In interviul realizat de Cecilia Stefanescu si prezentat de Cotidianul, Andreea Esca povesteste cum l-a cunoscut pe sotul sau la o fabrica de confectii, despre fata si reversul casniciei, dar si despre capcanele fericirii.

  • Ai inceput televiziunea in ’92, din ’94 esti la acelasi post de televiziune, facand acelasi lucru, iar din 2000, daca datele mele au fost corecte, esti casatorita
  • Da, ieri am implinit noua ani de casatorie.

  • Iata un exemplu de statornicie. Nu te-ai plictisit?
  • Asa sunt eu. Asta vreau sa-ti spun. Nu e nici un merit si nu e nici un defect. Am facut foarte multe schimbari de-a lungul timpului, in multe domenii sau in multe ganduri, dar in momentul in care am ajuns sa gasesc echilibrul si sa-mi dau seama ca asta este ceea ce imi place, am ramas acolo.

  • Inclusiv in viata personala?
  • Inclusiv in viata personala, da.

  • Nu ai niciodata gandul asta, ca viata poate sa fie si in alta parte? Sau vreun regret?
  • Nu. Nu am nici un regret, pentru ca, iti repet, am avut o viata placuta, fericita si complexa. Desigur, Alexandre nu este primul prieten pe care l-am avut. Cred ca toate lucrurile trebuie sa se intample intr-un anumit moment.

  • Poti sa-mi povestesti cum v-ati cunoscut?
  • In Franta exista aceasta posibilitate ca, in loc sa faci armata, sa mergi intr-o tara mai putin dezvoltata, cum era cazul Romaniei la acel moment, si sa ajuti economia de acolo, lucrand intr-o intreprindere din tara respectiva. Si deoarece tatal lui intalnise la un moment dat un domn cu care s-a imprietenit foarte bine si care era de origine romana, si avea aici o fabrica, Alexandre a venit sa lucreze pentru acest domn, care avea o fabrica de confectii. La aceasta fabrica de confectii erau comandate hainele noastre, sacourile pentru televiziune.