Cine este dumnezeu ?!!!!

De la: symy1, la data 2013-02-15 08:34:26

De la: 9am_1551, la data 2013-02-15 00:51:30Am constatat la unii oameni care au ajuns la o vârstã înaintatã cã dintr-odatã au devenit credincioºi. ºi þin neapãrat sã arate cã ei cred. Dar predicile lor sunã atât de fals! Vobesc pe nas, cum se spune, o trãcãnealã. Credinþa asta a lor, vânturatã ca o rufã pusã la uscat, seamãnã cu o manevrã de a se pune bine. Cu Dumnezeu. Pentru cã asta au învãþat o viaþã întreagã, sã se punã bine: cu ºeful de birou, cu inginerul-ºef, cu ºeful de sindicat ca sã obþinã niºte bilete la Saturn, cu secretarul de partid sã capete o butelie, sã se punã bine cu gestionarul de la alimentarã pentru o bucatã de brânzã. ºi dupã o viaþã întreagã de „pus bine“ cu ºefii ºi de pupat funduri, iatã cã a venit vremea bãtrânilor sã se punã bine ºi cu Dumnezeu! Pentru cã cine ºtie cum o fi dincolo, nu-i aºa? Dar nu-i de-ajuns sã se „punã bine“! Trebuie sã dea lecþii, sã facã moralã celor tineri, sã arate cã s-au pus bine, pentru cã ei au ajuns înþelepþi. Bãtrâneþea unor astfel de oameni nu echivaleazã neapãrat cu înþelepciunea.

Ce faci?ati judeci parintii?..Nu stiu cati ani ai ,dar sper ca la batranete sa te intrebi, cum se maturizeaza omul si la batranete devine intelept...

Dupa parerea ta toti oamenii batrani devin intelepti. Pai atunci de ce Becali nu este intelept? Sau crezi ca va deveni mai intelept cu varsta? Eu cred ca nu va deveni.

De la: Polixenia, la data 2013-02-15 11:35:58

De la: 9am_1555, la data 2013-02-15 01:47:22

De la: Polixenia, la data 2013-02-14 13:39:36Se va naste un mesia de fapt doi: 9am_1555 si 9am_1666. Tineti aproape. 9am_1543 deja s-a nascut azi si a murit in minutul trei dupa scripturi. Si va invia a treia zi dupa scripete.

Mai Gabi puteai sa remarci ca eu din data de 14 stiam ca in data de 15 va apare 1555.

ca orice mama Omida infumurata, tu vrei sa dovedesti ca ai 15- 16 peri mai multi ca alte omizi care-s mai chele !
n-ai zis de nici-o data de 15....dar, care-i greutatea "implinirii previziunii " tale cind esti tot tu SARA pe deal....da' vazui, ca nu trecu de 5 postari , saracuta si ai sters-o ! scria prost si te facea de rusine, nu ? bine i-ai facut : o facatura d'aia de sa stuchesti sprea ea....ptui...ptui de 3 ori

Am constatat la unii oameni care au ajuns la o vârstã înaintatã cã dintr-odatã au devenit credincioºi. ºi þin neapãrat sã arate cã ei cred. Dar predicile lor sunã atât de fals! Vobesc pe nas, cum se spune, o trãcãnealã. Credinþa asta a lor, vânturatã ca o rufã pusã la uscat, seamãnã cu o manevrã de a se pune bine. Cu Dumnezeu. Pentru cã asta au învãþat o viaþã întreagã, sã se punã bine: cu ºeful de birou, cu inginerul-ºef, cu ºeful de sindicat ca sã obþinã niºte bilete la Saturn, cu secretarul de partid sã capete o butelie, sã se punã bine cu gestionarul de la alimentarã pentru o bucatã de brânzã. ºi dupã o viaþã întreagã de „pus bine“ cu ºefii ºi de pupat funduri, iatã cã a venit vremea bãtrânilor sã se punã bine ºi cu Dumnezeu! Pentru cã cine ºtie cum o fi dincolo, nu-i aºa? Dar nu-i de-ajuns sã se „punã bine“! Trebuie sã dea lecþii, sã facã moralã celor tineri, sã arate cã s-au pus bine, pentru cã ei au ajuns înþelepþi. Bãtrâneþea unor astfel de oameni nu echivaleazã neapãrat cu înþelepciunea.
---------
Fosta membra,ce faci cand fugi ,cand vii,de cine te ascunzi.
Consideri ca voi tinerii santeti mai buni ca batrani?Batranii au muncit si au tot ce le trebuie prin munca lor,de aceia li se Descopere Dumnezeu.Dar voi ce faceti de ce nu munciti cinstit,jefuiti si omorati batranii,ca sa traiti din munca lor si in locuinta lor castigate muncind.......Cum sa va mai cheme Dumnezeu la El,daca ati facut pact cu draciiiiiiiiii.

De la: 9am121159, la data 2013-02-15 17:16:36
Am constatat la unii oameni care au ajuns la o vârstã înaintatã cã dintr-odatã au devenit credincioºi. ºi þin neapãrat sã arate cã ei cred. Dar predicile lor sunã atât de fals! Vobesc pe nas, cum se spune, o trãcãnealã. Credinþa asta a lor, vânturatã ca o rufã pusã la uscat, seamãnã cu o manevrã de a se pune bine. Cu Dumnezeu. Pentru cã asta au învãþat o viaþã întreagã, sã se punã bine: cu ºeful de birou, cu inginerul-ºef, cu ºeful de sindicat ca sã obþinã niºte bilete la Saturn, cu secretarul de partid sã capete o butelie, sã se punã bine cu gestionarul de la alimentarã pentru o bucatã de brânzã. ºi dupã o viaþã întreagã de „pus bine“ cu ºefii ºi de pupat funduri, iatã cã a venit vremea bãtrânilor sã se punã bine ºi cu Dumnezeu! Pentru cã cine ºtie cum o fi dincolo, nu-i aºa? Dar nu-i de-ajuns sã se „punã bine“! Trebuie sã dea lecþii, sã facã moralã celor tineri, sã arate cã s-au pus bine, pentru cã ei au ajuns înþelepþi. Bãtrâneþea unor astfel de oameni nu echivaleazã neapãrat cu înþelepciunea.
---------
Fosta membra,ce faci cand fugi ,cand vii,de cine te ascunzi.
Consideri ca voi tinerii santeti mai buni ca batrani?Batranii au muncit si au tot ce le trebuie prin munca lor,de aceia li se Descopere Dumnezeu.Dar voi ce faceti de ce nu munciti cinstit,jefuiti si omorati batranii,ca sa traiti din munca lor si in locuinta lor castigate muncind.......Cum sa va mai cheme Dumnezeu la El,daca ati facut pact cu draciiiiiiiiii.

Esti glumeata rau. Ce ati muncit voi? Ati construit socialismul si Epoca lui Iliescu. Acum in loc sa aveti o pensie de 500-1000 de euro aveti 500-1000 de lei

De la: gabigabi2, la data 2013-02-15 15:47:55

De la: Polixenia, la data 2013-02-15 11:35:58

De la: 9am_1555, la data 2013-02-15 01:47:22

De la: Polixenia, la data 2013-02-14 13:39:36Se va naste un mesia de fapt doi: 9am_1555 si 9am_1666. Tineti aproape. 9am_1543 deja s-a nascut azi si a murit in minutul trei dupa scripturi. Si va invia a treia zi dupa scripete.

Mai Gabi puteai sa remarci ca eu din data de 14 stiam ca in data de 15 va apare 1555.

ca orice mama Omida infumurata, tu vrei sa dovedesti ca ai 15- 16 peri mai multi ca alte omizi care-s mai chele !
n-ai zis de nici-o data de 15....dar, care-i greutatea "implinirii previziunii " tale cind esti tot tu SARA pe deal....da' vazui, ca nu trecu de 5 postari , saracuta si ai sters-o ! scria prost si te facea de rusine, nu ? bine i-ai facut : o facatura d'aia de sa stuchesti sprea ea....ptui...ptui de 3 ori

Da si? Poate ca nu ii place 1555 poate vrea 1666, pentru linistea ta

De la: gabigabi2, la data 2013-02-15 08:53:21

De la: Polixenia, la data 2013-02-14 21:43:55

De la: Black_Friday, la data 2013-02-14 21:07:50

De la: Polixenia, la data 2013-02-14 11:18:43Mare-i grãdina ta, Doamne!

Cu omul neºcolit ºi prost,
Nu lupt, cã n-are niciun rost;
Dar duc o luptã infernalã
Cu prostul care are ºcoalã.

„Nu cunosc sforþãri mai penibile decât ale celui care vrea sã arate cã nu e prost.” (Victor Eftimiu).

"""Ataci o pãrere a unui prost ºi te trezeºti cu prostul întreg în discuþie."""

Nicolae Iorga

hai, taci, ca la citat se raspunde cu citat si al lui @black vi se aplica , explicind foarte bine de unde vi se trag sfortarile inutile, caci efectul e taman invers : va afundati tot mai mult !
da' nu va intimidati : dati-i inainte, ca -i distractiv !

Esti sigura ca nu ti se aplica tie? Ambele postari?

Esti glumeata rau. Ce ati muncit voi? Ati construit socialismul si Epoca lui Iliescu. Acum in loc sa aveti o pensie de 500-1000 de euro aveti 500-1000 de lei
-------
Daca avem o pensie ,micsorata de voi inseamna ca am muncit,ca altfel nu o primeam.Dar voi daca santeti mai buni de ce va uitati sa luati batranilor si aceasta mica pensie si chiar sa-i omorati?Nimeni nu poate alege pe vremea cui se naste,important este sa ne facem datoria fara sa jehmanim pe altii.

De la: 9am_1560, la data 2013-02-16 00:33:22

De la: gabigabi2, la data 2013-02-15 08:53:21

De la: Polixenia, la data 2013-02-14 21:43:55

De la: Black_Friday, la data 2013-02-14 21:07:50

De la: Polixenia, la data 2013-02-14 11:18:43Mare-i grãdina ta, Doamne!

Cu omul neºcolit ºi prost,
Nu lupt, cã n-are niciun rost;
Dar duc o luptã infernalã
Cu prostul care are ºcoalã.

„Nu cunosc sforþãri mai penibile decât ale celui care vrea sã arate cã nu e prost.” (Victor Eftimiu).

"""Ataci o pãrere a unui prost ºi te trezeºti cu prostul întreg în discuþie."""

Nicolae Iorga

hai, taci, ca la citat se raspunde cu citat si al lui @black vi se aplica , explicind foarte bine de unde vi se trag sfortarile inutile, caci efectul e taman invers : va afundati tot mai mult !
da' nu va intimidati : dati-i inainte, ca -i distractiv !

Esti sigura ca nu ti se aplica tie? Ambele postari?

imitatia nu are valoare ....si maimutele, maimutaresc !

Civilizatia care si in trecut a mai fost (xvezi antichitatea ce a fost ceva mai tehnica decit evul mediu), revine, dar de pe pozitii putin zis de forta. Deci ma refer la societatea pragmatica. de fapt ea se pregateste de 500 de ani, dupa 1500 de ani de ev mediu, sau mai putin, 1000.
Intrepatrinderea celor 2 tipuri de societati se face nu brusc, ci treptat.
Una mai de stinga, cu accente de irationalitate, ce crede in ceva nevazut.
O alta societate mai pragmatica ce tine de realizari concrete materiale, si crede in stiinta in acest moment.
Ceea ce am mai spus ca societatea ce credea in nevazut era mai blinda cu oamenii.
Asta e mai cinica, dar are realizari concrete, in modelarea....invizibilului...in utilitati materiale, asa zis materiale.
Aceasta societatea ne va scoate din determinismul planetar, poate in sute de ani. Dar e posibil sa ne afunde in ingimfare, si crezul ca se poate orice prin materia modelata de noi.
Crezul in Dumnezeu este ceva ce tine de un irational, dar aparent. Faceti-va niste autosugestii si veti vedea ce puternice sint. Apoi convingeti grupuri mari de oameni sa actioneze prin autosugestie in anumite directii. E f greu, dar nu imposibil. Aici e vorba si de autoeducatia celor ce incearca asta. De aceea cunostintele stiintifice vor duce ca oamenii sa se poata concentra in a face ce vor, doar prin concentrari mentale.
Cam asta e calea pe care se merge. Prin materialitate concreta, se ajunge la imaterialitate, si in viitor se va constientiza puterea gindului si a concentrarilor mentale. Si posibilitatea renuntarii la multe ce acum le consideram....necesare. Dar singular e mult mai greu.
De fapt aici e cheia intregii evolutii umane.
Prin socializari permanente la nivel mondial si creatii materiale din ce in ce mai elaborate, se ajunge ca descoperirea unor elemente din lumea invizibila, si la constientizarea faptului ca....creatiile materiale sint inutile in mare parte.
Iar socializarile vor fi din ce in ce mai elaborate si vor deveni baza existentei umane.
Notiunea de Dumnezeu se va contopi in alte notiuni, si va fi inteleasa intr-un mod corect, nu ocult, ca acum,
Ocult = ceva ascuns cunoasterii directe.Vedeti si voi in dex, dar eu asa inteleg denumirea.

Apropo de autosugestionarea oamenilor sa actioneze intr-o anumita directie. S-au mai facut astfel de actiuni, si au iesit razboaile ww. deci sugestii mondiale in directii gresite.
Mobilizarea oamenilor ptr modelarea mediului in directia usurarii vietii ar fi ceva mai bun. Dar si aici se ajunge la anihilarea naturii.
Calea de mijloc.....pus in loc ce se distruge inerent.
Am deviat putin. dar totul in jureste interconectat.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Aceast societate e cea pozitiva, cea care s-a scurs de 2000 de ani, era pe negativ.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Obsesii!

www.youtube.com/watch?v=nGlIbEW9wVw&NR=1&feature=fvwp

Romanii ,trebuiesc sa inteleaga ca sunt pe cont propriu,iar politicienii traiesc din contributiile ,taxele si impozitele platite de romani. Mergeti la vot si holbati bine ochii pe cine puneti stampila,nu va hazardati ! Revoluționari,eliminați din rindul vostru impostorii,asa cum a fost și BLAGA care deținea Certificat de revoluționat ilegal.

De la: nastasemihail, la data 2013-02-16 16:02:47Aceast societate e cea pozitiva, cea care s-a scurs de 2000 de ani, era pe negativ.

Si softurile noastre s-au obisnuit sa functioneze in stand-by. Abia acum ne vine iar mintea la cap dupa 2000 de ani de crestinism paranoid.

De la: gabigabi2, la data 2013-02-16 15:06:27

De la: 9am_1560, la data 2013-02-16 00:33:22

De la: gabigabi2, la data 2013-02-15 08:53:21

De la: Polixenia, la data 2013-02-14 21:43:55

De la: Black_Friday, la data 2013-02-14 21:07:50

De la: Polixenia, la data 2013-02-14 11:18:43Mare-i grãdina ta, Doamne!

Cu omul neºcolit ºi prost,
Nu lupt, cã n-are niciun rost;
Dar duc o luptã infernalã
Cu prostul care are ºcoalã.

„Nu cunosc sforþãri mai penibile decât ale celui care vrea sã arate cã nu e prost.” (Victor Eftimiu).

"""Ataci o pãrere a unui prost ºi te trezeºti cu prostul întreg în discuþie."""

Nicolae Iorga

hai, taci, ca la citat se raspunde cu citat si al lui @black vi se aplica , explicind foarte bine de unde vi se trag sfortarile inutile, caci efectul e taman invers : va afundati tot mai mult !
da' nu va intimidati : dati-i inainte, ca -i distractiv !

Esti sigura ca nu ti se aplica tie? Ambele postari?

imitatia nu are valoare ....si maimutele, maimutaresc !

Paranoicul are o logica stralucita dar inflexibila. Orice ii spui poate fi folosit impotriva ta si in sprijinul teoriei lui. Cuvintele tale sunt pentru el munitie confiscata. Nu s-ar intoarce pentru nimic in lume din convingerile lui.

De la: 9am_1565, la data 2013-02-17 22:38:17

De la: gabigabi2, la data 2013-02-16 15:06:27

De la: 9am_1560, la data 2013-02-16 00:33:22

De la: gabigabi2, la data 2013-02-15 08:53:21

De la: Polixenia, la data 2013-02-14 21:43:55

De la: Black_Friday, la data 2013-02-14 21:07:50

De la: Polixenia, la data 2013-02-14 11:18:43Mare-i grãdina ta, Doamne!

Cu omul neºcolit ºi prost,
Nu lupt, cã n-are niciun rost;
Dar duc o luptã infernalã
Cu prostul care are ºcoalã.

„Nu cunosc sforþãri mai penibile decât ale celui care vrea sã arate cã nu e prost.” (Victor Eftimiu).

"""Ataci o pãrere a unui prost ºi te trezeºti cu prostul întreg în discuþie."""

Nicolae Iorga

hai, taci, ca la citat se raspunde cu citat si al lui @black vi se aplica , explicind foarte bine de unde vi se trag sfortarile inutile, caci efectul e taman invers : va afundati tot mai mult !
da' nu va intimidati : dati-i inainte, ca -i distractiv !

Esti sigura ca nu ti se aplica tie? Ambele postari?

imitatia nu are valoare ....si maimutele, maimutaresc !

Paranoicul are o logica stralucita dar inflexibila. Orice ii spui poate fi folosit impotriva ta si in sprijinul teoriei lui. Cuvintele tale sunt pentru el munitie confiscata. Nu s-ar intoarce pentru nimic in lume din convingerile lui.

Interesant ce spui : deci tu, care nu esti un paranoic, asa ca mine, esti deschis la orice sugestie venita de la altul ; asculti parerile altuia si nu sari in sus si-l desfiintezi ci, dimpotriva : despicati firul-n patru ca sa ajungeti la esenta , convigerile tale ne fiind rigide ,fiind gata sa imbratisezi noul de la oricine vine ? bine ca mi-ai spus : miine te-ntreb in ce zodie esti nascut si-ti expun o teorie interesanta , de acord ?

Daca ati cunoaste voi ce bun este Dumnezeu,El stie totul despre noi,cand ne culcam,cand ne sculam,unde mergem,ce gandim.Noi avem nevoie de El ci nu invers.El are deja cete ceresti cu sute de mii si mii de mii de ingeri.

Nu scapam de el deloc?

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

himmm e ca si cum ai cere sa-ti taie cineva aerul !
esti sigur ca poti trai fara el ?

Partea întâi. Cuvântul 1

Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate sa cade sa cinstesti si sa lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare si bun si milostiv si ziditorul nostru cel întelept, si zioa si noaptea si în tot ceasul si în tot locul. Si sa foarte cuvine sa-l slavesti si sa-l maresti neîncetat, cu glas necurmat si cu cântari neparasite, ca pre cela ce ne-au facut si ne-au scos din-tunérec la lumina si den nefiinta în fiinta. O, câta iaste de multa mila ta, Doamne, si gândul si cugetul tau, care ai spre noi oamenii! O, mare taina si minunata! O, cine va putea spune toate puterile tale si lauda slavei tale! Dumnezeu, pentru mila sa cea multa, lacui întru noi oamenii si sa arata noao. Dumnezeu fu în ceriu si om pre pamântu si într-amândoao desavârsit. Si pre om si-l facu fiiu iubit si mostean împaratiii sale. O, mare iaste taina întelepciunii tale Doamne, care fu spre noi oamenii! Ni dar sa marim pre Dumnezeul nostru si sa strigam dinpreuna cu David, zicând: „Chiuiti lui Dumnezeu, tot pamântul, slujiti lui Dumnezeu în veselie, intrati înaintea lui cu bucurie si cu veselie si cu curatie. Sa stiti ca acela ne-au facut, iar nu noi, si acela iaste Dumnezeul nostru si noi suntem oamenii lui si oile pasunii lui. Intrati prin poarta lui în ispovedanie, în curtile lui, în cântari, marturisiti-va lui si laudati numele lui, ca iaste bun si milostiv Domnul si sfânt Dumnezeul nostru. Ca iaste mila lui cea mare cu noi în véci, si bunatatea lui cea multa“. Si den nimic ne-au facut de suntem si facu toate puterile céle far’ de trupuri.

Dar pentru ce? Numai ca sã lãudãm numele lui, cel ce ne-au fãcut, Domnul domnilor și Dumnezeul dumnezeilor. Adusune-au în arãtarea și în slava numelui sãu cel sfânt, ca sã-l proslãveascã îngerii în ceriurile céle de sus cu numele sfintei și a începãtoarei de viațã troițã. Așijderea au tocmit și firea ființii noastre ceii omenești și ne-au dat minte și cuvântu și suflet îmbrãcate în trup, și ne-au înfrumusețat cu chip și cu podoabã și ne-au tocmit cu toate dichisile céle bune și ne-au alcãtuit trupul cu toate mãdularile: cu gurã, cu urechi, cu picioare, cu ochi și cu mâini, ca acéstea toate sã le întindem și sã le lãrgim în lauda lui Dumnezeu, iar nu spre lucruri spurcate și scârnave și fãr’ de lége, carile nu sã cad.
Drept acéia, sã cinstim și sã slãvim pre ziditorul nostru și sã-i mulțãmim ca celuia ce ne-au fãcut și ne-au cinstit. Trup ne-au dat, ca cu dânsul sã slujim Dumnezeului celui putérnic și bun și întru nimica sã nu lãsãm soarta diavolului, vrãjmașului lui Dumnezeu și pierzãtoriul sufletelor noastre, sã nu-l lãsãm sã ne stãpâneascã el, ci totdeauna sã rugãm pre Dumnezeul cel milostiv, pentru cã a lui fãpturã și zidire suntem. Gurã ne-au dat ca sã o desfacem și sã o deschidem și cu mare glas sã lãudãm mãrirea și putérea lui, iar nu în cuvinte spurcate și în vorbe scârnave, care nu sã cad, nici sã cuvin, de care apoi vom da și seamã la zioa cea mare și înfricoșatã a judecãții, la a doao venire a lui Dumnezeu. Ochi ne-au dat ca sã-i rãdicãm în sus și sã vedem slava lui Dumnezeu, cu a cãruia poruncã sã fãcurã toate, cã „acela zise și furã, acela porunci și sã zidirã“ ceriul, vãzduhul, soarile, luna, stélile și altile toate câte suntu vãzute și nevãzute și sã mulțãmim lui Dumnezeu, fãcãtoriul si dãtãtoriul tuturor. Limbã ne-au dat ca sã slãvim și sã trimitem laudã în sus neîncetat numelui sãu celui sfânt, iar nu sã o întoarcem spre bârféle și spre cuvinte deșarte, nici spre patimile céle drãcești, care sunt trupului cu dulceațã, iar sufletului cu nevoie și cu muncã, nici sã grãiești céle ce sunt spre ațițarea pohtelor trupești. Cã și apostolul zice: „Vorbele céle réle stricã și putrezescu nãravurile céle bune”. Urechile ni le-au fãcut în cap ca cu dânsele sã ascultãm și sã auzim cuvintele lui Dumnezeu și sã pãzim toatã légea și sã facem voia lui. Mâini ne-au dat ca sã le lãrgim și sã le întindem spre înãlțimea ceriului și sã dãm slavã lui Dumnezeu pentru toate fãpturile sale și sã le lungim spre mila lui. Picioarile ne-au dat, iar nu ca altor dihãnii, care sântu mute și necuvântãtoare și umblã pre pãmântu dupã cum le iaste firea și voia lor și orîncãtro vor sã sã întoarcã, într-acolo sã pornescu și mergu. Ci noao sã cade sã pãșim și sã cãlcãm dreptu spre céle cerești și cu trupul, și cu capul, ca nu cumva sã ne lunecãm în lucrurile céle trupești și lumești și putrede și trecãtoare, ci sã umblãm pre cãile céle nevinovate, cum zice fericitul David: „Fericiți cei nevinovați, carei umblã în légea Domnului!“ Și sã pãșim și sã stãm spre priveghiarea cea de toatã noaptea și mai ales la zilile céle mari și la praznicile céle dumnezeești și în toate zilile vieții noastre. Sã pãziți precum iaste légea și obicéiul și sã vã feriți de toate rãotãțile și scârnãviile și spurcãciunile și sã vã rugați lui Dumnezeu cu fricã și cu cutremur, ca sã sã milostiveascã spre voi. Și lui Hristos sã faceți rugãciuni de mulțãmire, cu cântãri pentru toate céle ce ne-au dat, cu rugã curatã și cu trup și cu suflet neschimbat și neclãtit. În sfintile și dumnezeieștile bisérici, așijderea sa aduceți lui Dumnezeu jirtvã fãr’ de sângile și sã vã priceștuiți sfintelor și celor fãr’ de moarte dumnezeieștilor taini ale lui Hristos, care cu adevãrat suntu trupul și sânge fiiului lui Dumnezeu, ca deaca vã veți priceștui cu sfântul lui trup și sângele, sã împãrãțiți cu dânsul întru împãrãțiia lui cea netrecãtoare și viața de veci, precum sângur Domnul Hristos au zis: „Cela ce va mânca trupul mieu și va bea sângele mieu, fiind vrédnic, aceluia eu îi voiu dãrui viața de véci”.
Vezi mila lui Dumnezeu, vezi dragostea lui cu carea au iubit pre noi! Vezi darul lui cu care ne-au dãruit! Cât iaste de multã mulțimea milelor tale, Doamne! Cã au urcat firea noastrã cea omeneascã mai deasupra decât toate puterile céle cerești. Dumnezeu s-au înãlțat și au șezut pre scaunul mãrirei puterilor sale. Iar alte fãpturi câte suntu supt ceriu și lucrurile ale lui Dumnezeu, toate suntu tocmite și rânduite în treaba și în slujba neamului omenescu: soarile, luna, stélile, vâzduhul, vântul, ploile, pãmântul și marea și toate câte-s într-însa. Iar pre omul fãcu-l viețuitoriu și împãrat și biruitor tuturor faptelor sale câte sunt supt cer, și încã nu numai atâta; ci-l fãcu soț și moștean și iubit fiiu și-l dãrui de fu Dumnezeu și biruitor împãrãțiii sale cei cerești, cum iaste scris și zice: „Fiți sfinți, cum suntu și eu sfânt, fiți dumnezei, cum suntu și eu Dumnezeu!“ Și iarã mai zice: „Eu ziș: toți sunteți Dumnezeu și fiți fiii Celui de Sus, iarã voi muriți ca oamenii și ca unul din domni cãdeți”.
Iar domnii în ce chip cad de la Domnul și Dumnezeul lor? Cad unii din credințã, iarã alții din fapte. Deacii ei mor. Ca oamenii carii suntu suptu stãpâni, cu trupurile mor domnilor și împãraților pãmântești, iarã cu sufletele ei mor lui Dumnezeu, dacã îi ajunge amarnica moarte și suntu nepocãiți de pãcatile lor. Cã mãcar deși zice cã „nu iaste dupã moarte plângere, nici în iad tânguialã și vaete” iar cu adevãrat iaste, și acolo suntu țipétile céle cu nevoe și suspinile și gémetile céle gréle și oftãrile céle amarã. Cã acolo lãcuescu în muncile céle groaznice și fãrã sfârșit și în focul nestinsu totdeauna sã aflã, avându plângere necurmatã și nemângâiatã, și nici de un folos le iaste.
Dreptu acéia, iubitul mieu fiiu, sã fii milostiv tuturor oamenilor și tuturor gloatelor, care ți le va da Dumnezeu pre mâna ta, pentru care însuși Domnul Dumnezeul nostru și mântuitorul Iisus Hristos ș-au vãrsat sfântul sânge al sãu. Și sã nu omori pre niminea fãr’ de judecatã dreaptã și fãr’ de ispovedanie, ca sã nu fii și tu junghiat fãrã de milã, ca noatenii și ca mieii; cã sângile omului nu iaste ca sângile vitelor sau ca altor fieri sau ca al pãsãrilor, ci iaste într-alt chip, sânge ales și curãțit cu sfântul sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, care l-au vãrsat pre cruce în cetatea Ierusalimului, în zilile lui Pilat de la Pont. Ca nu cumva, pentru pripa, sã moarã ție cu trupul, iar lui Dumnezeu cu sufletul. Cã și noi însine carii suntem, mãcarã domni, mãcarã bogați, mãcarã sãraci, tot greșim lui Dumnezeu și suntem vinovați și vom sã stãm toți dinpreunã la înfricoșata judecatã a lui Hristos. Cã însuși Hristos pentru sufletile noastre de bunã voie a sa s-au dat spre moarte, ca pre noi pre toți sã ne facã fiii lui Dumnezeu.
Pilda: Eu ziș: „Toți suntem dumnezei și fiii celui de sus”. Tâlcul: Zise Domnul: „Ca un bun, pre toți i-am fãcut împãrați și domni și putérnici, iarã ei se-au întorsu în lucruri réle și deșarte”. Pilda: „Iar voi muriți ca oamenii”. Tâlcul: „Iar voi cugetându céle pãmântești, periți”. Pilda: „Și ca unul din domni cãdeți”. Tâlcul: „Și satana era domnul îngerilor, iarã pentru trufia lui cãzu”. Așijderea și fieștece domnu semeț și nemilostiv va cãdea și nu sã va scula. Iar de sã va tâmpla domnului sã cazã, iarã apoi el sã va întoarce și ca plânge de cãderea sa cu toatã inima, are Dumnezeu putére sã-l rãdice; cã Dumnezeu iaste judecãtorul, și a lui iaste judecata. Cum iaste zis: „Domnul va judeca marginile pãmântului, ca un drept ce iaste, și va da putére împãraților noștri, și va înãlța cornul unsului sãu”. Dreptu acéia, „sã nu sã laude înțeleptul cu înțelepciunea sa, nici putérnicul cu putérea sa, nici bogatul cu bogãția sa. Ci de acéstea sã sã laude cel ce sã lãuda”, mãcarã de ar fi împãrat, mãcarã domnu, mãcar biruitor, „tot sã cunoascã pre Dumnezeu, care l-au fãcut, și cu frica și cu cutremur sã facã judecatã pre pãmântu”. „Faceți pace și rugã cu toți, cã fãrã de acéstea niminea nu va putea vedea pre Dumnezeu”. Vezi iubitul mieu, pre împãratul cel mare, care ne-au iubit și ne-au fãcut și pre noi împãrați pre pãmântu, ca și pre sine, și-i iaste voia sã fim și în cer; și daca vom vrea noi, vom fi, numai sã facem bine și vom fi împãrați și vom împãrãți în véci. Însã împãrãțiile și domniile céste dupã pãmântu suntu în mâna și voia lui Dumnezeu, și în nevoințile noastre céle bune se-au dat. Iarã împãrãțiia cea cereascã încã iaste în voia noastrã și ne-o va da Dumnezeu, numai de vom vrea. Darã cunoști care iaste împãratul cel mare și putérnic? Acela iaste împãratu împãraților și domnu domnilor și Dumnezeul dumnezeilor, carele biruiaște vii și morții și au fãcut toți vecii. Pentru acéia dã slavã celui ce te-au rãdicat din pãmântu și te-au fãcut lui fiiu și ceriurilor împãrat, șii noroadelor și oamenilor biruitor mai mare și poruncitoriu, și te-au pus domnu pre pãmântu, sã judeci oamenilor pe direptate și sãracilor în judecatã, cum zice și prorocul grãind: „Doamne, dã judecata ta împãratului și direptatea ta fiiului împãratului”. Darã de ce împãrat grãiaște prorocul? Grãiaște de împãratul Hristos. Cunoști cã „tot darul cel desãvârșit pogoarã de sus, de la tatãl” și pre împãrat, și pre domnu, și pre preot, și pre tot omul carele iaste al lui Dumnezeu.
Drept acéia sã cade fiiului împãratului, carile iaste fiiu lui Dumnezeu, sã judece dreptu, cã și judecata a lui Dumnezeu iaste, iarã alt a nimãnui. Și vã plecați suptu putérnica mâna lui Dumnezeu, cum zice apostolul, ca fãcãtoriului și împãratului vieții și al veacului nostru, cu toatã frica și cutremurul, ca într-o vréme sã vã înalțe și sã trãiți mult pre pãmântu bun. Acum pricepeți, împãraților, și vã învãțați, toți cei ce judecați pãmântul, lucrați Domnului cu fricã și vã bucurați cu cutremur, primiți învãțãturi, ca sã nu sã mânie cândva Domnul spre voi și sã pieriți din calea dreptului, când se va ațița de pripã urgiia lui. Mâniiați-vã și nu greșiți de céle ce gândiți întru inimile voastre, în paturile voastre vã umiliți. Și iarã mai zice prorocul: „ție iaste lãsat sãracul, și méserului tu îi fii ajutoriu”. Cã și fiiul lui Dumnezeu sãracu fu trimis în lume, cum iaste scris. Iar ție ți-au dat Dumnezeu împãrãția într-aceastã lume scurtã.
Dreptu acéia sã cade împãratului și domnului sã aibã judecatã direaptã și nefãțarnicã, dinpreunã și alte bunãtãți toate, cã „cinstea împãrãteascã și domneascã judecatã iubéște”, cum iaste zis; cã împãrații cei adeveriți nimica nu fac fãr’ de judecatã, cã cu judecata suntu îndreptãtori și putérnici. Tu, Doamne, ca un Dumnezeu ai gãtit dreptatea ta și o ai dat-o împãraților și domnilor, iar adeverința o ai împãrțitu tuturor oamenilor. Judecata și direptatea în Iacovu o ai fãcut-o. Cã Hristos iaste judecãtoriu și dreptatea și adeverința. Și zice: „Iacovu iaste sluga mea cea aleasã“. Prorocul zice: „Înãlțați neîncetatu pre Dumnezeul nostru și vã închinați razimului picioarelor lui”. Mãcarã de ești împãratu, mãcar domnu, mãcarã bogat, mãcarã sãrac, tot vã închinați razimului picioarelor lui, cã iaste sfânt, și acela iaste domnul și judecãtorioul cel înțeleptu și înfricoșat și vécinic. Deci, de vei judeca pre cineva cu judecatã nedreaptã și fãțarnicã, Dumnezeu va fi ție și oamenilor tãi judecãtor cu platã, cã zice: „ Eu suntu izbânditoriul și voi izândi”. Iarã prorocul zice: „Jalea și suspinile sãracilor le-ai auzit, Doamne, gãtirea inimilor lor le-au socotit urechea ta. Judecã sãracului și smeritului, ca sã nu mai adaogã dupã acéia omul de a sã mãri pre pãmântu”. Dreptu acéia, ascultã, și ia aminte și socotește, sã nu mai adaogã omul dupã acéia a sã mai înãlța. Cã iaste zis: „În zadar va fi turburarea celor ce sã mãrescu”. Iar de vei face judecatã fãțarnicã, tu cugetã cându sã va lua judecata de la tine și sã va da altuia, carile va judeca cu dreptate oamenilor lui Dumnezeu. Și va face izbândã Dumnezeu, precum au zis: „si suspinile sãracilor nu vor peri pânã în sfârșit”. Cã mãcarã de ești și împãratu sau domnu, iar judecata tot iaste a lui Dumnezeu și cu porunca lui ești pus pãstor tu, și tocmitor faptelor lui. Pentru acéia scrie, de zice: „Fraților, judecați pe direptaté și priiatenilor și streinilor și celor mari și celor mici. De niminea sã nu-ți fie rușiné, cã judecata iaste a lui Dumnezeu”. Ci câtã vréme va fi datã pre mâna ta, fie-ți grijã și fricã de slujba care ți-au dat-o Dumnezeu în seama ta, cã nici ai adus nimic cu tine într-aceastã lume, nici vei sã iai nimic. Ci, cum zice dreptul Iov: „Gol te-ai nãscut din pântãcile mâne-ta, iar gol te vei duce”, deaca nu vei fi îmbrãcat cu lucrurile céle ce sã cad ale bunãtãții. Cã „nimic nu iaste al tãu”, cum zice apostolul, ci toate-s ale lui Dumnezeu. Iar, desi ai tu, nu te lãuda, cã de la Dumnezeu le-ai luat, ca sã dai schiptrul și steagul împãrãției și domniei tale cu multã mulțumire, cum și împãrații cei mai denainte vréme ș-au dat împãrãțiile în mâna lui Dumnezeu tatãl, cu multã îndrãznire și cu multã cinste și cu mare îndreptare. Și cu împãrãțiile lumii aceștii trecãtoare au dobândit împãrãțiia cea netrecãtoare a ceriului și au luat cununa bunãtãților din mâinile lui Dumnezeu. Și sã nu ți sã înalțã inima, nici sã te trufești de limbile și de nãroadele céle multe, cã de la Dumnezeu fu datã putére voao și biruințã de la Cel de Sus. Cã toatã judecata iaste a lui Dumnezeu și Dumnezeu va sã judece oamenii. Dumnezeu iaste judecãtoriu dreptu și tare și îndãlungu rãbdãtoriu și nu aduce mânie în toate zilele. Acela iaste milostiv și îndelung rãbdãtoriu și îndurãtoriu și au gãtit scaunul sãu spre judecatã, și iaste gata în toatã vrémea și în tot ceasul sã judece lumea cu dreptate și oamenii așijderea. Și pre cei drepți sã-i încorunéze, iar pre cei pãcãtoși sã-i munceascã.
Minunat iaste Dumnezeu în faptele sale, cã cu mare cinste ne cinsti și ne déde minte slobodã și chibzuitoare, și firea omeneascã cea cãzutã o au înãlțat mai pe deasupra îngerilor, cum ziș și mai sus, dupã cuvântul prorocului: „Ce iaste omul, cã-ți aduseși aminte de dânsul, sau fiiul omului, cã-l cercetași?” Vezi câtã dragoste are Dumnezeu cãtrã oameni și ce fãcu pentru dânșii? Fãcu toate vãzutele și nevãzutele și pentru dânsul sã fãcu om. Acéstea toate pentru dragostea noastrã le fãcu, și noi fiind pieriți pentru greșala noastrã, el iar ne înnoi. Acéstea toate le socotéște prorocul și ni le aratã zicând: „Ce iaste omul?” Cum ai zice, omul iaste o nimica, numai ce iaste slãbiciune și urgie și neputințã. Iar mila lui Dumnezeu vezi câtã iaste de mare, cã de lucrurile céle ce fãcu pentru dânsul sã mirã prorocul și zice: „Ce iaste omul, de ai fãcut atâtea mãriri pentru dânsul?” Cunoaște dar cã câte suntu vãzute și nevãzute, toate sunt fãcute pentru dânsul. Pentru dânsul fu fãcutã vrémea de la Adam pân’ la venirea lui Hristos, pentru dânsul fu fãcut raiul, pentru dânsul împãrãțiia ceriului, pentru dânsul judecãțile și caznele și minunile, bunãtãțile și legile; pentru dânsul fiiul lui Dumnezeu fu om. Cine ar putea spune céle ce au fãcut pentru dânsul și céle ce vor sã fie! Acéstea toate le socotéște prorocul și zice: „Ce iaste omul de s-au învrédnicit a atâtea bunãtãți, dar, și cinste?” Cã de ar vrea cineva sã știe adeverit și sã cunoascã câte au fost pentru dânsul și câte va sã ia dupã acéstea, el s-ar umplea de fricã și de mirare. Deci, ia aminte, sã știi câtã grijã are Dumnezeu pentru oameni, cã zice prorocul: „ Cu puținel oarece l-ai mai micșorat decât îngerii?” Aici zice prorocul și grãiaște aceastã micșorare, pentru cã cu puținel oarece au mai micșoratu Dumnezeu pre omu decât pre îngerii, pentru greșala și cãlcarea ce greși dentâi strãmoșul nostru Adam în rai. Dar cu ce l-au micșorat puținel decât pre îngeri? Micșoratu-l-au cu moartea. „Cu slavã și cu cinste l-ai cununat”. Slava o socotéște prorocul mãriia céia ce o au luat întâi, iar cinstea ce o au luat Dumnezeu, iar care va sã o ia dupã a doao venire a lui Hristos. Cã dintâi i-au zis Dumnezeu: „Toate fierile pãmântului și pasãrile ceriului și peștii mãrii sã sã înfricoșeze și sã sã teamã de voi, și voi sã le stãpâniți”. Apoi iar au zis: „Sã cãlcați șarpele și scorpiia”.
Însã acum sã lãsãm céle vechi și de dã multu și sã cãutãm spre céste de acum, cã slava și cinstea cea mare din légea cea noao iaste, când ai cap pre Hristos, cându din trupu lui te priceștuești, cându ești frate lui și moștnean și întocma cu dânsul, cându ai cinste mai mare decât Moisi, cum zice fericitul Pavel, nu ca cum își acoperea Moisi fața obrazului, cã cel înãlțat nu sã înalțã de aceastã slavã în slava înãlțãtoare; pentru aceastã slavã spune prorocul mai nainte de vréme. Dar ce iaste mai slãvit decât aceasta, cându suntem soții cu îngerii și ne-am fãcut fiii lui Dumnezeu, și încã nici pre unul al sãu iubit fiiu ce au avut nu l-au cruțat, ci l-au trimis și l-au dat pentru noi. Dar ce slavã poate fi mai mare decât aceasta, când fãcu Dumnezeu acéstea toate pentru cãlcarea și pãcatul cel dentâi! Cã Adam nar fi fãcut nici bine, nici rãu. Dar cum ar fi putut face bine sau rãu, nefiind el? Cã cum sã zidi, îndatã dobândi atâta cinste! Iatã cã și noi, câte rãutãți facem, iar Dumnezeu tot ne învrédnicéște cu cinste mare și nespusã. Socotéște de vezi, cã zice Hristos: „De acum nu vã voi mai zice slugi, cã sunteți frații și priiatenii miei”. Și încã nu numai atâtea, ce și îngerii ne slujãscu pentru mântuirea sufletelor noastre și nu suntem moșténi numai pre pãmântu, ci suntem pãrtași și bunãtãților lui Hristos celor cerești. Acéstea toate le cugetã prorocul și zice cã „l-ai încununat cu slavã și cu cinste și l-ai pus mai mare peste faptele mâinilor tale, și toate ai supus suptu picioaréle lui. Oile și boii, încã și hierãle câmpilor și pãsãrile cerești și peștii carii trec marea și cãrãrile mãrii. Doamne, Domnul nostru, cât iaste de minunat numele tãu, preste tot pãmântul!” Iatã, mãcar deși grãiaște de fãpturi, iar de îngeri nu pomenéște, ce spune numai de céle ce suntu pricepãtoare, iarã în socotealã suntu groase și nedomirite.
Întrebare: Dar ce va sã sã înțeleagã aceasta? Rãspunsul: Aceasta iaste biruința pãmânteascã, care fu datã lui din-ceput și iaste un lucru de minune, cãci cã omul mai nainte, pân’ ce nu greșește, el fu dãruit cu atâta cinste, iar deaca greși, iatã cã nu-l urgisi Dumnezeu, nice-l lipsi de cinstea care i-o dédese mai nainte. Ce zice: „cu puținel oarecare l-ai mai micșorat decât îngerii”, cum s-ar zice, dupã ce greși, judecã-l și-l osândi cu moartea. Ci însã, mãcar de-l și osândi cu moartea, iar cinstea care i-o dedése întâiu, nu i-o luo.
Aici aratã dragostea cea nespusã, care o are Dumnezeu cãtrã neamul omenescu. Cã omul, deși cunoscu el însuși pãcatul și vina sa, iar Dumnezeu tot îl lãsã sã fie încorunat cu cinstea și cu slava cea dintâi, și mãrirea lui nu o stricã; iar de-i si luo ceva puținel de suptu putérea lui, și aceasta pentru folosul lui fu: cã, mai nainte de greșalã, și fierãle céle zvãpãiate și cumplite le stãpânea omul, iar dupã greșalã puținel de aceastã biruințã-l opri. Însã și acum tot biruiaște și stãpânéște și pre acélea, ce cu meșteșug și cu fricã și cu pazã mare, cã nici i-au luat toatã biruința, nici i-au lãsat-o toatã, ci câte i-au fostu de treabã și de slujbã i le-au lãsat, iar câte suntu fiarã sãlbatece i le-au luat, ca pentru aceasta sã-și aducã aminte și sã cugete tot omul, pentru pãcatul strãmoșului Adam, și sã cunoascã, cã pentru acela nu sã pleacã noao toate fierile, și iaste și aceasta de mare folos. Dar leul, mãcar de s-ar și pleca noao, de ce tréabã ne-ar fi noao, sau pardosul, mãcar de ar fi și blându? Așijderea și alte hieri sãlbateci și spurcate, fãrã numai o trufã și o mãrire deșartã. Pentr-acéia lãsã Dumnezeu sã fie acéstea seméțe și neplecate, iarã céle ce ne sunt dã treabã, iale sã fac plecate și blânde, și le supuse suptu mâinile noastre: boii, ca sã arãm cu dânșii, oile, ca sã îmbrãcãm goliciunea trupurilor noastre, iar alte dobitoace le lasã ca sã poarte ce ne va trebui și sã ne hrãnim cu dânsele. Așijderea au fãcut și pasãrire ceriului, așijderea au fãcut și peștii, sã ne fie de mâncare. Cã cumu-și gonéște cinevași feciorii sãi din moșiile sale, pentru neascultarea lui, iar nu-l opréște din toate, ci totu-i lasã ceva puținel, ca sã-l smereascã, așa și Dumnezeu, ce însã nu într-acesta chip. Cã omul, când își gonéște feciorul, el îl opréște de céle mai multe și-i dã puținea parte; iar Dumnezeu numai ci-i opri oarece cât de puținel, iar mai mult îi déde. Ci și aceasta iaste tocmeala lui Dumnezeu, iar fu pentru folosul omului. Cã dintâi toate avu omul supuse supt mâna lui. Deacii el sã semeți. Pentru acéia sã schimbarã, ca sã aibã și el grijã de céle ce-i vor trebui și-i vor fi de hranã în viața lui. Și nu lãsã sã nu-i fie toate cu ostenealã, nici iar cu odihnã, ci unele ce-i suntu de treabã suntu fãr’ de ostenealã, iar alte care-i suntu mai de mare treabã lãsã sã le cérce mai cu mare ostenealã și cu multã nevoințã. Ia aminte, de vezi, cum peștii carii umblã în fundul mãrii și pasãrile carele zboarã în slava ceriului, toate cu meșteșug le-au supus Dumnezeu ție, omule, și ți le-au dat.
Întrebare: Dar, cãci nu zice de toate céle vãzute și nevãzute, și de sãdiri și de sãmãnãturi, și de pomi și de altele?
Rãspunsul: Cât au zis de puținel, iar toate le semneazã, și au lãsat celor ce le iaste voia sã le știe, sã le spuie. Iatã, iar vine cuvântul sã sã sfârșascã la sfârșitul cel mai dântâi, unde zice: „Doamne, Domnul nostru, cât e de minunat numele tãu peste tot pãmântul!” Acéste cuvinte pui și la început și la sfârșit, deci și noi pururea sã ne aflãm zicând așa: „Doamne, Domnul nostru, câtu e de minunat numele tãu preste tot pãmântul!“ Și sã ne mirãm de mila și de dragostea lui, care o are cãtrã oameni, și de înțelepciunea lui și de gândul cel bun ce-l are spre noi.
Iatã, auzindu noi acéste mile și daruri ale lui Dumnezeu, care suntu spre noi, sã pãzim dreptatea și légea lui Dumnezeu, cum zice prorocul: „Fericiți cei ce pãzescu judecata și fac dreptate în toatã vrémea”, și mustreazã pre cei ce judecã strâmbu! Și iar mai zice: „Pânã când veți judeca nedreptu și vã veți îndoi de féțele pãcãtoșilor?“ Și iar mai zice: „Dumnezeu stãtu în ceata dumnezeilor și între dumnezei va sã judece. Pentru acéia judecați pre sãrac și îndreptați pre mișãl, scoateți pre cel smerit și nemérnic și-l izbãviți din mâinele pãcãtosului”. Iar de nu, tot cela ce iubéște nedreptatea, acela-și uraște sufletul sãu, cã „Domnul iaste dreptu și dreptatea au iubit și dreptatea vãzu fața lui.” Și iar zice: „Pãzéște nerãutatea și vezi dreptatea și în gura dreptului sã va învãța înțelepciune și limba lui va grãi judecata”. Cã de vei pãzi judecata cea dreaptã, tu vei fi fericit și vei împãrãți pre pãmântu, iar cu Hristos Dumnezeu încã vei lãcui în veac.
Dar acuma ajunge-va credința și judecata cea dreaptã, au mai lungi-vom și cu alte bunãtãți? Cã cu adevãrat și acéste bunãtãți suntu foarte bune și vrédnice de-a le lãuda și îngerii, și oamenii. Iar sã ascultați și cuvântul lui Iacov apostolul, ce au zis cã „mãcar de-ar umplea cineva toatã légea și toate poruncile lui Dumnezeu, iar de va greși numai într-una și sã va zminti, décii în toate iaste vinovat”. Iar noi sã rugãm pre Dumnezeul cel milostiv, sã ne învrédniceascã sã fim în toate lucrurile desãvârșit și în toate bunãtãțile întregi și nici într-unile sã nu fim lipsiți. Sã pãzim judecata și sã facem dreptate. Mintea cea întreagã și curãțiia sã ibuim, blânzi și rãbdãtori și îngãduitori sã fim tuturor în toatã vrémea și într-alte bunãtãți în toate sã lãcuim, întru care cine petrec și lãcuescu, fericéște-i Hristos la Sfânta Evanghelie și zice: „Fericiți cei sãraci cu duhul, cã acelora iaste împãrãția ceriurilor! Fericiți cei ce plângu, cã acéia sã vor mângâia! Fericiți cei blânzi, cã acéia vor moșteni pãmântul! Fericiți cei flãmânzi și însetoșați pentru dreptate, cã acéia sã vor sãtura! Fericiți cei milostivi, cã acéia vor fi miluiți! Fericiți cei cu inimile curate, cã acéia vor vedea pre Dumnezeu!“ Și alte bunãtãți, care suntu fericite de Hristos, cãtrã care suntu adaose și alãturate și judecata, și dreptatea. Iar și judecata, mãcar de iaste și dreaptã, tot iaste fãr’ de milã celor ce nu fac milostenie, cã la judecatã milosteniia va fi lãudatã, cum zice prorocul: „Milostenie și judecatã voi cânta ție, Doamne! Cântu și pricep în calea nevinovãțirii. Urât-am pre cei ce fac fãrdelége!“ Și iar mai zice: „Împãrți și déde celor sãraci; dreptatea lui trãiaște în vécii vécilor; cornul lui sã va înãlța în slavã“.
Iatã cã suntem datori, noi cești putérnici, sã ajutãm celor slabi și sã-i îndreptãm, și sã nu facem atâta în voia noastrã, cât în voia vecinului și sãracului și a neputérnicului, cã așa zice marele Pavel. Iar Iacov apostol, care sã cheamã fratele lui Dumnezeu, zice: „Fratele cel smerit sã sã laude întru mãrirea sa, iar cel bogat întru smereniia sa. Cã, cum rãsare soaréle cu cãldurã și sã veștejescu buruenile, și florile lor sã scuturã, așa și bogații carii nu sã bogãțescu întru Dumnezeu, sã vor veșteji întru umbletele lor”. Și iar mai zice: „Ni, acum bogaților, plângeți, vãetându-vã de întristãciunile ce vin asupra voastrã, cã bogãțiia voastrã au putrezit, hainile voastre le-au mâncat moliile, aurul și argintul vostru au ruginit și rugina lor fi-va voao mãrturie și va topi trupurile voastre ca focul, cã i-ați strânsu avuție în zilele céle de apoi”. Iar Hristos au zis: „Mai lesne va intra funea corãbiei prin urechile acului, decât bogatul întru împãrãțiia ceriului”. Petru apostol încã au zis: „Tot omul mai nainte de moarte sã sã împodobeascã cu judecatã, cu milostenie, cu curãție, cu mintea cea întreagã și cu alte fapte bune, cu toate”. Cã „înfricoșat lucru iaste a cãdea în mâinile Dumnezeului celui viu”. Iar cel ce sã va nevoi cu milostenie, cu rugã și cu alte bunãtãți, aceluia i sã vor curãți mulțimea pãcatelor. Și iar mai zice Hristos la Evanghelie: „Nu îngropareți avuțiia voastrã în pãmântu, unde o stricã viermii și o putérezește putrejunea și o sapã furii și o furã, ci strângeți avuțiia voastrã în ceriu, unde nici viermii o stricã, nici putrejunea o putrezește și unde furii nu o sapã, nici o furã. Cã unde iaste avuțiia voastrã, acolo va fi și inima voastrã“.
Iatã acum iar fãcum vorã și învãțãturã pentru judecatã și pentru dreptate și pentru milostenie, încã și de altele câte am putut, care suntu de folos și sã cade a le asculta omul și a le face. Ci fi-va atâta destul? Au iar vom mai adaoge învãțãtura? Au ba. Cã sã cade foarte cu de-adinsul sã mai învãțãm și sã spunem, deaca vréme ce zice apostolul cã „de va face cineva toatã légea și va umplea toate poruncile, iar numai într-una de sã va zminti, deaciie în toate iaste vinovat”. Dar noi, carii nu numai ce greșim într-o poruncã de ale lui Dumnezeu, ci deabiia poate se va afla cineva într-aceastã vréme sã îngãduiascã mãcarã numai cu o poruncã a lui Dumnezeu și cu o învãțãturã de céle ce plac lui.
Drept acéia, frate, foarte iaste bine și frumos și sã cuvine a le grãi și a povesti de céle ce suntu de folos sufletului și sã citim sfintele scripturi și sã le socotim, cã au zis Dumnezeu cã „întrînsele vom afla viața de véci”. Și iar au mai zis: „Fericiți cei curați cu inima, cã acéia vor vedea pre Dumnezeu”. Iatã cã nimic nu iaste mai drag lui Dumnezeu decât omul carele iaste curat cu inima și cu sufletul, și iar nimic nu-i iaste mai urât decât curvariul și decât preacurvariul, cã aceștia mai osândiți vor fi în ziua judecãții, decât toți tâlharii și ucigașii. Pentru cã curvariul el însuși sã face jertvã junghiatã înaintea diavolului, cã-și spurcã și trupul și sufletul cu spurcãciune spurcatã. Cã pentru unii ca aceștea grãiaște fericitul Pavel apostolul și zice: „Oamenii aceștia n-au ispitit sã aibã pre Dumnezeu în cugetele lor, pentru acéia și Dumnezeu i-au dat în mintea și în firea cea nebunã, ca sã facã céle ce nu sã cad și céle se suntu pline de toatã nedreptatea: curvii, ficleșuguri, rãutãți, pizme, ucideri, pohte, înșãlãciuni, lucruri réle, urâciuni dumnezeiești, dosãzi, trufii, aflare de réle, neascultãri de pãrinți, neînțelegãtori, țiitori de pizmã și nepaznici de jurãmânt și nemilostivi, carii nu pricep dreptatea lui Dumnezeu și carii de aceștea vor face lucruri ca acéstea, vrédnici suntu de moarte și vinovați judecãții lui Dumnezeu cei înfricoșate”. Și încã mai zice: „Știm cã légea iaste sufleteascã, iar eu suntu de trup, supus suptu pãcate, cã ce fac eu nu știu; cã nu fac ce-mi iaste voia, ci ce-mi iaste urât, acéia fac; cã nu fac binele care voiu, ci fac rãul, care nu voiu. Cã cei ce suntu trupești, céle trupești cugetã, iar cei ce suntu sufletești, cugetã céle sufletești; ce înțelepciunea și cugetul trupescu iaste moartea, iar cugetul sufletescu iaste viața și pacea; pentru cã cugetul cel trupescu iaste vrajbã spre Dumnezeu. Dreptu acéia, nimenea sã nu sã amãgeascã, ci de va gândi cineva întru voi, cã iaste înțeleptu, el sã fie întru toate nebun, ca apoi sã fie înțeleptu; cã înțelepciunea lumii aceștiia iaste nebunie la Dumnezeu. Cã iaste scris, de zice: „Prinde pre cei înțelepți în meșteșugurile lor”. Și iar: „Știe Domnul cugetele omenești, cã suntu deșarte”.” Pentru acéia zice: „Pãziți-vã cu deadinsul cum umblați și nu umblați ca cei neînțelepți, ci ca cei preaînțelepți, rãscumpãrând vrémea, cã suntu zile réle”. Pentru acéia zice: „nu fireți nebuni, ci sã pricépeți ce iaste voia lui Dumnezeu și nu vã îmbãtareți de vin, dintru carii sã întãrâtã curviia, cã lãcașul și traiul nostru iaste în ceriuri de unde așteptãm și pre mântuitorul nostru Iisus Hristos”. „Deci nu vã înșãlați, cã nici curvarii, nici preacurvarii, nici spurcãtorii, nici cei ce curvescu cu bãrbați, nici rãpitorii, nici bețivii, nici dosãditorii nu vor moșteni împãrãțiia ceriului. Iar poama cea sufleteascã iaste dragostea, bucuriia, pacea, îndelungã rãbdarea, bunãtatea, milosteniia, credința, blândéțele, oprirea, curãțirea. Deci împotriva acestora nu-i légé. Un Dumnezeu, o credințã, un botezu și un tatã tuturor, carele iaste preste toate și întru noi, întru toți”. Goniți pacea!1 Dreptu acéia, tot omul, sau împãrat sau domnu, sau sãrac sau mișel, sau buruitoriu, iaste datoriu sã sã pãzeascã din tinerețele sale în fricã și în cutremur de toate spurcãciunile, de curvie și de toate înfierbântãrile trupești, care sântu din ațâțarea și din îndemnarea diavolului, și de alte necurãții de toate. Cã zice Dumnezeu: „Oarecine va cãuta spre vreo muiare și o va pofti, amu preacurvie fãcu cu dânsa în inima sa”. Dar încã celor ce zac spurcatei curvii și a preacurviei și a curviei cu bãrbați și într-alte necurãții în toate, ce muncã groaznicã și cumplitã le va fi în ziua Domnului cea mare și înfricoșatã! Iar Pavel grãiaște zicându: „Fire-aș vrut sã fie toți oamenii ca și mine. Ci sã nu vã ispiteascã satana pentru neoprirea voastrã“. Ci fieștecarele sã sã pãzeascã în toatã curãțiia și în frica lui Dumnezeu și în mintea cea întreagã, pânã ce va ajunge în vréme de vârstã și va trimite Dumnezeu cui ce-i va fi voia sa, sã sã facã dupã tocmeala și dupã obicéiul legii, cum zice Scriptura, cã „curatã iaste nunta și patul nespurcat (în vrémea sa, când i sã cuvine și sã trimite de la Dumnezeu). Iar curvarilor și tuturor spurcãtorilor va judeca Dumnezeu”.
Drept acéia, iubitul mieu fiiu, de te vei nevoi sã-ți pãzești trupul așa, pânã vei ajunge de vârstã, cum sã cade, cu curãție, cu înțelepciune și cu altã bunãtãțire te vei arãta înaintea lui Dumnezeu, tu te vei face de vei fi și cu trupul și cu sufletul biséricã duhului sfânt, cum iaste zis: „Voi sunteți bisérica Dumnezeului celui viu”. Deci, dã veți umbla dupã légea lui Dumnezeu și légea lui o veți face dreaptã sãracilor, și veți iubi cu toatã inima blândéțele și milosteniia și curãțiia, cu adevãrat fața lui Dumnezeu veți vedea, și ție va da Dumnezeu împãrațiia dupre pãmânt, și pentru tine o va da și feciorilor tãi, dupã tine, cum déde și lui Solomon Dumnezeu împãrãțiia, pentru tatãsãu David. Iar ție și împãrãțiii tale sã va dãrui de la Dumnezeu bãtrânéțe cinstité și ți sã vor adaoge ție anii vieții, cum sã adaoserã zilele și anii Ezechiei, împãratului ovreescu, 15 ani, cum vei vedea mai nainte spuindu. Și orîncãtro și spre ce vrãjmași de ai tãi vei mérge, tot îi vei birui și-i vei pune suptu picioaréle tale și te vei întoarce iar cu mare cinste și cu multã bucurie. Așijderea vei birui și pre toți pãgânii, carii vor veni asupra ta și-i va da Dumnezeu în mâinile tale, iar câți vor scãpa, cu mare rușine și ocarã sã vor înturna în țãrãle lor. Iar de nu mã vei asculta, o, iubitul mieu fiiu, și de învãțãturile lui Dumnezeu nu vei griji, și nu vei face voia și dreptãțile lui Dumnezeu, care ne-au învãțat și le auzim noi din sfintele scripturi, ce vei începe a face împotriva învãțãturilor lui Dumnezeu și céle ce nu sã cad, și vei mâniia pre duhul sfânt, cu carele ne-am semnat în ziua acéia ce ne-am curãțit de pãcatul strãmoșului nostru, omul cel ce fu zidit dintâi de mâinile lui Dumnezeu, și vei batjocori lucrurile lui Dumnezeu cu niscare lucrure spurcate și scârnave, ce vei face, pentru nechibzuiala și neînțelepciunea ta, sã știi cã va lua Dumnezeu domniia de la tine și o va da altuia, carele va face voia și poruncile lui Dumnezeu. Iar zilele tale le va împuțina și le va scurta, cum împuținã și scurtã și zilele Ofniei și ale lui Fineos, feciorii lui Iliia popei și judecãtoriul isrãilitenilor, pentru cã nu bãgarã séamã de învãțãtura tãtâne-sãu, nici pãzirã légea lui Dumnezeu. Pentru acéia cu rãu sã sfârși viața lor, și sufletele și le pierdurã. Iar tu, de vei face poruncile lui Dumnezeu, Dumnezeu îți va fi ajutor întru toate, ca și lui Samoil proroc; cã și acela era judecãtoriu israiliténilor, și era Dumnezeu cu dânsul în toatã vrémea. Iar de nu vei face voia lui Dumnezeu, el va lua de la tine domniia, cum au luat și împãrãțiia de la Saul și au dat-o lui David. Iar Saul, deaca mânie pre Dumnezeu, fu tot muncit și cãznit de duhul necurat și cât împãrãți, tot în gâlcevi și în nãpãști, și tot era supãrat de vrãjmași și de pãgâni în toatã viața sa. Și așa sã petrecu neamul și împãrãțiia de la dânsul pentru fãrdelegile lui. Iar tu, de vei face poruncile lui Dumnezeu și vei pãzi légea lui, el îți va înmulți vrémea împãrãției tale, cum au înmulțit ale îngãduitorilor sãi, ale lui David, ale Ezechiei, ale lui Ghedeon, carii și ei judeca israiliténii, și ale altora a mulți, carii umbla dupã voia lui Dumnezeu și au fãcut poruncile lui. Iar de nu-ți va fi grijã de poruncile lui Dumnezeu, nici vei bãga în seamã învãțãtura mea, pãzéște-te și te feréște, sã nu pați cumvași cum au pãțit mulți împãrați pentru negrijirea și nechibzuirea lor, cum fu Solomon, fie-sãu Rovoam și Avesalim și alții mulți, și au cãzut de la Dumnezeu și ș-au scurtat viața, și împãrãțiile lor rãu s-au petrecut și s-au cheltuit.
Și aceastã sã nu le gândești cã le grãescu eu din capul mieu, ci toate le-am aflat în sfintele scripturi, și ți le grãescu ca sã-ți fie de certare și de învãțãturã și de toatã trezviia și chibzuiala și bucuriia ce va sã fie, cum ți le voi arãta mai nainte pre amãruntul și le vei vedea chiar. Deci sã nu pae cuiva rãu, sau sã aibã vreo împutãciune spre noi pentru acéste cuvinte, cã pentru folosul sufletelor voastre ne-am nevoit, din adâncul inimii, și v-am adus aminte. Drept acéia, ia aminte cu înțelégere și cu socotealã și vezi cã de vei cãlca légea, și poruncile lui Dumnezeu nu le vei umplea, deacii mãcar de-ai birui toatã lumea și de ți s-ar pleca toți împãrații lumii aceștiia ție, și de s-ar scula cu toatã putérea lor sã-ți fie ție într-ajutor, nici de un folos nu-ți va fi, nici îți va putea ajuta cineva. Cã zice Scriptura: „Domnul iaste cela ce ține în palma sa ceriul și pãmântul, marea și toate vãzutele și nevãzutele” și „în sfințirea mâinilor lui toatã fãptura iaste ca o picãturã de apã într-un sad”. Iar de vei pãzi poruncile lui Dumnezeu și te vei nevoi sã le faci și sã umbli în voia lui Dumnezeu, deacii mãcar de ar avea toatã lumea pizmã pre tine și s-ar scula cu toatã putérea ei asupra ta, nimic nu-ți va strica, nici îți va face nici un rãu, ci mai multu își vor face lor rãu și stricãciune, cum și oarecând petrecurã oștile lui Faraon, carii sã scularã asupra israiliténilor, oamenii lui Dumnezeu, și-i gonea cu vrãjmãșie, iar ei sã cufundarã toți în Marea Roșie, ca plumbul.
De acum nu trebuie sã zãbovim de lucrurile céle ce am zis mai sus, ci pre scurt toate sã le arãtãm chiar cine din împãrați și în ce chip au îngãduit lui Dumnezeu și iar cum au cãlcat légea și au mâniiat pre Dumnezeu, și cum furã ispitiți de mâniia lui Dumnezeu și unii dentr-înșii cum au întorsu pre Dumnezeu iar cu milã, pentru cãința lor. Așijderea alții mulți, pentru negrija lor și pentru neîntoarcerea inimii, au pierit, cã n-au ascultat învãțãturile pãrinților celor sufletești, nici sfaturile celor bãtrâni. Deci sã ascultați și sã înțelégeți de viața lor și vã veți înțelepți, de veți lua aminte cu socotealã întru plecãciune inimilor și sufletelor voastre. Și vã feriți fieștecare den voi de céle réle, iar în lucrurile céle bune neîncetat sã vã nevoiți a face bine. Dreptu acéia, ia aminte de vezi și sã știi cum le-au fost începutul împãrãțiii lor și cum le-au fost împãrãțiile și cum le-au fost și sfârșitul.
Ilia era judecãtor și popã ovréilor și avea 2 feciori. Pre unul îl chema Ofni, iar pre altul Fineos. Iar ei nu știia pre Dumnezeu, nici dreptatea tãtâne-sãu cea preoteascã, care junghea jertvã înaintea tuturor oamenilor. Ci venea feciorii lui unde hierbea carnea céia ce era de sã gãtea pentru jãrtvã și lua un cârlig ce era fãcut de hier și cu trei colți și-l bãga într-acea cãldare mare ce fierbea carnea de jirtvã. Și ce sã lua și sã prindea într-acel cârligu cu 3 colți, era al popei. Așa fãcea tuturor israiliténilor câți venea sã facã jertvã lui Dumnezeu. Iar feciorii lui Ilia preotul, mai nainte încã, pânã nu fãcea jertvã lui Dumnezeu, mergea și zicea celor ce vrea sã facã jertvã: „Dați-ne carne sã frigem preotului, deacii nu vom lua din cãldare, cum iaste obiceiul”. Iar cei ce fãcea jertvã lui Dumnezeu zicea: „Îngãduiți întâi sã sã slujascã cum iaste légea, deaciia veți lua ce veți vrea”. Iar ei zicea: „De nu ne veți da, iar noi vom lua și fãr’ de voia voastrã“. Deacii acel pãcat al feciorilor lui Ilia fu foarte mare înaintea lui Dumnezeu, cãci fãcea necaz jertvei Domnului. Iar Ilia îmbãtrânise tot cu efudul Domnului. Și înțelese ce fac feciorii israiliténilor și-i chemã și le zise: „Pentru cãci faceți așa? Cã iatã eu auzu pre toți oamenii lui Dumnezeu plângându-se de voi și mie nu-mi place ce auzu de voi zicând, ci sã nu mai faceți așa. Cã de va greși un om altui om, sã va ruga pentru dânsul lui Dumnezeu; iar de va greși lui Dumnezeu, deacii cui sã va mai ruga?” Iar nu ascultarã învãțãtura tãtâne-sãu, cã vrea Dumnezeu sã-i piiarzã. Deacii veni un om a lui Dumnezeu la Ilia preotul și-i zise: „Așa zice Domnul: „Au doar nu m-am arãtat casei tãtâne-tãu și celor ce era cu dânsul robi în țara Eghipetului, în casa lui Faraon, și am ales casa tãtâne-tãu din toate casele lui Israil, cã mi-au fost voia sã slujascã oltariului mieu și sã-l cãdeascã cu cãdélnița și am luat efudul și l-am dat casei tãtâne-tãu, și toate jertvele focurilor le-am dat, sã fie mâncare israiliténilor. Dar tu pentru ce-ai cãutat spre tãmâia mea cu ochiu ficlean și spre jertva mea și ai slãvit mai mult pre feciorii tãi decât pre mine, ca sã blagosloveascã jertvele lui Israil mai nainte de mine?”. Iar acum iatã, zice Dumnezeu: „Pre cei ce mã vor înãlța, îi voi înãlța, iar pre cei ce mã urgisescu, îi voi face de vor fi de ocarã și de batjocurã“. Iatã, vor veni vremi și voiu piiarde sãmânța ta și sãmânța casei tãtâne-tãu și în véci bãtrâni nu vor fi în casa ta. Și te voi goni din oltariul mieu, și voi urgisi ochii lui, și voi blestema sufletul lui, și alții den casa ta toți vor cãdea de sabie bãrbãteascã. Și acest semnu sã-ți fie ție, cã va veni moarte pre amândoi feciorii tãi deodatã, pre Ofni și pre Finios, și vor muri într-o zi amândoi odatã de sabie. Și în locul lor alt preot credincios voi rãdica, care va face toate câte-s pre voia inimii méle și ale sufletului mieu. Și-l voi face casã credincioasã, și va mérge înaintea unsului mieu în toate zilele, și va zice: „Ia-mã în casa ta, sã mãnâncu pâinea Domnului”.”

"No man is an island entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main... And therefore never send to know for whom the bell tolls; it tolls for thee." - John Donne

Scrisoarea lui ªtefan cel Mare cãtre Principii creºtini
25 ianuarie 1475

Cãtre Coroana ungureascã ºi cãtre toate þãrile în care va ajunge aceastã scrisoare, sãnãtate. Noi, ªtefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Þãrii Moldovei, mã închin cu prietenie vouã, tuturor cãrora le scriu, ºi vã doresc tot binele, ºi vã spun Domniilor Voastre cã necredinciosul împãrat al turcilor a fost de multã vreme ºi este încã pierzãtorul întregii creºtinãtãþi ºi în fiecare zi se gândeºte cum ar putea sã supunã ºi sã nimiceascã toatã creºtinãtatea. De aceea, facem cunoscut Domniilor Voastre cã, pe la Boboteaza trecutã, mai sus-numitul turc a trimis în þara noastrã ºi împotriva noastrã o mare oºtire, în numãr de 120.000 de oameni, al cãrei cãpitan de frunte era Soliman paºa beglerbegul; împreunã cu acesta se aflau toþi curtenii sus-numitului turc, ºi toate popoarele din Romania, ºi domnul Þãrii Munteneºti cu toatã puterea lui, ºi Assan beg, ºi Ali beg, ºi Schender beg, ºi Grana beg, ºi Oºu beg, ºi Valtival beg, ºi Serefaga beg, domnul din Sofia, ºi Cusenra beg, ºi Piri beg, fiul lui Isac paºa, cu toatã puterea lui de ieniceri. Aceºti mai sus-numiþi erau toþi cãpitanii cei mari, cu oºtile lor.

Auzind ºi vãzând noi acestea, am luat sabia în mânã ºi, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva duºmanilor creºtinãtãþii, i-am biruit ºi i-am cãlcat în picioare, ºi pe toþi i-am trecut sub ascuþiºul sabiei noastre; pentru care lucru, lãudat sã fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre aceasta, pãgânul împãrat al turcilor îºi puse în gând sã se rãzbune ºi sã vie, în luna lui mai, cu capul sãu ºi cu toatã puterea sa împotriva noastrã ºi sã supunã þara noastrã, care e poarta creºtinãtãþii ºi pe care Dumnezeu a ferit-o pânã acum. Dar dacã aceastã poartã, care e þara noastrã, va fi pierdutã – Dumnezeu sã ne fereascã de aºa ceva – atunci toatã creºtinãtatea va fi în mare primejdie. De aceea, ne rugãm de Domniile Voastre sã ne trimiteþi pe cãpitanii voºtri într-ajutor împotriva duºmanilor creºtinãtãþii, pânã mai este vreme, fiindcã turcul are acum mulþi potrivnici ºi din toate pãrþile are de lucru cu oameni ce-i stau împotrivã cu sabia în mânã. Iar noi, din partea noastrã, fãgãduim, pe credinþa noastrã creºtineascã ºi cu jurãmântul Domniei Noastre, cã vom sta în picioare ºi ne vom lupta pânã la moarte pentru legea creºtineascã, noi cu capul nostru. Aºa trebuie sã faceþi ºi voi, pe mare ºi pe uscat, dupã ce, cu ajutorul lui Dumnezeu celui Atotputernic, noi i-am tãiat mânã cea dreaptã. Deci, fiþi gata, fãrã întârziere.

Datã în Suceava, în ziua de Sfântul Pavel, luna ianuarie în 25, anul Domnului 1475.
ªtefan voievod, domnul Þãrii Moldovei.

"No man is an island entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main... And therefore never send to know for whom the bell tolls; it tolls for thee." - John Donne

Si-a bagat coada.

Ramanem fara papa si posibil fara patriarh.

da' INDRACIT mai esti, maica si te munceste rau de tot, Necuratul ! ptui,

Scrisoarea lui ªtefan cel Mare cãtre Principii creºtini
25 ianuarie 1475

Cãtre Coroana ungureascã ºi cãtre toate þãrile în care va ajunge aceastã scrisoare, sãnãtate. Noi, ªtefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Þãrii Moldovei, mã închin cu prietenie vouã, tuturor cãrora le scriu, ºi vã doresc tot binele, ºi vã spun Domniilor Voastre cã necredinciosul împãrat al turcilor a fost de multã vreme ºi este încã pierzãtorul întregii creºtinãtãþi ºi în fiecare zi se gândeºte cum ar putea sã supunã ºi sã nimiceascã toatã creºtinãtatea. De aceea, facem cunoscut Domniilor Voastre cã, pe la Boboteaza trecutã, mai sus-numitul turc a trimis în þara noastrã ºi împotriva noastrã o mare oºtire, în numãr de 120.000 de oameni, al cãrei cãpitan de frunte era Soliman paºa beglerbegul; împreunã cu acesta se aflau toþi curtenii sus-numitului turc, ºi toate popoarele din Romania, ºi domnul Þãrii Munteneºti cu toatã puterea lui, ºi Assan beg, ºi Ali beg, ºi Schender beg, ºi Grana beg, ºi Oºu beg, ºi Valtival beg, ºi Serefaga beg, domnul din Sofia, ºi Cusenra beg, ºi Piri beg, fiul lui Isac paºa, cu toatã puterea lui de ieniceri. Aceºti mai sus-numiþi erau toþi cãpitanii cei mari, cu oºtile lor.

Auzind ºi vãzând noi acestea, am luat sabia în mânã ºi, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva duºmanilor creºtinãtãþii, i-am biruit ºi i-am cãlcat în picioare, ºi pe toþi i-am trecut sub ascuþiºul sabiei noastre; pentru care lucru, lãudat sã fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre aceasta, pãgânul împãrat al turcilor îºi puse în gând sã se rãzbune ºi sã vie, în luna lui mai, cu capul sãu ºi cu toatã puterea sa împotriva noastrã ºi sã supunã þara noastrã, care e poarta creºtinãtãþii ºi pe care Dumnezeu a ferit-o pânã acum. Dar dacã aceastã poartã, care e þara noastrã, va fi pierdutã – Dumnezeu sã ne fereascã de aºa ceva – atunci toatã creºtinãtatea va fi în mare primejdie. De aceea, ne rugãm de Domniile Voastre sã ne trimiteþi pe cãpitanii voºtri într-ajutor împotriva duºmanilor creºtinãtãþii, pânã mai este vreme, fiindcã turcul are acum mulþi potrivnici ºi din toate pãrþile are de lucru cu oameni ce-i stau împotrivã cu sabia în mânã. Iar noi, din partea noastrã, fãgãduim, pe credinþa noastrã creºtineascã ºi cu jurãmântul Domniei Noastre, cã vom sta în picioare ºi ne vom lupta pânã la moarte pentru legea creºtineascã, noi cu capul nostru. Aºa trebuie sã faceþi ºi voi, pe mare ºi pe uscat, dupã ce, cu ajutorul lui Dumnezeu celui Atotputernic, noi i-am tãiat mânã cea dreaptã. Deci, fiþi gata, fãrã întârziere.

Datã în Suceava, în ziua de Sfântul Pavel, luna ianuarie în 25, anul Domnului 1475.
ªtefan voievod, domnul Þãrii Moldovei.
_________
Multumim pentru postari si mai asteptam.Muuuuuuulti ar trebui sa ia aminte cum au crezut strabunii nostrii in frunte cu conducatorii.Acum toti neia nimeni vor sa aduca oamenii la necredinta lor.

Scrisoarea lui Decebal catre cei ce cred in Zalmoxe.

Voi, urmasii mei, sa nu va lasati pacaliti de catre cei care nu cred in Zalmoxe. El e de-al nostru nu este al Romei al Atenei sau al lui Moise. Cei care veti crede in ei veti fi blestemati. NU incalcati traditia tracilor, dacilor si getilor. Cei care o sa va lasati pacaliti o sa fiti arsi pe rug de catre cei pe care ii veti tolera sau o sa simtiti saracia 1000 de ani tot neamul vostru si o sa fiti slugi la hoituri si preoti.
Ooooo! Zalmoxe! Sa se faca voia TA.

ARTICOLUL 29 Libertatea conºtiinþei Drepturile ºi libertãþile fundamentale
Categorie: Constitutia Romaniei actualizata



CAPITOLUL II
Drepturile ºi libertãþile fundamentale
ARTICOLUL 29

Libertatea conºtiinþei

(1) Libertatea gândirii ºi a opiniilor, precum ºi libertatea credinþelor religioase nu pot fi îngrãdite sub nici o formã. Nimeni nu poate fi constrâns sã adopte o opinie ori sã adere la o credinþã religioasã, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conºtiinþei este garantatã; ea trebuie sã se manifeste în spirit de toleranþã ºi de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere ºi se organizeazã potrivit statutelor proprii, în condiþiile legii.

(4) În relaþiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acþiuni de învrãjbire religioasã.

(5) Cultele religioase sunt autonome faþã de stat ºi se bucurã de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenþei religioase în armatã, în spitale, în penitenciare, în azile ºi în orfelinate.

(6) Pãrinþii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaþia copiilor minori a cãror rãspundere le revine.


Citiþi mai mult: legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-29-constitutie

"No man is an island entire of itself; every man is a piece of the continent, a part of the main... And therefore never send to know for whom the bell tolls; it tolls for thee." - John Donne

"Cum oare omul cel drept este nenorocit, iar cel rãu plin de toate bunãtãþile?

Cand unii oameni vad pe cei buni, pe cei cu viata curata si pe cei cari traiesc in dreptate, sugrumati de saracie, amenintati, huliti, abia castigandu-si hrana de toate zilele, iar adesea macinati si de boale lungi si grele si fara nici un sprijin, iar pe inselatori, pe pacatosi si pe cei rai, inconjurati de bogatie, desfatandu-se, imbracati cu haine scumpe, avand multime de slugi si bucurandu-se de slujbe inalte, atunci acesti oameni hulesc purtarea de grija a lui Dumnezeu si spun:”Unde este purtarea de grija a lui Dumnezeu?
Unde este judecata cea dreapta? Pentru ce omul cu viata curata si drept este nenorocit, iar cel rau si stricat, plin de toate bunatatile? Pentru ce unul se bucura de atata fericire, iar altul este sarac si lovit de cele mai mari nenorociri? ”
Omul care se indoieste de viata viitoare, nu va putea da raspuns acestor intrebari:acela, insa, care crede in Inviere, va inlatura cu usurinta aceasta hula si va spune celor razvratiti unele ca acestea “incetati de a ascuti limba voastra impotriva lui Dumnezeu, Creatorul vostru! Faptele noastre nu se marginesc la viata de aici, ci ne grabim spre o alta viata cu mult mai lunga, sau mai bine zis, spre una fara de sfarsit. Acolo, saracul, care traieste in dreptate, va primi rasplata nevointelor sale, iar desfranatul si inselatorul va fi pedepsit pentru rautatea lui”.
In adevar, viata de aici este o lupta, un loc de incercare, un stadion, iar viata viitoare este rasplata, cununa, premiile. Dupa cum un atlet trebuie sa lupte in arena cu sudoare, praf, zapuseala, nervi si nevointe, tot astfel si cel drept trebuie sa sufere aici multe si sa le rabde pe toate cu barbatie, daca vrea sa primeasca dincolo cununa stralucitoare.
Iar daca unii se turbura din pricina starii infloritoare in care traiesc cei rai sa se gandeasca la urmatorul fapt:talharii, inselatorii, ucigasii si hotii, inainte de a fi dusi inaintea tribunalului, traiesc in cel mai mare belsug, caci isi fac nenorocirile straine, propria lor buna stare; cand insa sunt judecati, ei sunt pedepsiti pentru toate acestea. Tot astfel si oamenii stricati, cei care intend mese bogate, cei care pasesc cu mandrie pe strada, cei care sfasie pe saraci, cand Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu, va veni cu ingerii Lui, cand va sta pe scaunul sau de judecata si va aduce inaintea Sa pe toate neamurile pamantului si cand ei vor fi adusi goi si despuiati de toata stralucirea lor, fara sa aiba vreun aparator sau ocrotitor, atunci vor fi aruncati fara nici o mila in raurile cele de foc.
Prin urmare, nu ferici pe acestia din pricina belsugului in care traiesc aici pe pamant, ci lacrimeaza din pricina pedepsei ce va sa fie; nu-l plange nici pe cel drept pentru saracia sa ci fericeste-l pentru bogatia viitoare a bunurilor din care va avea parte si inradacineaza in sufletul tau aceasta dovada despre inviere; daca esti, drept, sa cauti sa fii si mai incercat dandu-ti mai mult osteneala pentru nadejdea cea mare a Invierii; iar daca esti rau departeaza-te de rautate, curatindu-te de aceasta prin frica pedepsei ce va sa fie.
Dar poate va zice cineva:”Pe acestea le traim, incercandu-le in viata de aici, pe celelalte, insa le nadajduim; acestea sunt vadite, pe cand acelea nu se vad si sunt departe de noi”.
Chiar daca nu se vad, sunt totusi mai vadite decat cele care se vad. Dar pentru ce spun:mai vadite? Pe acelea poti sa le vezi mai bine decat pe acestea. Acestea trec, dar acelea raman. Pentru aceasta, Apostolul spune:”Deoarece noi n-avem in vedere pe cele ce se vad, ci pe cele ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sânt vremelnice, pe cand cele ce nu se vad sunt vesnice”. (II Corinteni 4, 18).
Daca ai spune: “Cum voi putea sa vad pe cele neprevazute, cand pe cele care sânt de fata nu pot sa le vad”, voi incerca sa-ti dovedesc aceasta chiar din cele pamantesti.
In adevar, nimeni n-ar putea dobandi bunurile acestea trecatoare din lume, daca n-ar vedea pe cele nevazute inaintea celor vazute.
De pilda: negustorul, care face negot pe mare, sufera multe necazuri: furtuni, furia valurilor, naufragii, mii de greutati. Dupa necazuri, insa, se bucura de bogatia sa, caci vinde marfurile si face frumoasa afacere. Totusi, mai intai necazurile si apoi marfurile. Marea si valurile se vad de cel care iese din port, negustoria insa nu, caci inca o nadajduieste, nu s-ar apropia de cele prezente, care le vad.
Tot astfel si plugarul; injuga boii, scoate plugul, taie vrazda adanca, arunca semintele, cheltuieste tot ce are, sufera arsita, ploile alte multe neajunsuri, iar dupa toate acestea asteapta sa vada campurile inverzite si aria plina. Si aici mai intai osteneala si apoi rasplata; iar rasplata este nevazuta pe cand oboseala vazuta si aratata. Una se nadajduieste, iar alta este de fata. Totusi, daca plugarul nu s-ar uita mai intai la rasplata cea nevazuta ochilor trupului, nu numai ca nu va injuga boii, nu va scoate plugul si nu va arunca seminte, dar nici nu se va misca de acasa, vreodata pentru aceasta treaba.
Prin urmare nu este oare fara judecata ca in lucrurile vietii sa cauti pe cele nearatate inaintea celor aratate, sa suferi oboseli inaintea rasplatei, sa suferi intai pe cele grele si apoi sa astepti pe cele de folos, iar cu privire la înviere sa te indoiesti si sa ceri rasplati inaintea ostenelei, sa te arati deci mai mic la suflet decat plugarul si negustorul?
Dar si in alta privinta ne aratam mai rai decat ei. Cum? Aceia desi n-au incredere deplina in ce priveste izbutirea intreprinderii lor, cu toate acestea nu dau indarat in fata ostenelilor.
Tu, insa, cu toate ca ai un chezas vrednic de credinta, pe Dumnezeu, totusi nu iei pilda din rabdarea acelora. Plugarul adeseori, dupa ce a aruncat samanta, a lucrat pamantul si a vazut inverzite campurile insamantate, daca vine grindina, sau neghina, sau lacustele, a pierdut rasplata ostenelilor sale si dupa multe sudori se intoarce acasa cu mainile goale.
Tot astfel si negustorul, dupa ce a calatorit mult pe mare, aducand corabia plina, de multe ori, chiar langa port, daca strabate vant puternic si o loveste de stanci, abia scapa cu trupul gol. Indeobste vorbind, in viata se pot intampla la sfarsit asemenea nenorociri. Dar in credintele tale crestinesti nu este asa, ci cel care a suferit multe osteneli, care a semanat evlavia, care a luptat, isi ajunge scopul.
In adevar, Dumnezeu n-a ingaduit nici schimbarii vremurilor, nici furiei vanturilor sa nimiceasca rasplata acestor osteneli, pentru ca ele sunt depuse in ceruri, in vistierii nefurate.
Sa nu-mi spui, asa dar, caci daca cercetezi bine ele sânt nevazute, caci daca cercetezi bine ele sânt mai vazute decat cele pe care le tinem in mâni. Ele isi iau sborul si se duc inainte de a se statornici; schimbarile sânt grabnice, iar stapanirea lor necredincioasa. Aceasta si despre bogatie si despre frumusetea trupului si laolalta despre toate cele ale vietii. De aceea si proorocul batandu-si joc de cei cari traiesc in placeri, cari se innebunesc dupa bani si dupa lux, zice: “Ei le socoteau pe acestea ca unele ce stau si nu fug”(Amos VI, 5).
Dupa cum nu este cu putinta sa prinzi umbra, tot astfel nici lucrurile vietii pamantesti; unele pier la sfarsit, iar altele se pierd inainte de sfarsit, mai usor decat sivoiul. Cele viitoare insa nu sunt asa; nu se schimba, nu imbatranesc, ci infloresc necontenit si raman cu aceeasi frumoasa infatisare. Incat trebuie sa numim lucrurile din lumea aceasta nevazute si neinvederate, trebue sa le numim si necredincioase, caci nu raman la cei cari le iau, ci schimba stapanii, sar in fiecare zi de la unul la altul.
Nu-mi spune: “Cum poate sa invieze iarasi trupul si sa ajunga nestricacios? ”
Cand lucreaza puterea lui Dumnezeu, intrebarea:”Cum”, sa nu se puna!"
- Sfântul Ioan Gurã de Aur

De la: Black_Friday, la data 2013-02-19 22:16:47ARTICOLUL 29 Libertatea conºtiinþei Drepturile ºi libertãþile fundamentale
Categorie: Constitutia Romaniei actualizata



CAPITOLUL II
Drepturile ºi libertãþile fundamentale
ARTICOLUL 29

Libertatea conºtiinþei

(1) Libertatea gândirii ºi a opiniilor, precum ºi libertatea credinþelor religioase nu pot fi îngrãdite sub nici o formã. Nimeni nu poate fi constrâns sã adopte o opinie ori sã adere la o credinþã religioasã, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conºtiinþei este garantatã; ea trebuie sã se manifeste în spirit de toleranþã ºi de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere ºi se organizeazã potrivit statutelor proprii, în condiþiile legii.

(4) În relaþiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acþiuni de învrãjbire religioasã.

(5) Cultele religioase sunt autonome faþã de stat ºi se bucurã de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenþei religioase în armatã, în spitale, în penitenciare, în azile ºi în orfelinate.

(6) Pãrinþii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaþia copiilor minori a cãror rãspundere le revine.


Citiþi mai mult: legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-29-constitutie[/quote]

E o constitutie scrisa si aprobata de crestini. Credeam ca iti dai seama. Dar unde nu e nici dumnezeu nu are pretentii.

De la: gabigabi2, la data 2013-02-18 16:14:53himmm e ca si cum ai cere sa-ti taie cineva aerul !
esti sigur ca poti trai fara el ?

Se vede ce iese daca scapam de el.
Vede tot forumul.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

Intrebarea este cine si ce se ascunde sub numele dumnezeu!





Papa Benedict a demisionat pentru a nu fi arestat: este acuzat de crime împotriva umanitãþii!

Asa cum spuneam in articolele anterioare, traim vremuri de mari schimbari si de revelare a adevarului. Uneori ma gandesc la cei care inca nu s-au trezit, cum vor suporta acest adevar? Pe langa existenta extraterestrilor, a bazelor subterane secrete si a proiectelor negre ale Cabalei, un alt adevar zguduitor iese la iveala, iar oamenii Noii Ere incep sa faca dreptate. Ma refer la faptul ca anul trecut George W. Bush, Tony Blair, Donald Rumsfeld, regina Elisabeth a Marii Britanii si Papa Benedict si inca cativa din "staff-ul" Cabalei au fost judecati de catre un Tribunal International din Kuala Lumpur (Malaezia) si condamnati pentru complicitate si trafic de copii, genocid si crime impotriva umanitatii.

Video aici: www.youtube.com/watch?v=t8WV5Bo3lBw



Acum a venit randul unui Tribunal dintr-o tara europeana sa faca acelasi lucru cu Papa Benedict. Iata de ce papa a demisionat asa, in mod neasteptat, dupa ce a primit instiintarea la Vatican. Cititi documentul mai jos:

Global Media lanseaza Declaratia Tribunalului International al Crimelor Bisericii si Statului (ITCCS) de la Bruxelles

PDL ul a fost rampa de lansare la presedentie,acum pacalesc cu MISCAREA POPULARA ca inca mai sunt prosti in Romania