Info

Romanul s-a nascut poet

Toate forumurile General

EvoluČ›ia tehnologiei ecranului Ă®n seria Samsung Galaxy S

DestinaČ›ii inedite din Europa - oraČ™e medievale fascinante

3 echipamente care te vor ajuta sÄ administrezi mai uČ™or un magazin fizic

Topicul anterior | Topicul urmator

Pagini: << 244 245 246 247 248 249 250 251 >> Sari la pagina:

gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011	Postat pe: 6 Decembrie 2015, ora 07:22 buna dimineata, Heterodox ! as vrea sa fac doar un mic comentariu la ce-ai spus tu , dar cu amaraciune spun : deh, daca noi dovedim mereu si mereu ca suntem incapabili sa ne guvernam singuri !

Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 11 Decembrie 2015, ora 06:11 Anonim LA PUSCARIE cu Basescu ... si TOTI coruptii ..! De cand si-a gasit in pat Concubina c-un amant, Base doar un gind mai are: Cum sa faca,s-o omoare, In asa fel,ca sa para, C-a fost moarte naturala. De la un amic,Vasile, Primeste sfaturi utile: -Basica,tu esti barbat Ademeneste-o la pat! Te pui cu"pixul"pe ea, Sa respire,n-o lasa! Dar stii cum?Si zi si noapte; Si prin fata si prin spate Pe sofa,ori pe covor, In living,in dormitor, Sa o tii Base-n "pix" Patruzeci de zile fix! Si,cand aste zile-or trece, O s-o pupe ma-sa rece. Se duce Base degraba Si se apuca de treaba. Dupa treiscinci de zile, Se-ntalneste cu Vasile. -Base,ce-i de capul tau? Arati groaznic,arati rau, Esti slab ca firul de iarba Si-ai un tremurat in barba; Ori nu bei?Ori nu mananci? Sau poate ca ai limbrici? Amice,nu e de bine; Vad cimitirul prin tine. Barem,Nuty, cum arata? Tot ca tine,daramata? -As! Ea canta si danseaza, E vesela, jubileaza, Dobitoaca! Habar n-are Ca peste cinci zile moare. Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Musetel 9787 mesaje Membru din: 4/04/2012	Postat pe: 28 Decembrie 2015, ora 11:59 De la: zenitt, la data 2015-11-03 19:23:16Parodie la Covor de frunze Muşeţel. 'Covor de frunze' arămii le sulfă vântul printre vii. 'O doamnă-n parc' priveşte cu nostalgie cernitele frunze in vrac, de când? Cine ştie! 'Vântul adie' Frunze alintă, pe-o bancă un domn câştigă c-o chintă, un altul pică de somn. La astfel de tablou şi sufletul surâde, un nour din nou picură lacrimi acide. Gabriel îl ia pe Mihai, în ceruri bate la poartă, mai bine-I acolo în Rai decât in lumea nedreaptă. Iar domnul --ce c-o chinta In linistea serii se pregatea A castiga mana ce-i alinta Inima lepadata de catifea,-- --de nu a adormit inca Culcat de atata zbucium, In fosnet de frunze mai canta O colinda de Craciun.-- Colinda la Cer ii urca, Ingerii ii deschid Calea, Dumnezeu ii face porunca: Timpul sa-l birui cu Iubirea! Lacrimile-s menite din Cer Ochii incetosati a-i limpezi Iar in lumea plina de mister Spre un loc in Rai te-or calauzi. Raporteaza abuz de limbaj ''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 28 Decembrie 2015, ora 20:50 Dragoste adevărată Dragoste adevărată De fecioară prea curată; Tânără-ntineritoare, Dragoste de fată mare; Însă plină-i de durere Dragostea cea de muiere, De durere şi de haz, De dulceaţă şi necaz; Îndărătnică şi dragă Cată ceartă ziua-ntreagă, Iară sara se împacă, Că tot ţie va să-ţi placă; Dragostea de la muieri E cu sare şi piperi, Nu-i lihnită şi dulceagă, Zi cu zi în foc te bagă, E războinică, fierbinte Şi cu capul fără minte; Dragostea de la muiere E ca fagurul de miere, Dar un fagur pipărat, Dulce când e supărat, Că-i răstită şi cu toane, Nedusă pe la icoane; Ochii negri amândoi Îţi dau pururea război, Gura cea cu zâmbetele, Tare-ţi poartă sâmbetele Ş-acel drac cu mâni subţiri Cu mânie în priviri Tot mai scump pe zi ce merge… Autor: Mihai Eminescu Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*

Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 7 Ianuarie 2016, ora 13:49 În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Și atunci, am putut să mă liniștesc. Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul … Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism. Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu. Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat. Astăzi, am descoperit … Modestia. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile. Și aceasta se numeste … Plenitudine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios. şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.” super_green_frog a scris pe 1 Februarie 2011, 02:54 Poemul este scris de Charlie Chaplin Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011	Postat pe: 7 Ianuarie 2016, ora 15:20 ei da, asta se cheama Intelepciune ! frumos , foarte frumos si foaaaarte Adevarat ! Raporteaza abuz de limbaj
Musetel 9787 mesaje Membru din: 4/04/2012	Postat pe: 10 Ianuarie 2016, ora 19:07 De la: Fl_Orion999, la data 2016-01-07 13:49:05În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Și atunci, am putut să mă liniștesc. Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul … Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism. Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu. Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat. Astăzi, am descoperit … Modestia. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile. Și aceasta se numeste … Plenitudine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios. şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.” super_green_frog a scris pe 1 Februarie 2011, 02:54 Poemul este scris de Charlie Chaplin Musetel aime votre publication ! Musetel likes your story ! Raporteaza abuz de limbaj ''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 11 Ianuarie 2016, ora 17:43 Puradelul Moş Crăciun de Emilia Plugaru Ce se-ntâmplă, cine ştie? Coadă-i la cofetărie. Azi, în ziua de Ajun, Vânzător e Moş Crăciun. Moşu-mparte la copii Caramele, jucării, Şi nu cere un bănuţ. Vine-un puradel micuţ, Se apropie de moşul: -Moşulică, umple-mi coşul, Dar te rog, umple-l mai bine, Sunt voinic şi îl pot ţine. Între două surioare, Eu în casă-s cel mai mare Şi în noaptea de Ajun Mă prefac că-s Moş Crăciun. Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*

Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 11 Ianuarie 2016, ora 17:44 Grigore Alexandrescu Boul şi viţelul Un bou ca toţi boii, puţin la simţire, În zilele noastre de soartă-ajutat, Şi decât toţi fraţii mai cu osebire, Dobândi-n cireadă un post însemnat. - Un bou în post mare? - Drept, cam ciudat vine, Dar asta se-ntâmplă în oricare loc: Decât multă minte, ştiu că e mai bine Să ai totdeauna un dram de noroc. Aşa de-a vieţii veselă schimbare, Cum şi de mândrie boul stăpânit, Se credea că este decât toţi mai mare, Că cu dânsul nimeni nu e potrivit. Viţelul atuncea plin de bucurie, Auzind că unchiul s-a făcut boier, Că are clăi sumă şi livezi o mie: "Mă duc, zise-ndată, niţel fân să-i cer." Făr-a pierde vreme, viţelul porneşte, Ajunge la unchiu, cearcă a intra; Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte: "Acum doarme, zice, nu-l pot supăra." - "Acum doarme? ce fel! pentru-ntâia dată După prânz să doarmă! Obiceiul lui Era să nu şază ziua niciodată; Ăst somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui." - Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală; S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii; Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială, Priimit în casă dacă vrei să fii." La o mojicie atâta de mare Viţelul răspunde că va aştepta; Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare, Pe lângă el trece, făr-a se uita. Cu mâhnire toate băiatul le vede, Însă socoteşte că unchiu-a orbit: Căci fără-ndoială nu putea crede Ca buna sa rudă să-l fi ocolit. A doua zi iarăşi prea de dimineaţă, Să-i găsească vreme, la dânsul veni: O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheaţă, Ca să-i facă bine, de el pomeni. "Boierule, zise, aşteaptă afară Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu." - "Cine? a mea rudă? mergi de-l dă pe scară. N-am astfel de rude, şi nici voi să-l ştiu." Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 11 Ianuarie 2016, ora 17:45 Grigore Alexandrescu Lupul moralist V-am spus, cum mi se pare, de nu îţi fi uitat, Că lupul se-ntâmplase s-ajungă împărat. Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui Ceea ce s-a urmat sub stăpânirea lui. Auzind împăratul că-n staturile sale Fac năpăstuiri multe păroşii dregători, Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale Unde să nu vezi jertfe mai mulţi prigonitori1, Porunci să se strângă obşteasca adunare Lângă un copac mare; Căci vrea pe unii-alţii să îi cam dojenească, Şi-n puţine cuvinte, Să le-aducă aminte Datoriile lor. Toţi se înfăţişară; şi-nălţimea lupească Începu să vorbească C-un glas dojenitor: "Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate? Datoriile slujbei astfel le împliniţi? Nu aveţi nici sfială, nici frică de păcate, Să faceţi nedreptate şi să năpăstuiţi? Toate slujbele voastre ţara vi le plăteşte: Încă, pe la soroace, Câte un dar vă face. Dar reaua nărăvire, Ce o aveţi din fire, Nu se tămăduieşte. Vedeţi cu ce morţi grele Se isprăvesc din lume Şi cum lasă rău nume Acei care fac rele. Gândiţi-vă că poate veţi da cuvânt odată La-nalta judecată. Gândiţi-vă la suflet, şi luaţi de la mine Pildă a face bine." Ăst cuvânt minunat, Pe care domnul lup auz că l-a-nvăţat, Trecând pe lângă sat, La ziua unui sfânt, când preotul citea Şi propovăduia, Pe mulţi din dregători să plângă i-a-ndemnat. "E! ce aţi hotărât, jupâni amploiaţi? Oare-o să vă-ndreptaţi?" Îi întrebă atunci înălţimea-mblănită, Ce purta o manta de oaie jupuită. "Spuneţi, o să schimbaţi purtarea-vă cea proastă?" - "Să trăiţi la mulţi ani, dobitocia-voastră, Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat; Ne poate fi iertat, Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a ne-arăta, De unde-aţi cumpărat postavul de manta?" Când mantaua domnească este de piei de oaie, Atunci judecătorii fiţi siguri că despoaie. Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 11 Ianuarie 2016, ora 17:46 Grigore Alexandrescu Toporul şi pădurea Minuni în vremea noastră nu văz a se mai face, Dar că vorbea odată lemne şi dobitoace Nu rămâne-ndoială; pentru că de n-ar fi, Nici nu s-ar povesti. Şi caii lui Ahil, care proorocea, Negreşit că au fost, de vreme ce-l trăgea. Întâmplarea ce ştiu şi voi s-o povestesc Mi-a spus-o un bătrân pe care îl cinstesc Şi care îmi zicea Că şi el o ştia De la strămoşii lui, Care strămoşi ai lui ziceau şi ei c-o ştiu De la un alt strămoş, ce nu mai este viu Şi pe-ai cărui strămoşi, zău, nu pot să vi-i spui. Într-o pădure veche, în ce loc nu ne pasă, Un ţăran se dusese să-şi ia lemne de casă. Trebuie să ştiţi, însă, şi pot să dau dovadă, Că pe vremea aceea toporul n-avea coadă. Astfel se încep toate: vremea desăvârşaşte Orice inventă omul şi orice duhul naşte. Aşa ţăranul nostru numai cu fieru-n mână Începu să sluţească pădurea cea bătrână. Tufani, palteni, ghindarii se îngroziră foarte: "Tristă veste, prieteni, să ne gătim de moarte, Începură să zică, toporul e aproape! În fundul unei sobe ţăranu-o să ne-ngroape!" - "E vreunul de-ai noştri cu ei să le ajute?" Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute Şi care era singur ceva mai la o parte. "Nu." - "Aşa fiţi în pace: astă dată-avem parte; Toporul şi ţăranul alt n-o să izbutească, Decât să ostenească." Stejaru-avu dreptate: După multă silinţă, cercări îndelungate, Dând în dreapta şi-n stânga, cu puţină sporire, Ţăranul se întoarse fără de izbutire. Dar când avu toporul o coadă de lemn tare, Puteţi judeca singuri ce tristă întâmplare. Istoria aceasta, de-o fi adevărată, Îmi pare că arată Că în fiece ţară Cele mai multe rele nu vin de pe afară, Nu le aduc străinii, ci ni le face toate Un pământean de-ai nostri, o rudă sau un frate. Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 14 Ianuarie 2016, ora 05:14 Scrisoarea II de Mihai Eminescu De ce pana mea ramane in cerneala, ma intrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? De ce dorm, ingramadite intre galbenele file, Iambii suitori, troheii, saltaretele dactile? Daca tu stiai problema astei vieti cu care lupt, Ai vedea ca am cuvinte pana chiar sa o fi rupt, Caci intreb, la ce-am incepe sa-ncercam in lupta dreapta A turna in forma noua limba veche si-nteleapta? Acea tainica simtire, care doarme-n a ta harfa, in cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfa, Cand cu sete cauti forma ce sa poata sa te-ncapa, Sa le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apa? insa tu imi vei raspunde ca e bine ca in lume Prin frumoasa stihuire sa patrunza al meu nume, Sa-mi atrag luare-aminte a barbatilor din tara, Sa-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunaoara, si dezgustul meu din suflet sa-l impac prin a mea minte. - Dragul meu, cararea asta s-a batut de mai nainte; Noi avem in veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearca prin poeme sa devina cumularzi, inchinand ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sunt cantati in cafenele si fac zgomot in saloane; Iar cararile vietii fiind grele si inguste, Ei incearca sa le treaca prin protectie de fuste, Dedicand brosuri la dame a caror barbati ei spera C-ajungand candva ministri le-a deschide cariera. - De ce nu voi pentru nume, pentru glorie sa scriu? Oare glorie sa fie a vorbi intr-un pustiu? Azi, cand patimilor proprii muritorii toti sunt robi, Gloria-i inchipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor inchina, numind mare pe-un pitic Ce-o besica e de spuma intr-un secol de nimic. incorda-voi a mea lira sa cant dragostea? Un lant Ce se-mparte cu fratie intre doi si trei amanti. Ce? sa-ngani pe coarda dulce, ca de voie te-ai adaos La cel cor ce-n opereta e condus de Menelaos? Azi adeseori femeia, ca si lumea, e o scoala, Unde-nveti numai durere, injosire si spoiala; La aceste acad?mii de stiint- a zanei Vineri Tot mai des se perindeaza si din tineri in mai tineri, Tu le vezi primind elevii cei imberbi in a lor clas, Pana cand din scoala toata o ruina a ramas. Vai! tot mai gandesti la anii cand visam in acad?mii, Ascultand pe vechii dascali carpocind la haina vremii, Ale clipelor cadavre din volume stand s-adune si-n a lucrurilor peteci cautand intelepciune? Cu murmurele lor blande, un izvor de horum-harum Castigand cu clipoceala nervum rerum gerendarum; Cu evlavie adanca ne-nvarteau al mintii scripet, Leganand cand o planeta, cand pe-un rege din Egipet. Parca-l vad pe astronomul cu al negurii repaos, Cum usor, ca din cutie, scoate lumile din chaos si cum neagra vecinicie ne-o intinde si ne-nvata Ca epocile se-nsira ca margelele pe ata. Atunci lumea-n capatana se-nvartea ca o morisca, De simteam, ca Galilei, ca com?dia se misca. - Ametiti de limbe moarte, de planeti, de colbul scolii, Confundam pe bietul dascal cu un crai mancat de molii si privind painjenisul din tavan, de pe pilastri, Ascultam pe craiul Ramses si visam la ochi albastri si pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pilda Catre vreo trandafirie si salbatica Clotilda. imi plutea pe dinainte cu al timpului amestic Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic. Scartiirea de condeie dadea farmec astei linisti, Vedeam valuri verzi de grane, undoiarea unei inisti, Capul greu cadea pe banca, pareau toate-n infinit; Cand suna, stiam ca Ramses trebuia sa fi murit. Atunci lumea cea gandita pentru noi avea fiinta, si, din contra, cea aievea ne parea cu neputinta. Azi abia vedem ce stearpa si ce aspra cale este Cea ce poate sa convie unei inime oneste; Iar in lumea cea comuna a visa e un pericul, Caci de ai cumva iluzii, esti pierdut si esti ridicul. si de-aceea de-azi-nainte poti sa nu ma mai intrebi De ce ritmul nu m-abate cu ispita de la trebi, De ce dorm ingramadite intre galbenele file Iambii suitori, troheii, saltaretele dactile... De-oi urma sa scriu in versuri, teama mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astazi sa ma-nceap-a lauda. Daca port cu usurinta si cu zambet a lor ura, Laudele lor desigur m-ar mahni peste masura. Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Musetel 9787 mesaje Membru din: 4/04/2012	Postat pe: 14 Ianuarie 2016, ora 13:37 Mihai Eminescu Mihai Eminescu a fost singurul scriitor ale carui comentarii literare nu le-am tocit. Ei, poate nu era chiar '' a toci'' verbul semnificativ care sa redea procedeul de invatare de a interpreta operele studiate in scoala, in liceu samd. Opera eminesciana, am stiut pur si simplu ca o inteleg si ca orice mi-ar pica in fata ochilor, scris de Eminescu, as sti sa interprétez just si original. Doamnele profesoare preferau sa renunte la pauzele lor pentru a ma astepta sa imi termin lucrarile, tezele samd. Cu domnii profesori, parte masculina a invatamantului si a educatiei, gaseam sa ma contrazic. Indiferent ca erau de limba si literatura româna, de matematici si Statistici, de Psihologie samd. Unii imi acceptau tacit remarcile corectoare, altii ma tratau copil de neam prost, altii imi convocau cel putin un parinte la scoala. Si , in final, tot io aveam dreptate, dar unii nu stiu a accepta asta. Amu' asta e.... Mihai Eminescu : E TRIST CA NIMENI SA NU STIE E trist ca nimeni să te știe, Dar și mai trsit să-ți zici mereu Că te-a pătruns nimicnicie Deși ai fost ca Dumnezeu. Unde sînteți, zâmbiri deșarte, Ochi mari ce nu-[i] mai pot uita?... O, figi departe, fugi departe, La ce mă îngâni cu fața ta? În viața lumii acestie, Ce-i fără capăt și-nceput, În toată neagra veșnicie O clipă numai te-am avut. De-atunci te chem din întuneric Și amintirea ta dezmierd Pîn ce răsai...un vis himeric, Abia răsai...și iar te pierd. Ca la un zvon ce lin adie Ureachea fin, mereu ascult... Tot mai puțină armonie... Pustiu din ce în ce mai mult. Și din comoara-mi de suspinuri, Cu amintiri, cu dor îmbrac Acest amor bogat în chinuri Și-n mângâieri de tot sărac. Raporteaza abuz de limbaj ''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
Musetel 9787 mesaje Membru din: 4/04/2012	Postat pe: 14 Ianuarie 2016, ora 13:45 O, RAMAI, RAMAI CU BINE de Mihai Eminescu O, rămâi, rămâi cu bine O, rămâi, rămâi cu bine Deși-n sufletu-mi te port, N-avuși sânge tu în vine Și născut ai fost tu mort. Da, amor fără de nume Ce în veci am tăinuit, Umbră-ai fost în astă lume Și o umbră ai pierit. Ce m-apuci de gât, iubită, De ce plângi și de ce tremuri? În cenușa părăsită Nu aprinzi tu alte vremuri. În zadar mă ții în brațe, În zadar îmi plângi pe piept, Pentru-a-ți spune neadevărul Al meu suflet e prea drept. Am iubit în tine visul Tinereții mele scump, Dar se duce tinerețea-mi Și din suflet eu te rump. Astăzi trece tinerețea-mi, Ea în ochii mei se stinge Eu te văd o umbră albă Un corp alb fărăr de sânge. Cu a vieții mele flăcări Au trecut ș-a ta viață Și asupra ta se lasă Nendurații-mi ochi de gheață. Raporteaza abuz de limbaj ''Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aş lăsa goale şi pe a o suta aş scrie: "Există o singură datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry
gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011	Postat pe: 14 Ianuarie 2016, ora 14:45 ce frumos ati deschis aniversarea zilei lui de nastere ! bravo voua ! Raporteaza abuz de limbaj
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 14 Ianuarie 2016, ora 16:58 Love Sms Story 001. A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată... Dar tu basme nu prea citeşti, Aşa că las-o moartă… 002. Nu vreau acum să te stresez Cu lecţii, ca la şcoală... Vroiam doar ca să-ţi povestesc O-ntâmplare reală... 003. Deci cum spuneam, a fost odat’, (Dar nu ca în poveşti ) O fată simplă şi-un băiat, Aşa cum şi tu eşti… 004. El nu era Luceafărul, Nici ea fiică de rege – S-au întâlnit întâmplător Asta se înţelege... 005. Într-o zi el a observat Ce mult ea îl atrage, Dar nu-i trecea încă prin cap În seamă să se bage. 006. Prin sms, el s-a gândit C-ar fi mai la-ndemână, Căci faţă-n faţă-i prea timid, Să-i spună măcar „Bună!”... 007. Că nu-i răspunde, a ştiut, Ştia că-l fierbe, hoaţa! Zicându-i „Bună!”, el a vrut Doar ca să spargă gheaţa... 008. Mereu la corpul ei visa, Avea multe obsesii, Deci i-a trimis un nou mesaj Zicându-i că e sexy... 009. Văzând că nu s-a supărat La gluma lui "obscenă", Atunci el a mai continuat Tot pe aceeaşi temă... 010. Căci un amic fără respect I-a zis că, la o fată, E mai bine să-i zici direct C-o vrei măcar o dată... 011. Se pare că n-a funcţionat, Ea nu mai era calmă. Când l-a văzut, de el s-a luat Şi-n plus, i-a dat şi-o palmă... 012. Nu că palma l-ar fi rănit, Dar foarte rău îi pare, Căci toată noaptea s-a gândit Cum să-i ceară iertare… 013. I-a dat mesaje mii şi mii Ca să-l ierte s-o-ndemne... A doua zi ea îi zâmbi – Era un semn, pesemne... 014. Văzându-i zâmbetul curat El chiar a rămas mască... Abia atunci a realizat Cât este de frumoasă... 015. Că e frumoasă, i-a tot zis În multe SeMeSe-uri, Dar în zadar, deci s-a gândit Să-ncerce şi-alte şmenuri... 016. Din lyricsuri s-a inspirat (Doar de la mari formaţii) Şi pentru ea a inventat Frumoase comparaţii... 017. Pe cât de mult el şi-ar dori, Pe-atât ea se preface, Se lasă greu de cucerit, Dar asta lui îi place... 018. Deloc pe gânduri n-a mai stat, Şi-a alungat tristeţea Şi-n continuare-a continuat Să-i cânte frumuseţea... 019. (Ştiu c-am făcut un pleonasm, Dar el ţine de metrică, Vă rog să îl consideraţi Drept ... licenţă poetică...) 020. Că-era frumoasă, ea ştia – I-au mai spus-o şi alţii... Sedusă ea nu se lăsa De-ale lui comparaţii... 021. Speranţa nu l-a părăsit: Acum vrea s-o-mbârlige Cu epitete despre chip, Sperând ca s-o câştige... 022. Contrar a ce ea-l acuza Că nu simte ce zice, Pe când cu focul se juca Începu a se frige… 023. La ochii ei visa mereu Şi îi vedea cu ochii, Acum nu îl mai obsedau Fuste scurte şi rochii… 024. Ea îi zâmbea acum mai des, Îl provoca, nebuna, Şi zâmbetul ei, mai ales, Îl chinuia într-una... 025. Aşa că i-a mărturisit Prin sms, fireşte, Cât se simte de fericit Atunci când ea-i zâmbeşte... 026. Ochi, zâmbet, chip, nu mai conta, La ea îi plăcea totul Căci se-ndrăgostise lulea Încetul cu încetul... 027. Că o iubea, era convins, În astfel de momente. Uşor-uşor el i-a trimis Şi alte complimente... 028. Mereu el a crezut că e Un drăcuşor de fată… Însă acum ea pentru el Era imaculată… 029. Simţea, când o privea în ochi, În inimă, un fulger... N-o mai vedea un drăcuşor, Ci dimpotrivă, înger... 030. Întotdeauna-n al său vis El o visa prinţesă, Visa că este al ei prinţ, Sau el zeu, ea zeiţă... 031. Iubirea lui nu mai era Demult una lumească, Căci frumuseţea ei părea De natură zeiască... 032. Atunci când se gândea la ea, Simţea zeci de senzaţii... De frică, nu le povestea La unii şi la alţii... 033. În mod ciudat, a hotărât, Căci poate o priveşte, Să-i spună chiar ei ce-a simţit Când la ea se gândeşte... 034. Atunci când se gândea la ea, Simţea zeci de emoţii, Şi dimineaţa, şi seara, Şi chiar în toiul nopţii... 035. Emoţia ce-l cuprindea, Spera să reuşească, Să i-o transmită, de-ncerca Să i-o împărtăşească... 036. Ea îl privea cu gene lungi, Dar fără să-l asculte... Ce mult el ar fi vrut atunci Să-ncerce s-o sărute... 037. (Şi nu c-aş încerca să-l scuz Da’-i cam crescuse pulsul…) Timid, cu teamă de refuz Şi-a-năbuşit impulsul… 038. Cum oare-ar fi reacţionat? Să-evite-orice confuzii, Tot prin mesaj a încercat Să-i facă nişte-aluzii... 039. Oricât de mult se abţinea, Simţea că nu mai poate: I-a zis pe faţă că de ea S-a-ndrăgostit de moarte... 040. Astfel s-a mai eliberat Şi-a continuat să-i spună Că pentru ea simţea deja O dragoste nebună... 041. Un alt sms el i-a dat Pe loc, ca s-o anunţe Că la poliţie-a sunat De furt să o denunţe... 042. Căci, deşi încă mai trăia Demult îi încetase Să îi mai bată inima: Ea inima-i furase... 043. Poliţia nu i-a răspuns, A luat-o ca pe-o glumă… Şi chiar el singur s-a convins De asta, pân’ la urmă… 044. Căci ea-n inima lui era... S-a liniştit, în timp ce Tocmai şi-a dat seama că ea N-avea cum s-o arunce… 045. El era bun la aburit, Şi la cuvinte meşter... Dar dintr-o dată s-a trezit Spunându-i c-o iubeşte... 046. Ea se-ndoia, binenţeles, Dar vă jur, e aievea, Că-s autor omniscient Şi ştiu deja povestea... 047. El o iubea atât de mult, Că nici eu n-am cuvinte – Credeţi-mă deci pe ... cuvânt Ca şi mai înainte... 048. Dar pentru ea a inventat Metafore sublime Şi cât de mult ţinea la ea I-a zis-o chiar şi-n rime… 049. Între ei doi el nu vedea Să mai stea vreun obstacol... C-o va iubi mereu, ştia, Deşi nu-era oracol... 050. Un semn i-a apărut în vis, Deşi nu era cleric... Acum era şi mai convins Că o va iubi veşnic... 051. Povestea lor, v-am spus deja, Ca în poveşti nu este... Dar dragoste cum el simţea N-a fost în vreo poveste... 052. Căci simţea cum iubirea lui Devine infinită, Cu toate că ea încă nu-i – Nu-i încă împlinită... 053. Ar face orice pentru ea, Poate chiar şi-o minune, Ar fi-n stare viaţa să-şi dea Doar ca să-i fie bine... 054. Ea, dacă nu ar mai vedea, El, fără nici un dubiu Şi-ar da ochii pentru transplant Ca-ntr-un film de pe youtube... (si anume: www.youtube.com/watch?v=GZ8-XalNyQQ) 055. Imaginea, el şi-a distrus, Cea de mascul feroce, Când pentru ea la toţi a spus C-ar facea-aproape orice... 056. Poate că spunându-le-aşa, A greşit, idiotul; Dar chiar simţea că pentru ea Ar face-aproape totul... 057. Un sms deosebit Chiar acum inventează, Care să-i spună exact cât Ea pentru el contează... 058. Ea pentru el însemna mult, E greu de spus prin vorbe... (Credeţi-mă iar pe cuvânt, Că-aşa e scris şi-n ciorne...) 059. Fără ea n-ar mai fi nimic, Ar fi doar plictiseală, Cred că nu i-ar mai arde nici De somn, ori de haleală... 060. El nici nu îşi imagina Fără ea, viitorul... I-a zis - s-o mintă nu putea - Că pentru el, ea-i totul... 061. Ca şi în Matrix aştepta Aleasa, s-o aleagă, S-apară Unica visa De-aproape-o viaţă-ntreagă... 062. Se potriveau atât de mult: Ea cu tupeu, el şmecher, Şi chiar din prima a ştiut, Că-s suflete pereche... 063. Mereu i-a spus doar despre ea Dar acum vrea să-i spună Cât de mişto şi cool le-ar sta Dacă-ar fi împreună... 064. Ea nu lua în seamă deloc Aceste apropouri, Credea că încă-şi bate joc, Că-s încă doar miştouri... 065. Să fie-amândoi, el i-a zis, Dar tot fără speranţă – Încă părea de neatins Această performanţă… 066. Dar prea uşor nu s-a lăsat, Continua s-o curteze, Şi pân' la urmă a mizat C-o s-o impresioneze... 067. În sfârşit el a încercat, Ca să se milogească, Să-i ceară, cum el o iubea, Şi ea să îl iubească… 068. Prin asta i-a dat de gândit: „Ce ar fi oare dacă... ?” Ea-şi zise că-i un gând tâmpit, Şi-a continuat să tacă... 069. Simţind că e un bun moment, Ia zis ca s-o amuze, C-ar putea fi eroul ei Şi vine s-o salveze… 070. Poate-a exagerat niţel Şi-a căzut în penibil Tot imitând în chip şi fel Eroi din cărţi şi filme… 071. Nici el nu mai ştia acum Cum să se revanşeze... (Însă ciudat, ea a-nceput De el să se-ataşeze...) 072. De la un curs el a chiulit (De ... mecanică cuantică...) Şi pentru ea a pregătit Chiar şi-o cină romantică... 073. (Şi nu m-acuzaţi din nou: „Oups!, Iar ai făcut-o lată!"; Cacofonia de mai sus E una acceptată!) 074. El nu îşi mai dorea nimic, Decât a ei iubire... Pe el îl făcea fericit Doar ea, din fericire... 075. (Exact la fel cum l-a tentat, - V-o spun ca la un frate - Să se gândească la păcat Tot doar ea, din păcate…) 076. Dar să trimită-a meritat, Toate-aceste mesaje, Căci a ieşit cu el în parc, Făr' să-i mai facă faze... 077. Cât era el de fericit, C-au ieşit împreună! Şi seara-apoi el i-a trimis Mesaj de „Noapte bună!”... 078. De câte ori el a visat Cu ea să se-ntâlnească, Şi-a reuşit, într-un final Visul să-şi împlinească... 079. El nici n-a mai putut dormi – Ah, ce frumoasă-i viaţa! I-a dat mesaj a doua zi De „Bună dimineaţa!”... 080. La frumuseţea ei oricum Devenise alergic, Dar nu se-oprea nici chiar acum, I-a scris şi mai energic... 081. Fără-a mai face nici un moft, Dorea a ei prezenţă, Căci el era, ca de un drog, Cuprins de dependenţă… 082. Simţea că nu putea trăi Decât cu ea de mână Şi totdeuna şi-ar dori Să fie împreună... 083. Dar deveni cam obsedat, Era cam paranoic, C-o să rămână fără ea, Se gândea, fără voie... 084. Însă îngrijorarea sa, Poate era precoce, Şi începu, fără să vrea, Prematur, s-o sufoce... 085. O visă, mângâind-o lin, În timp ce-i lucea părul, Un tip pe nume Cătălin... (Exact ca-n „Luceafărul”...) 086. Şi începu a fi gelos, S-a luat de ea aiurea, A pus urechea, ca un prost, La tot ce-i zicea lumea… 087. Căci un amic fără respect (Tot cel din strofa zece!) Îşi propusese-n mod suspect, Să-i facă să se certe... 088. Poate-avea bucurii la ea, Şi începu să-l mintă, Că-l înşela, şi el credea... Şi-avea inima frântă... 089. Că bagă strâmbe n-a ştiut, Şi de-aia punea botul, Că-l face nu ar fi crezut... Dar a luat ţeapă, prostul... 090. Ştia că cu-alta de-l vedea, Asta-ar înnebuni-o... Chiar dacă înc-o mai iubea, I-a scris, plângând, adio... 091. (Ştiu, nu prea v-a convenit Când aţi auzit vestea, Dar asta este, ciocu’ mic! Să continuăm … povestea...) 092. Şi-această ceartă s-a lăsat Cu multe vorbe grele, În seamă nu s-au mai băgat Şi-au stat aşa o vreme... 093. C-amicul l-a minţit, s-a prins, Şi-apoi i-a dat omorul... Iar faţă de ea l-au cuprins Regretele şi dorul... 094. Mesaj descuze nu putea - Căci iar ar fi rugat-o - Dar el pe toate i le-a dat În capitolul patru... 095. Altele noi a inventat - Şi-a folosit carisma - I-a zis câtă nevoie-avea Şi cât îi simţea lipsa... 096. Şi-a dat seama cât a greşit Atunci când a jignit-o... Şi-ntr-o clipă şi-a amintit Cât de mult a iubit-o... 097. Poate că ea l-a şi uitat Sau poate se ascunde... Dar printre lacrimi i-a jurat Că el nu o s-o uite... 098. Şi ea lacrimi în ochi avea Când a citit mesajul... Dar să-i răspundă nu-ndrăznea Căci nu avea curajul... 099. Clipe frumoase din trecut El i-a adus aminte... Cum el n-o uită, i-a cerut Nici ea să nu îl uite... 100. Multe cupluri se ceartă des De când lumea, se ştie... La fel şi ei, binenţeles, Mai mult dintr-o prostie... 101. Printr-un mesaj el iar i-a spus Cu inima curată Că o iubea ca la-nceput, La fel ca prima dată... 102. Să ştiţi că ea l-a schimbat mult, I-a dat un sens în viaţă – Nu mai e durul de demult Ce te prostea în faţă... 103. Căci dragostea lui pentru ea Era acum totală - Ea devenise-n viaţa sa O femeie specială... 104. Când se-ntâlniră prin oraş O-mbrăţişă puternic Şi i-a zis cum l-a dus de nas, Amicul cel nemernic... 105. Ea l-a-nţeles şi l-a iertat Căci nu avea ce face... Şi-atuncea el a-ngenuncheat, S-o roage să se-mpace... 106. Şi dacă tot era-n genunchi Şi-a zis că, poate-i timpul, Aşa cum l-a-nvăţat un unchi, Să-i spună, ca pe timpuri, 107. C-a stat ce-a stat şi s-a gândit Să nu mai stea degeaba, Chiar dacă se temea un pic Că graba strică treaba, 108. Şi-aşa că a considerat (Şi bine-mi pare mie) Că nu ar fi exagerat S-o ceară de soţie... 109. Ea nu a acceptat pe loc, Căci na, Doamne Fereşte! Nu se-aşteptase chiar deloc Şi-n plus, se mai gândeşte… 110. S-au luat şi erau fericiţi Deşi n-aveau lovele, Dar o avere-au moştenit, Ca în telenovele… 111. Şi pân’ la adânci bătrâneţi S-au iubit în neştire... N-a fost deloc ca în poveşti Şi nici măcar ca-n filme... 112. Şi au trăit aşa ani grei Iubindu-se frenetic, Fiindcă aşa vor muşchii mei Şi eul meu poetic! 113. Şi-astfel "povestea" celor doi, Se termină cu bine… Eu îţi doresc s-ajugi ca ei Căci şi-ei au fost ca tine… 114. Nu mi-a plăcut la Eminescu „Luceafărul”, că-i trist... De-aia-am băgat happy-endul: Pentru că mi-am permis... 115. Pe Eminescu-l întrecui Măcar fie-n lungime... (Şi nu vă gândiţi la prostii, Eu zic de strofe, rime...) 116. Poate că am avut tupeu Să fac una ca asta, Dar pân’ la urmă-i basmul meu Aşa că cu-asta basta! 117. (Cacofonia de aici N-a fost intenţionată: Puteam să zic cu "Aşadeci", În loc să zic "Aşa că"... 118. Dar când am scris, gumă n-aveam Să fac vreo ştersătură, Aşa c-a trebuit să bag Strofe de umplutură…) 119. Îmi pare rău dacă-am făcut Prea multe paranteze, Un singur rol ele-au avut: Doar să vă enerveze... 120. Şi-mi cer scuze ca autor, Că v-am luat cu-alte alea, Da-aşa-s eu mai ţăran, să mor! Şi-acu' THE END, hai, valea... 121. P.S. Dacă nu v-au plăcut Toate cele-ntâmplate, Daţi pe Jetix, c-au început Desene animate... kostibravo.blogspot.ro/ Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 14 Ianuarie 2016, ora 16:59 Lucea bolidul 01. A fost odată ca-n poveşti A fost ca niciodată, O ploaie de bolizi imenşi De minus şapte, parcă... 02. Dar era unul dintre ei De minus cinşpe, vere, Mai mare decât Soarele Sau Luna între stele ... 03. Din umbra mândrului apus Vali acum se-ndreapta La observaţii, unde sus, Andromeda-l aşteaptă. 04. Privea în zare, cum pe cer Răsare şi străluce Bolid de minus douăzeci În timp ce-şi făcea cruce. 05. Îl vede azi, îl vede mâni Şi i se pune pata: Să facă-n vreo trei săptămâni Rapoarte cu lopata. 06. Vroia să dea fotografii Experţilor, la NASA, Că s-au uitat după o zi Şi rataseră faza... 07. Şi cât de viu s-aprindea el În orişicare seară... Vali privea mereu spre cer Sperând să mai apară. * * * 08. Şi pas cu pas în urma lui Aluneca-n câmpie Acel bolid cum altul nu-i Şi nici n-o să mai fie. 09. Iar când pe sac se-ntindea drept Vali, ca să se culce, Bolidu-i închidea încet Şi tandru, geana dulce... 10. Tot stând aşa în luminiş Parc-a intrat în transă: Stătea acum cu ochii-închişi Şi cu faţa întoarsă. 11. Deodat' se-aude un surâs - Pân' atunci sforăise - Îi apăreau acum bolizi, Pesemne, şi în vise... 12. Vali vorbea cu ei prin somn Vorbea chiar şi în versuri, Ca-n poezia unui domn: Mai exact - Eminescu... 13. "Cobori în jos, bolid imens, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n obiectiv intens Şi filtru-i luminează! 13 bis. Expun aici de ore-ntregi S-arăt la toată lumea Că eşti de minus douăzeci Şi nu vorbesc aiurea." 14. El, asculta tremurător, Se aprindea mai palid Şi s-arunca fulgerător În obiectiv la Vali. 15. Şi-n locul unde-ateriza Sub lumina celestă, Din întuneric apărea O mică-extraterestră... 16. Uşor prin aer ea plutea, Sub raze de neoane Şi-n mână, un obiect ţinea, Ciudat, plin de butoane... 17. Părea o mică fată emo, Cu păr de aur moale Doar că avea cam verde tenu' Şi faţa-un pic cam mare. 18. Iar umbra feţei străvezii Era albă ca varul: O zombiţă cu ochii vii Ce scânteie ca jarul. 19. "Din galaxia mea venii Ca să-ţi urmez chemarea, De peste ani lumină, mii, Să îţi alin frustrarea. 20. Ca, lângă dealul tău să vin, Să mă priveşti de-aproape, Am traversat, doar într-o zi, O-ntreagă-eternitate... 21. O, vin' cu min', odorul meu, Să părăsim Pământul, În constelaţia Perseu, Iar tu să-mi fii iubitul... 22. Chiar în norii lui Magellan Te-oi duce veacuri multe Şi-atunci aproape-orice marţian De tine o s-asculte." 23. "O, eşti frumoasă, cum ar fi Un înger, când se-arată - Dar am nevastă şi copii Şi nu pot să-i las baltă... 24. Ciudată-n vorbă şi la port, Din alte constelaţii, Căci tu eşti vie, eu sunt mort... De somn... La observaţii..." * * * 25. Trecu o zi, trecură zeci Şi iarăşi noaptea vine Bolid de minus douăzeci Cu razele-i senine... 26. Vali-ncerca acum prin somn Aminte să-şi aducă De poezia-acelui domn Din nou ca să o zică. 27. "Cobori în jos, bolid imens, În urma-ţi lăsând urmă, Pătrunde-n obiectiv intens, Durerea mea o curmă..." 28. El coborî când auzi, Şi-n locul unde piere Pentru o clipă se zări O gaură de vierme... 29. Însă după nici un minut Se stinse dintr-odată Şi din senin a apărut Extraterestra fată. 30. Brunete-i atârnau în vânt Şuviţele rebele, Venea plutind peste pământ Scăldată-n praf de stele... 31. Păru-i ardea precum un fum, Avea ochii de gheaţă, Era un pic mai tristă-acum Şi palidă la faţă. 32. Dar ochii mari şi plini de drag Lucesc adânc, himeric, Hipnotizează şi atrag Ca două găuri negre. 33. "Din galaxia mea venii Să-ţi dau o nouă şansă Iubitul meu ca să devii Acum, cât eşti in transă... 34. O, vin' cu min', odorul meu, Să părăsim Pământul, În constelaţia Perseu, Iar tu să-mi fii iubitul... 35. O, vin', în părul tău cel brun Să-ţi pun cununi de stele, În ceruri tu să fii stăpân, Să domneşti peste ele!" 36. "O, eşti frumoasă, cum ar fi Un demon, când se-arată - Dar am nevastă şi copii Şi nu pot să-i las baltă... 37. Fiindcă de ei mi-ar fi prea dor Dacă m-ai lua departe, În plus, de-al tău bizar amor, Sincer - acum nu-mi arde..." 38. "Deci vrei ca eu să mă cobor? Dar nu-nţelegi tu oare Că tu eşti un biet muritor Iar eu, nemuritoare?" 39. "Nici nu ştiu dacă are sens Vrăjeala asta snoabă - Deşi vorbeşti pe înţeles, Eu nu pricep o boabă. 40. Aşa că-ţi zic acum pe şleau: De vrei să-mi fii amantă, Tu te coboară, eu nu vreau Să mor, că-s tânăr încă..." 41. "Tu-mi ceri chiar nemurirea mea? Vai, câtă îngâmfare! Da'n fine, îţi voi demonstra Cât te iubesc de tare. 42. Da, mă voi naşte din păcat... E foarte tare, frate: Să duc o viaţă de ... căcat Şi plină de ... păcate. 43. Şi se tot duse. Ca un zvon. Pe bune. Fără glume. De dragul unui astronom Găsit în altă lume. * * * 44. În timpu-aceasta-o membră SARM - Să-i spunem, Valentina, Exact ca în original, Păstrând analogia - 45. O tipă ce purta strident Scurte şi sexy rochii, Băieţilor, ca un magnet, Atrăgându-le ochii, 46. Cu obrăjori ca doi bujori, Dar rumeni, bată-i vina, Stătea. Iar Vali gânditor Privea la Valentina... 47. Dar ce frumoasă se făcu Şi bună, arz-o focul; Ei bine, Vali, -acu' i-acu' Ca să-ţi încerci norocul! 48. Şi-n treacăt o cuprinse lin Şi fără explicaţii. "Dar ce mai vrei, măi, Valentin? Vezi-ţi de observaţii!" 49. "Ce vreau? Aş vrea să nu te uiţi Pe cer întotdeauna. Să râzi mai bine, şi s-asculţi Cum imi bate inima. 50. Dar nici nu ştiu măcar ce-ţi cer. Dă-mi pace, fugi departe! Căci de-o extraterestră ieri M-a prins un dor de moarte... 51. De-ai fi tu ea, ţi-aş arăta Cât de mare mi-e dorul. Nu mă-ntrerupe, nu mişca Ci stai cu binişorul. 52. Cum vânătoru' pune laţ Să prindă păsărele, Cu braţele, când te înhaţ, Tu să te prinzi de ele... 53. Şi ochii tăi cei plini de foc Frumoşi ca nişte fluturi, Eu când te-oi prinde de mijloc Tu să te-nalţi pe vârfuri 54. Chiar dacă sunt un pic păros, În sus rămâi cu faţa - Pentru tine-mi dau barba jos Şi stau ras toată viaţa. 55. Când o să te cuprind de gât Şi-ţi pun mâna pe fustă, Dacă nu-ncep să te sărut Atunci tu mă sărută!" 56. Ea-l asculta pe astronom Distrată şi distrasă, Timid, însă curtenitor - Mai nu vrea, mai se lasă... 57. El continuă: "Încă demult Te-am cunoscut pe tine Şi să mor eu dacă tu nu Te-ai potrivi cu mine. 58. Dar o marţiancă a venit Din depărtări de stele Dând orizont nemărginit Singurătăţii mele. 59. Şi tainic genele le plec Şi plâng mereu ca prostul De lacrimi ochii mi se-nec Dar nu văd care-i rostul... 60. Mi-a apărut ca un bolid Durerea să-mi alunge Dar se înalţă spre zenit Ca să n-o pot ajunge. 61. Şi-aş vrea acum să nu mă seci Despre această noapte - În veci o voi iubi şi-n veci Va rămânea departe... 62. De-aceea zilele imi sunt Acre ca nişte cepe, Dar nopţile de-un farmec sfânt Ce tu nu-l poţi pricepe." 63. "Tu, Vali, eşti naiv, şi de-asta... Mai bine, fugi cu mine! Lasă-ţi copiii şi nevasta, Şi n-o să afle nimeni... 64. Te-oi strânge-n nopţile fierbinţi Exact ca într-un cleşte, Vom pierde dorul de părinţi, Şi de extraterestre..." * * * 65. Porni marţianca. Depăşea Clar viteza luminii Chiar dacă asta nu se prea Poate, ar spune unii... 66. Spaţiul i se curba în jur Ca-ntr-un tunel de stele Părea un meteor obscur Alergând printre ele. 67. Şi-n haosul ce-l străbătea Timpul se dizolvase, Căci până-n ziua întâi vedea Ce Dumnezeu crease. 68. Simţea lumini care o dor Şi-o chinuiau agale, Dar mai mult o ardea un dor Când se gândea la Vali. 69. Şi unde-ajunse, eu nu pot Să vă zic ce-i, ştiu doar că Acolo încerca la loc Timpul să se refacă. 70. Nu e nimic, şi totuşi ea E-acolo şi obsearvă Acel nimic, asemenea Ei, de parc-era oarbă. 71. "Blestemul negrei veşnicii Vreau să-l dezlegi, o, Tată! Şi mila ta veşnic va fi De mine lăudată. 72. O, cere-mi, Tată, tot ce crezi, Dar vreau să plec departe, Căci doar Tu viaţa o creezi Şi-o-nlocuieşti prin moarte. 73. Nu mai vreau focul de pe chip, Nu mai vreau nemurire; Ghici ce? Eu îmi doresc în schimb O oră de iubire... 74. Din ti(h)nă tu m-ai plămădit Şi m-aş întoarce-n tihnă; Odihnă-ai vrut a şaptea zi - Dă-mi şi mie odihnă..." 75. "O, Andromeda, ce răsai De când e Universul, Nu-mi cere ce nu poţi să ai: Tâmpenii fără sensuri. 76. Tu vrei să fii ca aceşti tonţi, Urâţi, cretini şi galbeni? De-ar pieri oamenii cu toţi Nici n-aş mai face oameni... 77. Ei nu sunt decât praf în vânt Doar deşerte deşerturi Căci dacă vreau, pot să-i mănânc Ca pe nişte deserturi 78. Ei au doar teorii prosteşti, Sinistre ecuaţii, În timp ce tu călătoreşti Prin timpuri şi prin spaţii... 79. Din tot ce ieri a existat Azi nimic nu rămâne; Un soare azi de-aş fi creat L-aş distruge chiar mâine. 80. Gaura neagră-l va sorbi Şi-l va seca de formă Şi-astfel nimic nu va pieri: Ci totul se transformă. 81. Dar, Andromeda, tu rămâi! Cere-mi orice, pe bune! Vrei să te-alint, să te mângâi? Îţi dau întreaga lume... 82. Vrei să dau gură-acelui glas Ce dacă urlă tare Din lume n-ar mai fi rămas Nici tu Pământ, nici soare? 83. Sau vrei mare să te arăţi Şi să fii tare-n clanţă? Îţi dau Pământul în bucăţi Şi îţi rup şi chitanţă 84. De vrei îţi dau tanc lângă tanc Şi-avioane F16 Şi toţi banii lor teanc cu teanc, Dar moartea, nu se poate... 85. Însă draga mea, apropo, Că tot te crezi deşteaptă, Tu pentru cine vrei să mori? Ia vezi ce te aşteaptă!" * * * 86. În locul ei menit din cer Andromeda se-ntoarse. Deşi nu se văzuse ieri, Nimeni nu observase. 87. Căci era seara-n asfinţit Şi luna cea sfioasă Făcuse, când a răsărit, Poluare luminoasă. 88. Şi-n peisajul-ăsta-urban Pe ale băncii scânduri Sub şirul cel lung de castani Stăteau doi tineri singuri. 89. "O, pune-mi mâna ta pe sân Iubite, să-l alinte În timp ce calde şoapte-ngâni Şi gura ta mă minte. 90. Vreau cu privirea să-mi diseci Ale minţii capricii Stârnind nelinişte de veci Pe noaptea mea de vicii... 91. Şi-acum, Vali, te las, rămâi Durerea de ţi-o curmă: N-ai fost iubirea mea dintâi, Nu eşti nici cea din urmă..." 92. Andromeda vedea de sus Uimirea-n a lui faţă; De durere părea răpus, Ea - răpusă de greaţă... 93. Şi chiar acum, castanele Cădeau, o ploaie oarbă, Peste-ale lui Vali plete, Pe creştet şi pe barbă. 94. Atunci Vali, dezamăgit, Ridică ochii. Vede Pe Andromeda. Şi-a-ndrăznit Din nou ca să o cheme: 95. "Cobori în jos, marţianca mea, Alunecând pe-o rază, Vreau tu să îmi fii iubita, Căci nu mai am nevastă..." 96. Ea tremură incă o dat' Cuprinsă de emoţii Dar se gândi fără să vrea La plansul bietei soţii... 97. "O, eşti urât ca un coşmar, Nu vreau să-ţi mai văd faţa Căci viaţă veşnică eu am Şi vreau să-mi trăiesc ... viaţa. 98. Dar, apropo, acum ce-ţi zic Copiii şi nevasta? Fii fericit, dar mă oftic Că te-am iubit ca proasta..." kostibravo.blogspot.ro/ Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 14 Ianuarie 2016, ora 17:01 Luceafărul - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Mihai Eminescu A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. Şi era una la părinţi Şi mîndră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţi Şi luna între stele. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul şi-l îndreaptă Lîngă fereastră, unde-n colţ Luceafărul aşteaptă. Privea în zare cum pe mări Răsare şi străluce, Pe mişcătoarele cărări Corăbii negre duce. Îl vede azi, îl vede mîni, Astfel dorinţa-i gata; El iar, privind de săptămîni, Îi cade dragă fata. Cum ea pe coate-şi răzima Visînd ale ei tîmple, De dorul lui şi inima Şi sufletu-i se împle. Şi cît de viu s-aprinde el În orişicare sară, Spre umbra negrului castel Cînd ea o să-i apară. * Şi pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Ţesînd cu recile-i scîntei O mreajă de văpaie. Şi cînd în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mînile pe piept, I-nchide geana dulce; Şi din oglindă luminiş Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătînd închişi Pe faţa ei întoarsă. Ea îl privea cu un surîs, El tremura-n oglindă, Căci o urma adînc în vis De suflet să se prindă. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftînd din greu suspină: - O, dulce-al nopţii mele domn, De ce nu vii tu ? Vină ! Cobori în jos, luceafăr blînd, Alunecînd pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gînd Şi viaţa-mi luminează ! El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Şi s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare; Şi apa unde-au fost căzut În cercuri se roteşte, Şi din adînc necunoscut Un mîndru tînăr creşte. Uşor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Şi ţine-n mînă un toiag Încununat cu trestii. Părea un tînăr voievod Cu păr de aur moale, Un vînăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra feţei străvezii E albă ca de ceară - Un mort frumos cu ochii vii Ce scînteie-n afară. - Din sfera mea venii cu greu Ca să-ţi urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Şi mumă-mea e marea. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborît cu-al meu senin Şi m-am născut din ape. O, vin` ! odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Şi toată lumea-n ocean De tine o s-asculte. - O, eşti frumos, cum numa-n vis Un înger se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată; Străin la vorbă şi la port, Luceşti fără de viaţă, Căci eu sunt vie, tu eşti mort, Şi ochiul tău mă-ngheaţă. * Trecu o zi, trecură trei Şi iarăşi, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el în somn Aminte să-şi aducă Şi dor de-al valurilor domn De inim-o apucă: - Cobori în jos, luceafăr blînd, Alunecînd pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gînd Şi viaţa-mi luminează ! Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere; În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă, Şi din a chaosului văi Un mîndru chip se-ncheagă; Pe negre viţele-i de păr Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevăr Scăldat în foc de soare. Din negru giulgi se desfăşor Marmoreele braţe, El vine trist şi gînditor Şi palid e la faţă; Dar ochii mari şi minunaţi Lucesc adînc himeric, Ca două patimi fără saţ Şi pline de-ntuneric. - Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ş-acuma, Şi soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma; O, vin` odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O, vin`, în părul tău bălai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai Mai mîndră decît ele. - O, eşti frumos cum numa-n vis Un demon se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată ! Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde, Şi ochii mari şi grei mă dor, Privirea ta mă arde. - Dar cum ai vrea să mă cobor ? Au nu-nţelegi tu oare, Cum că eu sunt nemuritor, Şi tu eşti muritoare ? - Nu caut vorbe pe ales, Nici ştiu cum aş începe - Deşi vorbeşti pe înţeles, Eu nu te pot pricepe; Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. - Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare, Dar voi să ştii asemenea Cît te iubesc de tare; Da, mă voi naşte din păcat, Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege. Şi se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. * În vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă, Ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă, Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii, Băiat din flori şi de pripas, Dar îndrăzneţ cu ochii, Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furişează pînditor Privind la Cătălina. Dar ce frumoasă se făcu Şi mîndră, arz-o focul; Ei Cătălin, acu-i acu Ca să-ţi încerci norocul. Şi-n treacăt o cuprinse lin Într-un ungher degrabă. - Da` ce vrei, mări Cătălin ? Ia du-t` de-ţi vezi de treabă. - Ce voi ? Aş vrea să nu mai stai Pe gînduri totdeauna, Să rîzi mai bine şi să-mi dai O gură, numai una. - Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri, Dă-mi pace, fugi departe - O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte. - Dacă nu ştii, ţi-aş arăta Din bob în bob amorul, Ci numai nu te mînia, Ci stai cu binişorul. Cum vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele laţul, Cînd ţi-oi întinde braţul stîng Să mă cuprinzi cu braţul; Şi ochii tăi nemişcători Sub ochii mei rămîie... De te înalţ de subsuori Te-nalţă din călcîie; Cînd faţa mea se pleacă-n jos, În sus rămîi cu faţa, Să ne privim nesăţios Şi dulce toată viaţa; Şi ca să-ţi fie pe deplin Iubirea cunoscută, Cînd sărutîndu-te mă-nclin, Tu iarăşi mă sărută. Ea-l asculta pe copilaş Uimită şi distrasă, Şi ruşinos şi drăgălaş, Mai nu vrea, mai se lasă, Şi-i zise-ncet: - Încă de mic Te cunoşteam pe tine, Şi guraliv şi de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafăr, răsărit Din liniştea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătăţii mării; Şi tainic genele le plec, Căci mi le împle plînsul Cînd ale apei valuri trec Călătorind spre dînsul; Luceşte cu-n amor nespus, Durerea să-mi alunge, Dar se înalţă tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge. Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... În veci îl voi iubi şi-n veci Va rămînea departe... De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca nişte stepe, Dar nopţile-s de-un farmec sfînt Ce nu-l mai pot pricepe. - Tu eşti copilă, asta e... Hai ş-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Şi nu ne-or şti de nume, Căci amîndoi vom fi cuminţi, Vom fi voioşi şi teferi, Vei pierde dorul de părinţi Şi visul de luceferi. * Porni luceafărul. Creşteau În cer a lui aripe, Şi căi de mii de ani treceau În tot atîtea clipe. Un cer de stele dedesupt, Deasupra-i cer de stele - Părea un fulger nentrerupt Rătăcitor prin ele. Şi din a chaosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dentîi, Cum izvorau lumine; Cum izvorînd îl înconjor Ca nişte mări, de-a-notul... El zboară, gînd purtat de dor, Pîn` piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaşte, Şi vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naşte. Nu e nimic şi totuşi e O sete care-l soarbe, E un adînc asemenea Uitării celei oarbe. - De greul negrei vecinicii, Părinte, mă dezleagă Şi lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă; O, cere-mi, Doamne, orice preţ, Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor eşti de vieţi Şi dătător de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire, Şi pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire... Din chaos, Doamne,-am apărut Şi m-aş întoarce-n chaos... Şi din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos. - Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne şi minuni Care n-au chip şi nume; Tu vrei un om să te socoţi, Cu ei să te asameni ? Dar piară oamenii cu toţi, S-ar naşte iarăşi oameni. Ei numai doar durează-n vînt Deşerte idealuri - Cînd valuri află un mormînt, Răsar în urmă valuri; Ei doar au stele cu noroc Şi prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Şi nu cunoaştem moarte. Din sînul vecinicului ieri Trăieşte azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăşi soare; Părînd pe veci a răsări, Din urmă moartea-l paşte, Căci toţi se nasc spre a muri Şi mor spre a se naşte. Iar tu, Hyperion, rămîi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvîntul meu dentîi - Să-ţi dau înţelepciune ? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cîntare Să se ia munţii cu păduri Şi insulele-n mare ? Vrei poate-n faptă să arăţi Dreptate şi tărie ? Ţi-aş da pămîntul în bucăţi Să-l faci împărăţie. Îţi dau catarg lîngă catarg, Oştiri spre a străbate Pămîntu-n lung şi marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Şi pentru cine vrei să mori ? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pămînt rătăcitor Şi vezi ce te aşteaptă. * În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Şi, ca şi-n ziua cea de ieri, Lumina şi-o revarsă. Căci este sara-n asfinţit Şi noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniştit Şi tremurînd din apă Şi împle cu-ale ei scîntei Cărările din crînguri. Sub şirul lung de mîndri tei Şedeau doi tineri singuri: - O, lasă-mi capul meu pe sîn, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Şi negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gîndirile străbate-mi, Revarsă linişte de veci Pe noaptea mea de patimi. Şi de asupra mea rămîi Durerea mea de-o curmă, Căci eşti iubirea mea dentîi Şi visul meu din urmă. Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor faţă; Abia un braţ pe gît i-a pus Şi ea l-a prins în braţe... Miroase florile-argintii Şi cad, o dulce ploaie, Pe creştetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Şi-ncetişor Dorinţele-i încrede: - Cobori în jos, luceafăr blînd, Alunecînd pe-o rază, Pătrunde-n codru şi în gînd, Norocu-mi luminează ! El tremură ca alte dăţi În codri şi pe dealuri, Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul: - Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul ? Trăind în cercul vostru strîmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor şi rece. (1833, aprilie) Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 14 Ianuarie 2016, ora 17:01 De la: Fl_Orion999, la data 2016-01-14 17:01:09Luceafărul - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Mihai Eminescu A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. Şi era una la părinţi Şi mîndră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţi Şi luna între stele. Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul şi-l îndreaptă Lîngă fereastră, unde-n colţ Luceafărul aşteaptă. Privea în zare cum pe mări Răsare şi străluce, Pe mişcătoarele cărări Corăbii negre duce. Îl vede azi, îl vede mîni, Astfel dorinţa-i gata; El iar, privind de săptămîni, Îi cade dragă fata. Cum ea pe coate-şi răzima Visînd ale ei tîmple, De dorul lui şi inima Şi sufletu-i se împle. Şi cît de viu s-aprinde el În orişicare sară, Spre umbra negrului castel Cînd ea o să-i apară. * Şi pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Ţesînd cu recile-i scîntei O mreajă de văpaie. Şi cînd în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mînile pe piept, I-nchide geana dulce; Şi din oglindă luminiş Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătînd închişi Pe faţa ei întoarsă. Ea îl privea cu un surîs, El tremura-n oglindă, Căci o urma adînc în vis De suflet să se prindă. Iar ea vorbind cu el în somn, Oftînd din greu suspină: - O, dulce-al nopţii mele domn, De ce nu vii tu ? Vină ! Cobori în jos, luceafăr blînd, Alunecînd pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gînd Şi viaţa-mi luminează ! El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Şi s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare; Şi apa unde-au fost căzut În cercuri se roteşte, Şi din adînc necunoscut Un mîndru tînăr creşte. Uşor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Şi ţine-n mînă un toiag Încununat cu trestii. Părea un tînăr voievod Cu păr de aur moale, Un vînăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra feţei străvezii E albă ca de ceară - Un mort frumos cu ochii vii Ce scînteie-n afară. - Din sfera mea venii cu greu Ca să-ţi urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Şi mumă-mea e marea. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborît cu-al meu senin Şi m-am născut din ape. O, vin` ! odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Şi toată lumea-n ocean De tine o s-asculte. - O, eşti frumos, cum numa-n vis Un înger se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată; Străin la vorbă şi la port, Luceşti fără de viaţă, Căci eu sunt vie, tu eşti mort, Şi ochiul tău mă-ngheaţă. * Trecu o zi, trecură trei Şi iarăşi, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. Ea trebui de el în somn Aminte să-şi aducă Şi dor de-al valurilor domn De inim-o apucă: - Cobori în jos, luceafăr blînd, Alunecînd pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gînd Şi viaţa-mi luminează ! Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere; În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă, Şi din a chaosului văi Un mîndru chip se-ncheagă; Pe negre viţele-i de păr Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevăr Scăldat în foc de soare. Din negru giulgi se desfăşor Marmoreele braţe, El vine trist şi gînditor Şi palid e la faţă; Dar ochii mari şi minunaţi Lucesc adînc himeric, Ca două patimi fără saţ Şi pline de-ntuneric. - Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ş-acuma, Şi soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma; O, vin` odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O, vin`, în părul tău bălai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai Mai mîndră decît ele. - O, eşti frumos cum numa-n vis Un demon se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată ! Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde, Şi ochii mari şi grei mă dor, Privirea ta mă arde. - Dar cum ai vrea să mă cobor ? Au nu-nţelegi tu oare, Cum că eu sunt nemuritor, Şi tu eşti muritoare ? - Nu caut vorbe pe ales, Nici ştiu cum aş începe - Deşi vorbeşti pe înţeles, Eu nu te pot pricepe; Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. - Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare, Dar voi să ştii asemenea Cît te iubesc de tare; Da, mă voi naşte din păcat, Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege. Şi se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. * În vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă, Ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă, Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii, Băiat din flori şi de pripas, Dar îndrăzneţ cu ochii, Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furişează pînditor Privind la Cătălina. Dar ce frumoasă se făcu Şi mîndră, arz-o focul; Ei Cătălin, acu-i acu Ca să-ţi încerci norocul. Şi-n treacăt o cuprinse lin Într-un ungher degrabă. - Da` ce vrei, mări Cătălin ? Ia du-t` de-ţi vezi de treabă. - Ce voi ? Aş vrea să nu mai stai Pe gînduri totdeauna, Să rîzi mai bine şi să-mi dai O gură, numai una. - Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri, Dă-mi pace, fugi departe - O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte. - Dacă nu ştii, ţi-aş arăta Din bob în bob amorul, Ci numai nu te mînia, Ci stai cu binişorul. Cum vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele laţul, Cînd ţi-oi întinde braţul stîng Să mă cuprinzi cu braţul; Şi ochii tăi nemişcători Sub ochii mei rămîie... De te înalţ de subsuori Te-nalţă din călcîie; Cînd faţa mea se pleacă-n jos, În sus rămîi cu faţa, Să ne privim nesăţios Şi dulce toată viaţa; Şi ca să-ţi fie pe deplin Iubirea cunoscută, Cînd sărutîndu-te mă-nclin, Tu iarăşi mă sărută. Ea-l asculta pe copilaş Uimită şi distrasă, Şi ruşinos şi drăgălaş, Mai nu vrea, mai se lasă, Şi-i zise-ncet: - Încă de mic Te cunoşteam pe tine, Şi guraliv şi de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafăr, răsărit Din liniştea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătăţii mării; Şi tainic genele le plec, Căci mi le împle plînsul Cînd ale apei valuri trec Călătorind spre dînsul; Luceşte cu-n amor nespus, Durerea să-mi alunge, Dar se înalţă tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge. Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... În veci îl voi iubi şi-n veci Va rămînea departe... De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca nişte stepe, Dar nopţile-s de-un farmec sfînt Ce nu-l mai pot pricepe. - Tu eşti copilă, asta e... Hai ş-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Şi nu ne-or şti de nume, Căci amîndoi vom fi cuminţi, Vom fi voioşi şi teferi, Vei pierde dorul de părinţi Şi visul de luceferi. * Porni luceafărul. Creşteau În cer a lui aripe, Şi căi de mii de ani treceau În tot atîtea clipe. Un cer de stele dedesupt, Deasupra-i cer de stele - Părea un fulger nentrerupt Rătăcitor prin ele. Şi din a chaosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dentîi, Cum izvorau lumine; Cum izvorînd îl înconjor Ca nişte mări, de-a-notul... El zboară, gînd purtat de dor, Pîn` piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaşte, Şi vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naşte. Nu e nimic şi totuşi e O sete care-l soarbe, E un adînc asemenea Uitării celei oarbe. - De greul negrei vecinicii, Părinte, mă dezleagă Şi lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă; O, cere-mi, Doamne, orice preţ, Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor eşti de vieţi Şi dătător de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire, Şi pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire... Din chaos, Doamne,-am apărut Şi m-aş întoarce-n chaos... Şi din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos. - Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne şi minuni Care n-au chip şi nume; Tu vrei un om să te socoţi, Cu ei să te asameni ? Dar piară oamenii cu toţi, S-ar naşte iarăşi oameni. Ei numai doar durează-n vînt Deşerte idealuri - Cînd valuri află un mormînt, Răsar în urmă valuri; Ei doar au stele cu noroc Şi prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Şi nu cunoaştem moarte. Din sînul vecinicului ieri Trăieşte azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăşi soare; Părînd pe veci a răsări, Din urmă moartea-l paşte, Căci toţi se nasc spre a muri Şi mor spre a se naşte. Iar tu, Hyperion, rămîi Oriunde ai apune... Cere-mi cuvîntul meu dentîi - Să-ţi dau înţelepciune ? Vrei să dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cîntare Să se ia munţii cu păduri Şi insulele-n mare ? Vrei poate-n faptă să arăţi Dreptate şi tărie ? Ţi-aş da pămîntul în bucăţi Să-l faci împărăţie. Îţi dau catarg lîngă catarg, Oştiri spre a străbate Pămîntu-n lung şi marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Şi pentru cine vrei să mori ? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pămînt rătăcitor Şi vezi ce te aşteaptă. * În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Şi, ca şi-n ziua cea de ieri, Lumina şi-o revarsă. Căci este sara-n asfinţit Şi noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniştit Şi tremurînd din apă Şi împle cu-ale ei scîntei Cărările din crînguri. Sub şirul lung de mîndri tei Şedeau doi tineri singuri: - O, lasă-mi capul meu pe sîn, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Şi negrăit de dulce; Cu farmecul luminii reci Gîndirile străbate-mi, Revarsă linişte de veci Pe noaptea mea de patimi. Şi de asupra mea rămîi Durerea mea de-o curmă, Căci eşti iubirea mea dentîi Şi visul meu din urmă. Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor faţă; Abia un braţ pe gît i-a pus Şi ea l-a prins în braţe... Miroase florile-argintii Şi cad, o dulce ploaie, Pe creştetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Şi-ncetişor Dorinţele-i încrede: - Cobori în jos, luceafăr blînd, Alunecînd pe-o rază, Pătrunde-n codru şi în gînd, Norocu-mi luminează ! El tremură ca alte dăţi În codri şi pe dealuri, Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul: - Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul ? Trăind în cercul vostru strîmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor şi rece. (1833, aprilie) însemnare ,, În descrierea unui voiaj în Ţările române, germanul K povesteşte legenda Luceafărului. Aceasta e povestea. Iar înţelesul alegoric ce i-am dat este că dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de noaptea uitării, pe de altă parte, însă, pe pământ, nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc ..." Aceasta este o însemnare de mâna lui Mihai Eminescu pe marginea unei variante a Luceafărului, din colecţia de manuscrise a Academiei Române. Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 14 Ianuarie 2016, ora 17:25 www.wattpad.com/13078554-poezii-perverse-pentru-%C8%99uc%C4%83ri... Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 14 Ianuarie 2016, ora 17:32 Lucea farul (parodie la poezia "Luceafărul") poezie [ Pamflet ] - parodie la poezia Luceafărul (Mihai Eminescu) Colecţia: Texte umoristice - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Adrian A. Agheorghesei www.poezie.ro/index.php/poetry/14064772/Lucea_farul_%28parodie_l..._ A fost odată-n Bucureşti, a fost, şi nu o dată, din rude ample de Vereşti, o preastilată fată. Şi era plastic până-n dinţi şi mândră-n toate cele, cum e coliva între sfinţi şi checu-ntre franzele. Din cracii roz şi dezinvolţi, copitele şi-ndreaptă spre termopan, unde la colţ, în merţ, Ghiujul aşteaptă. Ea simte, fato, disperări când merţul gri străluce şi găuritele cărări bujiile-i distruge. Îl vede azi, îl vede mâini, şi, fato, fată fata un drag de el de-n limbă-atârni, astfel lipeala-i gata – căci ea iphonu-şi mângâia şi selfie-uri dulci se-ntâmplă când doru’ lui şi inima, şi botoxu’ le împle, căci mult prea cool aprinde el un far în orice sară în umbra negrului bordel când ea o să-i apară! .................................................. Şi pas cu pas pe urma ei, alunecă în baie, îşi umple noada cu scântei, proteza i se-ndoaie. Şi când în pat se-ntinde drept Piţila să se culce, el simte mreajă caldă-n piept, ea plosca i-o aduce. Dar el, hoţeşte şi pieziş. pe trupu-i se revarsă, iar scutecele, pe furiş, îi joacă mândră farsă. Piţila scapă un surâs ca gaura de ghindă, el atârna sublim ca-n vis, sperând să se aprindă. Pe când babacul cade-n somn şi sforăie, ea-nchină: – Să-mi bag picioru’, stau planton ca la solar. Ce crimă! Parchează jos, băboi plăpând, cătând autobază, că horcăi, baby, ca şi când Bahmuţa divorţează. El asculta tremurător din umeri şi din şale, si bând un paracetamol, alunecă-n visare. În visu-n care a căzut. doar în şpagat pluteşte, iar din sifon şi pic de lut un Badea mândru creşte. C-o Tsukahara trece-n prag prin slabele ferestre, ţinând în mână un nunceak şi-n dinţi, iapa lu-Oreste. Părea un ninja-voievod şi păru-i... ce cărare! maioul second hand cu nod peste buric îi moare. Iar faţa-i fasolind iahnii părea tablou cu moară – un mort sintetic printre vii, din grădi’ dat afară. – Din transcendenţă, pe neveu, venii să-ţi simt valoarea, Chuck Norris este tatăl meu, iar mumă mi-e flotarea. Ca în hambarul tău să vin, am tot greşit la ţoape, de m-au frecat cu rozmarin trei ursitori mioape. Aport!, odorul meu redus, feisbucăritu’ lasă, eu sunt buldozer de sedus, iar tu să-mi fii carcasă. La Kaufland, numai în jeepan vom lua shaorme multe, şi piţipoancele-,n Auchán, De tine or s-asculte. – Struţel, vrăjeşti cum fac în bis Chopin şi Guţă, fată, dar doar de vrajă şi promis eu n-oi fi formatată. Străin la speech şi la resort, fără Bamboo n-ai viaţă, eu-s vie, tu eşti vin de-export, dar n-ai pachete-gheaţă. .................................................. Trecură strofe, mii de lei, şi iarăşi Ghiujul vine într-un Audi roz, A3 cu faze lungi, senine. Ea mesteca mustăţi de somn la mall ca o nălucă, şi-n inimă voia un domn Catena să-i aducă. – Coboară jos şi coborând mai stinge, fato, raza, că-mi dau check-in cât de curând şi mă bungheşte paza. Abia ce ăsta o zări, simţi în card durere, în cerul gurii se albi şi-l taie pe la fiere. În aer rumene păstăi se-ntind pe strada-ntreagă şi haosul, în budigăi, prin Banciu se încheagă. Din gri şuviţe în răspăr, Capatosul apare plutind pe Shrek într-adevăr şi-n tocmai ro dispare. Piţila flutură uşor marmotele ei braţe, iar Ghiujul vine rock’n-roll şi palid e la faţă. Dar ochii-i mari şi minunaţi se-nvârt ciudat, himeric ca bulgării teleghidaţi din visu’ loto-sferic. – Din vila mea venii cu greu ca să te-ndop şi-acuma, iar tata umblă teleleu la noră pentru muma. O’ vin’, oboiul meu nespus, figurile mai lasă, eu-s reumaticul de sus, iar tu să-mi fii mireasă. O, vin’, din părul tău bălai să facem stemă Stelei, pe-a’ mele cecuri să răsai ca musca pe pubele. – Mă doare linul tău motor în tot ce-n mine fard e, chihuahua, blugii rupţi mă dor, ciocul de raţă mi-arde. Şi eşti în trend cum numa-n vis tigaia se arată când la reduceri s-a deschis, dar nu pun botu’, fată! – Dar cât vrei, pisi, de potol, au nu-nţelegi tu oare cum că eu-s neproducător şi tu, producătoare? – Nu gugălesc cuvânt ales, dar vreau un job a-ncepe pe la tv, ca al meu dres să facă-un kil de cepe. Şi dacă vrei în patul sfânt să te întorc pe tine, mai vreau c-un shooting să încânt carpeta cu feline. – Tu vrei chiar toată faima mea, pe-o pocni... sărutare şi vrei să ştii de-asemenea cât port în buzunare... Ok, m-oi face de păsat, pornind spre-o altă lege Demilingăul m-a legat şi vreau să mă dezlege. Şi se tot duce, s-a tot dus mii strofe, mii de zile, mi-a rupt şi tastele de sus zburând atâtea file. .................................................... În vremea asta, Cocălin, versat ciumeg de vază, ce fură cupele cu vin când omul nu-i la masă, un tanc cu balama în nas ce noaptea poartă rochii, bazat pe pensie de-urmaş şi tupeist cu ochii, cu tatuaj la subsuori şi ceas cu cub Galina, se dă cu gel, grohăitor, filând la Piţilina. Căci prea hardcore ea se făcu, tunată-i, tune-o focul... Ei, Cocălin, acu-i acu să-ţi etalezi lănţocul. Şi o agaţă mort de spleen, în club, când dă din scoabe: – Care e şpilul, Cocălin, rămas-ai făr’ tarabe? – Ce voi? Transferă-mi cinci parai pe Orange chiar acuma, că sunt în graţie din mai, pe standby ca leguma. – Dar nici măcar nu ştiu ce-mi ceri, eu bipuiesc din marte, noroc că-n fraieru’ de ieri am pus un dor de moarte. – Dacă-l traduci, ţi-oi arăta din loc în loc Oborul. Începe doar prin a-ţi flexa ca Sharon Stone piciorul. De babalâcul nu-i adânc în buzunar cu braţul, când îţi întinde braţul stâng, tu ocoleşte-i laţul. Iar ochii tăi fâlfâitori la locul lor rămâie, c-altfel te ia pe scobitori şi apă cu lămâie. Când îşi înclină garda-n jos şi-i simţi în teanc verdeaţa, să-i spui că-i cel mai dulce boss, să-i râzi precum paiaţa. Şi când ţi-nchină sacrul pin, să mi te-ntorci c-o sută de mii de coco, Piţi fin, să nu te faci pierdută! Ea ascultând la mardeiaş, cu şpaclul se machiază şi-apoi comand-un papanaş, ca rima să îmi iasă. Şi-i zise-ncet: – Pe vechiul mirc prostit-am mii ca tine – şi săgeţică, şi calic... nu te pliezi pe mine. Căci, uite, fraierul ivit din lesele cântării ca teii lui O-zone de hit e-n liniştea salvării. Cu sapa genele le plec când mi le umflă râsul, căci conturile o să-i sec, şi tot m-o vrea la dânsul. Tuşeşte c-un amor nespus, la băi, cu lut se unge, dar mă înalţă tot mai sus când vraja-mi îl ajunge. Îi sunt ca razele din beci, ca pozele din carte, pe veci m-oi aranja şi-n veci îl voi găbji de-o parte. Deci chiar de ponturile-ţi sunt ca pletele lui Pepe, să-mpart cu tine caşul sfânt eu n-am de gând a-ncepe! – Eşti cam glumeaţă, asta e... dar ţi-oi cardi la glume, de ţi s-or pierde urmele şi nu ţi-or şti de nume. Iar pumnii mei ţi-or da cuminţi pireu voios şi teafăr pân-ai să vezi vreo patru sfinţi, trei stele şi-un luceafăr. ................................................. Porneşte Ghiujul, vâj! Creşteau a’ francului aripe şi la metrou se dezbrăcau mii Charlie-n zeci de clipe. Un share de mâţe dedesubt, citate şi cafele, iar Poptămaş, din logos rupt, tot izmenea prin ele. Şi Ghiujul, după-atâtea văi, se scăpă brusc pe sine, că traistele pozau în băi... (... şi Trăistariu, bine). Şi izvora plagiator un doctorat de-a totul, pontând în parlament cu dor pân’ piere to... ăăă, votul. Şi unde-ajunge i-un hotar ce show-ul îl cunoaşte, iar vremea-ncearcă în zadar din Busu a se naşte. Şi-aici, nimic, dar totuşi e o ceată de podoabe adânci în duh asemene cimentului din roabe. – De-a Piţilinei veşnicii Măruţă tu mă leagă, şi sărutat dorsal să fii de Gherghe viaţa-ntreagă. O, cere-mi, Cătă, orice preţ, dar dă-mi puteri mai aspre, căci tu eşti moaşă de mistreţi şi muşuroi de capre. Reia-mi al neputinţei nimb, strabismul din privire, şi pentru tot ţi-oi da la schimb un rating de uimire. Din caritas eu m-am născut, din ciungă cu adaos, de-atât repaos, sunt pierdut, mi-e sete rău de haos! –Hi, bre Ion! După perciuni, de-o vârstă eşti c-o lume, şi-mi ceri pomană şi minuni... Noroc c-am chip şi nume! Homo erectus te socoţi, cu ei vrei să te-asameni? Dar piară oamenii cu toţi, că din manea scot oameni. Eu doar decât ce scap un vânt, din el scot idealuri, pe cocălarii cei de rând îi schimb în cocălauri. Umblaţi cu steaua, beţi Noroc şi vă urlaţi de soarte, eu n-am buric, nici timp, nici loc şi nu ştiu strop de carte. Din sânul vacilor de ieri, eu nasc azi căprioare, un soare de s-ar stinge-n cer, mă pup în fund, şi-i soare. Din pupul meu pot răsări mii fătălăi din broaşe, vă nasc pe toţi spre a muri, muriţi spre-a mă cunoaşte. Deci tu, hiper Ion, rămâi solid ca un tăciune... Vrei tonomatu-mi cel dintâi, furoul meu de june? Îţi dau glăscior, talent şi nuri, s-o pui de o cântare de-o ia Buzăul în călduri spre moldovenizare, îţi inventez fapte şi dăţi, m-alint, mă ud la ie, îi spăl chiloţii pe bucăţi lui Vali Vijelie, îţi fac saftea, gag după gag, opinci spre a străbate antene-n lung, kanale-n larg, dar ce vrei nu se poate! Şi pentru ce vrei decodor? Ia marş de te îndreaptă spre cloaca voastră de putori şi vezi ce te aşteaptă. .................................................. În locul lui de la parter Moşneagul se întoarse în merţ, ca-n versul cel de ieri, şi farul i se arse. Şi un pastel cu vis şi mit vă scot acum din apă, căci un tablou neprihănit pe cale e să-nceapă. Umplând isusic cu scântei Crângaşii plini de friguri, Fuego-mpodobeşte tei; sub ei, doi tineri singuri: – O, lasă, piţi, să-ţi îngân ceva fancy, de dulce, sub movul ochiului senin, tumefiat în cruce. Cu farmecu-ţi micilor reci şi fără chiflă, pare-mi că ai pierdut fraieru-n veci, şi-acum te-alinţi în patemi. Dar asta e, de-acum rămâi gonflabilă de turmă, căci eşti bianca mea dintâi şi toncea mea din urmă. Şi Ghiujul îi vedea răpus de-un încâlcit de maţe, abia un hamburger i-a dus şi ea l-a prins în braţe. Miros brăţările-argintii şi cade-o naşpa ploaie pe capul urdei străvezii cu plete lungi, bălaie. Ea, îmbătată de carmol, ridică clonţul, vede moşneagul, şi ca pe ogor braşoavele-i încrede: – Coboară jos, fragaier blând, să te mai ard c-o frază, pătrunde-mi lin Armaniul gând şi mă închiriază! El tremură ca alte dăţi şi-i vin în gând scandaluri rememorând calamităţi de-atrofiate valuri. Dar nu mai rupe ca-n trecut cu scârţâit asfaltul: – Ce-ţi pasă ţie, bot de lut, cât costă-aici halatul? .................................................. Trăind în circul nostru strâmt, norodul ne petrece, iar eu în lumea mea mă simt nesimţitor cât zece. Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
gabigabi2 33366 mesaje Membru din: 13/10/2011	Postat pe: 14 Ianuarie 2016, ora 17:43 mie-mi da si acum fiori acest " Luceafar " ! e splendid , e profund si filosofic si de'o frumusete descriptiva ce te uimeste ! Raporteaza abuz de limbaj
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 15 Ianuarie 2016, ora 16:28 MIHAI EMINESCU. Se sărbătoresc 166 de ani de la naşterea celui mai iubit poet. SECRETE NEŞTIUTE MIHAI EMINESCU. Ziua de 15 ianuarie, aleasă ca Zi a Culturii Naționale, reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889). MIHAI EMINESCU s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani. A fost poet, prozator, dramaturg și jurnalist, socotit de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant și de teoriile lui Hegel. A fost activ în societatea Junimea și a lucrat ca redactor la Timpul. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședința din 25 ianuarie 1902. A murit la 15 iunie 1889, la 39 de ani, la București, iar la 17 iunie a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române. În cartea dedicată vieții lui Mihai Eminescu, George Călinescu a scris: "Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale". Primul care a intuit marele efect modelator al creației eminesciene a fost Titu Maiorescu: "Eminescu a făcut ca toată poezia acestui secol să evolueze sub auspiciile geniului său, iar forma înfăptuită de el a limbii naționale să devină punctul de plecare pentru întreaga dezvoltare ulterioară a veșmântului și cugetării românești". Eminescu a fost o personalitate copleșitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin inteligență, memorie, curiozitate intelectuală, cultura de nivel european, bogăția și farmecul limbajului. Din acest motiv putem spune că "fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci" (Tudor Vianu). "A vorbi de poet este ca și cum ai striga într-o peșteră vastă...Nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere tăcerea. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harpă și să legene, din depărtare, delicata lui singurateca slavă" (Tudor Arghezi). MIHAI EMINESCU. Cântăreţ cu o voce cuceritoare, tulburător de frumos, petrecăreţ nevoie mare şi fumător înrăit! Aşa era Eminescu, omul, prea puţin cunoscut. Mihai Eminescu. Eminescu a fost aproape sanctificat. Dincolo de efervescenţa creată de opera şi de viaţa lui, în spatele geniului s-a ascuns omul, adevăratul Mihai Eminescu, cel care s-a lăsat cunoscut cu adevărat doar de apropiaţi. Istoricii din Botoşani au reuşit să treacă de mască! "Era izbitor de frumos..." MIHAI EMINESCU. "Eminescu era un om obişnuit, ce-i drept, foarte plăcut şi charismatic, dar om era. Şi era şi foarte discret. Nu era nici sifiliticul sau nebunul, aşa cum de multe ori a fost numit. Nu era nici omul pus pe harţă în versuri şi înnebunit din dragoste, aşa cum îl prezintă eronat unii, dar nici sfânt cum îl vor alţii. Era un om cu defectele, calităţile şi patimile lui", îşi începe discursul, pentru "Historia", Gheorghe Median, un istoric botoşănean care a cercetat, ani la rând, numeroase mărturii ale contemporanilor marelui poet. MIHAI EMINESCU impresiona la prima vedere, avea o charismă extraordinară şi un fizic foarte plăcut. Gheorghe Median a găsit, în cercetările sale, mărturia unui văr al lui Eminescu, Mihai Mavrodin, care, printr-un articol din presa vremii, vine să susţină această părere. "Şi astăzi, chipul lui minunat îmi stă în minte. L-am văzut şi eu.... era izbitor de frumos. Era imposibil să apară într-o sală, fără ca fiinţa sa să atragă privirile chiar ale celor ce nu-l cunoşteau. Chipul lui ne minuna şi pe noi, copiii", scria Mihai Mavrodin în anul 1929. MIHAI EMINESCU „avea o voce de aur, îi acompania pe lăutari" Ceea ce impresiona, însă, cu adevărat la poet era vocea sa. „Eminescu avea o voce blândă, caldă şi un zâmbet liniştitor, molipsitor. Asta o spun toţi cei care l-au cunoscut. În ciuda tonului de revoltă din poezia sa, era un om foarte blând, care degaja multă căldură în jurul lui. Avea o voce de aur. Cânta foarte frumos. Se ştie puţin despre acest talent al lui Eminescu. Ar fi putut fi oricând un bun solist vocal. De multe ori îi acompania pe lăutari la câte un chef, dar şi rudele îl rugau să le cânte", spune Median. MIHAI EMINESCU, fumător înrăit şi petrecăreţ fără măsura! „Eminescu nu era răzvrătit, aşa cum le place multora să creadă. Era un individ plăcut în societate. Avea duşmani şi stârnea antipatii pentru ceea ce scria, nu pentru modul cum se comportă în societate. Nu era un revoluţionar, în fapt. El se răzvrătea în poezie şi publicistică. Rareori ridica tonul, prefera să asculte pentru a înţelege cât mai bine discuţia decât să îşi dea cu părerea. Într-un fel, era retras, dar când era cazul era un interlocutor foarte plăcut. Multor contemporani le-a lăsat impresia că este tăcut şi gânditor. Nu se putea, însă, abţine când era vorba de politicieni. Îi ura, mai ales pe parveniţi", a spus Lucia Olaru Nenati. Totodată, Eminescu, din ceea ce spun contemporanii săi, avea doar un singur viciu major, fumatul. Nu bea mult. La un sfert de litru de vin sau la o halbă de bere era în stare să petreacă o noapte întreagă, dar, în schimb, lua mai multe cafele negre şi fuma mult. Ioan Slavici, prietenul de-o viaţă al lui Eminescu, pe care poetul îl alina, în particular, „Ioanci", a realizat un portret amplu al poetului în antologia „Mărturii despre Eminescu". De asemenea, scrisorile pe care le schimbau Ion Creangă şi Eminescu sunt dovada unei prietenii strânse între cei doi. „Nimenea nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă şi pe Creangă fără Eminescu; amândoi veneau la Junimea, amândoi ieşeau de la Junimea. Plecau amândoi şi se afundau pe la vreun crâşmar de prin Tătăraşi, Păcurari sau Nicolina. Acolo nu se puneau pe băut; (...) ei se puneau să trăiască o viaţă care le plăcea lor, viaţă simplă şi primitivă. Era o plăcere pentru ei să se aşeze într-o odaie din fundul unei crâşme, pe lăviţi de lemn, cu braţele rezemate pe o masă murdară, serviţi de un băieţel naiv", nota George Panu despre cei doi autori. Ioan Slavici aminteşte despre relaţia pe care Eminescu o avea cu dramaturgul Ion Luca Caragiale. „El n-ar fi putut să fie ceea ce a fost dacă n-ar fi trăit o parte din viaţa sa împreună cu Eminescu, care pentru dânsul era o nesecată comoară de ştiinţă şi de îndemnuri binecuvântate. Ca să-şi facă parte din comoara aceasta, el îl zgândărea pe Eminescu, puindu-se în pizmă cu el", nota Ioan Slavici. Autorul Ion Păun-Pincio i-a făcut un portret lui Eminescu în 1886, pe când poetul se întorsese pentru o scurtă perioadă la Botoşani. „Era voinic şi vioi. Fără barbă, fără mustăţi, părea foarte tânăr şi parcă nu-mi venea a crede că acesta e omul, că acesta e poetul care a suferit atâta. Răspunea zâmbind şi fuma cu multă poftă un capăt de ţigară. Purta îmbrăcăminte de om nevoiaş. Straie groase de şiac – deşi era cald –, în cap o pălărie înaltă, neagră şi veche. Câteodată se plimba pe stradă, întovărăşit de biata lui soră, care-l iubea atât de mult. Dânsa era bolnavă de picioare şi mergea foarte anevoie, sprijinindu-se de el", a rememorat scriitorul Păun-Pincio. MIHAI EMINESCU- Sindromul bipolar îl ajuta la creaţie... Dincolo de amabilitate şi de glasul său de aur, se pare că, după vârsta de 25 de ani, poetul a început să se confrunte cu proprii demoni. Focul creaţiei, viaţa de multe ori precară pe care o ducea, tulburările sufleteşti au făcut ca poetul să capete o tulburare psihică gravă: sindrom maniaco-depresiv. Diagnosticul este susţinut de un medic psihiatru din Botoşani, doctor în medicină, care s-a aplecat, din pasiune pentru poezia lui Eminescu, şi asupra problemelor sale de sănătate. „Din păcate, din simptomele pe care am reuşit să le văd în nişte documente medicale, Eminescu suferea de tulburare afectivă bipolară. Ea se manifesta în reprize. Bineînţeles, geniul lui Eminescu nu a provocat această afecţiune şi nici boala nu a condiţionat geniul său. Erau total independente. Probabil a ajuns în această situaţie din cauza condiţiilor de trai dintr-o anumită perioadă, a zbuciumului interior. În orice caz, creaţia îl transforma", a explicat doctorul Nicolae Vlad, fost director al Spitalului de Psihiatrie Botoşani. Moartea lui Eminescu s-a produs pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă, în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor nr. 9, București. Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este. Corpul poetului a fost expus publicului în biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, împodobit cu cetină de brad. Un cor dirijat de muzicianul C. Bărcănescu a interpretat litania „Mai am un singur dor". După slujba ortodoxă și discursul lui Grigore Ventura, carul funebru, la care fuseseră înhămați doar doi cai, s-a îndreptat spre Universitate, unde Dimitrie Laurian rostește al doilea discurs funebru. Apoi cortegiul, la care se adaugă diverși trecători o pornește pe Calea Victoriei, Calea Rahovei și se îndreaptă spre cimitirul Șerban Vodă, denumit azi Bellu. Patru elevi ai Școala normală de institutori din București au purtat pe umeri sicriul pînă la mormînt, unde a fost îngropat sub „teiul sfînt" din cimitirul Bellu, după cum scria chiar Caragiale în necrologul În Nirvana. MIHAI EMINESCU. Vineri, 15 ianuarie 2016, la împlinirea a 166 de ani de la nașterea poetului național Mihai Eminescu, se vor săvârși slujbe de pomenire la Cimitirul Bellu din București și la Catedrala Patriarhală. La orele 8,00, va fi oficiată Sfânta Liturghie în capela Cimitirului Bellu, de către un sobor de preoți de caritate din cimitirele din București, condus de Preacucernicul Părinte Gheorghe Dilirici, coordonatorul preoților din cimitire. La orele 10,00, va fi săvârșită slujba Parastasului la mormântul poetului de către un sobor de preoți, condus de Preacucernicul Părinte Florin Șerbănescu, consilier patriarhal. La orele 10,30, în Catedrala Patriarhală, după Sfânta Liturghie, se va săvârși slujba Parastasului pentru cinstirea memoriei celui mai mare poet al poporului român. Citeste mai mult pe RTV.NET: www.romaniatv.net/mihai-eminescu-se-sarbatoresc-166-de-ani-de-la... Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 15 Ianuarie 2016, ora 16:28 Îl cheamă Filcea Sebastian Andrei, dar este mai bine cunoscut drept domnul Rimă, de la Zu TV. Nu a rămas impasibil la scandalurile prin care trece condamnatul Cristi Borcea și i-a spus povestea în versuri. Ce a ieșit, a postat pe facebook, iar noi dăm mai departe: "Tata din Ștefan cel Mare" Pe-o saltea slinoasă, în celula-i mică Stă cu capu-n palme și nu se ridică De câteva ore boss-ul ăla care Dansa ca Shakira în Ștefan cel Mare. Plânge și suspină c-a trecut Crăciunul, A trecut și anul și tot nu-i dau drumul. Orologiul sună cinci și jumătate, Găsindu-l pe Cristi suspinând pe coate. Paznicul sosește și îi bate-n gratii: -Haide că e timpul să fii din nou "tati". A venit o doamnă, haide de te scoală, Ai vizită nouă, d-aia conjugală. Borcea nu respiră, ci pe loc tresare Și într-o secundă sare în picioare, Vine lângă ușă privind prin zăbrele.. "Cine-o fi femeia? Care dintre ele?!" -Eu sunt dragă Cristi, scumpa ta iubită, Cea care cu tine e căsătorită. Am venit la tine ca să te fac tată, Hai în seara asta să-mi mai faci o fată! -Ce spui tu străino?!...eu în acest an Am schimbat macazul, nu vreau Vidican. Știi că la neveste mă sucesc mereu, De ești tu Alina, nu sunt Borcea eu. Du-te tu acasă, sună-ți avocatul Și dă sfoară-n țară: vrea divorț bărbatul! Nu o să fac fată, fac un băiețel, Dar nu-l fac cu tine, ci cu Pelinel. -Nu îți e rușine, ditamai bărbatu', Cu nevastă acasă și tot mai rupi patu'?! Și-aici la pârnaie tot faci pe golanu', Cum să-i puneți coarne mă lu' "BOUreanu"?! Nici măcar nu-ți place Valentina ție, Te-ai băgat de-al dracu' să-mi faci spume mie. Câți copii vrei Borcea?! O faci dinadins, Te crezi la Dinamo, de-ți faci lot extins?! Revino-ți în fire, aici nu-i Dubai Ca să ai neveste câte vrei să ai. Păi în ritmul ăsta o să ai copii Mulți cât Domnul Rimă are poezii. Pune mâna Cristi, scrie-o cărticică Să-ți facă și ție pedeapsa mai mică. -Ce spui tu Alino, te-ai gândit târziu, Fac asta de-o lună. Când nu fac sex scriu. Scriu în zeci volume viața mea trupească De n-au ăștia tușuri ca s-o tipărească. Am avut amante și-atâția copii De-o să ies afară când s-o tipări. E-atâta lectură de să nu te miri Că le cer la ăștia și despăgubiri. Că m-au ținut proștii mult mai mult închis Decât anii care s-au scăzut prin scris. Alina nervoasă se-ntoarce și pleacă, A văzut că n-are lui ce să-i mai facă. Borcea se întorce spre salteaua-i mică, Însă gardianul din spate îl strigă: "Unde mergi nea Borcea?...Stai așa nițel, Este ceasul șase....Vine Pelinel, Cu ea ai trei ore de stat pân' la nouă, După care, cică, mai vin încă două." Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 15 Ianuarie 2016, ora 16:30 Mihai Eminescu Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deşi moare valul, Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormântul Spada ta de sânge duşman fumegând, Şi deasupra idrei fluture cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i zboară lumea luminând, El pe sânu-ţi vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare, Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăţie Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc! Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 19 Ianuarie 2016, ora 13:43 TrezeSte-te ,Românie , nu e vreme pentru moarte Petre Unii zic de țara noastră c-ar fi stână fără câini Că am fi doar biete umbre nu sămânță de stăpâni Că ne-am țigănit cu toții ,ni s-a dus în lume buhul Că am fi doar cerșetori și săraci de tot cu duhul Că la porți în calea noastră mai marii dispreț au pus Că am fi chiar oaia neagră imigrantă în Apus Și nu ne mai crede nimeni c-am fi harnici c-am fi buni Ne-au ștanțat :suntem o șleahtă de bandiți și de nebuni Că le-am vânzolit himera de a fi în toate regi Pentru Occident noi suntem doar eczeme ,gâlme , negi Suntem sclavi doar buni de muncă și de umilințe crunte Ce cărăm în cârcă zilnic viața noastră cât un munte Și ne pun pe coji de nucă și ne dau teme acasă Toată batjocura lumii grumazul în jug ne-apasă Și nu le este rușine ,nu le pasă de copii Pentru fiarele acestea suntem doar cadavre vii Că așa le raportează cohorta de trădători Ce blestem pe-această țară să n-aibă conducători Să o apere de pegra ce ne crește pe obraz De unde atâta scursură și-așa lipsă de curaj ? Cine soarta s-o întoarcă azi din nou în vechiul curs ? Unde mai sunt dacii liberi îmbrăcați în piei de urs ? Unde este Burebista ,Decebal cel necuprins Care nici măcar în moarte nu s-a dat altora prins ? Unde sunt eroii mitici :Mircea ,Vlad ,Ștefan ,Mihai ? Cine să-și mai pună viața zălog ăstei guri de rai ? Cine să conducă țara prin deșertul de amar? Să ridicăm Sfânta Cruce-n calea neamului barbar Să se-arunce cu aghiazmă-n iubitorii de arginți Să ne apere de demoni-azi în îngeri travestiți E-o Siberie în cuget ,e o jale în simțiri Toată țara e o rană de dureri și neîmpliniri Și nu s-o-ntâmpla minunea de-a ieși din veac pe brânci Dacă nu găsim puterea de-a fi iar acele stânci Care-au stat zid în furtună înfruntând poftele morții Două mii de ani de lupte în slujba Creștinătății Așadar nu suntem singuri îngropați în dor și jale Suntem copiii dreptății în Grădina Maicii Sale Nu ești singur și desigur singur nu mai sunt nici eu România are-o mamă ,mama are-un Dumnezeu Haideți să fim demni de soarta ce ne-a fost înscrisă-n sânge Auziți cum pe afară vlaga noastră scursă plânge Suflete de daci zvârlite în neagra străinătate Întorceți-vă acasă să ne facem noi dreptate Să ne recroim destinul înghițit de vântul stepei Să n-aibă copiii noștri soarta cruntă a otrepei Încă nu-i târziu se poate să ieșim din ăst noroi N-o să ne ajute nimeni dacă nu ne ajutăm noi Haideți , frații mei ,acasă întoarceți-vă curând Patria vă este mamă ,mama vă este în gând Capul sus ! Inima-n piept să vă are ca un plug Să rupem lanțul ce leagă viața noastră de un jug Să ne scuturăm de frica ce ne-au tot băgat-o-n oase Să renască-n România iarăși zilele frumoase Că aici nu suntem robii ,noi de fapt suntem stăpânii Să cunoască omenirea cine-au fost și sunt românii Fiii cerului și-ai Crucii de Dunăre legănați Cerbii ce străbat văzduhul îngropat între Carpați Pescărușii ce se-afundă în străfundurile mării Curcubee ce se-agață de perdelele visării Suntem doina legănată de bătrâni cuminți în plete Suntem dorul care aleargă prin ochi albaștri de fete Suntem ce-a ivit pe lume Creatorul mai frumos Noi suntem blândețea lumii de pe chipul lui Hristos Unii zic de țara noastră c-ar fi stână fără câini Că am fi doar biete umbre într-o casă de nebuni Se înșeală și-or să vadă negreșit pe pielea lor Câtă măreție ascunde ,ce sublim e-acest popor Care astăzi se trezește dintr-un somn nepământesc Până și îngerii nopții Românie te iubesc Și-ar dori să-ți vină acasă toții copiii de departe Trezește-te ,Românie ,nu e vreme pentru moarte Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 22 Ianuarie 2016, ora 16:30 www.youtube.com/watch?v=EBMkGy-mkBQ www.youtube.com/watch?v=dnPTRK9MwPA Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 22 Ianuarie 2016, ora 16:37 www.youtube.com/watch?v=wBN_RWZ4fg0 www.youtube.com/watch?v=DrGdyMOuZIQ Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
Fl_Orion999 15216 mesaje Membru din: 2/06/2013 Oras: BUCURESTI	Postat pe: 25 Ianuarie 2016, ora 09:31 Hora lui Cuza Vodă • Dimitrie Bolintineanu Cât om fi toţi în unire Nu ne frică de peire Nici de ura ce dezbină. Nici de sabia străină, Nici de-amară asuprire, Nici de lanţuri şi hrăpire Trageţi hora mare, mare, De la munte pân-la mare. Locul ţări, o dreptate Simte paşii cei de frate Şi tresare-n bucurie Ca în timp de vitejie Calul suflă, saltă, bate: Focul peptul lui străbate... Trageţi hora mare, mare, Din Carpaţi şi pân-la Mare Fala iese din morminte Şi ne-aduce nouă-aminte. Lupte mari strălucitoare Nume pline de onoare, Fala veche şi bătrână Trece în inima română Trageţi hora mare, mare, De la munte pân-la mare. Trageţi hora lată, lată Că mi-e inima-necată Şi la glasul de Unire Curge plâns de fericire Mâine spada românească Poate încă să lovească Trageţi hora mare, mare, Cuza calcă pe hotare. Trageţi hora, vântul bate Şi în ţărmuri depărtate Duce veste de unire, Duce veste de mărire; Căci a ţărilor Unire Ne va duce la mărire... Trageţi hora mare, mare, De la munte pân-la mare. Trageţi hora şi mai mare Cuza sfarămă hotare! (din volumul "Cuza Vodă România") Raporteaza abuz de limbaj Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... * ,,Fii om, fii drept ďż˝i recunoaďż˝te cďż˝, pe deasupra ambiďż˝iilor, intrigilor ďż˝i urilor, este Patria, este veďż˝nicia neamului, ďż˝i cďż˝ acolo trebuie sďż˝ ne ďż˝ntďż˝lnim totdeauna, chiar dacďż˝ nu ne ďż˝nďż˝elegem de fiecare datďż˝."(Ion Antonescu) * ,,ďż˝n ziua de azi, pentru a stďż˝pďż˝ni cďż˝t mai mulďż˝i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odatďż˝ ce ai sufletul, ai omul; iar cďż˝nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) *,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]*
zenitt 349 mesaje Membru din: 23/04/2015 Oras: ALTA LOCALITATE	Postat pe: 25 Ianuarie 2016, ora 17:24 Chinul creaţiei De când românul s-a născut poet imi stă mereu in pix o poezie. Când muza nu m-ajută, n-o pot scrie o iau cu mouse-ul din internet. Aş cumpăra-o insă n-am buget, că o poezie, operă nespusă, ca o femeie, se lasă greu sedusă; vrea un Password, ceva bănet. Atunci dau click şi ies încet. Mă duc pe alte site-uri cu 'Creaţii' să scriu si eu ceva versificaţii ca omul fără de talent. Dar cel mai greu, ce nu suport e faptul că nu sunt citit, desi, o capodoperă am pregătit; Mi-a luat o viaţă de efort. Raporteaza abuz de limbaj

Pagini: << 244 245 246 247 248 249 250 251 >> Sari la pagina:

| Varianta pentru tiparire a topicului ROMANUL S-A NASCUT POET

Username:
Parola:

Romanul s-a nascut poet

EvoluČ›ia tehnologiei ecranului Ă®n seria Samsung Galaxy S

DestinaČ›ii inedite din Europa - oraČ™e medievale fascinante

3 echipamente care te vor ajuta sÄ administrezi mai uČ™or un magazin fizic

3 echipamente care te vor ajuta sÄ administrezi mai uČ™or un magazin fizic