"Vedetele, mai ales in epocile anterioare revolutiei, chiar erau purtatoare de mesaj”, spune Alin Galatescu, dezamagit de faptul ca in zilele noastre modelele au cam disparut.

"Si cum sa 'fii' cel mai bine, daca nu completat de un stil vestimentar, a carui menire este aceea de a te descrie instantaneu?”, se intreaba criticul de moda, care vorbeste despre stilul vestimentar ca despre un alt limbaj, un alt mod de comunicare.

Intr-o perioada a cenzurii si a lipsei libertatii de orice fel, figurile publice de atunci incercau sa suplineasca toate aceste "hibe” prin vestimentatie, fara sa fie ajutate de stilisti.

Explozia stilistica din anii ’60

"In anii ’60 eram chiar printre lideri, dar in anii ’70 am fost reprezentanti ai curentului principal. De exemplu, putem vorbi de un preminimalism si futurism, cu rochiile-trapez, cu alb-negrul obsesiv pentru prima perioada.

Anii ’70 iarasi au prins foarte repede la noi, zona folk si hippie, in stilul 2 Mai, Cenaclul Flacara si Ioan Luchian Mihalea, cu toata redescoperirea valorilor romanesti”, isi aminteste Alin Galatescu.
In anii ’80, insa, lucrurile s-au inrautatit. "Zidul dintre noi si exterior s-a densificat si atunci lucrurile s-au dispersat un pic, mai ales ca nu se mai putea vorbi de o cultura vizuala."