"Regimul comunist din Romnia (1945-1989) a fost nelegitim si criminal
1). Tradarea intereselor Romniei de catre guvernul dominat de comunisti, impus de Stalin n martie 1945. Anexarea nedreapta si prin forta a Romniei la imperiul sovietic, ncepnd din 1945.
n februarie 1945 a avut loc Conferinta de la Yalta la care au participat Uniunea Sovietica, Statele Unite si Marea Britanie, reprezentate la vrf de Stalin, Roosevelt si Churchill. Printre acordurile neoficiale convenite a fost reconfirmata influenta de 90% a Uniunii Sovietice n Romnia, procent impus de Stalin lui Churchill cu patru luni n urma, la Moscova. n timp ce la Yalta se pecetluia sacrificarea Romniei ignorndu-i-se n acelasi timp meritele deosebite, armata romna si continua campania antinazista elibernd Ungaria, Cehoslovacia si o parte a Austriei. Subliniem ca datorita Romniei, al doilea razboi mondial a fost scurtat cu minimum 6 luni, armata romna jertfind pe frontul antinazist viata a peste 100.000 de militari, Romnia plasndu-se n aceasta privinta pe locul 4 ntre natiunile lumii, dupa Uniunea Sovietica, Statele Unite si Marea Britanie. Mentionam n mod suplimentar ca Stalin a impus armatei romne o strategie militara de exterminare la limita maxima posibila.
La 6 martie 1945, imediat dupa acordul de la Yalta si conform prevederilor neoficiale ale acestuia, Stalin impune n Romnia un guvern-marioneta dominat de comunisti (condus de Petru Groza, un politician burghez prosovietic), guvern care si va ndeplini sarcina de a ncepe sovietizarea tarii, respectiv de a demara lichidarea democratiei pentru a face posibila instaurarea comunismului, tradnd astfel interesele Romniei. n consecinta, a nceput teroarea: au nceput sa se faca arestari, epurari si deportari, internari n lagare de detinuti politici si de asemenea, s-a instituit cenzura. Una dintre sarcinile oficiale ale guvernului-marioneta era tocmai de a organiza alegeri libere si corecte.
2). Instaurarea nelegitima si prin forta a puterii comuniste prin fraudarea uriasa a alegerilor din 1946.
n conditiile de teroare instaurata de comunisti, alegerile din noiembrie 1946 au fost cstigate cu o majoritate covrsitoare de opozitia anticomunista care a obtinut ntre 70% si 95% din voturi, conform unor marturii orale si unor documente. nsa comunistii au inversat pur si simplu rezultatul oficial: 70% n favoarea blocului politic dominat de comunisti. Fraudarea uriasa a alegerilor a constituit o crima mpotriva poporului romn, prin furtul vointei natiunii. Dupa alegeri, ritmul sovietizarii s-a intensificat.
3). Tradarea de catre puterea comunista din Romnia a intereselor fundamentale ale Romniei prin acceptarea conditiilor nedrepte ale Tratatului de pace de la Paris din 1947.
n cadrul tratativelor Conferintei de pace de la Paris din 1946-1947 si prin semnarea Tratatului de pace (10 februarie 1947), puterea comunista din Romnia, respectiv guvernul-marioneta dirijat de Stalin, se face vinovat ca a acceptat ca Romniei sa nu i se recunoasca statutul de tara co-beligeranta conform meritelor exceptionale ale Romniei n lupta antinazista, ci dimpotriva, puterea comunista a acceptat ca Romnia sa fie tratata ca o tara nvinsa de Uniunea Sovietica. Puterea comunista (din Romnia) a ignorat deosebitele eforturi umane si economice, pe care Romnia le facuse pentru cauza Natiunilor Unite, precum si faptul ca datorita alaturarii Romniei la coalitia antinazista ncepnd din august 1944, al doilea razboi mondial a fost scurtat cu minimum 6 luni, armata romna jertfind pe frontul antinazist viata a peste o suta de mii de militari, Romnia plasndu-se n aceasta privinta pe locul 4 ntre natiunile lumii dupa Uniunea Sovietica, Statele Unite si Marea Britanie.
n cadrul tratativelor Conferintei de pace, puterea comunista (din Romnia) a ignorat nelegitimitatea ntelegerii dintre Stalin si Hitler prin pactul Ribbentrop-Molotov, precum si nelegitimitatea ocuparii de catre Uniunea Sovietica, n 1940, a teritoriilor romnesti Basarabia, Bucovina de nord si tinutul Hertei. Nu a fost invocat faptul ca ultimele doua nu au apartinut niciodata Rusiei, si de asemenea nu a fost invocat faptul ca n 1918 Basarabia a decis unirea cu Romnia, prin proprie vointa. Nu a fost invocata legitimitatea intrarii n razboi a Romniei (n 1941) pentru a-si elibera propriile teritorii. Acceptnd conditiile Tratatului de pace, puterea comunista (din Romnia) se face vinovata ca a acceptat sa fie cedate Uniunii Sovietice teritoriile romnesti Basarabia, Bucovina de nord si tinutul Hertei avnd o suprafata de 44.000 km2, locuite n acel moment de 3.200.000 de oameni, majoritatea etnici romni. Ulterior, acestia au fost supusi deznationalizarii fortate, persecutiilor etnice, deportarii (inclusiv n lagare de munca n Siberia), asasinatelor n masa, precum si a altor forme de exterminare. Teritoriile romnesti cedate de puterea comunista au fost masiv colonizate cu populatii alogene.
De asemenea, puterea comunista a acceptat sa plateasca Uniunii Sovietice despagubiri n valoare de 300.000.000 dolari si a acceptat ca Romnia sa fie n continuare ocupata de trupe ale armatei sovietice pentru nca 90 de zile. Ulterior armata sovietica de ocupatie a ramas n Romnia pna n 1958, ntretinerea acesteia costnd 2 miliarde de dolari.
4). Distrugerea fortata a regimului democratic multipartidic prin lichidarea opozitiei politice democratice si nlocuirea democratiei cu dictatura partidului unic (1947).
Prin distrugerea fortata a celor trei partide romnesti traditionale (national-taranesc, national-liberal si social-democrat), comunistii au facut trecerea de la un regim democratic multipartidic la dictatura partidului unic, partidul-stat, respectiv Partidul Muncitoresc Romn (P.M.R.), redenumit ulterior Partidul Comunist Romn.
5). Suprimarea fortata a monarhiei (1947).
Dupa actul de la 23 august 1944, cnd s-a alaturat coalitiei antihitleriste dnd peste o suta de mii de morti pe frontul antinazist, Romnia a fost transformata de sovietici din stat aliat n stat satelit. Romnia era singura dintre tarile ce urmau a fi sovietizate care avea un rege iubit de popor - considerat astfel ultimul obstacol mpotriva impunerii comunismului. Dupa ce fusese recunoscut ca unul din artizanii sfrsitului razboiului, decorat de rusi si americani, comunistii l-au silit pe Regele Mihai sa abdice pentru a instaura republica de tip sovietic.
Actiunea militara antihitlerista nceputa la 23 August 1944 a fost unul dintre evenimentele esentiale ale celui de-al doilea razboi mondial pe fronturile din Europa. Aceasta actiune a fost ndeplinita exemplar de armata romna la initiativa si la ordinul comandantului ei suprem, Regele Mihai I. Dupa august 1944, Regele Mihai a fost punctul de reazem si de speranta a covrsitoarei majoritati a natiunii care respingea dominatia comunista. La 30 decembrie 1947, Mihai I a fost silit sa abdice sub amenintarea fortei si a unor represalii sngeroase mpotriva a sute de tineri arestati. acad. Dinu C. Giurescu.
6). Sovietizarea totala, prin forta, a Romniei (1948).
Daca n anii anteriori comunistii obtinusera majoritatea sau unanimitatea puterii, folosind de fiecare data teroarea si viclenia, n 1948 si-au impus propriul sistem economic si social, potrivit retetelor experimentate n deceniile anterioare de Lenin si Stalin.
n anul 1948, practic toate institutiile statului au fost refacute dupa sablonul existent n URSS: justitia, securitatea, nvatamntul, academia, cultele.
Au continuat, cu si mai mare amploare, batjocorirea justitiei prin procese politice nscenate, precum si supunerea cetatenilor printr-o propaganda bazata pe neadevar avnd scopul uitarii adevarului (mancurtizare). De altfel, batjocorirea justitiei si supunerea cetatenilor prin propaganda se numara printre constantele regimului comunist.
A fost adoptata constitutia republicii populare dupa model sovietic. A fost constituit Partidul Muncitoresc Romn, "partidul unic al clasei muncitoare", organul suprem de conducere a statului (partidul-stat). Au fost schimbati conducatorii principalelor culte religioase (cu scopul aservirii totale a Bisericii ortodoxe) si a fost interzisa Biserica greco-catolica. A fost decretata nationalizarea principalelor mijloace de productie (au fost nationalizate toate mijloacele de productie, de la fabricile siderurgice, la atelierele de crema de ghete). n mediul rural a fost copiat de la sovietici sistemul cotelor obligatorii de cereale, ca si mpartirea taranilor n "saraci", "mijlocasi" si "chiaburi". S-au facut mii de arestari n rndul tineretului anticomunist, dar si al membrilor de frunte al partidului comunist (cei neagreati de Stalin si de Dej, cu de exemplu lotul Patrascanu acuzat de deviatie nationaliste). A continuat procesul programatic de distrugere a intelectualitatii. A fost lichidata presa libera. Academia Romna a fost practic nlocuita n bloc cu favoriti ai puterii, vechii membri au fost exclusi n totalitate, doar o mica parte fiind ulterior reprimiti; mare parte a celor exclusi au fost arestati, unii murind n detentie. nvatarea limbii ruse n scoli a devenit obligatorie, de asemenea, nvatarea istoriei partidului bolsevic si a geografiei Uniunii Sovietice. Predarea religiei a fost interzisa. Au fost introduse defilarile comuniste obligatorii (uneori chiar de Sarbatoarea Sf. Paste), iar n scoli, n locul icoanelor au fost introduse portretele conducatorilor comunisti.
7). Exterminarea programata a cetatenilor prin actiunile Securitatii, precum si alte forme de reprimare (1948-1989).
n anii '50, Securitatea a cautat, la cererea partidului, sa lichideze pe toti virtualii adversari ai regimului. Astfel a fost inventata "retinerea administrativa ", fara mandat, ancheta si proces. Sub pretextul "reeducarii prin munca", sute de mii de oameni au fost ridicati si trimisi pe diverse santiere de lucru, unde erau supusi unui regim de exterminare n masa prin foame, istovire si umilinta. Arestarile se faceau pe motive politice: complot, propaganda mpotriva regimului, uneltire contra ordinii sociale etc.
Dupa 1965 Securitatea pretindea ca apeleaza, profilactic, la constiinta cetatenilor. Prin aceasta se ntelegea cresterea numarului de informatori ("turnatori"), care si luau n scris obligatia sa semnaleze "pericolele care amenintau patria".
n anii '80 Securitatea a conceput un program sistematic de ndoctrinare si manipulare n masa, prin zvonuri, intrigi, nscenari, delatiuni, provocari, crearea de conflicte ntre diferitele paturi ale populatiei, nasprirea cenzurii sau reprimarea celui mai mic gest de independenta al intelectualilor. Urmele acestei siluiri a constiintei nationale persista si azi n mentalitatile publice.
8). Exterminarea programata a detinutilor politici (19451989).
Numarul detinutilor politici este estimat ca fiind ntre 500.000 (limita minima) si 2.000.000 (limita maxima). Mentionam ca n timpul regimului Ceausescu numarul detinutilor politici a fost doar de ordinul sutelor sau miilor, acestia fiind camuflati intentionat n infractori de drept comun sau internati n spitale psihiatrice unde erau tratati cu socuri electrice si cu narcotice.
n Romnia au existat peste 230 de locuri de detentie poltica, cifra n care se includ spatiile de ancheta, de triaj, de ncarcerare propriu-zisa (penitenciarele), ca si lagarele de munca fortata si de deportare. Daca adaugam sediile de Securitate n care detinutii erau adusi dupa arestare si supusi interogatoriilor, cifra creste cu peste 100. Azilele psihiatrice cu caracter politic unde celor arestati li se aplicau tratamente de "reeducare" erau cel putin 15. Numarul locurilor de executie, al locurilor unde s-au desfasurat lupte ntre partizani si Securitate si al gropilor comune descoperite n ultimii ani trece de 90.
Regimul penitenciar al detinutilor politici a fost un regim programat de exterminare lenta, n primul rnd prin nfometare, prin frig, prin diferite forme de tortura, prin lipsa aproape totala a asistentei sanitare, a igienei s.a.m.d.. nainte de a ajunge n penitenciare, n cadrul anchetelor de la Securitate, detinutii politici erau de regula torturati prin metode de o cruzime extrema. Nu putini au decedat n timpul anchetei. n penitenciare, torturile continuau si sub alte forme. Detinutii considerati recalcitranti erau izolati n obscuritate totala, nlantuiti de un inel din centrul celulei. Uneori erau tinuti cu picioarele pe un gratar aflat ntr-o pnza de apa. Detinutul era ncarcerat dezbracat si descult. Ratia de hrana era redusa la jumatate. n ntuneric, n frig, nfometat, uneori si legat, era obligat sa stea n picioare toata ziua si toata noaptea.
Citam din marturiile lui Corneliu Coposu (fragmente extrase din interviul acordat Luciei Hossu-Longin): Am trecut prin 17 puscarii. Am intrat n nchisoare avnd 112 kg si am iesit cntarind 51 kg. Frigul era permanent. Temperatura aproape nemodificata si vara si iarna, din cauza grosimii zidurilor. Mncarea era si ea de exterminare, cu aproximatie 400-500 de calorii pe zi: o turta facuta dintr-un amestec de faina de malai cu faina de seminte de matura. Am fost batut cu saci de nisip, cu cearceaf ud n baie, am fost pus sa fac manej, bine, nu mai vorbesc de suspendarile pe o ruda de fier pentru a fi batut la talpi. La iesirea din nchisoare () uitasem sa vorbesc. Binenteles ca fiecare detinut, fiind singur, era exclusa orice conversatie si legaturile cu ceilalti ocupanti ai celulelor s-au facut multa vreme prin Morse batut n zid, pna cnd sistemul a fost descoperit si sanctionat foarte sever. Dupa aceea, comunicarile se faceau prin tuse Morse, care era extrem de obositoare, epuizanta, mai ales n halul de slabiciune n care ne gaseam toti detinutii acolo. ncrederea n supravietuirea din holocaustul comunist a fost temelia rezistentei.
n lagarele de munca fortata detinutii erau exterminati din cauza eforturilor supraomenesti, a regimului alimentar (ntre 500-1000 calorii pe zi fata de cele 2000-2500 calorii ale unui regim alimentar normal), a lipsei de medicamente si conditiilor neomenesti de cazare. La toate acestea, se adauga de obicei tortura din timpul muncii sau de dupa munca din cauza nendeplinirii normei.
Dupa expirarea pedepsei, numerosi detinuti erau deportati n conditii de mizerie extrema; dupa 2-3 ani, adeseori urma o noua condamnare care de fapt nsemna reluarea torturilor pna la exterminarea foarte probabila.
Prezentam cteva exemple de torturi cu scop de exterminare (exemple preluate din studiile lui Cicerone Ionitoiu): batai cu ranga de fier, cazma, lopata, cravasa, unii murind n urma traumatismelor, altii ramnnd schilozi pe toata viata; interzicerea tratamentului medical detinutilor bolnavi si scoaterea lor la munca, n mod fortat, contrar prescriptiilor medicale, fapt ce a dus la moartea unora; introducerea detinutilor n carcere descoperite iarna, dezbracati, sau chiar n pielea goala; alergarea detinutilor si calcarea lor n copitele cailor; scoaterea detinutilor la lucru dezbracati, n timp de iarna si pedepsirea unora de a sta pna la prnz n apa nghetata; ngroparea unor detinuti de vii n pamnt; unii detinuti s-au sinucis pentru a scapa de torturi, iar altii au nnebunit, datorita presiunilor psihice si fizice la care erau supusi.
Fenomenul Pitesti (1949-1954)
n anii 1949-1951, distrugerea elitelor societatii era pe cale de a se nfaptui: intelectualii, diplomatii, preotii, militarii, magistratii, politistii, oamenii politici ai vechiului "regim burghezo-mosieresc" erau n nchisori, taranii cei mai gospodari erau deportati n coloniile de munca fortata. Tuturor mpreuna si fiecaruia n parte li se aplica eticheta de "dusman al poporului". Mai ramasesera tinerii, o forta sociala imprevizibila si care trebuia sa fie anihilata. Pentru ei a fost inventat experimentul de la Pitesti (denumit de Securitate "reeducare"). Metodele cele mai barbare de tortura psihica au fost aplicate asupra tinerilor detinuti "recalcitranti", cu scopul de a-i face sa se umileasca reciproc, sa se maltrateze fizic si sa se mutileze psihic denigrndu-si trecutul. Aceasta operatie diabolica de depersonalizare si de asasinat moral s-a desfasurat cu ncepere din decembrie 1949 n penitenciarul Pitesti, continund apoi, cu o putere mai scazuta, n penitenciarele Gherla si Trgu Ocna. Experimentul de la Pitesti este considerat un unicat n panoplia mijloacelor de distrugere n masa a personalitatii umane.
Munca fortata
Munca fortata - adica folosirea detinutilor politici ca mna de lucru pe diverse santiere sau n mine - a fost larg utilizata n perioada comunista si avea ca scop exterminarea n masa.
Cel mai cunoscut dintre santiere a fost Canalul Dunarea-Marea Neagra, nceput n 1950, ntrerupt n 1953. Mna de lucru era asigurata de "elementele reactionare", majoritatea "retinute administrativ", fara proces. Canalul era denumit, "un mormnt al burgheziei romnesti". Dupa cele mai prudente estimari, n lagarele lui au fost concentrati, numai n 1950, peste 40.000 de detinuti. Alti 20.000 erau asa numitii "lucratori voluntari".
Femei n nchisoare
n afara nchisorilor mixte au existat unele rezervate exclusiv femeilor: Mislea, Margineni, Miercurea Ciuc, Dumbraveni sau Arad. Nasterea, maternitatea capata cu totul alte dimensiuni n nchisoare. Uneori, mamele nchise erau despartite n mod tragic de copiii lor.
9). Exterminarea grupurilor de partizani care reprezentau rezistenta anticomunista n munti (1945-1962).
Rezistenta mpotriva comunismului a nceput sa se manifeste imediat dupa preluarea conducerii de catre comunisti. Erau arestati, anchetati, judecati si condamnati nu numai cei ce se opuneau direct instaurarii comunismului (de cele mai multe ori acestia se opuneau epurarilor din armata, colectivizarii sau introducerii n scoli a comunismului), ci si rudele lor, fratii, parintii, surorile care i ajutau. n fata acestui val masiv de agresiuni, o buna parte din cei vizati s-au refugiat n muntii Romniei. Majoritatea acestora s-au organizat spontan n formatiuni sau grupuri de partizani care mpnzeau muntii. Astfel, n anii 1945-1959 gasim partizani att n Carpatii Orientali ct si n cei Meridionali, n Fagaras, Retezat, Semenic, n Carpatii Apuseni si n Obcinele Bucovinei, precum si n padurile Babadagului, n Muntii Gutiului si Tiblesului. Armamentul partizanilor era repezentat de diferite arme recuperate dupa razboiul mondial. Formatiunile constituite (n medie, 10-40 de persoane) nu reprezentau o amenintare majora pentru puterea comunista. Erau compuse din tineri, batrni, femei (dintre care unele chiar gravide sau cu copii mici), tarani, fosti ofiteri din armata, avocati, medici, studenti, muncitori. Erau de toate vrstele, din toate categoriile sociale si orientarile politice, sprijiniti de sateni, care le aduceau alimente si mbracaminte si adesea le asigurau adapost. Propaganda comunista le-a pus tuturor eticheta de "banditi". Terorizarea de catre anchetatori a familiilor celor din munti, a rudelor acestora, eliminarea din scoli a copiilor lor, folosirea unor metode salbatice, i-a determinat pe multi dintre ei sa se predea pentru a-i scuti de torturi pe cei dragi. Au fost condamnati la ani grei de temnita si confiscarea averilor, pentru "crima de uneltire contra ordinii sociale". Majoritatea au fost omorti. Ultimii partizani au fost capturati abia n 1962. Rezistenta anticomunista a partizanilor a durat 14-17 ani si a fost un fenomen spontan, fara sa fi existat, se pare, o coordonare la nivel national ntre diversele formatiuni.
10). Represiunea mpotriva Bisericii. Arestarea sau exterminarea celor care se opuneau comunismului. (1948-1989) Comunismul a urmarit dezradacinarea credintei religioase si impunerea ateismului.
n cazul Bisericii Ortodoxe Romne naltii ierarhi au fost nlocuiti n 1948, unii dintre ei murind n conditii suspecte, altii fiind arestati si primind domiciliu obligatoriu n manastiri. De-a lungul anilor au fost arestati n jur de 2000 preoti de mir. n plus au fost arestati un mare numar de calugari si maici. n 1959, Securitatea si Departamentul pentru Culte au redus cu doua treimi numarul manastirilor si al calugarilor, pe motiv ca asezamintele monahicesti ascundeau partizani din munti si elementele reactionare. Unele manastiri au fost evacuate prin forta armata. n 1959-1960 au fost arestati sute de preoti pe motiv ca raspndesc misticismul, predica mpotriva materialismului dialectic sau se opun ornduirii socialiste.
Biserica Greco-catolica (Unita cu Roma), cea de a doua biserica nationala, cu 1,5 milioane de aderenti romni, a fost interzisa n 1948. Un numar redus de preoti au semnat declaratia de trecere la ortodoxie. Pentru ca au refuzat, episcopii si preotii au fost arestati spre exterminare. De exemplu, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu - cel care a citit proclamatia de la Alba Iulia n cadrul Marii Adunari de la 1 Decembrie 1918 pentru Unirea Transilvaniei cu TARA-mama, a murit n captivitate.
Biserica Romano-Catolica a fost considerata o "oficina imperialista", "cuib de spioni si tradatori" etc. pentru ca avea "legaturi cu strainatatea". O serie de procese politice s-au soldat cu condamnarea sau expulzarea. Ca si n cazul celorlalte biserici, scolile catolice au fost desfiintate, preotii "reactionari" au fost nlaturati si arestati.
Cultele protestante si neoprotestante au fost, de asemenea, urmarite si persecutate, pe motiv ca ar fi fost "dirijate din exterior".
11). Arestarea, uciderea, detentia politica sau deportarea taranilor care opuneau rezistenta fata de colectivizare (1949-1962).
n spiritul "luptei de clasa", taranii au fos mpartiti n trei categorii: "saraci", "mijlocasi" si "chiaburi". Luptnd mpotriva "chiaburilor" si a "mijlocasilor" care "sovaiau", saracii trebuiau sa "fie lamuriti" de avantajele intrarii n gospodariile agricole. Rezistenta taranilor a fost nsemnata: n primii ani de dupa Plenara P.M.R. din martie 1949 (care a hotart trecerea fatisa la colectivizarea de tip sovietic) activistii trimisi pe teren erau refuzati si goniti, iar n multe comune au avut loc rascoale si lupte cu trupele de militie, care s-au soldat cu morti, raniti, condamnari si deportari. Dupa datele P.M.R.-ului, ntre 1949-1952 au avut loc peste 80.000 de arestari de tarani, dintre care 30.000 finalizate cu sentinte de nchisoare. n rascoalele din 1959-1962 si-au pierdut viata sau libertatea alti tarani. Rascoala din Vadu Rosca (regiunea Galati), n care si-au gasit moartea noua oameni, a fost reprimata de Nicolae Ceausescu personal. n alte sate s-a tras cu tunul pentru intimidarea si "lamurirea" taranilor. n 1962, 96% din suprafata arabila a tarii si 3.201.000 familii au fost cuprinse n structurile colectiviste, conform rezultatelor anuntate de Gheorghiu-Dej.
12). Deportarile cu scop de exterminare. Represiunile etnice. Gonirea si vnzarea evreilor si germanilor.
n ianuarie 1945 peste 75.000 de etnici germani, cetateni romni, au fost deportati n Uniunea Sovietica pentru a "reconstrui" economia devastata de razboi. 20% au murit. Supravietuitorii au putut sa revina n Romnia abia n 1949-1950.
n noaptea de 18 iunie 1951 a fost pusa n miscare cea mai ampla actiune de deportare din istoria contemporana a Romniei, dupa cea ntreprinsa n ianuarie 1945 mpotriva etnicilor germani din Romnia. n jur de 45.000 de persoane au fost ridicate din caminele lor si deportate n Baragan. Au fost dusi romni, germani, srbi, bulgari, refugiati din Basarabia si Nordul Bucovinei, aromni. Oamenii au fost ncarcati n vagoane de marfa, puse sub paza militara, iar dupa zece-paisprezece zile de mers au fost aruncati n cmp si lasati sa-si construiasca prin forte proprii case din chirpici sau pamnt batut, acoperite cu paie sau stuf. n aceste asezari - optsprezece la numar - majoritatea deportatilor au fost retinuti cinci ani, pna n 1956, nsa altii au ramas aici pentru totdeauna.
Dupa revolutia maghiara din 1956 comunitatea maghiara din Transilvania a fost supusa persecutiilor, fiind operate numeroase arestari.
Prin procesele intentate sionistilor n anii 50 au fost efectuate persecutiile mpotriva comunitatii evreiesti din Romnia.
Majoritatea cetatenilor romni de etnie germana si evreiasca au parasit Romnia n anii 70 si 80 printr-o cinica si umilitoare forma de vnzare, respectiv prin platirea unei taxe oficiale substantiale n valuta forte (USD) n schimbul aprobarii cererii de plecare definitiva din Romnia comunista. Aceasta crima istorica din punct de vedere cultural si spiritual a fost ndreptata mpotriva celor care, traind sute de ani pe teritoriul Romniei, si-au adus o contributie extrem de importanta la cultura si civilizatia poporului romn.
13). Represiunea mpotriva culturii. Cenzura extrema. Arestarea intelectualilor protestatari. (1945-1989)
Odata cu instaurarea comunismului, partidul comunist a impus o orientare pro-sovietica, proletcultista n toate domeniile. Bibliotecile si librariile au fost epurate de titlurile necorespunzatoare din punct de vedere politic (peste 8.000). Nimic nu putea fi publicat, jucat sau interpretat fara aprobare. S-au luat masuri pentru lichidarea a tot ceea ce nsemna legatura cu traditiile europene si cu propriile traditii. Istoria Romniei a fost falsificata. S-a trecut la nlocuirea caracterului national al culturii cu realismul socialist. Cultura si nvatamntul au fost pervertite. Valorile autentice au fost distruse fiind nlocuite cu false valori. Numerosi oameni de cultura au fost aruncati n nchisori, altora li s-a interzis sa mai publice. A fost un adevarat genocid cultural, ale carui urmari dainuie pna azi n mentalitatile publice.
14). Reprimarea miscarilor studentesti din 1956. Arestarea studentilor protestatari.
Pentru lagarul comunist, anul 1956 a nsemnat revolutia din Ungaria, lichidata prin interventia brutala a trupelor sovietice. Ecouri ale acestei miscari anticomuniste s-au simtit nsa n toate tarile est-europene. n Romnia cei care au reactionat imediat au fost studentii. n cteva centre universitare au avut loc proteste soldate cu numeroase arestari si exmatriculari. Cea mai organizata miscare studenteasca a fost la Timisoara, unde au fost 300 de arestari. Dar si la Bucuresti si Cluj s-au constituit grupuri organizate, care au ncercat o solidarizare sau o simultaneizare cu miscarea anticomunista din Ungaria. Reactia autoritatilor a fost imediata - arestarea studentilor, suspendarea cursurilor, epurarea unor profesori, nfiintarea unor asociatii studentesti care sa supravegheze activitatile studentilor.
15). Reprimarea miscarilor muncitoresti din Valea Jiului (1977) si Brasov (1987). Arestarea si deportarea muncitorilor protestatari.
n 1977 a fost reprimata greva a mii de mineri din Valea Jiului care s-au revoltat mpotriva conditiilor de viata, o parte dintre protestatari fiind arestati si trimisi la nchisoare, mare parte fiind obligati sa-si schimbe locul de munca n alte regiuni ale tarii printr-o forma camuflata de deportare. n 1987 a fost reprimata revolta a peste zece mii de protestatari din Brasov, n special muncitori, mpotriva conditiilor de viata; sute de participanti au fost arestati si anchetati dur, o parte dintre protestatari au fost obligati sa-si schimbe locul de munca n alte zone printr-o forma mascata de deportare. Miscarile muncitoresti din Valea Jiului si de la Brasov au reprezentat o dovada ca partidul comunist era contestat chiar de clasa muncitoare, n numele careia pretindea ca guverneaza. Dupa ce n anii 50-60 a fost zdrobita rezistenta elitelor intelectuale si taranesti, n anii 70-80 au fost reprimate chiar protestele muncitorimii.
16). Reprimarea oponentilor si disidentilor n anii 70 si 80. Arestarea si asasinarea celor mai periculosi oponenti.
n 1979 a luat nastere Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din Romnia (S.L.O.M.R.), organizatie paralela celor oficiale; ntemeietorii sindicatului si cei nscrisi ca membri au fost arestati si internati n aziluri psihiatrice cu regim de reeducare. ncepnd cu Miscarea Paul Goma si S.L.O.M.R., cu actiunile curajoase ale Doinei Cornea, ale lui Vasile Paraschiv si ale altor opozitionisti din diferite orase si medii, continund cu "propaganda mpotriva ornduirii socialiste" ntreprinsa de zeci de tineri, ntre care Radu Filipescu, ncheind cu omorrea inginerului Gheorghe Ursu, cu condamnarea la moarte a diplomatului Mircea Raceanu si cu editarea ziarului clandestin "Romnia" de catre un grup de ziaristi curajosi, ntre care Petre Mihai Bacanu, toate acestea reprezinta cazuri de exceptie dintr-o tara care fusese redusa la tacere si supunere.
17). Distrugerea patrimoniului istoric si cultural prin demolarile din anii 80. Constrngerea unei parti a populatiei Romniei de a-si parasi locuintele.
Demolarile facute - n Bucuresti n anii 1980 de regimul lui Ceausescu - au fost cele mai grave operatii de distrugere a patrimoniului istoric si cultural. Piesa de baza a acestui proiect era un palat prezidential n jurul caruia sa fie concentrate ministerele si alte institutii publice. n acest scop, precum si n alte scopuri, au fost distruse 29 de biserici si manastiri, unele vechi de peste 300 de ani, alaturi de nenumarate case familiale, blocuri si cladiri publice. Alte biserici au fost mutate sau ascunse complet privirii de noile cladiri. Cea mai notorie si mai putin justificabila demolare a fost nsa a ansamblului Manastirii Vacaresti (secolul XVIII) situata n periferiile Capitalei. De asemenea, n majoritatea centrelor istorice ale oraselor au fost facute demolari pentru a fi construite centre civice. Au mai fost facute demolari n sate si comune, n vederea sistematizarii.
18). Consecintele criminale ale politicii demografice (1966-1989).
n scopul oficial al cresterii populatiei, ncepnd din 1966 si pna la Revolutia din 1989 au fost interzise avorturile (n urma decretului dat de Ceausescu n 1966). Femeile aflate la vrsta fertilitatii erau supuse unui examen ginecologic obligatoriu pentru a fi luate n evidenta n situatia n care erau gravide si pentru a se constata daca folosesc mijloace contraceptive (cele mai uzuale fiind steriletele). Femeile nsarcinate care nu doreau sa pastreze sarcina apelau la forme rudimentare si extrem de riscante de avort clandestin. Se estimeaza ca datorita unor asemenea tentative de avort, au decedat peste 10.000 de femei.
Multi copii nedoriti de parinti s-au nascut cu probleme grave de sanatate. Conditiile sanitare din maternitati erau adeseori improprii. n aceasta perioada a crescut mortalitatea infantila; pentru a fi diminuate cifrele oficiale, nregistrarea nasterii putea fi facuta doar cu doua saptamni ntrziere. Adeseori, copiii nedoriti erau abandonati n spitale imediat dupa nastere, ajungnd ulterior n Leagane de copii si apoi n Case de copii; datorita problemelor de sanatate si a conditiilor precare o parte dintre acesti copii (probabil cteva mii) au murit la vrste fragede.
Mentionam de asemenea ca n 1987 au fost semnalate de medici primele cazuri de SIDA la copii, acestea nefiind recunoscute oficial si prin urmare nefiind tratate corespunzator.
19). Obligarea intentionata si nejustificata a imensei majoritati a populatiei Romniei, n special n anii 80, de a trai n conditii de mizerie extrema.
Cteva exemple datorita carora starea generala de sanatate a populatiei a fost extrem de grav afectata:
nfometarea populatiei prin rationalizarea alimentatiei si cartelarea alimentelor de baza (carne, faina, oua, unt, zahar, ulei etc.);
Neacordarea frecventa a asistentei medicale de urgenta n cazul persoanelor n vrsta;
Oprirea intentionata a caldurii si lipsa cronica a apei calde n blocurile de locuinte;
Oprirea intentionata a energiei electrice, a gazului metan si a apei. De regula, aceste opriri se faceau frecvent, pe perioade necunoscute si fara o avertizare prealabila. Mentionam de asemenea ca situatiile de reluare a livrarii de gaz metan au determinat accidente si cazuri grave de intoxicare cu gaz (unele soldndu-se cu decese).
Mentionam de asemenea ca n anii 80 iluminatul public a fost oprit total sau aproape total.
20). Conceptualizarea mizeriei materiale si morale, precum si a fricii, ca instrumente de mentinere a puterii comuniste.
Toate formele de reprimare fizica si pshihica, toate formele de mizerie materiala si morala, mentionate anterior n mod explicit sau implicit, au reprezentat tot attea mijloace de lezare a demnitatii umane, de umilinta, de dezonorare, de njosire, de degradare, de terorizare. Toate acestea au sadit n sufletul cetatenilor romni frica de sine si frica de semeni, spaima generalizata, desperarea, deznadejdea, exasperarea, sentimentul zadarniciei, nencrederea n sine si n semeni, suspiciunea fata de oricine colegi, vecini, prieteni si chiar fata de persoanele cele mai apropiate. Toate acestea au reprezentat n mod programatic mijloace de supunere si de mentinere a puterii comuniste.
21). Masacrarea cetatenilor n timpul Revolutiei anticomuniste din Decembrie 1989.
Spre deosebire de toate celelalte tari foste comuniste din Europa n care comunismul a cazut fara nici o victima (sau aproape fara victime), Romnia a fost singura tara n care nlaturarea comunismului s-a facut cu varsare de snge. Populatia civila pasnica si nenarmata a fost masacrata: peste 1.200 de morti si peste 4.000 de raniti. Numarul de victime vorbeste de la sine despre criminalitatea extrema a regimului comunist din Romnia."Revista GDS
:sml-
