Accesul pe stadion s-a facut incepand de la 16.20, iar pana la 19.00 intrarea pe cele doua porti, Gazon A si Gazon B si tribune s-a facut lejer, fara aglomeratie si incidente. Ca la un veritabil concert sold-out, intreagul stadion era neincapator multimii si ajunse la ora 19.00 sa gazduiasca peste 20.000 de fani ai muzicii rock.

Concertul Metallica a primit botezul ploii si sub imperiul averselor s-a desfasurat pana la final. Unii fani auzisera de vremea urata care se anunta si s-au pregatit cu pelerine, altii au ramas surprinsi de ploaie, ascunsi sub sacosele si revistele pe care le-au gasit in buzunar. Dar toti, fara exceptie au indurat picaturile si raceala fara sa tradeze vreun deranj.


Trupa din deschidere, The Sword, a pasit pe scena in jurul orei 20.10 folosindu-se de ritmuri pline de forta. Publicul desi sceptic la inceput, pe parcursul prestatiei a inceput sa aplaude si sa se miste in ritmul muzicii lor. Genul muzical al trupei nu poate fi incadrat in anumite tipare, piesele de inceput trimiteau catre ritmuri de black metal, iar piesele de final purtau un sunet heavy-metal.


La 21.00 Lars Ulrich si-a ocupat pozitia in spatele tobelor urmat de Kirk Hammet la chitara in stanga, James Hetfield la chitara si voce in centru si Robert Trujillo la chitara-bas in dreapta.

La fel cum au obisnuit fanii din intreaga lume, membrii trupei americane au deschis concertul in aplomb pe ritmurile heavy ale piesei "Creeping death". Playlistul celei mai cunoscute trupe de muzica rock de pe planeta a continut piese cunoscute de catre fani precum "For whom the bell tolls", "Four Horsemen", "Harvester of Sorrow", "Fade to black", "Ride the lightning" si "Welcome home (Sanitarium)".

Din punct de vedere instrumental unele piese au fost adaptate pentru acest concert in sensul ca s-a adaugat un nou acord sau ca au devenit mai scurte. Showul a fost intretinut constant de catre solistul James Hetfield care determina publicul sa fluiere si sa aplaude.


Ritmurile de trash metal ale pieselor consacrate enumerate mai sus, agilitatea americanilor ca instrumentisti si viclenia lor de cunoscatori ai relatiei cu publicul au transformat un simplu spectacol intr-un eveniment.

Dupa doua ore de piese pline de dinamism si forta, Metallica a fost chemata la bis cu disperare in glas, iar membrii formatiei au dat curs invitatiei cu doua piese dure, neslefuite precum "Last Caress" si "So what", culminand cu binecunoscuta "Enter Sandman".

La 23.20 trupa incetase sa mai cante, dar fiecare membru se plimba de-a lungul scenei, in tacere, privind multimea vesela si dezlantuita. Plimbarea a durat 10 minute timp in care Hetfield a decis ca "Sunteti ai dracului de frumosi si Metallica va iubeste".

Showul s-a terminat cu o ploaie de pene de chitara si bete de tobe. Cei 23.000 de spectatori nu se indurau sa elibereze randurile si priveau nostalgic catre scena, in speranta ca trupa lor preferata se va intoarce. Cand au decis ca s-a terminat totul, au pornit palcuri catre gura de iesire a stadionului.