Romanul s-a nascut poet

Maica Smara, autoarea poeziei „Vine, vine, primãvara…”
www.ziartricolorul.ro/maica-smara-autoarea-poeziei-vine-vine-pri...
Maica Smara (pe numele sãu adevãrat Smaranda Gheorghiu, nãscutã Andronescu), despre care mi-am propus sã vorbesc în aceastã tabletã, aste una dintre cele mai pitoreºti, originale ºi populare figuri feminine din prima jumãtate a secolului acesta.
Descendentã dintr-o familie veche, s-a nãscut la Tîrgoviºte în anul 1857; tatãl ei care avea un mic rang boieresc a dat-o la învãþãturã la vestita .,ªcoalã centralã” din Bucureºti, unde se instruiau fetele din cele mai bune familii ºi care echivala, pe vremea aceea, prin 1867, cînd ºi-a fãcut tînãra Smaranda studiile, cu o micã uinversitate. De altfel ºi fratele ei a primit o învãþãturã superioarã, ajungînd profesor universitar: doctorul Andronescu, ilustru chirurg-obstetrician din Bucureºti.
Maica Smara a îmbrãþiºat din cea mai fragedã tinereþe spinoasa, dar minunata profesiune de institutoare. ªi-a început carierea la Sinaia; dupã un timp a coborît munþii în þinutul petrolului, la Ploieºti ºi s-a oprit la Bucureºti, unde a rãmas pînã la sfîrºitul vieþii. Dar paralel cu învãþãmîntul, cãruia i s-a dedicat cu trup ºi suflet, a fost neobositã în a scrie cãrþi ºi a þine conferinþe înflãcãrate ce abundau de patriotism ºi de îndemnuri la instaurarea pãcii universale, de slãvire a gintei latine, de cult închinat educaþiei, de propagandã pentru drepturile femeii. A cãlãtorit ºi a fãcut cunoscutã România la multe congrese din strãinãtate, vorbind cu deosebitã competenþã ºi talent. A scris aproape 30 de cãrþi de versuri ºi de prozã, cu titluri variate ºi sugestive, pline de poezie, dintre care citez: „Corbul cu pene de aur”, „Dorul de þarã”, „Stîlpi de pazã”, „Spade strãmoºeºti”, „Simfonii din trecut”, „Dumitriþe brumate”.
Tot Maica Smara a dat la ivealã douã lucrãri: una despre „Inteligenþa femeii” ºi cealaltã despre „Veronica Micle”, aceasta din urmã tipãritã la scurtã vreme dupã moartea suavei poete de a cãrei prietenie se bucura ºi care i-a dedicat poezia „Singurã” (De cîte ori am tresãrit), devenitã romanþã. Cred cã prodigioasa activistã culturalã Smara poate fi consideratã ºi întîia femeie feministã din România. (Ella Negruzzi, prima femeie avocat, ºi cel dintîi consilier comunal feminin a apãrut în arenã mult mai tîrziu.) Pentru marile ei merite culturale ºi pentru neobosita activitate i s-a ridicat un bust pe una din frumoasele alei dinspre miazãnoapte a minunatei grãdini Ciºmigiu. Este unicul monument din Bucureºti (nu ºtiu daca nu cumva ºi din þarã), care ne aduce aminte de un învãþãtor; deºi sigur cã ar mai fi mulþi dascãli cai au ilustrat cursul primar prin munca lor neprecupeþitã plinã de abnegaþie ºi modestie, ºi care ar fi meritat un semn de recunoºtinþã din partea oficialitãþii senin de indiferentã (chiar ºi postumã), la recunoºtinþã, ca în cele mai multe cazuri! Eram un bãieþandru, încã sfios ºi potolit, cînd am cunoscut-o pe Maica Smara. Se afla în pragul bãtrîneþii, dar nu se lãsa. Plinã de agerime, se miºca de parcã avea argint viu. Micuþã de stat, delicatã ºi uscãþivã, cu o privire ascuþitã, de o rarã inteligenþã, te captiva de la început cu debitul ei verbal debordant. Funcþiona încã la ºcoala primarã de fete nr 17 „Polizu” din Bucureºti, in apropierea ºcolii nr. 17 de bãieþi „Sfinþii Voievozi”, unde tatãl meu era director. Bãtrînul, cum îi spuneam eu, tatii, mã trimitea destul de des. cu diferite treburi la doamna Eliza Alexandrescu, directoarea ºcolii respective de fete. ªi, de fiecare datã, o întîlneam în cancelarie ºi pe doamna Smaranda Gheorghiu, recte Maica Smara, cum îi plãcea dînsei sã-ºi zicã. Bãtrîna dãscãliþã mã mîngîia ºi mã-ntreba întotdeauna invariabil:
– Ce mai face tac-tu, mã, piþigoiule ?
La care eu rãspundeam, tot invariabil:
– Bine, sãru’-mîna, Maicã Smaro, tot cu ºcoala ºi el!
Am avut prilejul, însã, de astã datã, tînãr fiind, s-o aud pe Maica Smara, vorbind la o întrunire a institutorilor din Bucureºti, care se þinea la sediul asociaþiei acestora undeva pe aproape de Ciºmigiu.
– Hai ºi tu, mã îndemnã taicã-meu… o sã-þi foloseascã ºi poate cã ai sã ºi înveþi cîte ceva. ºi-apoi o vei auzi pe Maica Smara, care va lua cuvîntul!
ªi-am auzit-o!
Era vorba despre „niºte drepturi”, de fapt cum era vorba mai întotdeauna la mai toate întrunirile, adunãrile ºi comunicãrile.
Cine-a mai vorbit nu mai þin minte, dar pe Maica Smara am reþinut-o: era într-adevãr o bunã vorbitoare, se exprima curgãtor, avea multã originalitate ºi pitoresc, multã culoare ºi deosebit umor, într-un cuvînt, era captivantã!
Maica Smara a scris ºi multe poezii, unele cu diferite subiecte din viaþa ºcolarã, altele, pline de ¦patriotism, foarte frumoase, din care înþelegeai ceva ºi care se puteau memora uºor.
Una dintre acestea a fost pusã pe muzicã ºi a fost cîntatã zeci ºi zeci de ani de mii ºi mii de copii ai þãrii noastre ºi nu cred cã vreunul din ei sã fi ºtiut cine a fãcut poezia ºi cine i-a compus melodia!
Dar cîntecul mai circulã încã, ºi îºi aduc aminte de el, în serile de singurãtate, cei vechi, cu tulburãtoare nostalgie! E „Vine, vine primãvara!“ a cãrei melodie i-a fost ataºatã cu fericitã inspiraþie tot de un institutor, deosebit de talentat, pe nume Nicolae Saxu.
Numai aceastã poezioarã pentru elevii de curs primar de-ar fi scris-o Maica Smara, care le-a fost devotatã pãstoriþã toatã viaþa e, ºi ea ar fii meritat sã fie trecutã la loc de cinste printre învãþãtorii de seamã ai acestui neam ales ºi înzestrat, care este neamul românesc! Dar ea a fãcut mult mai mult decît aceasta.
Nu-ºi va pierde nimeni vremea citind-o mai jos în toatã frumuseþea, frãgezimea, simplitatea ºi inþelepciunea ei plinã de graþie!
„Vine, vine primãvara,
Se aºtern în toatã þara
Floricele pe cîmpii!
Hai sã le-adunãm, copii!
Creºte, creºte iarba verde,
Ciocîrlia-n nori se pierde,
Mieii zburdã pe cîmpii,
Haideþi sã-i vedem”, copii!
„Ora ºcoalei sunã, sunã,
Toþi ºcolarii se adunã,
Haideþi sã lãsãm, copii,
Jocul nostru din o cîmpii!
ªcoala, ºcoala mai’nainte,
Ea ne face: buni… cu minte,
Vom rãmîne tot copii,
De vom sta numa-n cîmpii!“
Cînd am cîntat-o acum 65 de ani, ca ºcolar în clasele primare, ºi puþin mai tîrziu ca suplinitpr, împreunã cu elevii mei, nu m-am gîndit o clipã mãcar cã, la 73 de ani, o voi transcrie, cu ochii scãldaþi în lacrimi, la sfîrºitul unei duioase evocãri despre calda ºi iubitoarea de copii pînã la dãruirea de sine: Mãicuþa Smara!

GRIGORE BÃJENARU

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Cãlcîiul lui Ahile TREI FEÞE
www.ziartricolorul.ro/calciiul-lui-ahile-trei-fete/
Multe emisiuni de televiziune, aºa numitele „ºouri” (redau forma foneticã a cuvîntului pentru cei ce nu cunosc aceastã limbã care, în mod insiduos, a pãtruns în limba românã) pãcãtuiesc, uneori, prin greºeli gramaticale sau, mai grav, prin ignorarea unor elemente de culturã generalã. Aºa s-a întîmplat deunãzi, la o emisiune de descoperire a talentului românilor, de altfel, destul de urmãritã de publicul larg, cînd un cetãþean a prezentat un spectacol de umbre, lumini ºi cuvinte meºteºugit alese. A fost îndelung aplaudat, dar nici juriul, nici regizorul spectacolului, nu a fãcut remarca, imperios necesarã, în care sã specifice autorul acestor cuvinte înþelepte, atît de apreciate de public, autor care singur se prezenta: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ ºi nu ucid/ cu mintea tainele, ce le-ntîlnesc/în calea mea/ în flori, în ochi, pe buze sau morminte.” Este vorba de poetul, dar ºi filozoful Lucian Blaga, care a publicat în primul lui volum de poezii „Poemele luminii” ºi poezia, folositã în spectacolul mai sus amintit, întitulatã „Trei feþe” ºi pe care, vã rog, sã-mi permiteþi sã o reproduc, pentru liniºtea celui care, acum, ne priveºte de acolo de sus, de departe: „Copilul rîde:/ Înþelepciunea ºi iubirea mea e jocul!/ Tînãrul cîntã:/ Jocul ºi-nþelepciunea mea-i iubirea!/ Bãtrînul tace:/ Iubirea ºi jocul meu e-nþelepciunea!”
ªi, fiindcã, tot sîntem la reconstituiri, îmi amintesc cum tot la o emisiune-spectacol de televiziune s-a evocat o poezie, plinã de o sensibilã nostalgie, pusã ºi pe note într-o frumoasã romanþã întitulatã „A venit asearã mama”, poezie care a fost atribuitã poetului Octavian Goga, cu toate cã autorul ei era Vasile Militaru. Poate vã amintiþi cum începea: „A venit asearã mama, din sãtucu-i de departe,/ Ca sã-ºi vadã pe feciorul, astãzi domn cu multã carte.” Sau, din strofa a 3-a:
„Nu-ndrãzneºte nici sã intre, cu opincile-n picioare/ ªi cu multã grije calcã, doar alãturi de covoare.”
Am pomenit aceste îndreptãri pentru memoria celor dispãruþi ºi, cu acest prilej, nu pot sã nu condamn unele spactacole oferite de posturi de televiziune, care, în emisiuni aºa-zise de umor, prezentate de niºte neica nimeni, ªtefan cel Mare ºi Sfînt era ridiculizat într-un rol de prostãnac, care fãcea fel de fel de boroboaþe, iar fondul sonor al emisiunii transmitea rîs ºi aplauze. Este trist sã vezi cum figuri sfinte ale trecutului nostru sînt ridiculizate, cu un umor care nu poate fi apreciat de nici un român adevãrat. Ba dimpotrivã, asemenea emisiuni provoacã revoltã ºi scîrbã. Vãzînd toate acestea, un gînd pîrdalnic îmi încolþeºte: parcã, uneori, este bunã ºi o cenzurã a mass-mediei, dar, doar cîteodatã…

SILVIU DUMITRESCU

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Multumesc Fl. Orion pentru redarea frumoasei evocari a Maicii Smara de catre autorul volumului"cismigiu & Co., generator de alese desfatari in perioada studiilor liceale.

De la: Fl_Orion999, la data 2015-07-13 12:54:29Cãlcîiul lui Ahile TREI FEÞE
www.ziartricolorul.ro/calciiul-lui-ahile-trei-fete/
Multe emisiuni de televiziune, aºa numitele „ºouri” (redau forma foneticã a cuvîntului pentru cei ce nu cunosc aceastã limbã care, în mod insiduos, a pãtruns în limba românã) pãcãtuiesc, uneori, prin greºeli gramaticale sau, mai grav, prin ignorarea unor elemente de culturã generalã. Aºa s-a întîmplat deunãzi, la o emisiune de descoperire a talentului românilor, de altfel, destul de urmãritã de publicul larg, cînd un cetãþean a prezentat un spectacol de umbre, lumini ºi cuvinte meºteºugit alese. A fost îndelung aplaudat, dar nici juriul, nici regizorul spectacolului, nu a fãcut remarca, imperios necesarã, în care sã specifice autorul acestor cuvinte înþelepte, atît de apreciate de public, autor care singur se prezenta: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ ºi nu ucid/ cu mintea tainele, ce le-ntîlnesc/în calea mea/ în flori, în ochi, pe buze sau morminte.” Este vorba de poetul, dar ºi filozoful Lucian Blaga, care a publicat în primul lui volum de poezii „Poemele luminii” ºi poezia, folositã în spectacolul mai sus amintit, întitulatã „Trei feþe” ºi pe care, vã rog, sã-mi permiteþi sã o reproduc, pentru liniºtea celui care, acum, ne priveºte de acolo de sus, de departe: „Copilul rîde:/ Înþelepciunea ºi iubirea mea e jocul!/ Tînãrul cîntã:/ Jocul ºi-nþelepciunea mea-i iubirea!/ Bãtrînul tace:/ Iubirea ºi jocul meu e-nþelepciunea!”
ªi, fiindcã, tot sîntem la reconstituiri, îmi amintesc cum tot la o emisiune-spectacol de televiziune s-a evocat o poezie, plinã de o sensibilã nostalgie, pusã ºi pe note într-o frumoasã romanþã întitulatã „A venit asearã mama”, poezie care a fost atribuitã poetului Octavian Goga, cu toate cã autorul ei era Vasile Militaru. Poate vã amintiþi cum începea: „A venit asearã mama, din sãtucu-i de departe,/ Ca sã-ºi vadã pe feciorul, astãzi domn cu multã carte.” Sau, din strofa a 3-a:
„Nu-ndrãzneºte nici sã intre, cu opincile-n picioare/ ªi cu multã grije calcã, doar alãturi de covoare.”
Am pomenit aceste îndreptãri pentru memoria celor dispãruþi ºi, cu acest prilej, nu pot sã nu condamn unele spactacole oferite de posturi de televiziune, care, în emisiuni aºa-zise de umor, prezentate de niºte neica nimeni, ªtefan cel Mare ºi Sfînt era ridiculizat într-un rol de prostãnac, care fãcea fel de fel de boroboaþe, iar fondul sonor al emisiunii transmitea rîs ºi aplauze. Este trist sã vezi cum figuri sfinte ale trecutului nostru sînt ridiculizate, cu un umor care nu poate fi apreciat de nici un român adevãrat. Ba dimpotrivã, asemenea emisiuni provoacã revoltã ºi scîrbã. Vãzînd toate acestea, un gînd pîrdalnic îmi încolþeºte: parcã, uneori, este bunã ºi o cenzurã a mass-mediei, dar, doar cîteodatã…

SILVIU DUMITRESCU

Fenomenul nu ste specific numai spatiului romanesc; as mentiona ridiculizarea intr-un poem a Ioanei d'Arc , sfanta eroina a Frantei, de catre Voltaire sau , recent , cazul Charlie Hebdo.

De la: Heterodox, la data 2015-07-14 15:15:17Fenomenul nu ste specific numai spatiului romanesc; as mentiona ridiculizarea intr-un poem a Ioanei d'Arc , sfanta eroina a Frantei, de catre Voltaire sau , recent , cazul Charlie Hebdo.

Sau mai bine NU!

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

De la: Heterodox, la data 2015-07-14 15:02:35
Multumesc Fl. Orion pentru redarea frumoasei evocari a Maicii Smara de catre autorul volumului"cismigiu & Co., generator de alese desfatari in perioada studiilor liceale.[/quote



cu placere...
ai ajuns la pozitia 69...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De la: Musetel, la data 2015-07-14 15:29:31

De la: Heterodox, la data 2015-07-14 15:15:17Fenomenul nu ste specific numai spatiului romanesc; as mentiona ridiculizarea intr-un poem a Ioanei d'Arc , sfanta eroina a Frantei, de catre Voltaire sau , recent , cazul Charlie Hebdo.

Sau mai bine NU!

si tu ai ajuns bine....

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Mah, Ioana D'Arc se afla printre simbolurile apreciate de mine, de ce am diseca-o? Va lipsea avocatu' apararii, ha?

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

De la: Fl_Orion999, la data 2015-07-14 15:30:56

De la: Musetel, la data 2015-07-14 15:29:31

De la: Heterodox, la data 2015-07-14 15:15:17Fenomenul nu ste specific numai spatiului romanesc; as mentiona ridiculizarea intr-un poem a Ioanei d'Arc , sfanta eroina a Frantei, de catre Voltaire sau , recent , cazul Charlie Hebdo.

Sau mai bine NU!

si tu ai ajuns bine....

Si voi ma intampinati cu bine!

''Dacã ar trebui sã scriu o carte de moralã, primele 99 de pagini le-aº lãsa goale ºi pe a o suta aº scrie: "Existã o singurã datorie. Aceea de a iubi"". Albert Camus ''CONSTIINTA este marturia si dovada prezentei incontestabile a lui DUMNEZEU in OM ! '' Musetel deea ''Si tu diffères de moi, mon frère, loin de me léser, tu m'enrichis.'' Antoine de Saint Exupéry

De la: , la data 2009-01-23 19:51:11De cate ori nu ati auzit rostita aceasta fraza?Este adevarata sau nu?Eu personal am cochetat cu poezia in scoala generala,am scris cateva zeci de poezii,cam simplute e adevarat,dar totusi aveau cap si coada,forma si fond si mai ales rime.Cati dintre dumneavoastra ati scris macar o poezie,cati ati incercat si daca s-ar putea sa scrieti o compozitie proprie,v-as ramane recunoscator.Astept cu nerabdare,s-auzim numai de bine!

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De la: Musetel, la data 2015-07-14 15:32:55

De la: Fl_Orion999, la data 2015-07-14 15:30:56

De la: Musetel, la data 2015-07-14 15:29:31

De la: Heterodox, la data 2015-07-14 15:15:17Fenomenul nu ste specific numai spatiului romanesc; as mentiona ridiculizarea intr-un poem a Ioanei d'Arc , sfanta eroina a Frantei, de catre Voltaire sau , recent , cazul Charlie Hebdo.

Sau mai bine NU!

si tu ai ajuns bine....

Si voi ma intampinati cu bine!

TOTU-I BINE CAND SE TERMINA CU BINE.....

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De m-ai iubi…





De m-ai iubi pînã ºi gheþarii s-ar topi,

Iar Soarele-n varã uºor va strãluci

ªi pãsãrile altfel vor ciripi,

Iar lumea toatã într-o secundã s-ar opri.



De m-ai iubi ºi Luna-n noapte mi-ar vorbi,

Copacii-n iarnã ar înflori,

Iar inimile noastre se vor contopi

De m-ai iubi, speranþa nu-mi va mai pieri



ªi lumea toatã-n ochii mã va privi

Dar ce onoare! Ah, cît aº vrea sã ºtii

Cît îmi doresc sã mã poþi iubi

De m-ai iubi….

CLAUDIA GRIGORE, Veneþia

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

La muncã, derbedei, cã trece anul
ªi vin ãilalþi ºi-o sã vã ia ciolanul.
Fãceaþi pe democraþii cei cucernici,
Cristosul mamii voastre de nemernici!
Scuipaþi-vã-ntre voi cum se cuvine
ªi-apoi convingeþi-vã cã e bine.

C-aþi luat o þarã de mai mare dragul
ªi i-aþi distrus averile ºi steagul.
S-ajungem colonia de ocarã
Care-ºi va cere scuze în maghiarã.
ªi, prin complicitãþi cu demoni aprigi,
Aþi desfiinþat uzine, câmpuri, fabrici.

ªi, prin vânzãri de þarã infernale,
Aþi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcã,
Rãspundeþi cu un greu de moarte, parcã.
ªi i-aþi gãsit ºi bolii un remediu
Întoarceþi România-n Evul Mediu.

Ce cãzãturi, ce târfe, ce mizerii,
V-aº desena cu acul, sã vã sperii.
Dar voi nici sânge nu aveþi în vine,
Ci credite din cãlimãri strãine.
Le ºtiþi lui Hitler ºi lui Stalin taina
ªi-mpingeþi Bucovina în Ucraina.
Aºa cum ceilalþi, limpezeascã-i valul
S-au compromis negustorind Ardealul.

De unde sunteþi, mã, din ce gãoace,
Cum v-au putut pãrinþii voºtri face?
Ce condimente le-au picat în spermã
De e trãdarea voastrã-atât de fermã?
Aþi pus nenorocita voastrã labã
Pe-aceastã tristã þarã basarabã.

ªi vreþi cu-ameninþare ºi cu biciul
S-o faceþi curva voastrã de serviciu.
Mimaþi respectul pentru cele sfinte,
Dar vindeþi ºi pãmânturi ºi morminte.
Aþi inventat examene severe,
Supunere poporului spre-a-i cere.

ªi toatã zbaterea a fost degeaba
Cã-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastrã v-a adus pe scenã,
Actori într-o politicã obscenã.
ªi-acum, cã-i un prãpãd întreaga þarã,
Ia cereþi-vã, puþintel, afarã.

Decât sã vã trimitã þara noastrã,
Mai bine mergeþi voi în mama voastrã.
Plecaþi de-aici, cu-o grabã funerarã,
Si nu albanizaþi aceastã þarã.
Bãgaþi vitezã, cã vã trece anul
Si s-a scurtat ºi s-a-nvechit ciolanul.
ªi ce vã pot eu spune la plecare
Decât lozinca lui Fãnuº cel mare:

Nenorociþilor, se rupe ºnurul,
“La muncã, la bãtut þãruºi cu curul!”

Adrian Pãunescu

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

mda....descrierea situatiei noastre e perfecta si nu stiu daca mai e ceva de facut !

BOMBONIZAREA ROMÂNIEI





Adi Mãsliniul vrea sã divorþeze,

Lung prilej de bîrfe printre coafeze,



De taclale printre fraþii lor, frizeri,

De miºtouri groase printre gunoieri.



Unii spun cã Dana i-ar cãta pricinã,

Cã nu mai suportã mutra lui porcinã.



Cînd erau mai tineri, n-a bãgat de seamã

Cã hindusa ºatrã din adînc îl cheamã,



Cã, pe zi ce trece, tot mai mult se-afundã

În haznaua stirpei, largã ºi imundã,



Ca sã ia de-acolo chip de slugã hoaþã,

Frunte liliputã, guºã dodoloaþã,



Nas de pus în sîrmã, ochi parºivi la pîndã,

Fãlci de spurcãciune pururea flãmîndã.



Cum era, pe-atuncea, de bãrbat lãsatã,

Cu onoarea-n aer ºi nereperatã,



L-a cules pe Bulã de la o chermezã

– Îi lucea ca focul briantina-n frezã –



ªi l-a dus, în grabã, la ta-su acasã,

Hotãrînd sã-i fie mire, ea – mireasã.



ªi-apoi, fãrã veste, îi întinse patul,

Aºteptînd sã sarã peste ea bãrbatul,



S-o frãmînte-n braþe, gîfîind din foale,

Sã o focuseze pînã-n amigdale.



Goalã ºi lascivã, îl chemã prin semne

ªi porcoase vorbe, ca sã îl îndemne.



Însã Mãsliniul se þinea deoparte,

Negru ca pãmîntul ºi speriat de moarte.



Ea, crezînd atuncea cã timid e, poate,

A dat ea atacul, în genunchi ºi-n coate,



Îi deschise ºliþul ºi-i umblã cu mîna

Pe la bãrbãþie toatã sãptãmîna.



Dar, în loc sã afle vînã ºi putere,

Ea gãsi doar biete fleacuri de muiere,



Iar ca semn al tristei farse, pasãmite,

Douã ouºoare, mici ºi stafidite,



ªi ca sã priceapã cã nu-i nici o ºagã,

Mai gãsi-ntre ele ºi o rîmã bleagã.



Crunt dezamãgitã ºi de poftã arsã,

L-ar fi scos afarã-n ºuturi, ca pe-o gioarsã,



Dar cum sã-ºi anunþe tatãl, aºadarã,

Cã ºi-n cazul ãsta o dãduse-n barã?



κi fãcu, de-aceea, iute socoteala

Cum sã-ºi scoatã, poate, altcumva pîrleala.





ªi-l þinu alãturi numai de faþadã,

Fericitã – lumea dimprejur s-o creadã,



Împliniþi sã-i simtã pe-amîndoi, vezi bine,

Parveniþii vremii, noua nobilime,



Ce-nvãþase-n grabã care este joaca,

ªi-aduna de toate, numai pe de-a moaca:



Bani, averi ºi þoale, glorii de duzinã,

Învelite toate în hîrtie finã,



De Toulouse, de Strasbourg, titluri cumpãrate

De Priboi cu misii prin strãinãtate.



ªi-uite-aºa, ajunse bietul ginericã,

Cel cu gura mare ºi cu puþa micã,



Sã se-ntoarcã-n þarã, ca un pom cu roade,

Deºi nici cravata nu ºtia s-o-nnoade,



Cum, în strãvechime, alte triste feþe

Barem nod sã-i facã au ºtiut sã-nveþe.



Ca ºi ei, stãtuse tot prin lupanare,

Dar cu obiceiuri de cadînã-n floare,



De demult deprinse, cînd la Drept, cu trudã,

Învãþase – caprã sã se punã-n budã,



Adunînd în juru-i, într-un larg registru,

Pleavã de tot soiul, chiar ºi-un drag magistru



Care, de pe Sena, tot fãcea naveta,

Ca sã-i calibreze rromului rozeta.



(Cei ce vor sã afle despre caz mai multe

N-au decît arhiva vremii s-o consulte,



Cînd în faþa Legii s-a trezit bãiatul

ªi pe la instanþe, dînd cu subsemnatul).



Pus pe carierã, nu ºtia licheaua

Cum sã-ºi facã, singur, dulce acadeaua.



Ca un Pãturicã, cu un dram de carte,

Deschidea portiþe care duc departe.



ªi-unde cãpãþîna nu fãcea vreo laie,

κi punea degrabã fundul la bãtaie,



Pe la facultate, pe la institute,

Într-un du-te-vino, într-un vino-du-te,



Aºteptînd fericea clipã sã soseascã,

Sã-l ajute iarãºi bafta lui porceascã,



Cum îl ajutase, mai demult, cu Dana,

Care-acum cu alþii îºi fãcea pomana,



Lui lãsîndu-i alte grade de mãrime:

Socru pe la Cepex, vilã-n ºtãbãrime.



ªi veni ºi ziua mare pentru Bulã,

Cînd mulþimea þãrii, de-alde el sãtulã,



Îngropã-ntr-o clipã lumea lor tãlîmbã.

Dar crescu, în locu-i, alta ºi mai strîmbã!



Cãci, pîndind din umbrã, inºi de-aceeaºi teapã

Dat-au României cea mai durã þeapã.



Adunaþi în cete de bandiþi, eterne,

Ei ºi-au zis, de sanchi, cum c-ar fi guverne.



Înþeleºi sã prade totul, în neºtire,

Pe averea þãrii pus-au stãpînire.



Între ei, ºi gay-ul, cu orbite crunte,

Sã-ndesã cu rîvnã, ca pãduchii-n frunte,



Ajutat de Ilici – pretenar cu socru’

ªi la fel de þoapã ºi de mediocru.



ªi-uite-aºa, ajunse, Adi Mãsliniul

Nu sã stãpîneascã – beizadea! – Sibiul,



Ci pe la Externe – ºtab de lume nouã,

Ca sã fure cloºca þãrii de pe ouã.



Apoi, Parlamentul îi deschise drumul,

ªi simþi în nara-i de cioroi parfumul



Care te-ameþeºte ºi îþi ia vederea,

Cînd þi se oferã – tam-nisam: Puterea:



Mai întîi, cu pompã, la partid prim-vice,

Expert în gargarã, brice ºi carice,





Iar cînd Ilici-tul, pentru-a treia oarã,

ªi-a proptit, hoþeºte, talpa peste þarã,



Tuciuriul nostru cu popou fierbinte

La partid ajunse unic preºedinte.



Faptu-n sine, poate, n-ar pãrea sinistru,

Dar fu uns, parºivul, ºi ca prim-ministru,



Gangster peste gangsteri, ºef peste Mafia

Ce sufocã astãzi toatã România!



Zice-vor frizerii: „Care-i supãrarea,

Pentru soaþa care-i netezi cãrarea?



Dimpotrivã, numai ºpãgi ºi avantaje,

Case, ferme, blocuri, noi ºi noi etaje”.



Zice-va Tãnþica, scurge-i-s-ar fardul:

„Cît ai zice peºte, hop ºi miliardul!



Dar nu lei de-ai noºtri, de þi-e ºi ruºine,

Ci valutã forte, strînsã-n bãnci strãine”.



Coafeza Tanþa nu gîndeºte-aiurea,

Doar cã nu prea vede, de copaci, pãdurea,



Cãci din alte pricini Dana-i supãratã

Ea de ambidextru s-a simþit trãdatã.



ªi averea-i place, ºi puterea-i place,

Peste tot palate, peste tot conace,



Unul pe la Cornu, altul prin Sardinii.

ªi-apoi, avionul, pîn’ la cap de linii,



Cu covoare roºii puse la picioare,

ªi cu muzici, steaguri, gardã de onoare,



Încît e convinsã, parcã, dintr-o datã,

Cã onoarea-i veche fuse reperatã,



Cã n-a fost zadarnic chinul ei de-o viaþã

Sã trãiascã-alãturi de aºa paiaþã,



Sã-i suporte hoitul, nasul ca o prizã,

Duhoarea de ºatrã, vocea ca de crizã.



Ca sã nu mai spunem de-amãnuntul care

L-a fãcut sã parã… sora ei mai mare.



Dana preþuieºte ºi þinuta-i sobrã,

Vorba lui muiatã în venin de cobrã,



Care nu ucide chiar pe fiecare,

Dar produce teamã, bani ºi ascultare.



Vorba asta, scoasã parcã din cavouri,

Îi aduce-n conturi noi ºi noi zerouri,



Cãci baronii þãrii, nedeprinºi cu lenea

La furat, adunã bani ºi pentru Nenea,



Aºezat de dînºii, prosternaþi în vale,

Colo sus, de unde el le dã semnale,



Ca sã nu se prindã cine ºtie cine,

Ei dau lovitura, el de ºase þine.



ªi-n timp ce, de foame, geme greu poporul,

El prosteºte lumea cu televizorul,



Schimbã avioane, taie panglici, rage

Urcã în sondaje ca pe papainoage,



ªi cu cît mai tare plînge-n scutec þîncu’,

Cu atît îl umflã ºi Alin, ºi Dîncu,



Slugi de trei parale, parteneri de ºuºã,

Cum fu, pînã astãzi, cheliosul Guºã,



Cel þinut o vreme pe un tron de paie,

ªi scãpat din braþe, ca rahatu-n ploaie.



Bombonel cu gura lui ca o pipoaºcã

Din Guvernul þãrii a fãcut o gaºcã,



ªi, pentru ca nimeni sã nu-i rupã clanþa,

Guverneazã þara doar cu Ordonanþa.



Dan Ioan Popescu vrea ceva în cleºte?

Scoate-o Ordonanþã, cît ai zice peºte.



Mitrea Manivelã roade, dar nu poate?

Înc-o Ordonanþã din joben el scoate.



Vrea madam Puwaka sã trimitã-acasã

Peºtele cel mare, nimerit în plasã?





Nu-i nici o problemã! Cît se face plata,

Legea-i încãlcatã, Ordonanþa-i gata.



ªcoala româneascã nu mai are viaþã,

Sãnãtatea þine doar de-un fir de aþã,



Fost-au fabrici multe – doar pustiu-i rege,

De agriculturã praful se alege,



La tot pasul, legea este încãlcatã,

Doar cu bani îþi cumperi „dreapta judecatã”.



Flota e-nghiþitã parcã de balaur,

Iar acum, vînd munþii þãrii, plini de aur.



Tunuri de proporþii, jaf la drumul mare,

Sub cuvînt cã hoþii fac privatizare.



Din Sãtmar la Giurgiu ºi din Iaºi la Motru,

Peste tot ajunge mîna lui de lotru



Pîrjolind pãmîntul în întreaga þarã,

Înhãitat cu alte nume de ocarã:



Opriºan din Vrancea, de la Gorj – Mischie,

Din Arad – Medinþu, din Bacãu – o mie,



Harpagoni prea lacomi, totdeauna gata

Pe la bãnci, sã-ntoarcã banii cu lopata,



Fãrã sã le pese de poporul care

Jefuit, metodic, moare pe picioare



Ci slãvind pe hoþul hoþilor, Borfaºul,

Cãruia-n Mafie i se spune Naºul.



Sigur cã acestea o-ncîntau pe soaþã,

Ce conta cã are sexu-n poponeaþã?



Ea era nevasta unui fel de rege,

Pe oricare-n locu-i îl putea alege,



Dupã înzestrare, dar ºi dupã fapte,

Sã-i presteze-n tainã grele munci de noapte.



Teatrului kabuki îi rînjeºte-o mascã:

Ea gãsi pe unul sã i-o potriveascã,



Unul sadic, Ponta, neam de hoþi ºi tîrfe,

Bun sã batã poarca ºi sã stea la bîrfe,



Dar pe care Adi îl þinea pe-alãturi,

La guvern sã vadã de gãleþi ºi mãturi.



Ea crezu cã astfel dase lovitura,

Neºtiind cã sluga, tontul, secãtura,



Dupã ce la dînsa arãta ce poate,

Chiar pe prim-ministru îl lucra prin spate



ªi, la o adicã, ºi prin alte borte.

Toate astea, Dana, cum sã le suporte?



Ei, ºi-atunci scandalul se iscã în pripã:

Se privesc, se-nfruntã, se-mbrîncesc ºi þipã,



ªi ajunge astfel cearta, dandanaua,

De-o discutã astãzi toatã mahalaua.



ªi-apoi plebei, dacã i se pune pata,

ªtiþi cum e: Adio! ªi divorþu-i gata.



Cicã-i zise Dana soþului, în faþã:

„Nu-þi ajunge Mitrea – spãrgãtor de gheaþã,



Nici Ilie Sîrbu, Agathon ºi-atîþia,

Ce-au tot scos din tine, pe din dos, tãrîþa?



De cînd eºti cu mine, singurã-mi duc crucea –

Tu mai ai o mie, eu îl vreau pe Mucea!”



ªi-i mai zise Dana: „Avortoni ca tine

N-au nici o credinþã, n-au nici o ruºine.



Vrei sã pari, de-o vreme, vulturul pe stîncã,

Dar, în fond, eºti sluga lui Octav Cozmâncã.



C-un cãprar din ãsta, fãr’ un pic de minte,

Vrei sã te aleagã þara preºedinte?



Lasã-mi-l pe Mucea, cã-i mongol de-al meu,

Altfel, ca ºi mã-ta, te-avortez ºi eu!”



Cum sfîrºi-vor toate, încã nu se ºtie,

Dar ce aflã Tanþa, de la frizerie,



Cînd s-a dus sã-ºi tragã o tunsoare sport?

Cã madam Nãstase nu mai face-avort!

www.ziartricolorul.ro/bombonizarea-romaniei/

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

LUCEAFARUL
www.facebook.com/justitiarul.sibiu/posts/238010072946944
A fost odatã ca-n povesti,
A fost, de-ar mai fi iarã ,
... Din neamuri tracice, regeºti,
O prea frumoasã þarã.

ªi era una pe pãmânt
ªi mândrã-n toate cele,
Cum e icoana unui sfânt
ªi Luna între stele.

Mã doare-n suflet, când privesc
La tot ce se întamplã,
ªi in mormant mã rãsucesc
ªi cuie-mi intrã-n tâmplã .

Eu nu mai simt miros de tei
În viata mea postumã,
Nu vãd nici vajnici pui de lei,
Doar mucegai ºi humã.

Luceferi nu mai strãlucesc,
Cand þara e o ranã ,
Copiii mamele-ºi bocesc ,
Ca n-au în blide hranã.

Cântat-am graiul românesc,
Aceastã dulce limbã.
Dar astãzi, cei ce-o mai vorbesc,
Prin alte þãri o schimbã .

Degeaba le-am lãsat cu dor
O "Doinã", sã tresarã !
Trecutul nu e viitor
ªi viaþa li-i amarã.

Nici harta nu-i ca-n alte dãþi,
Din Nistru pânã-n Tisa.
Moldova-i astãzi jumãtãþi.
Cât rãu fãcutu-ni-s-a!

Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie,
ªi m-am rugat de-atâtea ori,
Mai bine sã vã fie.

Avut-am piatrã la hotar
ªi-n þara noastrã singuri
Cules-am holde din brãzdar.
Acum n-aveþi nici linguri ...

O, biet popor român sãrac,
Cu-o þarã prea bogatã!
Tu vino-i rãului de hac
Sã nu þi-o vândã toatã!

ªi dã-i afarã pe strãini
Cu toþi îmburgheziþii,
Sã nu-þi mai fie-n alte mâini
Guverne ºi poliþii!

Cu trupe de comedianþi,
Numindu-le partide ,
Sunteþi românii emigranþi
Din Rai în þãri aride.

Pierdut-aþi banii þãrii-n vânt
ªi-i goalã visteria.
Mai daþi ºi ape ºi pãmânt
ªi vindeþi România.

Mihai Viteazu v-a lãsat
O þarã mai rotundã.
Voi azi aþi scos-o la mezat,
Strãinii vã inundã.

Aveþi întinsul Bãrãgan,
ªi nu aveþi o pâine.
Aveþi ºi turme ºi ciobani,
Dar duceþi vieþi de câine.

Aveþi bogaþii munþi Carpaþi
ªi dulcea Mioriþã,
Pãduri de brazi, ce vã sunt fraþi,
ªi flori în poieniþã.

Aveþi o deltã ca-n poveºti,
Vedeþi sã nu v-o fure,
Atâtea ape, atâþia peºti
ªi nu mâncaþi nici mure...

Nici vii pe deal nu mai zãresti,
Livezile se-uscarã,
Când mãrul Þarii Româneºti
Se-aduce de afarã.

Nu vine Mircea cel Batrân,
Nici ªtefan de la Putna,
Sã vi-l alunge pe pãgân,
Cand voi lãsat-aþi lupta!

Albastrul cerului senin
Se-ntunecã mai tare
De-atâþia nouri de venin,
De-atâta delãsare.

Nu voi a vã-nvãþa de rãu,
Ci-ncerc a vã-nþelege.
De ani ºi ani cãdeþi în hãu,
Nimic nu vã mai merge.

Ruºine sã vã fie-n veac,
Cã v-aþi trãdat strãbunii,
De parcã n-aþi fi pui de dac,
Ci rude-aþi fi cu hunii!

Lasaþi pe-ai voºtri guvernanþi
Sã vã înece-n smoalã,
Sã fiþi doar simpli figuranþi
În þara voastrã goalã...

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

ehhh, hai s-o zicem p'aia buna : suntem ultra- corciti si, din pacate, am luat de la fiecare celalalt popor cu care ne-am combinat ce-a fost mai rau si Toate aceste poezii nu fac decit sa-ncerce a trezi in poporul asta ce-a mai ramas din dacii strabuni , dar nu s-a prea prins indemnul lor de noi !

Pãrea…
Pãrea cã vine-un dor sau numai o mireasmã
Ce s-arãta pãlind, rotindu-se oval
Din dosul lunii reci jucând ca o fantasmã
ªi slobozind în valuri un murmur de caval!

Pãrea într-o clepsidrã neºtiutoare vreme
Strivind noi orizonturi gemãnate-n rouã:
Regretul ostenit iar vine sa ne cheme
Pribegind nãlucã a-nfiorare nouã.

Pãrea un sceptru sacru, virtute ferecatã
În dogme venerate cu cãrþile pe faþã
Cununã-n van eternã apãrând schimbatã
Printr-o metempsihozã sã intre iar in viaþã!

Pãrea ce pare-acum: vis dãinuind în vis
Rãmas îmbãlsãmat în vrere sedentarã;
Nescrisã cartea lui în sine s-a închis
Cãci azi speranþa pare o arcã solitarã!

Am irizat lumina din pasnice culori
Si din paleta mintii le-am stramutat in flori.
Am desteptat fiori noi in patimi si iubire
Jertfindu-le-apoi astri sa le dea stralucire.
Si-am tot plouat si-am nins cu sentimente
Si intr-un larg registru am plans pe instrumente.
Am pustiit tacerea si-am inventat cuvinte
Ucigand anotimpuri, le-am poleit morminte;
Catand in ploi carate, innobilam noroi
Si din botina rupta, am inaltat eroi,
Am adormit in visuri, sperante si dorinti
Pierzand astfel elanul proprieie-mi vointi!

ªi eu ºi tu…
ªi eu ºi tu ne-ntoarcem din când în când în vreme
Cãrãrile se-adunã, se bifurcã mereu;
Pe cine sã dãm vina când vine sã ne cheme
Ca o mireasmã tare, trecutul din ecou?
Te-adun din întâmplãri, din gânduri suprapuse
Izvoarele s-au scurs ºi rodul s-a uscat
ªi ce-ar fi fost frumos încã nu începuse
Cã soarele s-a stins ºi bezna s-a lãsat!
O-ntoarcere-n trecut, un zbor uºor, cuminte,
Zãdarnicã-adiere cuprinde-ntreaga fire
Condeiul ocoleºte hârtia de cuvinte
Tãcerea-i doar un geamãt fãrã asemuire!
M-aº agãþa din nou de firul vieþii noastre
Dar firul meu e rupt iar capãtul pierdut
Azi de ne cãutãm, suntem ca douã astre:
Pe cer când unu-apare, celalt e dispãrut!
Lumina se rãsfrânge închisã ca o carte
În douã exemplare prin tot modificate:
Una-i cu file albe, cealalta neagrã-n parte
Spre lumina catând prin geamuri ferecate!

Geometrie planã
Un triunghi, un cerc ºi un pãtrat
Pe furiº s-au adunat
La trapez în bãtãturã
Pentru a lua mãsurã
rombului de-o înãlþime.
- Trebuie sã-l întrebãm!
Zise cercul invârtit
De pãtrat, sã-l ameþeascã.
- El de ce nu a venit?
Triunghiul zise cu aplomb:
- Dar l-aþi anunþat pe romb?
- Iatã-mã-s! V-aþi alarmat?
Dar apare nechemat
Un con cam micuþ la stat:
- ªtiu! N-am loc pe-al vostru plan
Dar de mai bine de-un an
Vã tot chem cu mult nesaþiu
Sã veniþi la mine-n spaþiu!

Galinaaaa, esti in verva ! excelente toate ! mi-au placut !
ce faci,cum te simti ?

De la: gabigabi2, la data 2015-08-23 14:26:36 Galinaaaa, esti in verva ! excelente toate ! mi-au placut !
ce faci,cum te simti ?

Buna, iubire! Multumesc pentru ca le-ai citit si ma bucur ca ti-au placut. Sunt vechi, le-am reluat cu speranta ca voi atrage spre literaturatura pe noii veniti. O duc bine dar sunt foarte suparata . Seceta a facut ravagii in zona noastra; fructele s-au uscat in pomi, strugurii nu ai cu ce sa-i compari asa sunt de...sfrijiti? Apa din fantana nu a folosit gradinii de legume. Pamantul foarte uscat a devenit ca cimentul. Ce sa zic! Intru foarte, foarte greu pe 9am si cand reusesc nu am ce sa scriu, ce sa comentez insa ma bucur ca sunt nume vechi dar si noi. Te imbratisez direct cu gandul si pe toti care intamplator citesc ceea ce am scris. Sa stii ca imi este dor, foarte dor de tine si ma salvez privind fotografii!

ROMÂNII SE ISLAMIZEAZÃ



Ah, unde te-ai ascuns poporul meu?

Nu vezi cã þãrii îi e tot mai greu?

De ce eºti laº? Pe mîna cui o laºi?

Te tragi din Roma, sau din papuaºi?

Deschid televizorul – ce zãresc?

Þiganii maneliºti ne umilesc.

ªi fete de români, ce dau din fese

Stau pentru baragladine, pe mese.

Mai vãd românce, care mor de foame

Prin TIR-urile unor creaturi infame.

Iar altele se duc, pentru un ghiul

Se fac cadîne, Doamne, la Stambul.

Se rãsuceºte-n groapã Brâncoveanul

Urmaºii scuipã crucea, pupã banul

El pentru ce s-a mai sacrificat

Dacã românii s-au islamizat?

Închid televizorul. Ies pe stradã

ªi vãd copii distrofici, care stau sã cadã.

Cerºesc românii-n porþi de cimitire

Îi mituiesc partidele cu o tingire.

Cu-o sticlã de ulei, cu niºte mici

Le-aruncã-n scîrbã cîþiva firfirici.

Nespus s-a degradat acest popor

Sub cîrmuirea „cozii de topor”.

Eu nu-l mai recunosc, refuz coºmaru’

E þara lui Enescu, sau Rîmaru?

ªi cum mai plînge inima în mine

Cînd vãd cum îºi dã cinstea pe ruºine.

Acceptã, ca prostit, un ºmecher neamþ

Care-i bun, poate, sã îl þii pe lanþ.

Sã mîrîie la gard, din cînd în cînd

Cu faþa aia, de viþel flãmînd.

Cu gura-n care parcã are-un cleºte

ªi cu vorbirea þeapãnã, de peºte.

Acel nemernic ce l-a inventat

Ar trebui, în piaþã, împuºcat!

Mã-ntreabã lumea tristã, în surdinã:

„Aceastã þarã o sã-ºi mai revinã?”

Nu, n-o sã-ºi mai revinã niciodatã

Atîta timp cît fi-va ocupatã.

Atîta vreme cît e colonia

Unei Puteri cu nume greu: Mafia.

Alegerile, toate, sînt furate

De S.R.I ºi liftele spurcate.

Ne-a fost impus un surogat de neamþ

Iar þara-i bicicleta fãrã lanþ.

Praful ºi pulberea sã se aleagã

De cei ce-au scos din urne o mîrþoagã!

Doamne, de ce ne-ai pus aceastã cruce-n spate

Tu nu pricepi cã þara nu mai poate?

Feisbucii ºi-au luat þara înapoi

ªi o posteazã-n ghena de gunoi

Iar Europa le dã palme ºi picioare

Sã-i cureþe haznaua de duhoare

Aþi vrut o þarã ca afarã? Na-vã!

Nu-i prea tîrziu, voi, luzãri proºti, sã beþi otravã

Sau sã vã spînzuraþi de primul pom

Cãci hoitul vã miroase-a carcinom.

Fir-aþi ai dracului cu Herr Slãninã Vodã

În nas sã vi se spargã o diodã.

Beþi bruderºaft cu cei ce ne-au fost zbirii

Heil Klaus, monument al nesimþirii!

Hai, cã vã meritaþi aceastã soartã

Cã prea staþi la televizor, bîrfiþi la poartã.

Tot aºteptaþi ca alþii sã gãseascã

Soluþii pentru Þara Româneascã.

N-am cum sã vã ajut, m-am ruinat

Pentru un neam ce nu m-a meritat…



CORNELIU VADIM TUDOR

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De la: g_alin_a, la data 2015-08-23 20:41:32

De la: gabigabi2, la data 2015-08-23 14:26:36 Galinaaaa, esti in verva ! excelente toate ! mi-au placut !
ce faci,cum te simti ?

Buna, iubire! Multumesc pentru ca le-ai citit si ma bucur ca ti-au placut. Sunt vechi, le-am reluat cu speranta ca voi atrage spre literaturatura pe noii veniti. O duc bine dar sunt foarte suparata . Seceta a facut ravagii in zona noastra; fructele s-au uscat in pomi, strugurii nu ai cu ce sa-i compari asa sunt de...sfrijiti? Apa din fantana nu a folosit gradinii de legume. Pamantul foarte uscat a devenit ca cimentul. Ce sa zic! Intru foarte, foarte greu pe 9am si cand reusesc nu am ce sa scriu, ce sa comentez insa ma bucur ca sunt nume vechi dar si noi. Te imbratisez direct cu gandul si pe toti care intamplator citesc ceea ce am scris. Sa stii ca imi este dor, foarte dor de tine si ma salvez privind fotografii!

si inca si mai primeste unul

dar, nici acum , dupa ploile din aceste zile , pamintul nu si- a mai revenit din uscaciune ? de fructe si legume, clar : s-au terminat , dar macar ptr. la toamna.... zic si eu, de parca toamna n-ar fi, colea, dupa usa !

De la: Fl_Orion999, la data 2015-08-24 10:36:35ROMÂNII SE ISLAMIZEAZÃ



Ah, unde te-ai ascuns poporul meu?

Nu vezi cã þãrii îi e tot mai greu?

De ce eºti laº? Pe mîna cui o laºi?

Te tragi din Roma, sau din papuaºi?

Deschid televizorul – ce zãresc?

Þiganii maneliºti ne umilesc.

ªi fete de români, ce dau din fese

Stau pentru baragladine, pe mese.

Mai vãd românce, care mor de foame

Prin TIR-urile unor creaturi infame.

Iar altele se duc, pentru un ghiul

Se fac cadîne, Doamne, la Stambul.

Se rãsuceºte-n groapã Brâncoveanul

Urmaºii scuipã crucea, pupã banul

El pentru ce s-a mai sacrificat

Dacã românii s-au islamizat?

Închid televizorul. Ies pe stradã

ªi vãd copii distrofici, care stau sã cadã.

Cerºesc românii-n porþi de cimitire

Îi mituiesc partidele cu o tingire.

Cu-o sticlã de ulei, cu niºte mici

Le-aruncã-n scîrbã cîþiva firfirici.

Nespus s-a degradat acest popor

Sub cîrmuirea „cozii de topor”.

Eu nu-l mai recunosc, refuz coºmaru’

E þara lui Enescu, sau Rîmaru?

ªi cum mai plînge inima în mine

Cînd vãd cum îºi dã cinstea pe ruºine.

Acceptã, ca prostit, un ºmecher neamþ

Care-i bun, poate, sã îl þii pe lanþ.

Sã mîrîie la gard, din cînd în cînd

Cu faþa aia, de viþel flãmînd.

Cu gura-n care parcã are-un cleºte

ªi cu vorbirea þeapãnã, de peºte.

Acel nemernic ce l-a inventat

Ar trebui, în piaþã, împuºcat!

Mã-ntreabã lumea tristã, în surdinã:

„Aceastã þarã o sã-ºi mai revinã?”

Nu, n-o sã-ºi mai revinã niciodatã

Atîta timp cît fi-va ocupatã.

Atîta vreme cît e colonia

Unei Puteri cu nume greu: Mafia.

Alegerile, toate, sînt furate

De S.R.I ºi liftele spurcate.

Ne-a fost impus un surogat de neamþ

Iar þara-i bicicleta fãrã lanþ.

Praful ºi pulberea sã se aleagã

De cei ce-au scos din urne o mîrþoagã!

Doamne, de ce ne-ai pus aceastã cruce-n spate

Tu nu pricepi cã þara nu mai poate?

Feisbucii ºi-au luat þara înapoi

ªi o posteazã-n ghena de gunoi

Iar Europa le dã palme ºi picioare

Sã-i cureþe haznaua de duhoare

Aþi vrut o þarã ca afarã? Na-vã!

Nu-i prea tîrziu, voi, luzãri proºti, sã beþi otravã

Sau sã vã spînzuraþi de primul pom

Cãci hoitul vã miroase-a carcinom.

Fir-aþi ai dracului cu Herr Slãninã Vodã

În nas sã vi se spargã o diodã.

Beþi bruderºaft cu cei ce ne-au fost zbirii

Heil Klaus, monument al nesimþirii!

Hai, cã vã meritaþi aceastã soartã

Cã prea staþi la televizor, bîrfiþi la poartã.

Tot aºteptaþi ca alþii sã gãseascã

Soluþii pentru Þara Româneascã.

N-am cum sã vã ajut, m-am ruinat

Pentru un neam ce nu m-a meritat…



CORNELIU VADIM TUDOR

ce sa zic ? omu' are si verb si nerv !
si, deh : intre turul 1 si 2 a fost umflat cu pompa si dupa numai 8 luni s- a rasuflat
cu atit cu cit a fost umflat !

De la: gabigabi2, la data 2015-08-24 14:52:11

De la: Fl_Orion999, la data 2015-08-24 10:36:35ROMÂNII SE ISLAMIZEAZÃ



Ah, unde te-ai ascuns poporul meu?

Nu vezi cã þãrii îi e tot mai greu?

De ce eºti laº? Pe mîna cui o laºi?

Te tragi din Roma, sau din papuaºi?

Deschid televizorul – ce zãresc?

Þiganii maneliºti ne umilesc.

ªi fete de români, ce dau din fese

Stau pentru baragladine, pe mese.

Mai vãd românce, care mor de foame

Prin TIR-urile unor creaturi infame.

Iar altele se duc, pentru un ghiul

Se fac cadîne, Doamne, la Stambul.

Se rãsuceºte-n groapã Brâncoveanul

Urmaºii scuipã crucea, pupã banul

El pentru ce s-a mai sacrificat

Dacã românii s-au islamizat?

Închid televizorul. Ies pe stradã

ªi vãd copii distrofici, care stau sã cadã.

Cerºesc românii-n porþi de cimitire

Îi mituiesc partidele cu o tingire.

Cu-o sticlã de ulei, cu niºte mici

Le-aruncã-n scîrbã cîþiva firfirici.

Nespus s-a degradat acest popor

Sub cîrmuirea „cozii de topor”.

Eu nu-l mai recunosc, refuz coºmaru’

E þara lui Enescu, sau Rîmaru?

ªi cum mai plînge inima în mine

Cînd vãd cum îºi dã cinstea pe ruºine.

Acceptã, ca prostit, un ºmecher neamþ

Care-i bun, poate, sã îl þii pe lanþ.

Sã mîrîie la gard, din cînd în cînd

Cu faþa aia, de viþel flãmînd.

Cu gura-n care parcã are-un cleºte

ªi cu vorbirea þeapãnã, de peºte.

Acel nemernic ce l-a inventat

Ar trebui, în piaþã, împuºcat!

Mã-ntreabã lumea tristã, în surdinã:

„Aceastã þarã o sã-ºi mai revinã?”

Nu, n-o sã-ºi mai revinã niciodatã

Atîta timp cît fi-va ocupatã.

Atîta vreme cît e colonia

Unei Puteri cu nume greu: Mafia.

Alegerile, toate, sînt furate

De S.R.I ºi liftele spurcate.

Ne-a fost impus un surogat de neamþ

Iar þara-i bicicleta fãrã lanþ.

Praful ºi pulberea sã se aleagã

De cei ce-au scos din urne o mîrþoagã!

Doamne, de ce ne-ai pus aceastã cruce-n spate

Tu nu pricepi cã þara nu mai poate?

Feisbucii ºi-au luat þara înapoi

ªi o posteazã-n ghena de gunoi

Iar Europa le dã palme ºi picioare

Sã-i cureþe haznaua de duhoare

Aþi vrut o þarã ca afarã? Na-vã!

Nu-i prea tîrziu, voi, luzãri proºti, sã beþi otravã

Sau sã vã spînzuraþi de primul pom

Cãci hoitul vã miroase-a carcinom.

Fir-aþi ai dracului cu Herr Slãninã Vodã

În nas sã vi se spargã o diodã.

Beþi bruderºaft cu cei ce ne-au fost zbirii

Heil Klaus, monument al nesimþirii!

Hai, cã vã meritaþi aceastã soartã

Cã prea staþi la televizor, bîrfiþi la poartã.

Tot aºteptaþi ca alþii sã gãseascã

Soluþii pentru Þara Româneascã.

N-am cum sã vã ajut, m-am ruinat

Pentru un neam ce nu m-a meritat…



CORNELIU VADIM TUDOR

ce sa zic ? omu' are si verb si nerv !
si, deh : intre turul 1 si 2 a fost umflat cu pompa si dupa numai 8 luni s- a rasuflat
cu atit cu cit a fost umflat !

De fapt, CVT a scris versurile derilante pentru a se caina pe el insusi.
Ca de atatea ori.
El e victima, saracutul de el.
Ca Iohannis nu e ce speram sa fie, asa e, dar de aici pana la a da tara pe mana lui Vadim sau a unuia ca Vadim pe motiv ca o iubeste, e cale lunga.
Vadim ramane un mare cretin cu talent din galeria de tip Adrian Paunescu.
Doua jigodii talentate la scris care au slujit un super imbecil pe nume Nicolae Ceusescu si un regim absolut criminal indreptat impotriva propriului ppopor. Din pacate, poporul asta nu a stiut sa-i alunge pe idiotii astia dupa 89 si i-a lasat sa-si faca mendrele. Si si le-au facut ! Au furat de-au rupt, au facut averi colosale iar poporul a ajuns la ... salariul minim de 1.000 lei brut pe luna.

nu mai stiu cine esti, dar ai multa- foarte multa, dreptate si tocmai de aceea nu ma pot entuziasma de solutiile lui politice , dar ii pot recunoaste verbul si nervul , caci sunt 2 chestiuni diferite !
P.S
si, ce sa mai spunem de Arghezi sau Sadoveanu ?....de unde se vede ca talentul nu e tot una cu caracterul unui om !

De la: gabigabi2, la data 2015-08-25 14:50:10 nu mai stiu cine esti, dar ai multa- foarte multa, dreptate si tocmai de aceea nu ma pot entuziasma de solutiile lui politice , dar ii pot recunoaste verbul si nervul , caci sunt 2 chestiuni diferite !
P.S
si, ce sa mai spunem de Arghezi sau Sadoveanu ?....de unde se vede ca talentul nu e tot una cu caracterul unui om !

Solutia (una dintre cele posibile): sa le admiram talentul si sa le evitam persoana.