Care sunt cartile voastre preferate?

" Donul Linistit " , autor scriitorul rus ( sovietic ) Mihail Solohov . Ii este contestata paternitatea asupra cartii , dar primeste premiul Nobel pentru Literatura in 1965 . Evident romanul face concesiile specifice epocii si tarii in care a fost scris . Totusi ramane o referinta , pentru istoria contemporana a cazacilor si releva aspecte ale mentalitatii si modului de viata al acestui curios grup etnic ( sunt rusi , dar nu se considera rusi ) . Cazacii au fost prezenti in istoria noastra recenta : in primul si al doilea razboi mondial , iar de curand in razboiul transnistrean . Prezenta lor nu a fost deloc fericita . Un popor razboinic pus pe jaf . Cunoasterea inamicului , este o alta valenta a acestei carti .

Si Jurnalul National are colectie de literatura romana , in fiecare miecuri apare cate o carte la un pret f accesibil.numai bine!

LUMINA IN AMURG
CIRESARII(5 VOLUME)

Pentru tmmh16 : In urma cu ceva timp in urma ati afirmat ca v - ar interesa o carte despre Cadrilater . Ma tem ca o monografie a Cadrilaterului in care sa se prezinte istoria , geografia si etnografia acestui tinut romanesc , inca nu a fost scrisa . In lipsa de altceva , postez articolull de mai jos si care imi pare relevant . Autoritãþile otomane din Dobrogea au însãrcinat pe cãrturarul Nifon Bãlãºescu sã organizeze ºcolile româneºti ºi sã creeze altele acolo unde nu existau. In sec. XIX a continuat sã funcþioneze vechea ºcoalã româneascã din Turtucaia unde documentele au pãstrat numele unei întreg pleiade de învãþãtori începând cu dascãlul Rusu ªaru în 1774. În Silistra încã înainte de 1850 funcþiona o ºcoalã româneascã din care ieºiserã serii întregi de absolvenþi. Dascãlul Petru Mihail nota ,,anul 1847 martie întâiul: m-am tocmit la ºcoalã ca sã învãþ pe copii carte româneascã“. C. Petrescu, ce crease în 1866 o Eforie, un comitet ºcolar va tipãri cu ajutorul mitropolitului de Silistra în 1874 un abecedar turco-român. La dotarea ei a participat începând cu 1877 guvernul României. La iniþiativa conducerii ºcolii normale din Silistra a fost înfiinþatã ,,Societatea românã pentru culturã ºi limbã“ care deþinea regulament, statute, registre ºi sigiliu propriu, iar scopul ei era ,,de a propaga prin toate mijloacele putincioase între românii din aceste pãrþi, învãþãtura limbii materne“ ºi de ,,a conlucra la dezvoltarea educaþiei naþionale ºi a apãra privilegiile ei“. Mai exista ºi ,,Comunitatea Bisericii Româneºti“ [36].

ªi la 1854 se va vãrsa sânge românesc la sud de Dunãre, voluntari români luptând eroic la asediul Silistrei [37]. Înainte de jumãtatea sec. XIX cãlugãrul Partenie descrie locuitorii Dobrogei: ,,þãrani numiþi români au un port bulgaresc ºi vorbesc limba româneascã, foarte primitori ºi ospitalieri [38].

La 1878 Cadrilaterul cuprinzând chiar Varna ºi Rusciucul a fost oferit României înainte de constituirea statului independent bulgar, însã atunci România nu l-a primit pentru a nu-ºi pierde printr-o tranzacþie dreptul ei asupra sudului Basarabiei. Nici în timpul rãzboiului sârbo-bulgar din 1886, România nu a înþeles sã profite de situaþia grea a Bulgariei [39].

De abia dupã ce s-a consemnat pierderea sudului Basarabiei, I. C. Brãtianu ºi M. Kogãlniceanu, la 24 iunie 1878 cereau includerea Silistrei. La sfârºitul rãzboiului din 1877 Rusia ar fi fost de acord ca României sã-i revinã ºi Cadrilaterul, însã pentru a pedepsi refuzul României de a semna cedarea sudului Basarabiei, va susþine ca sudul Dobrogei sã aparþinã Bulgariei. Cam târziu s-a hotãrât Brãtianu sã afirme rãspicat cã ,,pe când Bulgaria era a Turciei, Dobrogea era a Þãrii Româneºti“ [40]. Guvernul de atunci a retras doar funcþionarii din Basarabia, iar referitor la Dobrogea nu a înþeles poate importanþa acesteia [41]. Congresul de pace de la Berlin ne-a dat ºi Silistra însã la punerea pe teren a graniþei, acest oraº ne-a fost sustras, România cerându-l apoi în 1879, 1884, 1886 în faþa comisiei internaþionale de delimitare a frontierei dobrogene. Negocieri au avut loc la Londra ºi Petersburg unde se parafeazã în 26 aprilie 1913 un protocol prin care Bulgaria recunoaºte apartenenþa la statul român a Silistrei cu o zonã exterioarã de 3 km. La aplicarea acestuia au apãrut probleme privind locul de unde înþelegeau pãrþile sã înceapã mãsurarea celor 3 km [42].


În Cadrilater ºi chiar la sud de acesta, þinutul era ocupat de un numãr mare de turci, cei mai mulþi dispuºi sã emigreze. Atribuitã însã principatului autonom al Bulgariei, Dobrogea de sud va fi împânzitã cu elemente bulgare, absente aproape pânã atunci în regiune.

Balcic. Gradina lui Allah. Foto Jurnalul NationalBãlcescu, mergând spre Constantinopol a întrebat mirat ,,unde-s bulgarii?“, iar Carol I a mãrturisit cã pânã la Plevna n-a vorbit cu localnicii altfel decât româneºte. Erau voci care cereau tot pãmântul unde se auzea vorbã româneascã: Vidinul, Rahova, ªiºtovul, Turtucaia, Silistra, Ostrovul ºi tot malul dobrogean pânã la mare stãpânit cândva de legiunile romane ale strãmoºilor noºtri. O statisticã din 1850 în cazaua Balcic dãdea în 84 localitãþi doar 682 familii bulgare, iar în Bazargic în 89 de localitãþi doar 930 familii bulgare. Iatã deci cum populaþia bulgarã a Cadrilaterului este sositã în zonã abia dupã 1878 din restul Bulgariei, Rusia, Turcia ºi chiar România. Aceastã stare de fapt au recunoscut—o ºi savanþii bulgari. P. Gabe, Miletici care scriu cã ,,populaþia bulgarã din nord-estul Bulgariei ºi mai ales cea din Dobrogea ºi din þinuturile Varna, Silistra ºi Sumba provine în marea ei majoritate din sudul Bulgariei ºi din regiunile muntoase ale Balcanilor.“ [43]

Etnograful austriac Kanitz a obsevat în cãlãtoriile din 1866-1879 cã aºezãrile bulgare sunt recente chiar ºi în Varna care era mai mult turco-tãtarã ºi cã populaþia româneascã formeazã majoritatea locuitorilor la Turtucaia. Învãþãtorul bulgar Raici I. Blãscov scria în 1868 cã bulgarii din jurul Silistrei în satele Popina, Aidemir ,,vorbeau mai mult româneºte”. Mai spunea cã preoþii foloseau limba românã în bisericã iar în staul Calipetrovo toate cãrþile bisericeºti erau româneºti, slavona era dispreþuitã ºi cã doar el a început sã cânte ,,Gospodi pomilui“ în loc de românescul ,,Doamne miluieºte”. Vechimea românilor în Cadrilater e doveditã de faptul cã în timpul stãpânirii turceºti biserica din Silistra ºi Turtucaia era româneascã. Primele colonizãri bulgare sunt din timpul rãzboaielor ruso-turce de la sfârºitul sec. XVIII ºi începutul sec. XIX, însã abia dupã 1878 ponderea lor creºte, populaþia Cadrilaterului la 1912 fiind de 48% turco-tãtari, 43% bulgari, 2,3% români. [44]

În urma atacului Bulgariei împotriva foºtilor aliaþi, armata românã intrã în Cadrilater, înainteazã spre Sofia, fãrã a întâmpina rezistenþã. La conferinþa de pace de la Bucureºti din 1913 se recunoaºte României stãpânirea Dobrogei de sud (Cadrilaterului). Despre aceastã pace, Grecia spunea cã a fost ,,bine fãcutã solid“ toate þãrile în afara Bulgariei au fost mulþumite. Chiar ºi Bulgariei, rãzboaiele i-au adus un surplus de populaþie de 1.200.000 locuitori [45]. Dupã pacea din 1913 pan-slaviºtii au distrus monumentul voluntarei ,,valaco-tribalianã“, Mariþa, în vârstã de 15 ani, eroinã a rãzboiului din 1877-1878, fiind prima din cele 5 victime din rândurile a 37 fete de la Smârdan.

Încã de la aderarea Bulgariei la Tripla Alianþã, ea îºi rezerva dreptul sã emitã pretenþii teritoriale asupra României. Între august 1916-nov. 1918, Bulgaria va ocupa Dobrogea întreagã. În dezastrul românesc de la Turtucaia a cãzut prizonier ºi apoi ucis de bulgari publicistul arãdean Mircea Russu ªirianu ce lupta ca voluntar în armata românã [46].

La sfârºitul rãzboiului ni se recunoaºte dreptul asupra Cadrilaterului. În 13 dec. 1919, prezentantul musulmanilor din Dobrogea (în Parlamentul român intraserã 4 deputaþi musulmani) amintea cã ,,la marele congres din Constanþa al musulmanilor s-a protestat contra dezlipirii Cadrilaterului de þara mamã, România“ [47]. Principala populaþie a Cadrilaterului dorea sã fie între frontierele României, simþind de pe atunci viitoarele campanii de slavizare a ei pe care i le va aplica Bulgaria mai târziu.

În perioada cât Cadrilaterul a fost în componenþa României, ponderea bulgarilor a rãmas constantã (40%), iar în timp ce elementul turco-tãtar va scãdea prin emigrare, elementul românesc va creºte de exemplu : între 1928-1938 de la 14.7% la 29% prin colonizãri. Începând cu 1925, aromânii, cãrora statul grec le-a rãpit pãmânturile ºi le-a dat grecilor aduºi din Asia Micã, vor fi colonizaþi în Dobrogea de sud, beneficiind de loturi între 5, 10, 15 ha. (militarii pânã la 75 ha). Au fost aduºi din Macedonia greacã aproape 80.000 macedo-români. Ei au întemeiat sate precum: Fraºari, Gramoºtea, Regina Maria, General Dragalina, Ezibei, Cusuiul din Vale, Regele Mihai etc.

Cadrilaterul se încadreazã în societatea româneascã. În judeþul Durostor funcþionau 2 licee româneºti, 2 bulgare, 1 liceu comercial, 1 gimnaziu mixt, alte 205 ºcoli ºi 95 grãdiniþe. Aceeaºi reþea ºcolarã funcþiona în Caliacra. La Silistra apãreau publicaþii ca: Dobrogea Culturalã, Dunãrea, Cadrilater, Învãþãtoul Durostorean, Acþiunea Româneascã, Românul, Viitorul Silistrei, Þara lui Mircea, iar la Bazargic apar Curierul Caliacrei, Straja Cadrilaterului, Cuvântul nostru, Legionarii, Buciumul, Caliacra, Sentinela românã, Cãminul nostru, Frontiera, Semãnãtorul, Dobrogea de sud. Se construiesc 80 km cale feratã, aeroport la Bazargic ºi Balcic, port la Balcic, Palatul Administrativ, sedul sucursalei B.N.R., spitalul judeþean, clãdirea liceului de bãieþi în Bazargic, uzine electrice etc. [48]

În 1928, regina Maria începe construcþia unui mic castel la Balcic, transfomând locul într-un cuib de liniºte ºi regãsire deosebit de pitoresc. Conform testamentului ,,cu trupul voi odihni la Curtea de Argeº, lângã iubitul meu soþ, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sã fie aºezatã sub lespezile bisericii ce am clãdit-o pe malul Mãrii Negre în Cadrilater“. În 1940 inima îi este dusã la Bran iar din 1965 la Muzeul Naþional de Istorie [49].

În tragica varã 1940, diplomaþii bulgari vorbeau deja de probabilitatea ca Bulgaria sã primeascã sudul Dobrogei ,,ca un cadou din mâinile Uniunii Sovietice“. ªi Hitler a fãcut presiuni pentru aceastã soluþie. Drama Basarabiei, Bucovinei ºi Ardealului, a fãcut ca cedarea celor 2 judeþe dobrogene sã treacã aproape neobservatã. Comitagii bulgari infiltraþi de organizaþia teroristã DVRO au început asasinate pentru ca românii sã plece cât mai repede ºi sã îºi lase bunurile. În zadar populaþia striga: ,,Nu cedãm, sã luptãm!“.

Tratatul de la Craiova din 7 sept. 1940 semnat de Antonescu la 10 sept. Ceda Bulgariei un teritoriu de 7.726 km2, 378.000 locuitori, oraºele Balcic, Bazargic, Silistra, Turtucaia. Toþi românii erau obligaþi sã pãrãseascã teritoriul cedat. În 1913, când România a dobândit Cadrilaterul, Bulgaria a primit în compensaþie de la turci Tracia. Slaba pondere a bulgarilor aici înainte de sec. XIX ºi mai ales înainte de 1878 o recunosc chiar bulgarii. Dr. Miletici scria ,,sã credem cã în Dobrogea exceptând oraºele este o populaþie veche bulgãreascã, ar fi sã ne înºelãm singuri. Bulgari autohtoni întâlnim numai de la linia Rusciuc-Varna spre sud“. În Cadrilater, scria cã ,,n-am putut gãsi o singurã localitate cu populaþie indigenã. Istoricul, fost ministru al Bulgariei C. Jencek scria ,,elementul bulgãresc între Iantra ºi Marea Neagrã este foarte slab reprezentat, iar în Târnovo, ªumla, Silistra se cãlãtoreºte ca într-o regiune turceascã“. Prof. Romansky scria ,,creºterea numãrului bulgarilor în regiunea Varna-Silistra în ultimi 30 ani se datoreºte faptului cã bulgarii originari din alte þinuturi i-au înlocuit pe turcii ce emigrau“. Atlasul otoman din 1840 ºi raportul guvernatorului Dobrogei din 1856 nici nu îi enumerã pe bulgari printre locuitorii regiunii [50].

Zahu Panã aprecia cã tratatul de la Craiova din 1940 ar fi cel mai ruºinos act semnat de România, nu doar pentru cã s-a cedat un teritoriu fãrã luptã unui adversar net inferior, dar acesta este singurul care a retras pe toþi românii din teritoriul cedat printr-un schimb neechitabil de populaþie [51].

Au pãrãsit România în 1940, 61 000 de bulgari ºi s-au refugiat din Cadrilater 100 000 de români, lãsând în urma lor sate ca Doimuºlari, Cainargeaua Mare, Curt-Bunar, Sarsânlar, Acadânlar, Popina, Casim, Amutli, Stejarul, Vultureºti, Cavarna etc. Pe ansamblu în Dobrogea erau 223.000 români ºi 173.000 bulgari. Existã pãreri cã în 1940 în Cadrilater bulgarii ar fi fost deja pe locul III, dupã români ºi turco-tãtari. În veacurile de dominaþie otomanã, sudul Dobrogei a fost aproape complet turcizat ºi cu toatã îngãduinþa turcilor din sec. XVII-XVIII, prin 1850 în întreaga Dobroge erau numai 7-8 000 bulgari în oraºe faþã de 50 000 români ºi 43 000 în sate faþã de 166 000 români. Prin spor natural nu puteau creºte între 1850 cu 750% ajungând la 50 000, ci doar la vreo 20-25 000. Restul nu au fost originari de aici. Dobrogea au stãpânit-o: 292 ani bulgarii (679-971), 280 ani bizatinii (971-1186 ºi 1320-1385), 70 ani patriarhatul din Constantinopol (1250-1320), 458 ani turcii (1420-1878) ºi 679 de ani romanii, strãmoºii noºtri la care se adaugã 77 ani de stãpânire directã a românilor (1385-1420 ºi 1879-1919) plus 64 ani de dominaþie a valahilor asãneºti (1186-1250) totalizând 820 ani de stãpânire latino-romanã ºi 292 ani de dominaþie bulgarã [52].

" Viata de zi cu zi in Rusia ultimului tar " , roman scris de Henri Troyat si aparut la editura HUMANITAS . Un tanar om de afaceri francez calatoreste in Imperiul Tuturor Rusiilor , la anul de gratie 1903 . Imaginea Rusiei inceputului de secol XX , zugravita in carte , explica indirect cauza revolutiei bolsevice de la 1917 . Asa cum scria Justin Scot in romanul " Mandria regilor " , serviciile secrete germane au avut un rol important in producerea evenimetelor de la 1917 . Cauza adanca , este insa alta : saracia de neinchipuit a rusilor de rand . Aviz amatorilor !

Romanul " Ada Kaleh " , autor Ilie Salceanu , editura DACIA . Inca o amitire despre paradisul pe care i - am distrus , desi aveam obligatia legala si morala de al proteja !

un super subiect,imi aduc aminte de multe titluri ,de citit am citit f mult si citesc in continuare,foarte mult mi-a placut Mataniile de Forence Barclay pe care nu de mult am recitit-o,Maitreyi de Mircea Eliade,Dostoievski-Crima si pedeapsa,Rosu si Negru este pe lista o voi reciti curand.
chiar daca nu am mult timp imi place seara inainte de culcare sa citesc cel putin cateva pagini si nu de multe ori am adormit cu cartea in brate.

Romanul " Vraciul " , opera a scriitorului polonez Tadeusz Dolega Mostowicz . O actiune captivanta pe fundalul Poloniei interbelice . Romanul are in oarecare masura , conotatii autobiografice . Peronajul principal al romanului , Profesorul Wilczur , la fel ca si scriitorul , trec prin experienta traumatizanta a violentei sociale . Experienta , care se dovedeste a fi , poarta de intrare in alta etapa a vietii .

Pentru tmmh16 . Adaug inca un articol , de data aceasta , avad drept subiect Banatul de Vest si semnat de catre regretatul Gligor Popi , un mare aparator al romanismului , al limbii si culturii romanesti in acest teritoriu . Gligor Popi , singur a scris , editat si distribuit gratuit romanilor din Banataul asa zis srbesc , o foaie de literarura romana . Articolul lui Gligor Popi , este relevant :

Gligor Popi : ,, Românii din Banatul Sârbesc”
Dupã primul rãzboi mondial, în urma Conferinþei de la Paris, Banatul a fost împãrþit între Regatul Sârbilor, Croaþilor ºi Slovenilor (R.S.C.S.) ºi România (Magazin istoric, nr.12/2001). Aproape 80.000 de români au rãmas în Banatul sârbesc ce aparþineR.S.C.S., iar circa 50.000 sârbi ºi croaþi acontinuat sã trãiascã în Banatul românesc.
Litigiul iniþial dintre cele douã state vecine privind delimitarea Banatului a fost soluþionat din 1929, în virtutea tradiþionalelor legãturi de prietenie româno-sârbe. La conferinþa de la Paris, Nikola Pasici, ºeful delegaþiei sârbe, declarase, de altfel, cã partea sârbã dorea ca buna vecinãtate cu românii sã se menþinã ºi sã rãmânã permanentã.
Guvernele celor douã þãri au avut dese convorbiri ºi au încheiat convenþii ºi acorduri reciproce privind soarta românilor din R.S.C.S. ºi a sârbilor ºi croaþilor din Banatul românesc. Statutul lor a fost reglementat ºi printr-o serie de tratate internaþionale.
Care a fost situaþia românilor din Banatul sârbesc în perioada interbelicã?


Cele 24 de plângeri ale protopopului

În primii ani de existenþã a Regatului Sârbilor, Croaþilor ºi Slovenilor, minoritatea românã rãmasã aici a întâmpinat multe dificultãþi în desfãºurarea în bune condiþii a vieþii ei naþionale, spiritual-culturale. Cu toate cã Tratatul de pace de la Saint-Germain din 10 septembrie 1919 stabilea protecþia internaþionalã a minoritãþilor din R.S.C.S., prevederile sale nu s-au aplicat în mod consecvent. Dimpotrivã, au fost înregistrate numeroase abuzuri, prigoniri, ºicanãri ºi nedreptãþi privindu-i pe românii din Banatul sârbesc.
Se resimþea, în primul rând, lipsa intelectualilor – preoþi, învãþãtori º.a. Majoritatea acestora, împreunã cu multe familii de þãrani, în baza dreptului de opþiune, pãrãsiserã Banatul sârbesc, stabilindu-se în România.
Situaþia românilor devenise îngrijorãtoare mai ales în ceea ce priveºte învãþãmântul primar. Din cei 105 învãþãtori care au funcþionat înainte de primul rãzboi mondial, 72 au trecut în România. Fãcuserã aceasta deoarece n-au vrut sã se supunã ordinelor noilor autoritãþi de a învãþa limba sârbã, respectiv “limba statului”. La fel ºi-au pãrãsit rosturile ºi mulþi avocaþi, preoþi, medici, funcþionari care n-au vrut sa rãmânã sub stãpânire sârbã.
ªcolile confesionale au fost transformate în ºcoli de stat. Autoritãþile centrale au numit în satele româneºti învãþãtori sârbi, ruºi sau bulgari, care nu cunoºteau limba maternã a elevilor. La fel, funcþionarii români au fost înlocuiþi cu alþii din rândul sârbilor, tot sub pretextul cã nu cunosc “limba statului”. Faþã de nedreptãþile la care erau supuºi, românii din Banatul sârbesc au reacþionat. Slujitorii Bisericii ortodoxe române au cerut ca enoriaºii lor sã fie trataþi ca cetãþeni cu drepturi egale. De un deosebit prestigiu s-a bucurat protopopul Traian Oprea, din Vârºeþ. El este autorul celor “24 de plângeri”, expuse public, în care arãta nedreptãþile sãvârºite faþã de români; nu beneficiau de efectele reformei agrare, nefiind împroprietãriþi; studenþii ºi elevii care studiau în România nu puteau obþine paºapoarte; autoritãþile nu aprobau statutele Asociaþiei Culturale Române ºi ale Asociaþiei Studenþilor, organizate în scopul propãºirii intelectuale ºi spirituale; era interzisã folosirea manualelor ºcolare primite din România.
Totodatã, protopopul Oprea semnala autoritãþilor ecleziastice diecezane de la Caransebeº abuzurile sãvârºite de autoritãþi împotriva unor clerici ºi intelectuali români. Preotul George Baias din Iablanca fusese închis douã luni, apoi pus sub supraveghere. Parohul Avram Corcea fusese nevoit sã se refugieze în România pentru a scãpa de ameninþãrile ºi maltratãrile unor funcþionari administrativi. Un alt preot, Teodor Petrica, din Nicolinþ, a fost închis la Vârºeþ ºi apoi la Belgrad.
Tot acest protopop a intervenit ºi pe lângã comandantul militar din Vârºeþ, spre a curma unele abuzuri faþã de intelectualitatea românã. Printre cei prigoniþi s-a aflat ºi învãþãtorul Petru Bizerea din Coºtei care, bãtut de soldaþi, a fost nevoit sã treacã cu toatã familia în România.

Vârºeþ, mai 2003

prof. dr. GLIGOR POPI,

membru corespondent al Academiei Române

" Razboiul Ingerilor " , autor G - ral Dr . Emil Strainu , editura TRIUMF , Bucuresti 2009 .

Seria Dune , Trilogia Preludiului : " Casa Atreides " ; " Casa Harkonnen " ; " Casa Corrino " . Coautori Brian Herbert ( fiul celebrului si regretatului Franck Herbert ) si Kevin J. Anderson editura MILLENNIUM PRESS, Bucuresti 2009 .

Cine stapanea Insula Ada-Kaleh de langa Orsova controla si navigatia pe fluviu. De aceea, palma de pamant a fost indelung disputata ajungand cand pamant austriac, cand otoman. In final, insula, o oaza de Orient in mijlocul apei, a ajuns la romani, care au dinamitat-o si au scufundat-o.

Vocea cantata a imamului strabate, din minaret, fiecare cotlon al insulei, desenand minunatul contur de stea aruncata in apele Dunarii. Strabate strazile inguste, cu case care strang in ele o mie de nopti de povesti, bate in divanul scund, intins a dupa-amiezi lenese si se opreste pe mustiucul fiecareia din narghilele din care turcii trag cu sete.

Chemarea spre invatamintele lui Allah a lasat bazarul pustiu, iar matasurile cu fir de aur – nealintate de degete de turcoaica tanara. Si invartitul la cazanul de rahat s-a oprit la vocea imamului, iar zaharul aruncat acolo cu petale de trandafir s-a prins in forma care avea sa se topeasca in gura. E vremea pentru Allah, pentru una din cele cinci rugaciuni zilnice.

Covorul rosu al geamiei, un dar de la sultanul Abdul Hamid, primeste in moliciunea lui talpile goale ale musulmanilor veniti la rugaciune. Femeile, cu fata ascunsa in ferigea si cu trupul infasurat in grele matasuri negre, isi au locul lor, in partea din spate a geamiei.

BAZARUL
Dupa rugaciune, viata incepea din nou sa palpite. Din Ezarzia, strada principala, care se strecoara pe sub zidurile cetatii, se ridica iar mirosul de tutun aromat din narghilea si aroma de cafea la nisip.

"O bratara! Si o salba! Si matasea asta, cum vi se potriveste? Dar poate pana atunci ati dori o dulceata de trandafir? Nu e graba!", zambeste din mustati turcul batran care tine una din pravalii. Si petalele de trandafir strivite intr-o savanta amestecatura dulce si se topesc in gura te ametesc, de-ti vine sa cumperi toata pravalia turcului in salvari.

ADA SI KALEH
"Iasomie! Smirna! Si o pereche de papuci cusuti cu fir de aur!", isi canta urmatorul negustor de pe Ezarzia marfa. "Priviti, toate tocmai de la Stanbul!", intinde negustorul mainile incarcate de podoabe spre tine. Ca sa poti sa le admiri si sa te tocmesti cum isi sade bine, atunci cand faci afaceri cu un turc, musti din rahatul si cafeaua la nisip oferite.

La cafenea, numai oamenii mari au voie. N-ai sa pomenesti tanar pierzandu-si vremea asa. Ii auzi pe terenul de fotbal al insulei cum bat mingea si se striga in limba lor. "Meraba", te saluta un tinerel de sub un copac de Musmoale, un pom de clima mediteraneana.

Intr-un tarziu, cu bratele incarcate de cutii de rahat, tigari "Ada Kaleh", din cel mai parfumat tutun, matasuri grele si podoabe migalos mestesugite, pleci spre barca ce te va aduce pe tarm.

Iar turcul ce potriveste lotca dupa valurile Dunarii iti va spune inca o data povestea de care nu te mai saturi: a sultanului Kaleh si a preaiubitei lui sotii, Ada, pentru care le-a parasit pe toate celelalte neveste din harem. S-a mutat cu Ada pe insula de la Dunare, dar sultana, nefericita si izolata, a sfarsit prin a se arunca in Dunare, in timpul unei calatorii.

"Allah ekber!"… chemarea imamului joaca peste apele Dunarii, in intrecere cu ultimele raze ale soarelui.

POVESTE CU SFARSIT
Asa a fost si, probabil, asa ar fi ramas si acum Ada-Kaleh, daca nu i-ar fi sosit sfarsitul intr-o zi a anului 1971, cand comunistii au dinamitat-o pur si simplu si au scufundat-o in apele noului lac de acumulare creat de barajul de la Portile de Fier 1. "Ne-am dat seama ca avea sa ne mute imediat ce au venit si au facut masuratorile. Era prin ’64-’65.

Mai apoi ne-a spus ca se face barajul", ne spune Musref Durgut, unul din cei aproximativ 600 de stramutati de pe Ada-Kaleh.

Au sperat pana in ultimul moment ca nu va fi adevarat. Ca barajul avea, cumva, sa refuze sa inghita paradisul tutunului si locumului – rahatul turcesc.

S-au rugat turcii la Allah, s-au dus cu petitie si la sefii de pe pamant… Nimic nu mai putea sa salveze soarta insulei. Ada-Kaleh, cu toate legendele ei, urma sa moara. Ca sa evite un scandal foarte mare, autoritatile au incercat sa inghita gura celor care protestau fata de inundarea insulei cu un proiect care ar fi salvat frumusetile de pe Ada-Kaleh.

Locuitorii si chiar copacii urmau sa fie mutati pe Simian, o insula de langa Drobeta Turnu-Severin, care urma sa fie noul Ada-Kaleh. Cetatea, cazematele de langa ea, cimitirul musulman urmau sa ia drumul Simianului. Moscheei de pe Ada-Kaleh nu i s-a dat nici macar aceasta sansa. A fost aruncata in aer, ca si restul cladirilor care mai ramasesera pe insula.
Ranile de dupa explozie le-a acoperit apa.

In ciuda efortului autoritatilor de a reinvia insula-cetate pe Simian, nici un turc nu s-a mutat pe, ceea ce proiectantii numeau, "noul Ada-Kaleh". "Lucrurile s-au petrecut prea repede pentru a ne duce pe Simian. Majoritatea au plecat la Constanta sau in Turcia, acolo unde aveau rude. Eu am plecat in Turcia, dar m-am intors la Drobeta Turnu-Severin dupa doi ani.

Un aer si o atmosfera ca pe insula aceea nu mai gaseai nicaieri. De aceea multi din batrani nu au mai rezistat si au murit pe la 50-60 de ani", marturiseste Durgut, un turc nascut pe insula.

SIMIAN
Pe Insula Simian faci pe Dunare cel mult 10 minute cu o barca motorizata din portul de la Drobeta Turnu-Severin. Cei care au proiectat mutarea Ada-Kaleh-ului nu au pus pe Simian si fostul debarcader la care ancorau seara barcile pescarilor turci, obositi de atata tras la rame pe apele Dunarii. Salupele intind o punte de lemn pe care cobori pe pe malul insulei.

Chiar daca nu te intampina smochinii si maslinii din clima mediteraneana de care se bucura Ada-Kaleh-ul, aerul de pe Simian e unul special, imbibat de aroma blondelor caise care cresc in copacii cine stie de ce plantati. Si peste toate mirosurile de fructe coapte si iarba de mult timp necosita, Dunarea arunca si ea curenti imbibati de navalnicia apelor abia invartite in cazane.

Vegetatia creste necontrolat pe insula, iar serpii se strecoara in voie prin iarba. Localnicii din satul Simian, care si-au incropit cate o gradina de zarzavat pe insula, spun ca e mare lucru daca intr-o zi scapi fara sa ti se incolaceasca de picioare sau de maini cate o mandrete de sarpe. Noroc ca nu sunt veninosi, sau cel putin asa se spune.

Oricat de "bland" ar fi veninul serpilor insa, cu greu ei pot reprezenta o atractie pentru eventualii turisti care ar veni pe insula.

"CETATEA" GRANICERILOR
In 1971, cand au vazut autoritatile ca n-au reusit sa populeze insula, au dat-o in grija granicerilor. Dovada sta si acum o cladire greoaie, cu etaj si pod mare, in care se adaposteau granicerii.

Cladirea e imprejmuita de un gard, dar poarta e deschisa si oricine poate vizita camerele goale, bine pastrate, in care – in mod ciudat, aproape – peretii au ramas intacti, fara mazgaleli si alte urme de "civilizatie" pe care le gasesti intr-un imobil abandonat. In apropierea cladirii granicerilor se afla cimitirul musulman mutat de pe Ada-Kaleh.

Sau ce a mai ramas din el – adica un mormant vandalizat, cu capacul spart, in care poti zari ramasitele de schelet ale musulmanilor ingropati acolo si cateva pietre funerare de pe care cu greu distingi ceva.

Cetatea luata de pe Ada-Kaleh a fost astfel remodelata incat sa se potriveasca pe conturul noii insule. Insa putine lucruri din aceasta cetate mai aduc cu "micul Orient" de pe Dunare. Caramida nu e cu siguranta cea originala, iar potrivirea elementelor aduse de pe insula-cetate a fost facuta, de cele mai multe ori, cu un ciment grosolan.

Singura amintire clara de pe Ada-Kaleh: piatra pusa in Ada-Kaleh de sultanul Mahmut Khan al II-lea, in anul 1739. Cazematele transferate de pe insula-cetate arata si ele jalnic, mai ales ca granicerii le-au folosit la un moment dat ca si grajduri pentru cai.

Putine lucruri de pe Simian te duc cu gandul la Ada-Kaleh, insa insula are un farmec pe care nici un trecator prin zona Portilor de Fier nu ar trebui sa refuze sa-l incerce. De pe zidurile vechii cetati, de unde se vede atat de minunat Dunarea, cu o cafea pe care va puteti imagina ca a facut-o la nisip un turc priceput, puteti visa in voie la Ada-Kaleh.

Iar daca va aflati pe Dunare, la 3 kilometri in aval de Orsova, si vedeti naluca unei barci care dispare si apare din valuri, sa stiti ca sunteti exact deasupra insulei Ada-Kaleh.


Istoria Insulei Ada-Kaleh

Ada-Kaleh se gasea pe mijlocul Dunarii, la 3 kilometri de Orsova, in aval, si la 20 km de Turnu-Severin, in amonte. Climatul insulei era mediteranean si submediteranean.

S-a numit Yernis, in vremea faptelor eroice ale argonautilor. Era un loc atat de minunat, ca pana si Hercules s-a aruncat sa cucereasca acest pamant al uriasului Geryon. Grecii o botezasera, dupa numele pe care si-l merita, Cotinusa, adica insula maslinilor salbatici. La Herodot, insula apare cu numele de Cyraunis, iar Cornelius Nepos o numea Cerne.

Mare minune daca insula, cu vegetatia ei luxurianta, n-ar fi adapostit si vreun altar geto-dac.

Cine avea "micul Gibraltar" al Dunarii controla, practic, circulatia pe fluviu si pe uscat in zona, asa ca bucatica de pamant botezata Ada-Kaleh (adica, in turca, "Insula cetatii") a tot fost motiv de numeroase batalii.

Prima data ar fi fost fortificata pe la sfarsitul secolului al XIV-lea de Iancu de Hunedoara, pe atunci ban al Severinului. Din 1526 incepe dominatia otomana in zona "Portile de Fier", iar spre sfarsitul secolului al XVII-lea, in functie de cine iesea invingator din razboaiele turco-austriece, insula isi schimba stapanirea.

Fortificarea insulei au facut-o austriecii intre 1717-1739, care au ridicat cetatea solida din carmida, care avea sa se pastreze pana la decizia comunistilor de a scufunda insula. Carolina – acesta era numele cu care alintau austriecii insula fortificata.

N-au avut parte insa prea mult de minunata cetate ridicata, pentru ca, incepand cu 1739, cu doar o mica exceptie de cateva luni, in 1870, insula a trecut sub stapanire otomana.

Dupa primul razboi mondial, in urma unui referendum, Ada-Kaleh, considerata pana in acel moment teritoriu austro-ungar, ca urmare a Congresului de la Berlin, din 1878, a revenit Romaniei, dupa dorinta celor care locuiau pe insula.

de Carmen Plesa, Alex Nedea

Despre insulele Romaniei s - a scris putin . Despre insula Serpilor , stiu de patru carti , dintre care cea mai completa este " Insula Serpilor " , autor Prof . Dominut Padurean . Referiri consistente apar in volumul " Dacia Preistorica " scris de catre Nicolaie Densusianu . Nu exista o monografie propriu - zisa a insulei Ada Kaleh . Sunt numai doua romane si o carte legata de legendele insulei , toate amintite pe acest topic . Despre Insula Ovidiu , exista o monografie : " insula Ovidiu " semnata de catre Titus Cergau si editata in 1979 . Se mai adauga un capitol din lucrarea " Constanta Pitoreasca " , editat in 1910 . Despre celelalte spatii insulare romanesti : ex . Pacuiul lui Soare , Dinogetia , Ostrovul Mare , Ostrovul Corbului , Popina , Bisericuta , Insula Lupilor , Gradistea , Sahalin , Balta Brailei sau a Ialomitei , Insula Sanagov , etc . , nu exista practic referinte bibliografice , exceptand cateva notatii sumare in unele carti .Ar fi interesant ca cineva sa se aplece asupra acestui subiect inedit , sa scrie si sa publice o carte despre insulele Romaniei .

Marcu Beza " Urme romanesti on Orientul Apropiat si Mijlociu " . O carte document . Printre altele scrie si despre tribul de beduini valahi de la Manastirea Sfanta Ecaterina . Probabil centrul Sinaiului , este punctul cel mai sudic al arealului etnic romanesc .
Valahii de pe muntele Sinai
Legenda sau adevar pierdut?

Beduinii din tribul geabelilor nu par sa se deosebeasca de ceilalti sinaiti. Arata la fel, vorbesc la fel, au aceleasi traditii. Totusi, cand intalnesc un roman, se opresc si isi deapana repede povestea: si ei, geabelii, sunt de origine romana, iar stramosii lor valahi au fost adusi acolo de catre imparatul Iustinian, cand a fost intemeiata manastirea Sfanta Ecaterina, adica in secolul VI. Au fost crestini pana nu demult, prin sec. XVIII. Povestea lor este incredibila. Pana de curand, nimeni nu i-a luat in serios. Lingvistii romani nu stiu nimic despre ei, istoricii au vagi informatii, care provin din notele de calatorie ale unor straini ce s-au perindat pe la locurile sfinte in secolele trecute. Pare de necrezut, dar daca au dreptate, inseamna ca sunt fratii nostri, descendenti ai unei romanitati care s-a conservat si a evoluat separat, departe de Europa romanica, si care, probabil, si-a pastrat multa vreme trasaturile, inainte sa cedeze sub influenta araba. Daca nu este asa, si este doar o legenda, care este samburele de adevar in jurul caruia a crescut aceasta poveste?
De curand, au fost facute cateva cercetari amanuntite cu privire la aceasta comunitate. Cercetatorul Andrei Popescu-Belis a studiat o multime de izvoare, de la surse istoriografice bizantine, la manuscrise din biblioteca manastirii si marturii din evul mediu, renastere si epoca moderna, tinand cont si de traditia orala a beduinilor numiti geabeli, adica “oameni de la munte”. Ce rezulta din cercetarile sale? Intr-adevar, in secolul VI, cand Iustinian a hotarat construirea Manastirii “Sfanta Ecaterina”, au fost trimise in Egipt o suta de familii de ‘abid-al-Rum, adica “servitori/ sclavi ai romanilor”, cum sustine cronicarul Eutychius din Alexandria (sec. X), cu scopul de a sluji manastirii si de a o apara. Descendentii acestor servitori traiau si in vremea cronicarului, in preajma manastirii, iar printre ei se numarau si asa-numitii Lahmiyin. Se pare ca toate informatiile ulterioare deriva din aceasta marturie, dar au fost reinterpretate si modificate. Astfel ca numele Lahm, care nu se stie exact la ce neam se refera, a fost interpretat ca provenind din Valah (in araba nu exista v la inceput de cuvant), iar in loc de “sclavi ai romanilor”, prin care se arata doar ca cele o suta de familii proveneau din imperiu, s-a spus ca geabelii vin din Pont (Marea Neagra n.red.). Un manuscris din manastire, considerat copie dupa un document din anul 530, care vorbeste chiar despre fondarea manastirii, pomeneste despre aducerea acestor crestini de la Marea Neagra, din tara valahilor (bilad-al-Aflah). Unii cercetatori considera ca acest manuscris a fost redactat abia in sec. XVII-XVIII. In sec. XVI, un calator ceh, pe nume Cristophe Harant, povesteste despre acesti beduini si face o afirmatie surprinzatoare: capeteniile se numesc in limba lor capi.
In epoca moderna, beduinii geabeli au aflat tot mai multe despre aceasta legenda a originii lor europene, integrand-o in traditia lor orala. Un cercetator japonez, Nishio Tetsuo, a alcatuit un inventar lexical al geabelilor, care nu contine insa nici o trasatura particulara, fiind vorba doar de cuvinte arabe. Prin urmare, nici un fir care sa confirme legenda originii valahe a acestor beduini. Totusi, exista un factor biologic care merita luat in seama: cercetarile facute in anii ‘70, pe esantioane de sange, prelevate de la toti beduinii de pe muntele Sinai, au demonstrat ca geabelii sunt diferiti si destul de neobisnuiti fata de celelalte triburi de beduini. Din pacate, nu s-au facut comparatii cu populatiile din nordul sau sudul Dunarii. In plus, chiar daca s-ar face, nu stim cat de relevante ar fi rezultatele, deoarece in Balcani au avut loc, de-a lungul timpului, multe amestecuri de populatii. Iata si concluzia cercetatorului: este vorba de o interpretare eronata a textului lui Eutychius, care a luat proportii, asemenea telefonului fara fir, si a patruns chiar si in traditia beduinilor. In realitate, nu stim decat ca cele o suta de familii trimise de Iustinian sa ajute la treburile manastirii proveneau din imperiu, dar nu stim de unde anume. Etnonimul Lah nu stim la ce se refera. Valahii si Marea Neagra au fost introduse ulterior in poveste, printr-o interpretare eronata. Capi nu este un cuvant romanesc sau romanic. Nu exista urme romanice in limba geabelilor. Prin urmare, daca acesti beduini au, intr-adevar, o ascendenta europeana, acest lucru nu mai poate fi stabilit astazi decat pe baza unor analize de ADN.
O alta cercetare a fost intreprinsa de catre Laura Sitaru, dar concluziile sale sunt diferite de cele ale lui Popescu-Belis. Pe langa marturia lingvistica a calatorului ceh, mai aflam si de aventurile calatorului german Samuel Kiechel, tot in secolul al XVI-lea, care spune ca acesti beduini spun la paduchi pedoci. Mai trebuie sa tinem cont, afirma cercetatoarea, de faptul ca, la scurta vreme dupa fondarea manastirii, in anul 570, pelerinul Antoninus Placentinus, vizitand acele locuri, sustine ca la Sfanta Ecaterina se vorbeau latina, greaca, siriaca, egipteana si bessa. Or, se stie ca bessi erau un trib tracic din Balcani. Exista si astazi un trib de beduini numit bezya, care locuieste in orasul Ter, nu departe de muntele Sinai. Este aceasta o coincidenta? Oare acei “servitori romani (sau ai romanilor)” de care pomeneste Eutychius erau traci romanizati, care inca isi pastrasera limba materna si se rugau in limba lor ori intr-o limba romanica in curs de formare? Pentru Andrei Popescu-Belis, prezenta bessilor la Manastirea Sfanta Ecaterina este extrem de improbabila, in ciuda acestei marturii. Pentru Laura Sitaru, este o cale importanta de cercetare. In plus, spune cercetatoarea, existenta celor doua cuvinte cu aspect romanesc in limba geabelilor in sec. XVI este o dovada clara ca acesti beduini sunt romanici crestini care au fost arabizati. E posibil ca in limba lor sa mai existe si alte urme, dar inca nu au fost intreprinse cercetari serioase in acest sens. Inventarul lexical redactat de cercetatorul japonez nu este suficient de relevant, caci se bazeaza doar pe trei subiecti intervievati, membri ai aceleiasi familii, care, in plus, nu locuiesc in satul geabelilor, aflat chiar langa manastire, ci in orasul Ter.
Cercetarile cu privire la misteriosul trib al geabelilor sunt abia la inceput. Sa rezumam: traditia afirma ca geabelii sunt crestini europeni, adusi chiar la intemeierea manastirii, in sec. VI, pentru slujirea si paza monahilor. Nu stim exact din ce parte a imperiului provin, deoarece au avut loc interpolari in manuscrise. Din punct de vedere biologic, geabelii sunt in mod sigur un neam distinct de ceilalti beduini de pe muntele Sinai. Din punct de vedere lingvistic, ei au fost arabizati complet, dar in sec. XVI, mai existau cuvinte romanice in limba lor. De altfel, inca nu au fost intreprinse anchete lingvistice serioase asupra graiului lor. Rezulta de aici multe semne de intrebare. Dar cel mai important lucru care trebuie luat in considerare este prezenta bessilor la aceasta manastire, dar si la altele din zona. Intr-un articol intitulat “Bessi in manastirile din Orient”, pr. prof. Dumitru Staniloae inventariaza toate izvoarele care se refera la prezenta acestui neam la locurile sfinte. Astfel, pe langa jurnalul de calatorie al lui Antoninus Placentinus, pomenit mai sus, din care am aflat ca la Sfanta Ecaterina se vorbea limba bessa, mai aflam, din Viata Sfantului Teodosie, ca in manastirea intemeiata de Teodosie la rasarit de Betleem, in sec. VI, existau patru biserici: una pentru bolnavi mintal, una in care se slujea in limba greaca, una in care “neamul bessilor inalta in limba lor rugaciunile Stapanului comun” si o alta, in care se slujea in limba armeana; tot din sec. VI-VII ne provine o informatie datorata lui Ioan Moscu, care spune ca in Palestina existau doua manastiri cu numele Soubiba, una de limba bessa si una de limba siriaca; in Viata Sfantului Sava cel Sfintit se vorbeste de mai multe manastiri besse in Palestina; mai mult, o manastire de bessi exista la 553 chiar in Constantinopol. Cine sunt acesti bessi, prezenti in numar asa de mare in manastirile din Orient? Sunt traci care vorbeau o latina evoluata spre o limba romanica? Se intelege oare prin “limba bessa” limba autohtonilor traci? Semnalarea bessilor si a limbii lor la o vreme cand se presupune ca limba autohtonilor a murit demult, si ca toti tracii si dacii romanizati vorbeau latina, ar fi uimitoare. Insa cel mai important lucru care trebuie retinut este acela al prezentei incontestabile a bessilor la locurile sfinte, inclusiv la Manastirea “Sfanta Ecaterina”. Atestarea lor coincide, in mod surprinzator, cu semnalarea celor o suta de familii plecate din imperiu sa slujeasca manastirea, care stau la baza viitorului trib al geabelilor. De aici trebuie sa porneasca viitoarele cercetari.
Geabelii, “oamenii de la munte”, isi duc viata mai departe, nestiuti de fratii lor de sange. E de mirare ca nimeni nu i-a luat in seama pana acum. E de mirare ca istoricii si lingvistii romani nici n-au auzit de ei. Astazi, s-ar putea sa fie prea tarziu sa se mai poata face ceva pentru a salva de la pieire adevarul. Arabizarea ultimilor beduini valahi pare sa fie completa. Legenda va ramane legenda, daca nu se va gasi o echipa cu mult entuziasm si cu fonduri, care sa intreprinda cercetari aprofundate, sa faca anchete lingvistice si teste biologice. Va ramane doar amintirea unei comunitati de valahi, plecata acum un mileniu si jumatate sa slujeasca o manastire in Egipt.
AURORA PETAN

_______________________

Academician Virgil Candea

“Pastrarea unei insule crestine intr-o mare
islamica se datoreaza sprijinului romanesc”

- Se spune ca in secolul VI dupa Cristos, imparatul bizantin Iustinian a stramutat un numar de colonisti de la gurile Dunarii in indepartatul Egipt, pentru a construi o manastire. Este un fapt documentat sau o legenda, domnule profesor?
- Este un fapt cat se poate de real, nu e o legenda. Cercetarile intreprinse sunt serioase, iar documentele existente in arhiva manastirii “Sfanta Ecaterina” de pe Muntele Sinai confirma legaturile permanente dintre crestinismul dunarean si insula de crestinatate de acolo. La noi, in nord-vestul Imperiului Bizantin, era, fireste, o civilizatie superioara altor zone ale imperiului, iar colonistii trimisi de Iustinian au avut ca misiune zidirea manastirii. Dupa incheierea lucrarilor, acesti muncitori, vorbitori ai unei forme incipiente a romanei, au ramas pe loc, in slujba manastirii. Erau numiti bessi (bessoi - dupa unii cronicari bizantini) - numele generic al crestinilor de la Marea Neagra, urmasi ai geto-dacilor. Recunoscand originea lor latina, arabii i-au numit llah - ca o derivatie a denumirii obisnuite folosite de alte popoare pentru romani, vlah. Un alt nume generic dat de arabi colonistilor crestini din Sinai a fost jabaliyya, adica oameni de la munte. Aceste informatii, in forme variate, pot fi regasite la multi istorici si calatori, ca J.L. Burkhardt, E. Robinson, E.H.Palmer, Lina Eckenstein si altii. Dupa marturiile acestora, colonistii isi pastrasera religia crestina cel putin pana in secolul al XVIII-lea. Apoi, au trecut treptat la islam, fara sa-si fi pierdut cu totul constiinta originilor lor europene indepartate. Marcus Beza, diplomat si scriitor aroman, demonstreaza, in anii ‘30, ca trimisii sau, dupa unii, prizonierii de razboi ai imparatului Iustinian au fost aromani. El a descris destinul in istorie al acestor stramosi ai sai. Mai recent, in 1990, istoricul britanic de origine romana, John Nandris, a publicat un eseu despre “jebaliyehi”, in care face o analiza critica a izvoarelor privitoare la acesti valahi din Sinai.
- Care sunt semnificatiile istorice ale prezentei acestor aromani sau vlahi sau bessi sau jebalieni in Sinai?
- Sinaiul este un punct de pornire deosebit de important in istoria relatiilor dintre tarile romane si orientul crestin. Pe langa calugarii bizantini si colonistii protoromani, la manastirea “Sfanta Ecaterina” au vietuit si calugari veniti din Moldova si Tara Romaneasca. Mai tot timpul, legaturile au fost stranse, dar ultimele patru secole au lasat urme adanci, atat in privinta arhitecturii complexului monahal din Sinai, cat si in privinta daniilor nenumarate facute de domnii romani, potrivit arhivelor manastirii. Incepand cu secolul al XVI-lea, pana la secularizarea averilor manastiresti din secolul al XIX-lea, a lui Cuza, manastirea din Sinai a fost ajutata sistematic si continuu de toti domnitorii nostri. Ii amintesc doar pe Radu Paisie, Petru cel Tanar, Alexandru al II-lea Mircea, Petru Schiopu, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu si altii. Au contribuit cu danii importante si familii boieresti ca Balacenii si Cantacuzinii. Pastrarea acestei insule crestine intr-o mare islamica se datoreaza practic sprijinului romanesc, asa cum s-a intamplat cu multe manastiri de la Muntele Athos, din Constantinopol, Meteora, Alexandria, Palestina, Peninsula Balcanica etc. Un moment important in aceste relatii il reprezinta pelerinajul din 1682, al Doamnei Elina, mama lui Serban Cantacuzino, domnul Tarii Romanesti, la Ierusalim si Sinai. Dupa intoarcerea acasa, fiul sau va ctitori o manastire la Sinaia, pe care o va inchina manastirii “Sfanta Ecaterina”. Practic, desi romanii timpurii trimisi in Sinai au fost in cele din urma convertiti la islam, fara insa a-si pierde cu totul identitatea (dupa Robinson, ultima femeie crestina a tribului a murit la 1750), manastirea crestin-ortodoxa de acolo a supravietuit pana azi gratie romanilor.
ION LONGIN POPESCU

De la: marian_bd_rotaru, la data 2009-07-03 10:48:51" Donul Linistit " , autor scriitorul rus ( sovietic ) Mihail Solohov . Ii este contestata paternitatea asupra cartii , dar primeste premiul Nobel pentru Literatura in 1965 . Evident romanul face concesiile specifice epocii si tarii in care a fost scris . Totusi ramane o referinta , pentru istoria contemporana a cazacilor si releva aspecte ale mentalitatii si modului de viata al acestui curios grup etnic ( sunt rusi , dar nu se considera rusi ) . Cazacii au fost prezenti in istoria noastra recenta : in primul si al doilea razboi mondial , iar de curand in razboiul transnistrean . Prezenta lor nu a fost deloc fericita . Un popor razboinic pus pe jaf . Cunoasterea inamicului , este o alta valenta a acestei carti .

De acord cu aprecierile dv.,privitoare la Pe Donul linistit.Dar cum ramane cu Pamant destelenit?

eu adpr cartile...cel mai mult imi plac cartile scrise de mihail drumes...sunt bestiale..in general citesc carti de tot felul, captivante sa fie...;)) acum citesc dracula de bram stocker. si e f interesanta...

De la: marian_bd_rotaru, la data 2009-07-03 20:31:23Pentru tmmh16 : In urma cu ceva timp in urma ati afirmat ca v - ar interesa o carte despre Cadrilater . Ma tem ca o monografie a Cadrilaterului in care sa se prezinte istoria , geografia si etnografia acestui tinut romanesc , inca nu a fost scrisa . In lipsa de altceva , postez articolull de mai jos si care imi pare relevant . Autoritãþile otomane din Dobrogea au însãrcinat pe cãrturarul Nifon Bãlãºescu sã organizeze ºcolile româneºti ºi sã creeze altele acolo unde nu existau. In sec. XIX a continuat sã funcþioneze vechea ºcoalã româneascã din Turtucaia unde documentele au pãstrat numele unei întreg pleiade de învãþãtori începând cu dascãlul Rusu ªaru în 1774. În Silistra încã înainte de 1850 funcþiona o ºcoalã româneascã din care ieºiserã serii întregi de absolvenþi. Dascãlul Petru Mihail nota ,,anul 1847 martie întâiul: m-am tocmit la ºcoalã ca sã învãþ pe copii carte româneascã“. C. Petrescu, ce crease în 1866 o Eforie, un comitet ºcolar va tipãri cu ajutorul mitropolitului de Silistra în 1874 un abecedar turco-român. La dotarea ei a participat începând cu 1877 guvernul României. La iniþiativa conducerii ºcolii normale din Silistra a fost înfiinþatã ,,Societatea românã pentru culturã ºi limbã“ care deþinea regulament, statute, registre ºi sigiliu propriu, iar scopul ei era ,,de a propaga prin toate mijloacele putincioase între românii din aceste pãrþi, învãþãtura limbii materne“ ºi de ,,a conlucra la dezvoltarea educaþiei naþionale ºi a apãra privilegiile ei“. Mai exista ºi ,,Comunitatea Bisericii Româneºti“ [36].

ªi la 1854 se va vãrsa sânge românesc la sud de Dunãre, voluntari români luptând eroic la asediul Silistrei [37]. Înainte de jumãtatea sec. XIX cãlugãrul Partenie descrie locuitorii Dobrogei: ,,þãrani numiþi români au un port bulgaresc ºi vorbesc limba româneascã, foarte primitori ºi ospitalieri [38].

La 1878 Cadrilaterul cuprinzând chiar Varna ºi Rusciucul a fost oferit României înainte de constituirea statului independent bulgar, însã atunci România nu l-a primit pentru a nu-ºi pierde printr-o tranzacþie dreptul ei asupra sudului Basarabiei. Nici în timpul rãzboiului sârbo-bulgar din 1886, România nu a înþeles sã profite de situaþia grea a Bulgariei [39].

De abia dupã ce s-a consemnat pierderea sudului Basarabiei, I. C. Brãtianu ºi M. Kogãlniceanu, la 24 iunie 1878 cereau includerea Silistrei. La sfârºitul rãzboiului din 1877 Rusia ar fi fost de acord ca României sã-i revinã ºi Cadrilaterul, însã pentru a pedepsi refuzul României de a semna cedarea sudului Basarabiei, va susþine ca sudul Dobrogei sã aparþinã Bulgariei. Cam târziu s-a hotãrât Brãtianu sã afirme rãspicat cã ,,pe când Bulgaria era a Turciei, Dobrogea era a Þãrii Româneºti“ [40]. Guvernul de atunci a retras doar funcþionarii din Basarabia, iar referitor la Dobrogea nu a înþeles poate importanþa acesteia [41]. Congresul de pace de la Berlin ne-a dat ºi Silistra însã la punerea pe teren a graniþei, acest oraº ne-a fost sustras, România cerându-l apoi în 1879, 1884, 1886 în faþa comisiei internaþionale de delimitare a frontierei dobrogene. Negocieri au avut loc la Londra ºi Petersburg unde se parafeazã în 26 aprilie 1913 un protocol prin care Bulgaria recunoaºte apartenenþa la statul român a Silistrei cu o zonã exterioarã de 3 km. La aplicarea acestuia au apãrut probleme privind locul de unde înþelegeau pãrþile sã înceapã mãsurarea celor 3 km [42].


În Cadrilater ºi chiar la sud de acesta, þinutul era ocupat de un numãr mare de turci, cei mai mulþi dispuºi sã emigreze. Atribuitã însã principatului autonom al Bulgariei, Dobrogea de sud va fi împânzitã cu elemente bulgare, absente aproape pânã atunci în regiune.

Balcic. Gradina lui Allah. Foto Jurnalul NationalBãlcescu, mergând spre Constantinopol a întrebat mirat ,,unde-s bulgarii?“, iar Carol I a mãrturisit cã pânã la Plevna n-a vorbit cu localnicii altfel decât româneºte. Erau voci care cereau tot pãmântul unde se auzea vorbã româneascã: Vidinul, Rahova, ªiºtovul, Turtucaia, Silistra, Ostrovul ºi tot malul dobrogean pânã la mare stãpânit cândva de legiunile romane ale strãmoºilor noºtri. O statisticã din 1850 în cazaua Balcic dãdea în 84 localitãþi doar 682 familii bulgare, iar în Bazargic în 89 de localitãþi doar 930 familii bulgare. Iatã deci cum populaþia bulgarã a Cadrilaterului este sositã în zonã abia dupã 1878 din restul Bulgariei, Rusia, Turcia ºi chiar România. Aceastã stare de fapt au recunoscut—o ºi savanþii bulgari. P. Gabe, Miletici care scriu cã ,,populaþia bulgarã din nord-estul Bulgariei ºi mai ales cea din Dobrogea ºi din þinuturile Varna, Silistra ºi Sumba provine în marea ei majoritate din sudul Bulgariei ºi din regiunile muntoase ale Balcanilor.“ [43]

Etnograful austriac Kanitz a obsevat în cãlãtoriile din 1866-1879 cã aºezãrile bulgare sunt recente chiar ºi în Varna care era mai mult turco-tãtarã ºi cã populaþia româneascã formeazã majoritatea locuitorilor la Turtucaia. Învãþãtorul bulgar Raici I. Blãscov scria în 1868 cã bulgarii din jurul Silistrei în satele Popina, Aidemir ,,vorbeau mai mult româneºte”. Mai spunea cã preoþii foloseau limba românã în bisericã iar în staul Calipetrovo toate cãrþile bisericeºti erau româneºti, slavona era dispreþuitã ºi cã doar el a început sã cânte ,,Gospodi pomilui“ în loc de românescul ,,Doamne miluieºte”. Vechimea românilor în Cadrilater e doveditã de faptul cã în timpul stãpânirii turceºti biserica din Silistra ºi Turtucaia era româneascã. Primele colonizãri bulgare sunt din timpul rãzboaielor ruso-turce de la sfârºitul sec. XVIII ºi începutul sec. XIX, însã abia dupã 1878 ponderea lor creºte, populaþia Cadrilaterului la 1912 fiind de 48% turco-tãtari, 43% bulgari, 2,3% români. [44]

În urma atacului Bulgariei împotriva foºtilor aliaþi, armata românã intrã în Cadrilater, înainteazã spre Sofia, fãrã a întâmpina rezistenþã. La conferinþa de pace de la Bucureºti din 1913 se recunoaºte României stãpânirea Dobrogei de sud (Cadrilaterului). Despre aceastã pace, Grecia spunea cã a fost ,,bine fãcutã solid“ toate þãrile în afara Bulgariei au fost mulþumite. Chiar ºi Bulgariei, rãzboaiele i-au adus un surplus de populaþie de 1.200.000 locuitori [45]. Dupã pacea din 1913 pan-slaviºtii au distrus monumentul voluntarei ,,valaco-tribalianã“, Mariþa, în vârstã de 15 ani, eroinã a rãzboiului din 1877-1878, fiind prima din cele 5 victime din rândurile a 37 fete de la Smârdan.

Încã de la aderarea Bulgariei la Tripla Alianþã, ea îºi rezerva dreptul sã emitã pretenþii teritoriale asupra României. Între august 1916-nov. 1918, Bulgaria va ocupa Dobrogea întreagã. În dezastrul românesc de la Turtucaia a cãzut prizonier ºi apoi ucis de bulgari publicistul arãdean Mircea Russu ªirianu ce lupta ca voluntar în armata românã [46].

La sfârºitul rãzboiului ni se recunoaºte dreptul asupra Cadrilaterului. În 13 dec. 1919, prezentantul musulmanilor din Dobrogea (în Parlamentul român intraserã 4 deputaþi musulmani) amintea cã ,,la marele congres din Constanþa al musulmanilor s-a protestat contra dezlipirii Cadrilaterului de þara mamã, România“ [47]. Principala populaþie a Cadrilaterului dorea sã fie între frontierele României, simþind de pe atunci viitoarele campanii de slavizare a ei pe care i le va aplica Bulgaria mai târziu.

În perioada cât Cadrilaterul a fost în componenþa României, ponderea bulgarilor a rãmas constantã (40%), iar în timp ce elementul turco-tãtar va scãdea prin emigrare, elementul românesc va creºte de exemplu : între 1928-1938 de la 14.7% la 29% prin colonizãri. Începând cu 1925, aromânii, cãrora statul grec le-a rãpit pãmânturile ºi le-a dat grecilor aduºi din Asia Micã, vor fi colonizaþi în Dobrogea de sud, beneficiind de loturi între 5, 10, 15 ha. (militarii pânã la 75 ha). Au fost aduºi din Macedonia greacã aproape 80.000 macedo-români. Ei au întemeiat sate precum: Fraºari, Gramoºtea, Regina Maria, General Dragalina, Ezibei, Cusuiul din Vale, Regele Mihai etc.

Cadrilaterul se încadreazã în societatea româneascã. În judeþul Durostor funcþionau 2 licee româneºti, 2 bulgare, 1 liceu comercial, 1 gimnaziu mixt, alte 205 ºcoli ºi 95 grãdiniþe. Aceeaºi reþea ºcolarã funcþiona în Caliacra. La Silistra apãreau publicaþii ca: Dobrogea Culturalã, Dunãrea, Cadrilater, Învãþãtoul Durostorean, Acþiunea Româneascã, Românul, Viitorul Silistrei, Þara lui Mircea, iar la Bazargic apar Curierul Caliacrei, Straja Cadrilaterului, Cuvântul nostru, Legionarii, Buciumul, Caliacra, Sentinela românã, Cãminul nostru, Frontiera, Semãnãtorul, Dobrogea de sud. Se construiesc 80 km cale feratã, aeroport la Bazargic ºi Balcic, port la Balcic, Palatul Administrativ, sedul sucursalei B.N.R., spitalul judeþean, clãdirea liceului de bãieþi în Bazargic, uzine electrice etc. [48]

În 1928, regina Maria începe construcþia unui mic castel la Balcic, transfomând locul într-un cuib de liniºte ºi regãsire deosebit de pitoresc. Conform testamentului ,,cu trupul voi odihni la Curtea de Argeº, lângã iubitul meu soþ, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sã fie aºezatã sub lespezile bisericii ce am clãdit-o pe malul Mãrii Negre în Cadrilater“. În 1940 inima îi este dusã la Bran iar din 1965 la Muzeul Naþional de Istorie [49].

În tragica varã 1940, diplomaþii bulgari vorbeau deja de probabilitatea ca Bulgaria sã primeascã sudul Dobrogei ,,ca un cadou din mâinile Uniunii Sovietice“. ªi Hitler a fãcut presiuni pentru aceastã soluþie. Drama Basarabiei, Bucovinei ºi Ardealului, a fãcut ca cedarea celor 2 judeþe dobrogene sã treacã aproape neobservatã. Comitagii bulgari infiltraþi de organizaþia teroristã DVRO au început asasinate pentru ca românii sã plece cât mai repede ºi sã îºi lase bunurile. În zadar populaþia striga: ,,Nu cedãm, sã luptãm!“.

Tratatul de la Craiova din 7 sept. 1940 semnat de Antonescu la 10 sept. Ceda Bulgariei un teritoriu de 7.726 km2, 378.000 locuitori, oraºele Balcic, Bazargic, Silistra, Turtucaia. Toþi românii erau obligaþi sã pãrãseascã teritoriul cedat. În 1913, când România a dobândit Cadrilaterul, Bulgaria a primit în compensaþie de la turci Tracia. Slaba pondere a bulgarilor aici înainte de sec. XIX ºi mai ales înainte de 1878 o recunosc chiar bulgarii. Dr. Miletici scria ,,sã credem cã în Dobrogea exceptând oraºele este o populaþie veche bulgãreascã, ar fi sã ne înºelãm singuri. Bulgari autohtoni întâlnim numai de la linia Rusciuc-Varna spre sud“. În Cadrilater, scria cã ,,n-am putut gãsi o singurã localitate cu populaþie indigenã. Istoricul, fost ministru al Bulgariei C. Jencek scria ,,elementul bulgãresc între Iantra ºi Marea Neagrã este foarte slab reprezentat, iar în Târnovo, ªumla, Silistra se cãlãtoreºte ca într-o regiune turceascã“. Prof. Romansky scria ,,creºterea numãrului bulgarilor în regiunea Varna-Silistra în ultimi 30 ani se datoreºte faptului cã bulgarii originari din alte þinuturi i-au înlocuit pe turcii ce emigrau“. Atlasul otoman din 1840 ºi raportul guvernatorului Dobrogei din 1856 nici nu îi enumerã pe bulgari printre locuitorii regiunii [50].

Zahu Panã aprecia cã tratatul de la Craiova din 1940 ar fi cel mai ruºinos act semnat de România, nu doar pentru cã s-a cedat un teritoriu fãrã luptã unui adversar net inferior, dar acesta este singurul care a retras pe toþi românii din teritoriul cedat printr-un schimb neechitabil de populaþie [51].

Au pãrãsit România în 1940, 61 000 de bulgari ºi s-au refugiat din Cadrilater 100 000 de români, lãsând în urma lor sate ca Doimuºlari, Cainargeaua Mare, Curt-Bunar, Sarsânlar, Acadânlar, Popina, Casim, Amutli, Stejarul, Vultureºti, Cavarna etc. Pe ansamblu în Dobrogea erau 223.000 români ºi 173.000 bulgari. Existã pãreri cã în 1940 în Cadrilater bulgarii ar fi fost deja pe locul III, dupã români ºi turco-tãtari. În veacurile de dominaþie otomanã, sudul Dobrogei a fost aproape complet turcizat ºi cu toatã îngãduinþa turcilor din sec. XVII-XVIII, prin 1850 în întreaga Dobroge erau numai 7-8 000 bulgari în oraºe faþã de 50 000 români ºi 43 000 în sate faþã de 166 000 români. Prin spor natural nu puteau creºte între 1850 cu 750% ajungând la 50 000, ci doar la vreo 20-25 000. Restul nu au fost originari de aici. Dobrogea au stãpânit-o: 292 ani bulgarii (679-971), 280 ani bizatinii (971-1186 ºi 1320-1385), 70 ani patriarhatul din Constantinopol (1250-1320), 458 ani turcii (1420-1878) ºi 679 de ani romanii, strãmoºii noºtri la care se adaugã 77 ani de stãpânire directã a românilor (1385-1420 ºi 1879-1919) plus 64 ani de dominaþie a valahilor asãneºti (1186-1250) totalizând 820 ani de stãpânire latino-romanã ºi 292 ani de dominaþie bulgarã [52].

Stimate marian_bd_rotaru va sunt recuoscator pentru precizrile referitoare la Cadrilater.Nu stiu cum ma pot revansa.

www.bizcar.ro/Garcia_Marquez_Ultima_Scrisoare.php

All Things Grow With Love

Pentru .trnmh16 . Din pacate nu am citit " Pamant Destelenit " si prin urmare nu ma pot pronunta . Pe de alta parte consider ca literatura sovietica are meritele ei . In primul rand zugraveste o realitate istorica . Politica strutului , gen " nu vreau sa stiu de cutare lucru sau eveniment " , nu - i de loc fericita . O greseala produsa si neconstientizata , poate sa se repete oricand . Cat despre articolul referitor la Cadrilater , sa fim recunoscatori celui care l - a scis si publicat . Eu nu am facut altceva decat sa il postez pe acest topic . Deci cel caruia trebuie sa - i multumim , este domnul Viorel Dolha . Datoria noastra , este de a transmite la cat mai multi informatia . Este mare nevoie de asa ceva !

Pentru trnmh16 . Voi posta in continuare ceea ce de fapt trebuia sa fie de la inceput . Initial am gandit , sa ma refer numai la istoria recenta . Deci cu scuzele de rigoare voi posta si prima parte a articolului domnului Viorel Dolha .
V. Pârvan spunea: ,,Dintre þãrile care alcãtuiesc România de azi, Dobrogea este cea mai veche þarã românã. Cu mult înainte ca dacii din Dacia sã se facã romani, dacii din Dobrogea au început sã vorbeascã latineºte, sã se închine ca romanii ºi sã-ºi facã oraºe ºi sate romane…“[1].

Prin Dobrogea de sud, Dobrogea Nouã sau Cadrilater se desemneazã judeþele Durostor (3.226 km2) ºi Caliacra (4500 km2) aflate între graniþele României între 1913-1940. Acest Cadrilater (patrulater) este urmaºul Cadrilaterului format de cetãþile Rusciuc, ªumla, Varna ºi Silistra din timpul turcilor care era mai întins [2].

Cadrilaterul este ºi el parte a spaþiului etnogenezei româneºti, care în sud a avut loc pânã în Balcani. Din sec. VIII-VI îdHr. a avut loc colonizarea greacã a litoralului vestic al Mãrii Negre, dar dincolo de zidurile cetãþilor populaþia cea mai importantã o constituiau geþii. Herodot povesteºte cã înainte de a ajunge la Istru, Darius a biruit mai întâi pe geþi, ce se credeau nemuritori ºi care au luptat cu multã vitejie în trecãtorile munþilor Balcani ºi la nord de aceºtia. [3]

În sec. II îdHr. rege peste geþii din sudul Dobrogei, aliat cu romanii împotriva bastarnilor ºi rãsplãtit de Octavian cu titlul ,,amicus et socius populi romani“ a fost Rholes [4]. Burebista pusese stãpânire pe oraºele greceºti de la Olbia pânã la Apollonia. Dionysopolitanii recunoºteau cã acesta, devenit ,,stãpânul întregii þãri de dincolo ºi de dincoace de fluviu“ era ,,cel dintâi ºi cel mai mare dintre regii Tracilor“ [5]. Poetul Ovidiu recunoºtea ,,cã-i învinsã de geticã elena“ [7].


Ceilalþi strãmoºi ai noºtri, romanii îºi aduc legiunile în zonã încã din anul 72 îdHr. dar incorporarea efectivã la imperiul roman va avea loc dupã 29 îdHr. pentru ca la 46 d.Hr., Duorostor sã fie deja municipium din provincia Moesia Inferior. Referitor la numele acestei provincii, sã menþionãm cã Sallustius spunea cã ,,moesii sunt totuna cu vechiul neam aprig al geþilor“ [8]. La Durostorum (Silistra) a fost fixatã legiunea a XI-a Claudia. Sub Antonius Pius se gãsesc numeroase enclave de veterani ºi negustori romani sau romanizaþi convieþuind cu geþii bãºtinaºi. Romanii vor numi Dobrogea ºi Scythia Minor de la populaþia stabilitã aici în sec. III îdHr. ºi asimilate de geþi. ,,Sciþi au fost numiþi ºi Ioan Cassian, Aethicus, Histricus, Dionisie Exiguus ºi alþi monahi din Dobrogea care foloseau în vorbire ºi în scris limba latinã fiind precursori ai vechii literaturi române împreunã cu autorii anonmi ºi de la Durostorum (362), Niceta Remesianul etc.

Teritoriul dintre Dunãre ºi mare a fost scena treceriii a aproape tuturor popoarelor migratoare cunoscute de istoria europeanã. Autohtonii daco-romani s-au apãrat uneori bizuindu-se pe forþele lor, alte ori, aºa cum s-a întâmplat în 594 când generalul Priscus primea ajutorul orãºenilor din Durostorum împotriva slavilor, se alãturau puterii militare a Bizanþului. Când Constantinopolul fãcea abuzuri centralizatoare ºi fiscale ei ofereau ajutor adversarilor acestora. În momentele de slãbiciune ale bizantinilor, rezistenþa era organizatã în exclusivitate de obºtile sãteºti ºi ,,romaniile populare“ [9].

În sec. IV Constantin cel Mare a creat episcopate la Tomis, Odessos (Varna), Durostorum, Appiaria, Abrittus (Razgrad), Sexanta-Prisca (Russe), Novae (ªiºtov), Nicopolis, Oescus (Isker), Ratiaria (Arciar), Viminacium (Kostolac), Singidunum (Belgrad) pentru populaþia romanicã [10]. La Durostorum s-a nãscut generalul roman Aetius care i-a înfrânt pe huni pe Câmpiile Catalunice în 451. [11]

Limba bisericii a fost multã vreme latina, lucru arãtat ºi de existenþa episcopatelor dunãrene pânã la sfârºitul sec. VI (un episcop Ursus era încã la 787 în Abrittus). Latina i-a influenþat ºi pe slavii aºezaþi în Peninsula Balcanicã începând cu sec. VII, ei preluând din latinã numeroase cuvinte (oltar, kalenda, þesar-þar). Slavii au ajuns sã aibã chiar conducãtori de neam latin (Laurentius, Menandru, Sabinus, Paganus) înainte de creºtinarea bulgarilor. Dupã creºtinarea acestora la 865 s-au înfiinþat episcopate slave la Silistra ºi Vidin ce le au continuat pe cele latine. De aici probabil s-a tras ºi limba slavonã în biserica românilor fiindcã mulþi monahi se vor refugia la nord de Dunãre dupã distrugerea statului bulgar din 1018. [12]

Populaþia romanizatã dintre Dunãre-Balcani ºi mare a sprijinit oºtile bizantine în luptele cu bulgarii în 971 ºi în luptele cu Sviatoslav, cneazul Kievului. Pe acest teritoriu a fost constituitã thema Pradunavon (Paristrion) [13]. Ponderea neamurilor turce în structura etnicã a Dobrogei devine însemnatã la începutul mileniului II, autohtonii trebuind sã þinã piept pecenegilor, uzilor, cumanilor, tãtarilor.

La confluenþa sec. XII-XIII ºi Cadrilaterul a fost integrat statului româno-bulgar al Asãneºtilor. Dupã anul 1000, aici sunt atestate formaþiuni politice ca cea din jurul Silistrei conduse de Tatul [14]. În 1245 o scrisoare a papei Innocenþiu IV îi menþioneazã pe românii care locuiau pe teritoriul dintre Dunãre ºi mare [15].

În jurul anului 1320 se cristalizeazã nucleul statal independent Þara Cãrvunei cu fortificaþii la Cavarna, Caliacra, Dristra. Balica, unul din cârmuitorii acesteia intervenea în conflictele din imperiul bizantin. Dobrotici va fi recunoscut despot de cãtre Bizanþ fiind suveran în Dobrogea, valea Carasu, zona Silistra, Vlahia Asãneºtilor etc. A luptat în multe rânduri împotriva turcilor, a þaratului de Târnovo, a Genovei sprijinitã ºi de unguri. S-a sprijinit pe ajutorul domnului Vlaicu Vodã, pe al Veneþiei ºi ºi-a întãrit prestigiul printr-o unire dinasticã cu Bizanþul. Va fi urmat de fiul sãu Ioancu, care va continua politica antiotomanã [16].

Vlaicu Vodã a avut ºi el posesiuni pe malul drept al Dunãrii [17]. ªi Radu I Basarab a colaborat cu Dobrotiþã [18]. Moartea în 1386, dupã o domnie de aproape 4 decenii a despotului Dobrotiþã a deschis prilejul ca moºtenirea acestuia sã fie râvnitã de þaratul bulgar de la Târnovo ºi de turcii otomani. Pentru Dobrogea a luptat în 1386 ºi Dan I, iar dupã moartea acestuia într-o luptã cu þarul bulgar ªiºman îi urmeazã la domnie fratele sãu Mircea [19]. Susþinut de contingentele dobrogene, Mircea cel Bãtrân îl învinge ºi alungã de la putere în 1388 pe vizirul Candarli Ali Paºa ºi înfãptuieºte unirea Dobrogei (inclusiv Silistra) cu Þara Româneascã.

Din 1390 stãpânirea lui Mircea în Dobrogea este formulatã ,,terrarum Dobrodicii despotus“. Cetatea Dârstorului apare în titlul voievodului ca entitate separatã pentru cã ,,Þara Dristei“ separatã de despotatul lui Dobrotici a luat naºtere în jurul centrelor Pãcuiul lui Soare ºi Silistra [20].

Dupã cucerirea Bulgariei (cu toate cã de exemplu, Mircea a salvat Vidinul la 1390) turcii în 1393 atacã Dobrogea asediind cetatea Silistra. Oºtirea lui Mircea, ajutatã de populaþia oraºului este învinsã printr-un ,,ºiretlic“. În tratatul încheiat între Mircea ºi Baiazid se spunea ,,toþi creºtinii care îmbrãþisând religia lui Mahomed vor trece apoi din regiunile supuse puterii noastre în Valahia ºi vor deveni acolo din nou creºtin, nu vor putea fi reclamaþi în nici un fel ºi atacaþi“ [21]. În iarna 1393-1394 Mircea a repurtat o victorie desãvârºitã la sud de Balcani în zona Karânovasâ. Urmarea fost redobândirea Silistrei. [22] La 1404 arhiepiscopul Ioan de Sultanieh afirma : ,,lângã Marea cea Mare sau Ponticã este Valahia o þarã mare. Are un domnitor al sãu ºi deºi turcul a prins pe mulþi dintre ei, nu a dobândit stãpânirea acestei þãri“ [23].

Încercarea turcilor de a cuceri Silistra româneascã în 1408, a eºuat. Dupã Mircea, fiul sãu a continuat aceeaºi politicã. La 1418 întitulându-se ,,Mihail, domn al Tãrii Româneºti ºi al munþilor ºi pânã la Marea Neagrã“. Dan II izbutise cu forþa armelor sã asigure controlul Dunãrii luptând în 1425 la Vidin ºi Drâstor. ªi Radu II se va intitula domn ºi al ,,Podunaviei pânã la Marea cea Mare“. Existã ipoteze cã Dobrogea a fost cuceritã de turci speculând rivalitatea dintre Dan II ºi Radu II dar ºi pãrerea cã stãpânirea româneascã s-a menþinut în Dobrogea pânã între anii 1445 (Vlad Dracul) ºi 1462 (Vlad Þepeº) [24].

Vlad Dracul cu fiul sãu V. Þepeº asediazã în 1445 Silistra ºi cucereºte Turtucaia ajutat de cruciaþi. În iarna 1461-1462 Vlad Þepeº a trecut prin sabie malul drept al Dunãrii de la Zimnicea pânã la gurile Dunãrii, ucigând 23.809 supuºi turci ºi primind la nord de fluviu numeroºi creºtini [25].

Turcii au zis þinutului dintre Dunãre ºi mare pânã la Varna Dobrugi-lli, adicã þinutul lui Dobrugã, dupã numele celui mai vechi stãpânitor al zonei pe care îl ºtiau [26]. Dupã definitivarea cuceririi ei de cãtre otomani între 1445-1466 [27], Dobrogea a fost organizatã militar ºi administrativ în sangiacurile Tulcea ºi Silistra. Populaþia creºtinã era exclusã de la serviciul militar dar efectua îndatoriri administrativ-poliþieneºti. În unitãþile militare din Dobrogea se aflau pe lângã turci ºi cazaci, tãtari. Sangeacul Silistra avea districtele Constanþa, Mangalia, Balcic ºi Bazargic [28].

În 1595 Mihai Viteazul a eliberat oraºul Silistra fãrã însã a cuceri ºi cetatea. Împreunã cu Aron Vodã a alungat garnizoanele turceºti din raialele din sudul Moldovei ºi Dobrogea, Nicopol, Rusciuc, Vidin, Vârºeþ. Dupã înfrângerea lui Hdãm Paºa, conducãtorul Vidinului, Mihai a stat în þinutul acela 10 zile. ªi în 1596 el va intreprinde o campanie la sud de Dunãre [29].

În februarie 1603 voievodul Radu ªerban a lovit ºi el Silistra ºi înfrânge pe Ahmed-Paºa [30].
Bogdan Boksici primul episcop catolic al Bulgariei fãcea la 1641 constatarea cã locuitorii bulgari din Dobrogea ,,vorbesc ºi turceºte ºi româneºte“. În toatã perioada stãpânirii turceºti în zonã, pe fondul autohton al acelor dicieni sau ,,români vechi “, au continuat sã se stabileascã locuitori din Muntenia, Transilvania ºi Moldova. În sec. XVIII oraºul Silistra cuprindea 60.000 locuitori, cam cât Bucureºtiul de atunci [31].

La 1673 Grigore Ghica, Mihai Apafi ºi ªtefan Petriceicu împreunã cu Polonia adunaserã oºti ºi se pregãteau sã atace cetãþile Silistra, Brãila, Ismail, Chilia. Tighina, Cetatea Albã. Peste un secol în 1773 forþele ruse desfãºurau lupte în Dobrogea mai ales pentru cucerirea Silistrei. În aprilie, unitãþi de voluntari români sub comanda maiorului Bogdan au executat atacuri în jurul Vidinului, iar în iunie un detaºament format dintr-un regiment de infanterie, 1 de carabinieri, arnãuþi ºi recruþi a atacat Turtucaia ºi i-a înfrânt pe otomani. Pe timpurile acelea Vâlsan considerã cã s-ar fi elaborat de cãtre români o hartã a Dobrogei [32].

Mitropolia Brãilei (Proilavei) cuprindea ºi Silistra unde de câteva ori s-a ºi mutat reºedinþa acesteia. În sec. XVI-XVIII în fruntea mitropoliei de Dârstor au pãstorit o întreagã pleiadã de clerici români. Biserica mitropolitanã din Silistra ºi biserici din zonã au fost întreþinute serios de domnii români. N. Iorga a gãsit cãrþi vechi pe care era ,,în grai românesc însemnarea vechilor dascãli“, iar în ºcoala româneascã din Turtucaia (sec. XVII) condicele ºi cãrþile bisericeºti cuprindeau un întreg pomelnic de vechi cãrturari. În sec. XVII erau la Silistra 40 de ºcoli islamice [33].

În 1806 armatele þariste ocupã iar cetãþile din Moldova ºi Dobrogea [34]. În 1811 la un recensãmânt moldovenesc se semnaleazã 2487 ,,bãjenari de peste Dunãre“ din care mai mult de o mie ,,români veniþi din satele dobrogene“ [35].

Sper ca Domnul Viorel Dolha sa dezvolte subiectul intr - o monografie a Cadrilaterului , care sa fie cat mai curand publicata .

Rebecca, N-as mai vrea sa fiu tanar - Daphne du Maurier, Calugarul - M.G. Lewis, Nababul- Alphonse Daudet

Autor : General (r.) dr. EMIL STRÃINU

ROMÂNIA, PE HARTA MISTERELOR LUMII Î n lume existã mici populaþii izolate, ce se considerã a fi urmaºii primilor oameni de pe Pãmînt. Aºa se socotesc multe comunitãþi din Caucaz, bascii din Pirinei ºi Quanchii din Canare, iar exemplele ar putea continua. Dar puþini ºtiu cã în þara noastrã, în preajma Munþilor Gagu, din masivul Retezat, trãiesc aºa-numiþii gugani sau gugulani, pãstori voinici ºi foarte înalþi, cu viaþã retrasã ºi particularitãþi lingvistice destul de stranii, care se pretind a fi urmaºii direcþi ai dacilor ºi coborîtori din… cei mai vechi oameni din lume. Neam de pãstori, guganii îºi trag numele ºi se cred de-o seamã cu piscul din Masivul Godeanu, la sud de Retezat, care are 21 de vîrfuri, toate peste 2.000 de metri, dar nici unul mai mare ca vîrful Gagu (2.291 metri). Anumite particularitãþi lingvistice (dialecte) în vorbire, destul de stranii, au creat legende ºi au fãcut din gugulani un izvor de presupuneri ºi ipoteze, care îºi au originea în preistorie. Credinþa acestor pãstori români, cum cã ar fi cei mai vechi oameni de pe Pãmînt, este mult mai adîncã decît legenda, pentru cã ajunge tocmai la rãdãcina miturilor primordiale ale omenirii. Î n lume existã mici populaþii izolate, ce se considerã a fi urmaºii primilor oameni de pe Pãmînt. Aºa se socotesc multe comunitãþi din Caucaz, bascii din Pirinei ºi Quanchii din Canare, iar exemplele ar putea continua. Dar puþini ºtiu cã în þara noastrã, în preajma Munþilor Gagu, din Masivul Retezat, trãiesc aºa-numiþii gugani sau gugulani, pãstori voinici ºi foarte înalþi, cu viaþã retrasã ºi particularitãþi lingvistice destul de stranii, care se pretind a fi urmaºii direcþi ai dacilor ºi coborîtori din… cei mai vechi oameni din lume. Neam de pãstori, guganii îºi trag numele ºi se cred de-o seamã cu piscul din Masivul Godeanu, la sud de Retezat, care are 21 de vîrfuri, toate peste 2.000 de metri, dar nici unul mai mare ca vîrful Gagu (2.291 metri). Anumite particularitãþi lingvistice (dialecte) în vorbire, destul de stranii, au creat legende ºi au fãcut din gugulani un izvor de presupuneri ºi ipoteze, care îºi au originea în preistorie. Credinþa acestor pãstori români, cum cã ar fi cei mai vechi oameni de pe Pãmînt, este mult mai adîncã decît legenda, pentru cã ajunge tocmai la rãdãcina miturilor primordiale ale omenirii. Se povesteºte, de pildã, cã strãmoºii ancestrali ai gugulanilor ar fi urmaºii pãmîntenilor din Gigantomachia Elina, care pãºeau din munte în munte, cum am cãlca noi din piatrã în piatrã, iar Iovan Iorgovan ar fi nimeni altul decît modelul dupã care a fost întruchipat Hercule, lupta acestuia cu balaurul avînd loc la poalele Muntelui Oslea, de lîngã izvorul Cernei, cum se pãstreazã în baladele populare din partea locului, ºi nu pe Ossa din Olimp, cum se nareazã în Odiseea. Probabil cã Homer, împreunã cu Hesiod, au strãmutat Gigantomachia din Þara Haþegului, leagãnul civilizaþiei româneºti, pe coasta golfului Thermaios, ca sã le fie, probabil, mai la îndemînã. Ideea cu Gigantomachia Carpaticã a fost lansatã, cu exemplificãri patronimice, de Nicolae Densuºianu (1846-1911), în opera sa capitalã „Dacia Preistoricã", fiind reluatã în multe studii de datã recentã, ce reanimã aceastã poveste care, în nici un caz, nu trebuie uitatã!
Numele de giganþi vine de la Hogigas (Uriaº) care, fiind identic cu Ho geganes, poate însemna ºi „nãscut pe pãmînt", adicã bãºtinaº. Este, credem, revelator sã reamintim cã în textele antice se pomeneºte de localitatea Gigonul (guganul), iar pe harta geograficã a României, lîngã Caransebeºul de astãzi, este menþionatã aºezarea cu numele de Gagnis, pentru a ne convinge de strãvechea etimologie miticã a guganilor.

Despre gugulani , in " Secretele Terrei " autor Eugen Delcea , editura OBIECTIV si referiri in lucrarile lui Victor Kernbach : " Dictionar de Mitologie " si " Enigmele Miturilor Astrale "

Eu si statuia mea(autorul nu-l mai tin minte,fiinca ropmanul respectiv l-am citit acum aprox.50 de ani).M-a impresionat in mod deosebit.Mama de Aplphose Daudet!!!!!!

Domnule marian_bd_rotaru,incerc sa va trimit romanul Pamant dstelenit in format electronic.Eu,a trebuit sa-l citesc in liceu,fiind prevazut in lista obligatorie de citit .

Magicianul

Pt .trnmh16 . Va multumesc . Cartile sunt singurul dar care ma intereseaza .

Un interesant studiu despre " extremul orient " al spatiului romanesc , a publicat domnul Viorel Dolha , Astept de la domnia sa , dezvoltarea acestor articole in carti monografice .
Transnistria a avut dintotdeauna acelaºi rol în planurile imperiale ruseºti: de avanpost ºi de cap de pod militar spre Europa civilizatã. Astãzi, Noua Rusie îºi impune poziþia la graniþa cu NATO printr-o politicã agresivã, de forþã.

Documentarul, a cãrei ultimã parte o publicãm în acest numãr al revistei Rost, prezintã istoriografic soarta acestei fîºii de pãmînt transnistrian, rîvnitã ºi folositã de-a lungul secolelor într-un singur scop: strategic.



Toponimia confirma românitatea Transnistriei

Iatã în continuare o serie de nume ale localitãþilor de dincolo de Nistru: Singuri, Volosovca, Cioban, Beseni, Volosschie, Cãrãcinþi-Valahi, Cotiujani, Uºita, (lîngã izvoarele Bugului); Glodoasa, Troianca, Mamaica, Adabaºi, Alexandria, Perepelitino, Santuia, Mãlai (pe lîngã Kirovograd); Buric, Fundescleevca, Vîrºaþi, Curecni (între Cigirin ºi Novomirgorod); Babanca, Burta, Tecucica (lîngã Novoarhanghelsk); Rãzmeriþa, Selari, Moldovca, Moldovscaia, Odaia, Moldovanca (lîngã Olviopol); Arcaºi, Cantacuzinca, Moldovca Braºoveanovca, Pãdureþ, Urîta, ªerbani, Arnautovca (lîngã Voznerensk); Baraboi, Grãdiniþa, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca (lînga Odessa); Coºuri, Guºa, ªura-Bondureni, Buda, Soroca, Chisleac, Bursuci, Odaeva, ªura (lîngã Gaisan) etc.

În 1893, Th. Burada menþioneazã urmãtoarele sate moldoveneºti din gubernia Cherson: Iasca, Grãdiniþa, Sevartaica, Belcauca (spre Ovideopol), Mãlãieºti, Floarea, Tei, Coºarca, Buturul, Perperita, Goiana, Siclia, Corotna, Cioburceni, Speia, Caragaciu, Taslac, Doroþcaia, Voznisevsca (pe Bug), Moldovca ºi Cantacuzinovca. Acelaºi Burada gãseste, în 1906, în Podolia satele româneºti: Lescovãþ, Ruda, Ivãneþ, Rogozna, Studenita, Uºiþa, Lipciani, Serebia, Busa, Coºniþa, Grusca, Ocniþa, Camenca, Lãpuºna, Sãrãþei, Rabniþa, Botuºani, Pietrosul, Slobozia, Domniþa, Balta, Moºneagul, Senina, Bursucul.

Tot atunci, potrivit statisticilor oficiale, trãiau în Cherson ºi Podolia 532.416 de români, în Ecaterinoslav 11.813, iar în Taurida (Crimeea) 4.015. Aprecierile asupra cifrelor reale merg pînã la 1.200.000. La mijlocul secolului XIV, în Transnistria existau peste 400 de sate curat româneºti.

Alexis Nour (care a identificat în Transnistria o localitate "Nouroaia") numeºte ca ultime sate ale zonei compact româneºti spre rãsãrit Glodoºi - cam la aceeaºi paralela cu Cernãuþiul ºi ªerbani - la o paralelã cu Iaºul însã la 200-250 km de la Nistru. Acesta a gãsit în Kiev un liceu care purta numele celui care îl întreþinea prin donaþii uriaºe: "Pavel Galagan". La fel de vestiþi erau cei din familiile Funduclea (numele îl purta ºi o stradã în Kiev), Cordunean, Frunzetti, Mãcãrescu, Bontaº, Gredescu.

Dintre numele de ape din Transnistria amintim Tiligul, Ingul, Inguleþul, Baraboi, Voloºica, Balacliica, Berezan, Cuciurean, Tigheci, Putred, Soroca, Ocniþa, Darla, Udici, Sahaidac (veche denumire pentru desagã), Moldovca, Buºa, Tãtrani, Humor, Merla, Uºiþa.



În 1918 Transnistria cînta "Deºteaptã-te române"

Între 1909 ºi 1913, ieromonahul Inochentie a condus în Transnistria, la Balta, o "miºcare" pentru reintroducerea limbii române în bisericã. Zeci de mii de moldoveni veneau în pelerinaj la Balta unde li se vorbea ºi li se împãrþeau gazete în limba lor. Deºi apãrat de þãrani (60 vor cãdea uciºi), Inochentie este ridicat de cazaci ºi închis. Autoritãþile vor permite însã folosirea limbii române în biserici.

În 1914, Austria promitea României "toatã Basarabia cu Odessa", promisiune ce o va reînnoi. Prezenþa voluntarilor ardeleni ºi bucovineni în Ucraina a avut un rol benefic în redeºteptarea conºtiinþei naþionale la românii din Imperiul þarist. Ofiþerii români vor desfãºura o vie activitate culturalã atrãgînd de partea lor studenþii din Kiev. La Odessa se aflau 40.000 de ostaºi ºi ofiþeri români din armata rusã, care vor avea ºi ei o puternicã înrîurire asupra studenþilor din Odessa ºi împreunã vor organiza un congres la 23 martie 1917. În ziua de 18 aprilie a aceluiaºi an, la Odessa a avut loc o manifestare a soldaþilor români la care au luat parte 12.000 de ostaºi ºi studentþi basarabeni ºi transnistrieni. La 9 aprilie ziarul "Cuvînt moldovenesc" publicase programul P.N.M., care cuprindea printre altele ºi drepturi naþionale pentru românii de dincolo de Nistru, iar în 14 aprilie se înfiinþase "Asociaþia învãþãtorilor moldoveni din Basarabia ºi de dincolo de Nistru". Congresul învãþãtorilor români din Rusia, þinut la Odessa, a cerut pentru transnistrieni serviciu religios, ºcoli, inspectorat ºcolar, episcopie la Dubãsari, seminar la Odessa, toate în limba românã.



"Pe noi cui ne lãsaþi?"

În ºedinþa Radei ucrainene, deputatul transnistrean Ion Dumitraºcu va protesta împotriva pretenþiilor Ucrainei asupra Basarabiei. Dumitraºcu împreunã cu Ion Precul ºi Valeriu Cicate vor conduce "Deºteptarea - societate naþionalã a romnilor din Ucraina" infiintata la Kiev la 26 noiembrie 1917.

Congresul ostasesc moldovenesc de la inceputul lui noiembrie 1917 din Chiºinâu a avut pe ordinea de zi la punctul 8 "Moldovenii de peste Nistru" ºi a hotãrît cã în Sfatul þãrii, românii de peste Nistru sã deþinã 10 mandate. S-a mai cerut Ucrainei sã recunoascã românilor de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia aceleaºi drepturi pe care Basarabia le recunoaºte minoritãþilor etnice. Chiºinãul mai cerea administraþiilor transnistriene sã notifice numãrul copiilor români de vîrstã ºcolarã. La acest congres þãranul transnistrean Toma Jalbã a întrebat "ºi cu noi, care trãim pe celãlalt mal al Nistrului, cum rãmîne fraþilor, pe noi cui ne lãsaþi?".

La 17 decembrie 1917 s-a organizat un Congres al românilor transnistrieni la Tiraspol, precedat fiind de adunãri pregãtitoare la Tiraspol în 16 noiembrie ºi Grigoriopol în 21 noiembrie, hotãrîndu-se ca fiecare sat sã trimitã doi delegaþi. Þinut sub semnul tricolorului, Congresul a votat pentru crearea de ºcoli naþionale cu predare în limba românã ºi alfabet latin; introducerea limbii române în biserici, Justiþia în limba baºtinaºilor, medici români la sate, moldovenii sã facã armata în oastea naþionalã ºi alegerea a opt reprezentanþi în Rada ucraineanã. S-a mai hotãrît tipãrirea de gazete, împãrþirea moºiilor la þãrani ºi sã se facã tot posibilul ca Transnistria sã fie alipitã Basarabiei. ªi cum nu ºtiau dacã Basarabia va lupta pentru aceastã alipire, sublocotenentul transnistrean Bulat atenþiona: "Dacã vom lasa Ucraina sã taie o ramurã azi, alta mîine, din copacul nostru va rãmîne buturuga". Trimisul Radei ucrainene a urat în încheiere "Slavã Moldovei slobode!".

Comitetul Naþional Român ales a deschis 52 ºcoli româneºti, Rada ucraineanã a aprobat manualele româneºti tipãrite la Chiºinãu cu litere latine, Consiliul Zemstvei din Tiraspol a început sã introduceã ºi în Administraþie ºi în Justiþie cunoscãtori ai limbii române. Timotei Pleºca ºi Toma Jalbã au organizat batalionul românesc, ostaºii primind echipament, armament, cazarmã. Cadrele didactice nu au fost silite sã urmeze cercurile de varã în limba ucraineanã, ci 30 dintre ele au urmat cursuri la Chiºinãu. În satul Lunca s-a jucat chiar "Piatra din casã" de Vasile Alecsandri. Pînã ce teroarea bolºevicã va pãtrunde peste tot, pe alocuri, în ºcoli ºi în 1919 se mai cãnta "Deºteaptã-te române".

În 9 ianuarie 1918, deputatul Ion Precul, moldovean din stînga Nistrului, ia cuvîntul în Rada ucraineanã ºi cere drepturi egale pentru compatriotþii lui. Se preconiza un Congres general al românilor din Ucraina în iunie 1918, dar abia în decembrie 1919, la o Adunare naþionalã, se pune problema organizãrii lor într-un stat naþional. La 21 martie 1919, în urmãrirea bandelor bolºevice, românii trec Nistrul ºi ocupã pentru scurt timp Tiraspolul ºi Razdelnaia.

La Conferinþa de pace de la Paris, România nu a reclamat Transnistria ºi rãmîn de domeniul istoriei motivele pentru care dezrobirea fraþilor transnistrieni nu s-a înfãptuit atunci, fiind siliþi sã înfrunte încã o epocã de suferinþe. Dupã spusele lui Dominte Timonu (nãscut în Mahala lîngã Dubãsari, membru mai apoi al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din România) perioada a fost "mai grea ºi mai cumplitã".

Într-o cuvîntare þinutã la Varºovia, în noiembrie 1920, Take Ionescu spunea cã "600.000 de români traiesc dincolo de frontiera esticã". În aprilie 1920 încep mari revolte þãrãneºti, rãsculaþii conduºi de Tutunica ocupã Balta, rãscoala întinzîndu-se în raioanele Codama ºi Ananev (raion despre care "Marea enciclopedie rusã" spunea cã "moldovenii sînt locuitorii autohtoni ai raionului"). În 1922, sub conducerea lui Chirsulã, revolta a reizbucnit. Dupã înãbuºirea în sînge a acestora s-au fãcut deportãri în masã.



Un stat românesc între Rusia ºi România Mare

Dupã declaraþia din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind naþionalitãþile ºi libera folosire a limbii materne, ºi ca urmare a tendinþelor brutale de ucrainizare, la 3 septembrie se întrunesc la Balta delegaþii satelor româneºti. Ucrainienii au fãcut opoziþie la organizarea unei republici autonome. ªi totuºi, în 12 octombrie 1924, se creazã Republica Autonomã Socialistã Sovieticã Moldoveneascã, în cadrul Ucrainei, capitala fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul, cu graniþa vesticã fixatã declarativ pe Prut. La Barzula, în aprilie 1925, Congresul Pan-Moldovenesc a fixat graniþele ºi Constituþia recunoscutã de ucrainieni la 10 mai.

Cu o suprafata, in 1934, de 8434 kilometri patrati si o populatie de 615.500 locuitori (din care 80% romani), noua republica cuprindea raioanele: Balta, Barzula, Camenca, Crut, Dubãsari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Roºie, Rabniþa, Slobozia, Tiraspol. A fost creatã pentru a aþîþa pe nemultumiþii din Basarabia. Vintilã Brãtianu considera cu luciditate: "Crearea unui stat român între Rusia ºi noi" va permite dezvoltarea în URSS "a unei vieþi naþionale româneºti".

Moºtenirea lãsatã de þarism era înfiorãtoare: populaþia analfabetã, ºcoli de limba maternã lipsã, conºtiinþa naþionalã stinsã, oamenii în mare parte neºtiind de unde se trag ºi cine sînt. Demn de menþionat cã în RASSM nu s-a vorbit totuºi despre "limba moldoveneascã", ci despre românã. Reiese din paginile sãptãmînalului "Plugarul roºu", care, la 21 august 1924, relata: "S-a hotãrît ca în ºcoale, case ºi în aºezãminte de cultureã româneascã sã se întrebuinþeze limba româneascã".

În RASS Moldoveneascã au funcþionat 145 ºcoli româneºti gimnaziale, 18 ºcoli româneºti de rang liceal, institut agronomic, unul pedagogic ºi politehnica, cu o populaþie ºcolarã româneascã totalã de 24.200 din care 800 studenþi. Din 1933 se introduce alfabetul latin. Apar publicaþii cum ar fi: "Plugarul roºu", "Moldova Socialistã", "Comsomolistul Moldovei", "Moldova literarã", "Octombrie", "Scînteia Leninistã". Mai existau staþie radio la Tiraspol, Corul de Stat "Doina", teatrul de stat ºi secþie românã la ºcoalã teatralã din Odessa, institut de cercetãri ºtiinþifice. Tînãra republica avea un Congres General al Sovietelor, parlament local, guvern ºi chiar un preºedinte de republica.



Prigoana stalinistã

În 1937, însã, intelectualitatea din RASS Moldoveneascã a fost acuzatã cã a fãcut jocul duºmanului de clasã, fiind exterminatã în mod barbar. Începînd cu întregul guvern al republicii ºi terminînd cu inimoºii scriitori transnistrieni între care: Nicolae Smochinã, Toader Mãlai, Nicolae Þurcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Bãtrîncea, Nistor Cabac. Atrocitãþile staliniste au mers pînã acolo încît în satul lui Toma Jalba (Butor-raionul Grigoriopol) au fost împuºcati 167 bãrbaþi din cei 168.

Datoritã colectivizãrilor forþate ºi închiderii bisericilor (încheiatã în 1938) a avut loc un adevãrat exod peste Nistru atît de intens încît a fost nevoie de un lagãr pentru refugiaþii transnistrieni, iar numãrul intelectualilor originari de dincolo de Nistru ajunsese atît de mare încît la Chiºinãu, Cluj ºi Iaºi, apar reviste ale acestora: "Tribuna românilor transnistrieni" condusã de St. Bulat, "Transnistria" – redactatã de Ilia Zaftur, respectiv "Moldova Nouã" redactatã de N. Smochinã. Grãnicerii ruºi trãgeau fãrã milã în cei pe care îi descopereau trecînd Nistrul. Astfel de evenimente erau obiºnuite, însã, la 23 februarie 1932 a fost un adevãrat masacru fiind uciºi 40 de barbaþi, femei ºi copii, fiind un subiect de discuþie în Parlament ºi în presã internã ºi internaþionalã.


Sfîºierea Transnistriei

Înainte de 28 iunie 1940 ºi în zilele urmãtoare se vorbea despre reunirea noilor teritorii dintre Prut ºi Nistru cu RASSM. Agenþia RATAU transmitea din Balta despre mitingul consacrat susþinerii "întrunirii poporului basarabean cu poporul RASS Moldoveneºti." Ecouri ale intenþiei CC al PC din URSS din 11 iunie 1940 se regãsesc în paginile Moldovei Socialiste din 13 iulie 1940: "Cu mare bucurie am aflat noi cã Sovietul Comisarilor Poporului din CC al PC Unional au susþinut rugãmintea organizatorilor Moldovei ºi au intrat cu propunere în Sovietul Suprem al URSS de a întruni locuitorimea Basarabiei cu locuitorimea RASSM ºi organiza Republica Confederativã Socialistã Sovieticã Moldoveneascã".

Kremlinul comandase culegerea de date în vederea luãrii hotãrîrii privind structura administrativ-teritorialã a RSSM. Un asemenea raport, datat 15 iulie 1940 ºi semnat A.Scerbacov, propune cedarea dintre judeþele basarabene doar a Hotinului (care împreunã cu Cernãuþiul sã aparþinã Ucrainei), iar din RASSM sã cedeze Ucrainei doar raioanele Balta ºi Pesceansc. Viitoarea Moldova urma sã aibã cinci regiuni: Balþi, Chiºinãu, Bender, Akkerman ºi Tiraspol cu raioanele Ananiev, Valea Hotului, Grigoriopol, Dubãsari, Camenca, Codama, Cotovsc, Ocna Rosie, Rabnita, Slobozia, Tiraspol ºi Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar fi avut 518.385 locuitori.

Conducerea fostei RASS Moldoveneascã propune ºi ea cedarea cãtre Ucraina, pe lîngã Bucovina de Nord, doar a Hotinului, Cetãþii Albe ºi Chiliei, iar de la est de Nistru sã fie cedate doar raioanele Codama, Baltã ºi Pesciana.

Prin preºedintele Sovietului Suprem al Ucrainei, M.Greciuha, Kievul cerea, la 22 iulie 1940, ca Ucrainei sã-i revinã pe lîngã Bucovina de Nord, Hotin, Akkermann, Chilia ºi Ismail, Bolgradului ºi a opt din raioanele RASSM (Codama, Balta, Pesciana, Ananiev, Valea Hotului, Ocna Rosie, Cerneansc, Kotovsk). Deºi în urma analizãrii propunerilor Ucrainei ºi RASSM, A.Gorkin, secretar al prezidiului Sovietului Suprem îi propunea lui G. Malenkov (secretar al CC al PCUS) sã se adopte varianta RASSM, în 2 august 1940, Sovietul Suprem a adoptat legea formãrii RSSM în varianta propusã de Ucraina.

La 10 mai 1941 se respingeau demersurile cetãþenilor din urmãtoarele localitãþi transnistriene de a trece din componenþa Ucrainei în componenþa Moldovei: Timcov (raionul Codama) Stanislavca (raionul Kotovsc), Culmea Veche (raionul Kotovsc), Grebenichi ºi Slaveano-Serbca (raionul Grosu). Sînt aprobate doar cererilor satelor Dorotcaia Noua ºi Sadovo (raionul Ocna Roºie).

Iatã cîteva din numele localitãþilor din fosta RASSM care treceau la Ucraina: Lunga, Hartop, Visterniceni, Bors, Dabija, Cîrleºti, Serpa, Culmea Veche ºi Noua (raionul Bîrzu); Valea Hotului, Tocila, Grecu, Periºori, Handrabura, ªalpani (raionul Nani); Pãsat, Holmu, Pîrlita, Pãsãþel, Mironi, Banzari, Bursuci, Mosneanca, Raculova, Herbina (raionul Balta), Budai, Buza, Strîmba, Broºteni, Slobozia, Buchet, Timcau, Ploti, ªerbi (raionul Crutai); Ocna Roºie, Clãveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia, Coºari, Dihori, Mironi, Slobozia, Dubau, Tabuleanca, Sahaidac, Topalã, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta, Mãlãieºti, Ilie, Brînzã, Untilovca, Gãvãnosu (raionul Ocna Roºie). Multe din numele româneºti vor fi schimbate: Bîrzu în Kotovsk, Mãrculeni în Dimovka, Voloºca în Pisariovka, Întunecata în Svetloe, Nani în Ananiev, Vrabie în Vradievka, Valea Hoþului în Dolinskoie, Mãlai în Karataevka, Urîta în Elenovka etc.

Numele moldovenilor au fost ucrainizate ºi ele: Sandu, Rusu, Buzatu, Cherdevara au devenit peste noapte: Sandulenko, Rusulenko, Buzatenko. Kerdevarenko.



Sub administraþie româneascã.

Între 19 august 1941 ºi 29 ianuarie 1944, România a avut sub administraþie temporarã "Transnistria" ce se întindea între Nistru ºi Bugul de pînã la limanul Niprului, iar în nord pînã la apa Niomjai ºi a Rovului. Teritoriul, în suprafaþa de 44.000 kilometri pãtraþi ºi cu o populaþie de 1,2 milioane de locuitori, a fost împãrþit în 13 judeþe: Ananiev, Balta, Berzovca, Dubãsari, Golta, Jugastru, Movilãu, Oceacov, Odessa, Ovidiopol, Rabniþa, Tiraspol, Tulcin. În vederea deschiderii ºcolilor la 1941, primarii urmau sã consulte imediat obºtile locale spre a stabili limba de predare a învãþãmîntului (rusã sau românã) dupã alegerea obstei. Pãstrînd vechea împãrþire în 64 de raioane, din cei 1623 funcþionari, doar 398 proveneau din România. Din cele peste 1000 de biserici desfiinþate de comuniºti, în 1943 nu erau încã reparate decît 76. Alãturi de 219 preoþi localnici mai slujeau 250 preoþi din România. S-au organizat cursuri pentru 800 cadre didactice, româneºti din Transnistria, apar publicaþii ca "Transnistria", "Glasul Nistrului", "Bugul", "Gazeta Odessei", "Þara Bugului", "Molva". La Tiraspol s-a înfiinþat liceul românesc "Duca Vodã", iar cinematografe s-au deschis în Tiraspol, Ananiev ºi Odessa. Reprezentaþii cinematografice au avut loc în toate satele Transnistriei. În satul Hîrjãu au fost repatriaþi români din Kuban (504 familii de dincolo de Bug au fost repatriate între Prut ºi Bug la începutul acþiunii). Din relatãrile bulibaºei Coca din Sinteºti - Ilfov, pe malul Bugului era amenajat un fel de lagãr unde au fost adunaþi 2600 þigani.

În 1944, odatã cu înaintarea frontului, cea mai mare parte a Transnistriei a fost încorporatã în RSS Ucraineanã, iar raioanele Camenca, Rabniþa, Dubãsari, Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia în componenþa RSS Moldoveneºti, situaþie existentã ºi în prezent.



O Românie extrem-orientalã

În 1966, R. Udler precizeazã cã 240 de localitãþi cercetate în cadrul Atlasului Lingvistic Moldav se aflau în Ucraina (Transcarpatia, Cernãuþi, Odessa, Nicolaev, Kirovograd, Dniepropetrovsk, Zaporojie, Donetk, Lugansk), în RSSA Abhazia, în Khirghizia. Mai existau materiale necartografiate ºi pentru Omsk ºi Primorsk. V. Buescu aduce date noi privind diaspora româneascã de peste Ural. În regiunea Orenburg ºi Turgai existã sate pur moldoveneºti. În satul Berdianski locuiesc basarabeni ce mai întîi fusserã colonizaþi în Simferopol. În satul Abiarski a întîlnit familii cu numele Septechita. În regiunea Samarkand existã un sat exclusiv moldovenesc, iar în satul Orheievka din Semipalatinsk trãiau coloni din Orhei. Sate româneºti existã în jurul Omskului ºi Akmolinskului ºi în regiunea Tansk. În jurul oraºului Irkutsk existã români, unul din satele în care aceºtia sînt concentraþi fiind Ceremskov. Lîngã Vladivostok pe fluviul Usuri existã sate ca Teiul, Zãmbreni, Bogatarca, Kiºinovka, Bãlcineºti, Dunai, Basarabia Nouã, Logãneºti cuprinzînd la 1968, 30.000 moldoveni. Pe Amur, lîngã Habarovsk, existã sate cã Inul, Aur, Dunãrea. În Manciuria trãiau înainte de rãzboi 20.000 de români. S-au semnalat pescari români din Primorsk care au cerut azil în Japonia.

Între multele valuri de deportãri, emigrãri, colonizãri ale românilor spre est, un rol important l-a avut ºi strãmutarea în Siberia ºi Kazastan între 1906-1914 a 60.000 basarabeni ºi crearea unei adevãrate Românii extrem-orientale.



Destrãmarea URSS nu le-a folosit românilor din Transnistria

Recensãmîntul din 1989 din Ucraina atestã prezenþa românilor la est de Nistru, în regiunea Odessa, care cuprinde însã ºi sudul Basarabiei (149.534), Nikolaev (16.673), Kirovograd (10.694) ºi alte regiuni (73.128). Existã, în 1992, la Odessa o Societate Culturalã Româneascã "Luceafãrul" care edita ºi un sãptãmînal cu acelaºi nume condus de Vadim Bacinschi. Maria Mãrgãrit din Ananiev spunea despre acest sãptãmînal cã este un "alin pentru durerea ce mã încearcã" ºi cã "ne dor schimbãrile cãrora au fost supuse cîndva denumirile satelor noastre" ºi vorbeºte de "existenþa de veacuri a noastrã pe aceste locuri".

Interesele ruseºti în zona - a cãror expresie este conflictul început în 1992 ºi tendinþele centrifuge continuate pînã în prezent - împiedicã accesul la viaþa naþionalã mãcar pentru românii transnistrieni din raioanele Moldovei. Dacã la început 26.000 elevi din Transnistria au cerut grafie latinã, în urma presiunilor rusofonilor au rezistat doar ºcolile nr. 20 din Tiraspol (despre care T. Tabunscic vicepreºedinte al Societãþii "Transnistria" anunþa cã a crescut de la 30 la 700 de elevi); nr.4, 17, 18, 19, din Bender (Thighina) ºi nr. 12 din Rabniþa. În întreaga Transnistrie moldovenii constituie 40% din populaþie (ruºii ºi ucrainenii reprezintã doar 22, respectiv 28%); în Tiraspol unde, în 1940, românii formau 65% din populaþie, în 1989 reprezentau abia 12%.

Cu gîndul la aceºti bravi români transnistrieni va fi zis probabil Corneliu Coposu cã "integritatea noastrã territorialã pînã la frontierele estice ale neamului este o obligeþie sfîntã, ca a XI-a porunca a decalogului românesc".

Autoritãþile autoproclamatei Republici Moldovene Transnistriene de azi controleazã pe lîngã raioanele de la est de Nistru ºi oraºul Tighina care este în Basarabia. În 1992, dupã ce armata Moldovei a intrat în Tiraspol, a primit ordin de la Snegur sã se retragã. Ostaºii au plîns de necaz. Chiºinãul este îndreptãþit conform dreptului internaþional sã restabileascã ordinea constituþionalã în zonã însã a avut ºi are niºte ezitãri cel puþin suspecte.

Noi romanii suntem un popor unitar . In aceasta unitate apare insa , o frumoasa diversitate : goralii din Carpatii Polonezi , transnistrenii , timocanii , gugulanii , momarlanii din Valea Jiului , motii sau padurenii , istroromanii , meglenoromanii din Pind , aromanii , etc . Pana la urma putem aminti inclusiv acel trib de derberi valahi din inima Sinaiului . Vremurile pe care le traim nu mai sunt propice mentinerii identitatii si traditiilor . Romanii din teritoriile ocupate de straini , sunt supusi unui proces accelerat de deznationalizare . Practic multe astfel de grupuri de romani , dupa ce au rezistat secole , vor dispare in urmatorii ani , daca lucrurile nu se vor indrepta . In Romania , saracia , mediul anticultural promovat de cei care conduc societatea , globalizarea , emigratia masiva , fac sa dispara caracteristicile regionale , cu toata bogatia lor culturala . Ba chiar datorita emigratiei , asistam in randul celor foarte tineri la un proces de deznationalizare . Rezultatul acestei uniformizari si " occindentalizari " va fi unul funest , pentru viitorul nostru ca popor . " Tinerii nu stiu , iar batranii nu mai stiu " glasuieste lugubru un proverb thailandez . In spatiul nostru traiesc si alte nationalitati . Unele au un puternic substrat romanesc , precum ciangaii , hutulii sau chiar adanlaii . Altele aduse de furtunile istoriei nu au acest substrat : lipovenii , gagauzii , sasii , svabii , carasoveni , etc .Toate aceste grupuri etnice fac parte in sensul larg , din " universul romanesc " Din pacate nu exista la ora actuala o literatura monografica care sa descrie si sa conserve specificitatea diverselor grupuri care traiesc pe pamantul romanesc. Nu exista practic nicio referire bibliografica la romanii , a caror tinuturi sunt stapanire straina . Nu inteleg de unde aceasta lipsa de interes !