Care sunt cartile voastre preferate?

" Donul Linistit " , autor scriitorul rus ( sovietic ) Mihail Solohov . Ii este contestata paternitatea asupra cartii , dar primeste premiul Nobel pentru Literatura in 1965 . Evident romanul face concesiile specifice epocii si tarii in care a fost scris . Totusi ramane o referinta , pentru istoria contemporana a cazacilor si releva aspecte ale mentalitatii si modului de viata al acestui curios grup etnic ( sunt rusi , dar nu se considera rusi ) . Cazacii au fost prezenti in istoria noastra recenta : in primul si al doilea razboi mondial , iar de curand in razboiul transnistrean . Prezenta lor nu a fost deloc fericita . Un popor razboinic pus pe jaf . Cunoasterea inamicului , este o alta valenta a acestei carti .

Si Jurnalul National are colectie de literatura romana , in fiecare miecuri apare cate o carte la un pret f accesibil.numai bine!

LUMINA IN AMURG
CIRESARII(5 VOLUME)

Pentru tmmh16 : In urma cu ceva timp in urma ati afirmat ca v - ar interesa o carte despre Cadrilater . Ma tem ca o monografie a Cadrilaterului in care sa se prezinte istoria , geografia si etnografia acestui tinut romanesc , inca nu a fost scrisa . In lipsa de altceva , postez articolull de mai jos si care imi pare relevant . Autorităţile otomane din Dobrogea au însărcinat pe cărturarul Nifon Bălăşescu să organizeze şcolile româneşti şi să creeze altele acolo unde nu existau. In sec. XIX a continuat să funcţioneze vechea şcoală românească din Turtucaia unde documentele au păstrat numele unei întreg pleiade de învăţători începând cu dascălul Rusu Şaru în 1774. În Silistra încă înainte de 1850 funcţiona o şcoală românească din care ieşiseră serii întregi de absolvenţi. Dascălul Petru Mihail nota ,,anul 1847 martie întâiul: m-am tocmit la şcoală ca să învăţ pe copii carte românească“. C. Petrescu, ce crease în 1866 o Eforie, un comitet şcolar va tipări cu ajutorul mitropolitului de Silistra în 1874 un abecedar turco-român. La dotarea ei a participat începând cu 1877 guvernul României. La iniţiativa conducerii şcolii normale din Silistra a fost înfiinţată ,,Societatea română pentru cultură şi limbă“ care deţinea regulament, statute, registre şi sigiliu propriu, iar scopul ei era ,,de a propaga prin toate mijloacele putincioase între românii din aceste părţi, învăţătura limbii materne“ şi de ,,a conlucra la dezvoltarea educaţiei naţionale şi a apăra privilegiile ei“. Mai exista şi ,,Comunitatea Bisericii Româneşti“ [36].

Şi la 1854 se va vărsa sânge românesc la sud de Dunăre, voluntari români luptând eroic la asediul Silistrei [37]. Înainte de jumătatea sec. XIX călugărul Partenie descrie locuitorii Dobrogei: ,,ţărani numiţi români au un port bulgaresc şi vorbesc limba românească, foarte primitori şi ospitalieri [38].

La 1878 Cadrilaterul cuprinzând chiar Varna şi Rusciucul a fost oferit României înainte de constituirea statului independent bulgar, însă atunci România nu l-a primit pentru a nu-şi pierde printr-o tranzacţie dreptul ei asupra sudului Basarabiei. Nici în timpul războiului sârbo-bulgar din 1886, România nu a înţeles să profite de situaţia grea a Bulgariei [39].

De abia după ce s-a consemnat pierderea sudului Basarabiei, I. C. Brătianu şi M. Kogălniceanu, la 24 iunie 1878 cereau includerea Silistrei. La sfârşitul războiului din 1877 Rusia ar fi fost de acord ca României să-i revină şi Cadrilaterul, însă pentru a pedepsi refuzul României de a semna cedarea sudului Basarabiei, va susţine ca sudul Dobrogei să aparţină Bulgariei. Cam târziu s-a hotărât Brătianu să afirme răspicat că ,,pe când Bulgaria era a Turciei, Dobrogea era a Ţării Româneşti“ [40]. Guvernul de atunci a retras doar funcţionarii din Basarabia, iar referitor la Dobrogea nu a înţeles poate importanţa acesteia [41]. Congresul de pace de la Berlin ne-a dat şi Silistra însă la punerea pe teren a graniţei, acest oraş ne-a fost sustras, România cerându-l apoi în 1879, 1884, 1886 în faţa comisiei internaţionale de delimitare a frontierei dobrogene. Negocieri au avut loc la Londra şi Petersburg unde se parafează în 26 aprilie 1913 un protocol prin care Bulgaria recunoaşte apartenenţa la statul român a Silistrei cu o zonă exterioară de 3 km. La aplicarea acestuia au apărut probleme privind locul de unde înţelegeau părţile să înceapă măsurarea celor 3 km [42].


În Cadrilater şi chiar la sud de acesta, ţinutul era ocupat de un număr mare de turci, cei mai mulţi dispuşi să emigreze. Atribuită însă principatului autonom al Bulgariei, Dobrogea de sud va fi împânzită cu elemente bulgare, absente aproape până atunci în regiune.

Balcic. Gradina lui Allah. Foto Jurnalul NationalBălcescu, mergând spre Constantinopol a întrebat mirat ,,unde-s bulgarii?“, iar Carol I a mărturisit că până la Plevna n-a vorbit cu localnicii altfel decât româneşte. Erau voci care cereau tot pământul unde se auzea vorbă românească: Vidinul, Rahova, Şiştovul, Turtucaia, Silistra, Ostrovul şi tot malul dobrogean până la mare stăpânit cândva de legiunile romane ale strămoşilor noştri. O statistică din 1850 în cazaua Balcic dădea în 84 localităţi doar 682 familii bulgare, iar în Bazargic în 89 de localităţi doar 930 familii bulgare. Iată deci cum populaţia bulgară a Cadrilaterului este sosită în zonă abia după 1878 din restul Bulgariei, Rusia, Turcia şi chiar România. Această stare de fapt au recunoscut—o şi savanţii bulgari. P. Gabe, Miletici care scriu că ,,populaţia bulgară din nord-estul Bulgariei şi mai ales cea din Dobrogea şi din ţinuturile Varna, Silistra şi Sumba provine în marea ei majoritate din sudul Bulgariei şi din regiunile muntoase ale Balcanilor.“ [43]

Etnograful austriac Kanitz a obsevat în călătoriile din 1866-1879 că aşezările bulgare sunt recente chiar şi în Varna care era mai mult turco-tătară şi că populaţia românească formează majoritatea locuitorilor la Turtucaia. Învăţătorul bulgar Raici I. Blăscov scria în 1868 că bulgarii din jurul Silistrei în satele Popina, Aidemir ,,vorbeau mai mult româneşte”. Mai spunea că preoţii foloseau limba română în biserică iar în staul Calipetrovo toate cărţile bisericeşti erau româneşti, slavona era dispreţuită şi că doar el a început să cânte ,,Gospodi pomilui“ în loc de românescul ,,Doamne miluieşte”. Vechimea românilor în Cadrilater e dovedită de faptul că în timpul stăpânirii turceşti biserica din Silistra şi Turtucaia era românească. Primele colonizări bulgare sunt din timpul războaielor ruso-turce de la sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec. XIX, însă abia după 1878 ponderea lor creşte, populaţia Cadrilaterului la 1912 fiind de 48% turco-tătari, 43% bulgari, 2,3% români. [44]

În urma atacului Bulgariei împotriva foştilor aliaţi, armata română intră în Cadrilater, înaintează spre Sofia, fără a întâmpina rezistenţă. La conferinţa de pace de la Bucureşti din 1913 se recunoaşte României stăpânirea Dobrogei de sud (Cadrilaterului). Despre această pace, Grecia spunea că a fost ,,bine făcută solid“ toate ţările în afara Bulgariei au fost mulţumite. Chiar şi Bulgariei, războaiele i-au adus un surplus de populaţie de 1.200.000 locuitori [45]. După pacea din 1913 pan-slaviştii au distrus monumentul voluntarei ,,valaco-tribaliană“, Mariţa, în vârstă de 15 ani, eroină a războiului din 1877-1878, fiind prima din cele 5 victime din rândurile a 37 fete de la Smârdan.

Încă de la aderarea Bulgariei la Tripla Alianţă, ea îşi rezerva dreptul să emită pretenţii teritoriale asupra României. Între august 1916-nov. 1918, Bulgaria va ocupa Dobrogea întreagă. În dezastrul românesc de la Turtucaia a căzut prizonier şi apoi ucis de bulgari publicistul arădean Mircea Russu Şirianu ce lupta ca voluntar în armata română [46].

La sfârşitul războiului ni se recunoaşte dreptul asupra Cadrilaterului. În 13 dec. 1919, prezentantul musulmanilor din Dobrogea (în Parlamentul român intraseră 4 deputaţi musulmani) amintea că ,,la marele congres din Constanţa al musulmanilor s-a protestat contra dezlipirii Cadrilaterului de ţara mamă, România“ [47]. Principala populaţie a Cadrilaterului dorea să fie între frontierele României, simţind de pe atunci viitoarele campanii de slavizare a ei pe care i le va aplica Bulgaria mai târziu.

În perioada cât Cadrilaterul a fost în componenţa României, ponderea bulgarilor a rămas constantă (40%), iar în timp ce elementul turco-tătar va scădea prin emigrare, elementul românesc va creşte de exemplu : între 1928-1938 de la 14.7% la 29% prin colonizări. Începând cu 1925, aromânii, cărora statul grec le-a răpit pământurile şi le-a dat grecilor aduşi din Asia Mică, vor fi colonizaţi în Dobrogea de sud, beneficiind de loturi între 5, 10, 15 ha. (militarii până la 75 ha). Au fost aduşi din Macedonia greacă aproape 80.000 macedo-români. Ei au întemeiat sate precum: Fraşari, Gramoştea, Regina Maria, General Dragalina, Ezibei, Cusuiul din Vale, Regele Mihai etc.

Cadrilaterul se încadrează în societatea românească. În judeţul Durostor funcţionau 2 licee româneşti, 2 bulgare, 1 liceu comercial, 1 gimnaziu mixt, alte 205 şcoli şi 95 grădiniţe. Aceeaşi reţea şcolară funcţiona în Caliacra. La Silistra apăreau publicaţii ca: Dobrogea Culturală, Dunărea, Cadrilater, Învăţătoul Durostorean, Acţiunea Românească, Românul, Viitorul Silistrei, Ţara lui Mircea, iar la Bazargic apar Curierul Caliacrei, Straja Cadrilaterului, Cuvântul nostru, Legionarii, Buciumul, Caliacra, Sentinela română, Căminul nostru, Frontiera, Semănătorul, Dobrogea de sud. Se construiesc 80 km cale ferată, aeroport la Bazargic şi Balcic, port la Balcic, Palatul Administrativ, sedul sucursalei B.N.R., spitalul judeţean, clădirea liceului de băieţi în Bazargic, uzine electrice etc. [48]

În 1928, regina Maria începe construcţia unui mic castel la Balcic, transfomând locul într-un cuib de linişte şi regăsire deosebit de pitoresc. Conform testamentului ,,cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş, lângă iubitul meu soţ, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o pe malul Mării Negre în Cadrilater“. În 1940 inima îi este dusă la Bran iar din 1965 la Muzeul Naţional de Istorie [49].

În tragica vară 1940, diplomaţii bulgari vorbeau deja de probabilitatea ca Bulgaria să primească sudul Dobrogei ,,ca un cadou din mâinile Uniunii Sovietice“. Şi Hitler a făcut presiuni pentru această soluţie. Drama Basarabiei, Bucovinei şi Ardealului, a făcut ca cedarea celor 2 judeţe dobrogene să treacă aproape neobservată. Comitagii bulgari infiltraţi de organizaţia teroristă DVRO au început asasinate pentru ca românii să plece cât mai repede şi să îşi lase bunurile. În zadar populaţia striga: ,,Nu cedăm, să luptăm!“.

Tratatul de la Craiova din 7 sept. 1940 semnat de Antonescu la 10 sept. Ceda Bulgariei un teritoriu de 7.726 km2, 378.000 locuitori, oraşele Balcic, Bazargic, Silistra, Turtucaia. Toţi românii erau obligaţi să părăsească teritoriul cedat. În 1913, când România a dobândit Cadrilaterul, Bulgaria a primit în compensaţie de la turci Tracia. Slaba pondere a bulgarilor aici înainte de sec. XIX şi mai ales înainte de 1878 o recunosc chiar bulgarii. Dr. Miletici scria ,,să credem că în Dobrogea exceptând oraşele este o populaţie veche bulgărească, ar fi să ne înşelăm singuri. Bulgari autohtoni întâlnim numai de la linia Rusciuc-Varna spre sud“. În Cadrilater, scria că ,,n-am putut găsi o singură localitate cu populaţie indigenă. Istoricul, fost ministru al Bulgariei C. Jencek scria ,,elementul bulgăresc între Iantra şi Marea Neagră este foarte slab reprezentat, iar în Târnovo, Şumla, Silistra se călătoreşte ca într-o regiune turcească“. Prof. Romansky scria ,,creşterea numărului bulgarilor în regiunea Varna-Silistra în ultimi 30 ani se datoreşte faptului că bulgarii originari din alte ţinuturi i-au înlocuit pe turcii ce emigrau“. Atlasul otoman din 1840 şi raportul guvernatorului Dobrogei din 1856 nici nu îi enumeră pe bulgari printre locuitorii regiunii [50].

Zahu Pană aprecia că tratatul de la Craiova din 1940 ar fi cel mai ruşinos act semnat de România, nu doar pentru că s-a cedat un teritoriu fără luptă unui adversar net inferior, dar acesta este singurul care a retras pe toţi românii din teritoriul cedat printr-un schimb neechitabil de populaţie [51].

Au părăsit România în 1940, 61 000 de bulgari şi s-au refugiat din Cadrilater 100 000 de români, lăsând în urma lor sate ca Doimuşlari, Cainargeaua Mare, Curt-Bunar, Sarsânlar, Acadânlar, Popina, Casim, Amutli, Stejarul, Vultureşti, Cavarna etc. Pe ansamblu în Dobrogea erau 223.000 români şi 173.000 bulgari. Există păreri că în 1940 în Cadrilater bulgarii ar fi fost deja pe locul III, după români şi turco-tătari. În veacurile de dominaţie otomană, sudul Dobrogei a fost aproape complet turcizat şi cu toată îngăduinţa turcilor din sec. XVII-XVIII, prin 1850 în întreaga Dobroge erau numai 7-8 000 bulgari în oraşe faţă de 50 000 români şi 43 000 în sate faţă de 166 000 români. Prin spor natural nu puteau creşte între 1850 cu 750% ajungând la 50 000, ci doar la vreo 20-25 000. Restul nu au fost originari de aici. Dobrogea au stăpânit-o: 292 ani bulgarii (679-971), 280 ani bizatinii (971-1186 şi 1320-1385), 70 ani patriarhatul din Constantinopol (1250-1320), 458 ani turcii (1420-1878) şi 679 de ani romanii, strămoşii noştri la care se adaugă 77 ani de stăpânire directă a românilor (1385-1420 şi 1879-1919) plus 64 ani de dominaţie a valahilor asăneşti (1186-1250) totalizând 820 ani de stăpânire latino-romană şi 292 ani de dominaţie bulgară [52].

" Viata de zi cu zi in Rusia ultimului tar " , roman scris de Henri Troyat si aparut la editura HUMANITAS . Un tanar om de afaceri francez calatoreste in Imperiul Tuturor Rusiilor , la anul de gratie 1903 . Imaginea Rusiei inceputului de secol XX , zugravita in carte , explica indirect cauza revolutiei bolsevice de la 1917 . Asa cum scria Justin Scot in romanul " Mandria regilor " , serviciile secrete germane au avut un rol important in producerea evenimetelor de la 1917 . Cauza adanca , este insa alta : saracia de neinchipuit a rusilor de rand . Aviz amatorilor !

Romanul " Ada Kaleh " , autor Ilie Salceanu , editura DACIA . Inca o amitire despre paradisul pe care i - am distrus , desi aveam obligatia legala si morala de al proteja !

un super subiect,imi aduc aminte de multe titluri ,de citit am citit f mult si citesc in continuare,foarte mult mi-a placut Mataniile de Forence Barclay pe care nu de mult am recitit-o,Maitreyi de Mircea Eliade,Dostoievski-Crima si pedeapsa,Rosu si Negru este pe lista o voi reciti curand.
chiar daca nu am mult timp imi place seara inainte de culcare sa citesc cel putin cateva pagini si nu de multe ori am adormit cu cartea in brate.

Romanul " Vraciul " , opera a scriitorului polonez Tadeusz Dolega Mostowicz . O actiune captivanta pe fundalul Poloniei interbelice . Romanul are in oarecare masura , conotatii autobiografice . Peronajul principal al romanului , Profesorul Wilczur , la fel ca si scriitorul , trec prin experienta traumatizanta a violentei sociale . Experienta , care se dovedeste a fi , poarta de intrare in alta etapa a vietii .

Pentru tmmh16 . Adaug inca un articol , de data aceasta , avad drept subiect Banatul de Vest si semnat de catre regretatul Gligor Popi , un mare aparator al romanismului , al limbii si culturii romanesti in acest teritoriu . Gligor Popi , singur a scris , editat si distribuit gratuit romanilor din Banataul asa zis srbesc , o foaie de literarura romana . Articolul lui Gligor Popi , este relevant :

Gligor Popi : ,, Românii din Banatul Sârbesc”
Dupã primul rãzboi mondial, în urma Conferinţei de la Paris, Banatul a fost împãrţit între Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (R.S.C.S.) şi România (Magazin istoric, nr.12/2001). Aproape 80.000 de români au rãmas în Banatul sârbesc ce aparţineR.S.C.S., iar circa 50.000 sârbi şi croaţi acontinuat sã trãiascã în Banatul românesc.
Litigiul iniţial dintre cele douã state vecine privind delimitarea Banatului a fost soluţionat din 1929, în virtutea tradiţionalelor legãturi de prietenie româno-sârbe. La conferinţa de la Paris, Nikola Pasici, şeful delegaţiei sârbe, declarase, de altfel, cã partea sârbã dorea ca buna vecinãtate cu românii să se menţinã şi sã rãmânã permanentã.
Guvernele celor douã ţãri au avut dese convorbiri şi au încheiat convenţii şi acorduri reciproce privind soarta românilor din R.S.C.S. şi a sârbilor şi croaţilor din Banatul românesc. Statutul lor a fost reglementat şi printr-o serie de tratate internaţionale.
Care a fost situaţia românilor din Banatul sârbesc în perioada interbelicã?


Cele 24 de plângeri ale protopopului

În primii ani de existenţã a Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, minoritatea românã rãmasã aici a întâmpinat multe dificultãţi în desfãşurarea în bune condiţii a vieţii ei naţionale, spiritual-culturale. Cu toate cã Tratatul de pace de la Saint-Germain din 10 septembrie 1919 stabilea protecţia internaţionalã a minoritãţilor din R.S.C.S., prevederile sale nu s-au aplicat în mod consecvent. Dimpotrivã, au fost înregistrate numeroase abuzuri, prigoniri, şicanãri şi nedreptãţi privindu-i pe românii din Banatul sârbesc.
Se resimţea, în primul rând, lipsa intelectualilor – preoţi, învãţãtori ş.a. Majoritatea acestora, împreunã cu multe familii de ţãrani, în baza dreptului de opţiune, pãrãsiserã Banatul sârbesc, stabilindu-se în România.
Situaţia românilor devenise îngrijorãtoare mai ales în ceea ce priveşte învãţãmântul primar. Din cei 105 învãţãtori care au funcţionat înainte de primul rãzboi mondial, 72 au trecut în România. Fãcuserã aceasta deoarece n-au vrut sã se supunã ordinelor noilor autoritãţi de a învãţa limba sârbã, respectiv “limba statului”. La fel şi-au pãrãsit rosturile şi mulţi avocaţi, preoţi, medici, funcţionari care n-au vrut sa rãmânã sub stãpânire sârbã.
Şcolile confesionale au fost transformate în şcoli de stat. Autoritãţile centrale au numit în satele româneşti învãţãtori sârbi, ruşi sau bulgari, care nu cunoşteau limba maternã a elevilor. La fel, funcţionarii români au fost înlocuiţi cu alţii din rândul sârbilor, tot sub pretextul cã nu cunosc “limba statului”. Faţã de nedreptãþile la care erau supuşi, românii din Banatul sârbesc au reacţionat. Slujitorii Bisericii ortodoxe române au cerut ca enoriaşii lor sã fie trataţi ca cetãţeni cu drepturi egale. De un deosebit prestigiu s-a bucurat protopopul Traian Oprea, din Vârşeţ. El este autorul celor “24 de plângeri”, expuse public, în care arãta nedreptãţile sãvârşite faţã de români; nu beneficiau de efectele reformei agrare, nefiind împroprietãriţi; studenţii şi elevii care studiau în România nu puteau obţine paşapoarte; autoritãţile nu aprobau statutele Asociaţiei Culturale Române şi ale Asociaţiei Studenţilor, organizate în scopul propãşirii intelectuale şi spirituale; era interzisã folosirea manualelor şcolare primite din România.
Totodatã, protopopul Oprea semnala autoritãţilor ecleziastice diecezane de la Caransebeş abuzurile sãvârşite de autoritãţi împotriva unor clerici şi intelectuali români. Preotul George Baias din Iablanca fusese închis douã luni, apoi pus sub supraveghere. Parohul Avram Corcea fusese nevoit sã se refugieze în România pentru a scãpa de ameninţãrile şi maltratãrile unor funcţionari administrativi. Un alt preot, Teodor Petrica, din Nicolinţ, a fost închis la Vârşeţ şi apoi la Belgrad.
Tot acest protopop a intervenit şi pe lângã comandantul militar din Vârşeţ, spre a curma unele abuzuri faţã de intelectualitatea românã. Printre cei prigoniţi s-a aflat şi învãţãtorul Petru Bizerea din Coştei care, bãtut de soldaţi, a fost nevoit sã treacã cu toatã familia în România.

Vârşeţ, mai 2003

prof. dr. GLIGOR POPI,

membru corespondent al Academiei Române

" Razboiul Ingerilor " , autor G - ral Dr . Emil Strainu , editura TRIUMF , Bucuresti 2009 .

Seria Dune , Trilogia Preludiului : " Casa Atreides " ; " Casa Harkonnen " ; " Casa Corrino " . Coautori Brian Herbert ( fiul celebrului si regretatului Franck Herbert ) si Kevin J. Anderson editura MILLENNIUM PRESS, Bucuresti 2009 .

Cine stapanea Insula Ada-Kaleh de langa Orsova controla si navigatia pe fluviu. De aceea, palma de pamant a fost indelung disputata ajungand cand pamant austriac, cand otoman. In final, insula, o oaza de Orient in mijlocul apei, a ajuns la romani, care au dinamitat-o si au scufundat-o.

Vocea cantata a imamului strabate, din minaret, fiecare cotlon al insulei, desenand minunatul contur de stea aruncata in apele Dunarii. Strabate strazile inguste, cu case care strang in ele o mie de nopti de povesti, bate in divanul scund, intins a dupa-amiezi lenese si se opreste pe mustiucul fiecareia din narghilele din care turcii trag cu sete.

Chemarea spre invatamintele lui Allah a lasat bazarul pustiu, iar matasurile cu fir de aur – nealintate de degete de turcoaica tanara. Si invartitul la cazanul de rahat s-a oprit la vocea imamului, iar zaharul aruncat acolo cu petale de trandafir s-a prins in forma care avea sa se topeasca in gura. E vremea pentru Allah, pentru una din cele cinci rugaciuni zilnice.

Covorul rosu al geamiei, un dar de la sultanul Abdul Hamid, primeste in moliciunea lui talpile goale ale musulmanilor veniti la rugaciune. Femeile, cu fata ascunsa in ferigea si cu trupul infasurat in grele matasuri negre, isi au locul lor, in partea din spate a geamiei.

BAZARUL
Dupa rugaciune, viata incepea din nou sa palpite. Din Ezarzia, strada principala, care se strecoara pe sub zidurile cetatii, se ridica iar mirosul de tutun aromat din narghilea si aroma de cafea la nisip.

"O bratara! Si o salba! Si matasea asta, cum vi se potriveste? Dar poate pana atunci ati dori o dulceata de trandafir? Nu e graba!", zambeste din mustati turcul batran care tine una din pravalii. Si petalele de trandafir strivite intr-o savanta amestecatura dulce si se topesc in gura te ametesc, de-ti vine sa cumperi toata pravalia turcului in salvari.

ADA SI KALEH
"Iasomie! Smirna! Si o pereche de papuci cusuti cu fir de aur!", isi canta urmatorul negustor de pe Ezarzia marfa. "Priviti, toate tocmai de la Stanbul!", intinde negustorul mainile incarcate de podoabe spre tine. Ca sa poti sa le admiri si sa te tocmesti cum isi sade bine, atunci cand faci afaceri cu un turc, musti din rahatul si cafeaua la nisip oferite.

La cafenea, numai oamenii mari au voie. N-ai sa pomenesti tanar pierzandu-si vremea asa. Ii auzi pe terenul de fotbal al insulei cum bat mingea si se striga in limba lor. "Meraba", te saluta un tinerel de sub un copac de Musmoale, un pom de clima mediteraneana.

Intr-un tarziu, cu bratele incarcate de cutii de rahat, tigari "Ada Kaleh", din cel mai parfumat tutun, matasuri grele si podoabe migalos mestesugite, pleci spre barca ce te va aduce pe tarm.

Iar turcul ce potriveste lotca dupa valurile Dunarii iti va spune inca o data povestea de care nu te mai saturi: a sultanului Kaleh si a preaiubitei lui sotii, Ada, pentru care le-a parasit pe toate celelalte neveste din harem. S-a mutat cu Ada pe insula de la Dunare, dar sultana, nefericita si izolata, a sfarsit prin a se arunca in Dunare, in timpul unei calatorii.

"Allah ekber!"… chemarea imamului joaca peste apele Dunarii, in intrecere cu ultimele raze ale soarelui.

POVESTE CU SFARSIT
Asa a fost si, probabil, asa ar fi ramas si acum Ada-Kaleh, daca nu i-ar fi sosit sfarsitul intr-o zi a anului 1971, cand comunistii au dinamitat-o pur si simplu si au scufundat-o in apele noului lac de acumulare creat de barajul de la Portile de Fier 1. "Ne-am dat seama ca avea sa ne mute imediat ce au venit si au facut masuratorile. Era prin ’64-’65.

Mai apoi ne-a spus ca se face barajul", ne spune Musref Durgut, unul din cei aproximativ 600 de stramutati de pe Ada-Kaleh.

Au sperat pana in ultimul moment ca nu va fi adevarat. Ca barajul avea, cumva, sa refuze sa inghita paradisul tutunului si locumului – rahatul turcesc.

S-au rugat turcii la Allah, s-au dus cu petitie si la sefii de pe pamant… Nimic nu mai putea sa salveze soarta insulei. Ada-Kaleh, cu toate legendele ei, urma sa moara. Ca sa evite un scandal foarte mare, autoritatile au incercat sa inghita gura celor care protestau fata de inundarea insulei cu un proiect care ar fi salvat frumusetile de pe Ada-Kaleh.

Locuitorii si chiar copacii urmau sa fie mutati pe Simian, o insula de langa Drobeta Turnu-Severin, care urma sa fie noul Ada-Kaleh. Cetatea, cazematele de langa ea, cimitirul musulman urmau sa ia drumul Simianului. Moscheei de pe Ada-Kaleh nu i s-a dat nici macar aceasta sansa. A fost aruncata in aer, ca si restul cladirilor care mai ramasesera pe insula.
Ranile de dupa explozie le-a acoperit apa.

In ciuda efortului autoritatilor de a reinvia insula-cetate pe Simian, nici un turc nu s-a mutat pe, ceea ce proiectantii numeau, "noul Ada-Kaleh". "Lucrurile s-au petrecut prea repede pentru a ne duce pe Simian. Majoritatea au plecat la Constanta sau in Turcia, acolo unde aveau rude. Eu am plecat in Turcia, dar m-am intors la Drobeta Turnu-Severin dupa doi ani.

Un aer si o atmosfera ca pe insula aceea nu mai gaseai nicaieri. De aceea multi din batrani nu au mai rezistat si au murit pe la 50-60 de ani", marturiseste Durgut, un turc nascut pe insula.

SIMIAN
Pe Insula Simian faci pe Dunare cel mult 10 minute cu o barca motorizata din portul de la Drobeta Turnu-Severin. Cei care au proiectat mutarea Ada-Kaleh-ului nu au pus pe Simian si fostul debarcader la care ancorau seara barcile pescarilor turci, obositi de atata tras la rame pe apele Dunarii. Salupele intind o punte de lemn pe care cobori pe pe malul insulei.

Chiar daca nu te intampina smochinii si maslinii din clima mediteraneana de care se bucura Ada-Kaleh-ul, aerul de pe Simian e unul special, imbibat de aroma blondelor caise care cresc in copacii cine stie de ce plantati. Si peste toate mirosurile de fructe coapte si iarba de mult timp necosita, Dunarea arunca si ea curenti imbibati de navalnicia apelor abia invartite in cazane.

Vegetatia creste necontrolat pe insula, iar serpii se strecoara in voie prin iarba. Localnicii din satul Simian, care si-au incropit cate o gradina de zarzavat pe insula, spun ca e mare lucru daca intr-o zi scapi fara sa ti se incolaceasca de picioare sau de maini cate o mandrete de sarpe. Noroc ca nu sunt veninosi, sau cel putin asa se spune.

Oricat de "bland" ar fi veninul serpilor insa, cu greu ei pot reprezenta o atractie pentru eventualii turisti care ar veni pe insula.

"CETATEA" GRANICERILOR
In 1971, cand au vazut autoritatile ca n-au reusit sa populeze insula, au dat-o in grija granicerilor. Dovada sta si acum o cladire greoaie, cu etaj si pod mare, in care se adaposteau granicerii.

Cladirea e imprejmuita de un gard, dar poarta e deschisa si oricine poate vizita camerele goale, bine pastrate, in care – in mod ciudat, aproape – peretii au ramas intacti, fara mazgaleli si alte urme de "civilizatie" pe care le gasesti intr-un imobil abandonat. In apropierea cladirii granicerilor se afla cimitirul musulman mutat de pe Ada-Kaleh.

Sau ce a mai ramas din el – adica un mormant vandalizat, cu capacul spart, in care poti zari ramasitele de schelet ale musulmanilor ingropati acolo si cateva pietre funerare de pe care cu greu distingi ceva.

Cetatea luata de pe Ada-Kaleh a fost astfel remodelata incat sa se potriveasca pe conturul noii insule. Insa putine lucruri din aceasta cetate mai aduc cu "micul Orient" de pe Dunare. Caramida nu e cu siguranta cea originala, iar potrivirea elementelor aduse de pe insula-cetate a fost facuta, de cele mai multe ori, cu un ciment grosolan.

Singura amintire clara de pe Ada-Kaleh: piatra pusa in Ada-Kaleh de sultanul Mahmut Khan al II-lea, in anul 1739. Cazematele transferate de pe insula-cetate arata si ele jalnic, mai ales ca granicerii le-au folosit la un moment dat ca si grajduri pentru cai.

Putine lucruri de pe Simian te duc cu gandul la Ada-Kaleh, insa insula are un farmec pe care nici un trecator prin zona Portilor de Fier nu ar trebui sa refuze sa-l incerce. De pe zidurile vechii cetati, de unde se vede atat de minunat Dunarea, cu o cafea pe care va puteti imagina ca a facut-o la nisip un turc priceput, puteti visa in voie la Ada-Kaleh.

Iar daca va aflati pe Dunare, la 3 kilometri in aval de Orsova, si vedeti naluca unei barci care dispare si apare din valuri, sa stiti ca sunteti exact deasupra insulei Ada-Kaleh.


Istoria Insulei Ada-Kaleh

Ada-Kaleh se gasea pe mijlocul Dunarii, la 3 kilometri de Orsova, in aval, si la 20 km de Turnu-Severin, in amonte. Climatul insulei era mediteranean si submediteranean.

S-a numit Yernis, in vremea faptelor eroice ale argonautilor. Era un loc atat de minunat, ca pana si Hercules s-a aruncat sa cucereasca acest pamant al uriasului Geryon. Grecii o botezasera, dupa numele pe care si-l merita, Cotinusa, adica insula maslinilor salbatici. La Herodot, insula apare cu numele de Cyraunis, iar Cornelius Nepos o numea Cerne.

Mare minune daca insula, cu vegetatia ei luxurianta, n-ar fi adapostit si vreun altar geto-dac.

Cine avea "micul Gibraltar" al Dunarii controla, practic, circulatia pe fluviu si pe uscat in zona, asa ca bucatica de pamant botezata Ada-Kaleh (adica, in turca, "Insula cetatii") a tot fost motiv de numeroase batalii.

Prima data ar fi fost fortificata pe la sfarsitul secolului al XIV-lea de Iancu de Hunedoara, pe atunci ban al Severinului. Din 1526 incepe dominatia otomana in zona "Portile de Fier", iar spre sfarsitul secolului al XVII-lea, in functie de cine iesea invingator din razboaiele turco-austriece, insula isi schimba stapanirea.

Fortificarea insulei au facut-o austriecii intre 1717-1739, care au ridicat cetatea solida din carmida, care avea sa se pastreze pana la decizia comunistilor de a scufunda insula. Carolina – acesta era numele cu care alintau austriecii insula fortificata.

N-au avut parte insa prea mult de minunata cetate ridicata, pentru ca, incepand cu 1739, cu doar o mica exceptie de cateva luni, in 1870, insula a trecut sub stapanire otomana.

Dupa primul razboi mondial, in urma unui referendum, Ada-Kaleh, considerata pana in acel moment teritoriu austro-ungar, ca urmare a Congresului de la Berlin, din 1878, a revenit Romaniei, dupa dorinta celor care locuiau pe insula.

de Carmen Plesa, Alex Nedea

Despre insulele Romaniei s - a scris putin . Despre insula Serpilor , stiu de patru carti , dintre care cea mai completa este " Insula Serpilor " , autor Prof . Dominut Padurean . Referiri consistente apar in volumul " Dacia Preistorica " scris de catre Nicolaie Densusianu . Nu exista o monografie propriu - zisa a insulei Ada Kaleh . Sunt numai doua romane si o carte legata de legendele insulei , toate amintite pe acest topic . Despre Insula Ovidiu , exista o monografie : " insula Ovidiu " semnata de catre Titus Cergau si editata in 1979 . Se mai adauga un capitol din lucrarea " Constanta Pitoreasca " , editat in 1910 . Despre celelalte spatii insulare romanesti : ex . Pacuiul lui Soare , Dinogetia , Ostrovul Mare , Ostrovul Corbului , Popina , Bisericuta , Insula Lupilor , Gradistea , Sahalin , Balta Brailei sau a Ialomitei , Insula Sanagov , etc . , nu exista practic referinte bibliografice , exceptand cateva notatii sumare in unele carti .Ar fi interesant ca cineva sa se aplece asupra acestui subiect inedit , sa scrie si sa publice o carte despre insulele Romaniei .

Marcu Beza " Urme romanesti on Orientul Apropiat si Mijlociu " . O carte document . Printre altele scrie si despre tribul de beduini valahi de la Manastirea Sfanta Ecaterina . Probabil centrul Sinaiului , este punctul cel mai sudic al arealului etnic romanesc .
Valahii de pe muntele Sinai
Legenda sau adevar pierdut?

Beduinii din tribul geabelilor nu par sa se deosebeasca de ceilalti sinaiti. Arata la fel, vorbesc la fel, au aceleasi traditii. Totusi, cand intalnesc un roman, se opresc si isi deapana repede povestea: si ei, geabelii, sunt de origine romana, iar stramosii lor valahi au fost adusi acolo de catre imparatul Iustinian, cand a fost intemeiata manastirea Sfanta Ecaterina, adica in secolul VI. Au fost crestini pana nu demult, prin sec. XVIII. Povestea lor este incredibila. Pana de curand, nimeni nu i-a luat in serios. Lingvistii romani nu stiu nimic despre ei, istoricii au vagi informatii, care provin din notele de calatorie ale unor straini ce s-au perindat pe la locurile sfinte in secolele trecute. Pare de necrezut, dar daca au dreptate, inseamna ca sunt fratii nostri, descendenti ai unei romanitati care s-a conservat si a evoluat separat, departe de Europa romanica, si care, probabil, si-a pastrat multa vreme trasaturile, inainte sa cedeze sub influenta araba. Daca nu este asa, si este doar o legenda, care este samburele de adevar in jurul caruia a crescut aceasta poveste?
De curand, au fost facute cateva cercetari amanuntite cu privire la aceasta comunitate. Cercetatorul Andrei Popescu-Belis a studiat o multime de izvoare, de la surse istoriografice bizantine, la manuscrise din biblioteca manastirii si marturii din evul mediu, renastere si epoca moderna, tinand cont si de traditia orala a beduinilor numiti geabeli, adica “oameni de la munte”. Ce rezulta din cercetarile sale? Intr-adevar, in secolul VI, cand Iustinian a hotarat construirea Manastirii “Sfanta Ecaterina”, au fost trimise in Egipt o suta de familii de ‘abid-al-Rum, adica “servitori/ sclavi ai romanilor”, cum sustine cronicarul Eutychius din Alexandria (sec. X), cu scopul de a sluji manastirii si de a o apara. Descendentii acestor servitori traiau si in vremea cronicarului, in preajma manastirii, iar printre ei se numarau si asa-numitii Lahmiyin. Se pare ca toate informatiile ulterioare deriva din aceasta marturie, dar au fost reinterpretate si modificate. Astfel ca numele Lahm, care nu se stie exact la ce neam se refera, a fost interpretat ca provenind din Valah (in araba nu exista v la inceput de cuvant), iar in loc de “sclavi ai romanilor”, prin care se arata doar ca cele o suta de familii proveneau din imperiu, s-a spus ca geabelii vin din Pont (Marea Neagra n.red.). Un manuscris din manastire, considerat copie dupa un document din anul 530, care vorbeste chiar despre fondarea manastirii, pomeneste despre aducerea acestor crestini de la Marea Neagra, din tara valahilor (bilad-al-Aflah). Unii cercetatori considera ca acest manuscris a fost redactat abia in sec. XVII-XVIII. In sec. XVI, un calator ceh, pe nume Cristophe Harant, povesteste despre acesti beduini si face o afirmatie surprinzatoare: capeteniile se numesc in limba lor capi.
In epoca moderna, beduinii geabeli au aflat tot mai multe despre aceasta legenda a originii lor europene, integrand-o in traditia lor orala. Un cercetator japonez, Nishio Tetsuo, a alcatuit un inventar lexical al geabelilor, care nu contine insa nici o trasatura particulara, fiind vorba doar de cuvinte arabe. Prin urmare, nici un fir care sa confirme legenda originii valahe a acestor beduini. Totusi, exista un factor biologic care merita luat in seama: cercetarile facute in anii ‘70, pe esantioane de sange, prelevate de la toti beduinii de pe muntele Sinai, au demonstrat ca geabelii sunt diferiti si destul de neobisnuiti fata de celelalte triburi de beduini. Din pacate, nu s-au facut comparatii cu populatiile din nordul sau sudul Dunarii. In plus, chiar daca s-ar face, nu stim cat de relevante ar fi rezultatele, deoarece in Balcani au avut loc, de-a lungul timpului, multe amestecuri de populatii. Iata si concluzia cercetatorului: este vorba de o interpretare eronata a textului lui Eutychius, care a luat proportii, asemenea telefonului fara fir, si a patruns chiar si in traditia beduinilor. In realitate, nu stim decat ca cele o suta de familii trimise de Iustinian sa ajute la treburile manastirii proveneau din imperiu, dar nu stim de unde anume. Etnonimul Lah nu stim la ce se refera. Valahii si Marea Neagra au fost introduse ulterior in poveste, printr-o interpretare eronata. Capi nu este un cuvant romanesc sau romanic. Nu exista urme romanice in limba geabelilor. Prin urmare, daca acesti beduini au, intr-adevar, o ascendenta europeana, acest lucru nu mai poate fi stabilit astazi decat pe baza unor analize de ADN.
O alta cercetare a fost intreprinsa de catre Laura Sitaru, dar concluziile sale sunt diferite de cele ale lui Popescu-Belis. Pe langa marturia lingvistica a calatorului ceh, mai aflam si de aventurile calatorului german Samuel Kiechel, tot in secolul al XVI-lea, care spune ca acesti beduini spun la paduchi pedoci. Mai trebuie sa tinem cont, afirma cercetatoarea, de faptul ca, la scurta vreme dupa fondarea manastirii, in anul 570, pelerinul Antoninus Placentinus, vizitand acele locuri, sustine ca la Sfanta Ecaterina se vorbeau latina, greaca, siriaca, egipteana si bessa. Or, se stie ca bessi erau un trib tracic din Balcani. Exista si astazi un trib de beduini numit bezya, care locuieste in orasul Ter, nu departe de muntele Sinai. Este aceasta o coincidenta? Oare acei “servitori romani (sau ai romanilor)” de care pomeneste Eutychius erau traci romanizati, care inca isi pastrasera limba materna si se rugau in limba lor ori intr-o limba romanica in curs de formare? Pentru Andrei Popescu-Belis, prezenta bessilor la Manastirea Sfanta Ecaterina este extrem de improbabila, in ciuda acestei marturii. Pentru Laura Sitaru, este o cale importanta de cercetare. In plus, spune cercetatoarea, existenta celor doua cuvinte cu aspect romanesc in limba geabelilor in sec. XVI este o dovada clara ca acesti beduini sunt romanici crestini care au fost arabizati. E posibil ca in limba lor sa mai existe si alte urme, dar inca nu au fost intreprinse cercetari serioase in acest sens. Inventarul lexical redactat de cercetatorul japonez nu este suficient de relevant, caci se bazeaza doar pe trei subiecti intervievati, membri ai aceleiasi familii, care, in plus, nu locuiesc in satul geabelilor, aflat chiar langa manastire, ci in orasul Ter.
Cercetarile cu privire la misteriosul trib al geabelilor sunt abia la inceput. Sa rezumam: traditia afirma ca geabelii sunt crestini europeni, adusi chiar la intemeierea manastirii, in sec. VI, pentru slujirea si paza monahilor. Nu stim exact din ce parte a imperiului provin, deoarece au avut loc interpolari in manuscrise. Din punct de vedere biologic, geabelii sunt in mod sigur un neam distinct de ceilalti beduini de pe muntele Sinai. Din punct de vedere lingvistic, ei au fost arabizati complet, dar in sec. XVI, mai existau cuvinte romanice in limba lor. De altfel, inca nu au fost intreprinse anchete lingvistice serioase asupra graiului lor. Rezulta de aici multe semne de intrebare. Dar cel mai important lucru care trebuie luat in considerare este prezenta bessilor la aceasta manastire, dar si la altele din zona. Intr-un articol intitulat “Bessi in manastirile din Orient”, pr. prof. Dumitru Staniloae inventariaza toate izvoarele care se refera la prezenta acestui neam la locurile sfinte. Astfel, pe langa jurnalul de calatorie al lui Antoninus Placentinus, pomenit mai sus, din care am aflat ca la Sfanta Ecaterina se vorbea limba bessa, mai aflam, din Viata Sfantului Teodosie, ca in manastirea intemeiata de Teodosie la rasarit de Betleem, in sec. VI, existau patru biserici: una pentru bolnavi mintal, una in care se slujea in limba greaca, una in care “neamul bessilor inalta in limba lor rugaciunile Stapanului comun” si o alta, in care se slujea in limba armeana; tot din sec. VI-VII ne provine o informatie datorata lui Ioan Moscu, care spune ca in Palestina existau doua manastiri cu numele Soubiba, una de limba bessa si una de limba siriaca; in Viata Sfantului Sava cel Sfintit se vorbeste de mai multe manastiri besse in Palestina; mai mult, o manastire de bessi exista la 553 chiar in Constantinopol. Cine sunt acesti bessi, prezenti in numar asa de mare in manastirile din Orient? Sunt traci care vorbeau o latina evoluata spre o limba romanica? Se intelege oare prin “limba bessa” limba autohtonilor traci? Semnalarea bessilor si a limbii lor la o vreme cand se presupune ca limba autohtonilor a murit demult, si ca toti tracii si dacii romanizati vorbeau latina, ar fi uimitoare. Insa cel mai important lucru care trebuie retinut este acela al prezentei incontestabile a bessilor la locurile sfinte, inclusiv la Manastirea “Sfanta Ecaterina”. Atestarea lor coincide, in mod surprinzator, cu semnalarea celor o suta de familii plecate din imperiu sa slujeasca manastirea, care stau la baza viitorului trib al geabelilor. De aici trebuie sa porneasca viitoarele cercetari.
Geabelii, “oamenii de la munte”, isi duc viata mai departe, nestiuti de fratii lor de sange. E de mirare ca nimeni nu i-a luat in seama pana acum. E de mirare ca istoricii si lingvistii romani nici n-au auzit de ei. Astazi, s-ar putea sa fie prea tarziu sa se mai poata face ceva pentru a salva de la pieire adevarul. Arabizarea ultimilor beduini valahi pare sa fie completa. Legenda va ramane legenda, daca nu se va gasi o echipa cu mult entuziasm si cu fonduri, care sa intreprinda cercetari aprofundate, sa faca anchete lingvistice si teste biologice. Va ramane doar amintirea unei comunitati de valahi, plecata acum un mileniu si jumatate sa slujeasca o manastire in Egipt.
AURORA PETAN

_______________________

Academician Virgil Candea

“Pastrarea unei insule crestine intr-o mare
islamica se datoreaza sprijinului romanesc”

- Se spune ca in secolul VI dupa Cristos, imparatul bizantin Iustinian a stramutat un numar de colonisti de la gurile Dunarii in indepartatul Egipt, pentru a construi o manastire. Este un fapt documentat sau o legenda, domnule profesor?
- Este un fapt cat se poate de real, nu e o legenda. Cercetarile intreprinse sunt serioase, iar documentele existente in arhiva manastirii “Sfanta Ecaterina” de pe Muntele Sinai confirma legaturile permanente dintre crestinismul dunarean si insula de crestinatate de acolo. La noi, in nord-vestul Imperiului Bizantin, era, fireste, o civilizatie superioara altor zone ale imperiului, iar colonistii trimisi de Iustinian au avut ca misiune zidirea manastirii. Dupa incheierea lucrarilor, acesti muncitori, vorbitori ai unei forme incipiente a romanei, au ramas pe loc, in slujba manastirii. Erau numiti bessi (bessoi - dupa unii cronicari bizantini) - numele generic al crestinilor de la Marea Neagra, urmasi ai geto-dacilor. Recunoscand originea lor latina, arabii i-au numit llah - ca o derivatie a denumirii obisnuite folosite de alte popoare pentru romani, vlah. Un alt nume generic dat de arabi colonistilor crestini din Sinai a fost jabaliyya, adica oameni de la munte. Aceste informatii, in forme variate, pot fi regasite la multi istorici si calatori, ca J.L. Burkhardt, E. Robinson, E.H.Palmer, Lina Eckenstein si altii. Dupa marturiile acestora, colonistii isi pastrasera religia crestina cel putin pana in secolul al XVIII-lea. Apoi, au trecut treptat la islam, fara sa-si fi pierdut cu totul constiinta originilor lor europene indepartate. Marcus Beza, diplomat si scriitor aroman, demonstreaza, in anii ‘30, ca trimisii sau, dupa unii, prizonierii de razboi ai imparatului Iustinian au fost aromani. El a descris destinul in istorie al acestor stramosi ai sai. Mai recent, in 1990, istoricul britanic de origine romana, John Nandris, a publicat un eseu despre “jebaliyehi”, in care face o analiza critica a izvoarelor privitoare la acesti valahi din Sinai.
- Care sunt semnificatiile istorice ale prezentei acestor aromani sau vlahi sau bessi sau jebalieni in Sinai?
- Sinaiul este un punct de pornire deosebit de important in istoria relatiilor dintre tarile romane si orientul crestin. Pe langa calugarii bizantini si colonistii protoromani, la manastirea “Sfanta Ecaterina” au vietuit si calugari veniti din Moldova si Tara Romaneasca. Mai tot timpul, legaturile au fost stranse, dar ultimele patru secole au lasat urme adanci, atat in privinta arhitecturii complexului monahal din Sinai, cat si in privinta daniilor nenumarate facute de domnii romani, potrivit arhivelor manastirii. Incepand cu secolul al XVI-lea, pana la secularizarea averilor manastiresti din secolul al XIX-lea, a lui Cuza, manastirea din Sinai a fost ajutata sistematic si continuu de toti domnitorii nostri. Ii amintesc doar pe Radu Paisie, Petru cel Tanar, Alexandru al II-lea Mircea, Petru Schiopu, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu si altii. Au contribuit cu danii importante si familii boieresti ca Balacenii si Cantacuzinii. Pastrarea acestei insule crestine intr-o mare islamica se datoreaza practic sprijinului romanesc, asa cum s-a intamplat cu multe manastiri de la Muntele Athos, din Constantinopol, Meteora, Alexandria, Palestina, Peninsula Balcanica etc. Un moment important in aceste relatii il reprezinta pelerinajul din 1682, al Doamnei Elina, mama lui Serban Cantacuzino, domnul Tarii Romanesti, la Ierusalim si Sinai. Dupa intoarcerea acasa, fiul sau va ctitori o manastire la Sinaia, pe care o va inchina manastirii “Sfanta Ecaterina”. Practic, desi romanii timpurii trimisi in Sinai au fost in cele din urma convertiti la islam, fara insa a-si pierde cu totul identitatea (dupa Robinson, ultima femeie crestina a tribului a murit la 1750), manastirea crestin-ortodoxa de acolo a supravietuit pana azi gratie romanilor.
ION LONGIN POPESCU

De la: marian_bd_rotaru, la data 2009-07-03 10:48:51" Donul Linistit " , autor scriitorul rus ( sovietic ) Mihail Solohov . Ii este contestata paternitatea asupra cartii , dar primeste premiul Nobel pentru Literatura in 1965 . Evident romanul face concesiile specifice epocii si tarii in care a fost scris . Totusi ramane o referinta , pentru istoria contemporana a cazacilor si releva aspecte ale mentalitatii si modului de viata al acestui curios grup etnic ( sunt rusi , dar nu se considera rusi ) . Cazacii au fost prezenti in istoria noastra recenta : in primul si al doilea razboi mondial , iar de curand in razboiul transnistrean . Prezenta lor nu a fost deloc fericita . Un popor razboinic pus pe jaf . Cunoasterea inamicului , este o alta valenta a acestei carti .

De acord cu aprecierile dv.,privitoare la Pe Donul linistit.Dar cum ramane cu Pamant destelenit?

eu adpr cartile...cel mai mult imi plac cartile scrise de mihail drumes...sunt bestiale..in general citesc carti de tot felul, captivante sa fie...;)) acum citesc dracula de bram stocker. si e f interesanta...

De la: marian_bd_rotaru, la data 2009-07-03 20:31:23Pentru tmmh16 : In urma cu ceva timp in urma ati afirmat ca v - ar interesa o carte despre Cadrilater . Ma tem ca o monografie a Cadrilaterului in care sa se prezinte istoria , geografia si etnografia acestui tinut romanesc , inca nu a fost scrisa . In lipsa de altceva , postez articolull de mai jos si care imi pare relevant . Autorităţile otomane din Dobrogea au însărcinat pe cărturarul Nifon Bălăşescu să organizeze şcolile româneşti şi să creeze altele acolo unde nu existau. In sec. XIX a continuat să funcţioneze vechea şcoală românească din Turtucaia unde documentele au păstrat numele unei întreg pleiade de învăţători începând cu dascălul Rusu Şaru în 1774. În Silistra încă înainte de 1850 funcţiona o şcoală românească din care ieşiseră serii întregi de absolvenţi. Dascălul Petru Mihail nota ,,anul 1847 martie întâiul: m-am tocmit la şcoală ca să învăţ pe copii carte românească“. C. Petrescu, ce crease în 1866 o Eforie, un comitet şcolar va tipări cu ajutorul mitropolitului de Silistra în 1874 un abecedar turco-român. La dotarea ei a participat începând cu 1877 guvernul României. La iniţiativa conducerii şcolii normale din Silistra a fost înfiinţată ,,Societatea română pentru cultură şi limbă“ care deţinea regulament, statute, registre şi sigiliu propriu, iar scopul ei era ,,de a propaga prin toate mijloacele putincioase între românii din aceste părţi, învăţătura limbii materne“ şi de ,,a conlucra la dezvoltarea educaţiei naţionale şi a apăra privilegiile ei“. Mai exista şi ,,Comunitatea Bisericii Româneşti“ [36].

Şi la 1854 se va vărsa sânge românesc la sud de Dunăre, voluntari români luptând eroic la asediul Silistrei [37]. Înainte de jumătatea sec. XIX călugărul Partenie descrie locuitorii Dobrogei: ,,ţărani numiţi români au un port bulgaresc şi vorbesc limba românească, foarte primitori şi ospitalieri [38].

La 1878 Cadrilaterul cuprinzând chiar Varna şi Rusciucul a fost oferit României înainte de constituirea statului independent bulgar, însă atunci România nu l-a primit pentru a nu-şi pierde printr-o tranzacţie dreptul ei asupra sudului Basarabiei. Nici în timpul războiului sârbo-bulgar din 1886, România nu a înţeles să profite de situaţia grea a Bulgariei [39].

De abia după ce s-a consemnat pierderea sudului Basarabiei, I. C. Brătianu şi M. Kogălniceanu, la 24 iunie 1878 cereau includerea Silistrei. La sfârşitul războiului din 1877 Rusia ar fi fost de acord ca României să-i revină şi Cadrilaterul, însă pentru a pedepsi refuzul României de a semna cedarea sudului Basarabiei, va susţine ca sudul Dobrogei să aparţină Bulgariei. Cam târziu s-a hotărât Brătianu să afirme răspicat că ,,pe când Bulgaria era a Turciei, Dobrogea era a Ţării Româneşti“ [40]. Guvernul de atunci a retras doar funcţionarii din Basarabia, iar referitor la Dobrogea nu a înţeles poate importanţa acesteia [41]. Congresul de pace de la Berlin ne-a dat şi Silistra însă la punerea pe teren a graniţei, acest oraş ne-a fost sustras, România cerându-l apoi în 1879, 1884, 1886 în faţa comisiei internaţionale de delimitare a frontierei dobrogene. Negocieri au avut loc la Londra şi Petersburg unde se parafează în 26 aprilie 1913 un protocol prin care Bulgaria recunoaşte apartenenţa la statul român a Silistrei cu o zonă exterioară de 3 km. La aplicarea acestuia au apărut probleme privind locul de unde înţelegeau părţile să înceapă măsurarea celor 3 km [42].


În Cadrilater şi chiar la sud de acesta, ţinutul era ocupat de un număr mare de turci, cei mai mulţi dispuşi să emigreze. Atribuită însă principatului autonom al Bulgariei, Dobrogea de sud va fi împânzită cu elemente bulgare, absente aproape până atunci în regiune.

Balcic. Gradina lui Allah. Foto Jurnalul NationalBălcescu, mergând spre Constantinopol a întrebat mirat ,,unde-s bulgarii?“, iar Carol I a mărturisit că până la Plevna n-a vorbit cu localnicii altfel decât româneşte. Erau voci care cereau tot pământul unde se auzea vorbă românească: Vidinul, Rahova, Şiştovul, Turtucaia, Silistra, Ostrovul şi tot malul dobrogean până la mare stăpânit cândva de legiunile romane ale strămoşilor noştri. O statistică din 1850 în cazaua Balcic dădea în 84 localităţi doar 682 familii bulgare, iar în Bazargic în 89 de localităţi doar 930 familii bulgare. Iată deci cum populaţia bulgară a Cadrilaterului este sosită în zonă abia după 1878 din restul Bulgariei, Rusia, Turcia şi chiar România. Această stare de fapt au recunoscut—o şi savanţii bulgari. P. Gabe, Miletici care scriu că ,,populaţia bulgară din nord-estul Bulgariei şi mai ales cea din Dobrogea şi din ţinuturile Varna, Silistra şi Sumba provine în marea ei majoritate din sudul Bulgariei şi din regiunile muntoase ale Balcanilor.“ [43]

Etnograful austriac Kanitz a obsevat în călătoriile din 1866-1879 că aşezările bulgare sunt recente chiar şi în Varna care era mai mult turco-tătară şi că populaţia românească formează majoritatea locuitorilor la Turtucaia. Învăţătorul bulgar Raici I. Blăscov scria în 1868 că bulgarii din jurul Silistrei în satele Popina, Aidemir ,,vorbeau mai mult româneşte”. Mai spunea că preoţii foloseau limba română în biserică iar în staul Calipetrovo toate cărţile bisericeşti erau româneşti, slavona era dispreţuită şi că doar el a început să cânte ,,Gospodi pomilui“ în loc de românescul ,,Doamne miluieşte”. Vechimea românilor în Cadrilater e dovedită de faptul că în timpul stăpânirii turceşti biserica din Silistra şi Turtucaia era românească. Primele colonizări bulgare sunt din timpul războaielor ruso-turce de la sfârşitul sec. XVIII şi începutul sec. XIX, însă abia după 1878 ponderea lor creşte, populaţia Cadrilaterului la 1912 fiind de 48% turco-tătari, 43% bulgari, 2,3% români. [44]

În urma atacului Bulgariei împotriva foştilor aliaţi, armata română intră în Cadrilater, înaintează spre Sofia, fără a întâmpina rezistenţă. La conferinţa de pace de la Bucureşti din 1913 se recunoaşte României stăpânirea Dobrogei de sud (Cadrilaterului). Despre această pace, Grecia spunea că a fost ,,bine făcută solid“ toate ţările în afara Bulgariei au fost mulţumite. Chiar şi Bulgariei, războaiele i-au adus un surplus de populaţie de 1.200.000 locuitori [45]. După pacea din 1913 pan-slaviştii au distrus monumentul voluntarei ,,valaco-tribaliană“, Mariţa, în vârstă de 15 ani, eroină a războiului din 1877-1878, fiind prima din cele 5 victime din rândurile a 37 fete de la Smârdan.

Încă de la aderarea Bulgariei la Tripla Alianţă, ea îşi rezerva dreptul să emită pretenţii teritoriale asupra României. Între august 1916-nov. 1918, Bulgaria va ocupa Dobrogea întreagă. În dezastrul românesc de la Turtucaia a căzut prizonier şi apoi ucis de bulgari publicistul arădean Mircea Russu Şirianu ce lupta ca voluntar în armata română [46].

La sfârşitul războiului ni se recunoaşte dreptul asupra Cadrilaterului. În 13 dec. 1919, prezentantul musulmanilor din Dobrogea (în Parlamentul român intraseră 4 deputaţi musulmani) amintea că ,,la marele congres din Constanţa al musulmanilor s-a protestat contra dezlipirii Cadrilaterului de ţara mamă, România“ [47]. Principala populaţie a Cadrilaterului dorea să fie între frontierele României, simţind de pe atunci viitoarele campanii de slavizare a ei pe care i le va aplica Bulgaria mai târziu.

În perioada cât Cadrilaterul a fost în componenţa României, ponderea bulgarilor a rămas constantă (40%), iar în timp ce elementul turco-tătar va scădea prin emigrare, elementul românesc va creşte de exemplu : între 1928-1938 de la 14.7% la 29% prin colonizări. Începând cu 1925, aromânii, cărora statul grec le-a răpit pământurile şi le-a dat grecilor aduşi din Asia Mică, vor fi colonizaţi în Dobrogea de sud, beneficiind de loturi între 5, 10, 15 ha. (militarii până la 75 ha). Au fost aduşi din Macedonia greacă aproape 80.000 macedo-români. Ei au întemeiat sate precum: Fraşari, Gramoştea, Regina Maria, General Dragalina, Ezibei, Cusuiul din Vale, Regele Mihai etc.

Cadrilaterul se încadrează în societatea românească. În judeţul Durostor funcţionau 2 licee româneşti, 2 bulgare, 1 liceu comercial, 1 gimnaziu mixt, alte 205 şcoli şi 95 grădiniţe. Aceeaşi reţea şcolară funcţiona în Caliacra. La Silistra apăreau publicaţii ca: Dobrogea Culturală, Dunărea, Cadrilater, Învăţătoul Durostorean, Acţiunea Românească, Românul, Viitorul Silistrei, Ţara lui Mircea, iar la Bazargic apar Curierul Caliacrei, Straja Cadrilaterului, Cuvântul nostru, Legionarii, Buciumul, Caliacra, Sentinela română, Căminul nostru, Frontiera, Semănătorul, Dobrogea de sud. Se construiesc 80 km cale ferată, aeroport la Bazargic şi Balcic, port la Balcic, Palatul Administrativ, sedul sucursalei B.N.R., spitalul judeţean, clădirea liceului de băieţi în Bazargic, uzine electrice etc. [48]

În 1928, regina Maria începe construcţia unui mic castel la Balcic, transfomând locul într-un cuib de linişte şi regăsire deosebit de pitoresc. Conform testamentului ,,cu trupul voi odihni la Curtea de Argeş, lângă iubitul meu soţ, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea să fie aşezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o pe malul Mării Negre în Cadrilater“. În 1940 inima îi este dusă la Bran iar din 1965 la Muzeul Naţional de Istorie [49].

În tragica vară 1940, diplomaţii bulgari vorbeau deja de probabilitatea ca Bulgaria să primească sudul Dobrogei ,,ca un cadou din mâinile Uniunii Sovietice“. Şi Hitler a făcut presiuni pentru această soluţie. Drama Basarabiei, Bucovinei şi Ardealului, a făcut ca cedarea celor 2 judeţe dobrogene să treacă aproape neobservată. Comitagii bulgari infiltraţi de organizaţia teroristă DVRO au început asasinate pentru ca românii să plece cât mai repede şi să îşi lase bunurile. În zadar populaţia striga: ,,Nu cedăm, să luptăm!“.

Tratatul de la Craiova din 7 sept. 1940 semnat de Antonescu la 10 sept. Ceda Bulgariei un teritoriu de 7.726 km2, 378.000 locuitori, oraşele Balcic, Bazargic, Silistra, Turtucaia. Toţi românii erau obligaţi să părăsească teritoriul cedat. În 1913, când România a dobândit Cadrilaterul, Bulgaria a primit în compensaţie de la turci Tracia. Slaba pondere a bulgarilor aici înainte de sec. XIX şi mai ales înainte de 1878 o recunosc chiar bulgarii. Dr. Miletici scria ,,să credem că în Dobrogea exceptând oraşele este o populaţie veche bulgărească, ar fi să ne înşelăm singuri. Bulgari autohtoni întâlnim numai de la linia Rusciuc-Varna spre sud“. În Cadrilater, scria că ,,n-am putut găsi o singură localitate cu populaţie indigenă. Istoricul, fost ministru al Bulgariei C. Jencek scria ,,elementul bulgăresc între Iantra şi Marea Neagră este foarte slab reprezentat, iar în Târnovo, Şumla, Silistra se călătoreşte ca într-o regiune turcească“. Prof. Romansky scria ,,creşterea numărului bulgarilor în regiunea Varna-Silistra în ultimi 30 ani se datoreşte faptului că bulgarii originari din alte ţinuturi i-au înlocuit pe turcii ce emigrau“. Atlasul otoman din 1840 şi raportul guvernatorului Dobrogei din 1856 nici nu îi enumeră pe bulgari printre locuitorii regiunii [50].

Zahu Pană aprecia că tratatul de la Craiova din 1940 ar fi cel mai ruşinos act semnat de România, nu doar pentru că s-a cedat un teritoriu fără luptă unui adversar net inferior, dar acesta este singurul care a retras pe toţi românii din teritoriul cedat printr-un schimb neechitabil de populaţie [51].

Au părăsit România în 1940, 61 000 de bulgari şi s-au refugiat din Cadrilater 100 000 de români, lăsând în urma lor sate ca Doimuşlari, Cainargeaua Mare, Curt-Bunar, Sarsânlar, Acadânlar, Popina, Casim, Amutli, Stejarul, Vultureşti, Cavarna etc. Pe ansamblu în Dobrogea erau 223.000 români şi 173.000 bulgari. Există păreri că în 1940 în Cadrilater bulgarii ar fi fost deja pe locul III, după români şi turco-tătari. În veacurile de dominaţie otomană, sudul Dobrogei a fost aproape complet turcizat şi cu toată îngăduinţa turcilor din sec. XVII-XVIII, prin 1850 în întreaga Dobroge erau numai 7-8 000 bulgari în oraşe faţă de 50 000 români şi 43 000 în sate faţă de 166 000 români. Prin spor natural nu puteau creşte între 1850 cu 750% ajungând la 50 000, ci doar la vreo 20-25 000. Restul nu au fost originari de aici. Dobrogea au stăpânit-o: 292 ani bulgarii (679-971), 280 ani bizatinii (971-1186 şi 1320-1385), 70 ani patriarhatul din Constantinopol (1250-1320), 458 ani turcii (1420-1878) şi 679 de ani romanii, strămoşii noştri la care se adaugă 77 ani de stăpânire directă a românilor (1385-1420 şi 1879-1919) plus 64 ani de dominaţie a valahilor asăneşti (1186-1250) totalizând 820 ani de stăpânire latino-romană şi 292 ani de dominaţie bulgară [52].

Stimate marian_bd_rotaru va sunt recuoscator pentru precizrile referitoare la Cadrilater.Nu stiu cum ma pot revansa.

www.bizcar.ro/Garcia_Marquez_Ultima_Scrisoare.php

All Things Grow With Love

Pentru .trnmh16 . Din pacate nu am citit " Pamant Destelenit " si prin urmare nu ma pot pronunta . Pe de alta parte consider ca literatura sovietica are meritele ei . In primul rand zugraveste o realitate istorica . Politica strutului , gen " nu vreau sa stiu de cutare lucru sau eveniment " , nu - i de loc fericita . O greseala produsa si neconstientizata , poate sa se repete oricand . Cat despre articolul referitor la Cadrilater , sa fim recunoscatori celui care l - a scis si publicat . Eu nu am facut altceva decat sa il postez pe acest topic . Deci cel caruia trebuie sa - i multumim , este domnul Viorel Dolha . Datoria noastra , este de a transmite la cat mai multi informatia . Este mare nevoie de asa ceva !

Pentru trnmh16 . Voi posta in continuare ceea ce de fapt trebuia sa fie de la inceput . Initial am gandit , sa ma refer numai la istoria recenta . Deci cu scuzele de rigoare voi posta si prima parte a articolului domnului Viorel Dolha .
V. Pârvan spunea: ,,Dintre ţările care alcătuiesc România de azi, Dobrogea este cea mai veche ţară română. Cu mult înainte ca dacii din Dacia să se facă romani, dacii din Dobrogea au început să vorbească latineşte, să se închine ca romanii şi să-şi facă oraşe şi sate romane…“[1].

Prin Dobrogea de sud, Dobrogea Nouă sau Cadrilater se desemnează judeţele Durostor (3.226 km2) şi Caliacra (4500 km2) aflate între graniţele României între 1913-1940. Acest Cadrilater (patrulater) este urmaşul Cadrilaterului format de cetăţile Rusciuc, Şumla, Varna şi Silistra din timpul turcilor care era mai întins [2].

Cadrilaterul este şi el parte a spaţiului etnogenezei româneşti, care în sud a avut loc până în Balcani. Din sec. VIII-VI îdHr. a avut loc colonizarea greacă a litoralului vestic al Mării Negre, dar dincolo de zidurile cetăţilor populaţia cea mai importantă o constituiau geţii. Herodot povesteşte că înainte de a ajunge la Istru, Darius a biruit mai întâi pe geţi, ce se credeau nemuritori şi care au luptat cu multă vitejie în trecătorile munţilor Balcani şi la nord de aceştia. [3]

În sec. II îdHr. rege peste geţii din sudul Dobrogei, aliat cu romanii împotriva bastarnilor şi răsplătit de Octavian cu titlul ,,amicus et socius populi romani“ a fost Rholes [4]. Burebista pusese stăpânire pe oraşele greceşti de la Olbia până la Apollonia. Dionysopolitanii recunoşteau că acesta, devenit ,,stăpânul întregii ţări de dincolo şi de dincoace de fluviu“ era ,,cel dintâi şi cel mai mare dintre regii Tracilor“ [5]. Poetul Ovidiu recunoştea ,,că-i învinsă de getică elena“ [7].


Ceilalţi strămoşi ai noştri, romanii îşi aduc legiunile în zonă încă din anul 72 îdHr. dar incorporarea efectivă la imperiul roman va avea loc după 29 îdHr. pentru ca la 46 d.Hr., Duorostor să fie deja municipium din provincia Moesia Inferior. Referitor la numele acestei provincii, să menţionăm că Sallustius spunea că ,,moesii sunt totuna cu vechiul neam aprig al geţilor“ [8]. La Durostorum (Silistra) a fost fixată legiunea a XI-a Claudia. Sub Antonius Pius se găsesc numeroase enclave de veterani şi negustori romani sau romanizaţi convieţuind cu geţii băştinaşi. Romanii vor numi Dobrogea şi Scythia Minor de la populaţia stabilită aici în sec. III îdHr. şi asimilate de geţi. ,,Sciţi au fost numiţi şi Ioan Cassian, Aethicus, Histricus, Dionisie Exiguus şi alţi monahi din Dobrogea care foloseau în vorbire şi în scris limba latină fiind precursori ai vechii literaturi române împreună cu autorii anonmi şi de la Durostorum (362), Niceta Remesianul etc.

Teritoriul dintre Dunăre şi mare a fost scena treceriii a aproape tuturor popoarelor migratoare cunoscute de istoria europeană. Autohtonii daco-romani s-au apărat uneori bizuindu-se pe forţele lor, alte ori, aşa cum s-a întâmplat în 594 când generalul Priscus primea ajutorul orăşenilor din Durostorum împotriva slavilor, se alăturau puterii militare a Bizanţului. Când Constantinopolul făcea abuzuri centralizatoare şi fiscale ei ofereau ajutor adversarilor acestora. În momentele de slăbiciune ale bizantinilor, rezistenţa era organizată în exclusivitate de obştile săteşti şi ,,romaniile populare“ [9].

În sec. IV Constantin cel Mare a creat episcopate la Tomis, Odessos (Varna), Durostorum, Appiaria, Abrittus (Razgrad), Sexanta-Prisca (Russe), Novae (Şiştov), Nicopolis, Oescus (Isker), Ratiaria (Arciar), Viminacium (Kostolac), Singidunum (Belgrad) pentru populaţia romanică [10]. La Durostorum s-a născut generalul roman Aetius care i-a înfrânt pe huni pe Câmpiile Catalunice în 451. [11]

Limba bisericii a fost multă vreme latina, lucru arătat şi de existenţa episcopatelor dunărene până la sfârşitul sec. VI (un episcop Ursus era încă la 787 în Abrittus). Latina i-a influenţat şi pe slavii aşezaţi în Peninsula Balcanică începând cu sec. VII, ei preluând din latină numeroase cuvinte (oltar, kalenda, ţesar-ţar). Slavii au ajuns să aibă chiar conducători de neam latin (Laurentius, Menandru, Sabinus, Paganus) înainte de creştinarea bulgarilor. După creştinarea acestora la 865 s-au înfiinţat episcopate slave la Silistra şi Vidin ce le au continuat pe cele latine. De aici probabil s-a tras şi limba slavonă în biserica românilor fiindcă mulţi monahi se vor refugia la nord de Dunăre după distrugerea statului bulgar din 1018. [12]

Populaţia romanizată dintre Dunăre-Balcani şi mare a sprijinit oştile bizantine în luptele cu bulgarii în 971 şi în luptele cu Sviatoslav, cneazul Kievului. Pe acest teritoriu a fost constituită thema Pradunavon (Paristrion) [13]. Ponderea neamurilor turce în structura etnică a Dobrogei devine însemnată la începutul mileniului II, autohtonii trebuind să ţină piept pecenegilor, uzilor, cumanilor, tătarilor.

La confluenţa sec. XII-XIII şi Cadrilaterul a fost integrat statului româno-bulgar al Asăneştilor. După anul 1000, aici sunt atestate formaţiuni politice ca cea din jurul Silistrei conduse de Tatul [14]. În 1245 o scrisoare a papei Innocenţiu IV îi menţionează pe românii care locuiau pe teritoriul dintre Dunăre şi mare [15].

În jurul anului 1320 se cristalizează nucleul statal independent Ţara Cărvunei cu fortificaţii la Cavarna, Caliacra, Dristra. Balica, unul din cârmuitorii acesteia intervenea în conflictele din imperiul bizantin. Dobrotici va fi recunoscut despot de către Bizanţ fiind suveran în Dobrogea, valea Carasu, zona Silistra, Vlahia Asăneştilor etc. A luptat în multe rânduri împotriva turcilor, a ţaratului de Târnovo, a Genovei sprijinită şi de unguri. S-a sprijinit pe ajutorul domnului Vlaicu Vodă, pe al Veneţiei şi şi-a întărit prestigiul printr-o unire dinastică cu Bizanţul. Va fi urmat de fiul său Ioancu, care va continua politica antiotomană [16].

Vlaicu Vodă a avut şi el posesiuni pe malul drept al Dunării [17]. Şi Radu I Basarab a colaborat cu Dobrotiţă [18]. Moartea în 1386, după o domnie de aproape 4 decenii a despotului Dobrotiţă a deschis prilejul ca moştenirea acestuia să fie râvnită de ţaratul bulgar de la Târnovo şi de turcii otomani. Pentru Dobrogea a luptat în 1386 şi Dan I, iar după moartea acestuia într-o luptă cu ţarul bulgar Şişman îi urmează la domnie fratele său Mircea [19]. Susţinut de contingentele dobrogene, Mircea cel Bătrân îl învinge şi alungă de la putere în 1388 pe vizirul Candarli Ali Paşa şi înfăptuieşte unirea Dobrogei (inclusiv Silistra) cu Ţara Românească.

Din 1390 stăpânirea lui Mircea în Dobrogea este formulată ,,terrarum Dobrodicii despotus“. Cetatea Dârstorului apare în titlul voievodului ca entitate separată pentru că ,,Ţara Dristei“ separată de despotatul lui Dobrotici a luat naştere în jurul centrelor Păcuiul lui Soare şi Silistra [20].

După cucerirea Bulgariei (cu toate că de exemplu, Mircea a salvat Vidinul la 1390) turcii în 1393 atacă Dobrogea asediind cetatea Silistra. Oştirea lui Mircea, ajutată de populaţia oraşului este învinsă printr-un ,,şiretlic“. În tratatul încheiat între Mircea şi Baiazid se spunea ,,toţi creştinii care îmbrăţisând religia lui Mahomed vor trece apoi din regiunile supuse puterii noastre în Valahia şi vor deveni acolo din nou creştin, nu vor putea fi reclamaţi în nici un fel şi atacaţi“ [21]. În iarna 1393-1394 Mircea a repurtat o victorie desăvârşită la sud de Balcani în zona Karânovasâ. Urmarea fost redobândirea Silistrei. [22] La 1404 arhiepiscopul Ioan de Sultanieh afirma : ,,lângă Marea cea Mare sau Pontică este Valahia o ţară mare. Are un domnitor al său şi deşi turcul a prins pe mulţi dintre ei, nu a dobândit stăpânirea acestei ţări“ [23].

Încercarea turcilor de a cuceri Silistra românească în 1408, a eşuat. După Mircea, fiul său a continuat aceeaşi politică. La 1418 întitulându-se ,,Mihail, domn al Tării Româneşti şi al munţilor şi până la Marea Neagră“. Dan II izbutise cu forţa armelor să asigure controlul Dunării luptând în 1425 la Vidin şi Drâstor. Şi Radu II se va intitula domn şi al ,,Podunaviei până la Marea cea Mare“. Există ipoteze că Dobrogea a fost cucerită de turci speculând rivalitatea dintre Dan II şi Radu II dar şi părerea că stăpânirea românească s-a menţinut în Dobrogea până între anii 1445 (Vlad Dracul) şi 1462 (Vlad Ţepeş) [24].

Vlad Dracul cu fiul său V. Ţepeş asediază în 1445 Silistra şi cucereşte Turtucaia ajutat de cruciaţi. În iarna 1461-1462 Vlad Ţepeş a trecut prin sabie malul drept al Dunării de la Zimnicea până la gurile Dunării, ucigând 23.809 supuşi turci şi primind la nord de fluviu numeroşi creştini [25].

Turcii au zis ţinutului dintre Dunăre şi mare până la Varna Dobrugi-lli, adică ţinutul lui Dobrugă, după numele celui mai vechi stăpânitor al zonei pe care îl ştiau [26]. După definitivarea cuceririi ei de către otomani între 1445-1466 [27], Dobrogea a fost organizată militar şi administrativ în sangiacurile Tulcea şi Silistra. Populaţia creştină era exclusă de la serviciul militar dar efectua îndatoriri administrativ-poliţieneşti. În unităţile militare din Dobrogea se aflau pe lângă turci şi cazaci, tătari. Sangeacul Silistra avea districtele Constanţa, Mangalia, Balcic şi Bazargic [28].

În 1595 Mihai Viteazul a eliberat oraşul Silistra fără însă a cuceri şi cetatea. Împreună cu Aron Vodă a alungat garnizoanele turceşti din raialele din sudul Moldovei şi Dobrogea, Nicopol, Rusciuc, Vidin, Vârşeţ. După înfrângerea lui Hdăm Paşa, conducătorul Vidinului, Mihai a stat în ţinutul acela 10 zile. Şi în 1596 el va intreprinde o campanie la sud de Dunăre [29].

În februarie 1603 voievodul Radu Şerban a lovit şi el Silistra şi înfrânge pe Ahmed-Paşa [30].
Bogdan Boksici primul episcop catolic al Bulgariei făcea la 1641 constatarea că locuitorii bulgari din Dobrogea ,,vorbesc şi turceşte şi româneşte“. În toată perioada stăpânirii turceşti în zonă, pe fondul autohton al acelor dicieni sau ,,români vechi “, au continuat să se stabilească locuitori din Muntenia, Transilvania şi Moldova. În sec. XVIII oraşul Silistra cuprindea 60.000 locuitori, cam cât Bucureştiul de atunci [31].

La 1673 Grigore Ghica, Mihai Apafi şi Ştefan Petriceicu împreună cu Polonia adunaseră oşti şi se pregăteau să atace cetăţile Silistra, Brăila, Ismail, Chilia. Tighina, Cetatea Albă. Peste un secol în 1773 forţele ruse desfăşurau lupte în Dobrogea mai ales pentru cucerirea Silistrei. În aprilie, unităţi de voluntari români sub comanda maiorului Bogdan au executat atacuri în jurul Vidinului, iar în iunie un detaşament format dintr-un regiment de infanterie, 1 de carabinieri, arnăuţi şi recruţi a atacat Turtucaia şi i-a înfrânt pe otomani. Pe timpurile acelea Vâlsan consideră că s-ar fi elaborat de către români o hartă a Dobrogei [32].

Mitropolia Brăilei (Proilavei) cuprindea şi Silistra unde de câteva ori s-a şi mutat reşedinţa acesteia. În sec. XVI-XVIII în fruntea mitropoliei de Dârstor au păstorit o întreagă pleiadă de clerici români. Biserica mitropolitană din Silistra şi biserici din zonă au fost întreţinute serios de domnii români. N. Iorga a găsit cărţi vechi pe care era ,,în grai românesc însemnarea vechilor dascăli“, iar în şcoala românească din Turtucaia (sec. XVII) condicele şi cărţile bisericeşti cuprindeau un întreg pomelnic de vechi cărturari. În sec. XVII erau la Silistra 40 de şcoli islamice [33].

În 1806 armatele ţariste ocupă iar cetăţile din Moldova şi Dobrogea [34]. În 1811 la un recensământ moldovenesc se semnalează 2487 ,,băjenari de peste Dunăre“ din care mai mult de o mie ,,români veniţi din satele dobrogene“ [35].

Sper ca Domnul Viorel Dolha sa dezvolte subiectul intr - o monografie a Cadrilaterului , care sa fie cat mai curand publicata .

Rebecca, N-as mai vrea sa fiu tanar - Daphne du Maurier, Calugarul - M.G. Lewis, Nababul- Alphonse Daudet

Autor : General (r.) dr. EMIL STRĂINU

ROMÂNIA, PE HARTA MISTERELOR LUMII Î n lume există mici populaţii izolate, ce se consideră a fi urmaşii primilor oameni de pe Pămînt. Aşa se socotesc multe comunităţi din Caucaz, bascii din Pirinei şi Quanchii din Canare, iar exemplele ar putea continua. Dar puţini ştiu că în ţara noastră, în preajma Munţilor Gagu, din masivul Retezat, trăiesc aşa-numiţii gugani sau gugulani, păstori voinici şi foarte înalţi, cu viaţă retrasă şi particularităţi lingvistice destul de stranii, care se pretind a fi urmaşii direcţi ai dacilor şi coborîtori din… cei mai vechi oameni din lume. Neam de păstori, guganii îşi trag numele şi se cred de-o seamă cu piscul din Masivul Godeanu, la sud de Retezat, care are 21 de vîrfuri, toate peste 2.000 de metri, dar nici unul mai mare ca vîrful Gagu (2.291 metri). Anumite particularităţi lingvistice (dialecte) în vorbire, destul de stranii, au creat legende şi au făcut din gugulani un izvor de presupuneri şi ipoteze, care îşi au originea în preistorie. Credinţa acestor păstori români, cum că ar fi cei mai vechi oameni de pe Pămînt, este mult mai adîncă decît legenda, pentru că ajunge tocmai la rădăcina miturilor primordiale ale omenirii. Î n lume există mici populaţii izolate, ce se consideră a fi urmaşii primilor oameni de pe Pămînt. Aşa se socotesc multe comunităţi din Caucaz, bascii din Pirinei şi Quanchii din Canare, iar exemplele ar putea continua. Dar puţini ştiu că în ţara noastră, în preajma Munţilor Gagu, din Masivul Retezat, trăiesc aşa-numiţii gugani sau gugulani, păstori voinici şi foarte înalţi, cu viaţă retrasă şi particularităţi lingvistice destul de stranii, care se pretind a fi urmaşii direcţi ai dacilor şi coborîtori din… cei mai vechi oameni din lume. Neam de păstori, guganii îşi trag numele şi se cred de-o seamă cu piscul din Masivul Godeanu, la sud de Retezat, care are 21 de vîrfuri, toate peste 2.000 de metri, dar nici unul mai mare ca vîrful Gagu (2.291 metri). Anumite particularităţi lingvistice (dialecte) în vorbire, destul de stranii, au creat legende şi au făcut din gugulani un izvor de presupuneri şi ipoteze, care îşi au originea în preistorie. Credinţa acestor păstori români, cum că ar fi cei mai vechi oameni de pe Pămînt, este mult mai adîncă decît legenda, pentru că ajunge tocmai la rădăcina miturilor primordiale ale omenirii. Se povesteşte, de pildă, că strămoşii ancestrali ai gugulanilor ar fi urmaşii pămîntenilor din Gigantomachia Elina, care păşeau din munte în munte, cum am călca noi din piatră în piatră, iar Iovan Iorgovan ar fi nimeni altul decît modelul după care a fost întruchipat Hercule, lupta acestuia cu balaurul avînd loc la poalele Muntelui Oslea, de lîngă izvorul Cernei, cum se păstrează în baladele populare din partea locului, şi nu pe Ossa din Olimp, cum se narează în Odiseea. Probabil că Homer, împreună cu Hesiod, au strămutat Gigantomachia din Ţara Haţegului, leagănul civilizaţiei româneşti, pe coasta golfului Thermaios, ca să le fie, probabil, mai la îndemînă. Ideea cu Gigantomachia Carpatică a fost lansată, cu exemplificări patronimice, de Nicolae Densuşianu (1846-1911), în opera sa capitală „Dacia Preistorică", fiind reluată în multe studii de dată recentă, ce reanimă această poveste care, în nici un caz, nu trebuie uitată!
Numele de giganţi vine de la Hogigas (Uriaş) care, fiind identic cu Ho geganes, poate însemna şi „născut pe pămînt", adică băştinaş. Este, credem, revelator să reamintim că în textele antice se pomeneşte de localitatea Gigonul (guganul), iar pe harta geografică a României, lîngă Caransebeşul de astăzi, este menţionată aşezarea cu numele de Gagnis, pentru a ne convinge de străvechea etimologie mitică a guganilor.

Despre gugulani , in " Secretele Terrei " autor Eugen Delcea , editura OBIECTIV si referiri in lucrarile lui Victor Kernbach : " Dictionar de Mitologie " si " Enigmele Miturilor Astrale "

Eu si statuia mea(autorul nu-l mai tin minte,fiinca ropmanul respectiv l-am citit acum aprox.50 de ani).M-a impresionat in mod deosebit.Mama de Aplphose Daudet!!!!!!

Domnule marian_bd_rotaru,incerc sa va trimit romanul Pamant dstelenit in format electronic.Eu,a trebuit sa-l citesc in liceu,fiind prevazut in lista obligatorie de citit .

Magicianul

Pt .trnmh16 . Va multumesc . Cartile sunt singurul dar care ma intereseaza .

Un interesant studiu despre " extremul orient " al spatiului romanesc , a publicat domnul Viorel Dolha , Astept de la domnia sa , dezvoltarea acestor articole in carti monografice .
Transnistria a avut dintotdeauna acelaşi rol în planurile imperiale ruseşti: de avanpost şi de cap de pod militar spre Europa civilizată. Astăzi, Noua Rusie îşi impune poziţia la graniţa cu NATO printr-o politică agresivă, de forţă.

Documentarul, a cărei ultimă parte o publicăm în acest număr al revistei Rost, prezintă istoriografic soarta acestei fîşii de pămînt transnistrian, rîvnită şi folosită de-a lungul secolelor într-un singur scop: strategic.



Toponimia confirma românitatea Transnistriei

Iată în continuare o serie de nume ale localităţilor de dincolo de Nistru: Singuri, Volosovca, Cioban, Beseni, Volosschie, Cărăcinţi-Valahi, Cotiujani, Uşita, (lîngă izvoarele Bugului); Glodoasa, Troianca, Mamaica, Adabaşi, Alexandria, Perepelitino, Santuia, Mălai (pe lîngă Kirovograd); Buric, Fundescleevca, Vîrşaţi, Curecni (între Cigirin şi Novomirgorod); Babanca, Burta, Tecucica (lîngă Novoarhanghelsk); Răzmeriţa, Selari, Moldovca, Moldovscaia, Odaia, Moldovanca (lîngă Olviopol); Arcaşi, Cantacuzinca, Moldovca Braşoveanovca, Pădureţ, Urîta, Şerbani, Arnautovca (lîngă Voznerensk); Baraboi, Grădiniţa, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca (lînga Odessa); Coşuri, Guşa, Şura-Bondureni, Buda, Soroca, Chisleac, Bursuci, Odaeva, Şura (lîngă Gaisan) etc.

În 1893, Th. Burada menţionează următoarele sate moldoveneşti din gubernia Cherson: Iasca, Grădiniţa, Sevartaica, Belcauca (spre Ovideopol), Mălăieşti, Floarea, Tei, Coşarca, Buturul, Perperita, Goiana, Siclia, Corotna, Cioburceni, Speia, Caragaciu, Taslac, Doroţcaia, Voznisevsca (pe Bug), Moldovca şi Cantacuzinovca. Acelaşi Burada găseste, în 1906, în Podolia satele româneşti: Lescovăţ, Ruda, Ivăneţ, Rogozna, Studenita, Uşiţa, Lipciani, Serebia, Busa, Coşniţa, Grusca, Ocniţa, Camenca, Lăpuşna, Sărăţei, Rabniţa, Botuşani, Pietrosul, Slobozia, Domniţa, Balta, Moşneagul, Senina, Bursucul.

Tot atunci, potrivit statisticilor oficiale, trăiau în Cherson şi Podolia 532.416 de români, în Ecaterinoslav 11.813, iar în Taurida (Crimeea) 4.015. Aprecierile asupra cifrelor reale merg pînă la 1.200.000. La mijlocul secolului XIV, în Transnistria existau peste 400 de sate curat româneşti.

Alexis Nour (care a identificat în Transnistria o localitate "Nouroaia") numeşte ca ultime sate ale zonei compact româneşti spre răsărit Glodoşi - cam la aceeaşi paralela cu Cernăuţiul şi Şerbani - la o paralelă cu Iaşul însă la 200-250 km de la Nistru. Acesta a găsit în Kiev un liceu care purta numele celui care îl întreţinea prin donaţii uriaşe: "Pavel Galagan". La fel de vestiţi erau cei din familiile Funduclea (numele îl purta şi o stradă în Kiev), Cordunean, Frunzetti, Măcărescu, Bontaş, Gredescu.

Dintre numele de ape din Transnistria amintim Tiligul, Ingul, Inguleţul, Baraboi, Voloşica, Balacliica, Berezan, Cuciurean, Tigheci, Putred, Soroca, Ocniţa, Darla, Udici, Sahaidac (veche denumire pentru desagă), Moldovca, Buşa, Tătrani, Humor, Merla, Uşiţa.



În 1918 Transnistria cînta "Deşteaptă-te române"

Între 1909 şi 1913, ieromonahul Inochentie a condus în Transnistria, la Balta, o "mişcare" pentru reintroducerea limbii române în biserică. Zeci de mii de moldoveni veneau în pelerinaj la Balta unde li se vorbea şi li se împărţeau gazete în limba lor. Deşi apărat de ţărani (60 vor cădea ucişi), Inochentie este ridicat de cazaci şi închis. Autorităţile vor permite însă folosirea limbii române în biserici.

În 1914, Austria promitea României "toată Basarabia cu Odessa", promisiune ce o va reînnoi. Prezenţa voluntarilor ardeleni şi bucovineni în Ucraina a avut un rol benefic în redeşteptarea conştiinţei naţionale la românii din Imperiul ţarist. Ofiţerii români vor desfăşura o vie activitate culturală atrăgînd de partea lor studenţii din Kiev. La Odessa se aflau 40.000 de ostaşi şi ofiţeri români din armata rusă, care vor avea şi ei o puternică înrîurire asupra studenţilor din Odessa şi împreună vor organiza un congres la 23 martie 1917. În ziua de 18 aprilie a aceluiaşi an, la Odessa a avut loc o manifestare a soldaţilor români la care au luat parte 12.000 de ostaşi şi studentţi basarabeni şi transnistrieni. La 9 aprilie ziarul "Cuvînt moldovenesc" publicase programul P.N.M., care cuprindea printre altele şi drepturi naţionale pentru românii de dincolo de Nistru, iar în 14 aprilie se înfiinţase "Asociaţia învăţătorilor moldoveni din Basarabia şi de dincolo de Nistru". Congresul învăţătorilor români din Rusia, ţinut la Odessa, a cerut pentru transnistrieni serviciu religios, şcoli, inspectorat şcolar, episcopie la Dubăsari, seminar la Odessa, toate în limba română.



"Pe noi cui ne lăsaţi?"

În şedinţa Radei ucrainene, deputatul transnistrean Ion Dumitraşcu va protesta împotriva pretenţiilor Ucrainei asupra Basarabiei. Dumitraşcu împreună cu Ion Precul şi Valeriu Cicate vor conduce "Deşteptarea - societate naţională a romnilor din Ucraina" infiintata la Kiev la 26 noiembrie 1917.

Congresul ostasesc moldovenesc de la inceputul lui noiembrie 1917 din Chişinâu a avut pe ordinea de zi la punctul 8 "Moldovenii de peste Nistru" şi a hotărît că în Sfatul ţării, românii de peste Nistru să deţină 10 mandate. S-a mai cerut Ucrainei să recunoască românilor de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia aceleaşi drepturi pe care Basarabia le recunoaşte minorităţilor etnice. Chişinăul mai cerea administraţiilor transnistriene să notifice numărul copiilor români de vîrstă şcolară. La acest congres ţăranul transnistrean Toma Jalbă a întrebat "şi cu noi, care trăim pe celălalt mal al Nistrului, cum rămîne fraţilor, pe noi cui ne lăsaţi?".

La 17 decembrie 1917 s-a organizat un Congres al românilor transnistrieni la Tiraspol, precedat fiind de adunări pregătitoare la Tiraspol în 16 noiembrie şi Grigoriopol în 21 noiembrie, hotărîndu-se ca fiecare sat să trimită doi delegaţi. Ţinut sub semnul tricolorului, Congresul a votat pentru crearea de şcoli naţionale cu predare în limba română şi alfabet latin; introducerea limbii române în biserici, Justiţia în limba baştinaşilor, medici români la sate, moldovenii să facă armata în oastea naţională şi alegerea a opt reprezentanţi în Rada ucraineană. S-a mai hotărît tipărirea de gazete, împărţirea moşiilor la ţărani şi să se facă tot posibilul ca Transnistria să fie alipită Basarabiei. Şi cum nu ştiau dacă Basarabia va lupta pentru această alipire, sublocotenentul transnistrean Bulat atenţiona: "Dacă vom lasa Ucraina să taie o ramură azi, alta mîine, din copacul nostru va rămîne buturuga". Trimisul Radei ucrainene a urat în încheiere "Slavă Moldovei slobode!".

Comitetul Naţional Român ales a deschis 52 şcoli româneşti, Rada ucraineană a aprobat manualele româneşti tipărite la Chişinău cu litere latine, Consiliul Zemstvei din Tiraspol a început să introduceă şi în Administraţie şi în Justiţie cunoscători ai limbii române. Timotei Pleşca şi Toma Jalbă au organizat batalionul românesc, ostaşii primind echipament, armament, cazarmă. Cadrele didactice nu au fost silite să urmeze cercurile de vară în limba ucraineană, ci 30 dintre ele au urmat cursuri la Chişinău. În satul Lunca s-a jucat chiar "Piatra din casă" de Vasile Alecsandri. Pînă ce teroarea bolşevică va pătrunde peste tot, pe alocuri, în şcoli şi în 1919 se mai cănta "Deşteaptă-te române".

În 9 ianuarie 1918, deputatul Ion Precul, moldovean din stînga Nistrului, ia cuvîntul în Rada ucraineană şi cere drepturi egale pentru compatriotţii lui. Se preconiza un Congres general al românilor din Ucraina în iunie 1918, dar abia în decembrie 1919, la o Adunare naţională, se pune problema organizării lor într-un stat naţional. La 21 martie 1919, în urmărirea bandelor bolşevice, românii trec Nistrul şi ocupă pentru scurt timp Tiraspolul şi Razdelnaia.

La Conferinţa de pace de la Paris, România nu a reclamat Transnistria şi rămîn de domeniul istoriei motivele pentru care dezrobirea fraţilor transnistrieni nu s-a înfăptuit atunci, fiind siliţi să înfrunte încă o epocă de suferinţe. După spusele lui Dominte Timonu (născut în Mahala lîngă Dubăsari, membru mai apoi al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din România) perioada a fost "mai grea şi mai cumplită".

Într-o cuvîntare ţinută la Varşovia, în noiembrie 1920, Take Ionescu spunea că "600.000 de români traiesc dincolo de frontiera estică". În aprilie 1920 încep mari revolte ţărăneşti, răsculaţii conduşi de Tutunica ocupă Balta, răscoala întinzîndu-se în raioanele Codama şi Ananev (raion despre care "Marea enciclopedie rusă" spunea că "moldovenii sînt locuitorii autohtoni ai raionului"). În 1922, sub conducerea lui Chirsulă, revolta a reizbucnit. După înăbuşirea în sînge a acestora s-au făcut deportări în masă.



Un stat românesc între Rusia şi România Mare

După declaraţia din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind naţionalităţile şi libera folosire a limbii materne, şi ca urmare a tendinţelor brutale de ucrainizare, la 3 septembrie se întrunesc la Balta delegaţii satelor româneşti. Ucrainienii au făcut opoziţie la organizarea unei republici autonome. Şi totuşi, în 12 octombrie 1924, se crează Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească, în cadrul Ucrainei, capitala fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul, cu graniţa vestică fixată declarativ pe Prut. La Barzula, în aprilie 1925, Congresul Pan-Moldovenesc a fixat graniţele şi Constituţia recunoscută de ucrainieni la 10 mai.

Cu o suprafata, in 1934, de 8434 kilometri patrati si o populatie de 615.500 locuitori (din care 80% romani), noua republica cuprindea raioanele: Balta, Barzula, Camenca, Crut, Dubăsari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Roşie, Rabniţa, Slobozia, Tiraspol. A fost creată pentru a aţîţa pe nemultumiţii din Basarabia. Vintilă Brătianu considera cu luciditate: "Crearea unui stat român între Rusia şi noi" va permite dezvoltarea în URSS "a unei vieţi naţionale româneşti".

Moştenirea lăsată de ţarism era înfiorătoare: populaţia analfabetă, şcoli de limba maternă lipsă, conştiinţa naţională stinsă, oamenii în mare parte neştiind de unde se trag şi cine sînt. Demn de menţionat că în RASSM nu s-a vorbit totuşi despre "limba moldovenească", ci despre română. Reiese din paginile săptămînalului "Plugarul roşu", care, la 21 august 1924, relata: "S-a hotărît ca în şcoale, case şi în aşezăminte de cultureă românească să se întrebuinţeze limba românească".

În RASS Moldovenească au funcţionat 145 şcoli româneşti gimnaziale, 18 şcoli româneşti de rang liceal, institut agronomic, unul pedagogic şi politehnica, cu o populaţie şcolară românească totală de 24.200 din care 800 studenţi. Din 1933 se introduce alfabetul latin. Apar publicaţii cum ar fi: "Plugarul roşu", "Moldova Socialistă", "Comsomolistul Moldovei", "Moldova literară", "Octombrie", "Scînteia Leninistă". Mai existau staţie radio la Tiraspol, Corul de Stat "Doina", teatrul de stat şi secţie română la şcoală teatrală din Odessa, institut de cercetări ştiinţifice. Tînăra republica avea un Congres General al Sovietelor, parlament local, guvern şi chiar un preşedinte de republica.



Prigoana stalinistă

În 1937, însă, intelectualitatea din RASS Moldovenească a fost acuzată că a făcut jocul duşmanului de clasă, fiind exterminată în mod barbar. Începînd cu întregul guvern al republicii şi terminînd cu inimoşii scriitori transnistrieni între care: Nicolae Smochină, Toader Mălai, Nicolae Ţurcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Bătrîncea, Nistor Cabac. Atrocităţile staliniste au mers pînă acolo încît în satul lui Toma Jalba (Butor-raionul Grigoriopol) au fost împuşcati 167 bărbaţi din cei 168.

Datorită colectivizărilor forţate şi închiderii bisericilor (încheiată în 1938) a avut loc un adevărat exod peste Nistru atît de intens încît a fost nevoie de un lagăr pentru refugiaţii transnistrieni, iar numărul intelectualilor originari de dincolo de Nistru ajunsese atît de mare încît la Chişinău, Cluj şi Iaşi, apar reviste ale acestora: "Tribuna românilor transnistrieni" condusă de St. Bulat, "Transnistria" – redactată de Ilia Zaftur, respectiv "Moldova Nouă" redactată de N. Smochină. Grănicerii ruşi trăgeau fără milă în cei pe care îi descopereau trecînd Nistrul. Astfel de evenimente erau obişnuite, însă, la 23 februarie 1932 a fost un adevărat masacru fiind ucişi 40 de barbaţi, femei şi copii, fiind un subiect de discuţie în Parlament şi în presă internă şi internaţională.


Sfîşierea Transnistriei

Înainte de 28 iunie 1940 şi în zilele următoare se vorbea despre reunirea noilor teritorii dintre Prut şi Nistru cu RASSM. Agenţia RATAU transmitea din Balta despre mitingul consacrat susţinerii "întrunirii poporului basarabean cu poporul RASS Moldoveneşti." Ecouri ale intenţiei CC al PC din URSS din 11 iunie 1940 se regăsesc în paginile Moldovei Socialiste din 13 iulie 1940: "Cu mare bucurie am aflat noi că Sovietul Comisarilor Poporului din CC al PC Unional au susţinut rugămintea organizatorilor Moldovei şi au intrat cu propunere în Sovietul Suprem al URSS de a întruni locuitorimea Basarabiei cu locuitorimea RASSM şi organiza Republica Confederativă Socialistă Sovietică Moldovenească".

Kremlinul comandase culegerea de date în vederea luării hotărîrii privind structura administrativ-teritorială a RSSM. Un asemenea raport, datat 15 iulie 1940 şi semnat A.Scerbacov, propune cedarea dintre judeţele basarabene doar a Hotinului (care împreună cu Cernăuţiul să aparţină Ucrainei), iar din RASSM să cedeze Ucrainei doar raioanele Balta şi Pesceansc. Viitoarea Moldova urma să aibă cinci regiuni: Balţi, Chişinău, Bender, Akkerman şi Tiraspol cu raioanele Ananiev, Valea Hotului, Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Codama, Cotovsc, Ocna Rosie, Rabnita, Slobozia, Tiraspol şi Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar fi avut 518.385 locuitori.

Conducerea fostei RASS Moldovenească propune şi ea cedarea către Ucraina, pe lîngă Bucovina de Nord, doar a Hotinului, Cetăţii Albe şi Chiliei, iar de la est de Nistru să fie cedate doar raioanele Codama, Baltă şi Pesciana.

Prin preşedintele Sovietului Suprem al Ucrainei, M.Greciuha, Kievul cerea, la 22 iulie 1940, ca Ucrainei să-i revină pe lîngă Bucovina de Nord, Hotin, Akkermann, Chilia şi Ismail, Bolgradului şi a opt din raioanele RASSM (Codama, Balta, Pesciana, Ananiev, Valea Hotului, Ocna Rosie, Cerneansc, Kotovsk). Deşi în urma analizării propunerilor Ucrainei şi RASSM, A.Gorkin, secretar al prezidiului Sovietului Suprem îi propunea lui G. Malenkov (secretar al CC al PCUS) să se adopte varianta RASSM, în 2 august 1940, Sovietul Suprem a adoptat legea formării RSSM în varianta propusă de Ucraina.

La 10 mai 1941 se respingeau demersurile cetăţenilor din următoarele localităţi transnistriene de a trece din componenţa Ucrainei în componenţa Moldovei: Timcov (raionul Codama) Stanislavca (raionul Kotovsc), Culmea Veche (raionul Kotovsc), Grebenichi şi Slaveano-Serbca (raionul Grosu). Sînt aprobate doar cererilor satelor Dorotcaia Noua şi Sadovo (raionul Ocna Roşie).

Iată cîteva din numele localităţilor din fosta RASSM care treceau la Ucraina: Lunga, Hartop, Visterniceni, Bors, Dabija, Cîrleşti, Serpa, Culmea Veche şi Noua (raionul Bîrzu); Valea Hotului, Tocila, Grecu, Perişori, Handrabura, Şalpani (raionul Nani); Păsat, Holmu, Pîrlita, Păsăţel, Mironi, Banzari, Bursuci, Mosneanca, Raculova, Herbina (raionul Balta), Budai, Buza, Strîmba, Broşteni, Slobozia, Buchet, Timcau, Ploti, Şerbi (raionul Crutai); Ocna Roşie, Clăveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia, Coşari, Dihori, Mironi, Slobozia, Dubau, Tabuleanca, Sahaidac, Topală, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta, Mălăieşti, Ilie, Brînză, Untilovca, Găvănosu (raionul Ocna Roşie). Multe din numele româneşti vor fi schimbate: Bîrzu în Kotovsk, Mărculeni în Dimovka, Voloşca în Pisariovka, Întunecata în Svetloe, Nani în Ananiev, Vrabie în Vradievka, Valea Hoţului în Dolinskoie, Mălai în Karataevka, Urîta în Elenovka etc.

Numele moldovenilor au fost ucrainizate şi ele: Sandu, Rusu, Buzatu, Cherdevara au devenit peste noapte: Sandulenko, Rusulenko, Buzatenko. Kerdevarenko.



Sub administraţie românească.

Între 19 august 1941 şi 29 ianuarie 1944, România a avut sub administraţie temporară "Transnistria" ce se întindea între Nistru şi Bugul de pînă la limanul Niprului, iar în nord pînă la apa Niomjai şi a Rovului. Teritoriul, în suprafaţa de 44.000 kilometri pătraţi şi cu o populaţie de 1,2 milioane de locuitori, a fost împărţit în 13 judeţe: Ananiev, Balta, Berzovca, Dubăsari, Golta, Jugastru, Movilău, Oceacov, Odessa, Ovidiopol, Rabniţa, Tiraspol, Tulcin. În vederea deschiderii şcolilor la 1941, primarii urmau să consulte imediat obştile locale spre a stabili limba de predare a învăţămîntului (rusă sau română) după alegerea obstei. Păstrînd vechea împărţire în 64 de raioane, din cei 1623 funcţionari, doar 398 proveneau din România. Din cele peste 1000 de biserici desfiinţate de comunişti, în 1943 nu erau încă reparate decît 76. Alături de 219 preoţi localnici mai slujeau 250 preoţi din România. S-au organizat cursuri pentru 800 cadre didactice, româneşti din Transnistria, apar publicaţii ca "Transnistria", "Glasul Nistrului", "Bugul", "Gazeta Odessei", "Ţara Bugului", "Molva". La Tiraspol s-a înfiinţat liceul românesc "Duca Vodă", iar cinematografe s-au deschis în Tiraspol, Ananiev şi Odessa. Reprezentaţii cinematografice au avut loc în toate satele Transnistriei. În satul Hîrjău au fost repatriaţi români din Kuban (504 familii de dincolo de Bug au fost repatriate între Prut şi Bug la începutul acţiunii). Din relatările bulibaşei Coca din Sinteşti - Ilfov, pe malul Bugului era amenajat un fel de lagăr unde au fost adunaţi 2600 ţigani.

În 1944, odată cu înaintarea frontului, cea mai mare parte a Transnistriei a fost încorporată în RSS Ucraineană, iar raioanele Camenca, Rabniţa, Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia în componenţa RSS Moldoveneşti, situaţie existentă şi în prezent.



O Românie extrem-orientală

În 1966, R. Udler precizează că 240 de localităţi cercetate în cadrul Atlasului Lingvistic Moldav se aflau în Ucraina (Transcarpatia, Cernăuţi, Odessa, Nicolaev, Kirovograd, Dniepropetrovsk, Zaporojie, Donetk, Lugansk), în RSSA Abhazia, în Khirghizia. Mai existau materiale necartografiate şi pentru Omsk şi Primorsk. V. Buescu aduce date noi privind diaspora românească de peste Ural. În regiunea Orenburg şi Turgai există sate pur moldoveneşti. În satul Berdianski locuiesc basarabeni ce mai întîi fusseră colonizaţi în Simferopol. În satul Abiarski a întîlnit familii cu numele Septechita. În regiunea Samarkand există un sat exclusiv moldovenesc, iar în satul Orheievka din Semipalatinsk trăiau coloni din Orhei. Sate româneşti există în jurul Omskului şi Akmolinskului şi în regiunea Tansk. În jurul oraşului Irkutsk există români, unul din satele în care aceştia sînt concentraţi fiind Ceremskov. Lîngă Vladivostok pe fluviul Usuri există sate ca Teiul, Zămbreni, Bogatarca, Kişinovka, Bălcineşti, Dunai, Basarabia Nouă, Logăneşti cuprinzînd la 1968, 30.000 moldoveni. Pe Amur, lîngă Habarovsk, există sate că Inul, Aur, Dunărea. În Manciuria trăiau înainte de război 20.000 de români. S-au semnalat pescari români din Primorsk care au cerut azil în Japonia.

Între multele valuri de deportări, emigrări, colonizări ale românilor spre est, un rol important l-a avut şi strămutarea în Siberia şi Kazastan între 1906-1914 a 60.000 basarabeni şi crearea unei adevărate Românii extrem-orientale.



Destrămarea URSS nu le-a folosit românilor din Transnistria

Recensămîntul din 1989 din Ucraina atestă prezenţa românilor la est de Nistru, în regiunea Odessa, care cuprinde însă şi sudul Basarabiei (149.534), Nikolaev (16.673), Kirovograd (10.694) şi alte regiuni (73.128). Există, în 1992, la Odessa o Societate Culturală Românească "Luceafărul" care edita şi un săptămînal cu acelaşi nume condus de Vadim Bacinschi. Maria Mărgărit din Ananiev spunea despre acest săptămînal că este un "alin pentru durerea ce mă încearcă" şi că "ne dor schimbările cărora au fost supuse cîndva denumirile satelor noastre" şi vorbeşte de "existenţa de veacuri a noastră pe aceste locuri".

Interesele ruseşti în zona - a căror expresie este conflictul început în 1992 şi tendinţele centrifuge continuate pînă în prezent - împiedică accesul la viaţa naţională măcar pentru românii transnistrieni din raioanele Moldovei. Dacă la început 26.000 elevi din Transnistria au cerut grafie latină, în urma presiunilor rusofonilor au rezistat doar şcolile nr. 20 din Tiraspol (despre care T. Tabunscic vicepreşedinte al Societăţii "Transnistria" anunţa că a crescut de la 30 la 700 de elevi); nr.4, 17, 18, 19, din Bender (Thighina) şi nr. 12 din Rabniţa. În întreaga Transnistrie moldovenii constituie 40% din populaţie (ruşii şi ucrainenii reprezintă doar 22, respectiv 28%); în Tiraspol unde, în 1940, românii formau 65% din populaţie, în 1989 reprezentau abia 12%.

Cu gîndul la aceşti bravi români transnistrieni va fi zis probabil Corneliu Coposu că "integritatea noastră territorială pînă la frontierele estice ale neamului este o obligeţie sfîntă, ca a XI-a porunca a decalogului românesc".

Autorităţile autoproclamatei Republici Moldovene Transnistriene de azi controlează pe lîngă raioanele de la est de Nistru şi oraşul Tighina care este în Basarabia. În 1992, după ce armata Moldovei a intrat în Tiraspol, a primit ordin de la Snegur să se retragă. Ostaşii au plîns de necaz. Chişinăul este îndreptăţit conform dreptului internaţional să restabilească ordinea constituţională în zonă însă a avut şi are nişte ezitări cel puţin suspecte.

Noi romanii suntem un popor unitar . In aceasta unitate apare insa , o frumoasa diversitate : goralii din Carpatii Polonezi , transnistrenii , timocanii , gugulanii , momarlanii din Valea Jiului , motii sau padurenii , istroromanii , meglenoromanii din Pind , aromanii , etc . Pana la urma putem aminti inclusiv acel trib de derberi valahi din inima Sinaiului . Vremurile pe care le traim nu mai sunt propice mentinerii identitatii si traditiilor . Romanii din teritoriile ocupate de straini , sunt supusi unui proces accelerat de deznationalizare . Practic multe astfel de grupuri de romani , dupa ce au rezistat secole , vor dispare in urmatorii ani , daca lucrurile nu se vor indrepta . In Romania , saracia , mediul anticultural promovat de cei care conduc societatea , globalizarea , emigratia masiva , fac sa dispara caracteristicile regionale , cu toata bogatia lor culturala . Ba chiar datorita emigratiei , asistam in randul celor foarte tineri la un proces de deznationalizare . Rezultatul acestei uniformizari si " occindentalizari " va fi unul funest , pentru viitorul nostru ca popor . " Tinerii nu stiu , iar batranii nu mai stiu " glasuieste lugubru un proverb thailandez . In spatiul nostru traiesc si alte nationalitati . Unele au un puternic substrat romanesc , precum ciangaii , hutulii sau chiar adanlaii . Altele aduse de furtunile istoriei nu au acest substrat : lipovenii , gagauzii , sasii , svabii , carasoveni , etc .Toate aceste grupuri etnice fac parte in sensul larg , din " universul romanesc " Din pacate nu exista la ora actuala o literatura monografica care sa descrie si sa conserve specificitatea diverselor grupuri care traiesc pe pamantul romanesc. Nu exista practic nicio referire bibliografica la romanii , a caror tinuturi sunt stapanire straina . Nu inteleg de unde aceasta lipsa de interes !