De 1 Decembrie, ne-am sarbatorit iar de nu ne-am vazut, cu artificii, mici, bere, tancuri, Basescu si tot tacimul. Seara, Piata Universitatii din Bucuresti a devenit cartierul general al sarbatorii. De acolo s-a dat semnalul aprinderii luminilor in Capitala si a bradului de Craciun. Ce m-a uimit a fost ca lucrul asta chiar s-a intimplat. Ca lucrurile sa fi decurs ca-n Romania, ar fi trebuit sa nu se intimple. Ar fi trebuit sa se anunte "In acest moment se aprind luminile!" si luminile sa se aprinda de-abia peste juma’ de ora. A dracu’ Europa asta, ne-a stricat de tot fiinta nationala. Atita ne-am tavalit pe jos sa ne primeasca la ea, ca parca nici nu mai sintem romani, parca sintem nemti…
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Liiceanu, Moni, Plesu si Iri.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Liiceanu, Moni, Plesu si Iri.