Subiect la liber

acest topic se vrea unul libertin in care fiecare sa scrie ce vrea si cum vrea,toate frustrarile pot fi strigate aici,este un topic pt.misogini,pt.lesbiene,pt.homosexuali,pt.ratati,pt.politicieni,pt.analfabeti,pt.intelectuali,este o supapa unde fiecare face ce vrea,va astept iubitilor,cine incepe?

facem pariu ca nu se vor inghesui prea multi?de ce?pt.ca fiecare se considera altceva decat ce este in realitate,s-auzim numai de bine!

si mai facem un pariu?toti vor vizualiza acest topic dar putini vor scrie deoarece este greu sa scri liber despre orice cand nu ai habar de nimic,se vor gasi cativa sa ma injure pe mine si cam atat,nu avem valori ,nu stim sa apreciem adevaratele valori si atunci asteptam sa ne dea cineva un sut in partile moi dupa care sa incepem sa plagiem pe unul si pe altul,s-auzim numai de bine!

chiar nimeni nu stie nimic sau nu vrea sa ne spuna si noua nimic?orice iubitilor aventuri sexuale,impresii de calatorie etc.,nu mai vreau sa scriem dupa dictare ca la clasa a doua,vreau originalitate,povesti de viata,trairi personale,haideti sa vedem stie cineva ce inseamna sa cugeti si sa scri liber,fara a copia?

este foarte important sa va balacariti pe subiecte de doi bani decat sa scrieti despre orice lucru frumos sau mai putin frumos dar care va aduce o binemeritata relaxare in plan sufletesc?nu mai bine scrieti orice despre orice sau oricine si va eliberati de stres?va astept sa facem ce ne trece prin cap ,sa scriem mult sau putin despre un subiect sau altul,sa ne descarcam de energiile negative acumulate,promit ca voi scrie povesti pt.oameni mari dar si pt.cei mici,astept subiecte,s-auzim numai de bine!

bai dracusor,spuneai ca vrei sa devii regizor,atunci de ce nu poti crea un scenariu la liber?iti trebuie un subiect anume?nu ai imaginatie?

haideti sa va dau un mic ajutor,haideti sa ne punem imaginatia la treaba,de ce sa scriem numai lucruri inutile care ni se par noua importante?va dau cadru o poienita inflorita langa un lac,o barca,doi indragostiti si un pescar,creati o poveste cu aceste elemente,este chiar asa de greu?

hai sa va dau alte elemente:un fumator inrait intr-un tren supraaglomerat,cativa tarani,o batranica cu o sacosa in care tine o rata,un controlor de bilete si un tanar manelizat si prost crescut,ce ziceti ,puteti crea ceva cu aceste personaje?macar o povestioara scurta fara dialog,astept si s-auzim numai de bine!

De la: florin_bad_boy2006, la data 2009-01-06 17:14:49acest topic se vrea unul libertin in care fiecare sa scrie ce vrea si cum vrea,toate frustrarile pot fi strigate aici,este un topic pt.misogini,pt.lesbiene,pt.homosexuali,pt.ratati,pt.politicieni,pt.analfabeti,pt.intelectuali,este o supapa unde fiecare face ce vrea,va astept iubitilor,cine incepe?

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

"LA MULTI ANI !"

Pentru ca pe 07 ianuarie il celebram pe Sfântul Ioan Botezătorul , doresc sa le urez numai bine si "La Multi Ani ! " tuturor sarbatoritilor de maine .
De asemenea, voi enumera cativa Ioni nemuritori , Ioni care prin ceea ce au facut in timpul vietii demonstreaza ca exista viata dupa moarte, dar nu pentru oricine.

Ion Neculce
Ion Creanga
Tudor Arghezi , pe numele adevarat Ion Theodorescu
Ion C. Bratianu
Ionel Teodoreanu
Ion Luca Caragiale
Ion Mincu

Dana P

P.S.
Florin, de ce ai pus subiectul la liber tocmai la Politica ?

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

am postat acest topic la sectiunea politica in virtutea inertiei deoarece este binevenit aici unde sunt acumulate cele mai multe tensiuni si patimi,unde se scrie cu multa traire si se acumuleaza mult stres,s-auzim numai de bine!

....au si Romanii,.....Katin-ul lor....



Comemorarea victimelor de la Fântâna-Albă

Publicat de Puiu la April 6th, 2007

În pădurea Varniţa, pulbere aşezată peste durere

Auzim adesea discursuri spumoase la posturile de televiziune, politicieni de mucava se dau bravi români, din patru în patru ani se strâng voturi în numele unei Românii Mari, Bucovina devine un brand de ţară sau o carte de vizită pentru cancelariile de la Bruxelles şi totuşi…la marile sărbători din nordul Bucovinei, românii îşi plâng singuri rănile. România s-a spălat pasămite pe mâini de ’’morbul’’ istoriei,şi-a îndeplinit obligaţia firească, înfiinţând un consulat la Cernăuţi, altul la Odessa sau mai cine ştie pe unde, diplomaţii nu au decât să fie buni români şi basta şi să reprezinte Guvernul şi dragostea frăţească a celor 22 de miloane de români din ţară,( sau cât Doamne or mai fi rămas?) aşa că ideea de românism se cântăreşte azi doar cu greutăţi ’’cumpătate’’, iar abandonul îmbrăcat în haină de catifea se instaleză în străfundurile istoriei. Românul de modă nouă trebuie să-ţi măsoare înţelept şi cuvintele şi sentimentele şi banii…În fiecare an, la 1 aprilie, sute de români din nordul Bucovinei se adună în Păduricea Varniţa . Când urci calea spre pădurice, în zare poţi vedea conturul Bisericii lipoveneşti de la Fântâna Albă, iar nisipul drumului parcă ar vrea să spună că nimic nu s-a schimbat… Peste tot, nisip, amintiri de nisip, pulbere aşezată peste durerea acelora care au fost îngropaţi de vii în urmă cu 66 de ani când, la 1 aprilie, 1941, câteva mii de români de pe Valea Siretului, din nordul Bucovinei, au plecat într-un marş paşnic spre zona de frontieră, de lângă satul Fântâna Albă, cu dorinţa de a ajunge în România, Patria Mamă. În păduricea Varniţa, grănicerii sovietici îi aşteptau pe români ascunşi în pădure. Ei au tras cu mitralierele, transformând în coşmar visul de eliberare al celor care nu voiau decât să fie alături de cei dragi. Numărul real al celor seceraţi nu se cunoaşte nici azi.

Aproximativ 300 de persoane s-au adunat duminică în păduricea Varniţa pentru a participa la o manifestare de doliu dedicată masacrului din 1941, manifestare organizată de Societatea ’’Golgota’’a românilor din Regiunea Cernăuţi- victime ale represaliilor staliniste, cu sprijinul Admnistraţiei Raionale Hliboca şi al Administraţiei Regionale Cernăuţi. Despre evenimentele tragice desfăşurate în urmă cu 66 de ani au vorbit Petru Ostaficiuc, primarul aşezării Fântâna Albă, Petro Panciuk, şeful Administraţiei Raionale Hliboca, Romeo Săndulescu, consulul general al României la Cernăuţi,Timiş Ivanovici, adjunctul şefului Consiliului Raional Hliboca, Octavian Bivolaru, vicepreşedintele Societăţii ’’Golgota’’, Aurica Bojescu, deputat regional,Arcadie Opaiţ, preşedintele Societăţii pentru Cultură Românească ’’Mihai Eminescu’’, Ilie Ioneţ, reprezentantul Administraţiei Regionale Cernăuţi, Aurel Constantinovici, preşedintele Asociaţiei Ştiinţifico- Pedagogice ’’Aron Pumnul’’, Emil Ianuş, publicist din Suceava.

Româncele Alexandrina Jar şi Elena Fedoreac le-au adus un omagiu în versuri celor dispăruţi, iar supravieţuitorul masacrului Ion Alerguş ( azi în vârstă de 80 de ani) din Cupca le-a povestit celor prezenţi cum a avut norocul să rămână în viaţă. Slujba de pomenire a fost oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu părintele Ion Gorda, protopop de Hliboca.’’ Nouă ni se pare că suntem câţi se vede, dar în realitate suntem mai mulţi pentru că aici sunt şi sufletele morţilor’’, le-a atras atenţia părintele Gorda participanţilor. ’’Încă o dată îi omagiem pe cei care au căzut aici la Varniţa . Aerul plăcut se împrospătează de mirosul de tămâie, şi de flori, şi de coroane. Am crescut într-o familie ai căror membri au fost deportaţi, bunelul meu fiind permanent maltratat de regimul comunist, el fiind dascăl la biserica din sat. El îmi povestea mereu de evenimentele petrecute atunci. Pe oamenii care au fost ucişi aici i-a împins dragostea de patrie, de meleagul natal’’, a arătat Timiş Ivanovici.

’’Din păcate, din an în an şi noi suntem mai puţini, dar şi mai puţini sunt cei care au văzut şi au trăit acele întâmplări, însă observaţi un lucru; suntem atâţia oameni maturi aici, dar n-am văzut că lumânările nu sunt aprinse. Le-a aprins o copilă pe care nu a învăţat-o nimeni, asta înseamnă că şi pentru noi este un viitor şi că în sufletele noastre există o lumină şi ea va fi veşnică dacă vom şti să o predăm generaţiilor care vin’’, a accentuat consulul general Romeo Săndulescu. ’’ Cu părere de rău , până la ora actuală, sunt identificate numai 24 de persoane care au dispărut în această tragedie, persoane la care li se ştie numele, prenumele, dar mai sunt documente confidenţiale care nu se pot cerceta. E foarte greu să descoperi numele celor care au murit aici. Eu cred că din coloana de 2000 de oameni nu au murit numai 24. Anul acesta am mai descoperit numele a trei persoane în arhiva grănicerilor sovietici. Consider că, în viitor, se va descoperi mai mult’’, a spus la rândul său Octavian Bivolaru, vicepreşedintele Societăţii ’’Golgota’’ mulţumind Administraţiei Regionale Cernăuţi care finanţează manifestările şi ’’neobositului’’ Ilie Ioneţ pentru permanentul ajutor acordat.

’’N-ar fi fost toate nenorocirile astea aici, pe pământul nostru, dacă nu ar fi venit ruşii. Asta e părerea mea. Şi cu părere de rău, mulţi români de-ai noştri, astăzi, întind mâna înspre ruşi şi ar vrea să îi aducă din nou aici’’, a încheiat Octavian Bivolaru. Discursul cel mai acid a fost rostit de Arcadie Opaiţ, preşedintele Societăţii ’’Eminescu’’. Aşezând degetul pe rană, Arcadie Opaiţ a spus;’’Haideţi să cerem de la acest stat în care trăim noi astăzi să descopere adevărul. Nu cred că s-a pierdut totul, nu este bună-voinţă, nu este o hotărâre fermă a conducerii. De ce să umblăm cu fofârlica? Şi să spunem că nu ştim de ce au venit aceşti oameni care au murit aici? Au venit să plece în patria lor istorică, fiind convinşi că vor trece cu bine graniţa. Iar noi trebuie să fim atenţi că acest lucru se poate întâmpla mâine, poimâine, până în Paşti, şi, undeva, în Kiev, sau la Cernăuţi sau poate în altă parte, copiii noştri sau noi vom veni la o cruce şi vom spune că sub ea odihnesc robii lui Dumnezeu,care au vrut să apere democraţia. Democraţia fără toleranţă nu e nimic. Nu ştim ce se întâmplă, dar parcă Dumnezeu le-a luat minţile celor din ţara noastră , patria istorică, dar şi celor de aici, de la Kiev. Noi suntem poporul şi noi trebuie să cerem de la ei . Cât este de bine aici, în Regiunea Cernăuţi, unde a dat Dumnezeu pace şi înţelegere’’, a arătat Arcadie Opaiţ, subliniind ;’’Iubiţi fraţi români, aici, acum 66 de ani, românii noştri au fost opriţi să treacă în patria lor istorică, astăzi noi suntem opriţi să mergem liber în patria noastră istorică prin obstacole de vize, prin obstacole de invitaţii, prin obstacole de bilete de autobuz, prin lipsă de bună-voinţă. De ce România nu a avut puterea de caracter să condiţioneze şi să spună Nu vorbesc împotriva Consulatului României la Cernăuţi, eu mă adresez domnului preşedinte Băsescu, să lase lupta cu Tăriceanu şi să se gândească la noi şi să nu uite că noi rămânând cetăţeni ai Ucrainei, cât n-am vrea, oricum sufletul ni se îndreaptă spre Patria Mamă, sfinţind acest loc unde ne aflăm’’.

Mălina Aniţoaei

www.gid-romania.com/Articol.asp?ID=3279

Prof. Gheorghe Mihailiuc, învinovăţit de naţionalism românesc, a fost purtat timp de jumătate de secol dintr-o şcoală în alta, hărţuit, acuzat de lipsă de devotament pentru Uniunea Sovietică, însă nici prigoana, nici teroarea la care a fost supus nu l-au frânt. Şi astăzi, la frumoasa vârstă de 80 de ani, el a rămas cu fruntea sus. De aceasta ne putem convinge o dată în plus citind cartea sa de poezie şi proză, „Dincolo de cuvintele rostite”, apărută la Editura obştească „Vivacitas” (Hliboca, 2004), din care prezentăm isto-risirea de mai jos.

Nici n-am observat când au trecut anii. Am străbătut un drum lung şi greu, deseori presărat cu lacrimi amare. De multe ori traiul mi-a fost vizitat de dureri. Şi acum, la marginea vieţii, răsfoind cartea existenţei mele, caut să-mi adun a-mintirile, cele mai multe găsindu-le triste. Unele din ele se mai pierd în negura timpului. Sunt fapte asupra cărora se aşterne tăcerea, însă evenimen-tele tragice, care mi-au rănit adânc sufletul, nu se pot uita vreo-dată.

Îmi a-mintesc cu spaimă în suflet de anul 1940, de la care au început nenorocirile noastre. A-şa-zişii fraţi mai mari, eliberatori, au înlocuit adevărul cu minciuna. Sub acel regim odios spărgătorii de uşi, toţi acei crescuţi într-un mediu în care credinţa, dreptatea, adevărul nu-şi găseau loc, au devenit fruntea societăţii. Noi, băştinaşii acestui pământ, obişnuiţi cu alt mod de via-ţă, au fost cu desăvârşire margina-lizaţi. Limba, istoria, învăţămân-tul, credinţa şi, în genere, cultura naţională au avut mult de suferit.

Apăsătoare este viaţa sub un re-gim totalitar. O viaţă grea, umi-litoare, când demnitatea omului este desconsiderată, de fapt, nici nu este viaţă, ci o moarte lentă. Această stare intolerabilă i-a făcut pe mulţi oameni să cadă pe gân-duri. Prin satele noastre se răs-pândea neliniştea. Trebuia găsită o soluţie. Bărbaţii se adunau în gru-puri mici, sfătuindu-se în şoaptă. Unii îşi trăiau zilele negre în as-cunzişuri. Au început urmărirea celor bănuiţi, anchetările, arestă-rile, deportările. Peste sate se abătuse teroare bolşevică. Dacă nu făceai cârdăşie cu noii stăpâni, erai pierdut. În aceste condiţii insupor-tabile o parte din populaţia română a ţinutului a hotărât să fugă din Ţară, ca să scape de prigoană. La 1 aprilie 1941, câteva mii de români, chemaţi de dorul libertăţii, au por-nit paşii spre Fântâna Albă, la fron-tieră. Dar pentru mulţi acest drum a fost fără întoarcere. Eram şi eu, împreună cu fratele mai mare, printre ei. Am fost martor ocular şi am văzut cum s-au desfăşurat lu-crurile. A fost un adevărat masacru, un genocid. Varniţa mi-a rămas în amintire ca un simbol al barbariei. În memorie s-au întipărit episoade de o rară cruzime, crâmpeie ce mă urmăresc cu înfiorare toată viaţa.

Ucigaşii au aşteptat cu degetul pe trăgaci până când mulţimea a ieşit la luminiş. Era o acalmie prevestitoare de rele. Paşii greoi îi purtau pe oameni spre un sfârşit fatal. Tricolorul din faţa coloanei flutura mândru, demonstrând dra-gostea de neam şi ţară a românilor bucovineni. Deodată liniştea a fost spartă de groaznicul glas al arme-lor. Zgomotul morţii s-a răspândit hăt departe peste codri. Cineva din mulţime a strigat: „La pământ!” Şuvoiul neîntrerupt de foc ne ţinea culcaţi, cu respiraţia curmată. În acea stare de încremenire un bărbat din primele rânduri a strigat peste puterile sale: „Înainte, fraţilor, ei nu vor cuteza să ne omoare!”. Dar chiar atunci a început măcelul. Tra-gedia de acum jumătate de secol mă nelinişteşte până astăzi, deoarece nu sunt convins că-i im-posibilă repetarea unor asemenea nenorociri. E greu de redat în cuvinte tot ce am văzut la Varniţa. Era un adevărat iad de la pământ până la cer. În ochii mei, un flăcău voinic, cu tricolorul în mână, s-a prăbuşit într-o baltă de sânge. Aud şi acum strigătele lui cu groaza morţii pe buze: „Fugiţi, oameni buni, eu rămân aici să mor pentru libertate!”.

În învălmăşeală m-am pierdut de fratele meu. Întregul câmp era o spaimă, oamenii cădeau ca frunzele de brumă. Până la pădure îmi ră-măseseră vreo douăzeci de paşi, o întreagă veşnici. La dreapta mea un bărbat uscăţiv, care ne-a îmbărbătat tot drumul, se dădea de-a rosto-golul până a ajuns la marginea pă-durii. I-am urmat exemplu. L-am văzut o clipă cum s-a ridicat în picioare, căutând cu privirea pe cineva. Când am ajuns lângă el, bietul om se trudea să moară, cău-tându-şi adăpost la rădăcina unui stejar. Se trăgea grămadă ca un arici atacat de duşmani, repetând un nume drag: „Floriţă, Floriţă!”

Soldaţii trăgeau fără întreru-pere, cu precădere în grupurile compacte de oameni. Aproape inconştient am început să fug prin desiş. Moartea mă păştea la fiecare pas… Deodată mi s-a făcut întuneric înaintea ochilor, şi am căzut. Au urmat câteva momente de tihnă. Dar degrabă mi-am venit în fire. Frica de moarte m-a pus în picioare şi am început să fug la întâmplare. Vântul mi-a adus un bocet şoptit. Am pornit după el. Într-un desiş de brazi câteva femei se tânguiau deasupra unei neveste care-şi dă-dea sufletul. Muribunda strângea la pieptul sângerând un băieţel de vreo doi anişori. Parcă o văd şi acum cu nişte ochi mari şi tulburi, în care străluceau lacrimile pierza-niei. Părul bogat îi acoperea umerii. O şuviţă de sânge curgea domol pes-te bundiţa împodobită cu blăniţă de dihor. O femeie a smuls copilul din braţele mamei, care şi-a dat su-fletul. Apoi toate au dispărut fără urmă. Din nou m-am pomenit sin-gur în mijlocul unei păduri necu-noscute. Nu ştiam ce să fac, încotro s-o iau. Noaptea grăbită se aşeza peste copaci. Se auzeau încă îm-puşcături sporadice, la care tresă-ream ca muşcat de şarpe. „Braco-nierii” ieşiseră din nou la vânătoare de oameni. Aşteptam sfârşitul. Mă întrebam unde o fi fratele Culuţă, ce le voi spune părinţilor, dacă voi scăpa cu zile? Şi totuşi, am avut noroc. Îmi sclipi o nădejde trimisă de Dumnezeu. Prin întuneric zării un om care cobora povârnişul, ţinându-se de copaci. Îmi făcu semn s-o iau după el. Ca prin minune am ajuns în satul Camenca. Nişte oa-meni cu suflet mare, ucraineni de naţionalitate, ne-au dat adăpost şi ne-au hrănit. Datorită lor am rămas cu zile. Ucrainenii, ca şi românii, visau să scape de asuprire, să fie oameni liberi. În sat câinii lătrau a moarte. Într-o şură, unde am fost ascunşi, am dat de mai mulţi oa-meni, care tremurau de frică. A fost o noapte plină de spaimă.

Cu riscul de a cădea în ghearele soldaţilor, am ajuns acasă a doua zi, pe la chindii. Şi până acum u-neori aud şuieratul a-celor gloan-ţe blestema-te. Timpul trece mai mult în rău decât în bi-ne, trec şi amintirile, cum se duc fără întoar-cere toate de pe pă-mânt. Se ruinează im-perii şi re-gimuri to-talitare. Fas-cismul a fost demascat, con-damnat, interzis. De ce oare s-a procedat ast-fel numai cu acest regim odios? Doar e cunoscut de toată lumea că regimul comunist a comis atro-cităţi îngrozitoare, omul a suferit enorm. Lumea a încetat să-l caute pe Dumnezeu. Iar la noi acest par-tid activează încă, este reprezentat în Parlamentul Ucrainei! În re-zultatul unei educaţii nefireşti, so-cietatea a devenit plină de nele-giuiri. Şi acum trăim timpuri cu puţină speranţă şi multă disperare. Se propagă mai mult o politică a promisiunilor. Apar tot felul de „savanţi”-meşteri tradiţionali în falsificarea istoriei. În dauna omului de rând se fac prea multe cheltuieli birocratice. Avem o ţară bogată şi… mulţi oameni săraci… Pentru a ieşi din această situaţie e nevoie de renaştere morală, de înţelepciune, de iubire de adevăr.

* * *

Astăzi, ca în fiecare an de la destrămarea satanicului imperiu sovietic, la Troiţa de la Varniţa, ridicată în memoria victimelor de la 1 aprilie 1941, are loc o slujbă de pomenire a celor căzuţi fără vină. Dumnezeu să-i aibă în grija sa. (I.C.)

Prezentarea autorului şi adaptare pentru ziar – ION CREŢU, Cernăuţi

Copy Paste

Competent Consulting ofera gratuit Calendarul de self-coaching pe 2009 intitulat „Traieste la 150%”. Superb ilustrate cu performantele uimitoare ale unor balerini ce si-au ales drept scena strazile si cerul New Yorkului, paginile calendarului sunt un instrument de coaching ce-ti permite sa optimizezi, una dupa alta, diferitele elemente ce compun o viata fericita si plina de impliniri. Temele de auto-analiza, dezvoltare a resurselor si actiuni eficiente sunt:

• Rezolva chestiunile stagnante

• Construieste o comunitate de sprijin

• Obtine mai multa putere personala

• Adu mai multa gratie & dragoste in viata ta

• Extinde-ti limitele

• Manifesta mai multa vitalitate & sanatate

• Exprima-ti pasiunile personale

• Conecteaza-te la sursele reale de fericire

• Obtine satisfactii depline in viata

• Dezvolta-ti echilibrul natural

• Ridica-ti standardele personale

• Bucura-te de o viata implinita

www.competent.ro/wp-content/uploads/2008/12/calendar-2009-a4.pdf

Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

Daca acesta este un subiect la liber cred ca pot sa scriu aici o chestie in legatura cu contul meu pe 9AM .... precizez ca am scris moderatorului .... sa vedem cum se rezolva ...
Asadar, de 2 zile primesc in repetate randuri acelasi mesaj :" 9am - Cele mai importante stiri ale zilei - Te-ai inscris cu succes pe 9am.ro" ..... ca si cum nu sunt inscrisa de ceva vreme ..... si surprize, surprize ! in mesaj apare si parola (schimbata) si nu stiu de ce dar am senzatia ca "se cotrobaie" prin contul meu (oi fi paranoica)
Este o coincidenta ca se intampla chestia asta dupa cateva mesaje in contradictoriu cu un alt utilizator ?
Va mai aduceti aminte de disputa "homemarcel" - "vasix" ???
Cine are dreptate ???

sper sa fie vorba despre o eroare de server sau ceva de genul asta

De la: cla03, la data 2009-01-09 08:25:51Daca acesta este un subiect la liber cred ca pot sa scriu aici o chestie in legatura cu contul meu pe 9AM .... precizez ca am scris moderatorului .... sa vedem cum se rezolva ...
Asadar, de 2 zile primesc in repetate randuri acelasi mesaj :" 9am - Cele mai importante stiri ale zilei - Te-ai inscris cu succes pe 9am.ro" ..... ca si cum nu sunt inscrisa de ceva vreme ..... si surprize, surprize ! in mesaj apare si parola (schimbata) si nu stiu de ce dar am senzatia ca "se cotrobaie" prin contul meu (oi fi paranoica)
Este o coincidenta ca se intampla chestia asta dupa cateva mesaje in contradictoriu cu un alt utilizator ?
Va mai aduceti aminte de disputa "homemarcel" - "vasix" ???
Cine are dreptate ???

sper sa fie vorba despre o eroare de server sau ceva de genul asta

...nu-i nici o eroare... paroleaza.ti lap-ul , foloseste tot ceea ce este necsar, securizarii continutului sau7si mai ales decupleaza-l de la net in timpul nefolosirii lui. nu ti-ar strica o scanare profesionista facuta la un service de specialitate.
lap-ul ce-l folosesti pt. discutiile pe dif forumuri ori navigare, nu trebuie sa contina sub nici o forma documente importane ori personlizate.

am avut aceeasi problema, nu importa atat timp cat lap-ul pe care-l folosesc pt.aceste forumuri este diferit de cel pe care lucrez.....

o seara placuta !

Nu am documente importante in el si am un antivirus bun .....
Multumesc pentru sfaturi Mytcor

am sa schimb toate parolele

www.europafm.ro/stiri/zambestirea/casca-din-dovleac-pentru-motoc...

Pe strazile din Nigeria a aparut o noua specie de motociclisti: cei cu dovleac pe cap, in loc de casca.

Casca din dovleac pentru motociclisti (08 ianuarie 2009)

Motocicliştii nigerieni folosesc căşti de protecţie improvizate din dovleci uscaţi după ce, la 1 ianuarie 2009, a intrat in vigoare o lege care ii obliga sa aiba capul protejat.

In caz contrar, poliţiştii pot să le confişte motocicletele.

Dar cum o casca costa aproximativ 20 de lire sterline, multi au recurs la acest viclesug.

De la inceputul anului, motociclistii cu dovleci au fost opriti.

Politistii, uluiti de ideea participantilor la trafic n-au stiut cum sa reactioneze.

Perioada de buimaceala a trecut, iar acum, toti cei prinsi cu dovleci scobiti si uscati pe cap vor fi amendati.



Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

........WoW ... te claxoneaza dovleacul ?.. esti in Nigeria negresit !

www.gandul.info/actualitatea/egoismul-e-foarte-malefic-pentru-pr...

În exclusivitate De la Bremen, via internet Aurora Simionescu - cercetător de succes la 24 de ani

Membră a echipei de cercetători din Germania şi Olanda, românca Aurora Simionescu a observat pentru prima dată un fragment de masă "obişnuită" lipsă din cosmos

"Egoismul e foarte malefic pentru progres"
09 MAI 2008

-Cat se poate de simplu spus , ce inseamna de fapt descoperirea la care ati participat. Mai exact ,ce inseamna ,si ce importanta are ca exista un fragment din masa lipsa a universului.?
- În primul rand este foarte important ca am descoperit acest fragment, pentru ca teoriile despre formarea universului preziceau existenta lui. Astfel, prin aceasta descoperire, confirmam validitatea acestor teorii, ceea ce ne face un pic mai siguri ca intelegem cum s-a dezvoltat universul de azi. În plus, în general, majoritatea simularilor care incearca sa reproduca formarea universului prezic existenta acestor filamente, dintre care unul a fost descoperit de noi. Dar nu toate aceste teorii pot reproduce in mod exact proprietatile pe care le observam noi. Astfel, putem constrange varietatea de simulari existenta si putem decide care sunt cele mai exacte.
- Ma tem ca nu inteleg foarte exact. De aceea, va intreb direct daca exista vreo consecinta "lumeasca" a faptului ca din masa lipsa a universului a fost descoperit acest fragment si, in primul rand, cred ca ar fi util daca ne-ati explica ce inseamna masa lipsa a universului?
- Bun, atunci in primul rand despre masa lipsa. Din datele existente la momentul de fata, astronomii pot calcula cu destul de multa exactitate compozitia universului. Acesta e alcatuit din cam 4% barioni (atomi, electroni, in general materia familiara noua). Restul, de 96% ne este necunoscut - alcatuit din asa-numita materie obscura si energie obscura (''dark energy / dark matter"). Dar nu despre asta este vorba.
- Dar despre ce este vorba, atunci?
- Chiar si din putinele 4 procente alcatuite din materie pe care o intelegem, daca adunam ceea ce puteam observa pana acum (galaxii, stele etc.) nu ajungem decat la o jumatate din barionii pe care ne asteptam sa ii masuram. Restul, asa prezic simularile, se afla in forma unui gaz rarefiat, de densitate foarte mica, aflat in acest tip de filamente intre "clustere" (grupari mari) de galaxii. Acest gaz rarefiat este greu de observat, pentru ca datorita densitatii sale scazute, intensitatea luminii emise de acest gaz este de asemenea redusa. Trebuie mentionat ca majoritatea barionilor din univers, chiar si in momentul de fata, se afla in astfel de gaz fierbinte si difuz, care emite in domeniul razelor X.
Deci, daca observam un cluster de galaxii, care de asemenea contine acest fel de gaz (la o densitate mai mare decat in filamente, de aceea mai usor de observat), masa gazului care emite raze X este de 5 ori mai mare decat masa tuturor galaxiilor din aceasta grupare de galaxii. Pana acum, filamentele dintre clustere de galaxii au fost observate in lumina optica (ca un sir de galaxii intre clustere) dar nu si in razele X. Acum e pentru prima data cand vedem si emisia in raze X, iar gazul din filamente care emite in raze X ar trebui sa aiba o masa mult mai mare decat a galaxiilor observate pana acum.
- Bun, spuneati ca aceasta descoperire ne ajuta sa fim un pic mai siguri ca intelegem cum s-a dezvoltat universul?
- Teoria, in prezent, este asa-numitul "big bang". Aceasta teorie spune ca universul a inceput cu o mare "explozie". La inceput, densitatea si temperatura erau foarte mari, apoi universul s-a extins din ce in ce mai mult si astfel densitatea a scazut, si la fel si temperatura. Prima indicatie pentru acest model a fost o observatie a lui Edwin Hubble, care a vazut ca, cu cat mai indepartate sunt galaxiile de noi, cu atat mai mare este viteza cu care ele se indeparteaza de noi.
Astfel Hubble a conclus ca universul se extinde. La inceput, densitatea universului era constanta(cel putin aproximativ), apoi, scazand temperatura si astfel agitatia termica, au inceput sa se poata forma structuri mici in jurul fluctuatiilor de densitate infime. Aceasta formare de structuri si evolutia acestor structuri, care au devenit stele, galaxii si clustere de galaxii, poate fi simulata cu ajutorul calculatoarelor de performanta si aceste simulari prezic faptul ca in momentul de fata universul are o forma filamentara. La "nodurile" retelei cosmice sunt clusterele de galaxii, cele mai mari structuri din univers. Între clustere sunt filamentele, din care unul a fost gasit de noi.
- Exista vreo consecinta, pentru viata de pe pamant, sau pentru viitorul acesteia ,mai exact, aceasta descoperire poate influenta major viata pe pamant ,sau este extrem de importanta doar pentru cunoastere ,pentru stiinta pura?
- Viata pe pamant, cel putin in viitorul apropiat, nu poate fi influentata. De fapt, nu poate fi niciodata influentata, pentru ca inainte de a simti posibile efecte, soarele nostru ar muri. Aceasta descoperire poate avea consecinte pentru viitorul indepartat al universului, dar nu ne va afecta pe noi in mod imediat.
- Cum ati ajuns in echipa de la Max-Planck? Ce facultate ati facut in Romania,sau nu ati studiat decat in afara tarii?
- Sunt din Braila, am 24 de ani, am facut liceul in Braila, dupa care am studiat in Bremen ,la, pe atunci, numita International University Bremen, care acum se numeste Jacobs University Bremen (au schimbat recent numele). Acolo am facut 3 ani de licenta ("bachelor"). Decanul de la Bremen, si el profesor de astrofizica, fusese director al institutului Max Planck inainte sa devina decan şi el mi-a recomandat sa vin aici si m-a recomandat profesorilor de aici pentru o pozitie de doctorand.
- Cum sunt profesorii germani si,in general, ati sesizat diferente-mari sau mici-intre scoala noastra si cea germana?
- Nu stiu daca pot compara - nu am facut facultatea in Romania si nu am facut liceul in Germania. În plus, scoala de la Bremen e un caz special in Germania, fiind o universitate privata.
- Totusi,daca soarele nostru ar muri, viata noastra pe pamant ar disparea, nu?Faptul ca ati descoperit acum o particica din partea de univers care ne lipsea,de fapt despre care nu stiam prea mult ,in ce fel ne poate ajuta asta sa intelegem viitorul universului?
- Da, daca soarele ar muri, nici noi nu am avea o alta soarta. Din fericire, asta nu se va intampla decat peste vreo 5 miliarde de ani. Revenind la subiect, proprietatile acestor filamente (densitatea medie, temperatura gazului difuz) dupa cum am spus la inceput, pot constrange diferite modele (simulari cu diferiti parametri) ale evolutiei universului, astfel putem prezice mai bine viitorul indepartat al universului.
- De cand n-ati mai fost in tara? Va este dor de Romania?
- Am fost de Paste (cel Ortodox) acasa, asa ca inca nu mi s-a facut din nou dor.
- Stiati de atunci de descoperire? De fapt, cand s-a petrecut evenimentul? Ieri, acum un timp?
- Da, cand am fost in Romania deja stiam cand va fi lansat comunicatul de presa referitor la descoperire. Comunicatul de presa de fapt l-am scris de mai mult timp.
- Ce inseamna sa lucrezi intr-un grup de cercetatori,presupun ca sunteti printre cei mai tineri de acolo, sau intregul grup este asa de tanar? Este interesant de aflat care sunt relatiile de munca acolo, intre tineri si cei mai varstnici. In Romania nu cred ca s-ar da fonduri mari pe mana tinerilor si cred ca asta este o mare greseala a cercetarii romanesti.
- Avem un grup divers, si ca varsta si ca nationalitate. Cat priveste fondurile, aici totul e pe baza de concurenta. De exemplu, pentru a primi timp de observare cu satelitul pe care l-am folosit noi, exista in fiecare an, in octombrie, un concurs - oricine poate trimite o propunere in care se explica ce doresti sa observi, pentru cat timp si de ce. Toate propunerile sunt date unui comitet, in fiecare an altul, care decide cine primeste timpul de observare. Desigur, e putin mai greu, daca nu esti un cercetator recunoscut, dar in orice caz, daca ai o propunere foarte buna, vei fi acceptat. Asta pot spune cu certitudine: egoismul e foarte malefic pentru progres. Daca suntem egoisti (in stiinta, dar si, de exemplu, in politica) si ne e frica sa colaboram, sa incurajam oamenii talentati din jurul nostru, de frica sa nu ne-o ia inainte, nu devenim mai buni. Nici noi, si nici altii.
- În ce conditii v-ati intoarce in tara,daca v-ati intoarce?
- În primul rand, aprecierea rezultatelor. Sunt placut surprinsa de ecoul acestei descoperiri in presa romaneasca, ceea ce arata ca deja ne indreptam spre aprecierea rezultatelor din cercetare, dar sunt convinsa ca multi inca se intreba: ce rost are? Cu ce imi foloseste mie? Atunci cand romanii, si in special politicienii, vor avea viziunea noilor descoperiri, vor sustine cercetarea fara a intreba "ce imi aduce mie asta", vor intelege valoarea castigului intelectual si nu numai material si atunci vom putea dezvolta o comunitate puternica in cercetare din Romania.
- Este interesant de aflat cum gandeste un tanar om de stiinta. In tara, asemenea performante ,ca ale dv., nu prea exista ,cel putin pe stiinta asta pura. Mai sunt tineri exceptionali in zona disciplinelor socio-umane si prin zona IT. Cum arata viata si preocuparile unui tanar om de stiinta de succes? Credeti ca norocul, sau stiinta si munca v-au adus pe dv. si grupul dv. de studiu la asemenea rezultat ? Aveti simpatii politice?Vorbiti foarte exact despre rolul politicienilor ,ceea ce, iarasi, pentru mine, este o surpriza. Deci oamenii de stiinta nu stau doar cu capul in nori.
- Nu toti oamenii de stiinta stau cu capul in nori, de fapt oamenii buni de stiinta nu si-o pot permite. Stiinta in sine are nevoie de politica si diplomatie. Un exemplu simplu: daca stiu sa imi "fac reclama" mie insami la o conferinta, voi avea mai multe sanse sa primesc o slujba dupa aceea. Un exemplu mai complex: pentru fiecare satelit sau telescop construit exista mai multe tari, grupuri de cercetare, grupuri de interese, care finanteaza acest proiect si oamenii de stiinta trebuie, in acest caz, sa negocieze caracteristicile exacte ale satelitului: ce instrumente vor fi la bord? cine va plati lansarea rachetei? Niciodata nu se pot indeplini toate cerintele tuturor grupelor de cercetatori si ale tuturor institutelor care finanteza proiectul.
Cine negociaza cel mai bine are de castigat. Apropo de noroc sau stiinta - pentru mine raspunsul este, intotdeauna, pasiunea. Cred ca fiecare trebuie sa faca in viata ceea ce il pasioneaza, ceea ce ii da impulsul de a fi activ, de a se implica. Daca esti pasionat, si astfel si motivat, vei invata de 2 ori mai eficient, de aceea inteleg rar intrebari de genul "dar la ce iti foloseste studiul asta"? Daca intr-adevar este pasiunea mea in viata sa studiez asa ceva, atunci imi foloseste - cel putin spiritual - si daca invat asta de 2 ori mai bine decat orice altceva, voi avea rezultate bune, voi fi recunoscut(a) si voi gasi astfel si un loc de munca.
- Mai ai timp de altceva ,de prieteni ,de plimbari? La ce trebuie sa renunti din placerile de zi cu zi pentru performanta? Ai un iubit? Ai alte pasiuni in afara astronomiei?
- Desigur. De fapt, asta este unul din lucrurile care ma atrag la cercetare: flexibilitatea. Cand am idei, muncesc din greu, e adevarat, cateodata si 12 ore pe zi. Cand nu am inspiratie, nu muncesc. Nimeni nu imi numara zilele si orele de lucru, cand sunt inspirata sunt inspirata si cand nu, nu, asta nu se poate controla. Si atunci cand nu sunt inspirata pot face orice, de fapt, inspiratia nu vine muncind din greu esti mult mai eficient la munca daca te relaxezi din cand in cand, faci altceva, te destinzi. Asta e greseala multora, care sunt sub presiune: din cauza stresului, muncesc continuu, crezand ca nu au timp de pauza. Dar daca iei o pauza de jumatate de zi, dupa pauza, lucrezi mult mai eficient si reusesti in jumatate de zi ceea ce ai fi facut altfel in 2 zile.
Ca hobby, pe primul loc, la egalitate cred, se afla dansul si dezbaterile. Am facut dans modern (jazz) in clasa a 11a, 2 ani de dansuri de societate, la Bremen si acum am ajuns la salsa (am curs in fiecare marti). Cu dezbaterile - e greu de explicat. Dezbaterea e un "sport" britanic - un fel de discutie cu reguli. Exista o echipa pro, una contra, fiecare are 7 minute la dispozitie, tema e anuntata cu 15 min inainte de inceperea dezbaterii si pozitia (pro/contra) se trage la sorti. E extrem de fascinant, din multe motive: trebuie sa gandesti repede, si cateodata sa sustii puncte de vedere care nu iti apartin. Un exercitiu excelent de toleranta (si de aici se trage in parte si faptul ca vorbesc despre politica poate mai mult decat alti cercetatori).
- Care sunt primele trei lucruri,fiinte ,cele mai importante, pentru tine?Ai un prieten?
- Da, in acest weekend implinim un an de cand suntem impreuna. E si el tot cercetator in astrofizica... ceea ce, la inceput, mi s-a parut un pic riscant - a aduce munca acasa. Dar ne intelegem reciproc pasiunea pentru astronomie, ceea ce e important, si am reusit sa avem destule alte activitati ca sa nu lasam munca sa ne cucereasca relatia. Ca si pentru toti, importante pentru mine sunt: familia, cariera, si viata, prin viata intelegand tot ceea ce te face sa simti ca traiesti (un apus de soare cu culori uluitoare, un gest de la un prieten care te face sa zambesti, o imbratisare a celui iubit). Interviu realizat de Melania Mandas Vergu
Info plus:
Aurora Simionescu are 24 de ani, s-a născut în Brăila şi este doctorand al Institutului Max Planck din anul 2002. În liceu a fost olimpică la fizică, iar în clasa a XI-a a obţinut o bursă de un an în Statele Unite ale Americii. A fost recomandată de decanul Universităţii din Bremen pentru doctoratul pe care îl urmează la institutul german. Teza de doctorat a tinerei va fi redactată împreună cu un coleg din Olanda, Norbert Werner, coordonatorul studiului ce priveşte noua descoperire, publicat în revista americană



Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

www.adevarul.ro/articole/e-un-exercitiu-fabulos-sa-ierti-marlanu...

Oana Pellea: „E un exerciţiu fabulos să ierţi mârlanul“

Autor: George Rădulescu
Data: 9 ian 2009

Fiica îndrăgitului şi regretatului Amza Pellea, Oana, este una dintre cele mai bine cotate actriţe din România. Ea a acceptat invitaţia de a se aşeza „La masa Adevărului” pentru a pune degetul pe rănile săpate de neajunsuri, complexe şi prejudecăţi în societatea noastră.

Un artist apreciat atât în ţară, cât şi în străinătate poate lua pulsul spaţiului în care s-a format. Oana Pellea spune că îşi iubeşte ţara, chiar dacă agresivitatea, murdăria şi indolenţa au atins cote alarmante.

Ea este convinsă că ne trebuie mulţi ani pentru a ne deprinde să trăim normal şi că, pentru a accelera acest proces, fiecare e chemat să pună umărul. De altfel, Oana Pellea crede că elitele au datoria să-şi facă treaba cât mai bine în domeniul lor de activitate, iar oamenii obişnuiţi, să cureţe un pic locul care îi înconjoară.



Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

Evenimentul Zilei
htdig.informatia.ro/expres/afisez.php?sid=835860&date=2009-01-16...

DAN C. MIHĂILESCU: Winston Churchill? Ca sa vezi!
vineri, 16 Ianuarie 2009

Cainii te privesc de jos, pisicile te privesc de sus. Mie dati-mi un porc. El te priveste drept in ochi si te trateaza ca pe un egal'.

Presimt ce o sa ziceti: numai de 'Vorbele de duh ale lui Winston Churchill' selectate de James C. Humes (Humanitas, traducere de Dana Ligia Ilin, cuvant inainte de Richard M. Nixon) nu aveam noi chef acum. Mai ales ca volumul vine dupa ce, in aceeasi serie, a aparut aforistica lui Cioran, Petre Ţutea si C. Noica!

De ce batranul cinic lup de mare, cu trabucul aferent si sticla de whisky vesnic alaturi, si nu tu un Chamfort, un Montaigne la purtator, ceva Epictet, Seneca sau Marc Aureliu? In plus, romanii nici nu prea au motive sa alinte posteritatea celui care ne-a lasat in bratele sovietelor, cu celebrul servetel pe care, la faimoasa tacla cu Stalin, s-a decis ca in proportie de 80 de procente Romania sa treaca in gura vesnic flamanda a Rusiei si tot atata din Grecia sa revina intereselor britanice.

Ca noi nu vrem sa-l vedem pe Roosevelt in spatele deciziei lui Churchill, asta e treaba (proasta!) noastra. Mai rau e ca nu stiu cum lucreaza demonii istoriei, dar majoritatea dintre noi ii vad indaratul 'servetelului' numai pe englezi si americani, uitand de Stalin insusi, capcaunul Rasaritului, care ne-a tot visat gubernie printre gubernii.

Ei bine, vorbele de duh extrase de James C. Humes (fost purtator de cuvant prezidential, autor de discursuri pentru cinci presedinti ai SUA, Eisenhower, Nixon, Ford, Reagan si Bush) din cuvantarile lui Churchill sunt o sarbatoare pentru orice spirit conservator- liberal si antisocialist. Chiar daca nu ai flegma, cinismul si pragmatismul britanic, dar ai umor, cumintenie si cultivi macar utopia staifului, vei zambi participativ la perle precum: 'E mai bine sa avem egalitate cu pretul saraciei sau bunastare cu pretul inegalitatii?'. 'Diferenta dintre punctul nostru (conservator) de vedere si cel socialist este echivalenta cu diferenta dintre scara si statul la coada. Noi suntem pentru scara. Oricine poate sa faca tot ce-i sta in puteri ca sa se catere. Ei sunt pentru statul la coada'. 'O natiune care isi uita trecutul nu are viitor'. 'Cu cat puteti privi mai departe indarat, cu atat puteti vedea mai departe inainte'.

Ultimele doua se pliaza perfect pe valul junilor relativisti corecti politic, pentru care trecutul e mort, minabil sau eliminabil, utopia fiind un prezent continuu, decerebrat si decrestinat. Dar si adversarii conspirativitei, negatorii manipularilor la scara continentala si ai ingineriilor sociale planetare se vad dezmintiti aici, dintr-o simpla trasatura de condei: 'Prin lume circula o groaza de minciuni, si cel mai rau e ca o jumatate dintre ele sunt adevarate'.

Arta compromisului:
'Nu te cocota niciodata atat de sus pe un principiu incat sa nu-l mai poti cobori la nivelul imprejurarilor'. Cam urat, dar foarte practic. Cine sufera de radicalism utopic va fi urzicat fatalmente de atari vorbe grele, insa dezamagitor de adevarate in politica.

Am zis 'politica'? '
Principala calificare pentru o functie politica este capacitatea de a prevedea ce o sa se intample maine, saptamana viitoare, luna viitoare si anul viitor. Si capacitatea de a explica apoi de ce nu s-a intamplat'.

Ca sa nu mai vorbim de cele picante ori suculente.
Un Churchill apostrofat de o lady (extrem de urata) cum ca 'esti dezgustator de beat'. Da, zice el, 'numai ca maine in zori eu o sa fiu treaz', in vreme ce dumneata vei ramane la fel de urata!

Si culmea naturaletii:
Churchill la 78 de ani, asteptand sa ia cuvantul, dar fiind usor descheiat la slit. 'Domnule prim-ministru (vine biletelul disperat al aghiotantului), sunteti descheiat la pantaloni'. La care legenda vie a razboiului britanic raspunde calm: 'Nicio grija. Pasarile moarte nu cad din cuib'.

Sa nu uitam:
Churchill (care a stat in politica din 1900 pana in 1964) a primit Premiul Nobel pentru Literatura. Cantitativ, spune Richard M. Nixon, 'ca vorbitor in Camera Comunelor, la radio si in fata publicului larg, ii depaseste pe aproape toti scriitorii din acest secol'.

Si noi ne impiedicam de un biet servetel cu procente...

2009-01-16



Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

De la: pasadro, la data 2009-01-16 21:41:39Evenimentul Zilei
htdig.informatia.ro/expres/afisez.php?sid=835860&date=2009-01-16...

DAN C. MIHĂILESCU: Winston Churchill? Ca sa vezi!
vineri, 16 Ianuarie 2009

Cainii te privesc de jos, pisicile te privesc de sus. Mie dati-mi un porc. El te priveste drept in ochi si te trateaza ca pe un egal'.

Presimt ce o sa ziceti: numai de 'Vorbele de duh ale lui Winston Churchill' selectate de James C. Humes (Humanitas, traducere de Dana Ligia Ilin, cuvant inainte de Richard M. Nixon) nu aveam noi chef acum. Mai ales ca volumul vine dupa ce, in aceeasi serie, a aparut aforistica lui Cioran, Petre Ţutea si C. Noica!

De ce batranul cinic lup de mare, cu trabucul aferent si sticla de whisky vesnic alaturi, si nu tu un Chamfort, un Montaigne la purtator, ceva Epictet, Seneca sau Marc Aureliu? In plus, romanii nici nu prea au motive sa alinte posteritatea celui care ne-a lasat in bratele sovietelor, cu celebrul servetel pe care, la faimoasa tacla cu Stalin, s-a decis ca in proportie de 80 de procente Romania sa treaca in gura vesnic flamanda a Rusiei si tot atata din Grecia sa revina intereselor britanice.

Ca noi nu vrem sa-l vedem pe Roosevelt in spatele deciziei lui Churchill, asta e treaba (proasta!) noastra. Mai rau e ca nu stiu cum lucreaza demonii istoriei, dar majoritatea dintre noi ii vad indaratul 'servetelului' numai pe englezi si americani, uitand de Stalin insusi, capcaunul Rasaritului, care ne-a tot visat gubernie printre gubernii.

Ei bine, vorbele de duh extrase de James C. Humes (fost purtator de cuvant prezidential, autor de discursuri pentru cinci presedinti ai SUA, Eisenhower, Nixon, Ford, Reagan si Bush) din cuvantarile lui Churchill sunt o sarbatoare pentru orice spirit conservator- liberal si antisocialist. Chiar daca nu ai flegma, cinismul si pragmatismul britanic, dar ai umor, cumintenie si cultivi macar utopia staifului, vei zambi participativ la perle precum: 'E mai bine sa avem egalitate cu pretul saraciei sau bunastare cu pretul inegalitatii?'. 'Diferenta dintre punctul nostru (conservator) de vedere si cel socialist este echivalenta cu diferenta dintre scara si statul la coada. Noi suntem pentru scara. Oricine poate sa faca tot ce-i sta in puteri ca sa se catere. Ei sunt pentru statul la coada'. 'O natiune care isi uita trecutul nu are viitor'. 'Cu cat puteti privi mai departe indarat, cu atat puteti vedea mai departe inainte'.

Ultimele doua se pliaza perfect pe valul junilor relativisti corecti politic, pentru care trecutul e mort, minabil sau eliminabil, utopia fiind un prezent continuu, decerebrat si decrestinat. Dar si adversarii conspirativitei, negatorii manipularilor la scara continentala si ai ingineriilor sociale planetare se vad dezmintiti aici, dintr-o simpla trasatura de condei: 'Prin lume circula o groaza de minciuni, si cel mai rau e ca o jumatate dintre ele sunt adevarate'.

Arta compromisului:
'Nu te cocota niciodata atat de sus pe un principiu incat sa nu-l mai poti cobori la nivelul imprejurarilor'. Cam urat, dar foarte practic. Cine sufera de radicalism utopic va fi urzicat fatalmente de atari vorbe grele, insa dezamagitor de adevarate in politica.

Am zis 'politica'? '
Principala calificare pentru o functie politica este capacitatea de a prevedea ce o sa se intample maine, saptamana viitoare, luna viitoare si anul viitor. Si capacitatea de a explica apoi de ce nu s-a intamplat'.

Ca sa nu mai vorbim de cele picante ori suculente.
Un Churchill apostrofat de o lady (extrem de urata) cum ca 'esti dezgustator de beat'. Da, zice el, 'numai ca maine in zori eu o sa fiu treaz', in vreme ce dumneata vei ramane la fel de urata!

Si culmea naturaletii:
Churchill la 78 de ani, asteptand sa ia cuvantul, dar fiind usor descheiat la slit. 'Domnule prim-ministru (vine biletelul disperat al aghiotantului), sunteti descheiat la pantaloni'. La care legenda vie a razboiului britanic raspunde calm: 'Nicio grija. Pasarile moarte nu cad din cuib'.

Sa nu uitam:
Churchill (care a stat in politica din 1900 pana in 1964) a primit Premiul Nobel pentru Literatura. Cantitativ, spune Richard M. Nixon, 'ca vorbitor in Camera Comunelor, la radio si in fata publicului larg, ii depaseste pe aproape toti scriitorii din acest secol'.

Si noi ne impiedicam de un biet servetel cu procente...

2009-01-16



Dana P

iarasi am senzatia ca se umbla prin contul meu
am fost plecata doua zile si gasesc surprize
oricum .... pentru cei ce ma cunosc ...... as vrea sa stiti ca nu obisnuiesc sa trimit mesaje ofensatoare ..... si nici nu raspund mesajelor idioate trimise catre mine

BANII - Grigore Vieru
Lui Alexandru Cazacu


Nu ma supar ca n-am bani,
Bani putini, putini dusmani.
Bani nu am si nici n-au fost,
Dar ii vad la omul prost.
Unii nici de paine n-au,
Altii cainelui o dau,
Vara mana intre lei
Ca-ntre pulpe la femei.
Cine-asa te-a impartit, banule,
Nu te-a impartit cinstit, banule!
Sa te-mparta Dumnezeu, banule,
Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!

Cu banul ii tot asa
Cum ii si cu dragostea:
Cand mai bine si cand nu,
Cand deasupra el, cand tu.
Am avut si eu un sfant
Si l-am dat la muzicanti,
Muzicantii mi-au cantat
Si-au crezut ca-s om bogat.
Cine-asa te-a impartit, banule,
Nu te-a impartit cinstit, banule!
Sa te-mparta Dumnezeu, banule,
Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!


DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA !




Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

haideti sa vorbim liber si deshis despre .......nu v-ati saturat sa vi se indice ce anume aveti voie si ce nu?spuneti orice,numai sa deschidem supapa refularilor din noi,va astept,s-auzim numai de bine!

De la: pasadro, la data 2009-01-18 10:14:15BANII - Grigore Vieru
Lui Alexandru Cazacu


Nu ma supar ca n-am bani,
Bani putini, putini dusmani.
Bani nu am si nici n-au fost,
Dar ii vad la omul prost.
Unii nici de paine n-au,
Altii cainelui o dau,
Vara mana intre lei
Ca-ntre pulpe la femei.
Cine-asa te-a impartit, banule,
Nu te-a impartit cinstit, banule!
Sa te-mparta Dumnezeu, banule,
Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!

Cu banul ii tot asa
Cum ii si cu dragostea:
Cand mai bine si cand nu,
Cand deasupra el, cand tu.
Am avut si eu un sfant
Si l-am dat la muzicanti,
Muzicantii mi-au cantat
Si-au crezut ca-s om bogat.
Cine-asa te-a impartit, banule,
Nu te-a impartit cinstit, banule!
Sa te-mparta Dumnezeu, banule,
Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!


DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA !




Dana P

"Omul anului" Cotidianul, fata cu ochii în stele, primeşte bursă Einstein de la NASA (Video)
18 Ian 2009 Ionut Dulamita, Cristina Hurdubaia


Aurora Simionescu, tânăra cercetătoare care a mai risipit din universul necunoscut până acum oamenilor şi care şi-a câştigat preţuirea presei internaţionale, a ales să cerceteze mai departe la Universitatea Stanford din California, după ce a primit bursă de la agenţia spaţială americană.
........

"Omul Anului" la "Zece pentru România"

Anul trecut, în iarnă, Cotidianul a hotărât să înmâneze propriul trofeu, “Omul Anului”, în cadrul proiectului “Zece pentru România”, preferând să nu dea curs voturilor anonime. Aleasă pentru acest titlu a fost Aurora Simionescu, care, la începutul lui mai 2008, pe vremea când era doctorand la Institutul ,,Max-Planck’’ din Germania, a făcut parte dintr-o echipă de astrofizicieni care a detectat în premieră mondială un fragment din masa de “materie obişnuită” din univers încă necunoscută oamenilor.

“Dacă numărăm toate obiectele - de exemplu, stele, galaxii - şi adunăm toate masele acestor obiecte, nu ajungem la total, ci la jumătate din ceea ce s-ar aştepta. Şi atunci, întrebarea este: unde e restul?”, spunea la acea vreme Aurora pentru Cotidianul, după ce descoperirea ei făcuse deja înconjurul lumii. De la “Der Spiegel” la CBC şi Fox News şi de la Astronomy la space.com.

Cercetătoarea s-a născut în Brăila, unde a făcut şi liceul, apoi a ajuns cu bursă la Universitatea Internaţională Bremen şi doctorand la Institutul ,,Max-Planck’’, petrecând şi 12 ore în laborator. Premiera la care a participat primăvara trecută a fost chiar parte a tezei de doctorat, iar ideea din spatele descoperirii i-a venit chiar tinerei românce, în vara lui 2007, într-o discuţie cu colegii de cercetare, apoi a fost dată în primire telescopului XMM-Newton, cu raze X, al Agenţiei Spaţiale Europene.

www.cotidianul.ro/omul_anului_cotidianul_fata_cu_ochii_in_stele_...




Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

Exclusiv Gândul

Cu ce se ocupă serviciile în România

www.gandul.info/actualitatea/talpes-presedintele-trebuie-sa-stie...


Talpeş: „Preşedintele trebuie să ştie când se îmbată soţiile ambasadorilor”
de Marian SULTĂNOIU



Un fost şef de serviciu „la curent“Declaraţiile fostului consilier prezidenţial şi director SIE, Claudiu Săftoiu, vizând practici neortodoxe ale serviciilor de informaţii din România, au declanşat o reacţie în lanţ. Emil Constantinescu îi cere preşedintelui Traian Băsescu să răspundă responsabil unei astfel de declaraţii „şi nu să o expedieze într-un talk-show televizat cu moderatori aranjaţi”. La rândul său, fostul director SIE, Ioan Talpeş, susţine că nu-şi aminteşte să fi făcut astfel de informări către şefii săi, între care s-a aflat şi Emil Constantinescu, dar că i se pare normal „să afle şi preşedintele când se îmbată o soţie de ambasador”.

Cine pe cine asculta

Dacă fostul preşedinte Ion Iliescu a preferat să nu facă declaraţii pe această temă, Emil Constantinescu a amintit că s-a confruntat cu asemenea practici în prima parte a mandatului său. „Serviciile încearcă să câştige bunăvoinţa preşedintelui – a afirmat Constantinescu la un post de televiziune. De la SIE, de pildă, am primit informaţii despre ce făceau soţiile ambasadorilor prin ambasade”, a mai spus el.

În replică, Ioan Talpeş, director SIE în primul an al mandatului lui Emil Constantinescu, a declarat pentru Gândul că nu-şi aminteşte să fi făcut o astfel de informare. „Dar mi se pare absolut normal ca, dacă o soţie de ambasador se îmbată, să afle şi preşedintele. Mi se pare la fel de normal ca, dacă se întâmplă ceva în afara moralei, în ambasadă, care este o mică ţară la urma-urmei, să se facă o informare. Nu se poate ca preşedintele să nu fie informat”, a afirmat Talpeş. Fostul şef al SIE a mai adăugat, făcând referire la şeful său de la Cotroceni, din acea perioadă, că „toate acestea sunt penibilităţile unor personaje care nu au învăţat ABC-ul administrării şi guvernării unei ţări”. „Nu există stat care să nu facă astfel de informări”, a conchis Talpeş.

Constantinescu îi cere lui Băsescu să dea socoteală

La rândul său, fostul preşedinte Constantinescu s-a declarat indignat că spusele sale au fost duse în derizoriu. El a precizat pentru Gândul că „rolul serviciilor secrete nu este acela de a-l informa pe preşedinte despre cumpărăturile făcute de personalul ambasadelor sau despre discuţii neprincipiale ale angajaţilor, pe sistem poliţie politică, aşa cum primeam eu informări în fluxul general”.

„Domnul Talpeş susţine că nu-şi mai aminteşte dar nu se poate să nu ştie că eu primeam aceste informaţii chiar de la adjuncţii săi!” a mai spus Constantinescu. El a cerut din nou, ca o comisie parlamentară să cerceteze declaraţii de genul celor făcute de Săftoiu, şi să controleze strict activitatea serviciilor secrete. „O astfel de comisie are ca obiect de lucru tocmai cercetarea unor astfel de afirmaţii, are dreptul să-i invite la audieri pe miniştri, pe şefii serviciilor şi pe adjuncţii lor şi chiar pe preşedinte României, care nu poate expedia un astfel de subiect, foarte grav, într-un talk-show televizat, cu moderatori aranjaţi”, a precizat Constantinescu.
El a mai spus că, potrivit unui studiu LADO, în perioadele 1990-1996 şi 2000-2004 a existat un număr foarte mare de solicitări pentru urmărirea unor convorbiri telefonice din care au fost folosite în justiţie foarte puţine, în timp ce, între anii 1997-2000 s-au înregistrat mult mai puţine cereri de acest fel.



Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

"Nu-mi place felul în care arată România azi, dar ştiu că nu se putea altfel după 60 de ani de îndobitocire. Am fost mereu la vot, n-am lipsit niciodată, cum să lipsesc? Face parte din libertatea mea, generaţiile tinere trebuie să ştie că ăsta e un drept câştigat cu greu. Eu mă duc la vot, chiar dacă n-am cu cine vota. Altfel, n-aş îndrăzni să mă plâng după aia de unul sau de altul"


"Războaiele nu rezolvă nimic, aduc doar ură şi moarte"

www.evz.ro/articole/detalii-articol/836908/quotRazboaiele-nu-rez...#

Vlad Stoicescu
Andrei Crăciun
Duminică, 25 Ianuarie 2009


EXCLUSIV. Evz.ro încheie astăzi epopeea incredibilă a lui Oleg Dombrovschi, veteran al celei mai sângeroase conflagraţii din istorie, prizonier în lagărele ruseşti şi în puşcăriile comuniste din România. Finalul este, ca în orice poveste adevărată, fără artificii. Basarabeanul Oleg rămâne cu şansa de a fi supravieţuit celui mai criminal secol din istorie. Şi, ca un ultim mohican, are ceva important de spus celor care vin.


Odessa, Rezina, Cernăuţi, aşezări uitate ale Poloniei şi, în sfârşit, pământul românesc de la Sighet. Săptămâni întregi într-un tren, repetând experienţa drumului spre lagăr, de data asta cu direcţia niciodată rostită cu voce tare în anii odiseei carcerale sovietice: acasă. Oleg Dombrovschi se întorcea după şapte ani în ţara pentru care luptase şi suferise, încărcat de amintirile negre ale unui trecut ce avea să-l bântuie încă mult timp.

România nu mai păstra însă nimic din osatura perioadei interbelice. Basarabia nu mai exista, exista o republică sovietică moldovenească, pe care Dombrovschi n-a acceptat-o niciodată, Regele fugise, iar domnii deveniseră tovarăşi. Suspiciunea era la cote la maxime. Trenul cu prizonieri români, acum oameni liberi prin voia stăpânului sovietic, a fost imediat oprit la graniţă. Oleg şi camarazii săi au fost din nou arestaţi şi duşi în cel mai mare secret la Bucureşti.

Nimic nu îi recomanda pe aceşti oameni în faţa unui regim care voia doar să taie legăturile cu "vechea gardă" a României Mari. Pentru basarabeanul Dombrovschi o nouă aventură dureroasă stătea să înceapă.

Puşcăriile româneşti, mai dure ca lagărele sovietice

Viaţa lui Oleg are ceva dintr-o pildă biblică. După şapte ani de lagăr au urmat şapte ani de pace, apoi alţi şase ani de închisoare. În 1951, întors în ţară, Oleg avea 32 de ani şi nicio certitudine. Fratele lui, Igor, supravieţuise şi el războiului şi lagărelor sovietice. S-au întâlnit o singură dată, într-o închisoare în buza Siberiei. Apoi, vântul dezastrului i-a purtat spre alte şi alte celule.

După ce s-a întors din anticamera morţii, Dombrovschi s-a căsătorit şi a fost bine. A lucrat ca inginer la Institutul de proiectări din industria lemnului (IPROIL) care era condus de un alt fost ofiţer. "De ce-am ajuns inginer? Păi, eu mă pricepeam la cifre, făcusem şcoala de ofiţeri, ştiam ce înseamnă să arunci un pod în aer, ştiam cum sunt făcute drumurile, ştiam proiectare...", povesteşte Oleg. În 1951 nu existau mulţi specialişti, abia atunci se formau.

Dombrovschi a făcut studii de inginerie, a încercat să uite prin ce-a trecut şi să trăiască. În primii ani de după experienţa lagărului nu putea să doarmă. Nopţile erau reîntâlniri macabre cu propriile drame. Stăteau şase oameni în casa socrilor săi. Se culca pe jos, se trezea urlând şi plângea cu genunchii la gură, ca un copil căruia nu ai ce să-i spui. Cum a trecut peste?

"S-au adunat alte amintiri care le-au luat locul celor din lagăr, am fost plecat mult cu diverse proiecte de la institut". Viaţa nu stă în loc nici măcar să-i lase să plângă şi să se liniştească pe ei, veteranii care şi-au văzut camarazii dându-şi ultima suflare. Din perioada războiului, lui Oleg Dombrovschi i-a rămas o singură fotografie, format mic. A fost făcută la Chişinău, în 1942. Acum stă pe noptieră, lângă patul în care cu greu s-a reobişnuit să doarmă. Dintre rame zâmbeşte un tânăr chipeş.

Lustragiul ajunge un om important

Fericirea lui Oleg s-a terminat după Revoluţia Maghiară din 1956. În tot timpul acesta fusese suspect şi interogat des de Securitate, însă, după întâmplările de la Budapesta, paranoicul regim comunist român a început o nouă vânătoare de vrăjitoare. "A avut loc o 'defascizare a aparatului de stat'. Pe mine m-au luat în 1958", îşi aminteşte Dombrovschi. A fost condamnat la 15 ani pentru uneltire în vederea răsturnării regimului cu mână armată.

Numai că Oleg Dombrovschi nu uneltise nimic. Era doar un inginer care plătea pentru că în tinereţe fusese mai naţionalist (naţionalist, nu antisemit!) decât trebuia şi-n lagăr refuzase să se întoarcă triumfător, călare pe un tanc sovietic eliberator. N-a fost singur, toţi ofiţerii români care fuseseră prizionieri în URSS şi nu se convertiseră la religia roşie au fost arestaţi. A fost ca o reuniune de clasă a lor, a oamenilor învăţaţi să supravieţuiască după gratii.

"Am fost în toate puşcăriile, la Jilava, la Galaţi, Braşov, m-au mutat peste tot. M-am eliberat de la Aiud." Dombrovschi lasă privirea în jos şi recunoaşte că anii ăştia au fost mai grei chiar decât prizonieratul sovietic. "Ne băteau cu o bestialitate cum n-am crezut că poate fi posibil..."

Tratament cu vână de bou

Torţionarii nu erau decât nişte brute care-şi dădeau importanţă: "Veneau cu o măsuţă pe roţi, învelită cu o pânză albă. Sub pânză erau instrumentele de tortură". La mare preţ era vâna de bou, cu care Dombrovschi a fost bătut nu o dată până când a leşinat. Lumea românească se schimbase mult, şi se schimbase în rău.

Ierarhiile se inversaseră într-un univers rămas fără repere. "Am fost coleg de divizie cu Nanu şi Cernăianu, foşti prefecţi înainte de război. Când s-au întors din lagăr, cei doi au fost luaţi în primire de cel care le făcea pantofii înainte să intre în clădirea prefecturii." Lustragiul ajunsese mare securist.

INTRANSIGENT

O promisiune respectată: nici un rus nu i-a trecut pragul

Târziu, la sfârşitul anilor '70, Oleg a fost oprit pe stradă. "Îmi pare bine că te văd, ce mai faci?", i-a spus senin bărbatul din faţa sa. Dombrovschi îl ştia bine. Nici nu ar fi avut cum să-l uite. "Domnule, nu te cunosc", a încercat să răspundă scurt şi să plece. "Cum nu mă cunoşti?", a venit pe neaşteptate răspunsul. "Lasă-mă în pace. Dacă trebuie să te cunosc, te scuip şi te calc în picioare", a reacţionat nervos Oleg. Torţionarul a plecat, grăbind pasul.

Într-unul dintre anii anoşti ai regimului Ceauşescu, Oleg s-a întâlnit într-o unitate poştală cu doi ruşi. Ei ar fi avut nevoie de cineva care să le intermedieze comunicarea, el ştia rusa. Schimb de amabilităţi, politeţea obişnuită a unui om pe care regimul carceral nu l-a transformat într-un animal şi, la final, o confesiune - Oleg era filatelist.

Ruşii s-au oferit să-l ducă cu maşina lor până acasă, doar pentru a-i vedea colecţia de timbre. Basarabeanul s-a crispat din senin. "Eu am fost prizonier la voi în lagăr timp de şapte ani şi mi-am jurat în anii aceia că nici un rus nu va călca vreodată în casa mea, dacă mă voi mai întoarce. Nu vă pot invita." Avea o promisiune de respectat.

EPILOG

Doi salcâmi, un securist fumător şi o revoluţie care n-a fost

În 1964, porţile puşcăriilor s-au deschis pentru deţinuţii politici. Dombrovschi a îmbrăcat iar haina de inginer şi-a schimbat Institutul de proiectări în industria lemnului pe unul de proiectări miniere. Oleg a mers toată viaţa cu tramvaiul la serviciu, pe Calea Griviţei. Până la sfârşit, cu el în tramvai, mergea şi securistul care-l urmărea.



Vizavi de casa familei Dombrovschi erau doi salcâmi. Oleg vedea noapte de noapte cum iese fum din spatele unuia. Un securist suda ţigările. L-au urmărit mereu, i-au "vegheat" somnul şi au distrus şansa ca povestea aceasta tulburătoare şi crudă să ajungă vreodată în faţa publicului. Dombrovschi avea, la începutul anilor '70, cinci caiete studenţeşti pline cu întâmplări de pe front şi din puşcării.

Când un securist a bătut intempestiv la uşă, soacra basarabeanului, speriată că iadul se întoarce, a fugit la bibliotecă, a luat caietele şi le-a aruncat pe foc. Din ziua aceea, Dombrovschi n-a mai scris nimic.

"Da, eu sunt ultimul mohican..."

S-au adunat anii şi s-a făcut Revoluţia din 1989. Oleg a ieşit şi el pe străzi, însă a înţeles repede ce se întâmplă. "Fiecare filă are două pagini. Dacă pe una e scris cu o cerneală proastă, se imprimă pe cealaltă parte şi nu se mai înţelege nimic. Aşa a fost revoluţia noastră. Eu nu m-am entuziasmat uşor, viaţa m-a învăţat să fiu sceptic", încheie bătrânul. Nu vrea să-şi ia dosarele de la CNSAS. Abia a reuşit să-şi uite torţionarii.

Astăzi, Oleg e un bătrân tăcut care merge de trei ori pe săptămână la Uniune, la veterani, face gimnastică în fiecare dimineaţă şi se plimbă mult prin parc, apăsat de amintirile pe care nu i le ştie nimeni. Soţia i-a murit de zece ani, singurul său fiu a decedat într-un accident, pe când avea 24 de ani. Oleg Dombrovschi a trăit. Între colegii săi de arme a rămas cel din urmă supravieţuitor: "Da, eu sunt ultimul mohican...".

Îşi poartă bătrâneţea ca pe o medalie, a înţeles că singurii învingători din războaie sunt supravieţuitorii. De zeci de ani citeşte cărţi de istorie, caută să priceapă cum au fost posibile ororile secolului trecut. Îşi desface atlasul, se uită pe hărţi, reconstituie bătălii cu cărţi groase pe post de tancuri. Mereu ajunge la aceeaşi concluzie, ceva important de spus celor care vin: "Războaiele nu rezolvă niciodată nimic, aduc doar ură şi moarte".




"Nu-mi place felul în care arată România azi, dar ştiu că nu se putea altfel după 60 de ani de îndobitocire. Am fost mereu la vot, n-am lipsit niciodată, cum să lipsesc? Face parte din libertatea mea, generaţiile tinere trebuie să ştie că ăsta e un drept câştigat cu greu. Eu mă duc la vot, chiar dacă n-am cu cine vota. Altfel, n-aş îndrăzni să mă plâng după aia de unul sau de altul"





Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)