Istoria tragica a bucovinei,basarabiei si tinutului herta

Timocenii



Romanii din Serbia traiesc într-un spatiu care acopera a sasea parte din teritoriul tarii, localizat în nord-estul Serbiei si delimitat la vest de raul Morava, la sud de muntele Artan, la nord de fluviul Dunarea, prin care are hotar cu tara-mama, Romania, si la est tot de Dunare, care de la Belgrad la Vidin formeaza un „genunchi" spre sud, ca si muntii Balcani, care delimiteaza acest teritoriu de Bulgaria. Fiind strabatuta de raul Timoc, format prin unirea Timocului Negru cu Timocul Alb, în orasul Zaicear, aceasta zona locuita de romani se mai numeste si Timoc (sau cum îi spun sarbii, Timocika Krajna). Valea Timocului este formata din 300 de sate si 20 de orase (Bor, Negotin, Kladovo, Maidanpek, Pozarevat, Zaicear, Kucevo, Zagubita, Loznita, Donji, Milanovat, Bolievat, Petrovat etc). Conform rezultatelor recensamantului din 31 martie 1991, în Serbia traiesc 17 000 de vlahi. Conform cercetarilor recente efectuate de specialisti romani-vlahi din zona, se estimeaza ca la ora actuala aceasta populatie a ajuns la 500 000 de suflete.

În aprilie a.c., în Serbia a avut loc un nou recensamant al populatiei. Oficialii au trecut în formularele de recensamant pentru romani denumirea de „vlahi" sau „valahi", separat de „romani". Înca nu au fost furnizate rezultatele oficiale, dar liderii romanilor timoceni au date din care rezulta ca, in ciuda presiunilor la care au fost supusi, s-au declarat peste 44 000 de romani si aproximativ 130 000 de vlahi. Rezultatele sunt greu de explicat din punct de vedere demografic.

Anul 1948----------Romani-vlahi -------93 444

1954 -------------------------------28 047

1961------------------------------- 1 369

1991 ------------------------------17 810

Înca de la început trebuie precizat ca înainte de 1830, cand s-a format statul sarbesc, riul Timoc nu-i despartea pe romanii din Serbia de romanii din Bulgaria. Pana în acel an, romanii traiau într-o tara comuna care se numea „Provincia Morava - Lom" si care era situata pe o mare parte a teritoriului vechii provincii Moesia Superior si pe teritoriul Daciei Aureliene. În perioada ocupatiei turcesti, aceasta zona a format „Pasalacul de Vidin", cu centrul administrativ la Vidin. Pentru romanii din Timoc, raspunsul la întrebarea „Cum a aparut poporul roman din sudul Dunarii si care este originea lui?" a fost si este o mare enigma. Ulterior, în scolile din Serbia si Bulgaria, unde au studiat, nici un profesor de istorie nu a putut, nu a vrut sau nu a fost lasat sa explice acest lucru. Ei explicau, în sarbeste sau bulgareste, unor copii care acasa vorbeau numai romaneste, ca, în antichitate, în Peninsula Balcanica traiau trei mari popoare: celtii, traco-dacii si ilirii. Le spuneau ca celtii din Balcani au disparut fara urmasi, din iliri au aparut albanezii, iar din amestecul tracilor si dacilor cu colonizatorii romani a aparut poporul roman, pe cand romanii-vlahi ar fi slavi (bulgari sau sarbi) romanizati.

Noi, romanii din Balcani, suntem de mii de ani, iar Serbia a aparut în perioada 1718-1739, ca o creatie a politicii austriece care cauta sa faca un pas în Peninsula Balcanica. Serbia nu avea autonomie nationala sau locala. La sud, Serbia nu atingea nici macar limitele Pasalacului de Belgrad, care era sub stapanire otomana. În timpul primei rascoale sarbesti împotriva turcilor, din perioada 1804-1806, eroul Caragheorghe, pentru a putea face legatura cu ostile rusesti din zona Vidinului, a trimis emisari sa rascoale si oamenii din judetele timocene, care apartineau Pasei de la Vidin, din Craina, tarna Reka si Zaicear. De la început, din cauza firescului antagonism national, o mare parte a romanilor timoceni nu a vrut sa lupte cot la cot cu sarbii. În alte randuri însa romanii timoceni au luptat alaturi de sarbi, desi nu au castigat nimic din aceste aliante prea usor uitate. Acesti tarani romani s-au împotrivit, de data aceasta, rascoalei conduse de Haiduc Veljko Petrovic. Caragheorghe însusi a venit, cu 3 000 de oameni, împotriva acestor sate „neascultatoare", locuite de romani, si ca pedepsa le-a ars si le-a desfiintat, cerand înca din anul 1809 ca granita rasariteana a viitoarei Serbii sa fie raul Timoc. La Pacea de la Bucuresti din mai 1812, sultanul turc a refuzat sa cedeze judetele Timocul Negru si Craina.

Milos Obrenovic, alt mare erou sarb, reia miscarea de eliberare a sarbilor, iar în aprilie 1815 obtine autonomia Serbiei, în limitele Pasalacului de Belgrad, si reuseste anexarea zonei romanesti dintre Morava de Est si Timoc (zona locuita de romanii apuseni). Dar Timocul si Craina nu au fost cucerite. Abia în anul 1829, la Pacea de la Adrianopole, si prin Hatiseriful de la 1830, Milos Obrenovic capata dreptul sa anexeze, la Pasalacul de Belgrad, Timocul si Craina locuite de romanii timoceni. Dupa trei ani, în 1833, printr-o interventie militara în Timoc si Craina, el reuseste sa le ocupe si sa stabileasca granita, spre Bulgaria, pe raul Timoc. În acest mod, pentru prima data în istorie au fost separati romanii din Timocul Sarbesc de fratii lor din Bulgaria, locuitori acum ai Timocului Bulgaresc. Din acest an, 1833, începe „cataclismul cultural, religios si national" al poporului roman din Timoc. Obrenovic initiaza un program agresiv de discriminare nationala si de asimilare fortata a romanilor din Timoc. Învatatorii romani din Timoc sunt înlocuiti cu învatatori sarbi, care nu vorbeau romaneste. Preotii romani din regiune au fost goniti în Romania si înlocuti cu preoti slavi, care cantau liturghia în slava veche.

Mitropolitul sarb de atunci a întocmit o lista cu cate 20 de prenume masculine si feminine sarbesti, pe care le-a împartit tuturor preotilor sarbi pentru a-i boteza pe copiii romanilor (treptat, numele si prenumele romanesti au început sa dispara). Procesul de asimilare fortata a romanilor din Timoc a continuat zeci de ani, devenind în timp mai intens si mai complex. Romanii au încercat sa reziste tiparind ziarul „Vorba Noastra", la Zaicear, în limba romana (începand cu anul 1948, ziarul a fost interzis, aceeasi soarta avand si ziarul bilingv „Bilten" din Pozarevat). Tot prin anii 50, în actele oficiale dispare din capitolul „apartenenta nationala" denumirea de roman; astfel, romanii-vlahi au devenit sarbi, fara a fi întrebati daca sunt de acord. Referitor la viata de zi cu zi, majoritatea populatiei din Timoc, locuind la sate, avea ca ocupatie principala cresterea animalelor, taierea si negotul de lemne, vanatoarea, extragerea carbunelui, obtinerea pietrei de var. Dupa al doilea razboi mondial, în perioada 1950-1960, începe industrializarea rapida a zonei, creandu-se mine de cupru si aur în zonele Bor, Veliki Krivelije si Maidanpek.

Cea mai mare parte a populatiei din zona, neavand nici un fel de studii, a fost angajata ca personal necalificat, la muncile grele. Oamenii nu aveau studii nu pentru ca nu erau doritori de învatatura, ci din cauza ca nu existau scoli în limba romana, iar la cele sarbesti nu erau acceptati. Întregul personal calificat era adus de autoritati din marile orase (Pirot, Nis, Vranje, Leskovat, chiar si din Macedonia) în centrele industriale din Timoc, unde li se acordau locuinte si beneficiau de privilegii la care romanii timoceni nici nu visau. La începutul anilor 70, o mare parte a populatiei autohtone romanesti din Timoc, aspirand la o viata decenta, a luat calea Occidentului. În foarte scurt timp, beneficiind de toate drepturile, copiii lor au frecventat scoli în care nu mai erau considerati inferiori. Nu numai cei care au ales sa plece si-au schimbat viata, ci si cei care au ramas în caminele lor. Industrializarea rapida a zonei a ridicat brusc standardele de viata, muncitorii au început sa-si construiasca locuinte, sa investeasca în agricultura, cumparand tractoare, combine, alte utilaje agricole cu care si-au sporit productia, foarte multi ajungand sa infiinteze mici ferme.

Durerea cea mare ramane desconsiderarea lor ca etnici romani, fiind nevoiti sa-si trimita copiii la scolile sarbesti, unde fac un an pregatitor pentru a învata limba sarba, pentru ca apoi sa parcurga în aceasta limba toate etapele de învatamant. Succesele scolare ale copiilor au aparut în scurt timp, din randul acestora ridicandu-se avocati, medici, ingineri, profesori, unii dintre ei chiar mai buni decat „intelighentia" venita în Timoc din marile orase ale Iugoslaviei. În ultimul timp, foarte multi lideri ai romanilor timoceni au cerut drepturi pentru romanii din Serbia de Rasarit. Înca din 1989, s-a solicitat autoritatilor recunoasterea romanilor timoceni ca minoritate nationala. La cerintele lor, autoritatile sarbesti au raspuns printr-o condamnare la puscarie de mai bine de un an de zile. În ultimii zece ani, lupta pentru drepturile elementare a continuat, dar regimul Milosevici a solutionat totul, în prima faza, prin concluzia „Nu existati!". Dupa rasturnarea acestuia, romanii timoceni au sperat ca noul guvern, format de opozitia democrata, va schimba substantial statutul lor, acordandu-le drepturi elementare: învatamant în limba materna, biserica si recunoasterea lor ca minoritate.

Pana acum Belgradul tace însa. Romanii timoceni se confrunta cu multe probleme. Unele necesita timp pentru a fi rezolvate, altele tin de partea financiara. În continuare, copiii romanilor timoceni învata la scoli sarbesti, în bisericile lor, construite acum sute de ani de domnitori romani, cu sprijinul populatiei autohtone romane din zona, slujba este tinuta în limba slavona, iar predica în sarbeste. Foarte multe biserici si manastiri romanesti au ajuns o ruina, autoritatile nealocand fonduri pentru restaurarea lor. O parte din populatia romana din Timoc nu are constiinta nationala dezvoltata, pentru ca de-a lungul anilor instrumentele oficiale de propaganda le-au spus altceva. Poporul sarb îi denumeste pe romani cu termenul „vlasi", denumirea de vlah fiind data celor care apartin unui popor latin, adica neslav. Mare parte a poporului roman din Timoc nu se considera însa (sau doar) „vlasi", ci romani, vorbitori de limba romana. Daca ar fi fost „vlasi", ar fi trebuit sa vorbeasca „vlaseste", adica o limba neslava, alta decat limba romana. Dar în Timoc, cand doi romani se întalnesc, ei se înteleg în limba romana.

Un ungur de pe malul lacului Balaton , sa spunem , cand pleaca la Reghin de exemplu , spune ca merge in Transilvania, nu in Romania . Ungurul nu are dreptate ! Transilvania este pamant romanesc , el merge in Romania !
Cand un roman merge la Balcic , ori la Albena sa se bronzeze , spune ca merge in Bulgaria , nu in Cadrilater . Romanul nu are dreptate ! Balcicul sau Albena nu sunt pe pamant bulgaresc , sunt in Cadrilater , iar Cadrilaterul este pamant romanesc !

Poporul român - creator de civilizaþie ºi culturã [2/2]
www.youtube.com/watch?v=_C1PvQV733A

Poporul român - creator de civilizaþie ºi culturã [1/2]
www.youtube.com/watch?v=x_lcnPQCfVg

Creºtinismul românesc - primul creºtinism european [2/2]
www.youtube.com/watch?v=ZeVJGzx6GbU

Creºtinismul românesc - primul creºtinism european [1/2]
www.youtube.com/watch?v=nuZimXRATbo

Istoria este falsificata de unii, dar ADEVARUL iese pana la urma la suprafata. Nu credeti !

www.youtube.com/watch?v=h77TUs6mvKk

www.youtube.com/watch?v=sV4KDxbpJDo

www.youtube.com/watch?v=vJfG-QxpjrE

www.youtube.com/watch?v=9OWikaR_rLI&feature=related

www.youtube.com/watch?v=qE7mxmV_tk0

"... the saxons who lived in Bistrita said at the Gathering that the "Wallachians" left..."

They are Romanians as you can see from this video!
98,52% declare themselves Romanians, and the European Council recognizes them as Romanians!
The Document of the EU Council:
www.coe.int/t/e/human_rights/m...

The Proof that the "Csango's" are different from the Szeklers:
dienekes.blogspot.com/2007/05/...

Ceangaii din Moldova s-au declarat români:
www.catholica.ro/stiri/show.as...

Sorry for my english mistakes!
www.monitorulneamt.ro/stiri/?e...
www.romanii.ro/NewSite/Ceangai...

Serbia de rãsãrit: o mare de români
Se tot vorbeºte de sute de mii de români din Serbia de la sud de Dunãre care nu au nici cel mai mic drept la identitate naþionalã. Am vizitat la sfârºit de august 2003 zona. Iatã rezultatele.

Serbia sau cum sã ºtergi o provincie de pe blazon
Aceastã zonã a Serbiei de rãsãrit sau a Timocului a fost luatã de sârbi de la turci abia în 1833. Pânã atunci aici fusese paºalâcul de Vidin ºi, mergând înapoi în timp, þaratul ºi cnezatul de Vidin, þinuturile Maciva ºi Branicevo sub unguri, imperiul româno-bulgar al Asãneºtilor, imperiul bizantin, Dacia Ripensis, Dacia Mediteranea, Moesia romanã, Tribalia (dupã vechea spiþã a dacilor-tribalii). Vechea Raºca sau Serbia nu atingea Dunãrea, fiind situatã mai la sud (vezi atlasul istoric sârb de la 1925 ºi bulgar de la 1917). Timocul sau Craina a fost ºi în stãpânire austriacã, fiind unit administrativ cu Banatul, dar ºi sporadic în stãpânirea Munteniei.
Între 1804-1813 a existat o uniune între Serbia ºi Tribalia, între sârbi ºi românii timoceni pentru lupta împotriva turcilor (fãrã colaborarea românilor timoceni care controlau dreapta Dunãrii, sârbii nu aveau acces la sprijinul rusesc ce venea prin principate). Acest lucru este evident din stema respectivã care reunea cunoscuta stemã a Serbiei rãmasã pânã azi (cei 4 S în 4 colþuri) cu stema Tribaliei (un cap de mistreþ strãpuns de o sãgeatã, uneori ºi o bufniþã). Deci cam pe când ruºii rãpeau Basarabia, sârbii se uneau cu românii timoceni din fosta Tribalie pentru ca mai târziu sã se facã stãpâni în zonã, uitând de ajutorul dat de aceºtia împotriva pãgânilor ºi devenind niºte asupritori creºtini mult mai sãlbatici în metode.
Etnograful sârb Tihomir Georgevici a fost acuzat de trãdare fiindcã publicase lucrarea „Printre românii noºtri“, încumetându-se sã vorbeascã despre românii care trebuiau sã fie tãinuiþi cãci altfel s-ar putea naºte o aºa zisã periculoasã chestiune româneascã din Serbia.

Serbia sau cum poþi ascunde un milion de români
Cu toate cã sârbii la început imediat în 1833 interzicerea limbii române în ºcoli ºi biserici ºi au dat tuturor nume sârbeºti (pe care le puteau alege dintr-o listã, la botez), cu toate cã nici un român nu primea vreo funcþie ºi cã erau aduºi sârbi pentru orice post de rãspundere, la recensãmântul din 1895 apar totuºi 159 510 români. Sârbii se sesizeazã ºi vor schimba macazul, mai ales dupã ce, la 1919, unele glasuri din Timoc cer unirea cu România. Astfel, la recensãmântul din 1921 nu mai apare nici un român ci apare o nouã etnie – cea valahã, cu 142 773 suflete. Prea mulþi însã pentru sârbi, ºi, dupã ce în 1946 vor cere drepturi etnice, va urma o mai mare prigoanã ºi muncã de lãmurire cum cã ei sunt de fapt sârbi ce vorbesc ºi o altã limbã. Astfel în 1953 apar în statistici doar 36 728 valahi ºi 198 728 sârbi cu limba maternã valahã, iar în 1961 doar 1330 valahi ºi 2233 români.
În ultimii ani, paralel cu iniþiativele unor asociaþii ale românilor de aici pentru redeºteptarea naþionalã, au început acuze în presa sârbã la adresa liderilor acestora cã vor destabilizarea Serbiei ºi un nou Kosovo (regiunea locuitã de români este mai întinsã decât Kosovo). Biserica Ortodoxã Sârbã a fãcut apel cetãþenilor sã se declare sârbi pentru binele patriei ºi al ortodoxiei. În ciuda acestor presiuni, la recensãmântul din 2002 s-au declarat 39 953 valahi ºi 4 157 români. Un numãr ridicol de mic ºi totuºi mai mare decât cel al românilor din Voivodina care se bucurã de drepturi etnice fireºti.
Referitor la aceste comice recensãminte, menþionez cã ele îi fac pe unii intelectuali sârbi sã roºeascã ºi sã le conteste chiar ei obiectivitatea. Astfel istoricul dr. D.Petrovici într-o lucrare despre valahi nu crede cã pot fi mai puþini de 240 000.



O broºurã oficialã privind minoritãþile din Serbia recunoaºte cã în ceea ce îi priveºte pe valahi recensãmintele sunt „dãtãtoare de confuzii ºi greu de explicat din punct de vedere demografic“. Mai scrie cã „Vlahii nu sunt reprezentaþi la nivelul conducerii administrative nici mãcar în Homolie sau Valea Timocului, unde aceºtia sunt majoritari“. În acelaºi buletin editat de Belgrad se recunoaºte cã „membri ai acestei populaþii, fãrã îndoialã, au caracteristici asemãnãtoare cu cele româneºti, iar limba ºi folclorul conduc spre varianta originii lor româneºti. Reprezentanþii minoritãþii vlahe susþin originea lor românã“. Dacã orice sârb cinstit spune cã românii timoceni sunt majoritari în 200 localitãþi înseamnã cã sigur este vorba de 400. Organizaþiile româneºti au contestat oficial recensãmântul din 2002 în faþa guvernului sârb ºi OSCE. România a tãcut chitic.

Serbia sau uite cine vorbeºte
Un reprezentant în parlament al opoziþiei sârbe din vremea lui Miloºevici spunea cã sunt 1 100 000 de români timoceni. Eu, dupã ce am bãtut zona în lung ºi în lat, fãrã sã întâlnesc pe cineva care sã nu vorbeascã româneºte, afirm cã sunt între 400 000 ºi 1 000 000 de români în estul þãrii vecine, ei reprezentând între 10% ºi o ºesime din populaþia Serbiei.
O mare de români este lipsitã de cele mai elementare drepturi naþionale. Nici un minut de limbã românã în ºcoli, nici un cuvânt românesc în bisericile lor, nici un cuvânt românesc la televiziunea sau radioul public sârbeºti care sã se recepþioneze în zonã, nici un reprezentant al lor în Consiliul Naþional Român din Serbia, în urma manevrelor Belgradului din decembrie 2002.
În acelaºi timp, în Voivodina, la nord de Dunãre, este un paradis pentru minoritãþi: cei 35 000 români sunt majoritari în doar 17 localitãþi, învãþãmânt în limba românã se face în 9 localitãþi, în celelalte limba românã se studiazã doar facultativ. Ar mai fi loc ºi aici de mai bine dar este incomparabil cu zona Timocului. Nu pot sã nu amintesc tupeul cu care niºte deputaþi sârbi oaspeþi ai Aradului (discursul lor a fost televizat la TV RCS în ultima sãptãmânã din august) ameninþau România cã vor sesiza UE cã nu acordã sârbilor din România aceleaºi drepturi cu ale românilor din Serbia. Oficialii arãdeni au tãcut chitic.

Serbia sau bibliotecã maghiarã doar la Cãlãraºi
Ca sã termin cu Voivodina unde situaþia este totuºi prin comparaþie rozã, sã amintesc cã sârbii nu recunosc titlul de episcop conferit de biserica românã lui Daniel de la Vârºeþ. Ei doresc sã rãmânã doar vicariat la Vârºeþ de teama cã îºi va extinde competenþa ºi în Timoc, unde îi este interzis sã se deplaseze în calitate oficialã. Cum ar fi ca lui Tokeº sã nu îi permitem sã meargã în Harghita ºi sã acordãm drepturi exclusiv maghiarilor din Timiº? Este similar cu ce se petrece în Serbia prietenã. Românii recunosc la Timiºoara episcopie sârbã ºi consulat sârb.
Dacã Republica Moldova a fost reclamatã ºi obligatã de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului sã recunoascã Mitropolia Româneascã a Basarabiei, nu vãd de ce nu reclamãm ºi Serbia. În ceea ce priveºte consulatul sârb de la Timiºoara, trebuie sã reþinem cã noi nu avem nici un consulat în Serbia chiar dacã românii timoceni au cerut unul la Bor.
O altã lucrãturã a Belgradului în Banat este cã înfiinþeazã instituþii pentru românii bãnãþeni departe de locurile lor. Cu toate cã românii locuiesc în jurul Vârºeþului, s-a înfiinþat o bibliotecã la Novi Sad unde nu locuia nici un român. Acum în Novisad s-au mutat câþiva angajaþi români ai bibliotecii ºi RTV. Cititorii nu. Cum ar veni sã deschidem noi bibliotecã maghiarã doar la Cãlãraºi? Am uitat sã mai spun despre Comunitatea Românilor din Iugoslavia care a fost scoasã afarã din sediul pe care l-a ridicat chiar ea sub austrieci. Se judecã ºi acum. Bucureºtiul nu aude. CRI din Vârºeþ poate fi contactatã prin tel: 013 823 435 sau e-mail ºi editeazã combativa publicaþie de þinutã „Cuvântul Românesc“; în conducere sunt Ion Cizmaº, Marin Gaºpãr, Todor Groza Delacodru, Pavel Greoneanþ. Spre deosebire de aceºtia existã ºi români vânduþi dintre care am cunoscut pe Lucian Marina ºi pe ºeful „Libertãþii“- oficios român al statului sârb, care nu vor sã audã de românii timoceni.

Articolul este scris de catre domnul Viorel Dolha

Catalin Negoita - " Tara Uitata - Cadrilaterul in timpul administratiei romanesti 1913 - 1940 " , editura Fundatiei " Scrisul Romanesc " Craiva 2008 . Cartea este rodul a 6 ani de cercetare a istoriei Cadrilaterului . Autorul a invatat limba bulgara , pentru a putea studia si arhivele inamicului . Lucrarea se poate achizitiona si de la libraria virtuala " Lumea Cartii "

Multumesc pentru informatie. Am s-o caut !

" Tribalia Sacra " , autor Ion de la Vidin , editura ERASMUS 1996 ; " Romanii de la est de Bug " , autor Anton Golopentia , editura ENCICLOPEDICA 2006 si cu acelasi titlu " Romanii de la est de Bug " , autor Anton Ratiu , edittura 'FUNDATIEI CULTURALE ROMANE " , 1994 . Prima carte se refera la romanii bastinasi de la inceputuri din Tribalia - regiune administrata astazi de catre Bulgaria si Serbia .

PENTRU EUGENB : Daca doriti cartea domnului Catalin Negoita - " Tara Uitata - Cadrilaterul in timpul administratiei romanesti 1913 - 1940 " , o puteti comanda pe site - ul librariei virtuale " Lumea Cartii " sau la adresa postala a acesteia :Casa de difuzare " Alfa si Omega " str Inf . Marin Alexe nr. 2 Bucuresti sector 1 , cod 010838 . sau la adresa e - mail : comenzi@lumeacartii.ro

Va multumesc !

www.variantacojocaru.ro 20 000 EURO pt FIECARE roman MAJOR

www.variantacojocaru.ro 20 000 EURO pt FIECARE roman MAJOR