"Regimul comunist din Rom�nia (1945-1989) a fost nelegitim si criminal
1). Tradarea intereselor Rom�niei de catre guvernul dominat de comunisti, impus de Stalin �n martie 1945. Anexarea nedreapta si prin forta a Rom�niei la imperiul sovietic, �ncep�nd din 1945.
� �n februarie 1945 a avut loc Conferinta de la Yalta la care au participat Uniunea Sovietica, Statele Unite si Marea Britanie, reprezentate la v�rf de Stalin, Roosevelt si Churchill. Printre acordurile neoficiale convenite a fost reconfirmata �influenta� de 90% a Uniunii Sovietice �n Rom�nia, procent impus de Stalin lui Churchill cu patru luni �n urma, la Moscova. �n timp ce la Yalta se pecetluia sacrificarea Rom�niei ignor�ndu-i-se �n acelasi timp meritele deosebite, armata rom�na �si continua campania antinazista eliber�nd Ungaria, Cehoslovacia si o parte a Austriei. Subliniem ca datorita Rom�niei, al doilea razboi mondial a fost scurtat cu minimum 6 luni, armata rom�na jertfind pe frontul antinazist viata a peste 100.000 de militari, Rom�nia plas�ndu-se �n aceasta privinta pe locul 4 �ntre natiunile lumii, dupa Uniunea Sovietica, Statele Unite si Marea Britanie. Mentionam �n mod suplimentar ca Stalin a impus armatei rom�ne o strategie militara de exterminare la limita maxima posibila.
� La 6 martie 1945, imediat dupa acordul de la Yalta si conform prevederilor neoficiale ale acestuia, Stalin impune �n Rom�nia un guvern-marioneta dominat de comunisti (condus de Petru Groza, un politician burghez prosovietic), guvern care �si va �ndeplini sarcina de a �ncepe sovietizarea tarii, respectiv de a demara lichidarea democratiei pentru a face posibila instaurarea comunismului, trad�nd astfel interesele Rom�niei. �n consecinta, a �nceput teroarea: au �nceput sa se faca arestari, epurari si deportari, internari �n lagare de detinuti politici si de asemenea, s-a instituit cenzura. Una dintre sarcinile oficiale ale guvernului-marioneta era tocmai de a organiza �alegeri libere si corecte�.
2). Instaurarea nelegitima si prin forta a puterii comuniste prin fraudarea uriasa a alegerilor din 1946.
�n conditiile de teroare instaurata de comunisti, alegerile din noiembrie 1946 au fost c�stigate cu o majoritate cov�rsitoare de opozitia anticomunista care a obtinut �ntre 70% si 95% din voturi, conform unor marturii orale si unor documente. �nsa comunistii au inversat pur si simplu rezultatul oficial: 70% �n favoarea blocului politic dominat de comunisti. Fraudarea uriasa a alegerilor a constituit o crima �mpotriva poporului rom�n, prin furtul vointei natiunii. Dupa alegeri, ritmul sovietizarii s-a intensificat.
3). Tradarea de catre puterea comunista din Rom�nia a intereselor fundamentale ale Rom�niei prin acceptarea conditiilor nedrepte ale Tratatului de pace de la Paris din 1947.
� �n cadrul tratativelor Conferintei de pace de la Paris din 1946-1947 si prin semnarea Tratatului de pace (10 februarie 1947), puterea comunista din Rom�nia, respectiv guvernul-marioneta dirijat de Stalin, se face vinovat ca a acceptat ca Rom�niei sa nu i se recunoasca statutul de tara co-beligeranta conform meritelor exceptionale ale Rom�niei �n lupta antinazista, ci dimpotriva, puterea comunista a acceptat ca Rom�nia sa fie tratata ca o tara �nvinsa de Uniunea Sovietica. Puterea comunista (din Rom�nia) a ignorat deosebitele eforturi umane si economice, pe care Rom�nia le facuse pentru cauza Natiunilor Unite, precum si faptul ca datorita alaturarii Rom�niei la coalitia antinazista �ncep�nd din august 1944, al doilea razboi mondial a fost scurtat cu minimum 6 luni, armata rom�na jertfind pe frontul antinazist viata a peste o suta de mii de militari, Rom�nia plas�ndu-se �n aceasta privinta pe locul 4 �ntre natiunile lumii dupa Uniunea Sovietica, Statele Unite si Marea Britanie.
� �n cadrul tratativelor Conferintei de pace, puterea comunista (din Rom�nia) a ignorat nelegitimitatea �ntelegerii dintre Stalin si Hitler prin pactul Ribbentrop-Molotov, precum si nelegitimitatea ocuparii de catre Uniunea Sovietica, �n 1940, a teritoriilor rom�nesti Basarabia, Bucovina de nord si tinutul Hertei. Nu a fost invocat faptul ca ultimele doua nu au apartinut niciodata Rusiei, si de asemenea nu a fost invocat faptul ca �n 1918 Basarabia a decis unirea cu Rom�nia, prin proprie vointa. Nu a fost invocata legitimitatea intrarii �n razboi a Rom�niei (�n 1941) pentru a-si elibera propriile teritorii. Accept�nd conditiile Tratatului de pace, puterea comunista (din Rom�nia) se face vinovata ca a acceptat sa fie cedate Uniunii Sovietice teritoriile rom�nesti Basarabia, Bucovina de nord si tinutul Hertei av�nd o suprafata de 44.000 km2, locuite �n acel moment de 3.200.000 de oameni, majoritatea etnici rom�ni. Ulterior, acestia au fost supusi deznationalizarii fortate, persecutiilor etnice, deportarii (inclusiv �n lagare de munca �n Siberia), asasinatelor �n masa, precum si a altor forme de exterminare. Teritoriile rom�nesti cedate de puterea comunista au fost masiv colonizate cu populatii alogene.
� De asemenea, puterea comunista a acceptat sa plateasca Uniunii Sovietice despagubiri �n valoare de 300.000.000 dolari si a acceptat ca Rom�nia sa fie �n continuare ocupata de trupe ale armatei sovietice pentru �nca 90 de zile. Ulterior armata sovietica de ocupatie a ramas �n Rom�nia p�na �n 1958, �ntretinerea acesteia cost�nd 2 miliarde de dolari.
4). Distrugerea fortata a regimului democratic multipartidic prin lichidarea opozitiei politice democratice si �nlocuirea democratiei cu dictatura partidului unic (1947).
Prin distrugerea fortata a celor trei partide rom�nesti traditionale (national-taranesc, national-liberal si social-democrat), comunistii au facut trecerea de la un regim democratic multipartidic la dictatura partidului unic, partidul-stat, respectiv Partidul Muncitoresc Rom�n (P.M.R.), redenumit ulterior Partidul Comunist Rom�n.
5). Suprimarea fortata a monarhiei (1947).
Dupa actul de la 23 august 1944, c�nd s-a alaturat coalitiei antihitleriste d�nd peste o suta de mii de morti pe frontul antinazist, Rom�nia a fost transformata de sovietici din stat aliat �n stat satelit. Rom�nia era singura dintre tarile ce urmau a fi sovietizate care avea un rege iubit de popor - considerat astfel ultimul obstacol �mpotriva impunerii comunismului. Dupa ce fusese recunoscut ca unul din artizanii sf�rsitului razboiului, decorat de rusi si americani, comunistii l-au silit pe Regele Mihai sa abdice pentru a instaura republica de tip sovietic.
�Actiunea militara antihitlerista �nceputa la 23 August 1944 a fost unul dintre evenimentele esentiale ale celui de-al doilea razboi mondial pe fronturile din Europa. Aceasta actiune a fost �ndeplinita exemplar de armata rom�na la initiativa si la ordinul comandantului ei suprem, Regele Mihai I. Dupa august 1944, Regele Mihai a fost punctul de reazem si de speranta a cov�rsitoarei majoritati a natiunii care respingea dominatia comunista. La 30 decembrie 1947, Mihai I a fost silit sa abdice sub amenintarea fortei si a unor represalii s�ngeroase �mpotriva a sute de tineri arestati.� � acad. Dinu C. Giurescu.
6). Sovietizarea totala, prin forta, a Rom�niei (1948).
Daca �n anii anteriori comunistii obtinusera majoritatea sau unanimitatea puterii, folosind de fiecare data teroarea si viclenia, �n 1948 si-au impus propriul sistem economic si social, potrivit retetelor experimentate �n deceniile anterioare de Lenin si Stalin.
�n anul 1948, practic toate institutiile statului au fost refacute dupa sablonul existent �n URSS: justitia, securitatea, �nvatam�ntul, academia, cultele.
Au continuat, cu si mai mare amploare, batjocorirea justitiei prin procese politice �nscenate, precum si supunerea cetatenilor printr-o propaganda bazata pe neadevar av�nd scopul uitarii adevarului (mancurtizare). De altfel, batjocorirea justitiei si supunerea cetatenilor prin propaganda se numara printre constantele regimului comunist.
A fost adoptata constitutia republicii populare � dupa model sovietic. A fost constituit Partidul Muncitoresc Rom�n, "partidul unic al clasei muncitoare", organul suprem de conducere a statului (partidul-stat). Au fost schimbati conducatorii principalelor culte religioase (cu scopul aservirii totale a Bisericii ortodoxe) si a fost interzisa Biserica greco-catolica. A fost decretata nationalizarea principalelor mijloace de productie (au fost nationalizate toate mijloacele de productie, de la fabricile siderurgice, la atelierele de crema de ghete). �n mediul rural a fost copiat de la sovietici sistemul cotelor obligatorii de cereale, ca si �mpartirea taranilor �n "saraci", "mijlocasi" si "chiaburi". S-au facut mii de arestari �n r�ndul tineretului anticomunist, dar si al membrilor de frunte al partidului comunist (cei neagreati de Stalin si de Dej, cu de exemplu lotul Patrascanu acuzat de �deviatie nationaliste�). A continuat procesul programatic de distrugere a intelectualitatii. A fost lichidata presa libera. Academia Rom�na a fost practic �nlocuita �n bloc cu favoriti ai puterii, vechii membri au fost exclusi �n totalitate, doar o mica parte fiind ulterior reprimiti; mare parte a celor exclusi au fost arestati, unii murind �n detentie. �nvatarea limbii ruse �n scoli a devenit obligatorie, de asemenea, �nvatarea istoriei partidului bolsevic si a geografiei Uniunii Sovietice. Predarea religiei a fost interzisa. Au fost introduse defilarile comuniste obligatorii (uneori chiar de Sarbatoarea Sf. Paste), iar �n scoli, �n locul icoanelor au fost introduse portretele conducatorilor comunisti.
7). Exterminarea programata a cetatenilor prin actiunile Securitatii, precum si alte forme de reprimare (1948-1989).
� �n anii '50, Securitatea a cautat, la cererea partidului, sa lichideze pe toti virtualii adversari ai regimului. Astfel a fost inventata "retinerea administrativa ", fara mandat, ancheta si proces. Sub pretextul "reeducarii prin munca", sute de mii de oameni au fost ridicati si trimisi pe diverse santiere de lucru, unde erau supusi unui regim de exterminare �n masa prin foame, istovire si umilinta. Arestarile se faceau pe motive politice: complot, propaganda �mpotriva regimului, uneltire contra ordinii sociale etc.
� Dupa 1965 Securitatea pretindea ca apeleaza, profilactic, la constiinta cetatenilor. Prin aceasta se �ntelegea cresterea numarului de �informatori� ("turnatori"), care �si luau �n scris obligatia sa semnaleze "pericolele care amenintau patria".
� �n anii '80 Securitatea a conceput un program sistematic de �ndoctrinare si manipulare �n masa, prin zvonuri, intrigi, �nscenari, delatiuni, provocari, crearea de conflicte �ntre diferitele paturi ale populatiei, �nasprirea cenzurii sau reprimarea celui mai mic gest de independenta al intelectualilor. Urmele acestei siluiri a constiintei nationale persista si azi �n mentalitatile publice.
8). Exterminarea programata a detinutilor politici (1945�1989).
� Numarul detinutilor politici este estimat ca fiind �ntre 500.000 (limita minima) si 2.000.000 (limita maxima). Mentionam ca �n timpul regimului Ceausescu numarul detinutilor politici a fost doar de ordinul sutelor sau miilor, acestia fiind camuflati intentionat �n infractori de drept comun sau internati �n spitale psihiatrice unde erau tratati cu socuri electrice si cu narcotice.
� �n Rom�nia au existat peste 230 de locuri de detentie poltica, cifra �n care se includ spatiile de ancheta, de triaj, de �ncarcerare propriu-zisa (penitenciarele), ca si lagarele de munca fortata si de deportare. Daca adaugam sediile de Securitate �n care detinutii erau adusi dupa arestare si supusi interogatoriilor, cifra creste cu peste 100. Azilele psihiatrice cu caracter politic unde celor arestati li se aplicau tratamente de "reeducare" erau cel putin 15. Numarul locurilor de executie, al locurilor unde s-au desfasurat lupte �ntre partizani si Securitate si al gropilor comune descoperite �n ultimii ani trece de 90.
� Regimul penitenciar al detinutilor politici a fost un regim programat de exterminare lenta, �n primul r�nd prin �nfometare, prin frig, prin diferite forme de tortura, prin lipsa aproape totala a asistentei sanitare, a igienei s.a.m.d.. �nainte de a ajunge �n penitenciare, �n cadrul anchetelor de la Securitate, detinutii politici erau de regula torturati prin metode de o cruzime extrema. Nu putini au decedat �n timpul anchetei. �n penitenciare, torturile continuau si sub alte forme. Detinutii considerati recalcitranti erau izolati �n obscuritate totala, �nlantuiti de un inel din centrul celulei. Uneori erau tinuti cu picioarele pe un gratar aflat �ntr-o p�nza de apa. Detinutul era �ncarcerat dezbracat si descult. Ratia de hrana era redusa la jumatate. �n �ntuneric, �n frig, �nfometat, uneori si legat, era obligat sa stea �n picioare toata ziua si toata noaptea.
Citam din marturiile lui Corneliu Coposu (fragmente extrase din interviul acordat Luciei Hossu-Longin): �Am trecut prin 17 puscarii. Am intrat �n �nchisoare av�nd 112 kg si am iesit c�ntarind 51 kg. Frigul era permanent. Temperatura aproape nemodificata si vara si iarna, din cauza grosimii zidurilor. M�ncarea era si ea de exterminare, cu aproximatie 400-500 de calorii pe zi: o turta facuta dintr-un amestec de faina de malai cu faina de seminte de matura. Am fost batut cu saci de nisip, cu cearceaf ud �n baie, am fost pus sa fac manej�, bine, nu mai vorbesc de suspendarile pe o ruda de fier pentru a fi batut la talpi. La iesirea din �nchisoare (�) uitasem sa vorbesc. Bine�nteles ca fiecare detinut, fiind singur, era exclusa orice conversatie si legaturile cu ceilalti ocupanti ai celulelor s-au facut multa vreme prin Morse batut �n zid, p�na c�nd sistemul a fost descoperit si sanctionat foarte sever. Dupa aceea, comunicarile se faceau prin tuse Morse, care era extrem de obositoare, epuizanta, mai ales �n halul de slabiciune �n care ne gaseam toti detinutii acolo. �ncrederea �n supravietuirea din holocaustul comunist a fost temelia rezistentei.�
�n lagarele de munca fortata detinutii erau exterminati din cauza eforturilor supraomenesti, a regimului alimentar (�ntre 500-1000 calorii pe zi fata de cele 2000-2500 calorii ale unui regim alimentar normal), a lipsei de medicamente si conditiilor neomenesti de cazare. La toate acestea, se adauga de obicei tortura din timpul muncii sau de dupa munca din cauza ne�ndeplinirii normei.
Dupa expirarea pedepsei, numerosi detinuti erau deportati �n conditii de mizerie extrema; dupa 2-3 ani, adeseori urma o noua condamnare care de fapt �nsemna reluarea torturilor p�na la exterminarea foarte probabila.
Prezentam c�teva exemple de torturi cu scop de exterminare (exemple preluate din studiile lui Cicerone Ionitoiu): batai cu ranga de fier, cazma, lopata, cravasa, unii murind �n urma traumatismelor, altii ram�n�nd schilozi pe toata viata; interzicerea tratamentului medical detinutilor bolnavi si scoaterea lor la munca, �n mod fortat, contrar prescriptiilor medicale, fapt ce a dus la moartea unora; introducerea detinutilor �n carcere descoperite iarna, dezbracati, sau chiar �n pielea goala; alergarea detinutilor si calcarea lor �n copitele cailor; scoaterea detinutilor la lucru dezbracati, �n timp de iarna si pedepsirea unora de a sta p�na la pr�nz �n apa �nghetata; �ngroparea unor detinuti de vii �n pam�nt; unii detinuti s-au sinucis pentru a scapa de torturi, iar altii au �nnebunit, datorita presiunilor psihice si fizice la care erau supusi.
� Fenomenul Pitesti (1949-1954)
�n anii 1949-1951, distrugerea elitelor societatii era pe cale de a se �nfaptui: intelectualii, diplomatii, preotii, militarii, magistratii, politistii, oamenii politici ai vechiului "regim burghezo-mosieresc" erau �n �nchisori, taranii cei mai gospodari erau deportati �n coloniile de munca fortata. Tuturor �mpreuna si fiecaruia �n parte li se aplica eticheta de "dusman al poporului". Mai ramasesera tinerii, o forta sociala imprevizibila si care trebuia sa fie anihilata. Pentru ei a fost inventat experimentul de la Pitesti (denumit de Securitate "reeducare"). Metodele cele mai barbare de tortura psihica au fost aplicate asupra tinerilor detinuti "recalcitranti", cu scopul de a-i face sa se umileasca reciproc, sa se maltrateze fizic si sa se mutileze psihic denigr�ndu-si trecutul. Aceasta operatie diabolica de depersonalizare si de asasinat moral s-a desfasurat cu �ncepere din decembrie 1949 �n penitenciarul Pitesti, continu�nd apoi, cu o putere mai scazuta, �n penitenciarele Gherla si T�rgu Ocna. Experimentul de la Pitesti este considerat un unicat �n panoplia mijloacelor de distrugere �n masa a personalitatii umane.
� Munca fortata
Munca fortata - adica folosirea detinutilor politici ca m�na de lucru pe diverse santiere sau �n mine - a fost larg utilizata �n perioada comunista si avea ca scop exterminarea �n masa.
Cel mai cunoscut dintre santiere a fost Canalul Dunarea-Marea Neagra, �nceput �n 1950, �ntrerupt �n 1953. M�na de lucru era asigurata de "elementele reactionare", majoritatea "retinute administrativ", fara proces. Canalul era denumit, "un morm�nt al burgheziei rom�nesti". Dupa cele mai prudente estimari, �n lagarele lui au fost concentrati, numai �n 1950, peste 40.000 de detinuti. Alti 20.000 erau asa numitii "lucratori voluntari".
� Femei �n �nchisoare
�n afara �nchisorilor mixte au existat unele rezervate exclusiv femeilor: Mislea, Margineni, Miercurea Ciuc, Dumbraveni sau Arad. Nasterea, maternitatea capata cu totul alte dimensiuni �n �nchisoare. Uneori, mamele �nchise erau despartite �n mod tragic de copiii lor.
9). Exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistenta anticomunista �n munti (1945-1962).
Rezistenta �mpotriva comunismului a �nceput sa se manifeste imediat dupa preluarea conducerii de catre comunisti. Erau arestati, anchetati, judecati si condamnati nu numai cei ce se opuneau direct instaurarii comunismului (de cele mai multe ori acestia se opuneau epurarilor din armata, colectivizarii sau introducerii �n scoli a comunismului), ci si rudele lor, fratii, parintii, surorile care �i ajutau. �n fata acestui val masiv de agresiuni, o buna parte din cei vizati s-au refugiat �n muntii Rom�niei. Majoritatea acestora s-au organizat spontan �n formatiuni sau grupuri de partizani care �mp�nzeau muntii. Astfel, �n anii 1945-1959 gasim partizani at�t �n Carpatii Orientali c�t si �n cei Meridionali, �n Fagaras, Retezat, Semenic, �n Carpatii Apuseni si �n Obcinele Bucovinei, precum si �n padurile Babadagului, �n Muntii Gut�iului si Tiblesului. Armamentul partizanilor era repezentat de diferite arme recuperate dupa razboiul mondial. Formatiunile constituite (�n medie, 10-40 de persoane) nu reprezentau o amenintare majora pentru puterea comunista. Erau compuse din tineri, batr�ni, femei (dintre care unele chiar gravide sau cu copii mici), tarani, fosti ofiteri din armata, avocati, medici, studenti, muncitori. Erau de toate v�rstele, din toate categoriile sociale si orientarile politice, sprijiniti de sateni, care le aduceau alimente si �mbracaminte si adesea le asigurau adapost. Propaganda comunista le-a pus tuturor eticheta de "banditi". Terorizarea de catre anchetatori a familiilor celor din munti, a rudelor acestora, eliminarea din scoli a copiilor lor, folosirea unor metode salbatice, i-a determinat pe multi dintre ei sa se predea pentru a-i scuti de torturi pe cei dragi. Au fost condamnati la ani grei de temnita si confiscarea averilor, pentru "crima de uneltire contra ordinii sociale". Majoritatea au fost omor�ti. Ultimii partizani au fost capturati abia �n 1962. Rezistenta anticomunista a partizanilor a durat 14-17 ani si a fost un fenomen spontan, fara sa fi existat, se pare, o coordonare la nivel national �ntre diversele formatiuni.
10). Represiunea �mpotriva Bisericii. Arestarea sau exterminarea celor care se opuneau comunismului. (1948-1989) Comunismul a urmarit dezradacinarea credintei religioase si impunerea ateismului.
� �n cazul Bisericii Ortodoxe Rom�ne �naltii ierarhi au fost �nlocuiti �n 1948, unii dintre ei murind �n conditii suspecte, altii fiind arestati si primind �domiciliu obligatoriu� �n manastiri. De-a lungul anilor au fost arestati �n jur de 2000 preoti de mir. �n plus au fost arestati un mare numar de calugari si maici. �n 1959, Securitatea si Departamentul pentru Culte au redus cu doua treimi numarul manastirilor si al calugarilor, pe motiv ca asezamintele monahicesti ascundeau partizani din munti si elementele reactionare. Unele manastiri au fost evacuate prin forta armata. �n 1959-1960 au fost arestati sute de preoti pe motiv ca rasp�ndesc misticismul, predica �mpotriva materialismului dialectic sau se opun or�nduirii socialiste.
� Biserica Greco-catolica (Unita cu Roma), cea de a doua biserica nationala, cu 1,5 milioane de aderenti rom�ni, a fost interzisa �n 1948. Un numar redus de preoti au semnat declaratia de trecere la ortodoxie. Pentru ca au refuzat, episcopii si preotii au fost arestati spre exterminare. De exemplu, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu - cel care a citit proclamatia de la Alba Iulia �n cadrul Marii Adunari de la 1 Decembrie 1918 pentru Unirea Transilvaniei cu TARA-mama, a murit �n captivitate.
� Biserica Romano-Catolica a fost considerata o "oficina imperialista", "cuib de spioni si tradatori" etc. pentru ca avea "legaturi cu strainatatea". O serie de procese politice s-au soldat cu condamnarea sau expulzarea. Ca si �n cazul celorlalte biserici, scolile catolice au fost desfiintate, preotii "reactionari" au fost �nlaturati si arestati.
� Cultele protestante si neoprotestante au fost, de asemenea, urmarite si persecutate, pe motiv ca ar fi fost "dirijate din exterior".
11). Arestarea, uciderea, detentia politica sau deportarea taranilor care opuneau rezistenta fata de colectivizare (1949-1962).
�n spiritul "luptei de clasa", taranii au fos �mpartiti �n trei categorii: "saraci", "mijlocasi" si "chiaburi". Lupt�nd �mpotriva "chiaburilor" si a "mijlocasilor" care "sovaiau", saracii trebuiau sa "fie lamuriti" de avantajele intrarii �n gospodariile agricole. Rezistenta taranilor a fost �nsemnata: �n primii ani de dupa Plenara P.M.R. din martie 1949 (care a hotar�t trecerea fatisa la colectivizarea de tip sovietic) activistii trimisi pe teren erau refuzati si goniti, iar �n multe comune au avut loc rascoale si lupte cu trupele de militie, care s-au soldat cu morti, raniti, condamnari si deportari. Dupa datele P.M.R.-ului, �ntre 1949-1952 au avut loc peste 80.000 de arestari de tarani, dintre care 30.000 finalizate cu sentinte de �nchisoare. �n rascoalele din 1959-1962 si-au pierdut viata sau libertatea alti tarani. Rascoala din Vadu Rosca (regiunea Galati), �n care si-au gasit moartea noua oameni, a fost reprimata de Nicolae Ceausescu personal. �n alte sate s-a tras cu tunul pentru intimidarea si "lamurirea" taranilor. �n 1962, 96% din suprafata arabila a tarii si 3.201.000 familii au fost cuprinse �n structurile colectiviste, conform rezultatelor anuntate de Gheorghiu-Dej.
12). Deportarile cu scop de exterminare. Represiunile etnice. Gonirea si �v�nzarea� evreilor si germanilor.
� �n ianuarie 1945 peste 75.000 de etnici germani, cetateni rom�ni, au fost deportati �n Uniunea Sovietica pentru a "reconstrui" economia devastata de razboi. 20% au murit. Supravietuitorii au putut sa revina �n Rom�nia abia �n 1949-1950.
� �n noaptea de 18 iunie 1951 a fost pusa �n miscare cea mai ampla actiune de deportare din istoria contemporana a Rom�niei, dupa cea �ntreprinsa �n ianuarie 1945 �mpotriva etnicilor germani din Rom�nia. �n jur de 45.000 de persoane au fost ridicate din caminele lor si deportate �n Baragan. Au fost dusi rom�ni, germani, s�rbi, bulgari, refugiati din Basarabia si Nordul Bucovinei, arom�ni. Oamenii au fost �ncarcati �n vagoane de marfa, puse sub paza militara, iar dupa zece-paisprezece zile de mers au fost aruncati �n c�mp si lasati sa-si construiasca prin forte proprii case din chirpici sau pam�nt batut, acoperite cu paie sau stuf. �n aceste asezari - optsprezece la numar - majoritatea deportatilor au fost retinuti cinci ani, p�na �n 1956, �nsa altii au ramas aici pentru totdeauna.
� Dupa revolutia maghiara din 1956 comunitatea maghiara din Transilvania a fost supusa persecutiilor, fiind operate numeroase arestari.
� Prin procesele intentate sionistilor �n anii �50 au fost efectuate persecutiile �mpotriva comunitatii evreiesti din Rom�nia.
� Majoritatea cetatenilor rom�ni de etnie germana si evreiasca au parasit Rom�nia �n anii �70 si �80 printr-o cinica si umilitoare forma de �v�nzare�, respectiv prin platirea unei taxe oficiale substantiale �n valuta forte (USD) �n schimbul aprobarii cererii de plecare definitiva din Rom�nia comunista. Aceasta crima istorica din punct de vedere cultural si spiritual a fost �ndreptata �mpotriva celor care, traind sute de ani pe teritoriul Rom�niei, si-au adus o contributie extrem de importanta la cultura si civilizatia poporului rom�n.
13). Represiunea �mpotriva culturii. Cenzura extrema. Arestarea intelectualilor protestatari. (1945-1989)
Odata cu instaurarea comunismului, partidul comunist a impus o orientare pro-sovietica, proletcultista �n toate domeniile. Bibliotecile si librariile au fost epurate de titlurile necorespunzatoare din punct de vedere politic (peste 8.000). Nimic nu putea fi publicat, jucat sau interpretat fara aprobare. S-au luat masuri pentru lichidarea a tot ceea ce �nsemna legatura cu traditiile europene si cu propriile traditii. Istoria Rom�niei a fost falsificata. S-a trecut la �nlocuirea caracterului national al culturii cu �realismul socialist�. Cultura si �nvatam�ntul au fost pervertite. Valorile autentice au fost distruse fiind �nlocuite cu false valori. Numerosi oameni de cultura au fost aruncati �n �nchisori, altora li s-a interzis sa mai publice. A fost un adevarat genocid cultural, ale carui urmari dainuie p�na azi �n mentalitatile publice.
14). Reprimarea miscarilor studentesti din 1956. Arestarea studentilor protestatari.
Pentru lagarul comunist, anul 1956 a �nsemnat revolutia din Ungaria, lichidata prin interventia brutala a trupelor sovietice. Ecouri ale acestei miscari anticomuniste s-au simtit �nsa �n toate tarile est-europene. �n Rom�nia cei care au reactionat imediat au fost studentii. �n c�teva centre universitare au avut loc proteste soldate cu numeroase arestari si exmatriculari. Cea mai organizata miscare studenteasca a fost la Timisoara, unde au fost 300 de arestari. Dar si la Bucuresti si Cluj s-au constituit grupuri organizate, care au �ncercat o solidarizare sau o simultaneizare cu miscarea anticomunista din Ungaria. Reactia autoritatilor a fost imediata - arestarea studentilor, suspendarea cursurilor, epurarea unor profesori, �nfiintarea unor asociatii studentesti care sa supravegheze activitatile studentilor.
15). Reprimarea miscarilor muncitoresti din Valea Jiului (1977) si Brasov (1987). Arestarea si deportarea muncitorilor protestatari.
�n 1977 a fost reprimata greva a mii de mineri din Valea Jiului care s-au revoltat �mpotriva conditiilor de viata, o parte dintre protestatari fiind arestati si trimisi la �nchisoare, mare parte fiind obligati sa-si schimbe locul de munca �n alte regiuni ale tarii printr-o forma camuflata de deportare. �n 1987 a fost reprimata revolta a peste zece mii de protestatari din Brasov, �n special muncitori, �mpotriva conditiilor de viata; sute de participanti au fost arestati si anchetati dur, o parte dintre protestatari au fost obligati sa-si schimbe locul de munca �n alte zone printr-o forma mascata de deportare. Miscarile muncitoresti din Valea Jiului si de la Brasov au reprezentat o dovada ca partidul comunist era contestat chiar de clasa muncitoare, �n numele careia pretindea ca guverneaza. Dupa ce �n anii �50-�60 a fost zdrobita rezistenta elitelor intelectuale si taranesti, �n anii �70-�80 au fost reprimate chiar protestele muncitorimii.
16). Reprimarea oponentilor si disidentilor �n anii �70� si �80. Arestarea si asasinarea celor mai periculosi oponenti.
�n 1979 a luat nastere Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din Rom�nia (S.L.O.M.R.), organizatie paralela celor oficiale; �ntemeietorii sindicatului si cei �nscrisi ca membri au fost arestati si internati �n aziluri psihiatrice cu regim de reeducare. �ncep�nd cu Miscarea Paul Goma si S.L.O.M.R., cu actiunile curajoase ale Doinei Cornea, ale lui Vasile Paraschiv si ale altor opozitionisti din diferite orase si medii, continu�nd cu "propaganda �mpotriva or�nduirii socialiste" �ntreprinsa de zeci de tineri, �ntre care Radu Filipescu, �ncheind cu omor�rea inginerului Gheorghe Ursu, cu condamnarea la moarte a diplomatului Mircea Raceanu si cu editarea ziarului clandestin "Rom�nia" de catre un grup de ziaristi curajosi, �ntre care Petre Mihai Bacanu, toate acestea reprezinta cazuri de exceptie dintr-o tara care fusese redusa la tacere si supunere.
17). Distrugerea patrimoniului istoric si cultural prin demolarile din anii �80. Constr�ngerea unei parti a populatiei Rom�niei de a-si parasi locuintele.
Demolarile facute - �n Bucuresti �n anii 1980 de regimul lui Ceausescu - au fost cele mai grave operatii de distrugere a patrimoniului istoric si cultural. Piesa de baza a acestui proiect era un palat prezidential �n jurul caruia sa fie concentrate ministerele si alte institutii publice. �n acest scop, precum si �n alte scopuri, au fost distruse 29 de biserici si manastiri, unele vechi de peste 300 de ani, alaturi de nenumarate case familiale, blocuri si cladiri publice. Alte biserici au fost mutate sau ascunse complet privirii de noile cladiri. Cea mai notorie si mai putin justificabila demolare a fost �nsa a ansamblului Manastirii Vacaresti (secolul XVIII) situata �n periferiile Capitalei. De asemenea, �n majoritatea centrelor istorice ale oraselor au fost facute demolari pentru a fi construite �centre civice�. Au mai fost facute demolari �n sate si comune, �n vederea �sistematizarii�.
18). Consecintele criminale ale �politicii demografice� (1966-1989).
�n scopul oficial al cresterii populatiei, �ncep�nd din 1966 si p�na la Revolutia din 1989 au fost interzise avorturile (�n urma decretului dat de Ceausescu �n 1966). Femeile aflate la v�rsta fertilitatii erau supuse unui examen ginecologic obligatoriu pentru a fi luate �n evidenta �n situatia �n care erau gravide si pentru a se constata daca folosesc mijloace contraceptive (cele mai uzuale fiind �steriletele�). Femeile �nsarcinate care nu doreau sa pastreze sarcina apelau la forme rudimentare si extrem de riscante de avort clandestin. Se estimeaza ca datorita unor asemenea tentative de avort, au decedat peste 10.000 de femei.
Multi copii nedoriti de parinti s-au nascut cu probleme grave de sanatate. Conditiile sanitare din maternitati erau adeseori improprii. �n aceasta perioada a crescut mortalitatea infantila; pentru a fi diminuate cifrele oficiale, �nregistrarea nasterii putea fi facuta doar cu doua saptam�ni �nt�rziere. Adeseori, copiii nedoriti erau abandonati �n spitale imediat dupa nastere, ajung�nd ulterior �n Leagane de copii si apoi �n Case de copii; datorita problemelor de sanatate si a conditiilor precare o parte dintre acesti copii (probabil c�teva mii) au murit la v�rste fragede.
Mentionam de asemenea ca �n 1987 au fost semnalate de medici primele cazuri de SIDA la copii, acestea nefiind recunoscute oficial si prin urmare nefiind tratate corespunzator.
19). Obligarea intentionata si nejustificata a imensei majoritati a populatiei Rom�niei, �n special �n anii �80, de a trai �n conditii de mizerie extrema.
C�teva exemple datorita carora starea generala de sanatate a populatiei a fost extrem de grav afectata:
� �nfometarea populatiei prin �rationalizarea alimentatiei� si cartelarea alimentelor de baza (carne, faina, oua, unt, zahar, ulei etc.);
� Neacordarea frecventa a asistentei medicale de urgenta �n cazul persoanelor �n v�rsta;
� Oprirea intentionata a caldurii si lipsa cronica a apei calde �n blocurile de locuinte;
� Oprirea intentionata a energiei electrice, a gazului metan si a apei. De regula, aceste opriri se faceau frecvent, pe perioade necunoscute si fara o avertizare prealabila. Mentionam de asemenea ca situatiile de reluare a livrarii de gaz metan au determinat accidente si cazuri grave de intoxicare cu gaz (unele sold�ndu-se cu decese).
Mentionam de asemenea ca �n anii �80 iluminatul public a fost oprit total sau aproape total.
20). Conceptualizarea mizeriei materiale si morale, precum si a fricii, ca instrumente de mentinere a puterii comuniste.
Toate formele de reprimare fizica si pshihica, toate formele de mizerie materiala si morala, mentionate anterior �n mod explicit sau implicit, au reprezentat tot at�tea mijloace de lezare a demnitatii umane, de umilinta, de dezonorare, de �njosire, de degradare, de terorizare. Toate acestea au sadit �n sufletul cetatenilor rom�ni frica de sine si frica de semeni, spaima generalizata, desperarea, deznadejdea, exasperarea, sentimentul zadarniciei, ne�ncrederea �n sine si �n semeni, suspiciunea fata de oricine � colegi, vecini, prieteni si chiar fata de persoanele cele mai apropiate. Toate acestea au reprezentat �n mod programatic mijloace de supunere si de mentinere a puterii comuniste.
21). Masacrarea cetatenilor �n timpul Revolutiei anticomuniste din Decembrie 1989.
Spre deosebire de toate celelalte tari foste comuniste din Europa �n care comunismul a cazut fara nici o victima (sau aproape fara victime), Rom�nia a fost singura tara �n care �nlaturarea comunismului s-a facut cu varsare de s�nge. Populatia civila pasnica si ne�narmata a fost masacrata: peste 1.200 de morti si peste 4.000 de raniti. Numarul de victime vorbeste de la sine despre criminalitatea extrema a regimului comunist din Rom�nia."Revista GDS
:sml-
