Cu greu, Adina isi face curaj si incepe povestea fatidicei nopti: "Aveam treaba prin casa. A trebuit sa scot niste rufe din masina de spalat si am fost nevoita sa lipesc o teava sparta care-mi tot dadea batai de cap. Apoi am vrut sa ma duc la manastirea din apropiere sa ma spovedesc si sa ma impartasesc! Dumnezeu ma chema, iar eu nu m-am dus.

Daca plecam la manastire, sigur ma intalneam cu Diana, ca martorii au zis ca au vazut-o pe acolo, si poate ea inca traia acum! A doua zi au gasit-o spanzurata cu fata spre manastire, spre Sfant".

Dupa inmormantare, Adina a incercat sa dea la manastire un pomelnic pentru fiica sa decedata:

"La inceput, preotii nu au vrut sa-mi primeasca pomelnicul. Recent, unul dintre preoti mi-a zis sa scriu "Pentru Diana, sa se gaseasca faptasii cat mai repede" si a luat pomelnicul! De ce si cum s-au razgandit?.