Actor de teatru si film, Constantin Dinulescu s-a nascut in 1933 in Alexandria si a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, in 1955, la clasa profesorului Alexandru Finti. Copilaria si-a petrecut-o la Calarasi, unde a devenit pasionat de ceasuri si aeromodelism, castigand chiar si un premiu national. Inainte de a se inscrie la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, Constatin Dinulescu si-a incercat norocul la Arhitectura, unde a fost respins din cauza originii familiei sale, fiind considerata una de chiaburi de catre regimul comunist.

In timpul studentiei face figuratie alaturi de Stefan Banica, iar la finalul facultatii este repartizat la Teatrului National "Vasile Alecsandri" din Iasi, unde isi aduce contributia alaturi de alti mari actori ai vremii la stralucirea teatrului romanesc. La invitatia lui Radu Beligan, director al Teatrului National, Constantin Dinulescu se muta la Bucuresti, unde va juca in zeci de spectacole memorabile si unde va incepe o cariera de succes in cinematografie.

Potrivit unui comunicat remis 9am, printre cele mai importante roluri ale sale in teatru se regasesc cele din “Anton Pann”, “Despot Voda”, “Regele Lear”, “Hagi Tudose”, “Platonov”, “Eduard al III-lea” sau “Insir’te margarite”.

Din bogata sa activitate cinematografica amintim: “Strazile au amintiri” (r. Manole Marcus, 1962), “Conspiratia” (r. Manole Marcus, 1973), “Un comisar acuza” (r. Sergiu Nicolaescu, 1974), “Actorul si salbaticii” (r. Manole Marcus, 1975), “Pe aici nu se trece” (r. Doru Nastase, 1975), “Drumul oaselor” (r. Doru Nastase, 1980), “Glissando” (r. Mircea Daneliuc, 1985), “A unsprezecea porunca” (r. Mircea Daneliuc,1991), “Trenul vietii” / “Train de vie” (r. Radu Mihaileanu, 1998), “Maria” (Calin Peter Netzer, 2003), “Italiencele” (r. Nap Toader, 2004), “Calea Dunarii” (r. Sabin Dorohoi, 2013), “Miracolul din Tekir” (r. Ruxandra Zenide, 2015) si “Ana, mon amour” (r. Calin Peter Netzer, 2017).

Constantin Dinulescu a activat ca profesor la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti in anii 1973-1977 si este casatorit cu actrita Carmen Ionescu.

Premiul special va fi acordat la editia 2019 a Galei Premiilor Gopo apreciatului maestru de lumini Ion Nica, un profesionist cu o experienta de peste 45 de ani pe platourile de filmare.

A colaborat de-a lungul timpului cu directori de imagine renumiti, cum sunt Calin Ghibu, Nicolae Margineanu, Marius Panduru si Vivi Dragan Vasile, numele sau regasindu-se pe genericele a peste 70 de productii romanesti si straine, din care amintim: “Lumina de iulie” (r. Gheorghe Naghi, 1963), “Dincolo de pod” (r. Mircea Veroiu, 1976), “Radeti ca-n viata” (r. Andrei Blaier, 1983), “Patul conjugal” (r. Mircea Daneliuc, 1993), “Senatorul melcilor” (r. Mircea Daneliuc, 1995), “Stare de fapt” (r. Stere Gulea, 1996), “Ryna” (r. Ruxandra Zenide, 2005), “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” (r. Catalin Mitulescu, 2006), “A fost sau n-a fost?” (r. Corneliu Porumboiu, 2006) sau “Lampa cu caciula” (r. Radu Jude, 2007).

Gala Premiilor Gopo 2019 – ediția a 13-a este organizata de Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc impreună cu Asociatia Film si Cultura Urbana, cu sprijinul Centrului