Presedintele basescu:drumul cu spini al unui mare reformator

lasa-l pe Crin, ca nu el e problema noastra ! mai bine spune cum ne va Reforma Statul, Spinosul Suspendat, transformind prin federalizare Romania intro regiune europeana cu el Guvernator al Munteniei ? ca-n rest, banuiesc ca fiecare regiune isi va alege guvernatorul ei....mai ales cea autonoma maghiara !

De la: gabigabi2, la data 2012-10-22 09:12:30lasa-l pe Crin, ca nu el e problema noastra ! mai bine spune cum ne va Reforma Statul, Spinosul Suspendat, transformind prin federalizare Romania intro regiune europeana cu el Guvernator al Munteniei ? ca-n rest, banuiesc ca fiecare regiune isi va alege guvernatorul ei....mai ales cea autonoma maghiara !

Depinde de cascaval,cine are oi mai multe ,vinde si cu zer mai putin.......

www.trilulilu.ro/video-muzica/daniela-gy-rfi-india

http://www.youtube.com/watch?v=F1SBPwpj4Kc http://www.youtube.com/watch?feature=fvwp&NR=1&v=TA3FvTSnqFI http://www.youtube.com/watch?v=DuX41-2HAYU&feature=related

De la: SUSPENDATUL, la data 2012-10-22 04:52:03
Dormiti in pace Basescu lucreaza pentru voi ,cit mai am imunitate si o am ca degeaba am fost votat cu 5,1 milioane de voturi si DEMIS cu 7,4 de voturi la Referendumul din 2012 ,Barroso,Reding,Merkel si intreaga structura de mafioti Europeni ma sustin.
Misiunea mea este:
Re�eaua mafiot� a structurilor de stat � Destructurarea autorit��ilor �i institu�iilor publice � Explozia corup�iei �n aparatul de stat � Trafic de influen�� pentru interesele unor grupuri financiar-economice active � Subordonarea justi�iei de c�tre regimul B�sescu � Dezvoltarea rela�iilor mafiote cu scopul de a absorbi banul public

Daca le dai cu aghiazma.....posibil sa faca insomnii....

www.trilulilu.ro/video-muzica/cu-tine-daniela-gyorfi

http://www.youtube.com/watch?v=F1SBPwpj4Kc http://www.youtube.com/watch?feature=fvwp&NR=1&v=TA3FvTSnqFI http://www.youtube.com/watch?v=DuX41-2HAYU&feature=related

De la: Black_Friday, la data 2012-10-13 09:13:00porcisme.ro/component/content/article/34/48-total-porcisme-din-r...

Romania furata. Cati bonavi ar fi fost tratati? Cati batrani ar fi trait decent sfarsitul vietii, fara umilinte si privatiuni? Cati tineri ar fi avut avut o sansa in viata, sa-si cladeasca o cariera si sa-si intemeieze o familie? Cati copii ar fi putut urma o scoala? Cati romani ar fi ramas acasa in loc sa fie umiliti de catre straini?

Cat se va mai fura? Si cati idioti se vor mai gasi ca sa-i ridice in slavi pe politicienii pe care ii doare in coor de noi toti? Bai, de 22 de ani TOTI politicienii fura de sting si noi platim nota de plata!

... l-ai descoperit ?

...cu cine te certi Black, cu acesta clona rebutata care a luat BACALOREATU� pe timpul lui G.G.Dej in timp ce participa obligatoriu la cursuri de alfabetizare " intensiva " !?

PRESEDINTELE BASESCU,UN OM CARE FACE ISTORIE
FACE TO FACE,HIS EXCELLENCY THE PRESIDENT,ON TOP
Cei care mai au in cap o politica devenita traditionala dupa 1989 au ramas nedumeriti de cursul actual al politicii,inclusiv de alianta PD-L si aripa reformata a PSD.
In realitate aceste persoane nu au avut capacitatea de analiza a politicii romanesti ajunsa deja in faliment(desi studiile sociologice exprimau demult acest lucru).Si mai ales ei nu au putut intelege politica Excelentei sale,Dl.Presedinte care nu a ascuns niciodata ca doreste reformarea clasei politice si o alta maniera de a face politica.
Chiar daca ne aflam in plina criza economica,a mai continua politica oligarhica a aripei reactionare din PSD si PNL reprezenta pentru Romania o adevarata sinucidere.

Basescu este in expansiune si ne promite modificarea politicii romanesi

Problema dlui Basescu acum si mai ales in viitor ,este si mai ales va fi studiata,din cauza ca o asemenea personalitate politica creiaza lungi controverse.
Noi credem ca numai viitorul va arata ce a facut si cine a fost Basescu,departe de controversele politice actuale.

Este greu,in noianul de discutii pro si contra,cele contra adesea depasind limita civilitatii ,sa ai mintea limpede pentru a vedea ce se petrece pe scena noastra politica.

Cateva repere par insa sa fie sigure:

1.Clasa noastra politica din trecut si actuala nu a indeplinit conditiile de onestitate si nu au fost impinse de idei mesianice sau de altruism social.

Fara a spune ca in totalitate,totusi din clasa politica s-au tras coruptii(evident cei prinsi) care au facut politica pentru imbogatire,sociopati sau fanatici ai puterii cu orice pret,ramasite ale mentalitatilor comuniste si chiar securisti sadea(la TV dl.Turcu afirma ca 14 membri ai primului guvern dupa 1989 erau securisti).

2.Clasa politica nu este impinsa de ideologii,de doctrine politice,ba chiar nici nu stiu ce sunt acelea.Altfel nu s-ar explica traseimul politic,plonajarea de la un partid la alt partid care poate sa fie opusul politic al primului.Unii totalizeaza traseisme de 5-6 partide.

3.Insetati de putere,fanatiici mai degraba definiti de termenul aproape psihiatric de sociopati sau personalitati sociopate.

4.Indivizi care fie si-au platit posturile fie au posturi de parlamentari platite de un jupan oligarh si care deci nu face ce vrea el ci a celui care l-a trimis .

5.Bogati care doresc ca distractie o functie politica,sau care pur si simplu si-au facut partide personale,pentru ca dispun de bani si organe mass media(Vadim,Felix,Becali etc).

6.Unii emigranti care pretind ca pot sa-i invete democratia pe romani dupa ce ei au stat in Occident 20-30 de ani.

Deci iata ce s-a decantat in clasa noastra politica actuala.Nu degeaba parlamentul tarii(care ar fi institutia cea mai respectata) a devenit o institutie fara nici un prestigiu,formata din indivizi care nici nu participa la la sedintele parlamentului dar isi atribuie avantaje,pensii astronomice,cheltuieli de reprezentare,premii care ar face sa roseasca si pe ultimul cetatean cu constiinta.

Acum apare un individ,poate plin de defecte,poate nu o personalitate academica dar care are bunul simt sa spuna doar atat:

PANA AICI SPANULE.

Acesta este domnul Basescu.

El doreste reformarea clasei politice.A fost incomod in toate guvernele,a fost un nelinistit,are un discurs neconventional si adesea burenos.dar el a castigat inimile poporului pentru ca le-a vorbit cinstit.,

Nu a vrut vot uninominal dar treptat a vazut ca numai acest sistem poate face ceva.

Cei 322,Dl.Tariceanu au tandalit problema votului uninominal ani de zile,s-au prefacut ca lucreaza,ca produc o lege,dar nu au facut nimic si nu ar fi facut nimic daca dl.Basescu nu ar fi luat taurul de coarne.

Dl.Basescu a propus cel mai echitabil vot uninominal.cu care se alege si presedintele si primarii.Votul uninominal cu doua tururi de scrutin.Este tot ce se poate face mai bine.
Uninominalul PNL mimeaza alegerea directa dar pastreaza pentru sefii de partid,pentru cei enumerati mai sus posibilitatea ca cel putin jumatate sa fie numiti, adica sa pastreze cel putin partial actualul si vechiul sistem

Aici cine intelege ,intelege,si poporul a inteles deja.Cine nu intelege si foloseste o retorica politicianista nu face decat sa mentina sistemul politic romanesc in starea actuala inca vreo 30 de ani
In contextul actual,Presedintele Basescu doreste a se folosi de oportunitatea votului masiv popular in favoarea schimbarii pentru a lansa o noua politica si noi politicieni.
Multi nu-l inteleg dar,mai abitir se opun ramasitele reactionare din partidele oligarhice.De exemplu dl.Geoana si liderii reformei din PSD vor avea in curand o ciocnire pe viata si pe moarte.Iliescu,Hrebenciuc,Cosmanski si mai ales Nastase se vor lupta la baioneta pentru antireforma in PSD si chiar vor incerca sa inlature patura progresista daca nu din partid atunci din organele de conducere.
Despre dl.Tariceanu si cei fideli lui din PNL nu mai trebue sa vorbim,numai ca incompetenta lor i-a facut sa se inece in veninul politicii lor.PRM si Partidul lui Becali au fost inlaturate de popor.

Ramane ca noi romanii sa uram succes dlui Basescu de a carui virilitate politica nu ne-am indoit niciodata(75% la referendumul de demmitere a fost edificator).
_________________

C:Users100GDesktopRaport Tismaneanu.mht

Cine se afla in spatele celor care-l contesta, celor care-l injura, celor care-l ataca pe Presedintele care a salvat tara de la faliment ?
Oare oamenii corecti ? Oamenii cinstiti ? Nu. In spatele tuturor acestor actiuni antidemocratice se afla marii infractori si marii corupti din usl (si din spatele usl), cei cu multe dosare penale, care stiu ca foarte curind vor da socoteala pentru faptele lor. Acestia sunt cei care-i instiga, care-i platesc pe derbedeii, pe retardatii mintal si pe huliganii care au demonstrat impotriva Presedintelui. Banditii din usl si-au infiintat ONG-uri, sindicate, trusturi de presa televiziuni, Institutii de sondare a opiniei publice, toate cu scopul de a dezinforma, de a manipula persoanele fara minte, fara scoala, fara carte, fara creier, dar care, din pacate, au dreptul sa voteze si sa iasa in strada pentru a striga sloganuri imbecile.
Solutia corecta, dreapta, curajoasa, adevarata este sustinerea actualului Presedinte pina la anihilarea totala a infractorilor din usl (si din spatele usl), pina la confiscarea integrala a averilor infractorilor din usl, pina la anihilarea judecatorilor corupti, pina la anihilarea trusturilor de presa aservite marilor corupti si marilor infractori.
Apoi, democratia va putea functiona si isi va putea aduce contributia la dezvoltarea normala a tarii.

LA MULTI ANI, MAJESTATE !
NIHIL SINE DEO !

O conversatie cu Boris Groys despre Conditia postcomunista

Utopia inseamna investire in artificial

Boris Groys (n. 1947 in Berlinul de Est) a urmat studii de filosofie si matematica la Universitatea din Leningrad (1965–1971), dupa care a lucrat ca asistent de cercetare la institute din Leningrad, iar apoi la Institutul de Lingvistica structurala si aplicata din Moscova, pina in 1981, cind emigreaza in Germania. Profesor invitat la University of Pennsylvania (1988) si la University of Southern California, Los Angeles (1991). Doctoratul in filosofie la Universitatea din Münster (1992). Din 1994 este profesor de teoria artei, filosofie si teorie a mediilor la Hochschule für Gestaltung din Karlsruhe, Germania. Membru al Asociatiei Internationale a Criticilor de Arta, autor de expozitii si eseuri cinematografice.



IDEA ¬
Pentru inceput, am dori sa va intrebam ce fel de motivatii personale stau in spatele formularii proiectului. Ma gindesc, fireste, la faptul ca proveniti si dumneavoastra din spatiul estic si, desigur, trebuie sa existe niste motive personale tinind de biografia dumneavoastra, in special cea intelectuala, care v-au condus la ideea unui asemenea proiect.
Boris Groys - Intr-adevar, asa a fost. Am plecat in Vest in ’81, deci pe vremea socialismului in Uniunea Sovietica, si trebuie sa spun ca la vremea aceea nu exista absolut niciun interes in Occident pentru ce se petrecea in blocul estic, deoarece oamenii aveau senzatia ca stiau deja. La dreapta, toata lumea stia ca era vorba de o dictatura teribila si de incalcarea drepturilor omului. La stinga, toata lumea stia ca era fagaduinta unei lumi utopice care submina sistemul capitalist. Asa incit toata lumea stia totul foarte bine…
¬ Chiar si la momentul acela, fiindca deja era totusi tirziu in istorie?
- Da, absolut. Chiar si atunci, deoarece investirea in socialismul real, ca sa zic asa, din partea Occidentului era imensa, iar aceasta investitie nu putea fi retrasa, era cu totul imposibil. Pina la un punct – si poate voi vorbi despre aceasta acum sau voi reveni asupra subiectului mai tirziu –, sint de acord cu aceasta pozitie. Ei bine, ajungind in Occident, am avut senzatia unui total dezinteres, asa ca nu m-am amestecat in discutie, era ceva indiferent. Dar dupa caderea Uniunii Sovietice, dupa darimarea Zidului de la Berlin, interesul a crescut si oamenii se intrebau ce se petrece si de ce. Aceste tipuri de intrebari sint puse in interiorul unei anumite culturi, precum cea occidentala, sub umbrela discursului general al regimului care domina sistemul cultural. Iar acest regim este, desigur, o cautare de Altul. Putem spune ca actuala cultura occidentala cauta diferenta, cauta alteritatea.
¬ Este aceasta o trasatura marcanta a mentalitatii occidentale…?
- E una dominanta…
¬ … sau e doar o aparenta de suprafata?
- Nu, nu cred. Nu cred ca era o aparenta de suprafata, cred ca e vorba de un fel de corespondenta de epoca cu anumite discursuri intelectuale, cum ar fi deconstructia. Iar aceasta este reflectia noastra asupra etapei contemporane a economiei de piata [bazate pe] mass-media. Acest tip de economie se bazeaza pe diversificarea produselor. Asa ca nu poti aduce un produs pe piata decit subliniindu-i diferenta, originalitatea si alteritatea. Daca nu e un altfel de produs, unul diferit, atunci nu are sens. Filosofia franceza bunaoara, cea reprezentata de catre Derrida si altii, mediteaza asupra acestui tip de schimbare de atitudine: de la identitatea reglementata de stat la diferenta dictata de piata. Franta a trecut de la un stat unitar birocratic, bazat pe un asemenea fel de identitate inca de la Ludovic al XIV-lea, la statul pe care Charles de Gaulle l-a introdus pe pietele internationale. Si de aceea, de pilda, aceasta filosofie are o pozitie atit de buna pe piata. Este asa pentru ca exista o filosofie de piata sau o filosofie a pietei. E o reflectie asupra pietei si inca una ce se preteaza la marketing. Fluxul de semnificanti ca flux de moneda… Marea de semnificanti este de fapt asemenea unui capital financiar deoarece, daca privim la ceea ce inseamna textualitate si asa mai departe, nu gasesti textualitatea in carti, in carti ai texte. Textualitatea este ceva ce curge printr-un canal. Cu alte cuvinte, e capitalism ideologic-financiar. Pe de o parte, avem acest fel de discurs politico- filosofic dominant si, de cealalta, adevarate fluxuri de diferente, de capitalism de piata, fluxuri de capital pe piata, de capital pentru marketing. In cautarea lui Altul, in cautarea Diferentei. Astfel incit daca vrei sa vinzi ceva pentru bani sau daca vrei sa vinzi ceva pentru capital simbolic – in cazul intelectualilor e vorba de discursul recunoasterii –, trebuie sa arati foarte limpede in ce consta diferenta produsului tau si de ce este altceva, de ce esti tu altfel. Pentru ca daca nu esti altfel, nu esti interesant. Esti doar inca o data acelasi lucru, usor de uitat. La caderea Zidului Berlinului, „ororile“ [profesate de discursul] intelectualilor vestici au ajuns in Rusia si Europa de Est, iar la vremea aceea eram adesea intrebat care e atitudinea mea fata de fenomen. Si pentru ca eram unul dintre putinii intelectuali [rusi] cu recunoastere academica prin 1991, era interesant cum majoritatea covirsitoare a prietenilor si colegilor mei [occidentali] mi-au spus imediat ca li se pare total neinteresanta cultura rusa – si estica, in general –, deoarece nu era diferita sau altfel. De fapt, aceasta atitudine este una de durata; cind am participat la pregatirea ultimei Documenta si am colaborat cu Okwui Envezor si grupul intelectual din jurul lui, ei mi-au spus pe data ca nu erau deloc interesati de Rusia sau de Europa de Est, fiindca nu sint cu nimic diferite. Atunci intrebarea mea ar fi: este chiar adevarat, putem oare spune ca Europa de Est nu e cu nimic diferita de cea de Vest? Sa fie vorba doar de inapoiere? Argumentul lor este ca n-ar fi vorba de diferenta, ci de inapoiere. Deci trebuie sa asteptam pina cind Europa de Est atinge standardele Occidentului? Dar e o asteptare lunga, mult prea lunga, bunaoara pentru durata vietii mele. Nu vreau sa astept atit de mult. Cred ca sint prea batrin, iar viata mea are o limita in timp, asa ca mi se pare mai interesant sa va intrebati cum va puteti vinde acum, si nu intr-un viitor indepartat. Cred ca singurul raspuns posibil la aceasta intrebare e incercarea de a formula diferenta dintre experienta comunista/postcomunista si formele, discursurile, atitudinile culturale din arta pe care le-a generat aceasta experienta, pe de o parte, si experienta occidentala de cealalta. Iar unele din textele mele scrise anume pentru acest proiect sint interogative si ramin deschise fiindca nu dispun de raspunsuri gata facute si bine articulate. Am citeva raspunsuri, dar nu raspunsuri integrale la aceste intrebari, ceea ce ar fi si imposibil dupa parerea mea. Acest tip de abordare e o interogatie deschisa care isi urmeaza calea, asa incit am incercat sa investighez problema alteritatii comuniste si postcomuniste, daca ma pot exprima asa.
¬ Inca o intrebare preliminara: in lectura noastra, aceasta reflectie este una dubla sau una cu doua dimensiuni: cea social-politica si cea estetica. Sint acestea un intreg, fac corp comun, sau sint oarecum separate…, doua reflectii articulate ierarhic, sa zicem? Iar daca sint departajabile, care dintre ele este cea regenta in proiectul dumneavoastra?
- Chestiunea primordiala, asa cum am spus, este in ce fel putem situa subiectivitatea comunista si postcomunista in contextul cultural general, daca o astfel de subiectivitate exista, iar daca da, in ce fel functioneaza. Desigur, nu e vorba despre probleme economice, sociale sau altele in Europa de Est ori Rusia. Acestea nu ma intereseaza, deoarece nu sint tema mea. Si, mai ales, nu fac parte din acest proiect. In cadrul acestui proiect incerc sa investighez pozitionarea productiei culturale din Europa si Rusia postcomuniste in contextul productiilor culturale internationale. Ceea ce ma intereseaza e ce se intimpla cu produsele culturale, cum ar fi textele, filmele, arta, cum functioneaza ele, cum se situeaza si daca putem reflecta la ele, cum ziceam mai inainte, in termeni de alteritate. Motivul pentru care folosesc acest termen si pentru care am initiat acest proiect e faptul ca situatia din Europa de Est si din Rusia se reflecta acum in discursul occidental in termeni de discurs postcolonial. Pentru mine a fost interesant sa descopar acest lucru si a constituit de indata un punct de plecare si, cu tot ineditul acestei situatii, n-as spune ca nu exista limbaj pentru a o descrie. Este limbajul studiilor postcoloniale si m-a interesat acest fapt deoarece, la urma urmei, nici Rusia si nici tarile est-europene nu au fost niciodata colonii ale Occidentului. Atunci, de ce? De ce se aplica azi discursul postcolonial si acestor tari?
¬ Poate unii cred ca metropola era Uniunea Sovietica?...
- Nu, nu, si Uniunea Sovietica e tratata tot asa. Acum, desigur, Uniunea Sovietica a disparut, acesta e un punct extrem de important. Uniunea Sovietica s-a dezmembrat ca stat, iar noile state nationale, precum Rusia, Ucraina si altele care au aparut pe aceste arii geografice, sint niste constructii mai degraba artificiale si care, pina la un punct, imi reamintesc, ce-i drept, de statele africane sau arabe ce sint rezultatul unui anumit tip de politica administrativa a Imperiului britanic. Aceste state emergente sint rezultatul politicii administrative si birocratice a Imperiului sovietic si, de fapt, nu au traditie, nu au substanta, sint creatii complet artificiale. Dar asta inseamna mai degraba ca trebuie sa facem fata unui fenomen politic si social complet nou. Asa incit nu putem vorbi rational despre ascendenta sau mostenire. Ca sa revin insa la problema, fiindca e una centrala, cred ca in Est, la fel ca si in Vest, exista un anume consens asupra faptului ca perioada comunista ar fi fost una de obnubilare si opresiune a culturii nationale – pentru rusi, dar si pentru ucraineni, români si maghiari… A fost un fel de falie, o perioada nonistorica, antiistorica, ce s-ar fi caracterizat exclusiv prin opresiune si prin suprimarea a ceva. Asa incit, daca acum scadem acest timp, daca inlaturam deceniile de comunism, ceea ce obtinem ca rest e inapoiere. Pe scurt, s-ar zice ca va trebui sa ne descurcam cu situatia care, astazi, coincide cu discursul pe care-l tine chiar Estul despre sine. Conform acestuia, ar trebui sa o luam de la capat de unde am fost intrerupti de comunism… Ceea ce inseamna…
¬ Da, da, stim asta … Ne confruntam si aici in România cu acest discurs. El este foarte raspindit, nu in ultimul rind fiindca elitele culturale, intelectualii mediatici il practica copios, de pe o pozitie neotraditionalista, in chestiunile culturale, si neoconservatoare, politic vorbind; multi par sa viseze la un liberalism muzeal, de secol XIX. Dar, de fapt, e un discurs perfect postmodern, chiar daca unii dintre ei sint extrem de alergici la termenul insusi...
- Da, el are curs peste tot.
¬ „Epoca de aur“ ar fi fost cea interbelica in România, deci trecutul antecomunist. Dar continuati, va rog.
- Si atunci ce sint studiile postcoloniale? Ele sint un discurs despre inscrierea identitatilor culturale non- sau premoderne in capitalismul media postindustrial de azi. Atunci nu le suprimi, ci le inscrii. Avem o identitate mali, araba, chineza..., toata lumea danseaza, crede in ceva sau construieste biserici. Cum le putem aduce pe toate acestea in cadrul functional al diferentei culturale pluraliste a comercialului? Iar daca, referitor la Europa de est in general, spunem despre comunism ca a fost doar o opresiune negativa a identitatilor culturale, asa cum se spune indeobste, atunci consecinta logica este aceea ca trebuie sa ne confruntam cu aceste produse culturale artificiale ramase de pe urma disparitiei lui. In realitate insa e vorba tot de o traditie, numai ca vazuta acum dintr-o alta perspectiva, ambalata intr-un gen de design national de serie si vindut apoi pe pietele postcoloniale internationale. Asa incit daca privim conditia postcomunista ca o prelungire imediata a conditiei precomuniste minus perioada comunista, atunci uitam pe data tot ce a insemnat modernizare, universalizare si revendicare modernista pe aceste teritorii, deoarece am fi nevoiti sa revenim la primul meu argument. Iar acesta era ca pozitia de stinga, socialismul de stat nu ar trebui privit doar ca o deviere de la ideea comunista, ca simpla marime negativa a acestui derapaj, ci tot in legatura cu ea. Am fost partasul acestei atitudini – poate intr-o perspectiva diferita – si cred ca, oricit de dur ar suna, singurul fenomen realmente universal si occidentalizant in aceasta zona est-europeana a fost comunismul, tot restul a fost inapoiere… ceva nationalist, regional, postcolonial, precolonial, premodern si asa mai departe. In clipa in care stergi comunismul din istoria reala a acestei zone, reduci de fapt o tara ex-comunista la, sa spunem, o tara africana sau oricare alta, de oriunde; nicio problema, dar asta inseamna sa nesocotesti ca nu mai e vorba de aceeasi experienta, iar eu caracterizez acest fapt, ca sa inchei argumentul, drept stergere a stergerii. Daca intelegem deci comunismul ca o stergere a traditiei nationale in numele unor idei universaliste, atunci s-ar putea crede ca aceasta stergere a stergerii este un minus cu minus ce da plus si o reintoarcere la origini, dar, in loc de asa ceva, ajungem de fapt la aceeasi situatie pe care am analizat-o in Gesammtkunstwerk Stalin [Stalin – opera de arta totala]. E echivalentul unei politici neostaliniste. Daca sintem atenti la ceea ce spun realmente promotorii acestui discurs, avangarda, comunismul radical al secolului XX n-au facut decit sa prejudicieze mostenirea culturala a traditiei nationale. Era tema principala a polemicii stalinismului impotriva avangardei: avangarda e un fenomen pur negativ, constind exclusiv in distrugerea mostenirii nationale, in timp ce noi [i.e. comunismul de stat, birocratizat – n. red.] vrem sa vedem aceasta mostenire nationala sub noua conditie – stiti refrenul – a progresului si modernizarii socialiste. Iar astazi regasim exact aceeasi retorica. Atunci ce a fost comunismul? Unii spun ca a fost pura distrugere a mostenirii nationale, iar acum vrem sa recuperam tocmai aceasta mostenire nationala si s-o resituam in contextul modernizarii capitaliste. Exista o paralela incredibila intre discursul stalinist de suprafata si discursul capitalist sau neocapitalist actual, la inceputul secolului XXI. Si mai e si fenomenul Putin, de exemplu. El e un tip care poate combina ambele discursuri fara probleme, deoarece ele sint din capul locului omoloage. Ca sa revin la punctul de plecare, intrebarea este cum sa caracterizam conditia postcomunista luind comunismul in serios.
¬ Ati atins deja chestiuni esentiale ale acestei dezbateri, adica problema modernizarii, si mai cred ca proiectul leaga el insusi aceste probleme ale modernizarii cu aceea a emanciparii. Acestea fiind spuse, v-as intreba cum ne puteti explica, in cadrul proiectului, cele doua tipuri de opozitii si/sau perechi de notiuni: pe de o parte, modern-postmodern sau modernism-postmodernism (deoarece nu e chiar acelasi lucru, sufixul „ism“ ar trimite mai mult la aria estetica, artistica), iar pe de alta parte, comunism-postcomunism? Daca vedeti vreo articulare intre aceste doua cupluri de notiuni…
- Da, absolut…
¬ Fiindca, si exista citeva indicii ale contextului din care se naste intrebarea, este evident ca si dintr-un punct de vedere formal, titlul, fie si numai titlul „Conditia postcomunista“…
- Conditia postmoderna… Da, e Lyotard… desigur, am pornit de la Lyotard…
¬ Si in legatura cu emanciparea, de fapt, pozitia lui Lyotard este ca aceasta conditie postmoderna coexista cu evacuarea oricarei posibilitati de emancipare. Sfirsitul naratiunilor de emancipare... si emancipatoare…
- Stiti, discursul emancipator este un discurs al eliberarii. Intrebarea e: discurs al eliberarii de ce? Si cred ca sint mai inclinat sa ramin intr-o foarte veche traditie europeana de gindire a emanciparii si eliberarii ca o eliberare de natura in cele din urma. Totul incepe la Platon. Stiu ca suna si a Adorno, in felul lui; Lyotard, la rindul lui, schimba aici perspectiva si incearca sa gindeasca eliberarea ca pe o eliberare a naturii de cultura intr-o oarecare masura. Iar eu cred ca o alta problema a lui, daca e sa privim studiile sale despre avangarda si sublim, este faptul ca vede natura in om ca primejduita de arta, iar avangarda e oarecum o manifestare a acestui pericol ce planeaza asupra naturii umane venind dinspre arta. Personal, nu cred asa ceva! Ador arta! Si nu-mi place natura! Nu cred in aceasta eliberare de natura; eliberare inseamna sa fii artist, sa fii artificial. Eliberarea inseamna arta si artificialitate. Iar acest orizont, postmodernismul, imi pare mult mai eliberator decit modernismul clasic… deoarece conditia postmoderna este urmatorul nostru grad de libertate fata de natura si fata de discursul naturii, precum si fata de orice este considerat natura, inclusiv codul genetic si animalele. Acum, eu cred ca, in acesti termeni, comunismul a fost o contributie mareata la intelegerea artificialitatii conditiei umane sub aspect social, politic si economic. Discursul capitalist clasic este un discurs democratic… deoarece, in fine, este un discurs al drepturilor naturale, al naturii umane. Marxismul incepe cu interogarea acestui tip de naturalism, iar daca urmariti prima sa perioada de dezvoltare si de asemenea gindirea politica si sociala franceza, la un R. Barthes bunaoara, acestea urmaresc aceeasi linie. Apoi, vedem cum sub influenta lui Heidegger apare un fel de reactie, o reintoarcere la apararea naturii.
Fapt e ca, oricum, reflectia poststructuralista a insemnat o reactie la intoarcerea conservatoare a filosofiei franceze catre apologia naturii. Natura nu mai este acum un fel de lege naturala asa cum era pentru filosofie, ci natura ca flux, ca dorinta naturala, dar totusi natura.1 Nu-mi place! Nu-mi place natura, imi place arta! Si de aceea cred ca fenomenul privatizarii este interesant. Cred ca acesta constituie nucleul conditiei si gindirii postcomuniste. Fiindca ce e privatizarea? In gindirea politica si culturala clasica, proprietatea privata este o parte a naturii fiintei umane, este un drept natural al omului de a avea lucruri si de asemenea o pornire naturala sau o nevoie pentru lucruri. Ce este atunci privatizarea? Este productia artificiala de natura umana din partea statului. Statul postcomunist este acelasi care a produs [si] socialismul, socialismul ca o constructie artificiala, gindita la inceput ca antinaturala si complet artificiala. Eu doresc sa editez cele mai timpurii texte ale ginditorilor rusi radicali din anii 1920, cum ar fi partidul imortalistilor, biocosmistii si asa mai departe. Ideea lor era absoluta artificialitate a tuturor aspectelor existentei umane. Acesta a fost telul, telul privat al comunismului rus. Iar ceea ce fac azi statele pe care le-am construit ca masini de produs conditie umana artificiala nu e altceva decit sa dea natura pe arta. Ele functioneaza acum in noul regim al productiei capitaliste, dar, de fapt, totul se aseamana. Capitalismul de azi – intr-o masura deloc mai mica decit comunismul – este un fenomen absolut artificial. Aceasta privatizare nu va putea conduce niciodata la o proprietate privata in sens traditional, hobbesian sau rousseauist. Iar asta inseamna ca postcomunismul este o conditie de artificialitate a capitalismului, deci transformarea capitalismului de la un regim naturalizat la unul de producere artificiala a artefactului social; si mi se pare ca aceasta diferenta este, daca nu omoloaga, atunci analoaga cu postmodernul artistic, spre deosebire de creatia artistica naturala asa cum este inteleasa in/de modernism. Subiectivitatea se manifesta in arta moderna, in vreme ce postmodernismul este o constructie complet artificiala care functioneaza independent de subiectivitate. Aceasta este paralela: sporirea artificialitatii. Puteti s-o luati utopic ori foarte distopic. Puteti spune ca e eliberare sau puteti spune ca e sclavie, dar eu cred ca asta e deja doar evaluare, nu tine de partea caracterizarii fenomenologice neutre a ceea ce desemneaza prefixul „post“ ca atare, si eu unul ma feresc de asa ceva.
¬ Spuneati ca preferati sa considerati problema emanciparii libera de latura naturala. Dar atunci ce se intimpla cu latura sa sociala sau cu emanciparea ca eliberare a oamenilor inauntrul procesului social? Grosso modo, in sensul traditional marxist al problemei, al notiunii de emancipare, stiti, oamenii care ar trebui sa-si poata fauri istoria impreuna si prin ei insisi, acest proces, ca sens tare al emanciparii – ce mai ramine din asta?
- Stiti ca emanciparea si sclavia depind, cum spuneam, de o idee de evaluare, deoarece se considera ca sclavia este un rau, in timp ce emanciparea e un bine, asta daca nu sintem Nietzsche, desigur. Aceasta este abordarea ideologica. Nu e vorba de descriere, ci de evaluare. Am putea vedea in Uniunea Sovietica un paradis al clasei muncitoare, si pina la un punct asa a si fost, sau am putea vedea in Uniunea Sovietica un fel de iad totalitar à la Orwell. Si este de asemenea adevarat. Astfel incit ambele descrieri sint adevarate si de aceea ele sint chiar identice – prin faptul ca sint evaluari. Daca pentru cineva e iad, pentru altcineva e rai, iar problema e aceea de a transa, ceea ce e dificil. Pe mine ma intereseaza mult mai mult descrierea neutra, fara nicio opinie pozitiva sau negativa, dar daca imi veti spune ca abordati problema eliberarii, a libertatii si a suveranitatii, asa cum a fost ea fundamentata de Hegel si, de fapt, de Marx, atunci nu exista decit un singur exemplu de suveranitate: Napoleon, iar asta inseamna ca suveranitatea este capacitatea – puterea – de a-ti impune propria viata asupra societatii si de a-ti impune propria lege. Daca esti supus vreunei legi, adica nu esti liber, nu esti liber in sens filosofic. Esti liber in sens politic, demagogic, dar nu in sens filosofic. Libertatea filosofica, libertatea in sens filosofic este aceea pe care au avut-o Napoleon, Stalin, Hitler. E libertatea de a-ti impune propria lege asupra societatii. Acum, daca gindim utopia in termeni marxisti, atunci utopia societatii comuniste a viitorului este o societate in care toata lumea e un Napoleon, Stalin sau Hitler. Deci statul e abolit, legea este abolita, toata lumea isi face propria lege, iar societatea e organizata in asa fel incit [nimic] nu conduce la suferinta celuilalt. Putem vedea aici o idee regulativa, fara indoiala, dar putem la fel de clar vedea ca aceasta idee regulativa nu e ceva ce ar putea fi un proiect real pentru constructia unei societati ori a unui stat. Deci, intr-un sens filosofic, nu putem vorbi de subiect al libertatii si despre libertate in conditiile statului ori ale legii, oricare ar fi aceasta, chiar daca e cea mai buna lege si oricare ar fi statul, chiar si cel mai utopic. Asa ca libertatea ca suveranitate debordeaza totul, in orice privinta. Iar aceasta e ideea totalitara a libertatii; statul totalitar este un stat al libertatii si este un stat al celei mai probabile libertati. Carl Schmitt avea perfecta dreptate cind spunea ca libertatea absoluta, ca libertate politica, este libertatea de a aboli legea prin violenta pura, prin starea de exceptie. Exista lege absoluta, exista si libertate absoluta, dar aceasta libertate absoluta este posibila doar intr-un stat totalitar si e posibila doar pentru Führer sau pentru liderul statului totalitar, in conditiile modernitatii. Insa acest fel de libertate pentru toti, democratizarea totalitarismului, nu este democratia. Este doar... da, doar democratizarea totalitarismului. Iata o frumoasa idee paradoxala, dar in rest e vorba de altceva [decit de libertate/suveranitate]. Stiti… acesta ar fi idealul. Insa orice altceva e poate mai bun sau poate mai rau.
¬ Pentru intrebarea urmatoare voi incepe prin a va cita: „Astfel, pentru Est, piata a insemnat utopia. Prin urmare, intelectualii si artistii estici si-au pus nadejdea in piata de tip occidental – desi, si chiar daca acesta a fost in mod special cazul, discursul si opera lor artistica impartaseau cu omologii lor occidentali aceleasi impulsuri emancipatorii. Formulind lucrurile…“, si pe aceasta parte am dori sa insistam si sa discutam: „Formulind lucrurile pentru a le sublinia ciudatenia, intelectualii si artistii radicali din Vest au asumat marxismul, in vreme ce aceia estici deveneau reaganiti cu acte in regula. Si toate astea in cadrul acelorasi proiecte de emancipare“. Intr-un fel ati atins deja acest aspect, dar am dori sa va punem o intrebare precisa in legatura cu citatul. Daca stinga a asumat marxismul, iar intelighentia estica a jurat pe Reagan & Co., atunci – si e totodata deja si un eventual raspuns – oare nu decurge o problema serioasa de pe urma caderii comunismului asa cum a existat el, o mare „paguba colaterala“? Adica, una peste alta, caderea comunismului real n-a fost cumva o infringere istorica mai degraba pentru stinga occidentala traditionala – pentru ceea ce ea se presupune ca apara –, decit una a regimurilor poststaliniste din Est? E limpede, sper, ca nu vorbesc in termeni de „credibilitate“, care e o notiune de piata, de altfel, si nici despre justetea utopiei, ci despre raportul real de forte.
- Mda, ca intotdeauna, e si da, si nu. Deoarece, vedeti dumneavoastra, stinga occidentala a urmarit dezvoltarea sistemului socialist al lui Stalin, iar noi cunoastem vechea deziluzie traditionala a stingii occidentale, asa ca n-ar trebui sa credem ca ea a fost nepregatita pentru cele ce s-au intimplat. Stinga occidentala era cit se poate de pregatita prin deceniile de deziluzii si de criza a investirii sperantelor ei in socialism, vezi Derrida si altii. Si atunci dorinta, dorintele utopice sint reinvestite in capitalul financiar si in fluxul de capital… E interesant sa aruncam o privire asupra cartii Empire [Imperium] a lui Negri si Hardt, care e inca foarte influenta in Vest. Potrivit autorilor, multiplicitatea este de fapt un fel de capitalism utopic, in care toata lumea este legata de toata lumea prin intermediul retelelor, iar noi stim ce este o retea. Astfel, e vorba de un fel de capitalism informational sau de un capitalism media, iar eu cred ca acesta este un fenomen foarte interesant pentru ca, daca priviti la perioada anterioara, capitalismul ca atare nu a colonizat niciodata aceste energii utopice, nu a acaparat dorinta utopica, asa incit gindirea [politica] occidentala traditionala, gindirea liberala occidentala a fost mereu fixata pe ideea unui stat liberal democratic, in raport cu care liberalii americani si englezi gindeau capitalismul ca pe o forma de coruptie. A face politica independenta de bani – de fapt in asta consta tot liberalismul. Priviti campaniile prezidentiale si politica britanica ori franceza a ultimului secol – totul se invirte in jurul coruperii democratiei prin capitalism, capitalismul insusi fiind privit doar in termeni negativi chiar si in Vest. Asadar, cind statele est-europene au intrat in colaps, toata lumea a crezut ca ele doresc democratie si drepturile omului, dar, de fapt, ele doreau capitalism si consum. Si eu cred ca acesta e lucrul interesant care survine odata cu conditia postcomunista pentru Vest, deoarece intrebarea dumneavoastra se referea la Vest: se scurge influxul energiilor utopice din Est inspre capitalismul occidental? Deoarece mai exista energii utopice incredibile in Est, mobilizate de comunism, dar niciodata folosite, iar acum acestea se scurg inspre consumul de tip occidental, inspre capitalism. Si e interesant cum, tot mai mult, capitalismul devine realmente un teren deschis unor interpretari pozitive ori negative. Nu aceasta a fost situatia, istoriceste, inainte de ’89. Avem acum miscari globale, care sint variatiuni liberale ale capitalismului, si avem si miscari antiglobale. Totusi, miscarile antiglobale nu sint impotriva capitalismului. Ele sint procapitaliste tocmai pentru ca sint globale. Ele sint in acelasi timp globale si antiglobale, ceea ce inseamna ca submineaza suveranitatea statului, inclusiv pe a statului democratic. Daca pornesti o miscare antiglobala globalizata, de fapt te alaturi fortelor care submineaza si distrug democratia, fiindca substanta democratiei ramine deocamdata statul democratic, asa-numitul stat-natiune. In schimb, lansezi un ONG care nu are legitimitate democratica, nu e inscris in sistemul electoral, al campaniilor si asa mai departe… Reduci influenta parlamentului, a partidelor politice si organizatia incepe sa opereze intre state, si nu in interiorul acestora. Incepi deci sa operezi pe acelasi teritoriu ca McDonald’s si Prada, adica pe terenul fluxurilor financiare internationale si al companiilor multinationale. Avem deci ONG-urile, pe de o parte, si companiile internationale pe de alta; Al Qaeda functioneaza in fond exact ca si McDonald’s, dupa acelasi principiu al deschiderii de filiale in intreaga lume, filiale unite printr-o retea financiara. Asistam, asadar, la o completa schimbare, la o reteritorializare in multe discursuri despre noul teren al pietelor capitaliste globale interstatale, deoarece, avind putere financiara si institutionala, acestea sint de fapt ca si partea de hardware pentru un software: ideologia. Si cred ca schimbarea este atit de imensa, incit stinga e nevoita sa isi reevalueze cu totul pozitia potrivit noilor linii ale frontului. Vedeti imediat ce se intimpla, de exemplu, cu gindirea franceza: il avem pe Derrida contestind l’exception française, l’exception culturelle in numele pietelor media internationale, subscriind practic la ceea ce numim capitalism american, capitalism global, iar pe de alta parte, ginditori ca Badiou, Rancière, Balibar, Debray, mai mult sau mai putin radicali, se indreapta catre statul francez, cerind statului francez sa salveze ideea democratica de stinga, s-o apere de acest capitalism global. E vorba deci de o scindare interesanta intre o stinga ce regaseste nationalul si revine catre stat si o stinga care incearca sa redefineasca pietele internationale in termeni de utopie internationala, in termeni de nou universalism al diferentei. Si e o evolutie interesanta. Cred ca aceasta evolutie trece mult dincolo de pozitiile traditionale ale Razboiului Rece, dar in acelasi timp cred ca ea a fost declansata de caderea Zidului de la Berlin. Pentru ca inainte de asta, aceasta evolutie putea fi intrezarita, poate, dar era blocata ca realitate. Or, acum a fost deblocata.
¬ Poate ca e asa, de aceea nedumereste atit. O lejera variatie a intrebarii anterioare, conform raporturilor in chiasm din citatul insusi, dar de data aceasta am dori un raspuns direct, parerea dumneavoastra directa… Putem considera rezultatul caderii reale a comunismului ca un fel de victorie a pietei? Orice ar insemna asta: capitalism sau piata ca atare, deoarece nu cred ca piata in sine este acelasi lucru cu capitalismul si neaparat ceva rau. Capitalismul, mai ales in forma sa contemporana, globalizata, nu mai este – sau inca nu este? (daca dorim sa pastram un oarecare potential utopic pentru aceasta revenire totala a pietei) – asa-numita piata „libera“ ca atare, chiar daca propaganda neoliberala vrea sa ne faca sa credem ca sint unul si acelasi lucru. Daca putem diviza in linii mari aceste doua…
- Ceea ce spuneti inseamna ca ar exista un capitalism bun…
¬ Nu, nu, nu, dar mi se pare ca, fie si categorial, „piata“ si „capitalism“ nu se suprapun perfect, ca sa nu mai pomenim de faptul ca, istoric, piata – schimbul in genere – e mult mai veche decit capitalismul. In fond, exact acest hiat, in care putem vedea persistenta unei marci indelebile a istoricitatii (intr-un sens profund si veritabil: sursa abisala, neprogramabila a posibilitatii ca ceva – ceva radical altfel – sa se intimple, sa advina), poate fi exploatat de pe pozitiile unei gindiri critice si/sau utopic-critice... Dar, oricum, daca putem caracteriza rezultatul caderii comunismului ca o victorie a pietei, atunci cum ar trebui sa interpretam aceasta victorie: ca o implinire a utopiei sau ca o victorie a antiutopiei ori distopiei in sensul absolut al cuvintului, care este evacuarea oricarei dimensiuni utopice posibile?
- Cred ca rezultatul caderii comunismului este, desigur, o victorie a pietei, dar, asa cum am incercat sa arat, el se regaseste si in interiorul extremei artificialitati a pietei. Artificialitate extrema sau nonnaturalete a pietei. Piata este vazuta acum drept ceva foarte tehnic, ceva produs de media contemporana, de retelele contemporane, de una, de cealalta, si toate acestea sint foarte tehnice, foarte artificiale. Cred ca noi ne gasim acum in ceva ce e mult mai mult decit atit. Ne aflam acum in aceasta artificialitate a pietei, dar nu era asa inainte vreme, iar ori de cite ori vorbim de artificialitate putem vorbi despre utopie, deoarece utopia inseamna investire in artificial. Utopia este…
¬ Nu in ceva de ordinul viitorului?
- Ei bine, in sensul de proiect. Orice arta este un proiect-de-arta, deci un fel de viitor artificial. Nu un viitor in general, ci un viitor artificial. Vasazica, investire inseamna proiect. In clipa in care piata isi arata artificialitatea poti spune: „Nu vreau aceasta piata, ci pe cealalta“. Iar cind spui: „Nu vreau aceasta piata, ci pe cealalta“, incepi sa fii utopic, la bine sau la rau…
¬ Atunci critica pietei nu inseamna in mod automat o prostie...
- Nu. In niciun caz. Critica pietei nu este o prostie, intii de toate fiindca se vinde bine. E o buna strategie de piata. Iar o buna strategie de piata e intotdeauna un lucru inteligent. Iata primul raspuns.
¬ Atunci implicatia ar fi ca banii, obtinerea lor pe piata, sint egali cu inteligenta (socialmente, desigur)?
- Vedeti dumneavoastra, critica pietei inseamna ca trebuie s-o luam in seama; critica nu inseamna respingere, critica inseamna analiza. Deci trebuie sa privim bine si sa ne intrebam, bunaoara, daca piata exista? E si asta o intrebare interesanta. Mi se pare ca oamenii cred ca piata exista. Dar daca operezi de exemplu pe piata de arta, asa cum fac eu uneori, se intimpla sa auzi colectionari spunind: „Øtiti, nu vreau sa cumpar acest artist pentru ca e prea comercial“. Sa ai succes pe piata nu face bine la vinzare. Iar acest paradox nu afecteaza doar arta, ci si activitatea literara. Filosoful bun e cel ale carui tiraje nu sint epuizate tocmai fiindca el are un pret foarte ridicat... Am auzit cu totii despre asta la [Robert] Smithson, care e deosebit de valoros tocmai pentru ca nu se vinde bine. Aceasta structura paradoxala, pe care o caracterizez drept „complexul Van Gogh“ – vinde foarte bine fiindca n-a vindut niciodata nimic [la vremea lui] –, arata deja eterogenitatea pietei si faptul ca nu putem vorbi de piata la singular si de strategie de piata la modul simplu. Piata contemporana este foarte complicata, un spatiu, asa cum spuneam, foarte artificial, utopic. Ma intreb doar daca piata, fiind o constructie atit de artificiala, poate sustine aceasta structura paradoxala. Am crezut intotdeauna si inca mai cred ca, pe termen lung, caderea comunismului inseamna caderea pietei in sens clasic, deoarece pietele vor fi rasturnate de utopii. Pietele au fost pentru multa vreme artificial izolate de acest influx de dorinta utopica. Iar dorinta utopica a distrus totul si, pentru toti cei care am citit Bataille, dorinta se refera si la extinderea pietelor si cred ca, pe termen lung, economia de piata si dominatia pietei vor ajunge sa constituie numai o perioada – la scara istorica, fireste –, iar noi ne aflam, cred, la inceputul sfirsitului acestei perioade, deoarece nu s-a mai intimplat ca o anumita structura sa functioneze si rational, si irational in acelasi timp. Paradoxul pe care tocmai l-am mentionat arata ca piata este rationala si irationala in acelasi timp.
¬ O intrebare despre proiectul dumneavoastra cu „conditia postcomunista“. Cum ati organizat acest proiect si ce scontati sa obtineti, care sint rezultatele asteptate, in termeni intelectuali? Dar nu numai in sensul academic al cuvintului. Ce fel de consecinte ati luat in calcul pentru acest proiect, fiindca, desigur, citim si ne place foarte mult ideea ca „nu e vorba de a deschide o fereastra prin care Europa Occidentala sa priveasca la Europa de Est“ – ca la o colectie de ciudatenii, bunaoara –, „ci mai degraba de o poarta deschisa prin care intelectualii si artistii din Europa de Est sa poata avea acces la noi si sa se exprime printr-un discurs franc si necenzurat“. Acesta ar fi si motivul pentru care ne-am gindit sa va punem intrebarea despre rezultate, numai ca intr-un sens mai larg decit cel contabilizabil in rapoarte academice, institutionale etc.
- Cred ca am sa va dau un raspuns amestecat. Intii de toate, sint un intelectual prea utopic si de piata, chiar nu cred in capacitatile iscusintelor ori in efecte programate. Cred ca traim cu totii intr-o situatie in care nu putem controla rezultatul a ceea ce facem. Nu avem aceasta libertate. Sint foarte constient de totala conditie de nonlibertate, de incapacitatea de a calcula urmarile actelor mele. Asa incit cred ca e doar un gest deschis. Care vor fi rezultatele efective? N-am idee! Cit despre rezultatele in termeni de productie, pe aceasta o pot descrie! O vom infatisa in intregime la sfirsitul acestui an, in decembrie, sub forma de proiecte; unele dintre acestea vor fi expuse deja in luna mai intr-o expozitie cu titlul Privatizari, prezentind diferite contributii din diferite tari est-europene si Rusia. In iunie, vom organiza un colocviu la Berlin; invitam citeva persoane sa contribuie la tema, colegi pe care i-am rugat sa scrie texte si de asemenea citiva specialisti occidentali sau nume ca Z?iz?ek, poate si Negri, Chantal Mouffe si alti citiva care vin cu o perspectiva occidentala. In fine, Suhrkamp Verlag va publica trei volume, dintre care doua cu materiale istorice si unul cu materiale actuale. Primul volum va fi dedicat aspiratiilor utopice biopolitice din Rusia secolului XX, materiale ce nu au mai fost publicate in Vest, cum ar fi planurile de redesteptare a mortilor la draga societate comunista, deoarece parea injust sa fie inclusi doar cei vii si mortii nu. Apoi, incluzind alte planete si asa mai departe… Dar si alte proiecte, cum ar fi cel al lui Bogdanov, crearea unui sistem de transfuzie sangvina internationala si unirea intregii umanitati intr-un singur corp. Asemenea lucruri. Pentru a arata ca dincolo de Foucault, de ideea foucaldiana de biopolitica, exista multe feluri de biopolitica. A doua problematica va consta in reluarea, intr-un al doilea volum, a unor texte timpurii ale avangardei comuniste care nu au mai fost publicate in Vest, cel putin nu in Germania, si care reflecta chestiunea a ce inseamna atingerea punctului zero si altele asemenea. Apoi, un al treilea volum, in care reunim acum materiale despre situatia actuala – ideea este de a arata care a fost investirea in utopie la inceput si ce a iesit din ea pe urma. Ii rugam efectiv pe colegii nostri sa reflecteze la receptarea pe care o au ei asupra acestui nivel ridicat de investire utopica la inceput si la ceea ce s-a petrecut cu ea azi. A disparut, s-a transformat? Vor exista deci contributii ale colegilor nostri, dar solicitam si pe altii, ma adresez chiar si dumneavoastra pentru a face sugestii; am putea chiar include unele eseuri ori texte literare care ilustreaza in termeni foarte limpezi sau transanti ce s-a intimplat cu postcomunismul, deci, daca aveti idee de texte relevante in aceasta directie, pe acest subiect… Pentru a da un singur exemplu, exista un fascist foarte conservator in Rusia, Rahanov. El a scris un roman in care eroul are niste viziuni; iar una dintre ele e despre un paradis KGB unde fiecare asasin KGB se transforma intr-un animal si fiecare victima intr-un copac frumos. Acesta e paradisul KGB in care eroul isi gaseste locul adevarat. Cred ca aceasta viziune merita publicata. Deci ceva care ofera indicii asupra anumitor aspecte ale disponibilitatii pentru o reinvestire utopica intr-un mod foarte drastic ori dramatic…
¬ Ceea ce sugereaza imediat o alta intrebare, nu ca nu am fi atins deja chestiunea… Dar cum vedeti, in mod precis, relatia utopie-arta sau arta-utopie?
- Da, fundamental e acelasi lucru. Deoarece orice activitate artistica e o productie de artificialitate si orice grad de artificialitate vizeaza modelarea viitorului, asa incit orice opera de arta este un proiect de arta si orice proiect de arta tine de crearea viitorului artificial, iar viitorul artificial este utopic. Deci revine la acelasi lucru…
¬ Cum va simtiti azi? Mai degraba un occidental sau va considerati tot un om al Estului?
- Daca e sa ne uitam la biografia mea, trebuie sa recunosc ca a fost o anumita perioada a vietii mele, mai mult sau mai putin vreo zece ani, in care, in afara de citeva volume de literatura pretentioasa pe care a trebuit sa le citesc la universitate, nu am citit nici macar o carte ruseasca. Uneori am citit in engleza… Dar dupa imigrare a inceput sa ma intereseze Rusia. E greu de spus. Cred ca omul e tentat sa ia o pozitie pe dos… Privim intotdeauna la posibilitati din clipa in care ele s-au inchis; e complicat, sintem foarte occidentali in Est, dar devenim foarte estici in Vest.
¬ Boris Groys, multumim foarte mult!
- Placerea a fost de partea mea.
_________________

De la: gabigabi2, la data 2012-10-25 08:52:36 LA MULTI ANI, MAJESTATE !
NIHIL SINE DEO !

De la: gabigabi2, la data 2012-10-25 14:43:12

De la: gabigabi2, la data 2012-10-25 08:52:36 LA MULTI ANI, MAJESTATE !
NIHIL SINE DEO !

forum.softpedia.com/topic/893058-pdl-ii-lanseaza-cu-cantec-candi...

http://www.youtube.com/watch?v=F1SBPwpj4Kc http://www.youtube.com/watch?feature=fvwp&NR=1&v=TA3FvTSnqFI http://www.youtube.com/watch?v=DuX41-2HAYU&feature=related

PDL care-si lauda Minunea de Etica - pe numele ei Monica Macovei - pusa sa vegheze la virginitatea partidului , s-a dezumflat total : vor merge si ei cu aceleasi paparude-n campanie , ca daca s-ar face curatenia de toamna prin TOATE partidele nu stiu daca ar mai ramine vreo 50-70 de candidati !
oricum, ideea ca acea femeie de ultima speta ,face pe moralista, iti intoarce stomacul pe dos !

METODE COMUNISTE IN PNL
Se pare ca oligarhismul si comunismul nu sunt nici cel putin contradictorii si ca marile pecingini ale dictaturilor se intalnesc.
Unul dintre miturile PCR era si asa numitul CENTRALISM DEMOCRATIC.

Conform acestui principiu propunerile veneau de jos in sus,prin critica si mai ales autocritica,iar deciziile veneau de sus in jos.

Aceasta mistificare a democratiei a condus la dictaura PCR si la propaganda existentei unei-democratii-adevarate-in PCR de a carei beficii am avut parte 40 ani.

Din pacate principiul CENTRALISMULUI DEMOCRATIC-se aplica azi in PNL de catre aripa oligarhica.

Adica discutiile,criticile,autocritica se fac doar in cadru organizat,deci supervizate de oligarhii organitatiilor de partid,influentate sau avizate de ei.ori ce iesire din interiorul PNl este cotata ca disidenta si tratata,cu exceptia lui Antonescu,drept crima contra Partidului iar persoana exclusa din partid (sa ne amintim cum la votul secret cu bile membrii parlamentului din partesa PNL sunt supraveghiati si apoi cei care se abat de la linia partidului exclusi,crescand randul celor ce merg la independenti).

Deciziile se iau ca si in PCR,la centru (adica de Crin,Organ si Gospodina Nicolae),chipurile, democratic,dar cunoastem din experienta PCR cat de democrati erau cei din nomenclatura PCR.

In cazul PNL de grupul oligarh care a reusit sa transforme mecanismele traditionale,democrate liberale in dictatura.

Practica politica ne-a dovedit cat de democrat au fost exclusi cei care aveau idei diferite in PNL dar si dublul standard aplicat pentru vinovatii presupuse sau reale (un standard pentru cel care in campania electorala ajuta financiar PSD impotriva propriului partid-acolo,o admonestare-si altul pentru cei care doresc va vocatia PNL sa fie democratia si traditia liberala unde excluderea s-a aplicat implacabil).

Iata ce a ajuns PNL-ul,partidul Bratenilor.

Un partid inchis,nedemocrat,in care nu se admite a gandi altfel decat Crin ,Organ si Gospodina Norica)

Am primit de la o cititoare Liliana, un material scris de ea. Mi-a placut
foarte mult așa ca i-am cerut sa-l public integral aici. Iata așadar
guest-postul scris de Liliana:
Adesea auzim �Ce vei face la batranete?� si spunem �Nu apucam noi pensia�
sau �Sa ajung pana acolo si vad eu ce voi face�.
Fiecare etapa din viata dureaza aproximativ 20 ani. Cand ne organizam viata
nu luam in calcul ultimii 20 si totusi ei reprezinta un sfert din viata
noastra. Preferam sa abatem discutia sau sa evitam asemenea ganduri.
Dar daca totusi ajungem sa traim mult? Incerc sa-mi imaginez putin o astfel
de viata�
Cum te imaginezi la batranete?
sursa foto
Te deplasezi din ce in ce mai greu, piata e departe, magazinele la fel, nu
mai poti cara, nu mai poti conduce, obosesti cumplit cand urci sau cobori
scarile, poate chiar nu le mai poti urca deloc pentru ca te folosesti de un
cadru ca sa poti merge.
In cada nu mai poti face baie pentru ca ai probleme cu inima sau risti sa nu
te mai poti ridica ca sa iesi din ea. Instalatiile sanitare cedeaza una cate
una� mesterii sunt neseriosi si scumpi�
Uiti mereu ca odraslele tale s-au maturizat de foarte mult timp si atata ii
cicalesti, atata ii certi ca n-au facut nimic din ce ti-ai fi dorit tu sa
faca in viata incat acum te suna doar de Pasti si Craciun ca sa vorbiti
scurt si sec si intotdeauna inchei discutia cu un repros.
Prieteni nu prea ai pentru ca ai devenit ursuz si te vaiti prea mult. Și ei
la fel, asa ca nu te mai suna decat rar.
Te-ai mutat la tara ca sa ai gradina mare, liniste si aer curat. Acum nu mai
poti lucra gradina, e plina de balarii si ai prea multa liniste.
Spitalul e departe si noapte de noapte adormi cu teama ca ti se poate face
rau si n-ai pe cine chema sa te ajute pentru ca toata viata te-ai certat cu
vecinii.
Vederea ti-a slabit si nu mai poti face ce-ti placea candva sa faci (sa
citesti, sa mesteresti, sa cosi), iar de TV te-ai saturat pana peste cap.
Casa te ruineaza ca s-o incalzesti iarna si esti nevoit sa te refugiezi in
cea mai mica camera si sa stai cu patura pe picioare toata ziua. Daca ai
marele noroc sa mai fie langa tine perechea de-o viata, in loc sa va
acceptati neputintele reciproc, sa radeti, sa glumiti, sa jucati canasta sau
remi va certati din orice, nimic din ce face celalalt nu e bun.
Ma aflu in Germania pentru doua luni, atat cat dureaza vacanta de vara, acel
lung concediu datorita caruia sunt atat de invidiati dascalii. Mi-a incoltit
in minte ideea de-a ma pune in slujba unor oameni care chiar au nevoie de
mine si de-a le fi de ajutor din mai multe motive: primul motiv ar fi
(sincera sa fiu) cel financiar � gandul ca in doua luni castig cat in zece
luni in invatamant m-a impulsionat mult sa plec.
In al doilea rand am simtit nevoia unei ruperi de ritm, o schimbare care
stiam ca ma va afecta intr-un fel sau altul. O alta rutina ma va determina
sa-mi revalorizez viata.
Acasa au ramas sotul si baiatul care a implinit 15 ani zilele trecute si
care asteapta un cadou consistent la revenirea mea.
Pentru ei inseamna dezvoltarea si descoperirea de noi abilitati: gatesc
singuri, fac curatenie singuri, isi spala si calca singuri. Pentru ca vor
face toate astea singuri timp de doua luni, la 1 septembrie vor primi 100
milioane. Nu-i rau.
Cand le-am spus ce gand am si ce argumente am adus, au analizat ei si-au
dezbatut problema apoi mi-au dat acceptul sa plec.
Am (re)descoperit un nou sentiment: dorul de casa� de departe, toate par
altfel�motivele pentru care imi cicaleam pustiul sau aveam discutii cu sotul
mi se par acum aiurea.
Aici constientizez cum n-as fi facut-o acasa ca simplul fapt ca am doi copii
sanatosi si intregi la minte si trup si un sot asisderea, ca avem casa
noastra si tot ce ne trebuie in ea, ca avem amandoi servici, cativa prieteni
de nadejde, ca parintii pe care inca ii mai avem sunt sanatosi si autonomi.
Ar trebui sa multumesc in fiecare clipa. De asta mi-am dorit sa plec si de
asta ma bucur enorm sa revin acasa.
Lucrul cel mai minunat care mi se intampla aici e ca am timp pentru mine cum
n-am avut niciodata. Petrec mult timp doar cu mine si cu gandurile mele.
Acces la Internet am doar o ora pe saptamana si asta e foarte bine.
Civilizatia e departe de mine, casa e cocotata pe-un deal de unde se vede
Rinul in vale si centrul localitatii. Pana acolo fac in pas alert mai bine
de 40 minute. Am fost pe jos sa vad Rinul si mi-au trebuit doua ore si
jumatate ca sa ma duc si sa revin.
In zare se vad blocurile orasului din apropiere, Koblenz. Casa e construita
pe un teren in panta, astfel ca din strada intri in pivnița, parterul e de
fapt la etaj iar din mansarda mergi direct in gradina. Toata gradina e
terasata astfel incat are multe portiuni orizontale in trepte. Interesant�
si frumos.
Ma uit la oamenii de care am grija, le urmaresc rutina zilnica si incerc sa
ma imaginez la varsta lor.
Frau Hildegard are 82 ani, cu mintea foarte limpede, aude perfect, in schimb
nu mai vede aproape deloc si se deplaseaza foarte greoi in baston sau cu
cadrul de mers. O incontineta pacatoasa o obliga sa poarte mereu Pampers.
Ochii n-o mai ajuta sa faca ce facea candva, nu mai poate citi, la televizor
vede doar lumini si umbre si doar asculta, nu stie cat e ceasul, nu poate
aprinde singura plita ca sa gateasca, nu poate pleca singura de acasa, nu
poate vedea ce pastile trebuie sa ia, nu stie cati bani mai are in cont,
nu-si poate cumpara ce-i place�off�
Toate aceste neajunsuri o determina sa-si doreasca sa fie mereu in centrul
atentiei, sa fie intrebata mereu ce-si doreste, sa petreaca mult timp in
compania cuiva�Isi suna zilnic prietenele si sta de povesti cu orele spre
disperarea lui Herr care o cronometreaza de fiecare data si-o intreaba��Mai
ai?�
Herr Helmut are 87 ani si rezolva Sudoku mai repede ca mine, nu mai aude
bine in schimb vede perfect, merge in baston si oboseste extrem de repede
din cauza unei insuficiente respiratorii si a problemelor cardiace. Este
foarte econom, nu risipeste nimic din ce nu trebuie risipit.
Gateste foarte bine, de fapt el gateste pentru toti trei, eu doar il asist,
il ajut si scriu retetele in romaneste ca sa stie urmatoarele romance care
vor veni sa-i ajute in casa ce si cum mananca ei. Ideea asta i-a placut mult
si mereu imi explica toate detaliile.
A lucrat la caile ferate si are o multime de enciclopedii despre trenuri.
Candva a fost pasionat de pasari, le fotografia�le cunoaste pe toate.
Pentru faptul ca nu stiu germana foarte bine comunic destul de anevoios cu
ei. Acuma e mai bine, dar la inceput a fost cumplit. Dar aplic cu mare
succes �Metoda Achim� asa am denumit-o in amintirea bunul prieten de familie
Gabi Achim care mereu facea boacane si mereu ranjea tamp de te pufnea rasul
si nu te puteai supara pe el.
Ei bine, metoda asta functioneaza perfect. Zambesc si ridic din umeri ca o
toanta si-mi cer scuze.

Sfaturi pentru o batranețe fericita

Am scris mai jos cateva ganduri de care as vrea sa tin cont in viitor si
care ma gandesc ca poate vor fi de folos cuiva�sau macar sa invite la
reflectie�
Ideile sunt de-a valma, asa cum mi-au venit in minte. Deci, ce am invatat
ingrijind pe Frau Hildegard (82) si Herr Helmut (87) timp de doua luni in
Germania:
1. Ca trebuie sa te ingrijesti de venitul tau la batranete
inca de pe vremea cand poti s-o faci. Cheltuielile, desi scad pe de-o parte
(nu mai cumperi atatea haine, nu mai calatoresti atat de mult, nu mai pleci
in concediu, copiii sunt pe picioarele lor), cresc mult pe de alta (medici,
medicamente, deplasari, mesteri pentru reparatii, ajutor menaj).
2. Ca trebuie sa ai lucruri de calitate in casa si cat esti
inca in putere sa pui totul la punct pentru urmatorii 20 ani (instalatii
sanitare, electrice, electrocasnice, acoperis, gard, mobila etc)
3. Ca trebuie sa faci eforturi permanente sa fii la curent cu
tehnologia (pe cat posibil). E greu sa ai 80 ani si sa nu stii sa folosesti
un telefon mobil, sa butonezi o telecomanda, sa folosesti un bancomat
(exemple contemporane).
4. Ca trebuie sa te ai bine cu vecinii.
5. Ca trebuie sa ai prieteni buni si de nadejde, ca trebuie sa
fii tu un bun prieten. Sa-i suni, sa va intalniti, sa organizati actiuni
comune. Sa-i feliciti la aniversari si sa le faci cadouri simbolice.
6. Ca trebuie sa fii cat mai activ. Daca lasi garda jos
puterile tale vor scadea foarte rapid.
7. Ca trebuie sa-ti dezvolti sa ai o paleta larga de hobby-uri
si de activitati extraprofesionale inca de pe-acum, cat esti inca valid si
trebuie sa iei in calcul ca batranetea aduce cu ea multe neputinte pe
diverse planuri. Daca toata viata ai citit sau ai privit la tv, daca ajungi
sa-ti pierzi vederea esti terminat. Ziua trece ingrozitor de greu privind in
tavan.
8. Ca e intelept sa te ingrijesti cat esti in putere sa
achizitionezi aproape de casa o palma de pamant pe care s-o poti lucra, sa
ai un pom, sa faci miscare, sa te simti util, sa ai o leguma sau un fruct
proaspate si sanatoase.
9. Aduna amintiri frumoase. Randuieste-le frumos in albume si
cutii. Completeza un jurnal cu evenimentele importante si scrie cateva
randuri despre ele. Acum nu realizezi ce vor insemna ele atunci.
10. Impaca-te cu copiii tai. Respecta-le alegerile, incurajeaza-i
mereu si roaga-te sa le fie bine.
11. Fa eforturi permanente sa faci sa fie armonie si intelegere in
familie. Respectul si toleranta sa fie cuvinte de ordine. Vine vremea cand
doar ele vor mai conta.
12. Ingrijeste-te de sanatate cat mai bine. Impune de pe-acum un
stil de viata si o alimentatie cat mai sanatoase: cat mai multa apa, cat mai
multe alimente neprelucrate termic, cat mai putina carne, �sare, zahar si
grasimi� cu moderatie, ulei de masline, miere de albine, mese la ore fixe,
bioritm, miscare, sport, prieteni, activitati sociale, hobby-uri, curatenie
(trup si casa), activitati mentale și lista e lunga. Fa-ti o dantura de
calitate.
13. Descotoroseste-te de ce nu mai ai nevoie in casa. Evita sa aduni
lucruri care nu-ti vor folosi nicodata.
14. Incepe sa fii econom. Nu risipi fara rost resursele.
15. Daca iti vei construi o casa ia in calcul eventualitatea ca poti
trai cel putin 90 ani si ca un sfert din viata puterile tale nu vor fi nici
pe departe cele de acum. N-o fa mare. Copiii cresc repede si-si iau zborul.
Daca totusi vrei o casa mare si-ti poti permite, proiecteaz-o in asa fel
incat, fie sa poti locui cu copiii si familiile lor (lucru putin probabil),
fie sa poti inchiria o parte din casa fara sa fii deranjat sau sa deranjezi
sau, de ce nu, sa oferi gazduire contra ajutor menajer. Daca poti, mai bine
investeste intr-o a doua locuinta ce poate fi inchiriata sau daruita
copiilor.
16. Nu te gandi sa te muti la pensie la tara decat daca ai confort
(apa, gaz), cai de comunicatii bune si un oras aproape. Altfel, o schimbare
prea radicala dupa pensionare va fi greu de asimilat. Primii ani iti va fi
bine, dar apoi va incepe sa-ti fie greu.
17. Gandeste-te ca la pensie va trebui sa ai cu ce-ti umple timpul.
Invata sa pictezi, sa bricolezi, sa gradinaresti�orice iti poate umple
timpul si, de ce nu,
sa-ti aduca un venit.
18. Invata sa acorzi primul ajutor, sa faci injectii si masaj
terapeutic.
19. Fii ingaduitor cu cei varstnici si neajutorati. Ei nu vor sa fie
asa�Nu vor sa fie neputinciosi, ursuzi, nefolositori. Daca nu-i poti ajuta
intr-un fel sau altul, macar nu te mai supara pe ei cand iti incurca
treburile in goana ta zilnica.
20. Fii cat mai apropiat cu parintii tai. Daca esti departe de ei
suna-i cat mai des, lasa-i sa te cicaleasca fara sa te enervezi, asculta-le
aceeasi intamplare spusa si data trecuta. Cand mergi in concediu nu te du ca
musafir, pune in portbagaj trusa cu scule si pune la punct ce e de reparat,
ajuta-i, cumpara-le ce le trebuie sau stii tu ca le-ar usura batranetile.
Lista o poate completa fiecare cu ce mai intalneste pe parcurs. Din fericire
avem multi batrani in jur si multe exemple bune si rele de invatat din ele.
Nu ne putem plange nimanui mai tarziu spunand ca n-am stiut.
Ideea e simpla�daca nu incepi sa faci nimic din toate acestea inca de
pe-acum�vei fi condamnat la o batranete nefericita. Asa gandesc eu acum.
Punct.

De la: Femme_Politique, la data 2012-10-26 09:56:32
Am primit de la o cititoare Liliana, un material scris de ea. Mi-a placut
foarte mult așa ca i-am cerut sa-l public integral aici. Iata așadar
guest-postul scris de Liliana:
Adesea auzim �Ce vei face la batranete?� si spunem �Nu apucam noi pensia�
sau �Sa ajung pana acolo si vad eu ce voi face�.
Fiecare etapa din viata dureaza aproximativ 20 ani. Cand ne organizam viata
nu luam in calcul ultimii 20 si totusi ei reprezinta un sfert din viata
noastra. Preferam sa abatem discutia sau sa evitam asemenea ganduri.
Dar daca totusi ajungem sa traim mult? Incerc sa-mi imaginez putin o astfel
de viata�
Cum te imaginezi la batranete?
sursa foto
Te deplasezi din ce in ce mai greu, piata e departe, magazinele la fel, nu
mai poti cara, nu mai poti conduce, obosesti cumplit cand urci sau cobori
scarile, poate chiar nu le mai poti urca deloc pentru ca te folosesti de un
cadru ca sa poti merge.
In cada nu mai poti face baie pentru ca ai probleme cu inima sau risti sa nu
te mai poti ridica ca sa iesi din ea. Instalatiile sanitare cedeaza una cate
una� mesterii sunt neseriosi si scumpi�
Uiti mereu ca odraslele tale s-au maturizat de foarte mult timp si atata ii
cicalesti, atata ii certi ca n-au facut nimic din ce ti-ai fi dorit tu sa
faca in viata incat acum te suna doar de Pasti si Craciun ca sa vorbiti
scurt si sec si intotdeauna inchei discutia cu un repros.
Prieteni nu prea ai pentru ca ai devenit ursuz si te vaiti prea mult. Și ei
la fel, asa ca nu te mai suna decat rar.
Te-ai mutat la tara ca sa ai gradina mare, liniste si aer curat. Acum nu mai
poti lucra gradina, e plina de balarii si ai prea multa liniste.
Spitalul e departe si noapte de noapte adormi cu teama ca ti se poate face
rau si n-ai pe cine chema sa te ajute pentru ca toata viata te-ai certat cu
vecinii.
Vederea ti-a slabit si nu mai poti face ce-ti placea candva sa faci (sa
citesti, sa mesteresti, sa cosi), iar de TV te-ai saturat pana peste cap.
Casa te ruineaza ca s-o incalzesti iarna si esti nevoit sa te refugiezi in
cea mai mica camera si sa stai cu patura pe picioare toata ziua. Daca ai
marele noroc sa mai fie langa tine perechea de-o viata, in loc sa va
acceptati neputintele reciproc, sa radeti, sa glumiti, sa jucati canasta sau
remi va certati din orice, nimic din ce face celalalt nu e bun.
Ma aflu in Germania pentru doua luni, atat cat dureaza vacanta de vara, acel
lung concediu datorita caruia sunt atat de invidiati dascalii. Mi-a incoltit
in minte ideea de-a ma pune in slujba unor oameni care chiar au nevoie de
mine si de-a le fi de ajutor din mai multe motive: primul motiv ar fi
(sincera sa fiu) cel financiar � gandul ca in doua luni castig cat in zece
luni in invatamant m-a impulsionat mult sa plec.
In al doilea rand am simtit nevoia unei ruperi de ritm, o schimbare care
stiam ca ma va afecta intr-un fel sau altul. O alta rutina ma va determina
sa-mi revalorizez viata.
Acasa au ramas sotul si baiatul care a implinit 15 ani zilele trecute si
care asteapta un cadou consistent la revenirea mea.
Pentru ei inseamna dezvoltarea si descoperirea de noi abilitati: gatesc
singuri, fac curatenie singuri, isi spala si calca singuri. Pentru ca vor
face toate astea singuri timp de doua luni, la 1 septembrie vor primi 100
milioane. Nu-i rau.
Cand le-am spus ce gand am si ce argumente am adus, au analizat ei si-au
dezbatut problema apoi mi-au dat acceptul sa plec.
Am (re)descoperit un nou sentiment: dorul de casa� de departe, toate par
altfel�motivele pentru care imi cicaleam pustiul sau aveam discutii cu sotul
mi se par acum aiurea.
Aici constientizez cum n-as fi facut-o acasa ca simplul fapt ca am doi copii
sanatosi si intregi la minte si trup si un sot asisderea, ca avem casa
noastra si tot ce ne trebuie in ea, ca avem amandoi servici, cativa prieteni
de nadejde, ca parintii pe care inca ii mai avem sunt sanatosi si autonomi.
Ar trebui sa multumesc in fiecare clipa. De asta mi-am dorit sa plec si de
asta ma bucur enorm sa revin acasa.
Lucrul cel mai minunat care mi se intampla aici e ca am timp pentru mine cum
n-am avut niciodata. Petrec mult timp doar cu mine si cu gandurile mele.
Acces la Internet am doar o ora pe saptamana si asta e foarte bine.
Civilizatia e departe de mine, casa e cocotata pe-un deal de unde se vede
Rinul in vale si centrul localitatii. Pana acolo fac in pas alert mai bine
de 40 minute. Am fost pe jos sa vad Rinul si mi-au trebuit doua ore si
jumatate ca sa ma duc si sa revin.
In zare se vad blocurile orasului din apropiere, Koblenz. Casa e construita
pe un teren in panta, astfel ca din strada intri in pivnița, parterul e de
fapt la etaj iar din mansarda mergi direct in gradina. Toata gradina e
terasata astfel incat are multe portiuni orizontale in trepte. Interesant�
si frumos.
Ma uit la oamenii de care am grija, le urmaresc rutina zilnica si incerc sa
ma imaginez la varsta lor.
Frau Hildegard are 82 ani, cu mintea foarte limpede, aude perfect, in schimb
nu mai vede aproape deloc si se deplaseaza foarte greoi in baston sau cu
cadrul de mers. O incontineta pacatoasa o obliga sa poarte mereu Pampers.
Ochii n-o mai ajuta sa faca ce facea candva, nu mai poate citi, la televizor
vede doar lumini si umbre si doar asculta, nu stie cat e ceasul, nu poate
aprinde singura plita ca sa gateasca, nu poate pleca singura de acasa, nu
poate vedea ce pastile trebuie sa ia, nu stie cati bani mai are in cont,
nu-si poate cumpara ce-i place�off�
Toate aceste neajunsuri o determina sa-si doreasca sa fie mereu in centrul
atentiei, sa fie intrebata mereu ce-si doreste, sa petreaca mult timp in
compania cuiva�Isi suna zilnic prietenele si sta de povesti cu orele spre
disperarea lui Herr care o cronometreaza de fiecare data si-o intreaba��Mai
ai?�
Herr Helmut are 87 ani si rezolva Sudoku mai repede ca mine, nu mai aude
bine in schimb vede perfect, merge in baston si oboseste extrem de repede
din cauza unei insuficiente respiratorii si a problemelor cardiace. Este
foarte econom, nu risipeste nimic din ce nu trebuie risipit.
Gateste foarte bine, de fapt el gateste pentru toti trei, eu doar il asist,
il ajut si scriu retetele in romaneste ca sa stie urmatoarele romance care
vor veni sa-i ajute in casa ce si cum mananca ei. Ideea asta i-a placut mult
si mereu imi explica toate detaliile.
A lucrat la caile ferate si are o multime de enciclopedii despre trenuri.
Candva a fost pasionat de pasari, le fotografia�le cunoaste pe toate.
Pentru faptul ca nu stiu germana foarte bine comunic destul de anevoios cu
ei. Acuma e mai bine, dar la inceput a fost cumplit. Dar aplic cu mare
succes �Metoda Achim� asa am denumit-o in amintirea bunul prieten de familie
Gabi Achim care mereu facea boacane si mereu ranjea tamp de te pufnea rasul
si nu te puteai supara pe el.
Ei bine, metoda asta functioneaza perfect. Zambesc si ridic din umeri ca o
toanta si-mi cer scuze.

Sfaturi pentru o batranețe fericita

Am scris mai jos cateva ganduri de care as vrea sa tin cont in viitor si
care ma gandesc ca poate vor fi de folos cuiva�sau macar sa invite la
reflectie�
Ideile sunt de-a valma, asa cum mi-au venit in minte. Deci, ce am invatat
ingrijind pe Frau Hildegard (82) si Herr Helmut (87) timp de doua luni in
Germania:
1. Ca trebuie sa te ingrijesti de venitul tau la batranete
inca de pe vremea cand poti s-o faci. Cheltuielile, desi scad pe de-o parte
(nu mai cumperi atatea haine, nu mai calatoresti atat de mult, nu mai pleci
in concediu, copiii sunt pe picioarele lor), cresc mult pe de alta (medici,
medicamente, deplasari, mesteri pentru reparatii, ajutor menaj).
2. Ca trebuie sa ai lucruri de calitate in casa si cat esti
inca in putere sa pui totul la punct pentru urmatorii 20 ani (instalatii
sanitare, electrice, electrocasnice, acoperis, gard, mobila etc)
3. Ca trebuie sa faci eforturi permanente sa fii la curent cu
tehnologia (pe cat posibil). E greu sa ai 80 ani si sa nu stii sa folosesti
un telefon mobil, sa butonezi o telecomanda, sa folosesti un bancomat
(exemple contemporane).
4. Ca trebuie sa te ai bine cu vecinii.
5. Ca trebuie sa ai prieteni buni si de nadejde, ca trebuie sa
fii tu un bun prieten. Sa-i suni, sa va intalniti, sa organizati actiuni
comune. Sa-i feliciti la aniversari si sa le faci cadouri simbolice.
6. Ca trebuie sa fii cat mai activ. Daca lasi garda jos
puterile tale vor scadea foarte rapid.
7. Ca trebuie sa-ti dezvolti sa ai o paleta larga de hobby-uri
si de activitati extraprofesionale inca de pe-acum, cat esti inca valid si
trebuie sa iei in calcul ca batranetea aduce cu ea multe neputinte pe
diverse planuri. Daca toata viata ai citit sau ai privit la tv, daca ajungi
sa-ti pierzi vederea esti terminat. Ziua trece ingrozitor de greu privind in
tavan.
8. Ca e intelept sa te ingrijesti cat esti in putere sa
achizitionezi aproape de casa o palma de pamant pe care s-o poti lucra, sa
ai un pom, sa faci miscare, sa te simti util, sa ai o leguma sau un fruct
proaspate si sanatoase.
9. Aduna amintiri frumoase. Randuieste-le frumos in albume si
cutii. Completeza un jurnal cu evenimentele importante si scrie cateva
randuri despre ele. Acum nu realizezi ce vor insemna ele atunci.
10. Impaca-te cu copiii tai. Respecta-le alegerile, incurajeaza-i
mereu si roaga-te sa le fie bine.
11. Fa eforturi permanente sa faci sa fie armonie si intelegere in
familie. Respectul si toleranta sa fie cuvinte de ordine. Vine vremea cand
doar ele vor mai conta.
12. Ingrijeste-te de sanatate cat mai bine. Impune de pe-acum un
stil de viata si o alimentatie cat mai sanatoase: cat mai multa apa, cat mai
multe alimente neprelucrate termic, cat mai putina carne, �sare, zahar si
grasimi� cu moderatie, ulei de masline, miere de albine, mese la ore fixe,
bioritm, miscare, sport, prieteni, activitati sociale, hobby-uri, curatenie
(trup si casa), activitati mentale și lista e lunga. Fa-ti o dantura de
calitate.
13. Descotoroseste-te de ce nu mai ai nevoie in casa. Evita sa aduni
lucruri care nu-ti vor folosi nicodata.
14. Incepe sa fii econom. Nu risipi fara rost resursele.
15. Daca iti vei construi o casa ia in calcul eventualitatea ca poti
trai cel putin 90 ani si ca un sfert din viata puterile tale nu vor fi nici
pe departe cele de acum. N-o fa mare. Copiii cresc repede si-si iau zborul.
Daca totusi vrei o casa mare si-ti poti permite, proiecteaz-o in asa fel
incat, fie sa poti locui cu copiii si familiile lor (lucru putin probabil),
fie sa poti inchiria o parte din casa fara sa fii deranjat sau sa deranjezi
sau, de ce nu, sa oferi gazduire contra ajutor menajer. Daca poti, mai bine
investeste intr-o a doua locuinta ce poate fi inchiriata sau daruita
copiilor.
16. Nu te gandi sa te muti la pensie la tara decat daca ai confort
(apa, gaz), cai de comunicatii bune si un oras aproape. Altfel, o schimbare
prea radicala dupa pensionare va fi greu de asimilat. Primii ani iti va fi
bine, dar apoi va incepe sa-ti fie greu.
17. Gandeste-te ca la pensie va trebui sa ai cu ce-ti umple timpul.
Invata sa pictezi, sa bricolezi, sa gradinaresti�orice iti poate umple
timpul si, de ce nu,
sa-ti aduca un venit.
18. Invata sa acorzi primul ajutor, sa faci injectii si masaj
terapeutic.
19. Fii ingaduitor cu cei varstnici si neajutorati. Ei nu vor sa fie
asa�Nu vor sa fie neputinciosi, ursuzi, nefolositori. Daca nu-i poti ajuta
intr-un fel sau altul, macar nu te mai supara pe ei cand iti incurca
treburile in goana ta zilnica.
20. Fii cat mai apropiat cu parintii tai. Daca esti departe de ei
suna-i cat mai des, lasa-i sa te cicaleasca fara sa te enervezi, asculta-le
aceeasi intamplare spusa si data trecuta. Cand mergi in concediu nu te du ca
musafir, pune in portbagaj trusa cu scule si pune la punct ce e de reparat,
ajuta-i, cumpara-le ce le trebuie sau stii tu ca le-ar usura batranetile.
Lista o poate completa fiecare cu ce mai intalneste pe parcurs. Din fericire
avem multi batrani in jur si multe exemple bune si rele de invatat din ele.
Nu ne putem plange nimanui mai tarziu spunand ca n-am stiut.
Ideea e simpla�daca nu incepi sa faci nimic din toate acestea inca de
pe-acum�vei fi condamnat la o batranete nefericita. Asa gandesc eu acum.
Punct.

Foarte bune sfaturi, foarte buna impartasirea lor.
Chiar mi-a dat de gandit, eu fiind dintre cei cu ,,oi trai si-oi vedea'

,,E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu"

eu intru la categoria care a renuntat la dorinta de'o viata de avea o casuta la tara ! daca n-am putut-o face atunci cind puteam intra in ritmul unei vieti la tara, acum e mult-mult prea tirziu si, asa e : cine mai lucreaza o gradina ? cine mai repara un acoperis sau o soba ? si ce te faci de ai vreo criza si spitalul care era in oraselul din apropiere , a fost inchis de boc si base ?

CIUTACU,PROPAGATOR AL URII,ALTEREGO LUI FELIX
Daca ai rabdare la antena 3 sa urmaresti maniera de de a discuta politica Romaniei vei avea surpriza sa descoperi sufletul negru a celui care la securitate se numea Felix.Cum nu exista tara fara uscaturi nu cred ca a fost greu pentru felix sa-l gaseasca pe Ciutacu,Stan,asa zisul profesor Teodorescu sau Ciuvica.De fapt aici avem o adevarata alianta a raului,a sudalmei,a agramatiusmului politic.
Si toate pentru 30 de arginti,toate pentru a-lface pe felix sa mai doarma o noapte bine.
Am trecut prin regimuri avand la baza ideologia urii:fascistii cu ura de rasa si antisemitismul,comunistii cu ura de clasa.
Oare a evoluat politica romaneasca dupa 1989? Ma tem ca nu,clasa politica fiind doar continuatoarea celor care excelau in comunism,de la functii in CC(Iliescu) la rudenii cu grangurii comunisti,Nastase(ginere de ministru comunist),Olteanu (nepotel de membra comitet executiv PCR si cominformista) si as putea da o lista lunga.
Pentru eficienta acesti ingeri negri ai urii si-au tocmit tonomate,ziaristi profesionisti care au devenit portavocea lui Felix,Iliescu,Olteanu etc.
Naucitor ceea ce am auzit azi la postul Realitatea TV:exista ziaristi care apeleaza chiar la servicii de consultanta (un fel de licitatie) care sa le recruteze clienti-oligarhi pentru care sa scrie pe baza de plata,dupa care primind plata scriu editoriale in diferite ziare.Curios ca numele acestor asa zisi ziaristi coincide cu cei numiti de Presedinte.
Se pune intrebarea,exista oare o deontologie a presei?
Se pare ca exista o asemenea deontologie si ca ziaristii competenti si atasati muncii de ziarist o respecta.
In cele ce urmeaza voi comenta doar o serie de principii,enuntate de Vitalie Dogaru (dupa David Randall, Jurnalistul universal, Polirom, Iasi, 1998)
In primul rand este vorba ca ziaristica trebuie sa se bazeze pe nevoia datoriei,a ceea ce statutul de ziarist cere si in al doilea rand ziaristul onest isi considera ca necesar o serie de obligatii morale.
Exista o serie de norme generale cum ar fi:
-Libertatea presei
-Respectul fata de adevar
-Responsabilitatea fata de propria semnatura, nume
-Responsabilitatea fata de surse si public
-Obiectivitatea
In randul datoriilor autorul enumera:
-Nu rani pe nimeni
-Nu minti
-Nu incalca promisiunile odata facute
La care se mai pot adauga:
-Ajuta-ti semenii
-Incurajeaza talentele altora
-Arata-ti recunostinta
Ziaristul onest,dedicate meseriei sale respecta un cod etic,indifferent de consideratii care tin de proprietatea ziarului sau de poazitia sa ierarhica:

1. Jurnalistii trebuie sa-si serveasca numai organul de presa si audienta
acestuia
2. Orice material trebuie sa reprezinte cautarea onesta a
adevarului
3. Nu trebuie acceptate nici un fel de stimulente pentru difuzarea
unui material
4. Nu se accepta ca publicitatea sa influenteze, direct sau indirect,
continutul emisiunilor
5. Materialele nu trebuie trimise spre aprobarea sau verificarea
nimanui din afara ziarului
6. Intotdeauna sursele sunt citate cu acuratete
7. Nu va folositi de pozitia dvs. pentru a obtine diferite avantaje
8. Nu promiteti nimanui ca veti suprima un material in schimbul
unor favoruri
9. Nu pacaliti oamenii sa va dea informatii
10. Nu inventati si nu �imbunatatiti- informatia
11. Niciodata nu va deconspirati sursele
12. Intotdeauna corectati-va greselile
13. Nu aveti voie sa beneficiati de pe urma materialelor pe care
le difuzati
Ramane sa ne miram cat de departe au ajuns ziaristii-tonomat in incalcarea regulilor deontologice,care au fost inlocuite cu pachetele de euro si cu vanzarea constiintelor lor.
Sa deschizi televizorul si sa vezi plictsitor de constant cat de rau este Basescu,cat de incult este el sau fiica sa,sa faci aprpouri nesarate la o fosta consiliera sau sa spui ca tot timpul este beat cred ca acesti ziaristi,daca realmente ii putem numi asa,duc ziaristica romaneasca in preistoria ziaristicii,facand din mass media un instrument gangstresc pus in slujba unor moguli,care cred ca daca au multe antene vor deveni mari si vor lua in franciza insasi Romania.
Acesti indivizi au o parere proasta despre Romania si Romani pe care ii considera ca o puponerie de imaturi in care ei-desteptii-le arata calea.
Iata ca lucrurile nu mai pot merge asa,si datoram Excelentei Sale Presedintele clarificarea problemei si trimiterea la gunoi a presei aservite .Institutiile statului,spune Presedintele nu vor fi confiscate de cativa bogatasi care confisca libertatea presei,numai pentru ca au cumparat-o si considera si tara ca proprietatea lor personala.
Destul cu ziaristii-tonomat!

De la: Dede_for_ever, la data 2012-10-26 17:14:11CIUTACU,PROPAGATOR AL URII,ALTEREGO LUI FELIX
Daca ai rabdare la antena 3 sa urmaresti maniera de de a discuta politica Romaniei vei avea surpriza sa descoperi sufletul negru a celui care la securitate se numea Felix.Cum nu exista tara fara uscaturi nu cred ca a fost greu pentru felix sa-l gaseasca pe Ciutacu,Stan,asa zisul profesor Teodorescu sau Ciuvica.De fapt aici avem o adevarata alianta a raului,a sudalmei,a agramatiusmului politic.
Si toate pentru 30 de arginti,toate pentru a-lface pe felix sa mai doarma o noapte bine.
Am trecut prin regimuri avand la baza ideologia urii:fascistii cu ura de rasa si antisemitismul,comunistii cu ura de clasa.
Oare a evoluat politica romaneasca dupa 1989? Ma tem ca nu,clasa politica fiind doar continuatoarea celor care excelau in comunism,de la functii in CC(Iliescu) la rudenii cu grangurii comunisti,Nastase(ginere de ministru comunist),Olteanu (nepotel de membra comitet executiv PCR si cominformista) si as putea da o lista lunga.
Pentru eficienta acesti ingeri negri ai urii si-au tocmit tonomate,ziaristi profesionisti care au devenit portavocea lui Felix,Iliescu,Olteanu etc.
Naucitor ceea ce am auzit azi la postul Realitatea TV:exista ziaristi care apeleaza chiar la servicii de consultanta (un fel de licitatie) care sa le recruteze clienti-oligarhi pentru care sa scrie pe baza de plata,dupa care primind plata scriu editoriale in diferite ziare.Curios ca numele acestor asa zisi ziaristi coincide cu cei numiti de Presedinte.
Se pune intrebarea,exista oare o deontologie a presei?
Se pare ca exista o asemenea deontologie si ca ziaristii competenti si atasati muncii de ziarist o respecta.
In cele ce urmeaza voi comenta doar o serie de principii,enuntate de Vitalie Dogaru (dupa David Randall, Jurnalistul universal, Polirom, Iasi, 1998)
In primul rand este vorba ca ziaristica trebuie sa se bazeze pe nevoia datoriei,a ceea ce statutul de ziarist cere si in al doilea rand ziaristul onest isi considera ca necesar o serie de obligatii morale.
Exista o serie de norme generale cum ar fi:
-Libertatea presei
-Respectul fata de adevar
-Responsabilitatea fata de propria semnatura, nume
-Responsabilitatea fata de surse si public
-Obiectivitatea
In randul datoriilor autorul enumera:
-Nu rani pe nimeni
-Nu minti
-Nu incalca promisiunile odata facute
La care se mai pot adauga:
-Ajuta-ti semenii
-Incurajeaza talentele altora
-Arata-ti recunostinta
Ziaristul onest,dedicate meseriei sale respecta un cod etic,indifferent de consideratii care tin de proprietatea ziarului sau de poazitia sa ierarhica:

1. Jurnalistii trebuie sa-si serveasca numai organul de presa si audienta
acestuia
2. Orice material trebuie sa reprezinte cautarea onesta a
adevarului
3. Nu trebuie acceptate nici un fel de stimulente pentru difuzarea
unui material
4. Nu se accepta ca publicitatea sa influenteze, direct sau indirect,
continutul emisiunilor
5. Materialele nu trebuie trimise spre aprobarea sau verificarea
nimanui din afara ziarului
6. Intotdeauna sursele sunt citate cu acuratete
7. Nu va folositi de pozitia dvs. pentru a obtine diferite avantaje
8. Nu promiteti nimanui ca veti suprima un material in schimbul
unor favoruri
9. Nu pacaliti oamenii sa va dea informatii
10. Nu inventati si nu �imbunatatiti- informatia
11. Niciodata nu va deconspirati sursele
12. Intotdeauna corectati-va greselile
13. Nu aveti voie sa beneficiati de pe urma materialelor pe care
le difuzati
Ramane sa ne miram cat de departe au ajuns ziaristii-tonomat in incalcarea regulilor deontologice,care au fost inlocuite cu pachetele de euro si cu vanzarea constiintelor lor.
Sa deschizi televizorul si sa vezi plictsitor de constant cat de rau este Basescu,cat de incult este el sau fiica sa,sa faci aprpouri nesarate la o fosta consiliera sau sa spui ca tot timpul este beat cred ca acesti ziaristi,daca realmente ii putem numi asa,duc ziaristica romaneasca in preistoria ziaristicii,facand din mass media un instrument gangstresc pus in slujba unor moguli,care cred ca daca au multe antene vor deveni mari si vor lua in franciza insasi Romania.
Acesti indivizi au o parere proasta despre Romania si Romani pe care ii considera ca o puponerie de imaturi in care ei-desteptii-le arata calea.
Iata ca lucrurile nu mai pot merge asa,si datoram Excelentei Sale Presedintele clarificarea problemei si trimiterea la gunoi a presei aservite .Institutiile statului,spune Presedintele nu vor fi confiscate de cativa bogatasi care confisca libertatea presei,numai pentru ca au cumparat-o si considera si tara ca proprietatea lor personala.
Destul cu ziaristii-tonomat!

da' ia zi : din Informatiile tale , care-i mai mare-n grad ? felix sau demisu' , marele informator ?

Despre importanta Rugaciunii

Despre importanta Rugaciunii In prefata Cartii de Rugaciune bilingve
germano-romana scoasa de catre Mitropolia Ortodoxa Romana pentru
Germania si Europa Centrala, IPS Serafim spune niste lucruri
extraordinare despre rugaciune. Acest lucru imi aduce aminte de
scurtul interviu pe care l-a dat la televiziunea germana Phonix,
cand spunea cu bucurie in fata camerelor urmatorul lucru : "am venit
la Regensburg sa ma rog impreuna cu Papa". Refelectand la cuvintele
Sfinteie Sale, din prefata Cartii de Rugaciune, mi-am dat seama de
profunzimea acelor cuvinte. Voi da mai jos un pasaj din prefata IPS.
Serafim: "Intr-o lume agitata si tot mai nesigura, plina de
contradictii si de ispite,care si-a pierdut orice reper moral, intr-
o lume poluata si amenintata de catastrofe naturale, c*m este in
care traim, nimic nu-i mai necesar si mai folositor omului ca
rugaciunea. Rugaciunea care, singura, este leac impotriva tuturor
relelor, incepand cu depresiile si bolile psihice; care singura,
este leac impotriva tuturor relelor, incepand cu depresiile si
bolile psihice; care, singura, singura mentine echilibu sufletesc si
da omului curaj in lupta cu greutatile vietii si, mai presus de
toate, bucuria de a trai ".... Iar ceva mai jos IPS Serafim adauga
un lucru extraordinar, care mie personal mi-a plcut foarte mult:
Rug�ciunea este expresia iubirii. Ea inseamn� intimitatea noastr� cu
Dumnezeu. Expresie a iubirii, rugaciunea dovedeste si masura iubir�
noastre fata dc Dumnezeu: atat il iubim pe Dumnezeu cat ne rugam.
Toti facem, insa, experienta ca nu-i usor sa te rogi, deci nu-i usor
s�-L iubesti pe Dumnczeu "din taat� inima, din tot sufletul si din
tot cugetul" (M 22,37). De cc? Pentru ca inirna noastra este
imp�rtita. Ea este atras� de iubiri diferite si contradictorii; pe
de-o parte de iubirea lui Dumnezeu si de iubirea curata a
oarnenilor, iar, pe de alta parte, de iubicea de pl�ceri si de
lucrurile lumii acesteia. Falsa iubire, care nu este de la
Durnnezcu, ci de la lume, este numit� de Sf. Evanghe
loan "pofta": "pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii" (In.
2,16). De aceea, inima nu poate fi intreaga la ruga Ba este mal mult
acolo unde ne este comoara. "Unde-ti este comoara, acolo-ti va fi si
inima", zice M�ntuitorul (Mt 6,21). De aceea este necesar efortul
pentru a ne ruga cu atentra concentrata in inim�. Mintea, care este
o energie a inirnii, trebuie silita sa se opreasca din impr� ei
pentru a se ntoarce "acas�", in inim�. In timpul rugaciunii trebuie
sa ne inchidem mintea in cuvintele rostite sau ascultate si sa ne
concentram atentia in inima, unde se afla harul. C�nd ne rug�m
cu "mintea in inina", c*m spun Parintii, atunci vom simti o c�ldura
in jurul inimii si o bucurie deosebit� de a ne ruga"... Citind
aceste cuvinte ale IPS Serafim cu privire la rugaciune cat si
accentuarea din partea Sfntiiei Sale la modul c*m trebuie spusa
rugaciunea precum si motivatia pe care trebuie sa o avem cand ne
rugam, adica iubirea si dorinta de a fi in comuniune cu Dumnezeu:
Tatal Fiul si Duhul Sfant, gandul m-a dus la un verset din Biblie de
la Proverbele lui Solomon : C�nd dreptii domnesc se bucura poporul
si, c�nd stap�nesc cei fara de lege, suspina. ( Plide 29:2). Iar in
alta traducere care mi se pare mai potrivita pentru
rugaciune : "cand se inmultesc cei buni poporul se bucura, dar cand
stapaneste cel rau, poporul geme". Rugaciunea sincera cu mintea
coborata in inima, spusa din dragoste pentru Dumnezeu, si acest
lucru experimentata de cati mai multi, revarsa si bucurie intr-un
popor. Era una dintre tezele fundamentale ale lui Ioan Alexandru. De
aceea el insista ca si senator al Parlametului Romaniei sa se spuna
rugaciune si in institutiile statului. Ce inseamna acest lucru ? De
multe ori poti sa ai o stare de religiozitate cu "buzele", c*m se
spunea la profetul Isaia, dar cu inima sa fii departe de Dunmeazeu.
Cand nu cobori cu toata fiinta in acele momente solemne ale
Liturghiei, cand suntem indemnati sa lepadam cele lumesti in
prezenta lui Dumnezeu ce arde pe Jerfelnic de dragoste pentru noi,
c*m poate sa vina "BUNATATEA DE LA DUMNEZE" ? Si care "BUNATATE",
revarsata la tot mai multi aduce cu sine bucurie intr-un popor si-n
lume. Rugaciunea trage de "poala "BUNATATII lui Dumnezeu" : peste
om, peste familie, peste societate, peste lume.Iar aceasta Bunatate
a fost ,este si va fi in vecii vecilor doar in DUMNEZEU. Cand vom
avea inimile concentrate din dragoste pentru Dumneazeu: din toata
fiinta noastra, din tot sufletul nostru, si din tot cugetul nostru,
si dragoste sincera catre apropele nostru, la cati mai multi dintre
noi, cu siguranta va veni si peste noi bunatatea lui Dumnezeu care
aduce cu sine Bucurie. Parintele Sofian critica Miscare Legionara,
care desi zicea ca dorea sa apere credinta, ei omorau pe cei care le
statea impotriva. Schimbare inimilor la oameni, adauga parintele, se
face cu multa rabdare si cu exemplu personal, din care sa "tasnesca
din inima", ca un izvor de apa vie, dragostea si bunatate lui
Dumnezeu. Numai in aceste conditii vin vremuri de inviorare in
popor. O traire religioasa doar cu "buzele", si sa fie vazuta doar
pe ulite, atrage d**a sine si o inmultire a raului. Fiindca asa c*m
spunea si un om de stiinta elvetian, Max Tuehrkauf, doar o traire
religioasa, dar fara rugaciune (Atentie ! Din inima si din dragoste
fata de Dumnezeu) te indeparteaza mult mai rapid de Dumnezeu, decat
stiinta facuta fara Dumnezeu.

Crin a lu-Cacarau pingareste memoria Bratenilor cu liberalismul lui stangist


Crin a lu-Cacarau a dat ieri ordin sa fie relansat site-ul Partidului National Liberal (PNL) si a reluat o serie de principii care odinioara faceau din liberali poate cei mai onorabili oameni politici.

Acesta a introdus si un decalog pe scheletul caruia nici vorba sa se poata potrivi Crin Antonescu, un revolutionar stangist obsedat de imaginea actualului presedinte. In prezentarea PNL, este inclus, ca noutate, si Crezul liberal din 1923, fiind trecuti in revista si toti presedintii partidului, de la Ion C. Bratianu, la Radu Campeanu, fiind mentionati si Valeriu Stoica, si Theodor Stolojan.

Acest crez liberal este un decalog care cuprinde o suma de principii liberale care astazi sunt trimise in derizoriu de o conducere parazitara care ii face pe Bratieni sa se rasuceasca in mormant.

Liberalul este om de onoare si de cuvant. El judeca orice situatie in lumina adevarului, iar convingerile sale le impartaseste tuturor, fara ascunzisuri, se precizeaza in caracterizare liberalului facuta pe noul site al PNL.

De la: PDL, la data 2010-11-02 13:43:22O alta lectie a dlui Presedinte:relatia justitie/politica

Dl.Presedinte devine cu zi ce trece un profesor de politica de care clasa politica trebuie sa tina seama sau chiar sa mai invete cate ceva.

Raportul de activitate al procurorilor a oferit un asemenea prilej iar procurorul sef,ministrul justitiei si alti vorbitori au subliniat enormele greutati a unui sistem judiciar scapat de partizanatul comunist dar care a incaput pe mana unor cripto-comunisti si a unor politicieni hotarati de a folosi justitia in scopul imbogatirii si a eludarii oricarei pedepse.

Sa desincriminezi bancruta bancara,alte delicte legate de bancile devalizate de PSD.Sa iti folosesti functia de ministru pentru a opri anchetele ministrilor sau parlamentarilor sunt actiuni,as spune criminale,in care infractorii se pare au pus stapanire pe tara si fac ceea ce doresc.

La 3 zile de la inscaunare dl.Chiuariu(PNL) doreste desfiintarea DNA,inlocuirea unui procuror care se ocupa de delicte ale ministrilor cu persoane docile.
Este prea mult si arata cat de mult au suferit acesti politicieni cand la ministerul Justitiei oficia dna Macovei.

Bietii procurori si mai ales cei din DNA au avut si mai au de luptat nu cu nedreptatile sau infractorii ci cu clasa politica care a ajuns la un grad de indolenta incat,pe fata,vor desfiintarea organelor de justitie care le incurca afacerile ilegale.

Pe de alta parte trusturile de presa,bine cunoscute,sustin oligarhii carora le si apartin,fac o propaganda desantata.Avem acum zdrahoni de presa specializati in lupta contra justitiei si a celor care o apara si care zi de zi,ora de ora ataca DNA si mai ale pe garantul justitiei in Romania Dl.Presedinte Basescu.

Este suficient sa asculti elucubratiile irationale ale lui Valerian Stan cel cu laptropul,Ciuvica,Ciutacu,Radu Tudor etc si sa realizezi ce inseamna persoane care au abandonat demult obiectivitatea jurnalistica,unii dintre ei facand adevarate psihoze anti-Basescu prin lipsa lor de logica.
Multi sustin ca unii fanatici,pretinsi ziaristi,au ajuns deja la limita alienarii,a delirului facut fata de Basescu.

Presedintele,cu o clarviziune excelenta,cere dlor.Procurori sa nu tina seama de imixtiunile politice,de interesele electorale ,bruiajul mediatic si sa aplice legea in Romania indiferent de politicienii corupti care ii ataca.

Sunteti,spune Excelenta sa,o categorie situata intre popor si Dumnezeu,deoarece de voi depinde dreptatea in aceasta tara.

Faptul ca o clasa politica depasita,corupta,rupta de popor va este potrivnica trebuie sa va onoreze si ambitioneze.

Presedintele cere Ministrului Justitiei,un tanar care promite,sa inapoieze in sistemul judiciar pe magiustratii luati in Guvern,pentru ca nu aceasta este misiunea magistratilor de a fi langa politicieni ci sa fie acolo unde se face dreptate.

Situatia in justitia romana este dezastruoasa si acest lucru i se reproseaza clasei politice depasite.
Aceasta clasa politica nu are vocatie sociala sau politica ci a devenit doar o modalitatea de imbogatire fara pedeapsa,adica o clasaparazitara.

Obraznicia acestei clase politce este fara precedent,de la legi care favorizeaza infractorii,la demiterea Dnei Macovei pana la formare de clanuri de tip mafiot prin care,fara a mai tine cont de doctrinele lor politice se unesc pentru a scapa de cel mai mare dusman al lor,dl.Presedinte Basescu.

Parlamentul tarii pare a fi ajuns o ascunzatoare de hoti,prin cautarea imunitatii parlamentare,a scutului parlamentar pentru a nu fi cercetati penal.

Dl.Nastase cere unirea intregii clase politice afara de PD-L(PC,PSD, UDMR,PRM,PNL) pentru a se uni intr-un partid unic antiprezidential,numai pentru a putea perpetua inca un ciclu electoral regimul coruptilor si a scapa de pedepse si a subjuga justitia.

Dl.presedinte le da insa lectii de politica si patriotism.

Acum va urma judecata cea mare,a poporului,a electoratului.

Rar s-a mai vazut ca aproape toti politicienii sa se uneasca intr-o asemenea internationala mafiota antipopulara numai pentru a capata dreptul de a fura si a nu mai fi pedepsiti pentru ce au furat.

NOI SUNTEM VIITORUL,AM SCAPAT TARA DE INDSTRIEACUM VRE SA O SCPAM SI DE ROMAI !
www.youtube.com/watch?v=2xOwsjvwsR8

PRIN MINCIUNA SI HOTIE PACALIM O ROMANIE,PARLAMENTUL ESTE CHIOR ,NOI FURAM DELA POPOR!

ROLUL DE LIDER SI SUBCULTURA POLITICA Rolul de lider. Pentru a intelege mai bine relatia dintre presedintele Basescu si premierul Plagiatorul Ponta este bine a ne folosi de o serie de date care exprima ceea ce se numeste rolul de lider. In fiecare grup exista un individ care tinde sa coordoneze activitatea celorlanti.El este persoana care primeste si transmite maximum de informatii,iar daca nu este stabilita o structura de comunicare,aceasta depinde de caracteristicile psihologice ale liderului .Din acest punct de vedere presedintele prezinta o dotare aproape naturala,exersata mai ales in cadrul meseriei profesate o viata,aceea de capitan de vapor. In fond in grup exista doi lideri,unul in domeniul ideilor si altul in domeniul eficacitatii.Este vorba de un lider care emite cele mai multe idei si care sunt cel mai frecvent acceptate de catre grup(in cazul nostru presedintele) si un lider neoficial,numit si "cel mai iubit" care diminua tensiunea din grup si care str�nge adesea atitudinile negative contra "omului de idei".(in cazul nostru premierul). Rar aceste roluri pot coincide.Intre cei doi lideri exista relatii reciproce.In discutii,"omul de idei" se adreseaza de fapt "omului cel mai iubit",care in general aproba dar ocazional isi exprima si dezacordul.Reactiile lui de aprobare si desaprobare sunt emotional agreate de intregul grup.Existenta a 2 ierarhii paralele (lider si dizident) ,a doi sefi cu caractere diferite apare in principalele grupe umane (mama-tata,presedinte-premier etc).Nu exista un acord in ceea ce privesc caracteristicile liderului si aceasta deoarece exista mai multe maniere de exercitare a rolului de sef in grup. In functie de felul cum isi joaca rolul exista mai multe feluri de lider: -Liderul autoritar,care ia toate deciziile,dirijeaza toate actiunile din grup,fixeaza rolurile membrilor(aici se poate incadra dl .Basescu); -Liderul democratic,care ia toate deciziile dupa ce discuta; -Grupe de tipul "laissez faire" in care practic nu exista lider sau daca exista el da numai sfacturi atunci c�nd i se cer(gen fostul presedinte Iliescu); Liderul democratic da mai multa satisfactie membrilor grupului in timp ce liderul autoritar este mai eficient. In absenta liderului autoritar grupul se descompune rapid in grupe ostile unul altuia,in timp ce in absenta liderului democratic grupul poate functiona. In politica romaneasca s-au putut distinge trei tipuri de sefi care ar corespunde dinamicilor din diferite grupe: -Seful traditional,rolul fiind determinat prin regula succesiunii neintrerupte (corespunde omului cel mai iubit); -Seful charismatic care reuneste calitatile liderului iubit si ale "omului de idei".El apare mai ales atunci c�nd grupul doreste putere si securitate; -Seful birocratic corespunde "omului de idei" car Observam deci ca relatiile antagonice presedinte/premier nu sunt specifice doar actualului cuplu care conduce Romania ci acest antagonism este bine cunoscut in studiile sociologice. Marea problema este ca aceste antagonisme fiziologice se petrec intr-un mediu din punct de vedere politic subcultural,in care este stimulata dusmania si controversa sterila. Partidele din lipsa unei ideologii specifice prefera sa se afunde in cultura barfei.Numeroase alegeri s-au desfasurat nu pe adevarate programe ci pe valori negative:comunisti,securisti,baroni ,corupti etc.,acest lucru tinand mai degraba de infantilismul politicii romanesti. In aceasta jungla politica si incultura politica excitarea tendintelor antagonioce dintre lideri,lupta pentru a fi lider unic ne arata cat mai avem pana la o adevarata democratie europeana. _________________

De la: Pace_Voua, la data 2012-10-26 22:32:51Crin a lu-Cacarau pingareste memoria Bratenilor cu liberalismul lui stangist


Crin a lu-Cacarau a dat ieri ordin sa fie relansat site-ul Partidului National Liberal (PNL) si a reluat o serie de principii care odinioara faceau din liberali poate cei mai onorabili oameni politici.

Acesta a introdus si un decalog pe scheletul caruia nici vorba sa se poata potrivi Crin Antonescu, un revolutionar stangist obsedat de imaginea actualului presedinte. In prezentarea PNL, este inclus, ca noutate, si Crezul liberal din 1923, fiind trecuti in revista si toti presedintii partidului, de la Ion C. Bratianu, la Radu Campeanu, fiind mentionati si Valeriu Stoica, si Theodor Stolojan.

Acest crez liberal este un decalog care cuprinde o suma de principii liberale care astazi sunt trimise in derizoriu de o conducere parazitara care ii face pe Bratieni sa se rasuceasca in mormant.

Liberalul este om de onoare si de cuvant. El judeca orice situatie in lumina adevarului, iar convingerile sale le impartaseste tuturor, fara ascunzisuri, se precizeaza in caracterizare liberalului facuta pe noul site al PNL.

-Hai mai spune ceva romanilor cu realizarile parlamentare , economice , industriale ale pdl . poate vrei sa spui despre ; iarna nu-i ca vara.............. aici sint bani dumneavoastra............
.....................mai spune ceva de mincina dusa pe culmi prezidentiale , despre smenul si demagogia mutate in cotro...........
-Romanii vor un stat in care sa traiasca normal . nu unul in care fiesce golan ajuns pe cai mari sa faca experiente de dreapta sau stinga /
DESTEAPTATE ROMANE /

PD-L:SUTEM MULTI SI AVEM SI DREPTATE

PD-L are dreptatea sa aspire azi la guvernare,deoarece ca formatiune a dreptei isi are o doctrina bine conturata.
Lansarea doctrinei democrat liberale s-a facut din cateva considerente:

1. Constatarea ca, odata cu criza Aliantei D.A. si cu esecul proiectului de fuziune �ntre PNL si PD, fortele de centru-dreapta din Rom�nia au intrat �ntr-un impas major sub aspectul coagularii si dezvoltarii institutionale;

2. Constatarea ca nici una dintre fortele politice relevante nu pare a �ntelege ca ezitarea de a declansa si de a conduce procesul de clarificare doctrinara are consecinte majore asupra performantei politice a dreptei rom�nesti; �n momentul de fata, nu exista nici o entitate politica care sa aiba dorinta si
capacitatea de a se angaja �n efortul intelectual de fundamentare doctrinara a unui puternic pol politic de centru-dreapta, adecvat Rom�niei �n noul context european al secolului XXI;

3. Observatia ca, desi exista indicii clare ale aparitiei unor grupuri sociale aflate �n centrul efortului de modernizare si reforma care sunt pregatite sa �si asume �n mod matur o identitate politica de centru-dreapta, partidele politice nu au reusit racordarea cu aceste grupuri nici sub planul reprezentarii, nici �n cel al comunicarii si al coordonarii
4. Dezamagirea ca, pe plan strategic, P.N.L. � de la care toata lumea astepta ca, odata ajuns la putere, sa fie principalul motor al unificarii dreptei si al reconstructiei doctrinare � este lipsit de o orientare clara, se misca �n deriva �n functie de conjunctura si a abandonat proiectul de unificare a dreptei rom�nesti; pe plan electoral, P.N.L. pare a se �ndrepta din ce �n ce mai mult spre un pseudoliberalism, caracterizat prin exclusivism si �nchistare, care va avea drept consecinta limitarea audientei partidului la un segment electoral de 5%-10%, �n functie de un anumit nivel al venitului; o asemenea abordare electorala, ascunsa sub hainele unei iluzorii fidelitati doctrinare, este �nsa perdanta,�ntruc�t asociaza liberalismul cu ideile oligarhice, ignor�nd faptul ca valorile liberale pot avea aderenta �n toate grupurile sociale doar �n masura �n care liberalismul este generos si deschis la cooperarea cu celelalte curente politice din zona de centru-dreapta; �n prezent, principala problema a P.N.L. este pierderea de credibilitate determinata de confuzia doctrinara, de �nlocuirea managementului organizational cu metode de conducere arbitrare, �n interesul exclusiv al unui grup restr�ns, si de pierderea initiativei �n elaborarea si promovarea strategiilor de dezvoltare economica si sociala a
Rom�niei.

Aceste patru temeiuri constituie si cheia �ntelegerii necesitatii si obiectivelor noii doctrine politice a dreptei democrat-liberale si care sumar ar consta in urmatoarele:
1. Constituirea unei baze de coagulare politica pe baza de dialog si competitie politica care sa urmareasca clarificarea strategica si doctrinara �n interiorul unui puternic partid de centru-dreapta;
2. constituirea unui vehicul politic care sa �si asume public misiunea mentinerii pe agenda politica a imperativului unificarii fortelor de centru-dreapta prin colaborare si dialog cu toate fortele politice relevante;

3. Necesitatea unei clarificari doctrinare cu scopul clarificarii,fara care nu poate exista o identitate politica si doctrinara a unui centru-dreapta modern si
european;

4. Constituirea unei punti de legatura �ntre fortele politice actual constituite care se revendica de centru-dreapta si marea masa de simpatizanti care si-au asumat ideile politice de centru-dreapta, dar care sunt mentinuti �n afara dialogului si a circuitului politic de catre actualele forte politice.Acest lucru este necesar mai ales in aceasta etapa de postaderare indiferent de scenariile posibile:
1.Revitalizarea Aliantei DA fara o atmosfera de confruntare si lupte interne,dar pentru a mentine aspiratiile la unitate si reperele doctrinare pentru a mentine speranta electoratului de dreapta ca exista forte politice constiente,care lupta pentru unitate;
2: Pregatirea de alegeri,o platforma doctrinara fiind necesara ca instrument politic apt sa contribuie la evitarea repetarii greselilor trecutului recen si ca solutie alternativa pentru a nu mai repeta experimentul esuat al aliantei PNL-PD si care contrar acestui ciclu electoral sa constituie unui plan strategic constructiv si nu doar cu dorinta de a accede la putere si functii;
3. Constituirea unei alte majoritati parlamentare ca mijloc de continuare a proiectului de unificare a fortelor de centru-dreapta.

Noua platforma,noua doctrina democrat-liberala exprima un curent de opinie existent deja at�t �n P.N.L., c�t si �n r�ndurile liberalilor neafiliati la acest partid si care in alianta dintre democrati li liberali sa se exprima intr-un cadru statutar.
Nu se poate asista pasiv la derapajele strategice ale PNL-Antonescu-Fenechiu acceptand riscul de a trai doar din invocarea istoriei indelungate a liberalismului, �n timp ce deciziile adoptate ,cadru in care se va relansa nu numai liberalismul adevarat dar si ideologia dreptei romanesti.
PD-L:SUTEM MULTI SI AVEM SI DREPTATE

Scrisoarea Ghisselei Wass catre nepotul sau Crin a lui C�c�r�u

Din IAD iti scriu aceasta epistola deschisa.

Sunt mandra de tine! Aceeasi mandrie o au si toa'sii Gheorgiu-Dej si Ceausescu.

Ma bucur ca in ultima vreme si toa'su Iliescu e alaturi de tine.

Ce credeau ei, fraierii, ca noi comunistii nu dainuim si in democratie?

Bine i-ai zis coruptului de american! In ce-l priveste pe Basescu, ai grijje sa publici si Scrisoarea XI-a, a XII-a daca e nevoie.

Ce daca Eminescu s-a oprit dupa Scrisoarea a III-a?

Tu continua, fii tenace! Si inca ceva: imi place cum , cu un simplu papion, cadou de la bunica (oooo, ce vremuri! ) ii faci tu, un comunist sadea, pe liberali sa te creada unul de-al lor.

Salutari si pentru fratiorii Orban, doar am fost cu bunicul lor in ilegalitate inainte de pash'pa, iar bunul lor tatic ne asigura securitatea familiei si te ducea la scoala cand erai mic.

Mintea din capsorul tau cel frumos lumineaza Parlamentul ca un far!

Te pupa Maia ta scumpa si draga!

De la: Femme_Politique, la data 2012-10-27 22:15:34Scrisoarea Ghisselei Wass catre nepotul sau Crin a lui C�c�r�u

Din IAD iti scriu aceasta epistola deschisa.

Sunt mandra de tine! Aceeasi mandrie o au si toa'sii Gheorgiu-Dej si Ceausescu.

Ma bucur ca in ultima vreme si toa'su Iliescu e alaturi de tine.

Ce credeau ei, fraierii, ca noi comunistii nu dainuim si in democratie?

Bine i-ai zis coruptului de american! In ce-l priveste pe Basescu, ai grijje sa publici si Scrisoarea XI-a, a XII-a daca e nevoie.

Ce daca Eminescu s-a oprit dupa Scrisoarea a III-a?

Tu continua, fii tenace! Si inca ceva: imi place cum , cu un simplu papion, cadou de la bunica (oooo, ce vremuri! ) ii faci tu, un comunist sadea, pe liberali sa te creada unul de-al lor.

Salutari si pentru fratiorii Orban, doar am fost cu bunicul lor in ilegalitate inainte de pash'pa, iar bunul lor tatic ne asigura securitatea familiei si te ducea la scoala cand erai mic.

Mintea din capsorul tau cel frumos lumineaza Parlamentul ca un far!

Te pupa Maia ta scumpa si draga!

mai mult ca oricui ,aceasta scrisoare este adresata lu' spinosul informator, azi DEMIS de popor , desi nu recunoaste asta, ca orice Dictator ! numai el crede ca daca a facut un surogat de infierare a comunismului e cel mai de dreapta dintre stingaci !
si, moaaaama, ce BINE i-a fost in comunism : 1 milion de lei si 60 mii de dolari in cont , declarati de el insusi in 90 , nu-i de ici -de colo !

De la: Femme_Politique, la data 2012-10-27 22:15:34Scrisoarea Ghisselei Wass catre nepotul sau Crin a lui C�c�r�u

Din IAD iti scriu aceasta epistola deschisa.

Sunt mandra de tine! Aceeasi mandrie o au si toa'sii Gheorgiu-Dej si Ceausescu.

Ma bucur ca in ultima vreme si toa'su Iliescu e alaturi de tine.

Ce credeau ei, fraierii, ca noi comunistii nu dainuim si in democratie?

Bine i-ai zis coruptului de american! In ce-l priveste pe Basescu, ai grijje sa publici si Scrisoarea XI-a, a XII-a daca e nevoie.

Ce daca Eminescu s-a oprit dupa Scrisoarea a III-a?

Tu continua, fii tenace! Si inca ceva: imi place cum , cu un simplu papion, cadou de la bunica (oooo, ce vremuri! ) ii faci tu, un comunist sadea, pe liberali sa te creada unul de-al lor.

Salutari si pentru fratiorii Orban, doar am fost cu bunicul lor in ilegalitate inainte de pash'pa, iar bunul lor tatic ne asigura securitatea familiei si te ducea la scoala cand erai mic.

Mintea din capsorul tau cel frumos lumineaza Parlamentul ca un far!

Te pupa Maia ta scumpa si draga!

-Ucide-l toaca ,de comunist nenorocit / cum s-a vopsit el din comunist pursinge in dreptaci/
HOTU STRIGA HOTII /

Salut@ Pascule, bine sanatos ?
problema, dupa parerea mea ,este ca Nu mai avem comunisti demult in tara asta ! nici pe vremea comunismului declarat , nu mai erau comunisti, caci se transformasera-n Burghezia Rosie ! ei nu i-a mai convenit legile restrictive ale sistemului, caci aveau bani multi - ca Basescu de ex.- aveau relatii , se dedulcisara la bucuriile vietii de lux, ce le mai trebuia ?
nici bas' nu e comunist - n-a fost, probabil niciodata ! a fost un oportunist ce a Slujit Sistemul cu credinta, a scos de la el tot ce s-a putut, astfel ca Sistemul a lucrat in favoarea lui si a altora ca el ! daca te uiti bine cine a fost in prima linie la conducere, imediat dupa 89 , dar si acum , o sa-i vezi pe toti : sefi de servicii, consilieri prin ministere, pe la externe , pe la comert, pe la finante , secretari de judetene, de intreprinderi . primari, etc ! deci : care comunisti ,cind doar INTERESUL Personal ii pune-n miscare ? Romania este doar vaca lor de muls !

Extremismul taliban liberal,in fata istoriei

PNL este unul dintre,daca nu ultimul dintre partidele-istorice- ramase pe eschierul politicii romanesti,motiv pentru care el ocupa o pozitie aparte in campul politicii romanesti.

Daca partile slabe ale liberalismului s-au exprimat repede-vezi numeroasele aripi si partide liberale dizidente-conducerea Stoica si apoi Stolojan a reuisit sa reuneasca toate aripile intr-un PNL puternic,azi chiar partid principal la guvernare.

Din pacate PNL a renuntat repede la o conducere liberala eficienta si o noua generatie-tanara-,de nuanta talibana,gata sa serveasca grupurile de afaceristi a preluat conducerea PNL.

Aripa Tariceanu,el personal,conform unui statut modificat,a preluat total conducerea,toti membrii de conducere ai PNL fiind agreati de dl. Tariceanu,existand organizatii judetiene in care s-au repetat alegeriile pana a reusit cel agreat de conducerea centrala.

Problema nu ar fi grava daca printre acestia nu ar fi incoltit ideea totalitarismului si a dictaturii,ideea superioritatii funciare a PNL.

In acest scop a aparut CINTEZISMUL,numit dupa ideologul sau principal Dl.Cinteza,senator PNL si membru al conducerii PNL,de fapt un fel de talibanism liberal detasat de realitatea sociala a Romaniei.

Talibanismul liberal ca ideologie,reprezinta un liberalism primitiv,de sec.19,cu lozinci de tipul�prin noi insine�,cu complexe de superioritate liberala,de aroganta si autoincredere care transcede realitatea unei tari ca Romania.

Talibanul liberal considera ,in cadrul conceptiei sale,ca liberalii sunt totul,ca ei si admiratorii lor sunt doar oamenii de afaceri-un fel de sarea pamantului-care trebuie sa conduca si sa fie neconditionat admirati si promovati in conducerea tarii,motiv pentru care lesne au intrat in conflict cu aliatii lor si mai ales cu PD si Institutia Prezidentiala.

Talibanismul liberal a fost cel mai mult evidentiat de fostul ministru al sanatatii,intr-un domeniu in care dispretul si inumanitatea ies cel mai mult in evidenta(morti la cozile de medicamente, diabetici, epileptici, cancerosi iesiti in strada de disperare,eliminarea medicilor pensionari-contrar legii din practica medicala privata,conditii mizerabile pentru medicii de familie).

Dar talibanii liberali au esuat lamentabil in practica,si acest lucru il dovedesc discursurile dlui Orban,Antonescu,Hasoti etc.

Desigur efectele talibanismului liberal se vad astazi in cota-de piata a PNL- care a scazut in sondaje,in permanentele cverulente antiprezidentiale si anti-PD,inclinatia de colaborare cu PSD,sau de a-si face aliati din AP sau PIN.
De fapt prin atitudinea sa antipopulara,talibanismul va avea in curand soarta PNTCD,atunci cand persoane benefice ca Dnii.Stolojan, Stoica,dna Musca etc au fost excluse din partid,si care a dus la aparitia acelei platforme liberale,care doreste readucerea PNL in locul meritat al istoriei sale.

Intr-un articol din ZIUA un autor avea pretentia de a fi gasit piatra filosofala:dece scade in sondaje PNL si dece creste PD.
De obicei orbirea talibana gaseste explicatia in cauze externe, nesemnificative,ca si cum presedintele,PD sau chiar PSD ar trebui sa ridice ratingul electoral liberal.

In primul rand PNL pierde din cauza propriilor greseli si orgolii.Acceptand in guvern oameni ca Cinteza,Antonescu,David etc,folosindu-se de trambite sparte ca Orban,eliminand din PNL partea inteleapta(Stolojan care i-a reorganizat,Dna Musca,Dl.Stoica,Boureanu,Turcanu,Radu F.Alexandru etc),actualul establishment adopta solutia arogantei si a orbirii in fata realitatii,imbatandu-se cu calitatile pretinse ale liberalului oligarh, care merita totul si care desconsidera pe saraci,pe cei care nu au avut noroc in viata,ca doar nu toata Romania trebuie sa fie formata din oameni de afaceri. In loc sa se adreseze unor mase mari de oameni ei se adreseaza la grupuri de 2-3% din populatie,adica la cei interesati in afaceri.

Masurile nepopulare,sfideaza limitele existentei umane,desconsiderarea pensionarilor,a varsnicilor in general dar si a tinerilor care mai pot alege calea emigarii,talibanii ne arata ca nu-i intereseaza nevoile si viitorul tarii
Daca cu acest tip de ministri si ideologi ai partidului PNL se mai mira ca sta prost in sondaje,inseamna ca a pierdut contactul cu realitatea.

Fireste ca PD,partid de profesionisti,stie sa exploateze si mai ales sa ia distanta fata de talibanismul liberal,iar in PNL o miscare puternica si in crestere tinde sa preia salvarea liberalismului real,cu toata opozitia acerba a petro-liberalilor.

Pentru talibanii liberali,servitorii grupurilor de interese,cei care au aservit politica oligarhilor,cred ca se apropie ora H.
Liberalii sunt oameni inteligenti,aproape fiecare intelectual roman se considera funciar liberal.Eu cred ca aceasta masa,astazi exclusa sau redusa la tacere va putea determina salvarea PNL

Viitorul platformistilor pare deci optimist.

大阪のマンション GABY

の中には内廊下になっているところもあるのではないかと思います。是非みなさんもこれを使ってみるといいのではないかと思います。内廊下のところのいいところというのは冬場には温かいところなのではないかと思います。それからやはり安心できるというところがいいところなのではないかと思います。それから洗濯機を廊下に置いておいたりすることができるところもいい所だとおもいます。これは雨風にさらされることはありません。
このようなメリットがあるので是非皆さんもそのようないいところを探してもらいたいと思います。中にはホテルのようなラグジュアリーな空間になっているところもあるのではないかと思います。是非みなさんにも見つけてもらいたいと思います。これを探すためにはやはり情報をよく見ることが大事なのではないかと思います。よく見ることによって見つけることができるのではないかと思います。快適な生活のためには見つけることが大事です。
Recommended Site
いい部屋ネットの大阪版で大阪の賃貸探し！住みたい地域をクリックして検索開始。リフォームした大阪のマンション
長期間かけて大阪のマンションを
大阪のマンションの快適環境
デザイン性のいい大阪のマンション
大阪のマンションを複数買うのも
大阪でマンションを探しています
新興住宅地の大阪のマンション
自然環境と大阪のマンション
大阪のマンションに飽きたら
サイト運営と免責事項