Intre "cea mai importanta carte de economie a secolului al XXI-lea", proiectata din start pe listele de lecturi obligatorii ale multor canale de presa, si acuzatii de superficialitate conjugate cu tendinta de a aluneca inspre teoriile conspiratiei, "Doctrina socului: Nasterea capitalismului dezastrelor" a canadienei Naomi Klein a aparut de curand si in romana.

Tradusa in cunostinta de cauza de catre Bogdan Lepadatu si Ciprian Siulea, pentru Editura Vellant, cartea duce mult mai departe pozitia antiglobalista prin care jurnalista independenta si-a construit statutul de vedeta media prin "No Logo", arhivand intr-o "caramida" de peste 500 de pagini studii de caz pornind de la terapiile de soc practicate si aplicate de mecanismele "capitalismului dezastrelor".

Aceasta forma de capitalism, conceputa si dezvoltata, in opinia autoarei, de catre "baietii de la Chicago" (scoala de economie din jurul lui Milton Friedman), profita de pe urma situatiilor de criza - generate de cauze naturale sau provocate in virtutea unor interese politico-economice - pentru a aplica "terapiile de soc" derivate din aparatul doctrinei ce da titlul cartii.

Naomi Klein ia la bani marunti istoria impunerii pietei libere din ultimii 30 de ani, alimentandu-si teoria cu exemple din mai toate zonele lumii: de la "proiectul Chile" si tratamentul Pinochet, analizat paralel cu alte tari din America Latina, pana la reforma economica a Chinei marcata de masacrul din Piata Tiananmen, la Rusia lui Boris Eltin si remodelarea economiei Poloniei, si ajungand pana la incoltirea structurilor corporatiste in New Orleans-ul distrus de uraganul Katrina sau la politica lui George W. Bush in razboiul din Irak.