Bucurestiul de altadata

mie-mi placea bradul mare si frumos impodobit din oraselul copiilor ce era in piata palatului regal !....nu era prea mare spatiul ala, dar nici eu nu eram mai mult de'o schioapa , asa ca-mi parea un orasel de basm !

Crãciunul în Bucureºtii de odinioarã
Autor: Lelia Zamani


Bucureºteanul din toate timpurile, mult mai ataºat de valorile satului de unde provenea, s-a simþit mereu apropiat de tradiþia sãrbãtoririi Crãciunului, pãstrând cu credinþã ºi sfinþenie tot ce învãþase de la pãrinþi. Cu toate acestea, oraºul a adãugat treptat sãrbãtorii elemente noi, care au prins rãdãcini, rãmânând sã coexiste cu cele tradiþionale. Cã vorbim de secolul XIX sau de anii dintre cele douã rãzboaie mondiale, Crãciunul a reprezentat pentru locuitorii Bucureºtilor un prilej de pietate, dar mai cu seamã de bucurie ºi petrecere.



Încã din timpul postului, pe care unii îl þineau cu sfinþenie, iar alþii mai puþin, fiecare familie începea pregãtirile pentru întâmpinarea marii sãrbãtori, muncind din greu pentru a face curãþenia generalã a casei (fapt consemnat ºi de cãlãtorii strãini veniþi la noi, exemplu fiind Paul Morand), pentru ca apoi sã urmeze îndeletniciri mai plãcute, precum înnoirea hainelor ºi prepararea mesei de sãrbãtoare[1].

Un rol important în pregãtirea mesei de Crãciun îl aveau bãcãniile de odinioarã de unde bucureºteni mai cu stare cumpãrau carne, mezeluri, icre, mãsline, vinuri fine, fructe exotice ºi câte ºi mai câte alte bunãtãþi. În general, însã, oamenii îºi preparau mâncãrurile tradiþionale în casã. Gospodinele înfãºurau sarmalele, umpleau caltaboºii, tocau ºi condimentau cârnaþii ºi nu uitau nici de „fiertul ºuncilor ºi al limbilor afumate”[2]. Dulciurile erau ºi ele la mare cinste. Fãcute cu trudã, dar ºi cu multã bucurie, cozonacii, plãcintele, baclavalele ºi sarailiile care urmau sã împodobeascã masa de sãrbãtoare erau scoase aburinde ºi rãspândind o aromã ameþitoare din cuptoarele încinse.



Foto: Cu Irodul pe strãzile Capitalei, anii ’30

Copii aveau ºi ei preocupãrile lor, hotãrând unirea în cete ºi învãþând cu multe zile înainte colindele tradiþionale pentru a le spune apoi din casã în casã, la sorocul potrivit. Nici împodobirea Stelei, cu care aveau sã colinde în nopþile Crãciunului, nu avea sã fie uitatã de cei mici, dar ºi de tineri, dupã cum nu era uitatã nici pregãtirea straielor specifice Vicleimului mahalalei unde trãiau. Hârtia coloratã ºi lipiciul din fãinã se gãseau din belºug în perioada Crãciunului, tocmai pentru astfel de îndeletniciri.



Intelectualii români au reclamat intruziunea bradului împodobit în sãrbãtoare

Un element nou, adus de oraº în marea sãrbãtoare, l-a reprezentat bradul de Crãciun, cãruia românii i-au spus, mai simplu, pomul de Crãciun.



Bradul împodobit a fost un împrumut din sfera apuseanã. El a aparþinut lumii germane pãgâne, pãtrunzând treptat ºi în tradiþiile popoarelor creºtine. A fost preluat, cu timpul, de întreaga Europã, ajungând inevitabil ºi la noi.



Pentru români, încã din vechime, bradul constituia un element deosebit de important la nunþi ºi înmormântãri, aºa încât n-a fost prea greu ca un astfel de obicei strãin sã se muleze pe o credinþã de-a noastrã existentã. Numai cã la noi brad împodobit nu se fãcea decât la înmormântãri. Adus aici prin a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, bradul împodobit de Crãciun se întâlneºte la Bucureºti, mai întâi în casele „nemþilor”, apoi în acele ale orãºenilor avuþi pentru care inovaþia pãrea mai tentantã decât tradiþia. Semnale de alarmã ale intruziunii acestui obicei strãin nouã au fost trase de intelectualii vremii, exempu elocvent fiind Petre Ispirescu, dar fãrã prea mare succes, deoarece ideea împodobirii bradului cucerea tot mai mult.

Un factor important în promovarea acestui element alogen se pare cã l-au avut, curios lucru, chiar ºcolile noastre, care l-au propagat „cu toatã pompa oficialã”, pomul de Crãciun „devenind chiar punctul principal al întregii sãrbãtori a datinilor de Crãciun”[3]. Treptat, pomul de Crãciun a fost integrat firesc în sãrbãtoarea Crãciunului, extinzându-se de la casele mai avute la întreg oraºul; ºi nu numai în locuinþe, dar ºi în feluritele instituþii bucureºtene. Cumpãrarea bradului rãmânea ºi ea un eveniment în viaþa familiilor bucureºtene, la fel ca împodobirea lui cu „panglicile cele mai sclipitoare, cleºtii ºi lumânãrile colorate, jucãrioarele cele mai hazlii ºi pachete cu tot felul de cofeturi (dulciuri)”[4].



Colinde la Palatul Regal

Un vechi obicei pãstrat pânã astãzi îl reprezintã colindul. Dacã uliþele satelor rãsunau de glasul micilor colindãtori de la miezul nopþii ºi pânã în zori începând cu noaptea de 23 spre 24 decembrie, la oraº colindãtorii îºi începeau colindul de seara ºi îl continuau pânã în miez de noapte[5].

Spre sfârºitul secolului al XIX-lea, Ajunul era considerat semnalul general al intrãrii bucureºtenilor în sãrbãtoarea Crãciunului. Onorurile erau fãcute mai întâi de cãtre corurile de bãrbaþi: corul Mitropoliei, cel de la „Domniþa Bãlaºa”, precum ºi corul operei Teatrului Naþional. Cântecele acestora de colind începeau la ora 8 seara, iar primul popas era fãcut la Palatul Regal. Acolo se aºezau în faþa scãrii palatului ºi începeau colindele cu emoþie ºi talent, cãci auditoriul era dintre cel mai ales: Majestãþile lor, împreunã cu principii moºtenitori ºi copii lor.



Foto: Viitorul rege Mihai I, îmbrãcat în cioban, ºi colegii de liceu, în decembrie 1936

Dupã ce terminau de colindat, uºile erau larg deschise ºi oaspeþii erau poftiþi în „sala de aºteptare din josul aripii stângi a palatului”, unde îi aºtepta o masã încãrcatã cu covrigi, mere, nuci poleite, portocale, ceai din belºug la fel ca ºi prãjiturele de toate soiurile[6]. Colindãtorii se alegeau ºi cu sumedenie de daruri date de suverani care, la plecare, le urau „sãnãtate ºi voie bunã de Sãrbãtori”. De la palat, corurile plecau spre reºedinþa mitropolitului pentru a-l colinda ºi pe acesta. O orã mai târziu, Bucureºtiul era împânzit de glasuri cristaline de copii care, împãrþiþi în cete de câte trei, patru ori cinci þânci, cântau cu bucurie „Bunã dimineaþa la Moº Ajun!”.



„Suntem trei, mititei, ca bobul de mei“

Copii din mahalalele bucureºtene, vãzuþi de autorii vremii, cu „picioruºele îngreunate de cizmuliþe sau de ºoºoni, cu paltonaºele aproape pânã la glezne, înfofoliþi cu ºaluri de lânã pânã peste nasuri, cu cãciuli þuguiate de oaie înfundate pe ceafã ºi pe sprâncene, cu desagile de covrigi pe umãr ºi cu mânuþele înmãnuºate în lânã ºi înfundate în buzunare, luptând din greu cu zãpada moale ce cãdea fãrã contenire din vãzduh…” nu se deosebeau cu nimic de cei de la sate[7].

Bunã dimineaþa

La Moº Ajun

Ne daþi

Ori nu ne daþi?

Aºa strigau micii colindãtori, aºteptând zgribuliþi sã fie primiþi de cãtre gazde. Gospodarii îi întâmpinau cu drag ºi-i întrebau:

Câþi sunteþi?

Iar copiii, ºireþi, rãspundeau:

Suntem trei,

Mititei

Ca bobul de mei!

Treptat, farmecul colindelor ce întâmpinau Naºterea lui Hristos învãluia cu evlavie întregul oraº. Veche ºi frumoasã datinã rãspândind fericire ºi smerenie, colindul rostit de copii ºi de tineri prindea viaþã ºi înduioºa sufletele creºtinilor. Voci curate rãsunau în noapte, aducând în toate casele vestea cea minunatã a naºterii pruncului sfânt. ªi Iisus se naºte în fiecare an, iarãºi ºi iarãºi, pentru fiecare, în inimile ºi în casele tuturor.

Ia sculaþi boieri sculaþi, florile dalbe,

Cã v-aduc pe Dumnezeu, mititel ºi-nfãºãþel,

Curge mirul de pe el

Faºã albã de mãtasã, Dumnezeu în astã casã.

ªi:

O, ce veste minunatã

În Betleem ni s-aratã!

Astãzi s-a nãscut

Ce-l fãr-de-nceput

Cum au spus proorocii.

Cã la Betleem, Maria

Sãvârºind cãlãtoria,

Într-un mic sãlaº,

Lângã-acel oraº,

A nãscut pe Mesia.

Pre Fiul în al sãu nume

Iatã l-a trimis în lume

Sã se nascã ºi sã creascã

Sã ne mântuiascã.

La fel ca la þarã, ºi la Bucureºti gazdele primeau colindãtorii cu covrigi, mere ºi nuci poleite. Pe drum copiii primeau ºi bani de la trecãtori, bani care se duceau adesea pe un ceai cald cu scorþiºoarã sau pe o ceaºcã de salep, dupã care îºi continuau colindatul.



Corul bisericilor din Bucureºti, în seara de Crãciun

Tot în ajunul Crãciunului, dar în vremuri ceva mai vechi, dascãlii bisericilor mergeau din casã în casã cu „icoana”, cântând troparul ºi condacul Naºterii Domnului. Paul de Alep, însoþitorul patriarhului Macarie în Þara Româneascã ºi Moldova în anii1650-1660, spunea cã „se obiºnuieºte ca în seara spre naºterea lui Hristos, toþi preoþii din diferite târguri, însoþiþi de Germani, de citeþi ºi de coriºti, sã se adune în bande, purtând icoane ºi sã umble toatã noaptea dinspre naºterea Domnului ºi în noaptea urmãtoare”[8]. Alte surse povestesc despre obiceiul de a merge a doua zi cu icoana. Un copil purta în braþe icoana acoperitã cu o maramã, iar în urma lui mergea dascãlul. Împreunã intrau din casã în casã[9].



Foto: Covrigii, indispensabili în sãrbãtorile de acum ºi de altãdatã

Odinioarã, întregul Bucureºti era învãluit, în seara Crãciunului, în sunetele profunde ºi atât de diferite ale clopotelor multelor biserici existente în oraº. Efectul era copleºitor: unele clopote sunau falnic ºi maiestuos, pe când altele, tainic, stins, ori vesel ºi zglobiu. Astfel, se auzeau „glasul tânguitor al clopotului de la Sfântul Gheorghe, sunetul jalnic ºi mândru al Antimului, bãtaia rarã ºi falnicã a Sfântului Spiridon cel Nou, îngânându-se cu Sãrindarul ºi cu sunetul clopotului de la Curtea Veche”, dupã cum aminteºte Ion Ghica în scrierile sale.

În ziua Crãciunului, din nicio casã din Bucureºti, oricât de sãracã ar fi fost, nu lipsea de la masã friptura de porc, sarmalele, vinul roºu, ori de ce culoare preferau stãpânii, ºi cozonacii rumeni ºi gustoºi. Nimeni însã nu mânca înainte de a da de pomanã pentru sufletul morþilor din familie. Pomana era datã rudelor ºi vecinilor, dar ºi celor nevoiaºi.



Vicleimul, obicei adus de saºii din Ardeal

Dupã slujba bisericeascã, fiecare îºi petrecea diferit ziua de Crãciun. Copiii ieºeau la sãniuº ori sã se dea pe gheaþã, tinerii plecau la petrecere, iar bãtrânii mergeau ºi ei sã mai stea de vorbã cu prietenii. Pe la unele case petrecerea era în toi, cãci se auzeau lãutarii[10]. Ziua trecea repede ºi seara copiii se duceau cu Steaua. Treptat, uliþele oraºului prindeau a rãsuna de cântece de Stea.

În paralel cu Steaua, se mai umbla ºi cu Vicleimul sau Irozii. În frunte mergea Irod, urmat de cei trei magi: Balthazar, Gaspar ºi Melchior. Veneau apoi Îngerul, Cãlugãrul, Ciobanul ºi ostaºii. Era un obicei adus probabil tot de cãtre saºii din Ardeal, la fel ca ºi bradul de Crãciun. Primele forme, încã rudimentare, în care versurile colindelor de Stea se împletesc cu Vicleimul, sunt menþionate din secolul al XVIII-lea[11].

Aproape un veac, Irozii s-au bucurat de mare cinste, deoarece cântau colinde vechi ºi frumoase ºi apoi erau ºi strãlucitor îmbrãcaþi. Cu timpul, obiceiul decade, cãci locul tinerilor de altãdatã e luat de tot soiul de haimanale, care urmãreau doar câºtigul ºi sã se încaiere între ei; iar scandalurile nu mai conteneau. În anul 1896, ocârmuirea Capitalei interzicea oficial Vicleimul, fãrã niciun rezultat însã, cãci acesta a continuat sã se practice încã mult timp dupã aceea.

www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/craciunul-bucuresti...

Crãciunul în 1937




Am gãsit, într-un vechi „carnet de bal”, lista pentru masa de Crãciun, anul 1937, listã fãcutã de dom’ Pascale, negustor ºi meseriaº cinstit ºi stimat din Obor, ºi de doamna sa, Uþa, bãcãniþã cu marfã bunã ºi ieftinã, dar ºi proprietarã a multor terenuri din jur, aflate pe foaia de zestre – de pe Maºina de Pâine, numãrul 52, lângã Fabrica de sifoane, la bariera Oborului.
Pe la ora 13, în ziua de Crãciun, se strângeau musafirii: d’alde Malaxa, Asan ºi Predoleanu, boierii ªerbãnescu, Florescu ºi ªtefãnescu, generalul Petroff, avocatul Petrovicescu, ambasadorul X ºi consul Y.

Întâi se servea domnilor care se aºezau la masa uriaºã de 24 de persoane, cu farfurii de porþelan de Bavaria cu douã spade, albastre încruciºate, ºi tacîmuri de argint sterling englezeºti. Se serveau alune sãrate ºi þuicã de Vãleni.

Doamnele se învârteau pe la bucãtãrii, „îºi pudrau nasul”, iar copiii deschideau cadourile aflate sub Pomul de Crãciun.

Apoi doamnele, vesele ºi foarte bine dispuse cu masticã de Chios începeau sã umple masa. Ouã umplute, cu o pastã al cãrui secret s-a pierdut, dar cred cã era pe bazã de ficat de pasãre, unele poate ºi cu anºoa, decorate cu frunzuliþe de pãtrunjel sau murãturi, roºii umplute cu brânzã de vaci de la olteni, mezeluri, neapãrat salam de Sibiu, ghiudem, babic, kaizer, trei-patru feluri de brânzeturi, caºcavaluri, Camembert.

Totul aºezat pe platouri mari de alpaca argintatã! Mãsline naturale marinate, nu din cele negre. Se aduceau sticlele de þuicã, neapãrat de Vãleni ºi Piteºti. Apoi venea marea salatã de beuf, fãcutã cu maionezã pregãtitã în casã cu ouã de la Sãruleºti ºi cu un ulei special adus din Albania, nu, nu ulei de mãsline, altceva, dar nu se mai ºtie calitatea în ziua de astãzi ! Cu o cruce mare, roºie, din murãturi roºii, gogoºari, peste maioneza strãlucitoare. Pâine albã ºi neagrã, de pe Lizeanu.

Erau la rând, tremurând de nerãbdare, piftia de porc ºi de curcan cu murãturi ºi felii de ou în aspic.
Apoi se fãcea o micã pauzã, domnii vorbeau de afaceri, politicã ºi curse de cai, iar doamnele despre modã, copii ºi actori.
Iarãºi doamnele se ridicau de la masã, evacuau farfuriile ºi platourile folosite, ca sã aparã cu alte bunãtãþi: icre ºi pescãrie. Icre de Manciuria ºi Beluga (negre) ºi autohtonele icre de ºtiucã. Cu lãmâi frumos tãiate, în spirale ºi la icrele negre se mai adãuga unt de Sinaia ºi gãlbenuº tare de ou. Pâine prãjitã, de la cuptorul de pe Zece Mese. Apoi urmau ºalãu cu maionezã în sos alb de lãmâie ºi somn la grãtar.

Se servea un vin alb sec, Feteascã. Se mai fãcea o pauzã, bãrbaþii jucau table sau stos, iar doamnele îºi scoteau pantofii înalþi ca sã încalþe papuci de blanã, de la Braºov.
La un moment dat gazda întreba: „Mãi bãieþi, dar vouã nu vã este foame?”
Semn pentru aducerea celor trei sute treizeci ºi trei de sarmale, cu mãmãliguþã fãcutã cu lapte din mãlai de moarã de piatrã ºi smântânã tot de la olteni. La sarmale mai apãreau pe masã ºi douã-trei feluri de muºtar, hrean ºi alte mirodenii de dres gustul, dupã poftã. Cine voia putea lua, înaintea sarmalelor, o ciorbicã de periºoare sau o supã de pui! Apoi fãrã întrerupere, apãreau fripturile de porc, curcan ºi vânat, cartofii prãjiþi pai-franþuzeºte, murãturile de multe feluri, gogonele, castraveþi, gogoºari. Apoi mici bucãþele de cârnat, ficat, rinichi, ºorici, lebãr, caltaboº, mititei, POMANA PORCULUI ! Douã feluri de vin roºu sec, Bãbeascã ºi Pietroasele.
Pentru copii se fãcea un meniu separat, cu piure ºi ºniþel vienez.
Cine voia, comanda o cafea, fãcutã neapãrat din cafea brazilianã de la „Armeanul”. Doamnele preferau o ciocolatã caldã cu friºcã atunci bãtutã! Se mai sta ºi se mai discuta preþ de la vreo orã, se puneau la cale logodne ºi încuscriri, cãlãtorii ºi vacanþe.
Undeva, în salonul mic, se auzea un PATEFON, iar domnii invitau doamnele la DANS !
Apoi începeau sã fie aduse fructele ºi dulciurile, toate odatã, ca sã aleagã omul ºi sã se sature numai vãzându-le! Portocale, mandarine, banane, ananaºi, mere, pere ºi un… pepene! Urmau cozonacii, imenºi, parfumaþi, plini de nucã, stafide ºi de cacao. Rahat nu se punea pe atunci ! Vinul se schimba cu dulcele Cotnari !

Fursecuri de multe feluri ºi mãrimi, prãjituri fãcute numai în casã, cu gust fantastic, cum nu se mai fac, douã torturi, mereu douã. Un tort pentru Prunc ºi unul pentru Mama Lui, Fecioara Maria!
Apoi urma dansul, „konga” în toatã casa, cadourile trãznite pe care ºi le fãceau unul altuia mesenii, jocuri de societate, glume, bancuri, pãcãleli, „mima” etc.
Oamenii chiar se distrau cât puteau ºi râdeau în hohote!
De Crãciun nu se bea ºampanie… doar de Revelion.

uzp.org.ro/craciunul-in-1937/

De la: Black_Friday_, la data 2014-12-24 15:26:14Crãciunul în Bucureºtii de odinioarã
Autor: Lelia Zamani


Bucureºteanul din toate timpurile, mult mai ataºat de valorile satului de unde provenea, s-a simþit mereu apropiat de tradiþia sãrbãtoririi Crãciunului, pãstrând cu credinþã ºi sfinþenie tot ce învãþase de la pãrinþi. Cu toate acestea, oraºul a adãugat treptat sãrbãtorii elemente noi, care au prins rãdãcini, rãmânând sã coexiste cu cele tradiþionale. Cã vorbim de secolul XIX sau de anii dintre cele douã rãzboaie mondiale, Crãciunul a reprezentat pentru locuitorii Bucureºtilor un prilej de pietate, dar mai cu seamã de bucurie ºi petrecere.



Încã din timpul postului, pe care unii îl þineau cu sfinþenie, iar alþii mai puþin, fiecare familie începea pregãtirile pentru întâmpinarea marii sãrbãtori, muncind din greu pentru a face curãþenia generalã a casei (fapt consemnat ºi de cãlãtorii strãini veniþi la noi, exemplu fiind Paul Morand), pentru ca apoi sã urmeze îndeletniciri mai plãcute, precum înnoirea hainelor ºi prepararea mesei de sãrbãtoare[1].

Un rol important în pregãtirea mesei de Crãciun îl aveau bãcãniile de odinioarã de unde bucureºteni mai cu stare cumpãrau carne, mezeluri, icre, mãsline, vinuri fine, fructe exotice ºi câte ºi mai câte alte bunãtãþi. În general, însã, oamenii îºi preparau mâncãrurile tradiþionale în casã. Gospodinele înfãºurau sarmalele, umpleau caltaboºii, tocau ºi condimentau cârnaþii ºi nu uitau nici de „fiertul ºuncilor ºi al limbilor afumate”[2]. Dulciurile erau ºi ele la mare cinste. Fãcute cu trudã, dar ºi cu multã bucurie, cozonacii, plãcintele, baclavalele ºi sarailiile care urmau sã împodobeascã masa de sãrbãtoare erau scoase aburinde ºi rãspândind o aromã ameþitoare din cuptoarele încinse.



Foto: Cu Irodul pe strãzile Capitalei, anii ’30

Copii aveau ºi ei preocupãrile lor, hotãrând unirea în cete ºi învãþând cu multe zile înainte colindele tradiþionale pentru a le spune apoi din casã în casã, la sorocul potrivit. Nici împodobirea Stelei, cu care aveau sã colinde în nopþile Crãciunului, nu avea sã fie uitatã de cei mici, dar ºi de tineri, dupã cum nu era uitatã nici pregãtirea straielor specifice Vicleimului mahalalei unde trãiau. Hârtia coloratã ºi lipiciul din fãinã se gãseau din belºug în perioada Crãciunului, tocmai pentru astfel de îndeletniciri.



Intelectualii români au reclamat intruziunea bradului împodobit în sãrbãtoare

Un element nou, adus de oraº în marea sãrbãtoare, l-a reprezentat bradul de Crãciun, cãruia românii i-au spus, mai simplu, pomul de Crãciun.



Bradul împodobit a fost un împrumut din sfera apuseanã. El a aparþinut lumii germane pãgâne, pãtrunzând treptat ºi în tradiþiile popoarelor creºtine. A fost preluat, cu timpul, de întreaga Europã, ajungând inevitabil ºi la noi.



Pentru români, încã din vechime, bradul constituia un element deosebit de important la nunþi ºi înmormântãri, aºa încât n-a fost prea greu ca un astfel de obicei strãin sã se muleze pe o credinþã de-a noastrã existentã. Numai cã la noi brad împodobit nu se fãcea decât la înmormântãri. Adus aici prin a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, bradul împodobit de Crãciun se întâlneºte la Bucureºti, mai întâi în casele „nemþilor”, apoi în acele ale orãºenilor avuþi pentru care inovaþia pãrea mai tentantã decât tradiþia. Semnale de alarmã ale intruziunii acestui obicei strãin nouã au fost trase de intelectualii vremii, exempu elocvent fiind Petre Ispirescu, dar fãrã prea mare succes, deoarece ideea împodobirii bradului cucerea tot mai mult.

Un factor important în promovarea acestui element alogen se pare cã l-au avut, curios lucru, chiar ºcolile noastre, care l-au propagat „cu toatã pompa oficialã”, pomul de Crãciun „devenind chiar punctul principal al întregii sãrbãtori a datinilor de Crãciun”[3]. Treptat, pomul de Crãciun a fost integrat firesc în sãrbãtoarea Crãciunului, extinzându-se de la casele mai avute la întreg oraºul; ºi nu numai în locuinþe, dar ºi în feluritele instituþii bucureºtene. Cumpãrarea bradului rãmânea ºi ea un eveniment în viaþa familiilor bucureºtene, la fel ca împodobirea lui cu „panglicile cele mai sclipitoare, cleºtii ºi lumânãrile colorate, jucãrioarele cele mai hazlii ºi pachete cu tot felul de cofeturi (dulciuri)”[4].



Colinde la Palatul Regal

Un vechi obicei pãstrat pânã astãzi îl reprezintã colindul. Dacã uliþele satelor rãsunau de glasul micilor colindãtori de la miezul nopþii ºi pânã în zori începând cu noaptea de 23 spre 24 decembrie, la oraº colindãtorii îºi începeau colindul de seara ºi îl continuau pânã în miez de noapte[5].

Spre sfârºitul secolului al XIX-lea, Ajunul era considerat semnalul general al intrãrii bucureºtenilor în sãrbãtoarea Crãciunului. Onorurile erau fãcute mai întâi de cãtre corurile de bãrbaþi: corul Mitropoliei, cel de la „Domniþa Bãlaºa”, precum ºi corul operei Teatrului Naþional. Cântecele acestora de colind începeau la ora 8 seara, iar primul popas era fãcut la Palatul Regal. Acolo se aºezau în faþa scãrii palatului ºi începeau colindele cu emoþie ºi talent, cãci auditoriul era dintre cel mai ales: Majestãþile lor, împreunã cu principii moºtenitori ºi copii lor.



Foto: Viitorul rege Mihai I, îmbrãcat în cioban, ºi colegii de liceu, în decembrie 1936

Dupã ce terminau de colindat, uºile erau larg deschise ºi oaspeþii erau poftiþi în „sala de aºteptare din josul aripii stângi a palatului”, unde îi aºtepta o masã încãrcatã cu covrigi, mere, nuci poleite, portocale, ceai din belºug la fel ca ºi prãjiturele de toate soiurile[6]. Colindãtorii se alegeau ºi cu sumedenie de daruri date de suverani care, la plecare, le urau „sãnãtate ºi voie bunã de Sãrbãtori”. De la palat, corurile plecau spre reºedinþa mitropolitului pentru a-l colinda ºi pe acesta. O orã mai târziu, Bucureºtiul era împânzit de glasuri cristaline de copii care, împãrþiþi în cete de câte trei, patru ori cinci þânci, cântau cu bucurie „Bunã dimineaþa la Moº Ajun!”.



„Suntem trei, mititei, ca bobul de mei“

Copii din mahalalele bucureºtene, vãzuþi de autorii vremii, cu „picioruºele îngreunate de cizmuliþe sau de ºoºoni, cu paltonaºele aproape pânã la glezne, înfofoliþi cu ºaluri de lânã pânã peste nasuri, cu cãciuli þuguiate de oaie înfundate pe ceafã ºi pe sprâncene, cu desagile de covrigi pe umãr ºi cu mânuþele înmãnuºate în lânã ºi înfundate în buzunare, luptând din greu cu zãpada moale ce cãdea fãrã contenire din vãzduh…” nu se deosebeau cu nimic de cei de la sate[7].

Bunã dimineaþa

La Moº Ajun

Ne daþi

Ori nu ne daþi?

Aºa strigau micii colindãtori, aºteptând zgribuliþi sã fie primiþi de cãtre gazde. Gospodarii îi întâmpinau cu drag ºi-i întrebau:

Câþi sunteþi?

Iar copiii, ºireþi, rãspundeau:

Suntem trei,

Mititei

Ca bobul de mei!

Treptat, farmecul colindelor ce întâmpinau Naºterea lui Hristos învãluia cu evlavie întregul oraº. Veche ºi frumoasã datinã rãspândind fericire ºi smerenie, colindul rostit de copii ºi de tineri prindea viaþã ºi înduioºa sufletele creºtinilor. Voci curate rãsunau în noapte, aducând în toate casele vestea cea minunatã a naºterii pruncului sfânt. ªi Iisus se naºte în fiecare an, iarãºi ºi iarãºi, pentru fiecare, în inimile ºi în casele tuturor.

Ia sculaþi boieri sculaþi, florile dalbe,

Cã v-aduc pe Dumnezeu, mititel ºi-nfãºãþel,

Curge mirul de pe el

Faºã albã de mãtasã, Dumnezeu în astã casã.

ªi:

O, ce veste minunatã

În Betleem ni s-aratã!

Astãzi s-a nãscut

Ce-l fãr-de-nceput

Cum au spus proorocii.

Cã la Betleem, Maria

Sãvârºind cãlãtoria,

Într-un mic sãlaº,

Lângã-acel oraº,

A nãscut pe Mesia.

Pre Fiul în al sãu nume

Iatã l-a trimis în lume

Sã se nascã ºi sã creascã

Sã ne mântuiascã.

La fel ca la þarã, ºi la Bucureºti gazdele primeau colindãtorii cu covrigi, mere ºi nuci poleite. Pe drum copiii primeau ºi bani de la trecãtori, bani care se duceau adesea pe un ceai cald cu scorþiºoarã sau pe o ceaºcã de salep, dupã care îºi continuau colindatul.



Corul bisericilor din Bucureºti, în seara de Crãciun

Tot în ajunul Crãciunului, dar în vremuri ceva mai vechi, dascãlii bisericilor mergeau din casã în casã cu „icoana”, cântând troparul ºi condacul Naºterii Domnului. Paul de Alep, însoþitorul patriarhului Macarie în Þara Româneascã ºi Moldova în anii1650-1660, spunea cã „se obiºnuieºte ca în seara spre naºterea lui Hristos, toþi preoþii din diferite târguri, însoþiþi de Germani, de citeþi ºi de coriºti, sã se adune în bande, purtând icoane ºi sã umble toatã noaptea dinspre naºterea Domnului ºi în noaptea urmãtoare”[8]. Alte surse povestesc despre obiceiul de a merge a doua zi cu icoana. Un copil purta în braþe icoana acoperitã cu o maramã, iar în urma lui mergea dascãlul. Împreunã intrau din casã în casã[9].



Foto: Covrigii, indispensabili în sãrbãtorile de acum ºi de altãdatã

Odinioarã, întregul Bucureºti era învãluit, în seara Crãciunului, în sunetele profunde ºi atât de diferite ale clopotelor multelor biserici existente în oraº. Efectul era copleºitor: unele clopote sunau falnic ºi maiestuos, pe când altele, tainic, stins, ori vesel ºi zglobiu. Astfel, se auzeau „glasul tânguitor al clopotului de la Sfântul Gheorghe, sunetul jalnic ºi mândru al Antimului, bãtaia rarã ºi falnicã a Sfântului Spiridon cel Nou, îngânându-se cu Sãrindarul ºi cu sunetul clopotului de la Curtea Veche”, dupã cum aminteºte Ion Ghica în scrierile sale.

În ziua Crãciunului, din nicio casã din Bucureºti, oricât de sãracã ar fi fost, nu lipsea de la masã friptura de porc, sarmalele, vinul roºu, ori de ce culoare preferau stãpânii, ºi cozonacii rumeni ºi gustoºi. Nimeni însã nu mânca înainte de a da de pomanã pentru sufletul morþilor din familie. Pomana era datã rudelor ºi vecinilor, dar ºi celor nevoiaºi.



Vicleimul, obicei adus de saºii din Ardeal

Dupã slujba bisericeascã, fiecare îºi petrecea diferit ziua de Crãciun. Copiii ieºeau la sãniuº ori sã se dea pe gheaþã, tinerii plecau la petrecere, iar bãtrânii mergeau ºi ei sã mai stea de vorbã cu prietenii. Pe la unele case petrecerea era în toi, cãci se auzeau lãutarii[10]. Ziua trecea repede ºi seara copiii se duceau cu Steaua. Treptat, uliþele oraºului prindeau a rãsuna de cântece de Stea.

În paralel cu Steaua, se mai umbla ºi cu Vicleimul sau Irozii. În frunte mergea Irod, urmat de cei trei magi: Balthazar, Gaspar ºi Melchior. Veneau apoi Îngerul, Cãlugãrul, Ciobanul ºi ostaºii. Era un obicei adus probabil tot de cãtre saºii din Ardeal, la fel ca ºi bradul de Crãciun. Primele forme, încã rudimentare, în care versurile colindelor de Stea se împletesc cu Vicleimul, sunt menþionate din secolul al XVIII-lea[11].

Aproape un veac, Irozii s-au bucurat de mare cinste, deoarece cântau colinde vechi ºi frumoase ºi apoi erau ºi strãlucitor îmbrãcaþi. Cu timpul, obiceiul decade, cãci locul tinerilor de altãdatã e luat de tot soiul de haimanale, care urmãreau doar câºtigul ºi sã se încaiere între ei; iar scandalurile nu mai conteneau. În anul 1896, ocârmuirea Capitalei interzicea oficial Vicleimul, fãrã niciun rezultat însã, cãci acesta a continuat sã se practice încã mult timp dupã aceea.

www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/craciunul-bucuresti...]

ce frumos si induiosator ! multam mult, Blackule ca menti flacara vie !
Sarbatori fericite !

Francezii beau sampanie la orice reuniune, nu asteapta Revelionul.

Dar aici, de ce nu se mai scrie? Pacat sa lasati sa se depuna praful asa pe Bucuresti. Ce ziceti?!

Io cu draga inima v-as povesti, din punctul meu de vedere si din propriile-mi amintiri, ce si cat cunoasc concret si practic din Bucuresti..... Dar probabil m-ati faulta ca sunt depasita si alea alea.

Si totusi, ce ma tine in loc sa nu va zic, ha?

Am vizitat Bucurestiul de vreo doua ori. Am fost doar de trei ori in capitala noastra. De doua ori in adolescenta, cu excursii organizate de scoala careia ii frecventam cursurile, profesorii de geogra' si de istorie organizasera iesirile. Tin minte ca fuseseram cazati la Dorobantz, sper sa mai existe si azi, si odata la Continental. Noaptea ne jucam de-a detectivii cu colegiisi dimoneata ne miram de ce ne era atat de greu sa stam treji! Ne-or plimbat pe la Antipa....fie-va mila, imi amintesc si io, ca eram....hehei, fost-ai lele! Seara si dimineata mancam la restaurantul hotelului unde fuseseram cazati. Mereu trageam cu ochiul pe la vitirinele din holul hotelului, care adaposteau produse ce erau vandute in dolari. Pe atunci paritatea dolar-leu era 1 la 25. Azi.... nu o mai stiu, ca nu ma intere' in munca si nici in viata mea cotidiana.

Ei, dar in Bucuresti, odata, ne-am si ratacit, tzuca-v-as orasu' mare! Faceam cumparaturile cu profa' de geogra, doamna Gorbei la Victoria. Sper sa nu vbotez io magazinu'.... Era un centru universal, dispus pe mai multe etaje, unde erau marfuri de calitate. -in special cele din coton...bumbac... care poate m-ar interesa si azi sa ofer clientilor mei de aici....de nu ar fi preturi exorbitante....bref). Dupa ce am terminat cumparaturile, vorba vine ''terminat'', o femeie nu termina cu una cu doua cumparaturile, mai ales cand e vorba de tzoale/haine! Ei, si totusi, pe cand terminasem cumparaturile, hop ca eram in intarziere déjà pt a ne reuni cu grupul care ne asteptau intr-un parc...oare care era?! ....Herastrau, oare.... era destul de departe de Victoria mea, daca nici Victoria se intampla sa nu fie Victoria.....in fine! Si cum eram departe de parc, ce am improvizat noi, femeile, eram numa' trei, ma rog, doua in debenire, adolescente si profa'. Am zis ca ne suim in transportu' in comun si ajungem noi la Gara de Nord. Cat de bine cunosteam noi orasul, noroc ca o doamna cu fiica sa au facut efectiv drumul cu noi, ca schimbaseram 2 tramway-uri.... In fine, a fost o experienta hazlie si cu peripetii vizita la Bucuresti! Da' si cand am intrepatruns privirea arzatoare a profului de geogra..... care ma apela pe numele de familie....Auch.....frumoase amintiri....

MAi scriam da' mai lucru si io, no.... Pe curand?

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Blacsule... nu mai ai material sa contribui la bunul mers al topicului sau ti-ai impletit cortexu' in copii si paste de nu te mai regasesti?

Bucuresteni si nu numai, haideti cu informatii despre ''Bucurestiul de altadata''!

Ar fi apreciate experientele proprii, redate prin propriile metode de comunicare. De nu, dati si copii si paste, pacat sa se depuna praful pe topic!

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

De la: Black_Friday_, la data 2014-12-24 15:28:14Crãciunul în 1937




Am gãsit, într-un vechi „carnet de bal”, lista pentru masa de Crãciun, anul 1937, listã fãcutã de dom’ Pascale, negustor ºi meseriaº cinstit ºi stimat din Obor, ºi de doamna sa, Uþa, bãcãniþã cu marfã bunã ºi ieftinã, dar ºi proprietarã a multor terenuri din jur, aflate pe foaia de zestre – de pe Maºina de Pâine, numãrul 52, lângã Fabrica de sifoane, la bariera Oborului.
Pe la ora 13, în ziua de Crãciun, se strângeau musafirii: d’alde Malaxa, Asan ºi Predoleanu, boierii ªerbãnescu, Florescu ºi ªtefãnescu, generalul Petroff, avocatul Petrovicescu, ambasadorul X ºi consul Y.

Întâi se servea domnilor care se aºezau la masa uriaºã de 24 de persoane, cu farfurii de porþelan de Bavaria cu douã spade, albastre încruciºate, ºi tacîmuri de argint sterling englezeºti. Se serveau alune sãrate ºi þuicã de Vãleni.

Doamnele se învârteau pe la bucãtãrii, „îºi pudrau nasul”, iar copiii deschideau cadourile aflate sub Pomul de Crãciun.

Apoi doamnele, vesele ºi foarte bine dispuse cu masticã de Chios începeau sã umple masa. Ouã umplute, cu o pastã al cãrui secret s-a pierdut, dar cred cã era pe bazã de ficat de pasãre, unele poate ºi cu anºoa, decorate cu frunzuliþe de pãtrunjel sau murãturi, roºii umplute cu brânzã de vaci de la olteni, mezeluri, neapãrat salam de Sibiu, ghiudem, babic, kaizer, trei-patru feluri de brânzeturi, caºcavaluri, Camembert.

Totul aºezat pe platouri mari de alpaca argintatã! Mãsline naturale marinate, nu din cele negre. Se aduceau sticlele de þuicã, neapãrat de Vãleni ºi Piteºti. Apoi venea marea salatã de beuf, fãcutã cu maionezã pregãtitã în casã cu ouã de la Sãruleºti ºi cu un ulei special adus din Albania, nu, nu ulei de mãsline, altceva, dar nu se mai ºtie calitatea în ziua de astãzi ! Cu o cruce mare, roºie, din murãturi roºii, gogoºari, peste maioneza strãlucitoare. Pâine albã ºi neagrã, de pe Lizeanu.

Erau la rând, tremurând de nerãbdare, piftia de porc ºi de curcan cu murãturi ºi felii de ou în aspic.
Apoi se fãcea o micã pauzã, domnii vorbeau de afaceri, politicã ºi curse de cai, iar doamnele despre modã, copii ºi actori.
Iarãºi doamnele se ridicau de la masã, evacuau farfuriile ºi platourile folosite, ca sã aparã cu alte bunãtãþi: icre ºi pescãrie. Icre de Manciuria ºi Beluga (negre) ºi autohtonele icre de ºtiucã. Cu lãmâi frumos tãiate, în spirale ºi la icrele negre se mai adãuga unt de Sinaia ºi gãlbenuº tare de ou. Pâine prãjitã, de la cuptorul de pe Zece Mese. Apoi urmau ºalãu cu maionezã în sos alb de lãmâie ºi somn la grãtar.

Se servea un vin alb sec, Feteascã. Se mai fãcea o pauzã, bãrbaþii jucau table sau stos, iar doamnele îºi scoteau pantofii înalþi ca sã încalþe papuci de blanã, de la Braºov.
La un moment dat gazda întreba: „Mãi bãieþi, dar vouã nu vã este foame?”
Semn pentru aducerea celor trei sute treizeci ºi trei de sarmale, cu mãmãliguþã fãcutã cu lapte din mãlai de moarã de piatrã ºi smântânã tot de la olteni. La sarmale mai apãreau pe masã ºi douã-trei feluri de muºtar, hrean ºi alte mirodenii de dres gustul, dupã poftã. Cine voia putea lua, înaintea sarmalelor, o ciorbicã de periºoare sau o supã de pui! Apoi fãrã întrerupere, apãreau fripturile de porc, curcan ºi vânat, cartofii prãjiþi pai-franþuzeºte, murãturile de multe feluri, gogonele, castraveþi, gogoºari. Apoi mici bucãþele de cârnat, ficat, rinichi, ºorici, lebãr, caltaboº, mititei, POMANA PORCULUI ! Douã feluri de vin roºu sec, Bãbeascã ºi Pietroasele.
Pentru copii se fãcea un meniu separat, cu piure ºi ºniþel vienez.
Cine voia, comanda o cafea, fãcutã neapãrat din cafea brazilianã de la „Armeanul”. Doamnele preferau o ciocolatã caldã cu friºcã atunci bãtutã! Se mai sta ºi se mai discuta preþ de la vreo orã, se puneau la cale logodne ºi încuscriri, cãlãtorii ºi vacanþe.
Undeva, în salonul mic, se auzea un PATEFON, iar domnii invitau doamnele la DANS !
Apoi începeau sã fie aduse fructele ºi dulciurile, toate odatã, ca sã aleagã omul ºi sã se sature numai vãzându-le! Portocale, mandarine, banane, ananaºi, mere, pere ºi un… pepene! Urmau cozonacii, imenºi, parfumaþi, plini de nucã, stafide ºi de cacao. Rahat nu se punea pe atunci ! Vinul se schimba cu dulcele Cotnari !

Fursecuri de multe feluri ºi mãrimi, prãjituri fãcute numai în casã, cu gust fantastic, cum nu se mai fac, douã torturi, mereu douã. Un tort pentru Prunc ºi unul pentru Mama Lui, Fecioara Maria!
Apoi urma dansul, „konga” în toatã casa, cadourile trãznite pe care ºi le fãceau unul altuia mesenii, jocuri de societate, glume, bancuri, pãcãleli, „mima” etc.
Oamenii chiar se distrau cât puteau ºi râdeau în hohote!
De Crãciun nu se bea ºampanie… doar de Revelion.

uzp.org.ro/craciunul-in-1937/[/quote]

Vezi mutule cum se traia intr-o democratie autentica......???
Mananci calule ovaz....iat tu cu tot leatul de lepadaturi socialiste vreti sa intoarceti tara la ,,iepoca,, Ceausista ,,,,pardon fsnista?
Mult nu mai aveti...asa ca trage tare in democratie si poate anul ce vine reusiti,,,daca nu mai incercati sa repetati ispravile din 2012 dar de data asta folositi armele!

4158 tu ce bai ai? Crezi ca cu arme se rezolva ordinea reinstaurata? Ce ai? Restrange randurile si baga material despre Bucuresti, altfel ramai doar off topic! Poti sa fii on, stiu ca poti!

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Tastezi pe wiki Bucuresti si dai peste pagini fara informatii, in curs de constituire!

Am dat de Parcul Florilor si imediat apoi de Parcul Teilor... Ce imi puteti spune despre ele?

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

De la: Musetel, la data 2015-01-29 11:29:55Tastezi pe wiki Bucuresti si dai peste pagini fara informatii, in curs de constituire!

Am dat de Parcul Florilor si imediat apoi de Parcul Teilor... Ce imi puteti spune despre ele?

Parcul florilor este in Colentina......al tailor nu stiu.......

film cu imagini din Bucurestiul de altadata....


youtu.be/gPIVzx7_mIw

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De la: Musetel, la data 2015-01-29 11:29:55Tastezi pe wiki Bucuresti si dai peste pagini fara informatii, in curs de constituire!

Am dat de Parcul Florilor si imediat apoi de Parcul Teilor... Ce imi puteti spune despre ele?

www.google.ro/search?q=parcul+tei&rls=org.mozilla:ro:official&tb...

www.google.ro/search?q=parcul+florilor+din+bucuresti&rls=org.moz...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

BUCUREªTI, ORAª DE CURVE ªI DE CORCITURI
Constantin_Argetoianu nimic nou sub soare

Nimic nou sub soare…



Sîmbãtã 15 ianuarie 1944. Oraº de curve, oraº de cãcãcioºi, oraº de zvoniºti ºi de corcituri! Ca ºi ºtirile de prãpãd, ºtirile ceva mai bune se amplificã, se rãspîndesc, înnebunesc lumea! Toatã ziua de ieri a domnit în Bucureºti cel mai stupid optimism dupã ce pînã alaltãieri toate pulistele ºi pokeristele, nespãlate ºi galoºate, nu vorbeau decît de fugã, de paºapoarte, de devize! Infam strat de oameni!
CONSTANTIN ARGETOIANU
www.ziartricolorul.ro/bucuresti-oras-de-curve-si-de-corcituri/

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Mda, pacat sa ne batem joc... pacat...asta e...
Ar fi mai frumos daca am reda ceva din Bucuresti, ceva ce iubim din Bucuresti... insa... asta e.... mda!

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Si totusi, daca eliminam femeile de moravuri usoare si copiile, corciturile, imitatiile... ce ne ramane din Parcul Florilor, dar din Parcul Teilor ?

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Flo'... pove ceva din ceea ce ai trait tu in Parcul Teilor... vrei?

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Drumurile Sãrii (I)

Una dintre cele mai vechi cãi de comunicaþie din Þara Româneascã, ce atingea marginea Bucureºtilor, a fost aceea pe care cãlãtoreau carele cu sare în drumul lor de la ocne spre bãlþile Dunãrii ºi dincolo de fluviu, în toatã Peninsula Balcanicã. Astãzi, o parte din acel vechi drum se aflã în cuprinsul oraºului, datoritã întinderii treptate a Capitalei. Tradiþia popularã i-a menþinut numele vechi ºi frumos de Drumul Sãrii, deºi autoritatea municipalã îi atribuise cîndva denumirea arbitrarã de Drumul Serii! Astãzi, Drumul Sãrii se gãseºte în partea de apus a oraºului, începînd din Drumul Taberii ºi sfîrºind în Calea 13 Septembrie, întinzîndu-se deci pe o distanþã de vreun kilometru. Dar în 1911, cu prilejul uneia dintre multele delimitãri ale teritoriului Capitalei, gãsim menþionat Drumul Sãrii ºi în altã parte, adicã între Calea Ferentarilor ºi Cimitirul Ghencea. O privire pe planul oraºului aratã cã era vorba de o prelungire, astãzi uitatã, a primului Drum al Sãrii, ºi anume strada numitã în prezent Petre Ispirescu, continuatã dincolo de Calea 13 Septembrie pînã în ªoseaua Mãgurele. ªi care drum, adãugãm noi, mergea mai departe, poate prin Ferentari ºi Pieptãnari, îndreptîndu-se spre Giurgiu.
Prima întrebare la care trebuie sã rãspundem este pentru ce se transporta pe aici sarea ºi nu pe alte ºosele.
Trebuie sã þinem seama de douã lucruri: cã denumirea drumului este veche, datînd din secolele anterioare, cînd se circula altfel decît acum. ªi, în al doilea rînd, cã salinele din care se extrãgea pe atunci sarea erau la Ocnele de lîngã Rîmnicu Vîlcea, aflate în exploatare încã din Secolul al XV-lea.
Mai tîrziu, pe la începutul Secolului al XVI-lea, au apãrut Ocna Micã, de lîngã Tîrgoviºte (Gura Ocniþei), cea de la Telega, de la Ghitioara, de la Teiºani ºi de la Slãnic. Erau deci douã regiuni miniere în regiunea de deal din Vîlcea ºi din Dîmboviþa – Prahova. De aici se aducea sarea la Bucureºti, spre a fi îndreptatã apoi cãtre bãlþile de la Dunãre, unde pescarii conservau peºtele prin sãrare. O parte din sare trecea însã mai departe, peste fluviu, în toatã Peninsula Balcanicã, unde nu se gãsea acest preþios mineral.
În acele Secole, al XV-lea ºi al XVI-lea, carele cu sare fie cã veneau de la Rîmnic, fie cã veneau din Dîmboviþa ºi Prahova, trebuiau neapãrat sã ia singura cale posibilã, anume în lungul Argeºului ºi Dîmboviþei, de la Piteºti ºi Tîrgoviºte spre sud, prin codrii imenºi, prin „poarta pãdurilor”. Era, probabil, aºa-numitul „drum al Baiului”, care continua paralel cu malurile Argeºului, ajungea la Floreºti, la pãdurea Icoanii, Dragomireºti, Roºu, Lunca ºi Cotroceni. Era totodatã ºi drumul de poºtã de la Tîrgoviºte ºi Piteºti spre Bucureºti. În oraº, traseul acesta era cunoscut sub numele de Drumul Mehedinþilor.
Cãlãtorii care veneau dinspre Cotroceni coborau în oraº prin Gura Vãii.
Dar cãrãuºii cu sare nu aveau nevoie sã traverseze Capitala pentru a ajunge la Giurgiu. Ei luau Drumul Sãrii de astãzi, apoi Strada Petre Ispirescu, de unde, aºa cum am mai spus, prin Ferentari ºi Pieptãnari, ajungeau în drumul Giurgiului.
Aceasta se întîmpla în vremuri relativ mai noi. Dar cîndva, mai demult, carele cu sare trebuiau sã ajungã în centrul oraºului, fiindcã aici se gãsea Sãrãria veche, din Tîrgul Cucului. Tot pe aici erau ºi „scaunele pescarilor”, unde peºtele, adus din bãlþi, trebuia sãrat pentru conservare.
Sarea, un produs natural preþios, o bogãþie de totdeauna a pãmîntului nostru, a fãcut obiectul schimbului în naturã ºi al comerþului din cele mai vechi timpuri. Datoritã sãrii au fost posibile schimburi economice de cea mai mare importanþã.
Iatã un exemplu. În Italia anticã, unde nu existau mine, sarea se extrãgea din salinele de pe malul mãrii, de la Ostia ºi din toatã regiunea gurilor Tibrului. De la saline, sarea se încãrca ºi se transporta în interiorul Peninsulei Italice. Un punct important de popas în drumul spre Latium, spre regiunile agricole centrale, a fost totdeauna Roma. Acolo exista, ca ºi la Bucureºti, o „Via Salaria”, deci un „Drum al Sãrii”.

NICOLAE VÃTÃMANU
www.ziartricolorul.ro/drumurile-sarii-i/

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De la: Fl_Orion999, la data 2015-01-30 09:51:55Drumurile Sãrii (I)

Una dintre cele mai vechi cãi de comunicaþie din Þara Româneascã, ce atingea marginea Bucureºtilor, a fost aceea pe care cãlãtoreau carele cu sare în drumul lor de la ocne spre bãlþile Dunãrii ºi dincolo de fluviu, în toatã Peninsula Balcanicã. Astãzi, o parte din acel vechi drum se aflã în cuprinsul oraºului, datoritã întinderii treptate a Capitalei. Tradiþia popularã i-a menþinut numele vechi ºi frumos de Drumul Sãrii, deºi autoritatea municipalã îi atribuise cîndva denumirea arbitrarã de Drumul Serii! Astãzi, Drumul Sãrii se gãseºte în partea de apus a oraºului, începînd din Drumul Taberii ºi sfîrºind în Calea 13 Septembrie, întinzîndu-se deci pe o distanþã de vreun kilometru. Dar în 1911, cu prilejul uneia dintre multele delimitãri ale teritoriului Capitalei, gãsim menþionat Drumul Sãrii ºi în altã parte, adicã între Calea Ferentarilor ºi Cimitirul Ghencea. O privire pe planul oraºului aratã cã era vorba de o prelungire, astãzi uitatã, a primului Drum al Sãrii, ºi anume strada numitã în prezent Petre Ispirescu, continuatã dincolo de Calea 13 Septembrie pînã în ªoseaua Mãgurele. ªi care drum, adãugãm noi, mergea mai departe, poate prin Ferentari ºi Pieptãnari, îndreptîndu-se spre Giurgiu.
Prima întrebare la care trebuie sã rãspundem este pentru ce se transporta pe aici sarea ºi nu pe alte ºosele.
Trebuie sã þinem seama de douã lucruri: cã denumirea drumului este veche, datînd din secolele anterioare, cînd se circula altfel decît acum. ªi, în al doilea rînd, cã salinele din care se extrãgea pe atunci sarea erau la Ocnele de lîngã Rîmnicu Vîlcea, aflate în exploatare încã din Secolul al XV-lea.
Mai tîrziu, pe la începutul Secolului al XVI-lea, au apãrut Ocna Micã, de lîngã Tîrgoviºte (Gura Ocniþei), cea de la Telega, de la Ghitioara, de la Teiºani ºi de la Slãnic. Erau deci douã regiuni miniere în regiunea de deal din Vîlcea ºi din Dîmboviþa – Prahova. De aici se aducea sarea la Bucureºti, spre a fi îndreptatã apoi cãtre bãlþile de la Dunãre, unde pescarii conservau peºtele prin sãrare. O parte din sare trecea însã mai departe, peste fluviu, în toatã Peninsula Balcanicã, unde nu se gãsea acest preþios mineral.
În acele Secole, al XV-lea ºi al XVI-lea, carele cu sare fie cã veneau de la Rîmnic, fie cã veneau din Dîmboviþa ºi Prahova, trebuiau neapãrat sã ia singura cale posibilã, anume în lungul Argeºului ºi Dîmboviþei, de la Piteºti ºi Tîrgoviºte spre sud, prin codrii imenºi, prin „poarta pãdurilor”. Era, probabil, aºa-numitul „drum al Baiului”, care continua paralel cu malurile Argeºului, ajungea la Floreºti, la pãdurea Icoanii, Dragomireºti, Roºu, Lunca ºi Cotroceni. Era totodatã ºi drumul de poºtã de la Tîrgoviºte ºi Piteºti spre Bucureºti. În oraº, traseul acesta era cunoscut sub numele de Drumul Mehedinþilor.
Cãlãtorii care veneau dinspre Cotroceni coborau în oraº prin Gura Vãii.
Dar cãrãuºii cu sare nu aveau nevoie sã traverseze Capitala pentru a ajunge la Giurgiu. Ei luau Drumul Sãrii de astãzi, apoi Strada Petre Ispirescu, de unde, aºa cum am mai spus, prin Ferentari ºi Pieptãnari, ajungeau în drumul Giurgiului.
Aceasta se întîmpla în vremuri relativ mai noi. Dar cîndva, mai demult, carele cu sare trebuiau sã ajungã în centrul oraºului, fiindcã aici se gãsea Sãrãria veche, din Tîrgul Cucului. Tot pe aici erau ºi „scaunele pescarilor”, unde peºtele, adus din bãlþi, trebuia sãrat pentru conservare.
Sarea, un produs natural preþios, o bogãþie de totdeauna a pãmîntului nostru, a fãcut obiectul schimbului în naturã ºi al comerþului din cele mai vechi timpuri. Datoritã sãrii au fost posibile schimburi economice de cea mai mare importanþã.
Iatã un exemplu. În Italia anticã, unde nu existau mine, sarea se extrãgea din salinele de pe malul mãrii, de la Ostia ºi din toatã regiunea gurilor Tibrului. De la saline, sarea se încãrca ºi se transporta în interiorul Peninsulei Italice. Un punct important de popas în drumul spre Latium, spre regiunile agricole centrale, a fost totdeauna Roma. Acolo exista, ca ºi la Bucureºti, o „Via Salaria”, deci un „Drum al Sãrii”.

NICOLAE VÃTÃMANU
www.ziartricolorul.ro/drumurile-sarii-i/

Arhiva „Tricolorul“ Drumurile Sãrii (II)

Þinînd seama cã ºi la noi sarea trecea prin Bucureºti spre a ajunge la bãlþi, peste Dunãre, este de crezut cã acest preþios mineral, indispensabil vieþii omului ºi animalelor, implicit ºi agriculturii, a jucat un rol însemnat, capital, în formarea oraºului, în ridicarea lui de la situaþia de sat la aceea de tîrg.
Este binecunoscut ceea ce spunea Vlad Dracul despre cetatea Giurgiului, clãditã de tatãl sãu, Mircea cel Bãtrîn: „Fiecare piatrã din castelul acesta a costat pe tatãl meu cîte un bolovan de sare”. Bolovanii erau scoºi din Ocna Mare, de lîngã Rîmnic, aceea care mai tîrziu, în Secolul al XVI-lea, cînd s-au deschis ºi alte ocne (Dîmboviþa ºi Prahova), a fost numitã Ocnele Mari. Drumul cel mai drept era în jos, pe Olt, pînã la „vama de sare” a Vidinului. Dar o parte trebuia sã treacã ºi spre Giurgiu, în acest caz atingînd neapãrat Bucureºtii.
Traseul pe care se circula era Drumul Sãrii, acela din partea de apus a oraºului.
A mai existat însã ºi un al doilea Drum al Sãrii, în partea de rãsãrit a oraºului. Astãzi nu se mai ºtie de urma lui, dar douã documente, unul din 1752 ºi altul din 1830, ni-1 amintesc.
În testamentul sãu din 1752, Grigore Ghica Vodã dãruia Mînãstirii Pantelimon o moºie care se întindea dincolo de „oborul Tîrgului de Afarã”, pe „drumul ce vine de la Mãrcuþa”, ºi „spre amiazãzi pe Drumul Sãrii… pînã în drumul cel mare”. Interpretãm aceastã hotãrnicie în sensul cã „drumul ce vine de la Mãrcuþa” este ªoseaua Pantelimon de astãzi, iar „Drumul Sãrii de la amiazãzi” era vechea stradã Mãrcuþa între vii, astãzi Vatra Luminoasã, „drumul cel mare” fiind actuala ªosea Mihai Bravul.
Aceastã interpretare, care ne aparþine, va fi confirmatã de cel de al doilea document, din 1830.
Este vorba de „Mãsurãtoarea ce s-au fãcut împrejurul politii Bucureºtilor, pe unde sãnt a sã pune pietre de hotar”, întocmitã de „Moritz von Ott, Ingenieur”, la 30 martie 1830. Era o încercare de a delimita oraºul, care se întinsese anarhic, punînd probleme tot mai grele acelora ce aveau sarcina de a-1 îngriji.
„Mãsurãtoarea” începea de la streaja Podului Mogoºoaiei, adicã de la Piaþa Victoriei de astãzi, urma ºoseaua perifericã spre Obor (deci bulevardele Ilie Pintilie ºi ªtefan cel Mare), înconjura oraºul ºi revenea la punctul de plecare. Sînt indicate cîteva repere, dintre care doar unele identificabile, precum Podul Tîrgului de Afarã ºi Oborul. Dar distanþele dintre repere sînt date în stînjeni, care, transpuºi în metri, ne îngãduie comod a le identifica pe planul oraºului din zilele noastre.
Astfel, þinînd „pe mîna dreaptã”, cum precizeazã „Mãsurãtoarea”, ºi mergînd pe aceastã ºosea, care se numea încã în 1745 Calea cea Bãtrînã, gãsim proprietatea lui Anghelache, situatã la „Roata Lumii” de mai tîrziu, aceea a vistierului Nistor, la colþ cu Strada Tunari; puþul de lîngã casa lui Pãun, la colþ cu vechea stradã a Teilor, azi Galaþi; streaja Podiºorului, la colþul strãzii Viitor, unde se afla ºi o cruce; capãtul ºoselei Tîrgului de Afarã, deci Calea Moºilor; apoi o casã cu nr. 1393, la întretãierea cu ªoseaua Iancului ºi, în sfîrºit, Drumul Sãrii, la intersecþia cu strãzile Matei Voievod ºi Vatra Luminoasã, arterã numitã altãdatã strada Mãrcuþa între vii.
Dupã cum se vede, datele din testamentul domnesc din 1752 ºi cele din „Mãsurãtoarea” din 1830 concordã.
Problema care se ridicã acum este de a ºti în ce direcþie se cãlãtorea pe acest Drum al Sãrii, fost Mãrcuþa între vii, astãzi Vatra Luminoasã.
Deoarece ne aflãm aici în apropierea ªoselei Pantelimon, este de crezut cã într-acolo era sensul principal de circulaþie. Dacã se ajungea aici prin partea de nord ºi de est a oraºului, este evident cã nu se putea lua alt drum decît Calea cea Bãtrînã, care trecea pe la capãtul Podului Tîrgului de Afarã ºi pe la Obor. Alt drum mare nu exista pentru a se ajunge pe ªoseaua Pantelimon ºi apoi prin Brãneºti, Islazu, Lehliu la bãlþile din jurul Lichireºtilor, astãzi Cãlãraºi.
„Mãsurãtoarea” ne aratã cît se poate de clar ordinea reperelor, adicã: Calea Moºilor, Oborul, ªoseaua Iancului ºi Drumul Sãrii. Dacã într-adevãr carele ar fi venit din aceastã direcþie, ele ar fi trebuit sã treacã peste drumul mai mare ºi mai comod al ªoselei Iancului, pentru ca dupã numai circa 400 de metri sã o ia pe Drumul Sãrii, care ducea acolo, adicã în ªoseaua Pantelimon. Ar fi fost nefiresc. De aceea trebuie sã admitem cã transporturile de sare ajungeau aici nu dinspre Obor, ci dinspre Vergu. Numai aºa li se deschidea carelor Drumul Sãrii spre ªoseaua Pantelimon, înainte de ªoseaua Iancului.
În acest caz, Drumul Sãrii nu era un drum diferit care ar fi ocolit oraºul pe la rãsãrit, ci doar o ramificaþie din primul Drum al Sãrii, cel din vestul Capitalei. De unde se desfãcea aceastã ramificaþie nu putem încã preciza. Poate de undeva, din dreptul Cãii Rahovei, spre a ajunge în Calea Vãcãreºtilor ºi ªoseaua Mihai Bravul.
Era un drum vechi, probabil puþin umblat la data celor douã documente amintite, dar care-ºi pãstra numele datoritã puterii tradiþiei, adicã la fel cum se întîmplã în prezent ºi cu Drumul Sãrii, cel din partea de apus a oraºului.

NICOLAE VÃTÃMANU
www.ziartricolorul.ro/arhiva-tricolorul-drumurile-sarii-ii/

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De la: Musetel, la data 2015-01-30 09:50:44Si totusi, daca eliminam femeile de moravuri usoare si copiile, corciturile, imitatiile... ce ne ramane din Parcul Florilor, dar din Parcul Teilor ?

nu exista parcul teilor....ci numai lacul tei si parcul tei....si chiar cartierul tei...

www.google.ro/search?q=cartierul+tei&rls=org.mozilla:ro:official...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De la: Musetel, la data 2015-01-30 09:51:35Flo'... pove ceva din ceea ce ai trait tu in Parcul Teilor... vrei?

Ceva sintetizat nu este? Scurt si esential , la obiect? Calitatea sa priveze cantitatii.... dar na....asta e!

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

De la: Fl_Orion999, la data 2015-01-30 09:56:48

De la: Musetel, la data 2015-01-30 09:50:44Si totusi, daca eliminam femeile de moravuri usoare si copiile, corciturile, imitatiile... ce ne ramane din Parcul Florilor, dar din Parcul Teilor ?

nu exista parcul teilor....ci numai lacul tei si parcul tei....si chiar cartierul tei...


[quote]



Probabil daca este un teritoriu al teilor care ar avea si un parc, acela ar trebui sa fie ....nu?
Io gasisem pe wiki, tastand Bucuresti....Intr-adevar nu ducea nicaieri linkul, decat pe o pagina in constituire....

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

No stii ceva? Corecteaza tu citatu' de mai sus ca ma dispera!

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Ma duc a cauta muzichie cu tei .... si cu verdeata... si cu parcuri!

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

ghid.imopedia.ro/dex/ghencea-6310.html


Zona:
Ghencea

Localizare

GhenceaZona Ghencea face parte din cartierul Drumul Taberei ºi este situatã în sectorul 6 al Capitalei, în partea de sud-vest a Municipiului Bucureºti. Zona este delimitatã la est de Drumul Sãrii ºi ªoseaua Antiaeriana, la sud de strãzile Nandru, Drumul Cooperativei ºi Mateiu Caragiale, la vest de ªoseaua de Centurã a Capitalei, iar la nord de Bdul 1 Mai (fost Compozitorilor) ºi Drumul Taberei.

Istoric

Construcþia primelor blocuri a început în anii 50, iar noi giganþi de beton cu 10 etaje au continuat sã aparã pânã dupã 1980.

În anii 60 în Ghencea a fost construitã fabrica de confecþii Tricodava, care era la vremea respectivã cea mai mare fabricã de profil din Capitalã. Dupã revoluþia din 1989 fabrica a dus-o din rãu în mai rãu, chiar dacã în 1990 a fost transformatã în societate pe acþiuni, iar patru ani mai târziu a fost privatizatã. În 2007 fabrica a fost cumpãratã de firma spaniolã Gran Via pentru suma de 42 de milioane de euro. Spaniolii au dãrâmat clãdirile pentru a construi peste douã mii de apartamente.

Tot în Ghencea se aflã ºi fabrica de materiale plastice Munplast, care a fost înfiinþatã în 1967. ªi aici lucrurile merg rãu, iar fabrica va avea probabil aceeaºi soartã ca ºi Tricodava.

Administraþie ºi economie

În ultimii ani dezvoltatorii imobiliari au devenit tot mai interesaþi de zona Ghencea, unde au apãrut tot felul de proiecte rezidenþiale. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt Cartierul Latin ºi complexul rezidenþial Primãvara

Locuitorii din Ghencea beneficiazã de toate utilitãþile necesare: apã, canalizare, gaze, telefon, internet. Cumpãrãturile pot fi fãcute la supermarketul Billa din apropiere. În zonã nu existã nicio piaþã, dar dimineaþa vin oamenii din Domneºti care vând legume ºi fructe pe trotuar. În plus, în zonã existã mai multe show-room-uri de mobilã.

Cine stã în Ghencea ºi vrea sã ajungã în altã zonã din Bucureºti trebuie sã plece cu mult timp înainte dacã nu cãlãtoreºte cu linia de metrou uºor 41. În zonã nu existã metrou, iar aglomeraþia pare sã nu se sfârºeascã decât târziu în noapte. Astfel, dacã te sui în autobuzele sau troleibuzele RATB, trebuie sã ai multã rãbdare, cãci se circulã barã la barã. Iar infrastructura rutierã nu este în stare foarte bunã. Aici sunt multe strãduþe neasfaltate, cu nume care te fac sã zâmbeºti: Cooperativei, Abnegaþiei etc.

Fani in cartierul GhenceaÎn aceastã zonã se aflã ºi Complexul Sportiv „Steaua". Dacã echipa de fotbal a acestui club a fost înfiinþatã în anul 1947 de Mihail Lascãr, general în armata regalã, stadionul din Ghencea a fost inaugurat abia în 1974 printr-un meci Steaua-OFK Belgrad. Mai târziu, în 1996 arena a fost modernizatã.

Pentru locuitorii de aici vecinãtatea stadionului nu este vreo bucurie. Pentru cã atunci când Steaua are meci acasã, zona se umple de suporteri puºi pe scandal. Acolo cuvantul de ordine este "Forza Steaua!"

În Ghencea existã trei cimitire, dintre care unul militar.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Ce nu stiai despre cartierul tauFoto: Arhiva Primariei Bucuresti
Toata lumea stie de unde vine numele Bucuresti. Legenda lui Bucur, care a imbracat mai multe identitati - de la cioban, fiu de voievod, boier roman, haiduc, pescar sau plugar - este scrisa in istoria orasului. Si, surprinzator, scriitori straini au fost cei care l-au promovat pe Bucur.

Robert Welsh, pastor anglican de origine irlandeza, venit la noi in 1824, spune ca inainte Bucurestii fusesera "un sat asezat intr-un loc mlastinos, apartinand unui boier numit Bucur, de la care si-a luat mai apoi numele".

Pentru elvetianul Francois Recordon, Bucur era pescar iar pentru publicistul francez Raol Perrin era negustor bogat. Copiii lui Bucur au fost numiti dupa forma la plural a numelui tatalui lor: Bucuresti, nume pe care l-au dat apoi si viitorului oras.

Nu este foarte clar nici cine a fost intemeietorul Capitalei Romaniei. "Raguzanul Giacomo de Pietro Luccari, intr-o lucrare tiparita la Venetia, aminteste despre Negru Voda ca intemeietor al Bucurestilor - afirmatie provenita tot din mediul romanesc.

Alta traditie il vedea pe Mircea cel Batran ca cel dintai care a pus piatra de temelie a orasului, ridicand o biserica cu hramul Buna Vestire si un palat pe locul de astazi a Bucurestilor", a declarat, pentru Ziare.com, Lelia Zamani, muzeograf la Muzeul Bucurestiului.

Daca despre provenienta numelui Capitalei Romaniei s-a tot scris pana acum, un subiect inedit ar fi originea cartierelor bucurestene. Camelia Ene si Mihaela Rafaila de la Muzeul Bucurestilor ne-au oferit o documentare interesanta despre istoria diferitelor cartiere bucurestene.

biserica bucur


Balta Alba

Exista mai multe opinii cu privire la numele cartierului Balta Alba. Astfel, se crede ca in timpul "ciumei lui Caragea", in 1813, mortii erau adusi in aceste locuri aflate la marginea mosiei Dudesti si stropiti cu var nestins.

Ploile spalau varul, formand balti albe. Dupa alte pareri se pare ca pe la 1900 era un carciumar, pe nume Petre, care avea pe langa carciuma si o gradina de vara. Langa localul lui se afla un teren destul de mare si usor adancit unde apa de ploaie, odata stransa nu se evapora rapid, stand acolo cu saptamanile.

Razele soarelui se reflectau in acea balta, dand impresia unei intinderi albe, lucru care l-a determinat pe carciumar sa-si boteze localul "Balta Alba". Carciuma avea si o firma pictata cu o balta pe care inotau cateva rate.

Baneasa

Initial aici s-a aflat un vechi sat Carstienesti, care a intrat in anul 1761 in proprietatea Ecaterinei Vacarescu ("baneasa"), vaduva marelui ban Stefan Vacarescu (banul era un mare dregator, cel mai inalt rang boieresc din Tara Romaneasca).

Ea a ctitorit biserica cu hramul Sfantul Nicolae in apropierea Soselei Bucuresti-Ploiesti. Locuitorii acestui sat, devenit ulterior cartier se ocupau in perioada interbelica cu laptaria.

Berceni

La Sud de Bucuresti poposeste o ceata de husari berceni condusi de groful Miklos Bercsenyi (in timpul razboiului austro-turc). Soseaua Berceni este o artera noua la fel ca si cartierul format dupa 1945.

Colentina

Exista la 12 aprilie 1575 satul Obilestilor pe Colentina, la est-ul orasului, intre Dobroesti si Florestii de Sus. Referitor la originea numelui raului, a lacului si a satului Colentina exista o etimologie populara: colea-n tina, adica in noroi, in mlastina. Adevarul este ca acele locuri erau atunci intesate de mlastini care, mult mai tarziu au fost asanate (incepand din anul 1933).

Colentina a fost mereu o zona de distractie si de petreceri pentru bucuresteni, dar si de instructie militara.

Cotroceni

Soseaua si cartierul poarta numele unui vechi sat, Cotroceni, amintit documentar pentru prima data in timpul domniei lui Mihai Viteazul. Langa sat se afla falnica si deasa, Padurea Cotrocenilor, loc de refugiu pentru cei ce doreau sa-si piarda urma, de unde probabil expresia "a se cotroci".

In 1671, satul a intrat in proprietatea marelui logofat Serban Cantacuzino. Acesta, acuzat ca urmarea sa devina Domn, si-a atras ura domnitorului Gheorghe Duca, fiind nevoit, astfel, sa fuga pentru a-si salva viata.

Scaparea a gasit-o in padurea Cotrocenilor, unde a stat ascuns trei zile, iar drept multumire a ridicat pe un lacas de cult mai vechi, o frumoasa biserica de zid: manastirea Cotrocenilor.

Crangasi

In aceasta zona exista o prelungire din Codrul Vlasiei - un crang. In a doua jumatate a sec.XVI, existau pe aria bucuresteana: Obilestii - pe Colentina, Dobroestii (la N-E) de Marcuta Hodopenii (azi Otopeni) de la un Hodopa la nordul orasului si Crangasi sau Rosiul pe Dambovita la N-E de oras.

Dealul Spirii

Dealul Spirei se numea Dealul Lupestilor din sec.XVI. Avea numeroase vii ce apartineau Manastirii Radu Voda(prin cumparare). Ulterior biserica Spirea Veche (Strada Uranus 27), care domina Dealul Spirii si imprejurimile lui, a fost construita de doctorul Spirea (Spiridon Kristofi) pe acest deal inainte de anul 1765, cu ajutorul rudei sale Hristofi (fost ceaus spataresc si mai apoi capitan de lefegii).

Inainte de secularizarea averilor manastiresti, manastirea acum, ce purta numele "Dealul Spirea", poseda doua mosii, dand numele sau unui intreg cartier al Bucurestiului.

Dristor

Numele vine de la cetatea Drastorului (Silistra). Odinioara exista Drumul Silistrei, ce ducea, dupa cum arata si numele, spre Silistra, si care si-a schimbat, mai apoi, denumirea in Calea Calarasi. In vremea fanariotilor exista breasla darstorenilor (negustori), alaturi de breslele chiprovicenilor, brailenilor.

Documentele negustorilor atesta pe un"Maer Sin David Dristorean". Cetatea Silistra (Dristor) a fost luata drept gaj impreuna cu Principatele Romane de Rusia conform Regulamentului Organic la 1829.

Giulesti

Initial Giulestii a fost un sat invecinat orasului Bucuresti.
Giulestii se pare ca au fost pomeniti in documentele medievale incepand cu anul 1548. Lt.-col. D. Pappasoglu aminteste in scrierile sale de "intinsa campie a Giulestilor" si despre biserica facuta de familia Giulesti, nume care este dat mai tarziu strazii si cartierului. Localitati cu numele de Giulesti exista in toate provinciile romanesti. Giulea este un nume vechi in onomastica romaneasca, provenind de la numele latinesc Iulius.

La 2 aprilie 1548, Mircea Ciobanul intareste lui Stroe din Giulesti mosia pe care a cumparat-o: "toata partea lui Giulea, de la rovina lui nicul pina la Colintina".
Giulea a fost stapanul mosiei Giulesti impartita in trei: Giulestii din Deal, Giulestii din Vale si Giulestii Domnesti. Dupa ce s-a construit Gara de Nord (la inceput numita Gara Targovistei), pe Calea Giulesti au inceput sa se ridice casele modeste ale muncitorilor feroviari.

Drumul Taberei

Originea numelui strazii si a cartierului se afla in evenimentele anului 1821, cand a avut loc miscarea antifanariota condusa de Tudor Vladimirescu. Oastea pandurilor lui Tudor, intrata in Bucuresti, in martie 1821, si-a stabilit tabara la Manastirea Cotroceni, unde au fost facute si lucrari de fortificatii.

Tot acolo se faceau exercitii militare, iar mesteri adusi special confectionau care si arme. De asemenea acolo erau recrutati si noi osteni. De aceea in memoria bucurestenilor a ramas numele de "drumul Taberei". Dupa alte pareri, numele cartierului s-ar datora faptului ca pe la 1900 aici s-ar fi aflat baracile unde erau incartiruiti recrutii adusi de la tara.

Ferentari

Cartier muncitoresc realizat in 1945-1947 cu aproape 600 de apartamente. In DEX ferentar (plural - ferentari) inseamna soldat din vechea pedestrime usoara. (Din lat. ferentarius)

Floreasca

In secolul al XVI-lea apare o atestare documentara a mosiei "Floresti de pe Colentina".

Sub Mihai Viteazul e constatat satul Florestii (al Floreascai) pe Colentina la Est de oras. Se impartea in trei asezari distincte: Floreasca de Sus, de Mijloc, de Jos.
Satul Floreasca de Jos era numit si Gradistea Florestilor.

Calea Grivitei

(Calea Grivitei)

Aici se afla la 1608 manastirea ridicata de Cernica Mare Vornic. Mai tarziu unele documente atesta faptul ca o parte a acestei mosii a apartinut domnitorului Serban Cantacuzino. In secolul al XIX-lea zona a fost parcelata si s-au trasat strazi pe care s-au construit case, printre care si Calea Floreasca. In anul 1922 a aparut cartierul Floreasca, ridicat pe marginile imundei gropi de odinioara.

Ghencea

Numele mahalalei Ghencea apare in anul 1852 pe harta realizata de catre maiorul A. Borroczyn.

Constantin C. Giurescu considera ca numele de Ghencea ar fi originar din neamul boierilor Burnazesti, ctitori ai Bisericii Ghencea (1820).

Zapisul din 16 iunie 1853 spune: "mahalaua biserica Ghencii ce-i zice si Lupesti".
In timpul domniilor fanariote au aparut detasamentele de arnauti, alcatuite din mercenari albanezi, sarbi, greci, etc. Calaretii arnauti din alaiul domnesc - ghenci - aveau un comandant numit in limba turca ghenci - aga, adica "seful voinicilor", si poate de aici originea numelui de familie romanesc Ghencea si a cartierului din sud vestul Capitalei.

Lipscani

Strada Lipscani a fost prima strada mentionata in documente, la 1589, fiind numita "Ulita cea Mare de langa Curtea Domneasca". Numele strazii, de origine germana, a venit la noi prin filiera rusa, fiind derivat din cuvantul Lipsca (Leipzig), la care s-a adaugat sufixul -an.

Lipscani


De la lipscan s-a format lipscanie, adica "marfa vanduta de lipscan, manufactura". Acest nume s-a datorat negustorilor romani, greci, bulgari, sarbi, armeni, care desfaceau in pravaliile lor marfurile aduse de ei din Leipzig.

Marfurile de lipscanie erau reprezentate de tot felul de produse textile, unele fine, ca postavurile din Flandra, matasurile de Lyon, flanelele de Viena, muselina din Anglia, dar si panza muscaleasca, stofa de lana, voal, stamba, madipolon (panza alba si fina de bumbac, din care se confectionau albiturile) etc.

Militari

Pe acest loc se afla un cartier suburban, infiintat la sfarsitul secolului al XIX-lea locuit de subofiteri si gradele inferioare din armata. Din punct de vedere administrativ, zona face parte din orasul Bucuresti incepand cu 1950, ulterior ridicandu-se aici cartierul de blocuri.

Cartierul (Soseaua) Pantelimon a fost numit dupa Biserica Pantelimon, biserica avand hramul Sfantului Pantelimon. Constructia bisericii a inceput la 1735, la porunca domnitorul Grigore al II-lea Ghica. (Panteleimon, dupa grafia elena, insemna "intru totul milostiv".)



Biserica a fost reconstruita in anul 1790 in timpul razboiului ruso-austro-turc, ctitori fiind preotul Ivan de la Silivestru, Constandin , logofatul Boranescu si alti pravoslavnici crestini.

Rahova

Strada sau mai bine zis Calea Rahovei (care inainte s-a numit Podul Calicilor) a primit acest nume in 1878, dupa Razboiul de Independenta, in amintirea luptelor de la Rahova, fortareata turceasca din Bulgaria cucerita de armata romana. Numele strazii s-a extins si asupra cartierului.

Salajan

Cartier nou (dupa 1945) care ia denumirea de la un fruntas al miscarii muncitoresti si revolutionare Leontin Salajan, originar din jud. Satu Mare. Alte cartiere cu denumiri dupa fruntasi ai miscarii muncitoresti: Alexandru Moghioros, Miron Constantinescu.

Titan

Numele cartierului a fost luat de la Fabrica de ciment Titan, infiintata in 1912.

Vitan

De la D.Papazoglu aflam ca vitanul este: "in ocolul orasului, spre Nord este campia Vitanului, unde vitele orasenilor isi aveau pasciune".

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De la: Fl_Orion999, la data 2015-01-30 17:35:00Ce nu stiai despre cartierul tauFoto: Arhiva Primariei Bucuresti
Toata lumea stie de unde vine numele Bucuresti. Legenda lui Bucur, care a imbracat mai multe identitati - de la cioban, fiu de voievod, boier roman, haiduc, pescar sau plugar - este scrisa in istoria orasului. Si, surprinzator, scriitori straini au fost cei care l-au promovat pe Bucur.

Robert Welsh, pastor anglican de origine irlandeza, venit la noi in 1824, spune ca inainte Bucurestii fusesera "un sat asezat intr-un loc mlastinos, apartinand unui boier numit Bucur, de la care si-a luat mai apoi numele".

Pentru elvetianul Francois Recordon, Bucur era pescar iar pentru publicistul francez Raol Perrin era negustor bogat. Copiii lui Bucur au fost numiti dupa forma la plural a numelui tatalui lor: Bucuresti, nume pe care l-au dat apoi si viitorului oras.

Nu este foarte clar nici cine a fost intemeietorul Capitalei Romaniei. "Raguzanul Giacomo de Pietro Luccari, intr-o lucrare tiparita la Venetia, aminteste despre Negru Voda ca intemeietor al Bucurestilor - afirmatie provenita tot din mediul romanesc.

Alta traditie il vedea pe Mircea cel Batran ca cel dintai care a pus piatra de temelie a orasului, ridicand o biserica cu hramul Buna Vestire si un palat pe locul de astazi a Bucurestilor", a declarat, pentru Ziare.com, Lelia Zamani, muzeograf la Muzeul Bucurestiului.

Daca despre provenienta numelui Capitalei Romaniei s-a tot scris pana acum, un subiect inedit ar fi originea cartierelor bucurestene. Camelia Ene si Mihaela Rafaila de la Muzeul Bucurestilor ne-au oferit o documentare interesanta despre istoria diferitelor cartiere bucurestene.

biserica bucur


Balta Alba

Exista mai multe opinii cu privire la numele cartierului Balta Alba. Astfel, se crede ca in timpul "ciumei lui Caragea", in 1813, mortii erau adusi in aceste locuri aflate la marginea mosiei Dudesti si stropiti cu var nestins.

Ploile spalau varul, formand balti albe. Dupa alte pareri se pare ca pe la 1900 era un carciumar, pe nume Petre, care avea pe langa carciuma si o gradina de vara. Langa localul lui se afla un teren destul de mare si usor adancit unde apa de ploaie, odata stransa nu se evapora rapid, stand acolo cu saptamanile.

Razele soarelui se reflectau in acea balta, dand impresia unei intinderi albe, lucru care l-a determinat pe carciumar sa-si boteze localul "Balta Alba". Carciuma avea si o firma pictata cu o balta pe care inotau cateva rate.

Baneasa

Initial aici s-a aflat un vechi sat Carstienesti, care a intrat in anul 1761 in proprietatea Ecaterinei Vacarescu ("baneasa"), vaduva marelui ban Stefan Vacarescu (banul era un mare dregator, cel mai inalt rang boieresc din Tara Romaneasca).

Ea a ctitorit biserica cu hramul Sfantul Nicolae in apropierea Soselei Bucuresti-Ploiesti. Locuitorii acestui sat, devenit ulterior cartier se ocupau in perioada interbelica cu laptaria.

Berceni

La Sud de Bucuresti poposeste o ceata de husari berceni condusi de groful Miklos Bercsenyi (in timpul razboiului austro-turc). Soseaua Berceni este o artera noua la fel ca si cartierul format dupa 1945.

Colentina

Exista la 12 aprilie 1575 satul Obilestilor pe Colentina, la est-ul orasului, intre Dobroesti si Florestii de Sus. Referitor la originea numelui raului, a lacului si a satului Colentina exista o etimologie populara: colea-n tina, adica in noroi, in mlastina. Adevarul este ca acele locuri erau atunci intesate de mlastini care, mult mai tarziu au fost asanate (incepand din anul 1933).

Colentina a fost mereu o zona de distractie si de petreceri pentru bucuresteni, dar si de instructie militara.

Cotroceni

Soseaua si cartierul poarta numele unui vechi sat, Cotroceni, amintit documentar pentru prima data in timpul domniei lui Mihai Viteazul. Langa sat se afla falnica si deasa, Padurea Cotrocenilor, loc de refugiu pentru cei ce doreau sa-si piarda urma, de unde probabil expresia "a se cotroci".

In 1671, satul a intrat in proprietatea marelui logofat Serban Cantacuzino. Acesta, acuzat ca urmarea sa devina Domn, si-a atras ura domnitorului Gheorghe Duca, fiind nevoit, astfel, sa fuga pentru a-si salva viata.

Scaparea a gasit-o in padurea Cotrocenilor, unde a stat ascuns trei zile, iar drept multumire a ridicat pe un lacas de cult mai vechi, o frumoasa biserica de zid: manastirea Cotrocenilor.

Crangasi

In aceasta zona exista o prelungire din Codrul Vlasiei - un crang. In a doua jumatate a sec.XVI, existau pe aria bucuresteana: Obilestii - pe Colentina, Dobroestii (la N-E) de Marcuta Hodopenii (azi Otopeni) de la un Hodopa la nordul orasului si Crangasi sau Rosiul pe Dambovita la N-E de oras.

Dealul Spirii

Dealul Spirei se numea Dealul Lupestilor din sec.XVI. Avea numeroase vii ce apartineau Manastirii Radu Voda(prin cumparare). Ulterior biserica Spirea Veche (Strada Uranus 27), care domina Dealul Spirii si imprejurimile lui, a fost construita de doctorul Spirea (Spiridon Kristofi) pe acest deal inainte de anul 1765, cu ajutorul rudei sale Hristofi (fost ceaus spataresc si mai apoi capitan de lefegii).

Inainte de secularizarea averilor manastiresti, manastirea acum, ce purta numele "Dealul Spirea", poseda doua mosii, dand numele sau unui intreg cartier al Bucurestiului.

Dristor

Numele vine de la cetatea Drastorului (Silistra). Odinioara exista Drumul Silistrei, ce ducea, dupa cum arata si numele, spre Silistra, si care si-a schimbat, mai apoi, denumirea in Calea Calarasi. In vremea fanariotilor exista breasla darstorenilor (negustori), alaturi de breslele chiprovicenilor, brailenilor.

Documentele negustorilor atesta pe un"Maer Sin David Dristorean". Cetatea Silistra (Dristor) a fost luata drept gaj impreuna cu Principatele Romane de Rusia conform Regulamentului Organic la 1829.

Giulesti

Initial Giulestii a fost un sat invecinat orasului Bucuresti.
Giulestii se pare ca au fost pomeniti in documentele medievale incepand cu anul 1548. Lt.-col. D. Pappasoglu aminteste in scrierile sale de "intinsa campie a Giulestilor" si despre biserica facuta de familia Giulesti, nume care este dat mai tarziu strazii si cartierului. Localitati cu numele de Giulesti exista in toate provinciile romanesti. Giulea este un nume vechi in onomastica romaneasca, provenind de la numele latinesc Iulius.

La 2 aprilie 1548, Mircea Ciobanul intareste lui Stroe din Giulesti mosia pe care a cumparat-o: "toata partea lui Giulea, de la rovina lui nicul pina la Colintina".
Giulea a fost stapanul mosiei Giulesti impartita in trei: Giulestii din Deal, Giulestii din Vale si Giulestii Domnesti. Dupa ce s-a construit Gara de Nord (la inceput numita Gara Targovistei), pe Calea Giulesti au inceput sa se ridice casele modeste ale muncitorilor feroviari.

Drumul Taberei

Originea numelui strazii si a cartierului se afla in evenimentele anului 1821, cand a avut loc miscarea antifanariota condusa de Tudor Vladimirescu. Oastea pandurilor lui Tudor, intrata in Bucuresti, in martie 1821, si-a stabilit tabara la Manastirea Cotroceni, unde au fost facute si lucrari de fortificatii.

Tot acolo se faceau exercitii militare, iar mesteri adusi special confectionau care si arme. De asemenea acolo erau recrutati si noi osteni. De aceea in memoria bucurestenilor a ramas numele de "drumul Taberei". Dupa alte pareri, numele cartierului s-ar datora faptului ca pe la 1900 aici s-ar fi aflat baracile unde erau incartiruiti recrutii adusi de la tara.

Ferentari

Cartier muncitoresc realizat in 1945-1947 cu aproape 600 de apartamente. In DEX ferentar (plural - ferentari) inseamna soldat din vechea pedestrime usoara. (Din lat. ferentarius)

Floreasca

In secolul al XVI-lea apare o atestare documentara a mosiei "Floresti de pe Colentina".

Sub Mihai Viteazul e constatat satul Florestii (al Floreascai) pe Colentina la Est de oras. Se impartea in trei asezari distincte: Floreasca de Sus, de Mijloc, de Jos.
Satul Floreasca de Jos era numit si Gradistea Florestilor.

Calea Grivitei

(Calea Grivitei)

Aici se afla la 1608 manastirea ridicata de Cernica Mare Vornic. Mai tarziu unele documente atesta faptul ca o parte a acestei mosii a apartinut domnitorului Serban Cantacuzino. In secolul al XIX-lea zona a fost parcelata si s-au trasat strazi pe care s-au construit case, printre care si Calea Floreasca. In anul 1922 a aparut cartierul Floreasca, ridicat pe marginile imundei gropi de odinioara.

Ghencea

Numele mahalalei Ghencea apare in anul 1852 pe harta realizata de catre maiorul A. Borroczyn.

Constantin C. Giurescu considera ca numele de Ghencea ar fi originar din neamul boierilor Burnazesti, ctitori ai Bisericii Ghencea (1820).

Zapisul din 16 iunie 1853 spune: "mahalaua biserica Ghencii ce-i zice si Lupesti".
In timpul domniilor fanariote au aparut detasamentele de arnauti, alcatuite din mercenari albanezi, sarbi, greci, etc. Calaretii arnauti din alaiul domnesc - ghenci - aveau un comandant numit in limba turca ghenci - aga, adica "seful voinicilor", si poate de aici originea numelui de familie romanesc Ghencea si a cartierului din sud vestul Capitalei.

Lipscani

Strada Lipscani a fost prima strada mentionata in documente, la 1589, fiind numita "Ulita cea Mare de langa Curtea Domneasca". Numele strazii, de origine germana, a venit la noi prin filiera rusa, fiind derivat din cuvantul Lipsca (Leipzig), la care s-a adaugat sufixul -an.

Lipscani


De la lipscan s-a format lipscanie, adica "marfa vanduta de lipscan, manufactura". Acest nume s-a datorat negustorilor romani, greci, bulgari, sarbi, armeni, care desfaceau in pravaliile lor marfurile aduse de ei din Leipzig.

Marfurile de lipscanie erau reprezentate de tot felul de produse textile, unele fine, ca postavurile din Flandra, matasurile de Lyon, flanelele de Viena, muselina din Anglia, dar si panza muscaleasca, stofa de lana, voal, stamba, madipolon (panza alba si fina de bumbac, din care se confectionau albiturile) etc.

Militari

Pe acest loc se afla un cartier suburban, infiintat la sfarsitul secolului al XIX-lea locuit de subofiteri si gradele inferioare din armata. Din punct de vedere administrativ, zona face parte din orasul Bucuresti incepand cu 1950, ulterior ridicandu-se aici cartierul de blocuri.

Cartierul (Soseaua) Pantelimon a fost numit dupa Biserica Pantelimon, biserica avand hramul Sfantului Pantelimon. Constructia bisericii a inceput la 1735, la porunca domnitorul Grigore al II-lea Ghica. (Panteleimon, dupa grafia elena, insemna "intru totul milostiv".)



Biserica a fost reconstruita in anul 1790 in timpul razboiului ruso-austro-turc, ctitori fiind preotul Ivan de la Silivestru, Constandin , logofatul Boranescu si alti pravoslavnici crestini.

Rahova

Strada sau mai bine zis Calea Rahovei (care inainte s-a numit Podul Calicilor) a primit acest nume in 1878, dupa Razboiul de Independenta, in amintirea luptelor de la Rahova, fortareata turceasca din Bulgaria cucerita de armata romana. Numele strazii s-a extins si asupra cartierului.

Salajan

Cartier nou (dupa 1945) care ia denumirea de la un fruntas al miscarii muncitoresti si revolutionare Leontin Salajan, originar din jud. Satu Mare. Alte cartiere cu denumiri dupa fruntasi ai miscarii muncitoresti: Alexandru Moghioros, Miron Constantinescu.

Titan

Numele cartierului a fost luat de la Fabrica de ciment Titan, infiintata in 1912.

Vitan

De la D.Papazoglu aflam ca vitanul este: "in ocolul orasului, spre Nord este campia Vitanului, unde vitele orasenilor isi aveau pasciune".

www.ziare.com/cultura/cultura-generala/ce-nu-stiai-despre-cartie...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

https://ro.wikipedia.org/wiki/Giurgiului

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.muzeuldefotografie.ro/2010/07/marasesti-splaiul-unirii-veder...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.bucurestiivechisinoi.ro/2013/04/piata-marasesti-in-august-1985/

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

www.bucurestiivechisinoi.ro/2013/07/cartierul-uranus-izvor-mihai...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***