma pe mine in sufragerie. In timp ce eu am inceput sa ii zdranganesc chitara, a venit la mine, mi-a luat chitara din maini si s-a ajezat la mine in brate. A inceput sa ma sarute. Eu m-am ferit la inceput, dar dupa am cedat. In timp ce ne sarutam m-a intrebat : asta nu inseamna nimic nu? Eu am zis ca nu. Am ajuns in pat unde am facut dragoste. Am ramas la ea in noaptea aceea. Apoi a doua zi am mers s cautam cadoul. Am gasit. I-am propus ca dupa serbarea tipei la care trebuia sa mearga, sa mearga cu mine in club. A acceptat. Am mers in club si acolo aceeasi poveste. Am continuat sa ne sarutam si sa ne purtam ca un cuplu. Dupa ce am plecat din club, a vrut sa mergem la mine. Am mers la mine. A fost frumos. Dimineata cand ne-am trezit mi-a spus ca nu stie ce sa ii spuna tipului. Eu i-am zis sa nu ii spuna nimic, ca nu a fost decat o mica aventura intre noi. Ea mi-a zis ca nu e adevarat, ca :"Tu stii ca nu e asa, stii ca suntem impreuna" Eu am ramas masca iar. Ma gandeam ca fetita se joaca prea mult cu mine. Dar i-am zis bine. Iar eu ma gandeam ca poate de data asta o sa fie bine. Nu i-a zis nimic tipului cam o saptamana. Apoi el s-a prins si s-a tot rugat de ea sa se intoarca la el. Ea nu mai voia decat sa fie cu mine. Nu se vedea deloc cu el. Am fost impreuna destul de mult dupa asta.Timp in care mi-a zis ca stie sigur ca eu sunt perechea ei si ca ma iubeste doar si doar pe mine.Si ca nu considera in sinea ei ca m-a inselat vreodata. Conceptia ei despre a insela era diferita de a mea.Ea spunea ca atata timp cat ma iubeste, raspunzandu-mi la sentimente, considera ca nu insala.Mi-am zis : o iubesc, o plac si o accept asa cum eu, cu toate conceptiile ei.Am continuat. Desi mi-a zis ca s-a sarutat cu un coleg dar nu stie de ce a facut asta, ca de fapt a simtit ca si cum ar fi inghitit nisip.Am acceptat si asta, era nimic pe langa ce facuse inainte.Au trecut cam 2 luni. Totul era bine si frumos. Dar a trebuit sa plec din tara pentru 2 saptamani. Am venit inapoi. Mi-a zis ca vrea sa ramanem prietene, pentru nu vrea sa mai fie cu o fata. Iarasi problema cu viitorul, familia, copiii, parintii.Iar eu m-am gandit ca de ce s-o las sa-si bata joc iar, asa ca am inceput eu. I-am zis ca nu sunt pregatita sa ma despart de ea si ca nici ea nu e, asa ca sa nu ne grabim.A zis ok.Am mai continuat un pic.Apoi m-am intalnit pentru prima oara dupa 4 ani cu prima mea prietena.Prietena mea actuala devenise geloasa.Ma tot intreba daca o mai iubesc. Eu ii tot ziceam ca da, dar nu asa ca la inceput. Si intr-o zi imi spune ca nu mai vrea sa fie cu mine, ca sa ma gandesc si eu ca nici eu nu vreau de fapt sa fiu cu ea. Eu i-am zis ca nu e adevarat. Ca nu am cum sa o iubesc la aceeasi intensitate dupa tot ce s-a intamplat, atata timp cat nu face niciun efort sa remedieze situatia si relatia. In fine, ne-am despartit si i-am zis ca nu mai vreau sa o vad niciodata. Dupa cateva zile am aflat ca avea un nou prieten. Acel coleg cu care se sarutase de simtise ca inghitise nisip. Voia sa o ia de la capat curata. Si asta era modalitatea ei. Eu eram deja stoarsa, nu mai aveam niciun motiv pentru care sa mai traiesc asaca in seara in care am aflat am sunat-o si i-am zis ce am aflat. Si i-am zis ca : stii ca o sa te intorci la mine peste 2 saptamani si ca nu simti mare lucru pentru el. Mi-a zis ca nu e adevarat. Intre timp ii suna celalalt telefon si vorbea si cu mine si cu tipul in paralel. Si la un moment dat spune : Auzi, X, stii ce spune Y(eu)? Ca eu nu te iubesc pe tine, si ca de fapt o iubesc pe ea. Am ramas masca. Am inceput sa plang. I-am inchis telefonul. M-a sunat imediat dandu-si seama ce prostie a spus. Eu nu i-am raspuns. Stiti ce am facut eu?
Am luat toate pastilele pe care le aveam acasa. Cred ca erau vreo 70: antibiotice, paracetamol, calmante, etc. le-am luat pe toate. Mi-am anuntat si sefa ca nu mai vin la serviciu pentru ca am sa mor. Stiam ca nu stie unde locuiesc asa ca nu mi-am facut griji ca are cine sa ma salveze. Asteptam sa mor. Ma tot suna ea. Eu i-am raspuns in final. Simtea ceva. Probabil avem o legatura speciala. M-a intrebat ce fac si ca sa o iert pentru ce a zis. Ca nu e adevarat. Ca ma iubeste mult. I-am zis ca e tarziu ca eu am luat pastile si au trecut ceva ore si nu mai am ce sa fac si i-am inchis. A venit la mine. Nu m-am asteptat. A venit cu un prieten cu masina. Plangea si ma implora sa merg la spital. Intre timp eu am inceput sa am dureri cumplite. M-a intrebat : Chiar asa de mult ma iubesti incat ai fost in stare sa faci asta? I-am zis ca da. Ma tot ruga sa merg la spital. I-am zis sa nu se mai apropie ca altfel imi bag un cutit in gat.Ea a zis ca isi taie venele daca nu ma duc la spital. Apoi m-a intrebat daca mai vreau sa fiu cu ea asa murdara cum e.I-am zis ca niciodata. Ca doar vreau sa ma lase in pace sa mor.Pana la urma am ajuns la spital, eram ft slabita. Am stat acolo pana m-am facut bine. Am venit acasa. A ramas la mine. I-am zis ca nu vreau sa fiu cu ea, ca oricum o sa mor, fara sa stie ea.S-a despartit de baiat si de atunci am fost impreuna inca o luna jumate, pana am cazut iar intr-o depresie.Acel baiat de care se despartise ea pentru mine ultima oara mi-a lasat mesaj ca vrea sa vorbeasca cu mine. Am vorbit si nu mi-a zis nimic clar, dar mi-a spus sa imi pun ochelari daca nu vad bine. Din asta am inteles ca ea ar fi cu el pe ascuns. I-am zis ei si a zis ca nu e adevarat. Am fost cam paranoica ce-i drept. Tipul era doar suparat ca ea s-a intors la mine. Dar eu voiam iar sa mor. Ea imi tot zicea ca s-a saturat de sinucideri si depresii. Eu am intrebat-o de ce e cu mine si mi-a raspuns ca nu stie. Am ramas masca.In acea seara mi-a zis pe messenger ca nu mai vrea sa fie cu mine. Ca s-a saturat de depresii si sinucideri. Ca s-a saturat sa ii frica de mine.In fine i-am zis ca pot sa fiu si altfel ca ar putea sa ma ajute, nu sa renunte.A zis ca s-a gandit la lucrurile bune si la cele rele pe care le fac si ca ma iubeste dar nu mai poate.Asta mi-a zis ieri de fapt.Si uite asa am lasat-o in pace. Azi am vorbit sec cu ea pe messenger.Si eu ma chinui de ieri pana azi sa gasesc o metoda sigura de sinucidere.Nu mai suport.E prea dureros cand ma gandesc cat si-a batut joc de mine. Si fiind si lesbiana, eu nu am nicio sansa sa fiu vreodata fericita intr-o relatie cu o fata. Am incercat sa fiu si cu baieti. Mi-am zis: nu, nu sunt lesbiana.nu. Dar, nu simteam nimic, absolut, niciodata.Concluzia era mereu: sunt si punct. Nu mai am incredere in nimeni, nu ma mai entuziasmeaza nimic, nu mai vreau sa traiesc, m-am saturat de mocirla asta si vreau sa mor.Multi dintre voi o sa spuneti ca daca am mai trecut o data prin asta acum cativa ani, o sa pot si acum. Da, o sa pot, dar nu vreau.Nu mai vreau pentru, ca am realizat ca viata e o roata care se tot invarte si nu avem niciun scop pe pamant.Ce rost are sa te tot invarti? Sa te scoli dimineata, mergi la scoala sau facultate sau serviciu? ce rost are ? Sa umbli mereu in cautarea unei vieti cat mai bune? Sa faci rost de bani? Sa mananci si sa te duci la WC? Ce rost? Mi se pare inutil. Hai sa zic ca totusi avem un scop pe pamant si acela e sa astepti sa imbatranesti si sa mori oricum. Ma intelege cineva?

YYYY ,
eu te inteleg , si cred ca oricine a iubit ( cu adevarat ) intelege perfect ca atunci cand gasesti persoana care sa te completeze ., e ca si cand ti-ai gasit jumatatea !!( nu spuneau oare vechii greci intr-o legenda ca oamenii au fost niste sfere la inceput dupa aia o zeitate --nu stiu care, le-a impartit in jumatati si de-atunci oamenii isi cauta jumatatea!!!??!)

Eeei si cu atat mai greu este cu tine ( ca lesbiana.. ) chiar cineva lansa o teorie privind homosexualitatea ..cum ca in transformarea individului de la baiat la barbat si a fetitei la femeie ...intervine un click ( niste factori psiho-emotionali legat de parintele de acelasi sex )care ii face sa nu aiba incredere in propria sexualitate ..si in loc sa fie atras de o persoana de sex opus pt ca are ceea ce el nu are ...este atras de acelasi sex ..pt ca admira ceea ce el nu are adica barbatia sau feminitatea .Plecand de la neincrederea ..adica declick-ul psihic ..urmeaza trena de transf. hormaonale care dicteaza si comportamentul sexual ..
Oamenii iubesc au iubit si vor iubi la fel ca tine ( nu toti asa intens !)dar f. f. putin ajung sa se gandeasca la sinucidere !!! pe unii ii impiedica ( sau ii ajuta credinta in Dumnezeu si increderea ca ...e pe maini bune si stie EL ce face altii au incredere in ei si rabda ..asteapta o solutie ..gasesc modalitati de a ,, scoate cuiul cu alt cui,,
Tu ar trebui sa te gandesti ca ..cu sau fara tine prietena ta va trai cu cine va alege ea in final , alti oameni vor trai bine mersi si fara tine ,parintii vor suferi enorm dar ...cum ,, uitarea face parte din legea firii,, isi vor trai viata in continuare ...
Venim de nicaieri si ne intoarcem tot acolo ..( indiferent ca unii ii spun Rai , Dumnezeu , Nirvana sau o alta reincarnare ..
Ca ...tu vrei sa scurtezi ,, sederea ,, asta pe pamant ..este treaba ta dar...viata este frumoasa nu ca este monotona asa cum ai zis tu ( acelasi derum la servici , mancat etc..) ci pt ca este ca un miracol ...
Ar trebui sa faci un efort de imaginatie si sa vizitezi un centru de ingrijiri paliative pt cei cu cancer in faza terminala si ai sa vezi ca si o zi inseamna mult si ca ei ar fi fericiti doar daca n-ar mai avea dureri ...Toti ignora boala si moartea dar cand esti in preajma ei te agati cu disperare de o zi . o ora ...ai da orice pt o existenta anosta , sa mai vezi doar frunzele copacului din fata casei , iarba cum apare primavara ...
Incredere in tine ..in ce-ti va aduce viitorul pe care tu il modelezi cu ajutorul ...CARACTERULUI!!!!
Se spune ca daca iubesti ...lasa -l liber daca se intoarce a fost al tau ..daca nu ,..inseamna ca n-a fost niciodata !!!
Te agati poate cu disperare de o persoana bisexuala ..care poate ,...nici nu va ramane cu tine !! Nu merita ..!!!!

De la: alehin, la data 2010-03-04 13:41:19YYYY ,
eu te inteleg , si cred ca oricine a iubit ( cu adevarat ) intelege perfect ca atunci cand gasesti persoana care sa te completeze ., e ca si cand ti-ai gasit jumatatea !!( nu spuneau oare vechii greci intr-o legenda ca oamenii au fost niste sfere la inceput dupa aia o zeitate --nu stiu care, le-a impartit in jumatati si de-atunci oamenii isi cauta jumatatea!!!??!)

Eeei si cu atat mai greu este cu tine ( ca lesbiana.. ) chiar cineva lansa o teorie privind homosexualitatea ..cum ca in transformarea individului de la baiat la barbat si a fetitei la femeie ...intervine un click ( niste factori psiho-emotionali legat de parintele de acelasi sex )care ii face sa nu aiba incredere in propria sexualitate ..si in loc sa fie atras de o persoana de sex opus pt ca are ceea ce el nu are ...este atras de acelasi sex ..pt ca admira ceea ce el nu are adica barbatia sau feminitatea .Plecand de la neincrederea ..adica declick-ul psihic ..urmeaza trena de transf. hormaonale care dicteaza si comportamentul sexual ..
Oamenii iubesc au iubit si vor iubi la fel ca tine ( nu toti asa intens !)dar f. f. putin ajung sa se gandeasca la sinucidere !!! pe unii ii impiedica ( sau ii ajuta credinta in Dumnezeu si increderea ca ...e pe maini bune si stie EL ce face altii au incredere in ei si rabda ..asteapta o solutie ..gasesc modalitati de a ,, scoate cuiul cu alt cui,,
Tu ar trebui sa te gandesti ca ..cu sau fara tine prietena ta va trai cu cine va alege ea in final , alti oameni vor trai bine mersi si fara tine ,parintii vor suferi enorm dar ...cum ,, uitarea face parte din legea firii,, isi vor trai viata in continuare ...
Venim de nicaieri si ne intoarcem tot acolo ..( indiferent ca unii ii spun Rai , Dumnezeu , Nirvana sau o alta reincarnare ..
Ca ...tu vrei sa scurtezi ,, sederea ,, asta pe pamant ..este treaba ta dar...viata este frumoasa nu ca este monotona asa cum ai zis tu ( acelasi derum la servici , mancat etc..) ci pt ca este ca un miracol ...
Ar trebui sa faci un efort de imaginatie si sa vizitezi un centru de ingrijiri paliative pt cei cu cancer in faza terminala si ai sa vezi ca si o zi inseamna mult si ca ei ar fi fericiti doar daca n-ar mai avea dureri ...Toti ignora boala si moartea dar cand esti in preajma ei te agati cu disperare de o zi . o ora ...ai da orice pt o existenta anosta , sa mai vezi doar frunzele copacului din fata casei , iarba cum apare primavara ...
Incredere in tine ..in ce-ti va aduce viitorul pe care tu il modelezi cu ajutorul ...CARACTERULUI!!!!
Se spune ca daca iubesti ...lasa -l liber daca se intoarce a fost al tau ..daca nu ,..inseamna ca n-a fost niciodata !!!
Te agati poate cu disperare de o persoana bisexuala ..care poate ,...nici nu va ramane cu tine !! Nu merita ..!!!!

..Eu am un răspuns brutal de-a dreptu ' !...


Eu ştiam că lesbi nu-s chiar atât de proaste să se sinucidă atunci când îşi pierd partenera /UL....mergi don'şoară şi caută-ţi pe cineva compatibil !...

Dacă te sinucizi, eşti o proastă !

Asa e Mytcor !!tu ai raspuns barbateste !!! E ca un dush rece!!!
Sper sa aiba capaciatea ( minte>>>) sa inteleaga ca a intrat pe o strada cu semn ,, drum infundat ,, Sa dea inapoi si sa treaca pe alta strada ...trebuie s-o scoata undeva!!!altundeva!!