Tudor Gheorghe a oferit sambata seara la Sala Palatului un spectacol emotionant - o lectie de istorie alternativa, un omagiu adus celor suferinzi in inchisorile comuniste. "Cu Iisus in celula (poezii din inchisori 1941-1964)" a fost un concert pios care a umplut ochii de lacrimi si a trezit amintiri dureroase in sufletele celor prezenti in numar impresionat sa-l asculte pe maestru.
Putin dupa ora 19.00, sala si-a incetat forfota, lasandu-se amutita si acoperita de intuneric. Scena a fost strabatuta de rugaciunea si de glasul evlavios al celor sase "fiare", dupa cum i-a numit artistul pe cei de la formatia vocala Gratia Ecumenica. Cu mainile impreunate la piept, cu lacrimi usoare si amare curgand pe obraz si ochii inchisi pentru o aducere aminte, Tudor Gheorghe a inceput poezia suferintei, umilintei si durerii fostilor detinuti politici, aruncati in inchisorile comuniste de la Aiud, Gherla, Jilava sau Canal.
Printre ei a patimit odata, timp de 22 de ani, si tatal maestrului. Tudor Gheorghe a interpretat poezia celor disparuti pe nedrept, pentru a nu fi uitat nimic din ce a fost, dupa versurile memorabile si pline de intelepciune ale poetilor odata huliti: Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Nichifor Crainic, Dumitru Bacu si multi altii. Dupa mai bine de o ora, Tudor Gheorghe a dat dezlegare la aplauze si a schimbat tonul spectacolului, descretind intr-un stil inconfundabil fruntile spectatorilor. Cu talentul sau actoricesc, cantaretul a citit cateva poezii patriotice comuniste, pe care era obligat, dupa cum a apreciat el insusi, sa le memoreze prin clasa a patra. "Stema tarii", "Lenuta militiana" sau "Tractorista".
Acest intermezzo a fost special facut pentru a sublinia contrastul dintre "poezia inchisorii" si cea a "regimului", la care nu puteai rade din toata inima, gandindu-te la prostia si slugarnicia celor care proslaveau regimul apus. Tudor Gheorghe a spus ca a facut acest spectacol nu numai in memoria celor care au suferit pentru libertatea celor de acasa, dar si pentru poezia romaneasca care este "absolut superba, e ca o mana perfecta plamadita de Dumnezeu, careia ii lipseste falanga de la degetul mare". In partea a doua a concertului-eveniment, Tudor Gheorghe a cantat din nou despre cei uitati prin inchisori, sensibilizand publicul cunoscator. Cu degetele pe corzile de la chitara si cu un picior sprijinit de un scaun, a incheiat o seara de neuitat, acompaniat de Gratia Ecumenica. Dupa rugaciunea "Tatal nostru" si versurile sfasietoare "Pentru toate ranile nedrepte, eu, Doamne, te iert", publicul s-a ridicat in picioare, aplaudandu-l minute in sir pe neobositul Tudor Gheorghe.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Tudor Gheorghe a starnit lacrimi la concertul de la Sala Palatului.