A invatat mestesugul cafelei de la armeanul Avedis Carabelaian, care i-a lasat pe mana si magazinul de cafea si dulciuri din Bdul Hristo Botev 10.
A fost toata viata comerciant si a tinut sub ochi crema Bucurestiului, care, in vremea nechezolului si a salamului de soia, facuse carare spre pravalia tinuta pe timpuri de Carabelaian.
A cunoscut, vrand-nevrand, acele povesti de viata pe care poate doar carciumarii invatati sa dezlege limbile ajung sa le stie. Dupa o viata printre lupii speculei predecembriste si elita marimurilor bucurestene, a scris aceasta carte de culise, in care n-a uitat nici artistii, nici literatii subtiri si nici plevusca securistilor - profesionisti ai spagilor si antrenati intru sforarii de toate spetele.
A facut, asadar, cronica unei epoci vazute din spatele tejghelei, ca unul care stia ca nimeni altul bursa poftelor bucurestene, incompatibila cu oferta trista a vitrinelor de alimentara.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Testamentul ultimului cafegiu bucurestean.