Bucurestiul de altadata

Amintirile mele despre Bucuresti incep cu primii pasi facuti prin anul 1969 in curtea unei foste case boieresti de pe Splai, din zona Izvor. Nu ma trag dintr-o familie boiereasca, doar destinul influentat de catre Adolf Hitler, razboiul declansat de el si ocuparea Romaniei de catre bolsevici facand sa ma nasc in acel loc.

Era o curte mare, cu gard de plasa si doi plopi inalti la poarta ce isi varsau toamna tonele de frunze ingalbenite peste curte. In fata portii era Splaiul Independentei, cu tramvaiul ce venea dinspre Hasdeu si mergea spre Podul Izvor, cu strada acoperita cu piatra cubica. Dicolo de strada, de Splai, era cheiul vechi al Dambovitei, cu malurile de pamant, cu duzii, salciile si apa cam imbacsita care colecta canalizarea orasului si reziduurile fabricilor bucurestene. Cu toate ca apa era murdara si cred ca se adeverea zicerea "Dambovita apa dulce, cine te bea nu se mai duce" (decat la spital sau cimitir), cheiul avea farmecul lui datorita vegetatiei si a podurilor care il traversau, Hasdeu, Izvor, Mihai Voda, poduri subrezite in timpul inundatiilor din '70-75 si refacute apoi banal, fara personalitatea de odinioara cu ocazia ridicarii monstruozitatii numita Casa Poporului si a macelaririi demente a acstui petic de Bucuresti.

Un paradis pierdut, zona 13 Septembrie - Uranus - Mihai Voda - Izvor....Un deal al Spirii ras la pamant si o barbarie arhitectonica care adaposteste acum un cuib de trantori au luat locul vechiului cartier in panta, cu stradutele vechi, pietruite, orientate spre Dambovita, cu cladiri istorice, cum ar fi Arhivele Statului, Arsenalul, Muzeul Militar, Manastirea Mihai Voda, cu bisericute vechi de sute de ani transformate in pulbere, cu casele in stil belle epoque si curtile mici strajuite de otetari si tufe de liliac.
Poate vorbeste in mine nostalgia copilariei fara grijile zile de astazi, fara stresul maturitatii de acum....Poate este scarba fata de kitschul arhitectonic ce ne-a napadit Bucurestiul, revolta fata de dezastrul provocat de un cizmar idiot ale carui apucaturi dictatoriale ni le aduce in memorie in ziua de astazi un marinar betiv...
Poate toate astea dr in primul rand este regretul fata de pierderea unui colt pitoresc al orasului meu natal distrus aiurea in urma unor decizii ale unor oameni idioti, vremelnici pe pamant dar atat de distrugatori.

In continuare am sa postez materiale gasite pe net despre farmecul Bucurestiului de altadata, despre istoria orasului.

Nu caut audienta si nu rog pe nimeni sa posteze aici, dupa modele cunoscute. Cine rezoneaza la unison si are nostalgia vechiului Bucuresti este primit cu bratele deschise si invitat sa ia depene amintiri, impresii sau materiale pe acesta tema a topicului.

Cine vrea manele, miorlaieli sau discutii in contradictoriu despre teme filozofice sau studii pseudo - stintifice, este rugat sa treaca mai departe.

Bucuresti - 550 de ani

Marc Ulieriu, Daniel Nicolescu

Mic Paris sau Mare Ferentari, hulit emfatic sau, dimpotriva, adorat fara rezerve, oras al lui Mircea Eliade – cu “strazi Mantuleasa” si alte locuri tainice peste care staruie vraja altor timpuri – sau urbe a “Chirurugului” si a lui Marean, cu drumuri pe care stau, incremenite in proiect, utilaje ciclopice, paralizate de teama gropilor, Bucurestiul este un oras viu, tentacular, caleidoscopic, pestrit si violent contradictoriu.


Bucurestii - o poveste in date

Potrivit lui Constantin C. Giurescu, pe malurile Dambovitei si ale Colentinei este atestata cultura paleolitica si neolitica. Pana in 1800 i.Hr., apar dovezi ale unor asemenea comunitati stravechi in zonele Dudesti, Lacul Tei si Bucurestii-Noi de astazi.

Primele locuinte de dupa retragerea aureliana din 273 d.Hr. sunt atestate in secolele III-XIII.

Legenda spune ca asezarea Bucuresti a fost fondata de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante, mai probabile, Bucurestiul a fost intemeiat de catre Mircea cel Batran, la sfarsitul secolului al XIV-lea.

La 13 iunie 1458, Vlad Tepes da un act in latineste, in care foloseste expresia "juxta fluvium acque Domboviche" - adica "langa cursul apei Dambovita" -, ce se refera, dupa toate probabilitatile, la Bucuresti.

Primul document care atesta in mod precis si clar Bucurestiul ca resedinta domneasca apartine tot cancelariei lui Vlad Tepes. E vorba despre un hrisov scris in slava si emis la 20 septembrie 1459.

Cetatea Dambovitei, cum mai apare in primii ani orasul, avea rol strategic, urmand sa vegheze asupra drumului ce se intindea de la Targsor la Giurgiu, unde se afla o garnizoana otomana.

in scurt timp, la 14 octombrie 1465, Bucurestiul este ales de catre Radu cel Frumos (om prea plecat turcilor, fratele si dusmanul lui Draculea) ca resedinta domneasca.

In vremea lui Vlad Vintila (poreclit si Braga Voievod) si in aceea a lui Radu Paisie (1535-1545), sunt emise in Bucuresti foarte multe documente.

In anii 1558-1559, la Curtea-Veche este construita Biserica Domneasca, ctitorie a domnitorului Mircea Ciobanul. Biserica e cel mai vechi lacas de cult pastrat in forma sa initiala in Bucuresti.


In 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Bucurestiul devine capitala Tarii Romanesti si incepe sa fie modernizat.

La 1661, apar primele drumuri pavate cu piatra de rau, iar la 1694 se infiinteaza prima institutie de invatamant superior, Academia Domneasca.

La 1702, Constantin Brancoveanu construieste palatul Mogosoaiei, actualul Muzeu de Arta Feudala Brancoveneasca. Palatul, dar si atenantele sale, gazduiesc astazi si expozitii de arta contemporana.

La 1704, ia fiinta, la initiativa spatarului Mihai Cantacuzino, Spitalul Coltea. In scurt timp, Bucurestii se dezvolta din punct de vedere economic si se inregistreaza o crestere semnificativa a numarului mestesugarilor, organizati in bresle (ale croitorilor, cizmarilor, cavafilor, cojocarilor, panzarilor, salvaragiilor, zabunarilor.

Sunt create primele manufacturi si cismele publice, iar populatia creste necontenit, prin aducerea de locuitori din intreaga Muntenie (in 1798, sunt consemnati 30.030 de locuitori, in timp ce in 1831 pot fi numarate 10.000 de case si 60.587 de locuitori).

Se deschide Hanul lui Manuc, unde se va semna, in 1812, Tratatul de la Bucuresti, intre Rusia si Turcia.

Dupa Unirea Principatelor, cele doua Camere sunt prorogate si convocate impreuna in Bucuresti, pentru ziua de 24 ianuarie 1862. In loc de doua capitale, ramane acum una singura: cea de pe malurile Dambovitei.

De-a lungul secolului al XIX-lea apar o serie de institutii de mare interes (Teatrul National, Gradina Cismigiu, Societatea Academica din Bucuresti, Societatea Filarmonica, Universitatea, Gara de Nord, Grand Hotel du Boulevard, ziarul Universul, cafenele, restaurante, Gradina Botanica, Ateneul Roman, Banca Nationala ), plus inovatii in materie de tehnologie si cultura (iluminatul cu petrol lampant, prima linie de tramvai - pe ruta Obor-Cotroceni -, iluminatul electric, primele linii telefonice).

Intram in secolul vitezei: la 1910 se monteaza Podul Grant. Pe 4 august 1916 se semneaza, la Bucuresti, Tratatul de alianta intre Romania si Antanta.

Anul 1920: se da in folosinta o centrala telefonica automata cu 3.000 de abonati. In 1925, pe ruta Piata Sf. Gheorghe - Bariera Calarasilor, este data in functiune prima linie de autoboze urbane. In 1933, este construit Palatul Telefoanelor.

O revenire la vitezele de altadata: sociologul Dimitrie Gusti infiinteaza, in 1936, Muzeul Satului, unul dintre primele muzee etnografice din lume. In acelasi an, pe o suprafata de 187 ha, se amenajeaza parcul Herastrau.



Pe repede si zguduitor inainte: in 1940 si in 1977, doua cumplite cutremure de pamant darama centrul Capitalei.

In afara de aceste sinistre naturale, au existat si calamitati ce pot fi puse pe seama sindromului dictatorial: la 30 decembrie 1947, 8 zile dupa sosirea Regelui Mihai la Bucuresti, are loc lovitura de stat ce schimba soarta orasului. Guvernul Dr. Petru Groza si Partidul Muncitoresc Roman confisca puterea in numele poporului. Are loc nationalizarea, sunt construite numeroase blocuri cutii-de-chibrit, iar in anii '80 Ceausescu darama deliberat centrul vechi al Bucurestiului, ca sa faca loc Casei Poporului si proiectelor de sistematizare a orasului.

www.descopera.ro/cultura/4908235-bucuresti-550-de-ani

Marile personalitati ale Bucurestilor de altadata

Constantin BRANCOVEANU (1654 - 1714)
A domnit intre 1688 si 1714. In 1694, la indemnul carturarului Constantin Cantacuzino Stolnicul, a initiat infiintarea Academiei Domnesti, in cladirile vechii manastiri Sf. Sava, pe locul carora se afla astazi cladirea si Piata Universitatii. Au fost puse astfel in Bucuresti bazele invatamantului superior, fundamentat pe studiul clasicismului greco-latin.

Carol Popp de SZATHMARY (1812 - 1887)
Desi nascut la Cluj, este cel dintai cronicar in imagini, exact si pasionat, al Bucurestiului. Pictor si grafician, cel dintai fotograf de arta de la noi, Carol Popp a alcatuit, sub Cuza Voda, primul album de fotografii dedicat Capitalei. Ajuns raritate bibliografica, a fost retiparit in volumul Bucurestii in imagini (Ed. Fundatiei Pro, 2006).

Mihail KOGALNICEANU (1817 - 1891)
La sfarsitulul anului 1859, a sustinut ideea ca Bucurestiul sa devina capitala a Principatelor, spunand printre altele: "Aproape de arterul principal al comerciului, al bogatiilor Principatelor Unite, Dunarea, pe drumul cel mare al Occidentului catre Orient, cu o populatiune numeroasa, compacta si eminamente romaneasca, Bucurescii este apoi singurul oras care are elementul cel mai puternic al unei tari, clasa sau starea de mijloc. Nicaieri opiniunea publica n-a putut a se dezvolta si domni mai mult decat in Bucuresci."

Grigore al IV-lea GHICA (1822 - 1828)
A fost primul domnitor pamantean din Tara Romaneasca dupa epoca fanariota. A initiat o serie de lucrari de majora semnificatie edilitara si urbanistica: pavarea cu piatra a celor patru drumuri principale ale orasului (Podul Targului de Afara, Podul Mogosoaiei, Podul Calicilor si Podul Serban Voda), construirea de palate, biserici si cazarmi.



Pake Em. PROTOPOPESCU (1845 - 1893)
A avut temeinice studii juridice, fiind doctor in drept al Universitatilor din Paris, Bruxelles si Geneva. In 1888, a devenit primar al Capitalei si a exercitat aceasta functie pana in decembrie 1891. Este considerat unul dintre cei mai importanti edili bucuresteni, autor al unor importante opere de sistematizare.

Albert GALLERON (1847-?)
Unul dintre primii arhitecti francezi care au lucrat in tara noastra. Principala sa creatie romaneasca ramane Ateneul. Alaturi de Cassien Bernard, a realizat Palatul vechi al Bancii Nationale, dar si diverse vile bucurestene: Casa Negruzzi, Casa Slatineanu, Casa Ioseph Fermo sau Azilul Elena Slatineanu.

Franz MANDY (1848 - 1910)
A debutat in preajma Razboiului de Neatarnare. Devenit artist indepedent, si-a facut propriul atelier si a devenit "Fotograf al Curtei Domnesci" si al reginei Elisabeta. A nemurit Capitala intr-o serie de fotograme ce au devenit ulterior si carti postale.

Ion MINCU (1852 - 1912)
Isi leaga numele de aparitia unei scoli nationale in arhitectura. Studiaza patrimoniul artistic medieval, descoperind repertorii ornamentale, solutii stilistice si tehnice, pe care le preia intr-o sinteza originala. Printre cele mai izbutite creatii ale sale amintim: Casa Lahovary si "Bufetul" de la Sosea, Casa Monteoru, Casa Vernescu, Casa Robescu, Casa N. Patrascu.

Barbu Stefanescu DELAVRANCEA (1858 - 1918)
Scriitor, orator si avocat, membru al Academiei, ramane in literatura, intai de toate, prin nuvela Hagi Tudose si prin trilogia dramatica moldoveneasca din care face parte Apus de Soare. Intre iunie 1899 si februarie 1901, a fost primar al Capitalei.



Dem. I. DOBRESCU (1869 - 1948)
Primar al Bucurestiului intre 1929 si 1934. Autor al celei mai radicale modernizari a Capitalei. Despre el, Arghezi scria: "Haina domniei sale, orasul, pe care o purta cu dunga si fagaduise sa o calce in fiecare zi, macar o data, se sifoneaza." In rest, numai de bine…

Alexandru ANTONIU(? - 1925)
Este considerat fotograful Micului Paris, autor al unor "vedute" de mare prospetime ale palatelor si bulevardelor bucurestene. A primit medalia de bronz la Expozitia Universala de la Paris din 1900, pentru un album fotografic cu o ampla sectiune dedicata capitalei Romaniei.

Horia CREANGA (1892 - 1943)
Nepot al lui Ion Creanga, este considerat cel mai important arhitect al perioadei interbelice romanesti. Doar in Capitala a proiectat peste 70 de imobile. ARO (azi Cinema Patria) de pe bulevardul Magheru, Teatrul Giulesti, Uzinele Malaxa, Grupul Scolar Mihai Bravu, Vila Elena Otulescu din str. Dr. Manu sunt numai cateva dintre operele sale.

Simbolurile-cult ale orasului

FANTANA MIORITA
Asezata la portile de nord ale orasului, pe Soseaua Bucuresti-Ploiesti (DN1), in fata Muzeului Minovici, Fantana Miorita a fost, vreme indelungata, simbolul orasului. Monumentul este executat din granit de Dobrogea si e inconjurat de un bazin eliptic de proportii, diametrul mare fiind de 50 de metri, iar cel mic de 20. Fantana, amplasata in mijlocul bazinului, este compusa din doua ziduri voluminoase si paralele, cu lungimea de 16 metri. Intre cele doua ziduri a fost construita o panta din piatra, cu latimea de un metru. Mozaicurile cu care este placat monumentul, realizate intr-un subtil joc alb-negru de catre Milita Patrascu, sunt o ilustrare a baladei Miorita, unul dintre miturile intemeietoare ale poporului roman. Fantana dateaza din 1936.

PARCUL CAROL
Creatie a arhitectului francez Eduard Redont, a fost proiectat in anul 1900 si inaugurat in 1906, pe Dealul Filaretului, cu ocazia Expozitiunii Universale organizate in Bucuresti. Printre multele opere artistice si atractii culturale ale parcului (Fantana Cantacuzino, Fantana cu Zodiac, Muzeul National Tehnic sau Arenele Romane) se afla, dispuse de o parte si de alta a axului central, doua statui de mari dimensiuni. Este vorba despre Titani (sau Giganti, cum mai sunt numiti), personaje care tasnesc din piatra emanand o forta colosala, precum sclavii lui Michelangelo. Primul este opera lui Dimitrie Paciurea, iar pandantul sau ii apartine lui Frederick Storck.



OBSERVATORUL ASTRONOMIC FILARET
Potrivit lui Hrisant Notara, profesorul grec al fiilor lui Constantin Brancoveanu, Bucurestiul, "capitala Valahiei", are coordonatele 27,00 si 45,00. Informatia, foarte aproape de adevar, este inclusa in lucrarea "Introducere in geografie", aparuta in greceste la Paris, in anul1716. Este prima consemnare a pozitiei geografice a orasului. Datele exacte, referindu-se la punctul de la Observatorul Astronomic Filaret, sunt 2605'48" longitudine estica si la 44024'49" latitudine nordica. Bucurestul se afla, deci, la aproape jumatatea distantei dintre Polul Nord si Ecuador. Paralela 450 (mijlocul exact) trece pe la nord de Ploiesti, in apropiere de Baicoi. Avem deci o capitala echilibrata climatic, cel putin in teorie (meteorologica), si care incearca echilibrarea unei sumedenii de stiluri si influente arhitectonice, macar in teorie (urbanistica).
La numai doi ani de la construirea la Filaret a Observatorului Astronomic, inaugurat in anul 1908, lua fiinta in Bucuresti si primul observator astronomic popular din tara noastra, care va purta numele fondatorului sau, contraamiralul Vasile Urseanu. Cladirea se afla amplasata pe bulevardul Lascar Catargiu nr. 21 si a fost ridicata intr-un stil cu totul aparte, ducand cu gandul la suprastructura unui vapor.

CURTEA DOMNEASCA
Coborand strada Lipscani spre Dambovita, prin strada Selari sau Smardan, arheologii au scos la lumina in ultimii ani multe marturii privitoare la Curtea Domneasca. Cladirile aflate in perimetrul acesteia au fost restaurate (in primul rand Hanul lui Manuc), alaturandu-se Bisericii Curtea-Veche, ctitorie a lui Mircea Ciobanu. Aceasta a servit pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea drept capela a celei dintai Curti Domnesti din Bucuresti, cunoscuta, dupa ce a fost parasita din cauza ruinarii sale, sub numele de Curtea-Veche, "spre deosebire de noua asezare domneasca din Dealul Spirei, care se chema Curtea-Noua." (Grigore Ionescu, Bucuresti, ghid istoric si artistic, 1938)



HANUL LUI MANUC
Manuc bei construieste, incepand cu 1806, un han, probabil cel mai mare si mai important al urbei, pe care-l va ispravi in 1808. Daramat si renovat in numeroase randuri (ultima restaurare dateaza din 1991-1992), Hanul lui Manuc a fost martor al unor evenimente cruciale: aici s-au reunit demnitarii care au purtat negocierile de pace ce aveau sa puna capat Razboiului Ruso-Turc (1806-1812), dupa ce tot aici avusesera loc convorbirile preliminare. Sala Dacia a gazduit intalnirile politicienilor care doreau intrarea in Marele Razboi si unirea Regatului cu Transilvania si Bucovina. Unul dintre cele mai frumoase exemple ale vechii arhitecturi urbane valahe, Hanul si-a pastrat atmosfera si stilul pana in prezent.

CAPSA
In 1852, fratii Capsa, Anton si Vasile, inaugureaza primul lor local, cu firma "La doi frati", intr-o casa unde, mai tarziu, s-a cladit Hotel de France. La 1868, erau pomenite ca iesind de sub mana celor de la Capsa nu mai putin de 36 de feluri de dulceata. Gloria si banii le ingaduie fratilor sa-si cumpere, in 1871, sediul din casele Slatineanu (Calea Victoriei, colt cu str. Edgar Quinet), unde functioneaza si azi. In 1873, cofetaria este medaliata la Viena si organizeaza primul dineu de gala dat de Carol I la Palatul Domnesc. Adorata de artisti, dar si de politicieni (in perioada interbelica era numita Parlamentul Bicameral al Romaniei, pentru ca aici liberalii si taranistii faceau si desfaceau guverne), Casa functioneaza si in perioada "democratiei populare", ca restaurant-cafenea. Dupa Revolutie, a devenit hotel de 5 stele.



NESTOR
Concurenta, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, este reprezentata de Fialkowski, Broft si de cofetaria Hotelului Bellevue, de langa Cismigiu. La inceputul noului secol, ramane din toate acestea doar Capsa, gratie produselor ei de o rara finete a continutului si eleganta a prezentarii. In schimb, se ivesc noi localuri de "cofeturi" fine, cum ar fi Dobriceanu, Zamfirescu, Riegler sau Frederic pe Calea Victoriei, ultimul avand drept specialitate "carolinele", prajituri mari cu frisca amestecata cu fructe glasate, fisticuri si stafide. Puternic straluceste Nestor, care "fura" din clientela Capsei, tot pe Calea Victoriei, dincolo de Ateneu. Cladirea se prabuseste la cutremurul din 1977.

ATENEUL ROMAN
Situat in Piata Palatului Regal (actualmente, a Revolutiei), Ateneul Roman a devenit in timp emblema culturala a Bucurestiului. A fost construit in 1886, dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron, pe un teren ce fusese proprietatea familiei Vacarescu, astfel incat sa poata folosi fundatia deja turnata a manejului inceput de "Societatea Equestra Romana". Fondurile au fost partial adunate prin subscriptie publica, la indemnul "Dati un leu pentru Ateneu!". Aici se afla sediul Filarmonicii George Enescu si tot aici se desfasoara concertele-cheie ale fiecarei editii a Festivalului Enescu. Candva, aici s-a aflat si Piancoteca Statului.

www.descopera.ro/cultura/4908235-bucuresti-550-de-ani

eeeei, da' de ce ma zgindaresti, ha ? sunt obosita acu, ar miine iti voi povesti cum era pe str. copilariei mele : Apolodor !

De unde vin numele cartierelor din Bucureºti
Autor: Florin Stoican

Fie ne-am nãscut în ele, fie ne-au gãzduit în anii facultãþii sau ne-au oferit un loc de muncã. Câþi dintre noi ne-am întrebat, însã, de unde provin denumirile cartierelor din Capitalã, poveºti pe care poate doar istoricii le mai cunosc.

O istorie interesantã se gãseºte în originea numelui cartierului Balta Albã. Povestea spune cã aici se afla o Groapã de var unde, în vremea lui Caragea, se topeau cadavrele ciumaþilor. Când ploua, locul devenea o baltã.

Zona Berceni a fost denumitã astfel datoritã grofului Miklós Bercsényi. Se zice cã o ceatã de husari, condusã de groful Miklós Bercsényi, s-au oprit undeva la sud de Bucureºti, în drumul lor spre turci. Nu se ºtie însã dacã au luat o pauzã sau dacã au rãmas aici de tot, însã cert este cã de atunci acea zonã a fost botezatã „Berceni“.

Cartierul Bãneasa îºi trage denumirea de la nevasta banului Dimitrie Ghica.

Cotroceniul, unde în prezent se aflã sediul prezidenþial, se numeºte astfel de la regionalismul „a cotroci“, care înseamnã „a scotoci“, „a scormoni“.

Legenda cartierului Colentina spune cã aceastã denumire vine de la „colea-n-tinã“, cu referire la locul baltit unde Matei basarab i-ar fi fugãrit pe turci, într-o bãtãlie. O vreme s-a numit ºi „Olintina“.

Depre zona Crângaºi, istoria spune cã a existat cândva o prelungire din Codrul Vlãsiei, un crâng. Aici trãiau crângaºii.

Cartierul Dãmãroaia a fost, în trecut, moºia parcelatã a boieroaiecei Maria Damaris.

În istoria numelor cartierelor bucureºtene este menþionat ºi un nume de doctor. Spiridon Kristofi (cãruia i se mai zicea Spirea), a ridicat, în 1765, pe Dealul lupeºtilor o bisericã numitã Spirea Veche. De aici ºi denumirea „Dealul Spirii“.

„Dristor“ vine de la breasla piuarilor care ºi-au avut satul în aceastã parte a Bucureºtilor. Meºterii piuari se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folositã la fabricarea postavului ºi dimiei. Piuarii fabricau «darste» ºi pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviþei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanþã economicã pentru târgul Bucureºtilor.

Drumul Taberei se numeºte astfel datoritã lui Tudor Vladimirescu, care, în 1821, intrã în Bucureºti pe la vest ºi îºi aºeazã aici tabãra de panduri.

Ferentariul, renumit astãzi pentru scandalurile din zonã, a primit unul dintre cele mai rafinate nume din Capitalã, originea lui venind din latinã, („Ferentarius“ – soldat din infanteria uºoarã a legiunilor române). Unii spun cã aici s-ar fi aflat câmpul de exerciþii al ferentarilor, din oastea lui Mihai Viteazul.

Turcii ºi-au pus ºi ei amprenta pe Bucureºti. „Ghencea“ este un nume provenit din limba turcã. Pe vremea fanarioþilor, Ghenci-aga era ºeful arnãuþilor din garda domneascã. Aici s-a ridicat o bisericã, Biserica Ghencei.

Denumirile „Floreasca“ ºi „Giuleºti“ îºi au originile de la numele boierilor care au stãpânit locurile respective, Floreºtii, ºi, respectiv, de la proprietatea boiereascã a Juleºtilor.

Strada Lipscani, una dintre cele mai tranzitate strãzi de distracþie din Capitalã, se numeºte astfel datoritã negustorilor veniþi în Bucureºti cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig, care se numeau Lipscani.

Despre cartierul Militari se spune cã ar fi fost botezat aºa pentru cã era zona de instrucþie militarã ºi unde o vreme a funcþionat „Pirotehnia Armatei“.

Oraºul Pantelimon, de la periferia Capitalei, îºi are numele dupã Mãnãstirea Sfântul Pantelimon. În gracã „pan“ înseamnã „tot“, iar „éléïmon “ se traduce „milã“. Astfel, Panteleimon înseamnã „cel milostiv“ sau „întreg milostivul“.

Rahova, un alt cartier care ºi-a „câºtigat“ reputaþia de zonã de scandal, are un nume relativ noi ºi vine de la Calea Rahovei, una dintre cele cinci artere botezate în amintirea Rãzboiului de Independenþã: Calea Griviþei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei ºi Calea Dorobanþilor.

„Sãlãjanul“ este de asemenea un nume nou ºi are originea de la Leon Szilaghi, cunoscut ºi ca Leontin Sãlãjan.

Cartierul Titan îºi are denumirea de la fabrica de ciment „Titan“, construitã la începutul secolului 20.

Despre Vitan, D. Papazoglu spune cã „În ocolul oraºului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orãºenilor îºi aveau pãºunea“.


www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/unde-vin-numele-car...

Cartierul Izvor

altmarius.ning.com/group/istoriiinimagini/forum/topics/istoria-t...

Drumul Taberei.
Locul unde Tudor Vladimirescu, si-a facut tabara la marginea Bucurestiului.
A fost dintotdeauna un loc viran, cu f putine case si partial folosit de armata ptr unitati militare si loc de instructie.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2014-08-13 01:21:57Drumul Taberei.
Locul unde Tudor Vladimirescu, si-a facut tabara la marginea Bucurestiului.
A fost dintotdeauna un loc viran, cu f putine case si partial folosit de armata ptr unitati militare si loc de instructie.

Cu 100 de ani in urma Bucurestiul era mult mai mic. Sosele care astazi sunt in interiorul orasului, cum ar fi Sos. Stefan cel Mare, Sos. Mihai Bravu, Vacaresti, Grozavesti...erau sosele de centura ale Bucurestiului.Caile Mogosoaiei, Calarasilor, Rahovei, Dudesti...legau centru de iesirile din oras iar la iesiri erau bariere, cum era Bariera Vergului.
Cartiere ale Bucurestiului de acum, cum ar fi Militari, Drumul Taberei si altele, erau comune.

blog.alexgalmeanu.com/wp-content/uploads/2008/10/harta_bucuresti...

De la: Black_Friday_, la data 2014-08-13 06:51:50

De la: nastasemihail, la data 2014-08-13 01:21:57Drumul Taberei.
Locul unde Tudor Vladimirescu, si-a facut tabara la marginea Bucurestiului.
A fost dintotdeauna un loc viran, cu f putine case si partial folosit de armata ptr unitati militare si loc de instructie.

Cu 100 de ani in urma Bucurestiul era mult mai mic. Sosele care astazi sunt in interiorul orasului, cum ar fi Sos. Stefan cel Mare, Sos. Mihai Bravu, Vacaresti, Grozavesti...erau sosele de centura ale Bucurestiului.Caile Mogosoaiei, Calarasilor, Rahovei, Dudesti...legau centru de iesirile din oras iar la iesiri erau bariere, cum era Bariera Vergului.
Cartiere ale Bucurestiului de acum, cum ar fi Militari, Drumul Taberei si altele, erau comune.

blog.alexgalmeanu.com/wp-content/uploads/2008/10/harta_bucuresti...]

ce acu' o 100 ani, ca prin ' 72 am fost dusi de la institut , cu masinile, la munca voluntara ptr. facerea unei baze sportive in Com. Militari , ea incepind cam de pe la Autogara Militari !

ehhh, pe Craitelor statea o prietena si s-a imbolnavit de suparare atunci cind a fost demolata !

Bucuresti, la 16 Iunie 1929

Onorate Domnule Ofiter!

Pentru caci fiecare vizita a Domniei voastre, ca si cu 20 ani in urma cele ale tatalui Domniei voastre, dimpreuna cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe langa onoare, si un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc sa dau la randu-mi dovada de cavalerism, impartasindu-va la dorinta onoratei Dumneavoastra sotii, Doamna Mariuta Baciu, retetariul de preparare ai mititeilor nostri, care,dupa cum bine stiti, sunt cei mai laudati din tot Bucurestiul..

Astfel dau dovada de incredere in Domnia voastra spre a nu trada nicidecum secretul deliciosilor nostri mititei, secret pe care la randul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom, D-l Tica Preoteanu, antemergatoriul meu la conducerea bucatariei Carului.
Adresez aceiasi rugaciune si onoratei Dumneavoastra sotii, Doamnei Mariuta, celei mai desavarsite amfitrioane pe care sunt bucuros sa o fi cunoscut. Perfectiunea seratelor de cina din casa Domniilor voastre, la care, multumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotararea sa va divulg taina celui mai de pret preparat culinar care ne cinsteste numele in capitala, in tara intreaga si in strainatate.

Mititeii sunt un produs culinar din carne de vita, in stare finita de sapte pana la opt centimetri si la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare intre mese la o halba de bere, ori ca entree, ori ca fel de mancare de sine statatoriu. Ei isi au originea in Balkan, provenind din Serbia, dar se intalnesc si in Grecia si Turcia, de unde au fost preluati de bucataria romaneasca. Cum le spune si numele, sunt niste rulouri mici, fiind si numiti astfel: mici, in Regat, din carne cu mirodenii, avand menirea sa incante gustul mesenilor. Se servesc numai proaspat prajiti pe gratar de jar, fie cu tacam, ori la scobitoare sub forma de gustare.

Se ia carnita de vaca de la gat, fara a se indeparta grasimea si se da de doua ori prin masina, pentru a se marunti cat mai bine si cat mai uniform. Daca va fi carnea prea slaba, se va adauga ceva seu de vaca sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 pana la 150 de grame pe fiecare kilogram cantarit de carne. Nu se va lua in nici und caz slaninuta, costita sau carne de porc, care nu fac decat sa strice gustul si sa ia din minunata savoare a mititeilor.

Se fierbe o zeama din oase de vaca cu maduva, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne.

Se pregatesc pentru fiecare kilogram de carne, mirodenii si condimente dupa cum urmeaza:
8 grame de piper proaspat pisat marunt
12 grame de cimbru uscat cat mai proaspat pisat marunt
4 grame de enibahar pisat marunt
2 grame de coriandru pisat marunt
2 grame de chimion turcesc pisat marunt
1 gram de anis stelat pisat marunt
8 grame de bicarbonat de sodiu
1 lingurita de zeama de lamaie
1 lingura de untdelemn
1 capatana buna de usturoi aromat si nu din cel iute

La cantitati mai mari de cinci kilograme, se va aduga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, cate o masura mai mult din mirodeniile pomenite.

Procedura

Se framanta carnea intru-n vas pe masura timp de un ceas, adaugand la inceput bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lamaie. Jumatate din zeama de oase si toate celelalte condimente, afara de usturoi, se adauga treptat, uniform si putin cate putin. Amestecul se acopera si se da la ghetar o zi si o noapte, dupa care se scoate, se lasa cateva ceasuri la dezmortit si se mai framanta o data pret de o jumatate de ceas cu restul de zeama de oase dezmortita. Se face un mujdei de usturoi cu apa calduta dintr-o capatana pentru fiecare kilogram de carne, care se lasa la tras o jumatate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi intr-un tifon, se adauga sucul de mujdei si se mai framanta odata amestecul pret de un sfert de ceas. Se da din nou la ghetar pana a doua zi. Pret de trei ceasuri inainte de a fi prajiti si serviti mititeii, se scoate amestecul de la ghetar, pentru a se incalzi si muia; dupa trei ceasuri sau cand s-a dezmortit amestecul, se formeaza mititeii ca de de un deget mare lungime si ca de doua degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate partile si la capete si se lasa sa stea la zvantat un ceas.

Se prajesc pe jar iute de lemne sau carbune, ungandu-se din cand in cand cu mujdei, asa ca sa prinda o crusta rumena de jur imprejur. Gratargii nostri intorc fiecare mititel doar de trei ori pana este prajit. La prajit mititeii vor scadea putin, de unde si denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasa sa se patrunda, ca sa nu se usuce sucul care contine savoarea condimentelor. Daca se prajesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usuca, lapada tot sucul aromat si devin seci. Se servesc alaturi de chifle proaspete ori felii de franzela, cu Mutard de Dijon sau mustar picant si aromat, dupa preferinta si cu sare si ciusca.

Doar si numai asa veti obtine mititei savurosi cum se zice ca numai la noi sunt. Cunosc multi din asa numitii gastronomi prin birturi si bodegi mai ales prin mahalale, care din nestiinta ori din spirit de falsa economie inmultesc aluatul de mititei cu alte soiouri de carne de porc, cal ori oaie. Afara ca scad mai putin la prajit decat cei de carne de vaca, nu au pe departea gustul si savoarea mititeilor adevarati. O greseala mare mai este si zgarcenia la condimente, mai ales la usturoiu si piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominanta a gustului atat de specific al mititeilor.

Sunt fericit sa dezvalui Doamnei Mariuta acest mic secret, pe care stiu ca nu il va da mai departe, asa cum nici eu nu-l voi dezvalui decat urmasului meu Maitre Cuisinier cand imi va lua locul la Caru cu Bere! Mititeii preparati de Dansa sunt extrem de gustosi, dar simtul meu gustativ mi-a dezvaluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat si al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Mariuta vor fi inegalabili!

Va astept luna viitoare cind va intoarceti cu regimentul din manevre, dimpreuna cu Domnuii Ofiteri Dinu si Vatache spre a savura o tava de mititei si cateva halbe impreuna!

Dorindu-va sanatate, voie buna si noroc, va rog a-i transmite umile sarutari de maini Doamnei Mariuta, cea mai desavarsita gospodina si Doamna din inalta societate!

Dumnezeu sa va ajute!

Cu respect si devotiune, al Dumneavoastra,
(indescifrabil)

costachel.ro/reteta-mititeilor-de-la-caru-cu-bere/

excelent ! mi s-a umplut gura de arome, dar si de saliva , caci ma stii cum sunt : pofticioasa nevoie mare ! acu' am o intrebare : mai respecta cineva reteta asta atit de pigulita ? mira-m-as, drept sa-ti spun !

Calatorie in Bucurestiul anilor '70

https://www.youtube.com/watch?v=5IZ5BfQntrs

De la: Black_Friday_, la data 2014-08-10 11:31:50Amintirile mele despre Bucuresti incep cu primii pasi facuti prin anul 1969 in curtea unei foste case boieresti de pe Splai, din zona Izvor. Nu ma trag dintr-o familie boiereasca, doar destinul influentat de catre Adolf Hitler, razboiul declansat de el si ocuparea Romaniei de catre bolsevici facand sa ma nasc in acel loc.
.

'69?! Bravo, pustiule, felicitari pentru subiect!
Am indragit Bucurestiul din lecturi, am ajuns in Bucuresti dupa peregrinari prin tara si am cautat locurile din carti....asa a inceput iubirea noastra, cu dezamagiri si descoperiri proprii, care continua si acum.

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

e groaznic de "pusti", caci eu faceam acei primi pasi , tot intro curte cu case boieresti, cu 20 ani mai devreme , dar mai harcana , spre Opereta veche , pe o strada ce se chema Apolodor !
o pereche de case cu etaj, a caror fost proprietar - un evreu- reusise sa plece din tara , ziceau chiriasii din curte , ca-n America ! cartier predominant evreiesc , cu case mari si frumoase, curti largi si pline de pomi si flori....cu magazine de blanuri, bijuterii si parfumuri, dar si cu ceasornicarie si bombonerie , iar la la citiva zeci de metri distanta una de alta Sinagoga si Minastirea Antim !

Arhiva de geografie a lui Andrei Ionel....

Pe dealurile Bucurestiului.

Un tur al unui Bucuresti mai putin vizitat si cunoscut chiar de catre bucuresteni.

arhivadegeografie.wordpress.com/2012/06/13/pe-dealurile-bucurest...

De la: Black_Friday_, la data 2014-09-02 19:07:44Arhiva de geografie a lui Andrei Ionel....

Pe dealurile Bucurestiului.

Un tur al unui Bucuresti mai putin vizitat si cunoscut chiar de catre bucuresteni.

arhivadegeografie.wordpress.com/2012/06/13/pe-dealurile-bucurest...]

frumos- frumos si asta nu-i tot, caci imi amintesc de o zona cu case vechi si frumoase ce mai exista si acum si care incepea din sos. Panduri si se cobora in scari pina-n strazile ce duceau inspre Opera ....nu mai stiu sigur, dar una dintre ele era dr. Lister ....s'apoi , mai era un pasaj cu scari si ala foarte frumos , ce cobora cam pe linga Fac. de educatie fizica si sport ce era sus, pe Uranus si ajungea la strandul Bragadiru !
tu iti amintesti ceva din timpul ala ?

Eu in 69 mi-am luat nevasta.

Colega de banca......

Pe unele le trageam de par daca nu vroiau.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

la 13 ani ? bree, da' ce precoce fusesi !

Bucurestii asa cum nu mai sunt

www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/bucurestii-asa-cum-...

De la: gabigabi2, la data 2014-09-03 14:18:08

De la: Black_Friday_, la data 2014-09-02 19:07:44Arhiva de geografie a lui Andrei Ionel....

Pe dealurile Bucurestiului.

Un tur al unui Bucuresti mai putin vizitat si cunoscut chiar de catre bucuresteni.

arhivadegeografie.wordpress.com/2012/06/13/pe-dealurile-bucurest...]

frumos- frumos si asta nu-i tot, caci imi amintesc de o zona cu case vechi si frumoase ce mai exista si acum si care incepea din sos. Panduri si se cobora in scari pina-n strazile ce duceau inspre Opera ....nu mai stiu sigur, dar una dintre ele era dr. Lister ....s'apoi , mai era un pasaj cu scari si ala foarte frumos , ce cobora cam pe linga Fac. de educatie fizica si sport ce era sus, pe Uranus si ajungea la strandul Bragadiru !
tu iti amintesti ceva din timpul ala ?

Nu, nu mai stiu. Imi aduc mai multe aminte despre zona Izvor.

eh, ce sa-i facem : uitam !

Impresionant de multe informatii.iti multumesc ca ne-ai impartasit informatii valoroase. Ma plimb prin astfel de locuri.am poze cu mare parte din casele si stradutele vechi din bucuresti.te rog sa ne mai arati, sa ne mai inveti sa nu te"lenevesti"

As vrea sa aflu istoriacaselor din zona Foisor - Scorteni - Vlad Dracul - Papazoglu . este o zona de case vechi , intr-un cartier evreiesc, in jurul fostei fabrici Flaros. Stiu ca in zona strazii Minulescu au existat tabacarii si fabrici apartinand lui Mociornita. De curand a fost reconditinata o casa veche apartinand fiicei(?) Marie-Rose Mociornita . Este transformata in restaurant , are inca un aspect interesant.

Bine ai venit Lena!

Din pacate eu nu detin foarte multe informatii, de fapt eu am doar amintirile mele din zonele Bucurestiului pe care le-am batut cu piciorul, din pacate destul de putine pentru ca Bucurestiul este un oras mare. Restul informatiilor de aici sunt gasite pe internet si le repostez aici pentru cei care la fel ca si mine au nostalgia vechiului Bucuresti, acela al stradutelor pietruite, al caselor vechi...Bucurestiul vechi, cu farmecul lui de demult.

Daca detii informatii despre asa ceva sau daca le gasesti pe net, te rog sa ni le impartasesti si noua.

Ai nostalgii, Frigid Black !?
Sunt primele indiciii ale unei imbartaniri precoce !
Haiuzi ba, ms. Nostalgie Ipocrita, v-au incendiat aia stuful din baltoaca bucurestilor ! Hauzi la Ei, cica:delta bucurestiului metropotam.ro/mediaserver/x/q/3.2.jpg or sa va invadeze tantarii si o s-o puneti de-o pandemie cu ebola, buey mocirlosilor !

Asanati BALTOACA !

De fapt ce inseamna Bucurestiul vechi? Dincolo de farmecul incontestabil al caselor, strazilor care mai pastreaza dovezi ale unor timpuri apuse suntem fascinati de linistea , tihna, scara umana si timpul care pare ca are inca rabdare cu noi. Odata cu copilaria si tineretea nostra au trecut si lu rurile bune din viata. Tot ce ne-a insotit pe drumul vietii capata un farmec deosebit daca nu privesti in urma cu manie . As vrea sa-mi spui daca sti ceva despre dealul pe care este acum construita cea mai mare cladire din lume-dupa Pentagon. Si imprejurimile pana la dealul Gorgani si gradina Cismigiu. Cum erau locurile acestea in copilaria ta, in amintirile tale.

De la: gabigabi2, la data 2014-09-04 15:46:19la 13 ani ? bree, da' ce precoce fusesi !

Orice prietena se numea...nevasta-mea.
Normal mai stabila.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Centrul vechi al Bucurestiului.

Nu au bani sa continue lucrarile si renovarile, si au gasit metoda deja clasica cu o multime de restaurante deschise in aer liber, ce aduc bani ptr renovari.
Arata f frumos.
Asa e?

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

da, n-arata rau si decit sa lase cladirile alea-n parasire si sa fie ocupate de tigani, mai bine sa le dea o folosinta care aduce si bani si care a devenit un loc de intilnire ceva mai pitoresc !

De la: gabigabi2, la data 2014-09-16 14:52:42da, n-arata rau si decit sa lase cladirile alea-n parasire si sa fie ocupate de tigani, mai bine sa le dea o folosinta care aduce si bani si care a devenit un loc de intilnire ceva mai pitoresc !

Din pacate, mie mi se pare ca e multa spoiala, butaforie. Pe afara e vopsit gardul si inauntru e leopardul...Cate vor cadea la cutremur?