Andreea Marin a tras aer in piept, l-a tras aproape pe prietenul ei laptop sa-i atinga tastatura si cu degetele arzind a inceput sa reflecteze pe blog, pentru cititoarele ei, la sensul vietii duse pe si pentru sticla. Fosta Zina face lumina in gindurile ei din ultimele doua luni, cind si-a pus cariera pe stop, pentru a avea grija de fetita ei, Violeta, si a avut timp sa se uite in urma, la ce-a facut pina la 33 de ani.

„Mi-am trecut in siragul realizarilor de suflet momente de virf, premii intii cu coronita, din ce in ce mai sofisticate, calatorii in colturi de lume incredibile... dar unde e poezia mea, hohotul de ris, unde e placerea de a pluti in pasi de dans, unde-s suetele cu cele mai bune prietene? Ce-i voi povesti in scurt timp fetei mele? Cum voi obtine din partea ei o nota de trecere la ora de «Povesti nemuritoare»?“. De aici a pornit totul, spune Andreea Marin. Exersind basmul de seara pentru fetita ei, si-a dat seama ca de la intilnirea Scufitei Rosii cu lupul in padure incolo nu-si mai aduce aminte nimic.