Elena se vaita indurerata ca, de dorul atingerii lui, nu mai poate sa doarma noaptea. Si, daca tot are insomnie, fata porneste la drum, in camasa de noapte, ca-n filmele cu vampiri. Asa, in deshabille, noctambula poposeste intr-o catedrala bintuita de doi ciudati in haine de calugar (Gino Manzotti si Maxx). Unul cinta la orga, celalalt adasta si el p-acolo, tinind o cruce mare, atirnata in dreptul slitului. Acum, nu zic, metafora are o logica a ei, dar implicarea simbolului crestinismului intr-o tarasenie de pecetluire... sexuala, mi se pare cel putin lipsita de bun simt, daca nu chiar o ditamai blasfemia. O fi goticul iconoclast la moda in muzica, dar era mult mai bine daca fata isi facea un ceai de tei si raminea frumusel acasa, in patul ei.