Romanul s-a nascut poet

De la: VrajitoruldinovaZ, la data 2014-08-31 07:59:48lunecand alunecand

in a noptii feerie
impletim alunecand
flori culese din campie
de cu seara, lunecand

impletim si stele lucii
rasarite nou pe cer
in rastimpurile vocii
unui geieras stingher

cand privesti a lunii raza
printre frunze lunecand
salcia cochet valseaza
peste noi alunecand

susur de izvor ne-ngana
printre pietre lunecand
vocea-ti calda ma alina
lunecand alunecand

ca o struna-n cant vibrand
sub arcusul de vioara
Despletesti alunecand
dorurile dinspre seara

Lunecand alunecand
inimile isi bat ritmul
lunecand alunecand
ti se'nsenineaza chipul

Daniela

Catelus cu parul cret.....

Sa mai continui?

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2014-09-02 16:03:45Catelus cu parul cret.....

Sa mai continui?

Este-o umbra
C-o naframa-n varf
De batz!
Catelush cu paru' roshu'......

E? Cine continua?

Constiinta si oglinda sa nu va lipseasca la niciun drum ! Nu este datoria mea sa te conving ca ceea ce iti spun eu exista , ci doar sa iti spun ca exista. Nu este datoria mea sa te schimb. Fiecare are datoria sa se schimbe fara interventia externa sie insusi/insasi.

Catelus cu parut cret
L-am prins noaptea in cotet.
El se jura ca nu fura
Dar l-am prins cu rata-n gura.

Cei ce le interzic altora accesul la anumite aspecte ale vietii.....sint satui de acel aspect.

De la: nastasemihail, la data 2014-09-02 16:12:22Catelus cu parut cret
L-am prins noaptea in cotet.
El se jura ca nu fura
Dar l-am prins cu rata-n gura.

Si cu ouale-n poiata
Sa il rada lumea toata?
Sa le puie-n buzunar
Pan' la sfatu' popular!

Constiinta si oglinda sa nu va lipseasca la niciun drum ! Nu este datoria mea sa te conving ca ceea ce iti spun eu exista , ci doar sa iti spun ca exista. Nu este datoria mea sa te schimb. Fiecare are datoria sa se schimbe fara interventia externa sie insusi/insasi.

Mihai Eminescu - Afara-i toamna


Afarã-i toamnã, frunza 'mprãºtiatã,
Iar vântul svârlã 'n geamuri grele picuri;
ªi tu citeºti scrisori din roase plicuri
ªi într'un ceas gândeºti la viaþa toatã.

Pierzându-þi timpul tãu cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uºa ta sã batã;
Dar ºi mai bine-i, când afarã-i sloatã,
Sã stai visând la foc, de somn sã picuri.

ªi eu astfel mã uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaþa creºte rânduri-rânduri;

De odat'aud foºnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subþiri ºi reci mi-acoper ochii.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De la: Fl_Orion999, la data 2014-09-07 09:53:40Mihai Eminescu - Afara-i toamna


Afarã-i toamnã, frunza 'mprãºtiatã,
Iar vântul svârlã 'n geamuri grele picuri;
ªi tu citeºti scrisori din roase plicuri
ªi într'un ceas gândeºti la viaþa toatã.

Pierzându-þi timpul tãu cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uºa ta sã batã;
Dar ºi mai bine-i, când afarã-i sloatã,
Sã stai visând la foc, de somn sã picuri.

ªi eu astfel mã uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaþa creºte rânduri-rânduri;

De odat'aud foºnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subþiri ºi reci mi-acoper ochii.

Mihai Eminescu a scris sonete dintr-o insistenta nazuinta catre perfectiune. Mai mult ca alte specii cu forma fixa, sonetul face glorie literara incepand din secolul al XlII-Iea, strabate intreaga Renastere si ajunge in clasicism si in romantism cu o experienta prozodica si tematica de neevitat.

Sonetele eminesciene, unele indelung prelucrate (e cazul "Venetiei", la care poetul lucreaza noua ani, din 1871 pana in 1880), reflecta echilibrul perfect al temelor poetice cu formele de exprimare. Insistenta de bijutier asupra versului, filigranarea continua a metricii si a expresiei concorda cu lirismul reflexiv profund al poeziilor din ultima perioada de creatie, de dupa 1876. Este perioada destramarii iluziilor, a indepartarii si despartirii de fiinta adorata si lirica erotica inregistreaza o tematica a absentei, a neimplinirii visului, generatoare de apasatoare melancolie. Natura ocrotitoare, feminina, paradiziaca, potentata erotic din poeziile anterioare, "Floare albastra", "Dorinta", "Craiasa din povesti", "Lacul", se schimba cu un spatiu al recluziunii si al meditatiei dureroase asupra trecerii timpului, al retragerii in sine a eului poetic, care incearca, in solitudine, sa refaca trecutul pierdut.

Cele trei sonete publicate la 1 octombrie 1879 in "Convorbiri literare", "Afara-i toamna...", "Sunt ani Ia mijloc...", "Cand insusi glasul...", formeaza un triptic al melancoliei ce copleseste eul poetic si indreapta, surprinzator, poezia eminesciana spre temele altui curent literar ivit la orizont, simbolismul. Ploaia insistenta, zloata, recluziunea in spatiul domestic, reconstituirea trecutului din amintiri disparate, din "roase plicuri", nu conduc insa la dezolarea totala, ca la George Bacovia, ci pastreaza in final speranta iluziei romantice, prin aceeasi intrupare angelica a iubitei din spatiul amintirii.

Cadrul poetic este alcatuit, in "Afara-i toamna...", din tuse fine, deplin adecvate sugestiei si detalierii unei stari de spirit: "Afara-i toamna, frunza-mprastiata, / Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri;/ Si tu citesti scrisori din roase plicuri/ Si intr-un ceas gandesti la viata toata." Cadenta rara a elementelor sugereaza o stare contemplativa de reverie, care faciliteaza proiectia intr-un trecut incarcat de miracolul iubirii. Toamna, ca anotimp al stingerii, cu "frunza-mprastiata", picuri grele de ploaie si rafale neasteptate de vant, creeaza un prag temporal al rememorarii trecutului din secvente disparate, consemnate scriptic in "roase plicuri", cu un efect de comprimare si suspendare a timpului. Reveria si somnul in fata focului creeaza efecte de contrast, deschizand, ca reactie la atmosfera ostila a toamnei, spatiul imaginar al visarii: "Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri, / N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata;/ Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata, / Sa stai visand la foc, de somn sa picuri." Solitudinea ca stare meditativa, de intoarcere spre vremurile imemoriale, reface o temporalitate ce se aglomereaza obsedant in amintire: "Si eu astfel din jet ma uit pe ganduri, / Visez la basmul vechi al zanei Dochii;/ In juru-mi ceata creste randuri-randuri". Intorcandu-se, din sfere inalte, catre orizontul marunt al intimitatii, populat cu "dulci nimicuri", poetul creeaza un spatiu de evocare, cu note de vag fabulos, sugerat de "basmul vechi al zanei Dochii", in timp ce timpul se materializeaza in falduri succesive, apasatoare, de ceata care "creste randuri-randuri".

Poetul foloseste forme arhaice ale cuvintelor si inversiunea pentru a accentua starea de onirism total, de resurectie a unui taram imaterial, al visului ("nime" este forma invechita pentru "nimeni", in timp ee "dulci nimicuri" este o inversiune perfecta). Prezenta feminina invocata este eterica, imateriala, compusa din linii si umbre ce nu pot fi decelate: "Deodat-aud fosnirea unei rochii, / Un moale pas abia atins de scanduri.../ Iar mani subtiri si reci mi-acopar ochii." Ca si in mijlocul naturii, pe malul lacului, povestea erotica se implineste prin reverie, intr-un plan al perfectiunii ireale.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

Mihai Eminescu - Ah, Cerut-am De La Zodii


Ah, cerut-am de la zodii,
De l-al sortii mele faur,
Dulcii sânului tau rodii
S-al tau cap scaldat în aur.

S-ale tale mâni de ceara,
Fruntea-mi rece sa dezmierzi,
Fata alba-n parul galban
Si îndaratnici ochii verzi.

S-astazi tu de bunavoie
Fericita-n brate cazi-mi;
Capul tau scaldat în aur
De-al meu umar tu îl razimi.

Astazi tu de buna voie
Îmi întinzi dulcea ta gura:
Soartea mi le-a dat pe toate
Cu asupra de masura.

Singura religie pe care o accept si o propovaduiesc este.....RELIGIA IUBIRII , a FERICIRII si a PROSPERITATII.... --------DUMNEZEU sa binecuvanteze ROMANIA.... *** ,,Fii om, fii drept �i recunoa�te c�, pe deasupra ambi�iilor, intrigilor �i urilor, este Patria, este ve�nicia neamului, �i c� acolo trebuie s� ne �nt�lnim totdeauna, chiar dac� nu ne �n�elegem de fiecare dat�."(Ion Antonescu) *** ,,�n ziua de azi, pentru a st�p�ni c�t mai mul�i oameni, nu se mai cuceresc teritorii, ci sufletele acelor oameni. Odat� ce ai sufletul, ai omul; iar c�nd ai omul, teritoriul vine de la sine." (contele de Marenches) ***,,Putem avea fie democratie in aceasta tara , fie putem avea mari bogatii concentrate in mainile a putini oameni, dar nu le putem avea pe ambele'' [Louis Brandeis---membru al Curtii Supreme de Justitie a S.U.A. ]***

De la: Fl_Orion999, la data 2014-09-07 09:55:13

De la: Fl_Orion999, la data 2014-09-07 09:53:40Mihai Eminescu - Afara-i toamna


Afarã-i toamnã, frunza 'mprãºtiatã,
Iar vântul svârlã 'n geamuri grele picuri;
ªi tu citeºti scrisori din roase plicuri
ªi într'un ceas gândeºti la viaþa toatã.

Pierzându-þi timpul tãu cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uºa ta sã batã;
Dar ºi mai bine-i, când afarã-i sloatã,
Sã stai visând la foc, de somn sã picuri.

ªi eu astfel mã uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaþa creºte rânduri-rânduri;

De odat'aud foºnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subþiri ºi reci mi-acoper ochii.

Mihai Eminescu a scris sonete dintr-o insistenta nazuinta catre perfectiune. Mai mult ca alte specii cu forma fixa, sonetul face glorie literara incepand din secolul al XlII-Iea, strabate intreaga Renastere si ajunge in clasicism si in romantism cu o experienta prozodica si tematica de neevitat.

Sonetele eminesciene, unele indelung prelucrate (e cazul "Venetiei", la care poetul lucreaza noua ani, din 1871 pana in 1880), reflecta echilibrul perfect al temelor poetice cu formele de exprimare. Insistenta de bijutier asupra versului, filigranarea continua a metricii si a expresiei concorda cu lirismul reflexiv profund al poeziilor din ultima perioada de creatie, de dupa 1876. Este perioada destramarii iluziilor, a indepartarii si despartirii de fiinta adorata si lirica erotica inregistreaza o tematica a absentei, a neimplinirii visului, generatoare de apasatoare melancolie. Natura ocrotitoare, feminina, paradiziaca, potentata erotic din poeziile anterioare, "Floare albastra", "Dorinta", "Craiasa din povesti", "Lacul", se schimba cu un spatiu al recluziunii si al meditatiei dureroase asupra trecerii timpului, al retragerii in sine a eului poetic, care incearca, in solitudine, sa refaca trecutul pierdut.

Cele trei sonete publicate la 1 octombrie 1879 in "Convorbiri literare", "Afara-i toamna...", "Sunt ani Ia mijloc...", "Cand insusi glasul...", formeaza un triptic al melancoliei ce copleseste eul poetic si indreapta, surprinzator, poezia eminesciana spre temele altui curent literar ivit la orizont, simbolismul. Ploaia insistenta, zloata, recluziunea in spatiul domestic, reconstituirea trecutului din amintiri disparate, din "roase plicuri", nu conduc insa la dezolarea totala, ca la George Bacovia, ci pastreaza in final speranta iluziei romantice, prin aceeasi intrupare angelica a iubitei din spatiul amintirii.

Cadrul poetic este alcatuit, in "Afara-i toamna...", din tuse fine, deplin adecvate sugestiei si detalierii unei stari de spirit: "Afara-i toamna, frunza-mprastiata, / Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri;/ Si tu citesti scrisori din roase plicuri/ Si intr-un ceas gandesti la viata toata." Cadenta rara a elementelor sugereaza o stare contemplativa de reverie, care faciliteaza proiectia intr-un trecut incarcat de miracolul iubirii. Toamna, ca anotimp al stingerii, cu "frunza-mprastiata", picuri grele de ploaie si rafale neasteptate de vant, creeaza un prag temporal al rememorarii trecutului din secvente disparate, consemnate scriptic in "roase plicuri", cu un efect de comprimare si suspendare a timpului. Reveria si somnul in fata focului creeaza efecte de contrast, deschizand, ca reactie la atmosfera ostila a toamnei, spatiul imaginar al visarii: "Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri, / N-ai vrea ca nime-n usa ta sa bata;/ Dar si mai bine-i, cand afara-i zloata, / Sa stai visand la foc, de somn sa picuri." Solitudinea ca stare meditativa, de intoarcere spre vremurile imemoriale, reface o temporalitate ce se aglomereaza obsedant in amintire: "Si eu astfel din jet ma uit pe ganduri, / Visez la basmul vechi al zanei Dochii;/ In juru-mi ceata creste randuri-randuri". Intorcandu-se, din sfere inalte, catre orizontul marunt al intimitatii, populat cu "dulci nimicuri", poetul creeaza un spatiu de evocare, cu note de vag fabulos, sugerat de "basmul vechi al zanei Dochii", in timp ce timpul se materializeaza in falduri succesive, apasatoare, de ceata care "creste randuri-randuri".

Poetul foloseste forme arhaice ale cuvintelor si inversiunea pentru a accentua starea de onirism total, de resurectie a unui taram imaterial, al visului ("nime" este forma invechita pentru "nimeni", in timp ee "dulci nimicuri" este o inversiune perfecta). Prezenta feminina invocata este eterica, imateriala, compusa din linii si umbre ce nu pot fi decelate: "Deodat-aud fosnirea unei rochii, / Un moale pas abia atins de scanduri.../ Iar mani subtiri si reci mi-acopar ochii." Ca si in mijlocul naturii, pe malul lacului, povestea erotica se implineste prin reverie, intr-un plan al perfectiunii ireale.

Poetul meu preferat: Mihai Eminescu ... A fost singurul creator de opere literare care nu a necesitat invatarea vreunui comentariu , stiam ca ii voi putea comenta in cel mai original stil orice creatie, mizasem pe improvizatie si pe inspiratia de moment. Era simplu : toata creatia sa imi era pe inteles, ramanea doar sa redau propriile interpretari. Prima sa poezie pe care o recitasem la nici 6 ani, fusese ''Somnoroase pasarele''. Puiul meu la doar 5 ani a castigat concursul de poezii (5-7 ani) organizat pe doua scoli locale, recitand Jaques Prévert ( in franceza, evident...)

Colbul si scrierile vechi pe care poetul le aminteste in unele creatii ale sale, pun in evidenta legatura cu trecutul, reflecta nu numai amintirile, cat insusi trecutul in sine. Trecutul include bune si rele deopotriva. El (trecutul) este mostenirea noastra, a intregii omeniri si este firesc sa fie impregnat peste tot. Eu zic ca trecutul poate fi accesat oricand si de catre oricine. La fel si viitorul.

Constiinta si oglinda sa nu va lipseasca la niciun drum ! Nu este datoria mea sa te conving ca ceea ce iti spun eu exista , ci doar sa iti spun ca exista. Nu este datoria mea sa te schimb. Fiecare are datoria sa se schimbe fara interventia externa sie insusi/insasi.

Apreciez, Florin, si iti multumesc ca l-ai adus pe Mihai Eminescu la vedere. Umila si cu un imens si incomensurabil respect pentru acest creator unic, ma voi alatura tie spre a-i reda din creatii.

Printre poeziile sale deosebite in care evident ma regaseam inca din copilarie, se afla ''Atat de frageda''... pe care am sa imi permit sa o redau :



Atât de frageda

de Mihai Eminescu

Atât de fragedã, te-asameni
Cu floarea albã de cireº,
ªi ca un înger dintre oameni
În calea vieþii mele ieºi.

Abia atingi covorul moale,
Mãtasa sunã sub picior,
ªi de la creºtet pân-în poale
Pluteºti ca visul de uºor.

Din încreþirea lungii rochii
Rãsai ca marmura în loc -
S-atârnã sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi ºi noroc.

O, vis ferice de iubire,
Mireasã blândã din poveºti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-aratã cât de dulce eºti,

Cât poþi cu-a farmecului noapte
Sã-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde ºoapte,
Cu-mbrãþiºãri de braþe reci.

Deodatã trece-o cugetare,
Un vãl pe ochii tãi fierbinþi:
E-ntunecoasa renunþare,
E umbra dulcilor dorinþi.

Te duci, º-am înþeles prea bine
Sã nu mã þin de pasul tãu,
Pierdutã vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Cã te-am zãrit e a mea vinã
ªi vecinic n-o sã mi-o mai iert,
Spãºi-voi visul de luminã
Tinzându-mi dreapta în deºert.

ª-o sã-mi rãsai ca o icoanã
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroanã -
Unde te duci? Când o sã viï?



Imi permit sa selectez din multele acompanieri muzicale ale acestei creatii, sa va prezint cateva :

Ion Caramitru ...: www.youtube.com/watch?v=lBJiAkhr-g8

www.youtube.com/watch?v=qv-dlz1AFLc .... ceva nu se potriveste cu realitatea si cu atmosfera impregnata eterului de catre creatorul Mihai Eminescu....

www.youtube.com/watch?v=Ut8llZYeD5E Mondial
www.youtube.com/watch?v=TjeVlLalwB0 Mondial

Constiinta si oglinda sa nu va lipseasca la niciun drum ! Nu este datoria mea sa te conving ca ceea ce iti spun eu exista , ci doar sa iti spun ca exista. Nu este datoria mea sa te schimb. Fiecare are datoria sa se schimbe fara interventia externa sie insusi/insasi.

De la: PaulaZ, la data 2014-07-29 17:10:46

De la: Fl_Orion999, la data 2014-07-29 12:58:40Sunt eu!


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de nedelcu galina



Sunt eu!
Sunt eu, nãluca nopþilor rãzleþe
Ce-ncerc sa mã-ncãlzesc la lunã
Ce-alerg râzând pe ploaie ori furtunã
Sã-ntâmpin zorii zilei cu bineþe.

Sunt eu! Sihastru vânt pe mare
Pornesc trudind corãbii spre abis
Salvez in ultim ceas pe cel proscris
ªi mã rãsfir apoi cu ceaþa-ndepãrtare.

Sunt eu! Cãldurã-n miez de varã
Îmi caut nemurirea prin mari lanuri de grâu
Stârnesc reverberaþii pe fie ce pârâu
ªi-adorm cu truda lumii prin case ori pe-afarã.

Sunt eu! Un dor imens, un dor de pace
Mã-mprãºtii si m-adun in fiecare om
Nu-mi astâmpãr aleanul, o duc tot in nesomn
Mi-e fricã de tratate de la o vreme-ncoace!

Sunt eu! Iubirea cea dintâi ºi cea din urmã
A neamului, a þãrii, a-ntregului pãmânt
Dar când sunt înºelatã rãmân un biet cuvânt
Ce-n frazele pompoase, descumpãnit se curmã.

Galina,draga mea, bine ai revenit!

Nu, Iubire, nu te curma!
Îti e interzis sa mai pleci!
Chiar din inimile reci,
Prin intuneric daca treci,
Doar Tu ne porti lumina.

Multumesc lui Florin ca isi aminteste de mine!
Multumesc lui 'PaulaZ' ca doreste sa mai citeasca ceva si se bucura ca am revenit. Nu am revenit atunci ci acum sa scriu ca lucrez la un material foarte greu care imi cere timp si mai ales efort mental. Pentru ca efectiv nu mai scriu poezii scurte ma simt ca "POETUL":
Se-nlãnþuie furtuna pe chipul unei raze
Într-un decor de iad vãzduhul se ascunde
Pânditã de lunatici, izvorul unei fraze
Pe fruntea de poet ia forma unei unde.
S-a dus pe coame negre, prin umbre de fãget
ªãgalnicul vis ciclic, venit a câta oarã
Ca un suspin oniric desprins dintr-un regret
Surprins ca toamna-n lacrimi tânjind a primãvarã?
Iubire? Dupã ce? Dupã un prânz bogat
De vorbe de pe-o bandã de suflet in declin,
Cu norme de minciunã, de vaiet ºi pãcat?
Aceasta e himera cãreia mã-nchin?
„Oh, doamne sfinte Petre, mai ia puþin vacanþã
Nu mai ºterge pãcate, dã foc acestui rai
Cînd în iubire nu e o searbãdã speranþã
De ce s-aduci ofrande nevolnicului trai?”

Prin geam rãzbat imagini de la un prânz bogat
De inspiraþii vide iar sufletu-n declin
Catã lipsit de vlagã, surpându-se împãcat
Pândind luntrea lui Caron: - Aºteaptã-mã cã vin!
Cupolã roz-bizarã, i-aduc ochii, o rozã
Parfumul îºi desfatã ºi pleoapele îl dor;
Prinos de vis si veghe, sminteºte mintea-n prozã:
- Nu-þi pierde firea Hades, spre tine-acum cobor!
ªi raza pal, postumã, cãzând, se frânge-albastrã
E somn sau numai zbor? ªi mintea grav bolnavã
Catã o cutã-adâncã în vraja din fereastrã
ªi vrerea i se frânge ca de-un recif, o navã!

Stã-ntins pe pat poetul cu ochii dupã muzã:
Nimic nu va sa-i cearnã-n sufletul lui gol;
Se uitã-apoi prin colþuri cãtând parcã o scuzã
A sufletului haos, suspect ca un simbol.

De la: g_alin_a, la data 2014-09-07 19:46:31

De la: PaulaZ, la data 2014-07-29 17:10:46

De la: Fl_Orion999, la data 2014-07-29 12:58:40Sunt eu!


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de nedelcu galina



Sunt eu!
Sunt eu, nãluca nopþilor rãzleþe
Ce-ncerc sa mã-ncãlzesc la lunã
Ce-alerg râzând pe ploaie ori furtunã
Sã-ntâmpin zorii zilei cu bineþe.

Sunt eu! Sihastru vânt pe mare
Pornesc trudind corãbii spre abis
Salvez in ultim ceas pe cel proscris
ªi mã rãsfir apoi cu ceaþa-ndepãrtare.

Sunt eu! Cãldurã-n miez de varã
Îmi caut nemurirea prin mari lanuri de grâu
Stârnesc reverberaþii pe fie ce pârâu
ªi-adorm cu truda lumii prin case ori pe-afarã.

Sunt eu! Un dor imens, un dor de pace
Mã-mprãºtii si m-adun in fiecare om
Nu-mi astâmpãr aleanul, o duc tot in nesomn
Mi-e fricã de tratate de la o vreme-ncoace!

Sunt eu! Iubirea cea dintâi ºi cea din urmã
A neamului, a þãrii, a-ntregului pãmânt
Dar când sunt înºelatã rãmân un biet cuvânt
Ce-n frazele pompoase, descumpãnit se curmã.

Galina,draga mea, bine ai revenit!

Nu, Iubire, nu te curma!
Îti e interzis sa mai pleci!
Chiar din inimile reci,
Prin intuneric daca treci,
Doar Tu ne porti lumina.

Multumesc lui Florin ca isi aminteste de mine!
Multumesc lui 'PaulaZ' ca doreste sa mai citeasca ceva si se bucura ca am revenit. Nu am revenit atunci ci acum sa scriu ca lucrez la un material foarte greu care imi cere timp si mai ales efort mental. Pentru ca efectiv nu mai scriu poezii scurte ma simt ca "POETUL":
Se-nlãnþuie furtuna pe chipul unei raze
Într-un decor de iad vãzduhul se ascunde
Pânditã de lunatici, izvorul unei fraze
Pe fruntea de poet ia forma unei unde.
S-a dus pe coame negre, prin umbre de fãget
ªãgalnicul vis ciclic, venit a câta oarã
Ca un suspin oniric desprins dintr-un regret
Surprins ca toamna-n lacrimi tânjind a primãvarã?
Iubire? Dupã ce? Dupã un prânz bogat
De vorbe de pe-o bandã de suflet in declin,
Cu norme de minciunã, de vaiet ºi pãcat?
Aceasta e himera cãreia mã-nchin?
„Oh, doamne sfinte Petre, mai ia puþin vacanþã
Nu mai ºterge pãcate, dã foc acestui rai
Cînd în iubire nu e o searbãdã speranþã
De ce s-aduci ofrande nevolnicului trai?”

Prin geam rãzbat imagini de la un prânz bogat
De inspiraþii vide iar sufletu-n declin
Catã lipsit de vlagã, surpându-se împãcat
Pândind luntrea lui Caron: - Aºteaptã-mã cã vin!
Cupolã roz-bizarã, i-aduc ochii, o rozã
Parfumul îºi desfatã ºi pleoapele îl dor;
Prinos de vis si veghe, sminteºte mintea-n prozã:
- Nu-þi pierde firea Hades, spre tine-acum cobor!
ªi raza pal, postumã, cãzând, se frânge-albastrã
E somn sau numai zbor? ªi mintea grav bolnavã
Catã o cutã-adâncã în vraja din fereastrã
ªi vrerea i se frânge ca de-un recif, o navã!

Stã-ntins pe pat poetul cu ochii dupã muzã:
Nimic nu va sa-i cearnã-n sufletul lui gol;
Se uitã-apoi prin colþuri cãtând parcã o scuzã
A sufletului haos, suspect ca un simbol.

Galina, draga mea, de ai sti cata placere imi face sa te citesc si sa sorb cuvintele percepute, gandite si redate de tine! Accepta un buchet de flori in care am strecurat un dafin alb, alaturi de nelipsitul Musetel!

Decorul redat de tine , incepe prin amenajarea perfecta a unei posibile furtuni de pe chipul unei raze. Chiar si razele cunosc dezlantuirea furtunii, decorul iadului impregnat pe cerul in aparente mirific, pur si albastru. Doar astfel cerul devine impozant, un posesor de bine(respectiv raza) si de rau(respectiv furtuna si decorul sumbru si sinistru chiar, insa un rau necesar).
Izvorul unei fraze ia forma unei unde pe fruntea poetului, invingand orice observatie a lunaticilor. Din nou se remarca subtilitatea si adevarul constient unde binele invinge orice obstacole pentru a straluci iar in lumina, invingand iar si iar si iar la infinit raul.
La fel cum toamna tanjeste dupa primavara, lacrimile-i sincere si calde , curate, hranind natura care va supravietui oricaror impedimente si va trece cu bine iarna, reinviind si cramponandu-se de o noua viata venita cu instalarea primaverii. Tatal meu avea o vorba inteleapta:''Mereu inainte, niciodata inapoi! Ceai facut, e bun facut, asa cum este! Nu este timp de regrete. Repara de ai stricat si fa bine la loc. Nu ai timp sa regreti nimic! ''
Visele..... lumea onirica.... himerele ce iau viata in timpul viselor aleg sa plece pe calea coamei negre (a vreunui cal, as gandi eu mai departe... calul, simbol al celui rau, al negativismului, al negrului...?)Din nou intrevad alungarea raului si reinstalarea binelui dupa curatirea terenului de catre acele lacrimi limpezi, exact prin insasi suspinele nascute din regret. Soacra mea are o vorba draga mie si inteleapta care ma alina mereu in urma unui cosmar sau a vrunui vis ce ma tulbura:''Duca-se odata cu noaptea!''
Dumnezeu ne inconjoara de oameni care ne ridica mereu si ne tin pe calea cea dreapta exact in momentele cele mai dificile. Stiu ca tu, Galina stii toate astea. Le scriu pentru ca stiu si simt ca trebuie scrise. Poate pentru altii care au nevoie sa fie ridicati tocmai in momentele cand vor fi citit aceste cuvinte, aceste randuri.
Iubirea , in viziunea ta , Galina, reprezinta hrana si iti dau dreptate. Iubirea este pranzul bogat, da! Al sufletului mai presus de trup. Trupul il hranim cu alimente, cu apa , in timp ce sufletul il hranim cu iubire si cu credinta, evident nu ne e permis sa nu il hranim si cu o portie sanatoasa de speranta.
Sufletul ( 'si imi place ca ai abordat asta, iti sunt recunoscatoare si apreciez enorm,) poate sa aibe si momente de declin, insa mereu se reface si revine pe calea cea dreapta. Bineinteles ca pacate toti savarsim, cu sau fara voie, nu suntem perfecti. Important este sa nu le savarsim voluntar si nici sa persistam in pacat. Astfel ne regasim in viata luptand pentru noi insa uneori si impotriva pornirilor noastre care uneori pot fi dezorientate de diferite radare exprès indreptate spre noi sau nu.
Iubirea... ne absolva ea de pacat? Eu zic ca nu. Insa avem datoria sa iubim pentru ca sa fim iubiti la randul nostru.
Sfantul Petru/Pierre/Petre a fost unul din apostolii si ucenicii domnului nostru Isus Cristos. El a scris si scrieri biblice care azi stau la baza liturghiilor . La fel si Sfantul Pavel/Paul/Saul. Diferenta este ca Sfantul Petre fusese ucenicul lui Isus , in timp ce Sfantul Paul fusese un exterminator care il cunoaste pe Isus dupa ce inviase. Cu toate ca cei doi sfinti redau momente diferite, se completeaza reciproc. Aceasta este intreaga lume. O completare reciproca si perpetuua. Scopul este a accede la TOT. Totul este Dumnezeu.
Sfantul Petre nu are cum sa dea foc raiului/edenului/paradisului. Ar insemna sa il arda, sa il distruga. De ce? Nu e permis asta! Dumnezeu nu va permite asta niciodata! Chiar de detii cheile unei incaperi prestigioase, nu esti proprietarul incaperii, esti doar userul. Doar Dumnezeu este proprietarul raiului si El decide! Raiul ramane, va asigur! Ne este imposibil sa renuntam la rai! Nu ne este permis! Oricate promisiuni desarte ar ascunde intunericul in deghizarea sa stralucitoare, Dumnezeu ne tine mintea treaza, astfel incat nu avem cum a pierde calea Sa, a lui Dumnezeu. Nu se accepta vreo posibilitate de esec ! Tinta este raiul, nicidecum opusul sau! Lupta si nu renunta niciodata! Asta este secretul, care impreuna cu iubirea, cu credinta si cu speranta ne calauzesc in viata spre destinatia finala care este si cea dintai si vesnica: Dumnezeu!

Frumoase versuri , Galina! Multumim ca impartasesti aceste ganduri cu noi! Cu drag si cu respect!

Constiinta si oglinda sa nu va lipseasca la niciun drum ! Nu este datoria mea sa te conving ca ceea ce iti spun eu exista , ci doar sa iti spun ca exista. Nu este datoria mea sa te schimb. Fiecare are datoria sa se schimbe fara interventia externa sie insusi/insasi.

@PalaZ
Galina, draga mea, de ai sti cata placere imi face sa te citesc si sa sorb cuvintele percepute, gandite si redate de tine! Accepta un buchet de flori in care am strecurat un dafin alb, alaturi de nelipsitul Musetel!

Decorul redat de tine , incepe prin amenajarea perfecta a unei posibile furtuni de pe chipul unei raze. Chiar si razele cunosc dezlantuirea furtunii, decorul iadului impregnat pe cerul in aparente mirific, pur si albastru. Doar astfel cerul devine impozant, un posesor de bine(respectiv raza) si de rau(respectiv furtuna si decorul sumbru si sinistru chiar, insa un rau necesar).
Izvorul unei fraze ia forma unei unde pe fruntea poetului, invingand orice observatie a lunaticilor. Din nou se remarca subtilitatea si adevarul constient unde binele invinge orice obstacole pentru a straluci iar in lumina, invingand iar si iar si iar la infinit raul.
La fel cum toamna tanjeste dupa primavara, lacrimile-i sincere si calde , curate, hranind natura care va supravietui oricaror impedimente si va trece cu bine iarna, reinviind si cramponandu-se de o noua viata venita cu instalarea primaverii. Tatal meu avea o vorba inteleapta:''Mereu inainte, niciodata inapoi! Ceai facut, e bun facut, asa cum este! Nu este timp de regrete. Repara de ai stricat si fa bine la loc. Nu ai timp sa regreti nimic! ''
Visele..... lumea onirica.... himerele ce iau viata in timpul viselor aleg sa plece pe calea coamei negre (a vreunui cal, as gandi eu mai departe... calul, simbol al celui rau, al negativismului, al negrului...?)Din nou intrevad alungarea raului si reinstalarea binelui dupa curatirea terenului de catre acele lacrimi limpezi, exact prin insasi suspinele nascute din regret. Soacra mea are o vorba draga mie si inteleapta care ma alina mereu in urma unui cosmar sau a vrunui vis ce ma tulbura:''Duca-se odata cu noaptea!''
Dumnezeu ne inconjoara de oameni care ne ridica mereu si ne tin pe calea cea dreapta exact in momentele cele mai dificile. Stiu ca tu, Galina stii toate astea. Le scriu pentru ca stiu si simt ca trebuie scrise. Poate pentru altii care au nevoie sa fie ridicati tocmai in momentele cand vor fi citit aceste cuvinte, aceste randuri.
Iubirea , in viziunea ta , Galina, reprezinta hrana si iti dau dreptate. Iubirea este pranzul bogat, da! Al sufletului mai presus de trup. Trupul il hranim cu alimente, cu apa , in timp ce sufletul il hranim cu iubire si cu credinta, evident nu ne e permis sa nu il hranim si cu o portie sanatoasa de speranta.
Sufletul ( 'si imi place ca ai abordat asta, iti sunt recunoscatoare si apreciez enorm,) poate sa aibe si momente de declin, insa mereu se reface si revine pe calea cea dreapta. Bineinteles ca pacate toti savarsim, cu sau fara voie, nu suntem perfecti. Important este sa nu le savarsim voluntar si nici sa persistam in pacat. Astfel ne regasim in viata luptand pentru noi insa uneori si impotriva pornirilor noastre care uneori pot fi dezorientate de diferite radare exprès indreptate spre noi sau nu.
Iubirea... ne absolva ea de pacat? Eu zic ca nu. Insa avem datoria sa iubim pentru ca sa fim iubiti la randul nostru.
Sfantul Petru/Pierre/Petre a fost unul din apostolii si ucenicii domnului nostru Isus Cristos. El a scris si scrieri biblice care azi stau la baza liturghiilor . La fel si Sfantul Pavel/Paul/Saul. Diferenta este ca Sfantul Petre fusese ucenicul lui Isus , in timp ce Sfantul Paul fusese un exterminator care il cunoaste pe Isus dupa ce inviase. Cu toate ca cei doi sfinti redau momente diferite, se completeaza reciproc. Aceasta este intreaga lume. O completare reciproca si perpetuua. Scopul este a accede la TOT. Totul este Dumnezeu.
Sfantul Petre nu are cum sa dea foc raiului/edenului/paradisului. Ar insemna sa il arda, sa il distruga. De ce? Nu e permis asta! Dumnezeu nu va permite asta niciodata! Chiar de detii cheile unei incaperi prestigioase, nu esti proprietarul incaperii, esti doar userul. Doar Dumnezeu este proprietarul raiului si El decide! Raiul ramane, va asigur! Ne este imposibil sa renuntam la rai! Nu ne este permis! Oricate promisiuni desarte ar ascunde intunericul in deghizarea sa stralucitoare, Dumnezeu ne tine mintea treaza, astfel incat nu avem cum a pierde calea Sa, a lui Dumnezeu. Nu se accepta vreo posibilitate de esec ! Tinta este raiul, nicidecum opusul sau! Lupta si nu renunta niciodata! Asta este secretul, care impreuna cu iubirea, cu credinta si cu speranta ne calauzesc in viata spre destinatia finala care este si cea dintai si vesnica: Dumnezeu!

Frumoase versuri , Galina! Multumim ca impartasesti aceste ganduri cu noi! Cu drag si cu respect!
[/quote]Paula,
Analiza ta pe acest 'eseu' (Poetul), a cazut exact cand aveam nevoie de o reintrare in umbra himerelor! Pasajul cu Sf. Petru a fost inspirat de o disperare sufleteasca: nimicnicia . Sunt curioasa, daca ai binevoi sa citesti o poezie mai veche pe care o redau pentru ca nu stiu cand ai intrat pe acest subiect din Forum ca sa-mi dau seama daca ai citit-o. Cu bucurie ca imi analizezi exceptional de profund ideile din textele mele,
APOCALIPSA.
Ardea molatec marea aprinsã de amurg
ªi se jucau in flãcãri tot felul de obsesii:
Pãreau crescând oraºe si vulguri ce se scurg
Peste corupþi striviþi, zvâcnind in catalepsii,
Ardea molatec marea!

Se adunau grãmadã, zburând în cerc oval
Si pãsãri ºi fantome, formând tot alte cete
Se scufundau în ghioluri în dansul lor fatal
ªi-n urma lor suspinãri de stele ºi comete,
Se adunau grãmadã!

Intr-un loc mai retras se înãlþau altare
Cu multe crucifixuri, cu diavoli mai angelici
Ca cei de pe icoane! Cu-mbrãcãminþi sumare
Veneau în cârduri popii ca sã þinã predici,
Într-un loc mai retras.

Apoi venea un vuiet - miasma celor vii
Surprinºi de dogme sacre, rãpuºi de-a lor pãcate
Se prefãceau în urne de pleavã ºi-n stafii
ªi s-aruncau netrebnici in hãuri mari sãpate,
ªi-apoi venea un vuiet.

Fãrã grabã, deoparte, diavolii cuminþi
Ascunzând ideea de a da un rost minciunii
Mestecau în mari hârdaie creieri fãrã minþi
Fãcându-le colane ºi le-nºirau pe funii,
Fãrã grabã, mai deoparte.

Am ajuns si eu acolo dar sãtui de muncã
S-au pornit pe cãscate; nu mã bãgau în seamã
Apoi doi cu neastâmpãr, mã prind ºi m-aruncã
Pânã în ceaþa mãrii, când ziua se destramã,
Am ajuns ºi eu acolo!
....................................................................................
Pãrea cã fierbe marea cuprinsã de amurg
Iar eu furatã-n somnul greoi, îmbãlsãmat
De adierea brizei, simþeam cum cã mai curg
Acele stampe ºterse, ºuvoiul de pãcat,
Pãrea ca fierbe marea!

De la: g_alin_a, la data 2014-09-20 10:59:44 @PalaZ
Galina, draga mea, de ai sti cata placere imi face sa te citesc si sa sorb cuvintele percepute, gandite si redate de tine! Accepta un buchet de flori in care am strecurat un dafin alb, alaturi de nelipsitul Musetel!

Decorul redat de tine , incepe prin amenajarea perfecta a unei posibile furtuni de pe chipul unei raze. Chiar si razele cunosc dezlantuirea furtunii, decorul iadului impregnat pe cerul in aparente mirific, pur si albastru. Doar astfel cerul devine impozant, un posesor de bine(respectiv raza) si de rau(respectiv furtuna si decorul sumbru si sinistru chiar, insa un rau necesar).
Izvorul unei fraze ia forma unei unde pe fruntea poetului, invingand orice observatie a lunaticilor. Din nou se remarca subtilitatea si adevarul constient unde binele invinge orice obstacole pentru a straluci iar in lumina, invingand iar si iar si iar la infinit raul.
La fel cum toamna tanjeste dupa primavara, lacrimile-i sincere si calde , curate, hranind natura care va supravietui oricaror impedimente si va trece cu bine iarna, reinviind si cramponandu-se de o noua viata venita cu instalarea primaverii. Tatal meu avea o vorba inteleapta:''Mereu inainte, niciodata inapoi! Ceai facut, e bun facut, asa cum este! Nu este timp de regrete. Repara de ai stricat si fa bine la loc. Nu ai timp sa regreti nimic! ''
Visele..... lumea onirica.... himerele ce iau viata in timpul viselor aleg sa plece pe calea coamei negre (a vreunui cal, as gandi eu mai departe... calul, simbol al celui rau, al negativismului, al negrului...?)Din nou intrevad alungarea raului si reinstalarea binelui dupa curatirea terenului de catre acele lacrimi limpezi, exact prin insasi suspinele nascute din regret. Soacra mea are o vorba draga mie si inteleapta care ma alina mereu in urma unui cosmar sau a vrunui vis ce ma tulbura:''Duca-se odata cu noaptea!''
Dumnezeu ne inconjoara de oameni care ne ridica mereu si ne tin pe calea cea dreapta exact in momentele cele mai dificile. Stiu ca tu, Galina stii toate astea. Le scriu pentru ca stiu si simt ca trebuie scrise. Poate pentru altii care au nevoie sa fie ridicati tocmai in momentele cand vor fi citit aceste cuvinte, aceste randuri.
Iubirea , in viziunea ta , Galina, reprezinta hrana si iti dau dreptate. Iubirea este pranzul bogat, da! Al sufletului mai presus de trup. Trupul il hranim cu alimente, cu apa , in timp ce sufletul il hranim cu iubire si cu credinta, evident nu ne e permis sa nu il hranim si cu o portie sanatoasa de speranta.
Sufletul ( 'si imi place ca ai abordat asta, iti sunt recunoscatoare si apreciez enorm,) poate sa aibe si momente de declin, insa mereu se reface si revine pe calea cea dreapta. Bineinteles ca pacate toti savarsim, cu sau fara voie, nu suntem perfecti. Important este sa nu le savarsim voluntar si nici sa persistam in pacat. Astfel ne regasim in viata luptand pentru noi insa uneori si impotriva pornirilor noastre care uneori pot fi dezorientate de diferite radare exprès indreptate spre noi sau nu.
Iubirea... ne absolva ea de pacat? Eu zic ca nu. Insa avem datoria sa iubim pentru ca sa fim iubiti la randul nostru.
Sfantul Petru/Pierre/Petre a fost unul din apostolii si ucenicii domnului nostru Isus Cristos. El a scris si scrieri biblice care azi stau la baza liturghiilor . La fel si Sfantul Pavel/Paul/Saul. Diferenta este ca Sfantul Petre fusese ucenicul lui Isus , in timp ce Sfantul Paul fusese un exterminator care il cunoaste pe Isus dupa ce inviase. Cu toate ca cei doi sfinti redau momente diferite, se completeaza reciproc. Aceasta este intreaga lume. O completare reciproca si perpetuua. Scopul este a accede la TOT. Totul este Dumnezeu.
Sfantul Petre nu are cum sa dea foc raiului/edenului/paradisului. Ar insemna sa il arda, sa il distruga. De ce? Nu e permis asta! Dumnezeu nu va permite asta niciodata! Chiar de detii cheile unei incaperi prestigioase, nu esti proprietarul incaperii, esti doar userul. Doar Dumnezeu este proprietarul raiului si El decide! Raiul ramane, va asigur! Ne este imposibil sa renuntam la rai! Nu ne este permis! Oricate promisiuni desarte ar ascunde intunericul in deghizarea sa stralucitoare, Dumnezeu ne tine mintea treaza, astfel incat nu avem cum a pierde calea Sa, a lui Dumnezeu. Nu se accepta vreo posibilitate de esec ! Tinta este raiul, nicidecum opusul sau! Lupta si nu renunta niciodata! Asta este secretul, care impreuna cu iubirea, cu credinta si cu speranta ne calauzesc in viata spre destinatia finala care este si cea dintai si vesnica: Dumnezeu!

Frumoase versuri , Galina! Multumim ca impartasesti aceste ganduri cu noi! Cu drag si cu respect!

Paula,
Analiza ta pe acest 'eseu' (Poetul), a cazut exact cand aveam nevoie de o reintrare in umbra himerelor! Pasajul cu Sf. Petru a fost inspirat de o disperare sufleteasca: nimicnicia . Sunt curioasa, daca ai binevoi sa citesti o poezie mai veche pe care o redau pentru ca nu stiu cand ai intrat pe acest subiect din Forum ca sa-mi dau seama daca ai citit-o. Cu bucurie ca imi analizezi exceptional de profund ideile din textele mele,
APOCALIPSA.
Ardea molatec marea aprinsã de amurg
ªi se jucau in flãcãri tot felul de obsesii:
Pãreau crescând oraºe si vulguri ce se scurg
Peste corupþi striviþi, zvâcnind in catalepsii,
Ardea molatec marea!

Se adunau grãmadã, zburând în cerc oval
Si pãsãri ºi fantome, formând tot alte cete
Se scufundau în ghioluri în dansul lor fatal
ªi-n urma lor suspinãri de stele ºi comete,
Se adunau grãmadã!

Intr-un loc mai retras se înãlþau altare
Cu multe crucifixuri, cu diavoli mai angelici
Ca cei de pe icoane! Cu-mbrãcãminþi sumare
Veneau în cârduri popii ca sã þinã predici,
Într-un loc mai retras.

Apoi venea un vuiet - miasma celor vii
Surprinºi de dogme sacre, rãpuºi de-a lor pãcate
Se prefãceau în urne de pleavã ºi-n stafii
ªi s-aruncau netrebnici in hãuri mari sãpate,
ªi-apoi venea un vuiet.

Fãrã grabã, deoparte, diavolii cuminþi
Ascunzând ideea de a da un rost minciunii
Mestecau în mari hârdaie creieri fãrã minþi
Fãcându-le colane ºi le-nºirau pe funii,
Fãrã grabã, mai deoparte.

Am ajuns si eu acolo dar sãtui de muncã
S-au pornit pe cãscate; nu mã bãgau în seamã
Apoi doi cu neastâmpãr, mã prind ºi m-aruncã
Pânã în ceaþa mãrii, când ziua se destramã,
Am ajuns ºi eu acolo!
....................................................................................
Pãrea cã fierbe marea cuprinsã de amurg
Iar eu furatã-n somnul greoi, îmbãlsãmat
De adierea brizei, simþeam cum cã mai curg
Acele stampe ºterse, ºuvoiul de pãcat,
Pãrea ca fierbe marea!
[/quote]

Draga mea Galina, Mereu imi face placere sa te citesc. Mereu, si mereu, si mereu si mereu!

Nimicnicia, draga mea, nu exista! Esti OM si esti iubit de bunul si de unicul Dumnezeu! Asta... sa nu uiti niciodata, te rog! Multumeste zilnic pentru ceea ce esti si poti sa fii! Daca vei publica vreodata poeziile tale, cu drag voi achizitiona si eu un volum, tot cu drag voi analiza fiecare poem al tau, eu stiu si pot sa citesc printre randuri, ceea ce nu toti pot accepta si percepe. Iti interzic sa te lasi ghidata de himere! Te tin si te voi prinde de mana ori de cate ori va necesita asta! Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu! Si eu la randu-mi am fost, sunt si voi fi tinuta de mana atunci cand va necesita! Crede-ma! Iti multumesc!

Acum citesc poezioara si revin cu comentariile mele care sunt cele mai sincere si mai simple!

Printre alinturile ce imi sunt adresate oriunde as fi in lumea asta, de catre cei care reusesc sa imi patrunda fiinta in intregime, se afla si ''rayon de soleil''/raza de soare. Chiar ieri o prietena draga de aici din Franta m-a numit astfel. Draga de ea, cunoaste proiectele mele, eu nu sunt omul care sa ascunda nici macar o surpriza, nu pot, Galina, traiesc totul atat de intens, incat redau totul instantaneu, de frica de a nu pierde clipa, de a nu amana pe maine ceea ce pot exprima azi. Cu tot optimismul meu genetic si imbunatatit cu trecerea timpului, aleg mereu clipa din prezent pt a comunica, in orice situatie exista procente de risc, asa-i? Mai bine prevedem decat sa tratam!

Ma retrag cu o cafea reala si cu o poezie de studiat, sa ne recitim cu bine, mereu cu drag!

Constiinta si oglinda sa nu va lipseasca la niciun drum ! Nu este datoria mea sa te conving ca ceea ce iti spun eu exista , ci doar sa iti spun ca exista. Nu este datoria mea sa te schimb. Fiecare are datoria sa se schimbe fara interventia externa sie insusi/insasi.

ce trist e locul asta fara voi, dragi poeti !

De la: gabigabi2, la data 2014-10-02 15:03:02 ce trist e locul asta fara voi, dragi poeti !

Ti-e dor de mytcor!

n-are cum sa-mi fie dor de el, devreme ce-i prezent ! mi-e dor de toti ceilalti ....dar si de el, cel care pe cind era in firea lui, comitea si el versuri frumoase !

De la: gabigabi2, la data 2014-10-03 16:01:29n-are cum sa-mi fie dor de el, devreme ce-i prezent ! mi-e dor de toti ceilalti ....dar si de el, cel care pe cind era in firea lui, comitea si el versuri frumoase !

Intotdeauna te-am considerat ca fiind sora mea mai mare, am un, da' e BASISTA
Multumesc ca te gandesti la noi, si eu ma gandesc si mai intru sa vad daca sunteti OK ,
Salutari lu' dom' Nelu si multa sanatate!

Sandu

croncane cinci ciori p-o craca


croncane cinci ciori p-o craca
niste vrabii se aduna
berzele in deal fac claca
si cu toate vor sa-mi spuna

c-a venit si aici toamna
si sa fac o poezie
despre ce frumoasa-i doamna
fara cosita si ie

ma intorc din stanga-n dreapta
ma uit prin-prejur in zare.....
poate sunt ursuz si goanga
la mine, n-are intrare

cine focul sa-ti aprinda
doar un soi de arbori vezi
fac precum stejarul ghinda
si tot anu' au frunze verzi

ceru-i limpede ca apa
pe ici-colo cativa nori
nu-ntelegi de ce-ti trag clapa
stolurile de cocori

prin boscheti isi face veacul
adoratul pui de cuc
izvoru-i secat, saracul
cum sa cresca aici vreun nuc

totu-n jur e uscaciune
soarele te bate-n cap
poezii nu poti compune
cu asa un handicap

Sandu

Tu iubito, stii?


Eu mai raman in toamna mea, iubito
Ramai si tu, ca n-or fi alte vieti
Iubeste-ma si strange-ma in brate, incognito
Pan' se ridica bruma in munte de nameti

Ai sa ramai o vesnicie condamnata
Sa ma iubesti si-n brate sa ma tii
Un munte de nameti nu va mai fi vreodata!
Planeta se incalzeste, tu iubito, stii?

Sandu

De la: VrajitoruldinovaZ, la data 2014-10-03 23:09:27Tu iubito, stii?


Eu mai raman in toamna mea, iubito
Ramai si tu, ca n-or fi alte vieti
Iubeste-ma si strange-ma in brate, incognito
Pan' se ridica bruma in munte de nameti

Ai sa ramai o vesnicie condamnata
Sa ma iubesti si-n brate sa ma tii
Un munte de nameti nu va mai fi vreodata!
Planeta se incalzeste, tu iubito, stii?

Vai ce versuri.........vorba marelui Johnny Raducanu........
,,Imi vine sa ma k-ak pe mine de placere!''

Versuri sadice,,,
Nu te propti de mine
Sunt ca un gade!
Nu fii sigur pe tine,
Ca nu ai de ce te prinde.
Un rob,ar insemna mai mult,
N-am cum sa te ascult...
T-ai pierdut in vise de mana a doua,
Pe tine se aseaza roua.

?

De la: 9am_4158, la data 2014-10-03 23:15:43

De la: VrajitoruldinovaZ, la data 2014-10-03 23:09:27Tu iubito, stii?


Eu mai raman in toamna mea, iubito
Ramai si tu, ca n-or fi alte vieti
Iubeste-ma si strange-ma in brate, incognito
Pan' se ridica bruma in munte de nameti

Ai sa ramai o vesnicie condamnata
Sa ma iubesti si-n brate sa ma tii
Un munte de nameti nu va mai fi vreodata!
Planeta se incalzeste, tu iubito, stii?

Vai ce versuri.........vorba marelui Johnny Raducanu........
,,Imi vine sa ma k-ak pe mine de placere!''

fa. dar nu imprastiat
de vrei sa-ti iasa beton
ia un furazolidon
si de necaz ai scapat

Sandu

De la: VrajitoruldinovaZ, la data 2014-10-03 20:17:58

De la: gabigabi2, la data 2014-10-03 16:01:29n-are cum sa-mi fie dor de el, devreme ce-i prezent ! mi-e dor de toti ceilalti ....dar si de el, cel care pe cind era in firea lui, comitea si el versuri frumoase !

Intotdeauna te-am considerat ca fiind sora mea mai mare, am un, da' e BASISTA
Multumesc ca te gandesti la noi, si eu ma gandesc si mai intru sa vad daca sunteti OK ,
Salutari lu' dom' Nelu si multa sanatate!

Sanducule.... draga Sanducule, mi-ai dat fiori pe sira spinarii !
multumesc ptr. vorbele tale de frate si, ma-ndemni sa fac o martusire : e ciudat cum fratii nostri naturali pot fi, uneori, mai reci, mai distanti decit niste oameni straini ca singe, dar atit de apropiati sufleteste ! iti intorc urarile si, Doamne ....fa Doamne sa fie bine !

De la: VrajitoruldinovaZ, la data 2014-10-03 20:20:08croncane cinci ciori p-o craca


croncane cinci ciori p-o craca
niste vrabii se aduna
berzele in deal fac claca
si cu toate vor sa-mi spuna

c-a venit si aici toamna
si sa fac o poezie
despre ce frumoasa-i doamna
fara cosita si ie

ma intorc din stanga-n dreapta
ma uit prin-prejur in zare.....
poate sunt ursuz si goanga
la mine, n-are intrare

cine focul sa-ti aprinda
doar un soi de arbori vezi
fac precum stejarul ghinda
si tot anu' au frunze verzi

ceru-i limpede ca apa
pe ici-colo cativa nori
nu-ntelegi de ce-ti trag clapa
stolurile de cocori

prin boscheti isi face veacul
adoratul pui de cuc
izvoru-i secat, saracul
cum sa cresca aici vreun nuc

totu-n jur e uscaciune
soarele te bate-n cap
poezii nu poti compune
cu asa un handicap

si pe aici a-nceput Toamna a-si etala minunatele-i culori ....nu prea mult, ca e destul de mult verde inca, dar pe ici - pe colo, s-a mai ingalbenit cite o frunza...alta bate in ruginiu si azi dimineata isi "dregea " glasul un mierloi atit de frumos ca am oprit radioul ca sa-i ascult vocalizele !

De la: VrajitoruldinovaZ, la data 2014-10-04 00:36:03

De la: 9am_4158, la data 2014-10-03 23:15:43

De la: VrajitoruldinovaZ, la data 2014-10-03 23:09:27Tu iubito, stii?


Eu mai raman in toamna mea, iubito
Ramai si tu, ca n-or fi alte vieti
Iubeste-ma si strange-ma in brate, incognito
Pan' se ridica bruma in munte de nameti

Ai sa ramai o vesnicie condamnata
Sa ma iubesti si-n brate sa ma tii
Un munte de nameti nu va mai fi vreodata!
Planeta se incalzeste, tu iubito, stii?

Vai ce versuri.........vorba marelui Johnny Raducanu........
,,Imi vine sa ma k-ak pe mine de placere!''

fa. dar nu imprastiat
de vrei sa-ti iasa beton
ia un furazolidon
si de necaz ai scapat

Tu....poet cretin ºi slut
..utu-te-n rat sa te ..ut
ªapte clase ai facut....
La seral...cum ai putut..
Te-ai scremut ºi aºa forþat..
Neuronul te-a lasat....
Dar nu-i bai, þara te vrea...
Psedist ºi prost sadea..
Un poet cretin si slut...
..utu-te-n bot sa te ..ut...

De la: gabigabi2, la data 2014-10-04 13:19:50

De la: VrajitoruldinovaZ, la data 2014-10-03 20:17:58

De la: gabigabi2, la data 2014-10-03 16:01:29n-are cum sa-mi fie dor de el, devreme ce-i prezent ! mi-e dor de toti ceilalti ....dar si de el, cel care pe cind era in firea lui, comitea si el versuri frumoase !

Intotdeauna te-am considerat ca fiind sora mea mai mare, am un, da' e BASISTA
Multumesc ca te gandesti la noi, si eu ma gandesc si mai intru sa vad daca sunteti OK ,
Salutari lu' dom' Nelu si multa sanatate!

Sanducule.... draga Sanducule, mi-ai dat fiori pe sira spinarii !
multumesc ptr. vorbele tale de frate si, ma-ndemni sa fac o martusire : e ciudat cum fratii nostri naturali pot fi, uneori, mai reci, mai distanti decit niste oameni straini ca singe, dar atit de apropiati sufleteste ! iti intorc urarile si, Doamne ....fa Doamne sa fie bine !

Multumesc Gabi ma bucur ca sunteti bine, poate si ceilalti vor da un semn de viata, sa stim ca sunt bine

Sandu

Cu masca sau fara masca

Cu masca sau fara masca,
Intelectual sadea
Muncitor sau gura-casca…
Oare cat s-o mai rabda?

In democratii cu nume
Drepturi de s-au castigat
A iesit in strada lume
Si guverne au schimbat

Au schimbat pana la unul
Presedinte, secretar
Au schimbat chiar si nebunul
Poporul majoritar!

N-auzii sa dea cu barda
Nici precum hingheri s-adune
Punandu-le in cap zgarda
Cainilor raiosi in spume

In mai multe despicat-au
Cuvantul Democratie
Si mirati, apoi vazut-au
Puterea, la ei trebuie sa fie

Au dezlantuit furtuna
Pana pleava s-a desprins
Bob cu bob au scos neghina
Pana raul au invins

De-i de stanga de-i de dreapta
Nici unul nu este bun
Dar ce vor si ce asteapta
N-au solutii cei ce spun

Nu e buna anarhia
Vremurile s-au schimbat
Sa renasca Romania
Nu cruta ce-ai tolerat

Un “ruman” in “Wordpres” minte
Ca Statul e social
Spurca tot, chiar si morminte
Cu limbaju-i trivial

Statul social e-aici
In vestitul occident
Batrani, tineri si pitici
Ocrotiti sunt permanent

Nu gandi ca sunt mai vrednici
Si in toate iscusiti
Ei si-au pus in frunte sfetnici
La minte, cei ascutiti

Sandu

De la: VrajitoruldinovaZ, la data 2014-10-03 20:17:58

De la: gabigabi2, la data 2014-10-03 16:01:29n-are cum sa-mi fie dor de el, devreme ce-i prezent ! mi-e dor de toti ceilalti ....dar si de el, cel care pe cind era in firea lui, comitea si el versuri frumoase !

Intotdeauna te-am considerat ca fiind sora mea mai mare, am un, da' e BASISTA
Multumesc ca te gandesti la noi, si eu ma gandesc si mai intru sa vad daca sunteti OK ,
Salutari lu' dom' Nelu si multa sanatate!

Trasmite salutari Basistei!
Poti sa-i mai spui ca este cu mult mai inteligenta decat tine!

De la: VrajitoruldinovaZ, la data 2014-10-05 23:53:01

De la: gabigabi2, la data 2014-10-04 13:19:50

De la: VrajitoruldinovaZ, la data 2014-10-03 20:17:58

De la: gabigabi2, la data 2014-10-03 16:01:29n-are cum sa-mi fie dor de el, devreme ce-i prezent ! mi-e dor de toti ceilalti ....dar si de el, cel care pe cind era in firea lui, comitea si el versuri frumoase !

Intotdeauna te-am considerat ca fiind sora mea mai mare, am un, da' e BASISTA
Multumesc ca te gandesti la noi, si eu ma gandesc si mai intru sa vad daca sunteti OK ,
Salutari lu' dom' Nelu si multa sanatate!

Sanducule.... draga Sanducule, mi-ai dat fiori pe sira spinarii !
multumesc ptr. vorbele tale de frate si, ma-ndemni sa fac o martusire : e ciudat cum fratii nostri naturali pot fi, uneori, mai reci, mai distanti decit niste oameni straini ca singe, dar atit de apropiati sufleteste ! iti intorc urarile si, Doamne ....fa Doamne sa fie bine !

Multumesc Gabi ma bucur ca sunteti bine, poate si ceilalti vor da un semn de viata, sa stim ca sunt bine

Celula PCR incepe sa-si adune leprele???