Subiect la liber

acest topic se vrea unul libertin in care fiecare sa scrie ce vrea si cum vrea,toate frustrarile pot fi strigate aici,este un topic pt.misogini,pt.lesbiene,pt.homosexuali,pt.ratati,pt.politicieni,pt.analfabeti,pt.intelectuali,este o supapa unde fiecare face ce vrea,va astept iubitilor,cine incepe?

facem pariu ca nu se vor inghesui prea multi?de ce?pt.ca fiecare se considera altceva decat ce este in realitate,s-auzim numai de bine!

si mai facem un pariu?toti vor vizualiza acest topic dar putini vor scrie deoarece este greu sa scri liber despre orice cand nu ai habar de nimic,se vor gasi cativa sa ma injure pe mine si cam atat,nu avem valori ,nu stim sa apreciem adevaratele valori si atunci asteptam sa ne dea cineva un sut in partile moi dupa care sa incepem sa plagiem pe unul si pe altul,s-auzim numai de bine!

chiar nimeni nu stie nimic sau nu vrea sa ne spuna si noua nimic?orice iubitilor aventuri sexuale,impresii de calatorie etc.,nu mai vreau sa scriem dupa dictare ca la clasa a doua,vreau originalitate,povesti de viata,trairi personale,haideti sa vedem stie cineva ce inseamna sa cugeti si sa scri liber,fara a copia?

este foarte important sa va balacariti pe subiecte de doi bani decat sa scrieti despre orice lucru frumos sau mai putin frumos dar care va aduce o binemeritata relaxare in plan sufletesc?nu mai bine scrieti orice despre orice sau oricine si va eliberati de stres?va astept sa facem ce ne trece prin cap ,sa scriem mult sau putin despre un subiect sau altul,sa ne descarcam de energiile negative acumulate,promit ca voi scrie povesti pt.oameni mari dar si pt.cei mici,astept subiecte,s-auzim numai de bine!

bai dracusor,spuneai ca vrei sa devii regizor,atunci de ce nu poti crea un scenariu la liber?iti trebuie un subiect anume?nu ai imaginatie?

haideti sa va dau un mic ajutor,haideti sa ne punem imaginatia la treaba,de ce sa scriem numai lucruri inutile care ni se par noua importante?va dau cadru o poienita inflorita langa un lac,o barca,doi indragostiti si un pescar,creati o poveste cu aceste elemente,este chiar asa de greu?

hai sa va dau alte elemente:un fumator inrait intr-un tren supraaglomerat,cativa tarani,o batranica cu o sacosa in care tine o rata,un controlor de bilete si un tanar manelizat si prost crescut,ce ziceti ,puteti crea ceva cu aceste personaje?macar o povestioara scurta fara dialog,astept si s-auzim numai de bine!

De la: florin_bad_boy2006, la data 2009-01-06 17:14:49acest topic se vrea unul libertin in care fiecare sa scrie ce vrea si cum vrea,toate frustrarile pot fi strigate aici,este un topic pt.misogini,pt.lesbiene,pt.homosexuali,pt.ratati,pt.politicieni,pt.analfabeti,pt.intelectuali,este o supapa unde fiecare face ce vrea,va astept iubitilor,cine incepe?

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

"LA MULTI ANI !"

Pentru ca pe 07 ianuarie il celebram pe Sfântul Ioan Botezãtorul , doresc sa le urez numai bine si "La Multi Ani ! " tuturor sarbatoritilor de maine .
De asemenea, voi enumera cativa Ioni nemuritori , Ioni care prin ceea ce au facut in timpul vietii demonstreaza ca exista viata dupa moarte, dar nu pentru oricine.

Ion Neculce
Ion Creanga
Tudor Arghezi , pe numele adevarat Ion Theodorescu
Ion C. Bratianu
Ionel Teodoreanu
Ion Luca Caragiale
Ion Mincu

Dana P

P.S.
Florin, de ce ai pus subiectul la liber tocmai la Politica ?

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

am postat acest topic la sectiunea politica in virtutea inertiei deoarece este binevenit aici unde sunt acumulate cele mai multe tensiuni si patimi,unde se scrie cu multa traire si se acumuleaza mult stres,s-auzim numai de bine!

....au si Romanii,.....Katin-ul lor....



Comemorarea victimelor de la Fântâna-Albã

Publicat de Puiu la April 6th, 2007

În pãdurea Varniþa, pulbere aºezatã peste durere

Auzim adesea discursuri spumoase la posturile de televiziune, politicieni de mucava se dau bravi români, din patru în patru ani se strâng voturi în numele unei Românii Mari, Bucovina devine un brand de þarã sau o carte de vizitã pentru cancelariile de la Bruxelles ºi totuºi…la marile sãrbãtori din nordul Bucovinei, românii îºi plâng singuri rãnile. România s-a spãlat pasãmite pe mâini de ’’morbul’’ istoriei,ºi-a îndeplinit obligaþia fireascã, înfiinþând un consulat la Cernãuþi, altul la Odessa sau mai cine ºtie pe unde, diplomaþii nu au decât sã fie buni români ºi basta ºi sã reprezinte Guvernul ºi dragostea frãþeascã a celor 22 de miloane de români din þarã,( sau cât Doamne or mai fi rãmas?) aºa cã ideea de românism se cântãreºte azi doar cu greutãþi ’’cumpãtate’’, iar abandonul îmbrãcat în hainã de catifea se instalezã în strãfundurile istoriei. Românul de modã nouã trebuie sã-þi mãsoare înþelept ºi cuvintele ºi sentimentele ºi banii…În fiecare an, la 1 aprilie, sute de români din nordul Bucovinei se adunã în Pãduricea Varniþa . Când urci calea spre pãdurice, în zare poþi vedea conturul Bisericii lipoveneºti de la Fântâna Albã, iar nisipul drumului parcã ar vrea sã spunã cã nimic nu s-a schimbat… Peste tot, nisip, amintiri de nisip, pulbere aºezatã peste durerea acelora care au fost îngropaþi de vii în urmã cu 66 de ani când, la 1 aprilie, 1941, câteva mii de români de pe Valea Siretului, din nordul Bucovinei, au plecat într-un marº paºnic spre zona de frontierã, de lângã satul Fântâna Albã, cu dorinþa de a ajunge în România, Patria Mamã. În pãduricea Varniþa, grãnicerii sovietici îi aºteptau pe români ascunºi în pãdure. Ei au tras cu mitralierele, transformând în coºmar visul de eliberare al celor care nu voiau decât sã fie alãturi de cei dragi. Numãrul real al celor seceraþi nu se cunoaºte nici azi.

Aproximativ 300 de persoane s-au adunat duminicã în pãduricea Varniþa pentru a participa la o manifestare de doliu dedicatã masacrului din 1941, manifestare organizatã de Societatea ’’Golgota’’a românilor din Regiunea Cernãuþi- victime ale represaliilor staliniste, cu sprijinul Admnistraþiei Raionale Hliboca ºi al Administraþiei Regionale Cernãuþi. Despre evenimentele tragice desfãºurate în urmã cu 66 de ani au vorbit Petru Ostaficiuc, primarul aºezãrii Fântâna Albã, Petro Panciuk, ºeful Administraþiei Raionale Hliboca, Romeo Sãndulescu, consulul general al României la Cernãuþi,Timiº Ivanovici, adjunctul ºefului Consiliului Raional Hliboca, Octavian Bivolaru, vicepreºedintele Societãþii ’’Golgota’’, Aurica Bojescu, deputat regional,Arcadie Opaiþ, preºedintele Societãþii pentru Culturã Româneascã ’’Mihai Eminescu’’, Ilie Ioneþ, reprezentantul Administraþiei Regionale Cernãuþi, Aurel Constantinovici, preºedintele Asociaþiei ªtiinþifico- Pedagogice ’’Aron Pumnul’’, Emil Ianuº, publicist din Suceava.

Româncele Alexandrina Jar ºi Elena Fedoreac le-au adus un omagiu în versuri celor dispãruþi, iar supravieþuitorul masacrului Ion Alerguº ( azi în vârstã de 80 de ani) din Cupca le-a povestit celor prezenþi cum a avut norocul sã rãmânã în viaþã. Slujba de pomenire a fost oficiatã de un sobor de preoþi în frunte cu pãrintele Ion Gorda, protopop de Hliboca.’’ Nouã ni se pare cã suntem câþi se vede, dar în realitate suntem mai mulþi pentru cã aici sunt ºi sufletele morþilor’’, le-a atras atenþia pãrintele Gorda participanþilor. ’’Încã o datã îi omagiem pe cei care au cãzut aici la Varniþa . Aerul plãcut se împrospãteazã de mirosul de tãmâie, ºi de flori, ºi de coroane. Am crescut într-o familie ai cãror membri au fost deportaþi, bunelul meu fiind permanent maltratat de regimul comunist, el fiind dascãl la biserica din sat. El îmi povestea mereu de evenimentele petrecute atunci. Pe oamenii care au fost uciºi aici i-a împins dragostea de patrie, de meleagul natal’’, a arãtat Timiº Ivanovici.

’’Din pãcate, din an în an ºi noi suntem mai puþini, dar ºi mai puþini sunt cei care au vãzut ºi au trãit acele întâmplãri, însã observaþi un lucru; suntem atâþia oameni maturi aici, dar n-am vãzut cã lumânãrile nu sunt aprinse. Le-a aprins o copilã pe care nu a învãþat-o nimeni, asta înseamnã cã ºi pentru noi este un viitor ºi cã în sufletele noastre existã o luminã ºi ea va fi veºnicã dacã vom ºti sã o predãm generaþiilor care vin’’, a accentuat consulul general Romeo Sãndulescu. ’’ Cu pãrere de rãu , pânã la ora actualã, sunt identificate numai 24 de persoane care au dispãrut în aceastã tragedie, persoane la care li se ºtie numele, prenumele, dar mai sunt documente confidenþiale care nu se pot cerceta. E foarte greu sã descoperi numele celor care au murit aici. Eu cred cã din coloana de 2000 de oameni nu au murit numai 24. Anul acesta am mai descoperit numele a trei persoane în arhiva grãnicerilor sovietici. Consider cã, în viitor, se va descoperi mai mult’’, a spus la rândul sãu Octavian Bivolaru, vicepreºedintele Societãþii ’’Golgota’’ mulþumind Administraþiei Regionale Cernãuþi care finanþeazã manifestãrile ºi ’’neobositului’’ Ilie Ioneþ pentru permanentul ajutor acordat.

’’N-ar fi fost toate nenorocirile astea aici, pe pãmântul nostru, dacã nu ar fi venit ruºii. Asta e pãrerea mea. ªi cu pãrere de rãu, mulþi români de-ai noºtri, astãzi, întind mâna înspre ruºi ºi ar vrea sã îi aducã din nou aici’’, a încheiat Octavian Bivolaru. Discursul cel mai acid a fost rostit de Arcadie Opaiþ, preºedintele Societãþii ’’Eminescu’’. Aºezând degetul pe ranã, Arcadie Opaiþ a spus;’’Haideþi sã cerem de la acest stat în care trãim noi astãzi sã descopere adevãrul. Nu cred cã s-a pierdut totul, nu este bunã-voinþã, nu este o hotãrâre fermã a conducerii. De ce sã umblãm cu fofârlica? ªi sã spunem cã nu ºtim de ce au venit aceºti oameni care au murit aici? Au venit sã plece în patria lor istoricã, fiind convinºi cã vor trece cu bine graniþa. Iar noi trebuie sã fim atenþi cã acest lucru se poate întâmpla mâine, poimâine, pânã în Paºti, ºi, undeva, în Kiev, sau la Cernãuþi sau poate în altã parte, copiii noºtri sau noi vom veni la o cruce ºi vom spune cã sub ea odihnesc robii lui Dumnezeu,care au vrut sã apere democraþia. Democraþia fãrã toleranþã nu e nimic. Nu ºtim ce se întâmplã, dar parcã Dumnezeu le-a luat minþile celor din þara noastrã , patria istoricã, dar ºi celor de aici, de la Kiev. Noi suntem poporul ºi noi trebuie sã cerem de la ei . Cât este de bine aici, în Regiunea Cernãuþi, unde a dat Dumnezeu pace ºi înþelegere’’, a arãtat Arcadie Opaiþ, subliniind ;’’Iubiþi fraþi români, aici, acum 66 de ani, românii noºtri au fost opriþi sã treacã în patria lor istoricã, astãzi noi suntem opriþi sã mergem liber în patria noastrã istoricã prin obstacole de vize, prin obstacole de invitaþii, prin obstacole de bilete de autobuz, prin lipsã de bunã-voinþã. De ce România nu a avut puterea de caracter sã condiþioneze ºi sã spunã Nu vorbesc împotriva Consulatului României la Cernãuþi, eu mã adresez domnului preºedinte Bãsescu, sã lase lupta cu Tãriceanu ºi sã se gândeascã la noi ºi sã nu uite cã noi rãmânând cetãþeni ai Ucrainei, cât n-am vrea, oricum sufletul ni se îndreaptã spre Patria Mamã, sfinþind acest loc unde ne aflãm’’.

Mãlina Aniþoaei

www.gid-romania.com/Articol.asp?ID=3279

Prof. Gheorghe Mihailiuc, învinovãþit de naþionalism românesc, a fost purtat timp de jumãtate de secol dintr-o ºcoalã în alta, hãrþuit, acuzat de lipsã de devotament pentru Uniunea Sovieticã, însã nici prigoana, nici teroarea la care a fost supus nu l-au frânt. ªi astãzi, la frumoasa vârstã de 80 de ani, el a rãmas cu fruntea sus. De aceasta ne putem convinge o datã în plus citind cartea sa de poezie ºi prozã, „Dincolo de cuvintele rostite”, apãrutã la Editura obºteascã „Vivacitas” (Hliboca, 2004), din care prezentãm isto-risirea de mai jos.

Nici n-am observat când au trecut anii. Am strãbãtut un drum lung ºi greu, deseori presãrat cu lacrimi amare. De multe ori traiul mi-a fost vizitat de dureri. ªi acum, la marginea vieþii, rãsfoind cartea existenþei mele, caut sã-mi adun a-mintirile, cele mai multe gãsindu-le triste. Unele din ele se mai pierd în negura timpului. Sunt fapte asupra cãrora se aºterne tãcerea, însã evenimen-tele tragice, care mi-au rãnit adânc sufletul, nu se pot uita vreo-datã.

Îmi a-mintesc cu spaimã în suflet de anul 1940, de la care au început nenorocirile noastre. A-ºa-ziºii fraþi mai mari, eliberatori, au înlocuit adevãrul cu minciuna. Sub acel regim odios spãrgãtorii de uºi, toþi acei crescuþi într-un mediu în care credinþa, dreptatea, adevãrul nu-ºi gãseau loc, au devenit fruntea societãþii. Noi, bãºtinaºii acestui pãmânt, obiºnuiþi cu alt mod de via-þã, au fost cu desãvârºire margina-lizaþi. Limba, istoria, învãþãmân-tul, credinþa ºi, în genere, cultura naþionalã au avut mult de suferit.

Apãsãtoare este viaþa sub un re-gim totalitar. O viaþã grea, umi-litoare, când demnitatea omului este desconsideratã, de fapt, nici nu este viaþã, ci o moarte lentã. Aceastã stare intolerabilã i-a fãcut pe mulþi oameni sã cadã pe gân-duri. Prin satele noastre se rãs-pândea neliniºtea. Trebuia gãsitã o soluþie. Bãrbaþii se adunau în gru-puri mici, sfãtuindu-se în ºoaptã. Unii îºi trãiau zilele negre în as-cunziºuri. Au început urmãrirea celor bãnuiþi, anchetãrile, arestã-rile, deportãrile. Peste sate se abãtuse teroare bolºevicã. Dacã nu fãceai cârdãºie cu noii stãpâni, erai pierdut. În aceste condiþii insupor-tabile o parte din populaþia românã a þinutului a hotãrât sã fugã din Þarã, ca sã scape de prigoanã. La 1 aprilie 1941, câteva mii de români, chemaþi de dorul libertãþii, au por-nit paºii spre Fântâna Albã, la fron-tierã. Dar pentru mulþi acest drum a fost fãrã întoarcere. Eram ºi eu, împreunã cu fratele mai mare, printre ei. Am fost martor ocular ºi am vãzut cum s-au desfãºurat lu-crurile. A fost un adevãrat masacru, un genocid. Varniþa mi-a rãmas în amintire ca un simbol al barbariei. În memorie s-au întipãrit episoade de o rarã cruzime, crâmpeie ce mã urmãresc cu înfiorare toatã viaþa.

Ucigaºii au aºteptat cu degetul pe trãgaci pânã când mulþimea a ieºit la luminiº. Era o acalmie prevestitoare de rele. Paºii greoi îi purtau pe oameni spre un sfârºit fatal. Tricolorul din faþa coloanei flutura mândru, demonstrând dra-gostea de neam ºi þarã a românilor bucovineni. Deodatã liniºtea a fost spartã de groaznicul glas al arme-lor. Zgomotul morþii s-a rãspândit hãt departe peste codri. Cineva din mulþime a strigat: „La pãmânt!” ªuvoiul neîntrerupt de foc ne þinea culcaþi, cu respiraþia curmatã. În acea stare de încremenire un bãrbat din primele rânduri a strigat peste puterile sale: „Înainte, fraþilor, ei nu vor cuteza sã ne omoare!”. Dar chiar atunci a început mãcelul. Tra-gedia de acum jumãtate de secol mã neliniºteºte pânã astãzi, deoarece nu sunt convins cã-i im-posibilã repetarea unor asemenea nenorociri. E greu de redat în cuvinte tot ce am vãzut la Varniþa. Era un adevãrat iad de la pãmânt pânã la cer. În ochii mei, un flãcãu voinic, cu tricolorul în mânã, s-a prãbuºit într-o baltã de sânge. Aud ºi acum strigãtele lui cu groaza morþii pe buze: „Fugiþi, oameni buni, eu rãmân aici sã mor pentru libertate!”.

În învãlmãºealã m-am pierdut de fratele meu. Întregul câmp era o spaimã, oamenii cãdeau ca frunzele de brumã. Pânã la pãdure îmi rã-mãseserã vreo douãzeci de paºi, o întreagã veºnici. La dreapta mea un bãrbat uscãþiv, care ne-a îmbãrbãtat tot drumul, se dãdea de-a rosto-golul pânã a ajuns la marginea pã-durii. I-am urmat exemplu. L-am vãzut o clipã cum s-a ridicat în picioare, cãutând cu privirea pe cineva. Când am ajuns lângã el, bietul om se trudea sã moarã, cãu-tându-ºi adãpost la rãdãcina unui stejar. Se trãgea grãmadã ca un arici atacat de duºmani, repetând un nume drag: „Floriþã, Floriþã!”

Soldaþii trãgeau fãrã întreru-pere, cu precãdere în grupurile compacte de oameni. Aproape inconºtient am început sã fug prin desiº. Moartea mã pãºtea la fiecare pas… Deodatã mi s-a fãcut întuneric înaintea ochilor, ºi am cãzut. Au urmat câteva momente de tihnã. Dar degrabã mi-am venit în fire. Frica de moarte m-a pus în picioare ºi am început sã fug la întâmplare. Vântul mi-a adus un bocet ºoptit. Am pornit dupã el. Într-un desiº de brazi câteva femei se tânguiau deasupra unei neveste care-ºi dã-dea sufletul. Muribunda strângea la pieptul sângerând un bãieþel de vreo doi aniºori. Parcã o vãd ºi acum cu niºte ochi mari ºi tulburi, în care strãluceau lacrimile pierza-niei. Pãrul bogat îi acoperea umerii. O ºuviþã de sânge curgea domol pes-te bundiþa împodobitã cu blãniþã de dihor. O femeie a smuls copilul din braþele mamei, care ºi-a dat su-fletul. Apoi toate au dispãrut fãrã urmã. Din nou m-am pomenit sin-gur în mijlocul unei pãduri necu-noscute. Nu ºtiam ce sã fac, încotro s-o iau. Noaptea grãbitã se aºeza peste copaci. Se auzeau încã îm-puºcãturi sporadice, la care tresã-ream ca muºcat de ºarpe. „Braco-nierii” ieºiserã din nou la vânãtoare de oameni. Aºteptam sfârºitul. Mã întrebam unde o fi fratele Culuþã, ce le voi spune pãrinþilor, dacã voi scãpa cu zile? ªi totuºi, am avut noroc. Îmi sclipi o nãdejde trimisã de Dumnezeu. Prin întuneric zãrii un om care cobora povârniºul, þinându-se de copaci. Îmi fãcu semn s-o iau dupã el. Ca prin minune am ajuns în satul Camenca. Niºte oa-meni cu suflet mare, ucraineni de naþionalitate, ne-au dat adãpost ºi ne-au hrãnit. Datoritã lor am rãmas cu zile. Ucrainenii, ca ºi românii, visau sã scape de asuprire, sã fie oameni liberi. În sat câinii lãtrau a moarte. Într-o ºurã, unde am fost ascunºi, am dat de mai mulþi oa-meni, care tremurau de fricã. A fost o noapte plinã de spaimã.

Cu riscul de a cãdea în ghearele soldaþilor, am ajuns acasã a doua zi, pe la chindii. ªi pânã acum u-neori aud ºuieratul a-celor gloan-þe blestema-te. Timpul trece mai mult în rãu decât în bi-ne, trec ºi amintirile, cum se duc fãrã întoar-cere toate de pe pã-mânt. Se ruineazã im-perii ºi re-gimuri to-talitare. Fas-cismul a fost demascat, con-damnat, interzis. De ce oare s-a procedat ast-fel numai cu acest regim odios? Doar e cunoscut de toatã lumea cã regimul comunist a comis atro-citãþi îngrozitoare, omul a suferit enorm. Lumea a încetat sã-l caute pe Dumnezeu. Iar la noi acest par-tid activeazã încã, este reprezentat în Parlamentul Ucrainei! În re-zultatul unei educaþii nefireºti, so-cietatea a devenit plinã de nele-giuiri. ªi acum trãim timpuri cu puþinã speranþã ºi multã disperare. Se propagã mai mult o politicã a promisiunilor. Apar tot felul de „savanþi”-meºteri tradiþionali în falsificarea istoriei. În dauna omului de rând se fac prea multe cheltuieli birocratice. Avem o þarã bogatã ºi… mulþi oameni sãraci… Pentru a ieºi din aceastã situaþie e nevoie de renaºtere moralã, de înþelepciune, de iubire de adevãr.

* * *

Astãzi, ca în fiecare an de la destrãmarea satanicului imperiu sovietic, la Troiþa de la Varniþa, ridicatã în memoria victimelor de la 1 aprilie 1941, are loc o slujbã de pomenire a celor cãzuþi fãrã vinã. Dumnezeu sã-i aibã în grija sa. (I.C.)

Prezentarea autorului ºi adaptare pentru ziar – ION CREÞU, Cernãuþi

Copy Paste

Competent Consulting ofera gratuit Calendarul de self-coaching pe 2009 intitulat „Traieste la 150%”. Superb ilustrate cu performantele uimitoare ale unor balerini ce si-au ales drept scena strazile si cerul New Yorkului, paginile calendarului sunt un instrument de coaching ce-ti permite sa optimizezi, una dupa alta, diferitele elemente ce compun o viata fericita si plina de impliniri. Temele de auto-analiza, dezvoltare a resurselor si actiuni eficiente sunt:

• Rezolva chestiunile stagnante

• Construieste o comunitate de sprijin

• Obtine mai multa putere personala

• Adu mai multa gratie & dragoste in viata ta

• Extinde-ti limitele

• Manifesta mai multa vitalitate & sanatate

• Exprima-ti pasiunile personale

• Conecteaza-te la sursele reale de fericire

• Obtine satisfactii depline in viata

• Dezvolta-ti echilibrul natural

• Ridica-ti standardele personale

• Bucura-te de o viata implinita

www.competent.ro/wp-content/uploads/2008/12/calendar-2009-a4.pdf

Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

Daca acesta este un subiect la liber cred ca pot sa scriu aici o chestie in legatura cu contul meu pe 9AM .... precizez ca am scris moderatorului .... sa vedem cum se rezolva ...
Asadar, de 2 zile primesc in repetate randuri acelasi mesaj :" 9am - Cele mai importante stiri ale zilei - Te-ai inscris cu succes pe 9am.ro" ..... ca si cum nu sunt inscrisa de ceva vreme ..... si surprize, surprize ! in mesaj apare si parola (schimbata) si nu stiu de ce dar am senzatia ca "se cotrobaie" prin contul meu (oi fi paranoica)
Este o coincidenta ca se intampla chestia asta dupa cateva mesaje in contradictoriu cu un alt utilizator ?
Va mai aduceti aminte de disputa "homemarcel" - "vasix" ???
Cine are dreptate ???

sper sa fie vorba despre o eroare de server sau ceva de genul asta

De la: cla03, la data 2009-01-09 08:25:51Daca acesta este un subiect la liber cred ca pot sa scriu aici o chestie in legatura cu contul meu pe 9AM .... precizez ca am scris moderatorului .... sa vedem cum se rezolva ...
Asadar, de 2 zile primesc in repetate randuri acelasi mesaj :" 9am - Cele mai importante stiri ale zilei - Te-ai inscris cu succes pe 9am.ro" ..... ca si cum nu sunt inscrisa de ceva vreme ..... si surprize, surprize ! in mesaj apare si parola (schimbata) si nu stiu de ce dar am senzatia ca "se cotrobaie" prin contul meu (oi fi paranoica)
Este o coincidenta ca se intampla chestia asta dupa cateva mesaje in contradictoriu cu un alt utilizator ?
Va mai aduceti aminte de disputa "homemarcel" - "vasix" ???
Cine are dreptate ???

sper sa fie vorba despre o eroare de server sau ceva de genul asta

...nu-i nici o eroare... paroleaza.ti lap-ul , foloseste tot ceea ce este necsar, securizarii continutului sau7si mai ales decupleaza-l de la net in timpul nefolosirii lui. nu ti-ar strica o scanare profesionista facuta la un service de specialitate.
lap-ul ce-l folosesti pt. discutiile pe dif forumuri ori navigare, nu trebuie sa contina sub nici o forma documente importane ori personlizate.

am avut aceeasi problema, nu importa atat timp cat lap-ul pe care-l folosesc pt.aceste forumuri este diferit de cel pe care lucrez.....

o seara placuta !

Nu am documente importante in el si am un antivirus bun .....
Multumesc pentru sfaturi Mytcor

am sa schimb toate parolele

www.europafm.ro/stiri/zambestirea/casca-din-dovleac-pentru-motoc...

Pe strazile din Nigeria a aparut o noua specie de motociclisti: cei cu dovleac pe cap, in loc de casca.

Casca din dovleac pentru motociclisti (08 ianuarie 2009)

Motocicliºtii nigerieni folosesc cãºti de protecþie improvizate din dovleci uscaþi dupã ce, la 1 ianuarie 2009, a intrat in vigoare o lege care ii obliga sa aiba capul protejat.

In caz contrar, poliþiºtii pot sã le confiºte motocicletele.

Dar cum o casca costa aproximativ 20 de lire sterline, multi au recurs la acest viclesug.

De la inceputul anului, motociclistii cu dovleci au fost opriti.

Politistii, uluiti de ideea participantilor la trafic n-au stiut cum sa reactioneze.

Perioada de buimaceala a trecut, iar acum, toti cei prinsi cu dovleci scobiti si uscati pe cap vor fi amendati.



Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

........WoW ... te claxoneaza dovleacul ?.. esti in Nigeria negresit !

www.gandul.info/actualitatea/egoismul-e-foarte-malefic-pentru-pr...

În exclusivitate De la Bremen, via internet Aurora Simionescu - cercetãtor de succes la 24 de ani

Membrã a echipei de cercetãtori din Germania ºi Olanda, românca Aurora Simionescu a observat pentru prima datã un fragment de masã "obiºnuitã" lipsã din cosmos

"Egoismul e foarte malefic pentru progres"
09 MAI 2008

-Cat se poate de simplu spus , ce inseamna de fapt descoperirea la care ati participat. Mai exact ,ce inseamna ,si ce importanta are ca exista un fragment din masa lipsa a universului.?
- În primul rand este foarte important ca am descoperit acest fragment, pentru ca teoriile despre formarea universului preziceau existenta lui. Astfel, prin aceasta descoperire, confirmam validitatea acestor teorii, ceea ce ne face un pic mai siguri ca intelegem cum s-a dezvoltat universul de azi. În plus, în general, majoritatea simularilor care incearca sa reproduca formarea universului prezic existenta acestor filamente, dintre care unul a fost descoperit de noi. Dar nu toate aceste teorii pot reproduce in mod exact proprietatile pe care le observam noi. Astfel, putem constrange varietatea de simulari existenta si putem decide care sunt cele mai exacte.
- Ma tem ca nu inteleg foarte exact. De aceea, va intreb direct daca exista vreo consecinta "lumeasca" a faptului ca din masa lipsa a universului a fost descoperit acest fragment si, in primul rand, cred ca ar fi util daca ne-ati explica ce inseamna masa lipsa a universului?
- Bun, atunci in primul rand despre masa lipsa. Din datele existente la momentul de fata, astronomii pot calcula cu destul de multa exactitate compozitia universului. Acesta e alcatuit din cam 4% barioni (atomi, electroni, in general materia familiara noua). Restul, de 96% ne este necunoscut - alcatuit din asa-numita materie obscura si energie obscura (''dark energy / dark matter"). Dar nu despre asta este vorba.
- Dar despre ce este vorba, atunci?
- Chiar si din putinele 4 procente alcatuite din materie pe care o intelegem, daca adunam ceea ce puteam observa pana acum (galaxii, stele etc.) nu ajungem decat la o jumatate din barionii pe care ne asteptam sa ii masuram. Restul, asa prezic simularile, se afla in forma unui gaz rarefiat, de densitate foarte mica, aflat in acest tip de filamente intre "clustere" (grupari mari) de galaxii. Acest gaz rarefiat este greu de observat, pentru ca datorita densitatii sale scazute, intensitatea luminii emise de acest gaz este de asemenea redusa. Trebuie mentionat ca majoritatea barionilor din univers, chiar si in momentul de fata, se afla in astfel de gaz fierbinte si difuz, care emite in domeniul razelor X.
Deci, daca observam un cluster de galaxii, care de asemenea contine acest fel de gaz (la o densitate mai mare decat in filamente, de aceea mai usor de observat), masa gazului care emite raze X este de 5 ori mai mare decat masa tuturor galaxiilor din aceasta grupare de galaxii. Pana acum, filamentele dintre clustere de galaxii au fost observate in lumina optica (ca un sir de galaxii intre clustere) dar nu si in razele X. Acum e pentru prima data cand vedem si emisia in raze X, iar gazul din filamente care emite in raze X ar trebui sa aiba o masa mult mai mare decat a galaxiilor observate pana acum.
- Bun, spuneati ca aceasta descoperire ne ajuta sa fim un pic mai siguri ca intelegem cum s-a dezvoltat universul?
- Teoria, in prezent, este asa-numitul "big bang". Aceasta teorie spune ca universul a inceput cu o mare "explozie". La inceput, densitatea si temperatura erau foarte mari, apoi universul s-a extins din ce in ce mai mult si astfel densitatea a scazut, si la fel si temperatura. Prima indicatie pentru acest model a fost o observatie a lui Edwin Hubble, care a vazut ca, cu cat mai indepartate sunt galaxiile de noi, cu atat mai mare este viteza cu care ele se indeparteaza de noi.
Astfel Hubble a conclus ca universul se extinde. La inceput, densitatea universului era constanta(cel putin aproximativ), apoi, scazand temperatura si astfel agitatia termica, au inceput sa se poata forma structuri mici in jurul fluctuatiilor de densitate infime. Aceasta formare de structuri si evolutia acestor structuri, care au devenit stele, galaxii si clustere de galaxii, poate fi simulata cu ajutorul calculatoarelor de performanta si aceste simulari prezic faptul ca in momentul de fata universul are o forma filamentara. La "nodurile" retelei cosmice sunt clusterele de galaxii, cele mai mari structuri din univers. Între clustere sunt filamentele, din care unul a fost gasit de noi.
- Exista vreo consecinta, pentru viata de pe pamant, sau pentru viitorul acesteia ,mai exact, aceasta descoperire poate influenta major viata pe pamant ,sau este extrem de importanta doar pentru cunoastere ,pentru stiinta pura?
- Viata pe pamant, cel putin in viitorul apropiat, nu poate fi influentata. De fapt, nu poate fi niciodata influentata, pentru ca inainte de a simti posibile efecte, soarele nostru ar muri. Aceasta descoperire poate avea consecinte pentru viitorul indepartat al universului, dar nu ne va afecta pe noi in mod imediat.
- Cum ati ajuns in echipa de la Max-Planck? Ce facultate ati facut in Romania,sau nu ati studiat decat in afara tarii?
- Sunt din Braila, am 24 de ani, am facut liceul in Braila, dupa care am studiat in Bremen ,la, pe atunci, numita International University Bremen, care acum se numeste Jacobs University Bremen (au schimbat recent numele). Acolo am facut 3 ani de licenta ("bachelor"). Decanul de la Bremen, si el profesor de astrofizica, fusese director al institutului Max Planck inainte sa devina decan ºi el mi-a recomandat sa vin aici si m-a recomandat profesorilor de aici pentru o pozitie de doctorand.
- Cum sunt profesorii germani si,in general, ati sesizat diferente-mari sau mici-intre scoala noastra si cea germana?
- Nu stiu daca pot compara - nu am facut facultatea in Romania si nu am facut liceul in Germania. În plus, scoala de la Bremen e un caz special in Germania, fiind o universitate privata.
- Totusi,daca soarele nostru ar muri, viata noastra pe pamant ar disparea, nu?Faptul ca ati descoperit acum o particica din partea de univers care ne lipsea,de fapt despre care nu stiam prea mult ,in ce fel ne poate ajuta asta sa intelegem viitorul universului?
- Da, daca soarele ar muri, nici noi nu am avea o alta soarta. Din fericire, asta nu se va intampla decat peste vreo 5 miliarde de ani. Revenind la subiect, proprietatile acestor filamente (densitatea medie, temperatura gazului difuz) dupa cum am spus la inceput, pot constrange diferite modele (simulari cu diferiti parametri) ale evolutiei universului, astfel putem prezice mai bine viitorul indepartat al universului.
- De cand n-ati mai fost in tara? Va este dor de Romania?
- Am fost de Paste (cel Ortodox) acasa, asa ca inca nu mi s-a facut din nou dor.
- Stiati de atunci de descoperire? De fapt, cand s-a petrecut evenimentul? Ieri, acum un timp?
- Da, cand am fost in Romania deja stiam cand va fi lansat comunicatul de presa referitor la descoperire. Comunicatul de presa de fapt l-am scris de mai mult timp.
- Ce inseamna sa lucrezi intr-un grup de cercetatori,presupun ca sunteti printre cei mai tineri de acolo, sau intregul grup este asa de tanar? Este interesant de aflat care sunt relatiile de munca acolo, intre tineri si cei mai varstnici. In Romania nu cred ca s-ar da fonduri mari pe mana tinerilor si cred ca asta este o mare greseala a cercetarii romanesti.
- Avem un grup divers, si ca varsta si ca nationalitate. Cat priveste fondurile, aici totul e pe baza de concurenta. De exemplu, pentru a primi timp de observare cu satelitul pe care l-am folosit noi, exista in fiecare an, in octombrie, un concurs - oricine poate trimite o propunere in care se explica ce doresti sa observi, pentru cat timp si de ce. Toate propunerile sunt date unui comitet, in fiecare an altul, care decide cine primeste timpul de observare. Desigur, e putin mai greu, daca nu esti un cercetator recunoscut, dar in orice caz, daca ai o propunere foarte buna, vei fi acceptat. Asta pot spune cu certitudine: egoismul e foarte malefic pentru progres. Daca suntem egoisti (in stiinta, dar si, de exemplu, in politica) si ne e frica sa colaboram, sa incurajam oamenii talentati din jurul nostru, de frica sa nu ne-o ia inainte, nu devenim mai buni. Nici noi, si nici altii.
- În ce conditii v-ati intoarce in tara,daca v-ati intoarce?
- În primul rand, aprecierea rezultatelor. Sunt placut surprinsa de ecoul acestei descoperiri in presa romaneasca, ceea ce arata ca deja ne indreptam spre aprecierea rezultatelor din cercetare, dar sunt convinsa ca multi inca se intreba: ce rost are? Cu ce imi foloseste mie? Atunci cand romanii, si in special politicienii, vor avea viziunea noilor descoperiri, vor sustine cercetarea fara a intreba "ce imi aduce mie asta", vor intelege valoarea castigului intelectual si nu numai material si atunci vom putea dezvolta o comunitate puternica in cercetare din Romania.
- Este interesant de aflat cum gandeste un tanar om de stiinta. In tara, asemenea performante ,ca ale dv., nu prea exista ,cel putin pe stiinta asta pura. Mai sunt tineri exceptionali in zona disciplinelor socio-umane si prin zona IT. Cum arata viata si preocuparile unui tanar om de stiinta de succes? Credeti ca norocul, sau stiinta si munca v-au adus pe dv. si grupul dv. de studiu la asemenea rezultat ? Aveti simpatii politice?Vorbiti foarte exact despre rolul politicienilor ,ceea ce, iarasi, pentru mine, este o surpriza. Deci oamenii de stiinta nu stau doar cu capul in nori.
- Nu toti oamenii de stiinta stau cu capul in nori, de fapt oamenii buni de stiinta nu si-o pot permite. Stiinta in sine are nevoie de politica si diplomatie. Un exemplu simplu: daca stiu sa imi "fac reclama" mie insami la o conferinta, voi avea mai multe sanse sa primesc o slujba dupa aceea. Un exemplu mai complex: pentru fiecare satelit sau telescop construit exista mai multe tari, grupuri de cercetare, grupuri de interese, care finanteaza acest proiect si oamenii de stiinta trebuie, in acest caz, sa negocieze caracteristicile exacte ale satelitului: ce instrumente vor fi la bord? cine va plati lansarea rachetei? Niciodata nu se pot indeplini toate cerintele tuturor grupelor de cercetatori si ale tuturor institutelor care finanteza proiectul.
Cine negociaza cel mai bine are de castigat. Apropo de noroc sau stiinta - pentru mine raspunsul este, intotdeauna, pasiunea. Cred ca fiecare trebuie sa faca in viata ceea ce il pasioneaza, ceea ce ii da impulsul de a fi activ, de a se implica. Daca esti pasionat, si astfel si motivat, vei invata de 2 ori mai eficient, de aceea inteleg rar intrebari de genul "dar la ce iti foloseste studiul asta"? Daca intr-adevar este pasiunea mea in viata sa studiez asa ceva, atunci imi foloseste - cel putin spiritual - si daca invat asta de 2 ori mai bine decat orice altceva, voi avea rezultate bune, voi fi recunoscut(a) si voi gasi astfel si un loc de munca.
- Mai ai timp de altceva ,de prieteni ,de plimbari? La ce trebuie sa renunti din placerile de zi cu zi pentru performanta? Ai un iubit? Ai alte pasiuni in afara astronomiei?
- Desigur. De fapt, asta este unul din lucrurile care ma atrag la cercetare: flexibilitatea. Cand am idei, muncesc din greu, e adevarat, cateodata si 12 ore pe zi. Cand nu am inspiratie, nu muncesc. Nimeni nu imi numara zilele si orele de lucru, cand sunt inspirata sunt inspirata si cand nu, nu, asta nu se poate controla. Si atunci cand nu sunt inspirata pot face orice, de fapt, inspiratia nu vine muncind din greu esti mult mai eficient la munca daca te relaxezi din cand in cand, faci altceva, te destinzi. Asta e greseala multora, care sunt sub presiune: din cauza stresului, muncesc continuu, crezand ca nu au timp de pauza. Dar daca iei o pauza de jumatate de zi, dupa pauza, lucrezi mult mai eficient si reusesti in jumatate de zi ceea ce ai fi facut altfel in 2 zile.
Ca hobby, pe primul loc, la egalitate cred, se afla dansul si dezbaterile. Am facut dans modern (jazz) in clasa a 11a, 2 ani de dansuri de societate, la Bremen si acum am ajuns la salsa (am curs in fiecare marti). Cu dezbaterile - e greu de explicat. Dezbaterea e un "sport" britanic - un fel de discutie cu reguli. Exista o echipa pro, una contra, fiecare are 7 minute la dispozitie, tema e anuntata cu 15 min inainte de inceperea dezbaterii si pozitia (pro/contra) se trage la sorti. E extrem de fascinant, din multe motive: trebuie sa gandesti repede, si cateodata sa sustii puncte de vedere care nu iti apartin. Un exercitiu excelent de toleranta (si de aici se trage in parte si faptul ca vorbesc despre politica poate mai mult decat alti cercetatori).
- Care sunt primele trei lucruri,fiinte ,cele mai importante, pentru tine?Ai un prieten?
- Da, in acest weekend implinim un an de cand suntem impreuna. E si el tot cercetator in astrofizica... ceea ce, la inceput, mi s-a parut un pic riscant - a aduce munca acasa. Dar ne intelegem reciproc pasiunea pentru astronomie, ceea ce e important, si am reusit sa avem destule alte activitati ca sa nu lasam munca sa ne cucereasca relatia. Ca si pentru toti, importante pentru mine sunt: familia, cariera, si viata, prin viata intelegand tot ceea ce te face sa simti ca traiesti (un apus de soare cu culori uluitoare, un gest de la un prieten care te face sa zambesti, o imbratisare a celui iubit). Interviu realizat de Melania Mandas Vergu
Info plus:
Aurora Simionescu are 24 de ani, s-a nãscut în Brãila ºi este doctorand al Institutului Max Planck din anul 2002. În liceu a fost olimpicã la fizicã, iar în clasa a XI-a a obþinut o bursã de un an în Statele Unite ale Americii. A fost recomandatã de decanul Universitãþii din Bremen pentru doctoratul pe care îl urmeazã la institutul german. Teza de doctorat a tinerei va fi redactatã împreunã cu un coleg din Olanda, Norbert Werner, coordonatorul studiului ce priveºte noua descoperire, publicat în revista americanã



Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

www.adevarul.ro/articole/e-un-exercitiu-fabulos-sa-ierti-marlanu...

Oana Pellea: „E un exerciþiu fabulos sã ierþi mârlanul“

Autor: George Rãdulescu
Data: 9 ian 2009

Fiica îndrãgitului ºi regretatului Amza Pellea, Oana, este una dintre cele mai bine cotate actriþe din România. Ea a acceptat invitaþia de a se aºeza „La masa Adevãrului” pentru a pune degetul pe rãnile sãpate de neajunsuri, complexe ºi prejudecãþi în societatea noastrã.

Un artist apreciat atât în þarã, cât ºi în strãinãtate poate lua pulsul spaþiului în care s-a format. Oana Pellea spune cã îºi iubeºte þara, chiar dacã agresivitatea, murdãria ºi indolenþa au atins cote alarmante.

Ea este convinsã cã ne trebuie mulþi ani pentru a ne deprinde sã trãim normal ºi cã, pentru a accelera acest proces, fiecare e chemat sã punã umãrul. De altfel, Oana Pellea crede cã elitele au datoria sã-ºi facã treaba cât mai bine în domeniul lor de activitate, iar oamenii obiºnuiþi, sã cureþe un pic locul care îi înconjoarã.



Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

Evenimentul Zilei
htdig.informatia.ro/expres/afisez.php?sid=835860&date=2009-01-16...

DAN C. MIHÃILESCU: Winston Churchill? Ca sa vezi!
vineri, 16 Ianuarie 2009

Cainii te privesc de jos, pisicile te privesc de sus. Mie dati-mi un porc. El te priveste drept in ochi si te trateaza ca pe un egal'.

Presimt ce o sa ziceti: numai de 'Vorbele de duh ale lui Winston Churchill' selectate de James C. Humes (Humanitas, traducere de Dana Ligia Ilin, cuvant inainte de Richard M. Nixon) nu aveam noi chef acum. Mai ales ca volumul vine dupa ce, in aceeasi serie, a aparut aforistica lui Cioran, Petre Þutea si C. Noica!

De ce batranul cinic lup de mare, cu trabucul aferent si sticla de whisky vesnic alaturi, si nu tu un Chamfort, un Montaigne la purtator, ceva Epictet, Seneca sau Marc Aureliu? In plus, romanii nici nu prea au motive sa alinte posteritatea celui care ne-a lasat in bratele sovietelor, cu celebrul servetel pe care, la faimoasa tacla cu Stalin, s-a decis ca in proportie de 80 de procente Romania sa treaca in gura vesnic flamanda a Rusiei si tot atata din Grecia sa revina intereselor britanice.

Ca noi nu vrem sa-l vedem pe Roosevelt in spatele deciziei lui Churchill, asta e treaba (proasta!) noastra. Mai rau e ca nu stiu cum lucreaza demonii istoriei, dar majoritatea dintre noi ii vad indaratul 'servetelului' numai pe englezi si americani, uitand de Stalin insusi, capcaunul Rasaritului, care ne-a tot visat gubernie printre gubernii.

Ei bine, vorbele de duh extrase de James C. Humes (fost purtator de cuvant prezidential, autor de discursuri pentru cinci presedinti ai SUA, Eisenhower, Nixon, Ford, Reagan si Bush) din cuvantarile lui Churchill sunt o sarbatoare pentru orice spirit conservator- liberal si antisocialist. Chiar daca nu ai flegma, cinismul si pragmatismul britanic, dar ai umor, cumintenie si cultivi macar utopia staifului, vei zambi participativ la perle precum: 'E mai bine sa avem egalitate cu pretul saraciei sau bunastare cu pretul inegalitatii?'. 'Diferenta dintre punctul nostru (conservator) de vedere si cel socialist este echivalenta cu diferenta dintre scara si statul la coada. Noi suntem pentru scara. Oricine poate sa faca tot ce-i sta in puteri ca sa se catere. Ei sunt pentru statul la coada'. 'O natiune care isi uita trecutul nu are viitor'. 'Cu cat puteti privi mai departe indarat, cu atat puteti vedea mai departe inainte'.

Ultimele doua se pliaza perfect pe valul junilor relativisti corecti politic, pentru care trecutul e mort, minabil sau eliminabil, utopia fiind un prezent continuu, decerebrat si decrestinat. Dar si adversarii conspirativitei, negatorii manipularilor la scara continentala si ai ingineriilor sociale planetare se vad dezmintiti aici, dintr-o simpla trasatura de condei: 'Prin lume circula o groaza de minciuni, si cel mai rau e ca o jumatate dintre ele sunt adevarate'.

Arta compromisului:
'Nu te cocota niciodata atat de sus pe un principiu incat sa nu-l mai poti cobori la nivelul imprejurarilor'. Cam urat, dar foarte practic. Cine sufera de radicalism utopic va fi urzicat fatalmente de atari vorbe grele, insa dezamagitor de adevarate in politica.

Am zis 'politica'? '
Principala calificare pentru o functie politica este capacitatea de a prevedea ce o sa se intample maine, saptamana viitoare, luna viitoare si anul viitor. Si capacitatea de a explica apoi de ce nu s-a intamplat'.

Ca sa nu mai vorbim de cele picante ori suculente.
Un Churchill apostrofat de o lady (extrem de urata) cum ca 'esti dezgustator de beat'. Da, zice el, 'numai ca maine in zori eu o sa fiu treaz', in vreme ce dumneata vei ramane la fel de urata!

Si culmea naturaletii:
Churchill la 78 de ani, asteptand sa ia cuvantul, dar fiind usor descheiat la slit. 'Domnule prim-ministru (vine biletelul disperat al aghiotantului), sunteti descheiat la pantaloni'. La care legenda vie a razboiului britanic raspunde calm: 'Nicio grija. Pasarile moarte nu cad din cuib'.

Sa nu uitam:
Churchill (care a stat in politica din 1900 pana in 1964) a primit Premiul Nobel pentru Literatura. Cantitativ, spune Richard M. Nixon, 'ca vorbitor in Camera Comunelor, la radio si in fata publicului larg, ii depaseste pe aproape toti scriitorii din acest secol'.

Si noi ne impiedicam de un biet servetel cu procente...

2009-01-16



Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

De la: pasadro, la data 2009-01-16 21:41:39Evenimentul Zilei
htdig.informatia.ro/expres/afisez.php?sid=835860&date=2009-01-16...

DAN C. MIHÃILESCU: Winston Churchill? Ca sa vezi!
vineri, 16 Ianuarie 2009

Cainii te privesc de jos, pisicile te privesc de sus. Mie dati-mi un porc. El te priveste drept in ochi si te trateaza ca pe un egal'.

Presimt ce o sa ziceti: numai de 'Vorbele de duh ale lui Winston Churchill' selectate de James C. Humes (Humanitas, traducere de Dana Ligia Ilin, cuvant inainte de Richard M. Nixon) nu aveam noi chef acum. Mai ales ca volumul vine dupa ce, in aceeasi serie, a aparut aforistica lui Cioran, Petre Þutea si C. Noica!

De ce batranul cinic lup de mare, cu trabucul aferent si sticla de whisky vesnic alaturi, si nu tu un Chamfort, un Montaigne la purtator, ceva Epictet, Seneca sau Marc Aureliu? In plus, romanii nici nu prea au motive sa alinte posteritatea celui care ne-a lasat in bratele sovietelor, cu celebrul servetel pe care, la faimoasa tacla cu Stalin, s-a decis ca in proportie de 80 de procente Romania sa treaca in gura vesnic flamanda a Rusiei si tot atata din Grecia sa revina intereselor britanice.

Ca noi nu vrem sa-l vedem pe Roosevelt in spatele deciziei lui Churchill, asta e treaba (proasta!) noastra. Mai rau e ca nu stiu cum lucreaza demonii istoriei, dar majoritatea dintre noi ii vad indaratul 'servetelului' numai pe englezi si americani, uitand de Stalin insusi, capcaunul Rasaritului, care ne-a tot visat gubernie printre gubernii.

Ei bine, vorbele de duh extrase de James C. Humes (fost purtator de cuvant prezidential, autor de discursuri pentru cinci presedinti ai SUA, Eisenhower, Nixon, Ford, Reagan si Bush) din cuvantarile lui Churchill sunt o sarbatoare pentru orice spirit conservator- liberal si antisocialist. Chiar daca nu ai flegma, cinismul si pragmatismul britanic, dar ai umor, cumintenie si cultivi macar utopia staifului, vei zambi participativ la perle precum: 'E mai bine sa avem egalitate cu pretul saraciei sau bunastare cu pretul inegalitatii?'. 'Diferenta dintre punctul nostru (conservator) de vedere si cel socialist este echivalenta cu diferenta dintre scara si statul la coada. Noi suntem pentru scara. Oricine poate sa faca tot ce-i sta in puteri ca sa se catere. Ei sunt pentru statul la coada'. 'O natiune care isi uita trecutul nu are viitor'. 'Cu cat puteti privi mai departe indarat, cu atat puteti vedea mai departe inainte'.

Ultimele doua se pliaza perfect pe valul junilor relativisti corecti politic, pentru care trecutul e mort, minabil sau eliminabil, utopia fiind un prezent continuu, decerebrat si decrestinat. Dar si adversarii conspirativitei, negatorii manipularilor la scara continentala si ai ingineriilor sociale planetare se vad dezmintiti aici, dintr-o simpla trasatura de condei: 'Prin lume circula o groaza de minciuni, si cel mai rau e ca o jumatate dintre ele sunt adevarate'.

Arta compromisului:
'Nu te cocota niciodata atat de sus pe un principiu incat sa nu-l mai poti cobori la nivelul imprejurarilor'. Cam urat, dar foarte practic. Cine sufera de radicalism utopic va fi urzicat fatalmente de atari vorbe grele, insa dezamagitor de adevarate in politica.

Am zis 'politica'? '
Principala calificare pentru o functie politica este capacitatea de a prevedea ce o sa se intample maine, saptamana viitoare, luna viitoare si anul viitor. Si capacitatea de a explica apoi de ce nu s-a intamplat'.

Ca sa nu mai vorbim de cele picante ori suculente.
Un Churchill apostrofat de o lady (extrem de urata) cum ca 'esti dezgustator de beat'. Da, zice el, 'numai ca maine in zori eu o sa fiu treaz', in vreme ce dumneata vei ramane la fel de urata!

Si culmea naturaletii:
Churchill la 78 de ani, asteptand sa ia cuvantul, dar fiind usor descheiat la slit. 'Domnule prim-ministru (vine biletelul disperat al aghiotantului), sunteti descheiat la pantaloni'. La care legenda vie a razboiului britanic raspunde calm: 'Nicio grija. Pasarile moarte nu cad din cuib'.

Sa nu uitam:
Churchill (care a stat in politica din 1900 pana in 1964) a primit Premiul Nobel pentru Literatura. Cantitativ, spune Richard M. Nixon, 'ca vorbitor in Camera Comunelor, la radio si in fata publicului larg, ii depaseste pe aproape toti scriitorii din acest secol'.

Si noi ne impiedicam de un biet servetel cu procente...

2009-01-16



Dana P

iarasi am senzatia ca se umbla prin contul meu
am fost plecata doua zile si gasesc surprize
oricum .... pentru cei ce ma cunosc ...... as vrea sa stiti ca nu obisnuiesc sa trimit mesaje ofensatoare ..... si nici nu raspund mesajelor idioate trimise catre mine

BANII - Grigore Vieru
Lui Alexandru Cazacu


Nu ma supar ca n-am bani,
Bani putini, putini dusmani.
Bani nu am si nici n-au fost,
Dar ii vad la omul prost.
Unii nici de paine n-au,
Altii cainelui o dau,
Vara mana intre lei
Ca-ntre pulpe la femei.
Cine-asa te-a impartit, banule,
Nu te-a impartit cinstit, banule!
Sa te-mparta Dumnezeu, banule,
Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!

Cu banul ii tot asa
Cum ii si cu dragostea:
Cand mai bine si cand nu,
Cand deasupra el, cand tu.
Am avut si eu un sfant
Si l-am dat la muzicanti,
Muzicantii mi-au cantat
Si-au crezut ca-s om bogat.
Cine-asa te-a impartit, banule,
Nu te-a impartit cinstit, banule!
Sa te-mparta Dumnezeu, banule,
Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!


DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA !




Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

haideti sa vorbim liber si deshis despre .......nu v-ati saturat sa vi se indice ce anume aveti voie si ce nu?spuneti orice,numai sa deschidem supapa refularilor din noi,va astept,s-auzim numai de bine!

De la: pasadro, la data 2009-01-18 10:14:15BANII - Grigore Vieru
Lui Alexandru Cazacu


Nu ma supar ca n-am bani,
Bani putini, putini dusmani.
Bani nu am si nici n-au fost,
Dar ii vad la omul prost.
Unii nici de paine n-au,
Altii cainelui o dau,
Vara mana intre lei
Ca-ntre pulpe la femei.
Cine-asa te-a impartit, banule,
Nu te-a impartit cinstit, banule!
Sa te-mparta Dumnezeu, banule,
Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!

Cu banul ii tot asa
Cum ii si cu dragostea:
Cand mai bine si cand nu,
Cand deasupra el, cand tu.
Am avut si eu un sfant
Si l-am dat la muzicanti,
Muzicantii mi-au cantat
Si-au crezut ca-s om bogat.
Cine-asa te-a impartit, banule,
Nu te-a impartit cinstit, banule!
Sa te-mparta Dumnezeu, banule,
Te-as cunoaste-atunci si eu, banule!


DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA !




Dana P

"Omul anului" Cotidianul, fata cu ochii în stele, primeºte bursã Einstein de la NASA (Video)
18 Ian 2009 Ionut Dulamita, Cristina Hurdubaia


Aurora Simionescu, tânãra cercetãtoare care a mai risipit din universul necunoscut pânã acum oamenilor ºi care ºi-a câºtigat preþuirea presei internaþionale, a ales sã cerceteze mai departe la Universitatea Stanford din California, dupã ce a primit bursã de la agenþia spaþialã americanã.
........

"Omul Anului" la "Zece pentru România"

Anul trecut, în iarnã, Cotidianul a hotãrât sã înmâneze propriul trofeu, “Omul Anului”, în cadrul proiectului “Zece pentru România”, preferând sã nu dea curs voturilor anonime. Aleasã pentru acest titlu a fost Aurora Simionescu, care, la începutul lui mai 2008, pe vremea când era doctorand la Institutul ,,Max-Planck’’ din Germania, a fãcut parte dintr-o echipã de astrofizicieni care a detectat în premierã mondialã un fragment din masa de “materie obiºnuitã” din univers încã necunoscutã oamenilor.

“Dacã numãrãm toate obiectele - de exemplu, stele, galaxii - ºi adunãm toate masele acestor obiecte, nu ajungem la total, ci la jumãtate din ceea ce s-ar aºtepta. ªi atunci, întrebarea este: unde e restul?”, spunea la acea vreme Aurora pentru Cotidianul, dupã ce descoperirea ei fãcuse deja înconjurul lumii. De la “Der Spiegel” la CBC ºi Fox News ºi de la Astronomy la space.com.

Cercetãtoarea s-a nãscut în Brãila, unde a fãcut ºi liceul, apoi a ajuns cu bursã la Universitatea Internaþionalã Bremen ºi doctorand la Institutul ,,Max-Planck’’, petrecând ºi 12 ore în laborator. Premiera la care a participat primãvara trecutã a fost chiar parte a tezei de doctorat, iar ideea din spatele descoperirii i-a venit chiar tinerei românce, în vara lui 2007, într-o discuþie cu colegii de cercetare, apoi a fost datã în primire telescopului XMM-Newton, cu raze X, al Agenþiei Spaþiale Europene.

www.cotidianul.ro/omul_anului_cotidianul_fata_cu_ochii_in_stele_...




Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

Exclusiv Gândul

Cu ce se ocupã serviciile în România

www.gandul.info/actualitatea/talpes-presedintele-trebuie-sa-stie...


Talpeº: „Preºedintele trebuie sã ºtie când se îmbatã soþiile ambasadorilor”
de Marian SULTÃNOIU



Un fost ºef de serviciu „la curent“Declaraþiile fostului consilier prezidenþial ºi director SIE, Claudiu Sãftoiu, vizând practici neortodoxe ale serviciilor de informaþii din România, au declanºat o reacþie în lanþ. Emil Constantinescu îi cere preºedintelui Traian Bãsescu sã rãspundã responsabil unei astfel de declaraþii „ºi nu sã o expedieze într-un talk-show televizat cu moderatori aranjaþi”. La rândul sãu, fostul director SIE, Ioan Talpeº, susþine cã nu-ºi aminteºte sã fi fãcut astfel de informãri cãtre ºefii sãi, între care s-a aflat ºi Emil Constantinescu, dar cã i se pare normal „sã afle ºi preºedintele când se îmbatã o soþie de ambasador”.

Cine pe cine asculta

Dacã fostul preºedinte Ion Iliescu a preferat sã nu facã declaraþii pe aceastã temã, Emil Constantinescu a amintit cã s-a confruntat cu asemenea practici în prima parte a mandatului sãu. „Serviciile încearcã sã câºtige bunãvoinþa preºedintelui – a afirmat Constantinescu la un post de televiziune. De la SIE, de pildã, am primit informaþii despre ce fãceau soþiile ambasadorilor prin ambasade”, a mai spus el.

În replicã, Ioan Talpeº, director SIE în primul an al mandatului lui Emil Constantinescu, a declarat pentru Gândul cã nu-ºi aminteºte sã fi fãcut o astfel de informare. „Dar mi se pare absolut normal ca, dacã o soþie de ambasador se îmbatã, sã afle ºi preºedintele. Mi se pare la fel de normal ca, dacã se întâmplã ceva în afara moralei, în ambasadã, care este o micã þarã la urma-urmei, sã se facã o informare. Nu se poate ca preºedintele sã nu fie informat”, a afirmat Talpeº. Fostul ºef al SIE a mai adãugat, fãcând referire la ºeful sãu de la Cotroceni, din acea perioadã, cã „toate acestea sunt penibilitãþile unor personaje care nu au învãþat ABC-ul administrãrii ºi guvernãrii unei þãri”. „Nu existã stat care sã nu facã astfel de informãri”, a conchis Talpeº.

Constantinescu îi cere lui Bãsescu sã dea socotealã

La rândul sãu, fostul preºedinte Constantinescu s-a declarat indignat cã spusele sale au fost duse în derizoriu. El a precizat pentru Gândul cã „rolul serviciilor secrete nu este acela de a-l informa pe preºedinte despre cumpãrãturile fãcute de personalul ambasadelor sau despre discuþii neprincipiale ale angajaþilor, pe sistem poliþie politicã, aºa cum primeam eu informãri în fluxul general”.

„Domnul Talpeº susþine cã nu-ºi mai aminteºte dar nu se poate sã nu ºtie cã eu primeam aceste informaþii chiar de la adjuncþii sãi!” a mai spus Constantinescu. El a cerut din nou, ca o comisie parlamentarã sã cerceteze declaraþii de genul celor fãcute de Sãftoiu, ºi sã controleze strict activitatea serviciilor secrete. „O astfel de comisie are ca obiect de lucru tocmai cercetarea unor astfel de afirmaþii, are dreptul sã-i invite la audieri pe miniºtri, pe ºefii serviciilor ºi pe adjuncþii lor ºi chiar pe preºedinte României, care nu poate expedia un astfel de subiect, foarte grav, într-un talk-show televizat, cu moderatori aranjaþi”, a precizat Constantinescu.
El a mai spus cã, potrivit unui studiu LADO, în perioadele 1990-1996 ºi 2000-2004 a existat un numãr foarte mare de solicitãri pentru urmãrirea unor convorbiri telefonice din care au fost folosite în justiþie foarte puþine, în timp ce, între anii 1997-2000 s-au înregistrat mult mai puþine cereri de acest fel.



Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)

"Nu-mi place felul în care aratã România azi, dar ºtiu cã nu se putea altfel dupã 60 de ani de îndobitocire. Am fost mereu la vot, n-am lipsit niciodatã, cum sã lipsesc? Face parte din libertatea mea, generaþiile tinere trebuie sã ºtie cã ãsta e un drept câºtigat cu greu. Eu mã duc la vot, chiar dacã n-am cu cine vota. Altfel, n-aº îndrãzni sã mã plâng dupã aia de unul sau de altul"


"Rãzboaiele nu rezolvã nimic, aduc doar urã ºi moarte"

www.evz.ro/articole/detalii-articol/836908/quotRazboaiele-nu-rez...#

Vlad Stoicescu
Andrei Crãciun
Duminicã, 25 Ianuarie 2009


EXCLUSIV. Evz.ro încheie astãzi epopeea incredibilã a lui Oleg Dombrovschi, veteran al celei mai sângeroase conflagraþii din istorie, prizonier în lagãrele ruseºti ºi în puºcãriile comuniste din România. Finalul este, ca în orice poveste adevãratã, fãrã artificii. Basarabeanul Oleg rãmâne cu ºansa de a fi supravieþuit celui mai criminal secol din istorie. ªi, ca un ultim mohican, are ceva important de spus celor care vin.


Odessa, Rezina, Cernãuþi, aºezãri uitate ale Poloniei ºi, în sfârºit, pãmântul românesc de la Sighet. Sãptãmâni întregi într-un tren, repetând experienþa drumului spre lagãr, de data asta cu direcþia niciodatã rostitã cu voce tare în anii odiseei carcerale sovietice: acasã. Oleg Dombrovschi se întorcea dupã ºapte ani în þara pentru care luptase ºi suferise, încãrcat de amintirile negre ale unui trecut ce avea sã-l bântuie încã mult timp.

România nu mai pãstra însã nimic din osatura perioadei interbelice. Basarabia nu mai exista, exista o republicã sovieticã moldoveneascã, pe care Dombrovschi n-a acceptat-o niciodatã, Regele fugise, iar domnii deveniserã tovarãºi. Suspiciunea era la cote la maxime. Trenul cu prizonieri români, acum oameni liberi prin voia stãpânului sovietic, a fost imediat oprit la graniþã. Oleg ºi camarazii sãi au fost din nou arestaþi ºi duºi în cel mai mare secret la Bucureºti.

Nimic nu îi recomanda pe aceºti oameni în faþa unui regim care voia doar sã taie legãturile cu "vechea gardã" a României Mari. Pentru basarabeanul Dombrovschi o nouã aventurã dureroasã stãtea sã înceapã.

Puºcãriile româneºti, mai dure ca lagãrele sovietice

Viaþa lui Oleg are ceva dintr-o pildã biblicã. Dupã ºapte ani de lagãr au urmat ºapte ani de pace, apoi alþi ºase ani de închisoare. În 1951, întors în þarã, Oleg avea 32 de ani ºi nicio certitudine. Fratele lui, Igor, supravieþuise ºi el rãzboiului ºi lagãrelor sovietice. S-au întâlnit o singurã datã, într-o închisoare în buza Siberiei. Apoi, vântul dezastrului i-a purtat spre alte ºi alte celule.

Dupã ce s-a întors din anticamera morþii, Dombrovschi s-a cãsãtorit ºi a fost bine. A lucrat ca inginer la Institutul de proiectãri din industria lemnului (IPROIL) care era condus de un alt fost ofiþer. "De ce-am ajuns inginer? Pãi, eu mã pricepeam la cifre, fãcusem ºcoala de ofiþeri, ºtiam ce înseamnã sã arunci un pod în aer, ºtiam cum sunt fãcute drumurile, ºtiam proiectare...", povesteºte Oleg. În 1951 nu existau mulþi specialiºti, abia atunci se formau.

Dombrovschi a fãcut studii de inginerie, a încercat sã uite prin ce-a trecut ºi sã trãiascã. În primii ani de dupã experienþa lagãrului nu putea sã doarmã. Nopþile erau reîntâlniri macabre cu propriile drame. Stãteau ºase oameni în casa socrilor sãi. Se culca pe jos, se trezea urlând ºi plângea cu genunchii la gurã, ca un copil cãruia nu ai ce sã-i spui. Cum a trecut peste?

"S-au adunat alte amintiri care le-au luat locul celor din lagãr, am fost plecat mult cu diverse proiecte de la institut". Viaþa nu stã în loc nici mãcar sã-i lase sã plângã ºi sã se liniºteascã pe ei, veteranii care ºi-au vãzut camarazii dându-ºi ultima suflare. Din perioada rãzboiului, lui Oleg Dombrovschi i-a rãmas o singurã fotografie, format mic. A fost fãcutã la Chiºinãu, în 1942. Acum stã pe noptierã, lângã patul în care cu greu s-a reobiºnuit sã doarmã. Dintre rame zâmbeºte un tânãr chipeº.

Lustragiul ajunge un om important

Fericirea lui Oleg s-a terminat dupã Revoluþia Maghiarã din 1956. În tot timpul acesta fusese suspect ºi interogat des de Securitate, însã, dupã întâmplãrile de la Budapesta, paranoicul regim comunist român a început o nouã vânãtoare de vrãjitoare. "A avut loc o 'defascizare a aparatului de stat'. Pe mine m-au luat în 1958", îºi aminteºte Dombrovschi. A fost condamnat la 15 ani pentru uneltire în vederea rãsturnãrii regimului cu mânã armatã.

Numai cã Oleg Dombrovschi nu uneltise nimic. Era doar un inginer care plãtea pentru cã în tinereþe fusese mai naþionalist (naþionalist, nu antisemit!) decât trebuia ºi-n lagãr refuzase sã se întoarcã triumfãtor, cãlare pe un tanc sovietic eliberator. N-a fost singur, toþi ofiþerii români care fuseserã prizionieri în URSS ºi nu se convertiserã la religia roºie au fost arestaþi. A fost ca o reuniune de clasã a lor, a oamenilor învãþaþi sã supravieþuiascã dupã gratii.

"Am fost în toate puºcãriile, la Jilava, la Galaþi, Braºov, m-au mutat peste tot. M-am eliberat de la Aiud." Dombrovschi lasã privirea în jos ºi recunoaºte cã anii ãºtia au fost mai grei chiar decât prizonieratul sovietic. "Ne bãteau cu o bestialitate cum n-am crezut cã poate fi posibil..."

Tratament cu vânã de bou

Torþionarii nu erau decât niºte brute care-ºi dãdeau importanþã: "Veneau cu o mãsuþã pe roþi, învelitã cu o pânzã albã. Sub pânzã erau instrumentele de torturã". La mare preþ era vâna de bou, cu care Dombrovschi a fost bãtut nu o datã pânã când a leºinat. Lumea româneascã se schimbase mult, ºi se schimbase în rãu.

Ierarhiile se inversaserã într-un univers rãmas fãrã repere. "Am fost coleg de divizie cu Nanu ºi Cernãianu, foºti prefecþi înainte de rãzboi. Când s-au întors din lagãr, cei doi au fost luaþi în primire de cel care le fãcea pantofii înainte sã intre în clãdirea prefecturii." Lustragiul ajunsese mare securist.

INTRANSIGENT

O promisiune respectatã: nici un rus nu i-a trecut pragul

Târziu, la sfârºitul anilor '70, Oleg a fost oprit pe stradã. "Îmi pare bine cã te vãd, ce mai faci?", i-a spus senin bãrbatul din faþa sa. Dombrovschi îl ºtia bine. Nici nu ar fi avut cum sã-l uite. "Domnule, nu te cunosc", a încercat sã rãspundã scurt ºi sã plece. "Cum nu mã cunoºti?", a venit pe neaºteptate rãspunsul. "Lasã-mã în pace. Dacã trebuie sã te cunosc, te scuip ºi te calc în picioare", a reacþionat nervos Oleg. Torþionarul a plecat, grãbind pasul.

Într-unul dintre anii anoºti ai regimului Ceauºescu, Oleg s-a întâlnit într-o unitate poºtalã cu doi ruºi. Ei ar fi avut nevoie de cineva care sã le intermedieze comunicarea, el ºtia rusa. Schimb de amabilitãþi, politeþea obiºnuitã a unui om pe care regimul carceral nu l-a transformat într-un animal ºi, la final, o confesiune - Oleg era filatelist.

Ruºii s-au oferit sã-l ducã cu maºina lor pânã acasã, doar pentru a-i vedea colecþia de timbre. Basarabeanul s-a crispat din senin. "Eu am fost prizonier la voi în lagãr timp de ºapte ani ºi mi-am jurat în anii aceia cã nici un rus nu va cãlca vreodatã în casa mea, dacã mã voi mai întoarce. Nu vã pot invita." Avea o promisiune de respectat.

EPILOG

Doi salcâmi, un securist fumãtor ºi o revoluþie care n-a fost

În 1964, porþile puºcãriilor s-au deschis pentru deþinuþii politici. Dombrovschi a îmbrãcat iar haina de inginer ºi-a schimbat Institutul de proiectãri în industria lemnului pe unul de proiectãri miniere. Oleg a mers toatã viaþa cu tramvaiul la serviciu, pe Calea Griviþei. Pânã la sfârºit, cu el în tramvai, mergea ºi securistul care-l urmãrea.



Vizavi de casa familei Dombrovschi erau doi salcâmi. Oleg vedea noapte de noapte cum iese fum din spatele unuia. Un securist suda þigãrile. L-au urmãrit mereu, i-au "vegheat" somnul ºi au distrus ºansa ca povestea aceasta tulburãtoare ºi crudã sã ajungã vreodatã în faþa publicului. Dombrovschi avea, la începutul anilor '70, cinci caiete studenþeºti pline cu întâmplãri de pe front ºi din puºcãrii.

Când un securist a bãtut intempestiv la uºã, soacra basarabeanului, speriatã cã iadul se întoarce, a fugit la bibliotecã, a luat caietele ºi le-a aruncat pe foc. Din ziua aceea, Dombrovschi n-a mai scris nimic.

"Da, eu sunt ultimul mohican..."

S-au adunat anii ºi s-a fãcut Revoluþia din 1989. Oleg a ieºit ºi el pe strãzi, însã a înþeles repede ce se întâmplã. "Fiecare filã are douã pagini. Dacã pe una e scris cu o cernealã proastã, se imprimã pe cealaltã parte ºi nu se mai înþelege nimic. Aºa a fost revoluþia noastrã. Eu nu m-am entuziasmat uºor, viaþa m-a învãþat sã fiu sceptic", încheie bãtrânul. Nu vrea sã-ºi ia dosarele de la CNSAS. Abia a reuºit sã-ºi uite torþionarii.

Astãzi, Oleg e un bãtrân tãcut care merge de trei ori pe sãptãmânã la Uniune, la veterani, face gimnasticã în fiecare dimineaþã ºi se plimbã mult prin parc, apãsat de amintirile pe care nu i le ºtie nimeni. Soþia i-a murit de zece ani, singurul sãu fiu a decedat într-un accident, pe când avea 24 de ani. Oleg Dombrovschi a trãit. Între colegii sãi de arme a rãmas cel din urmã supravieþuitor: "Da, eu sunt ultimul mohican...".

κi poartã bãtrâneþea ca pe o medalie, a înþeles cã singurii învingãtori din rãzboaie sunt supravieþuitorii. De zeci de ani citeºte cãrþi de istorie, cautã sã priceapã cum au fost posibile ororile secolului trecut. κi desface atlasul, se uitã pe hãrþi, reconstituie bãtãlii cu cãrþi groase pe post de tancuri. Mereu ajunge la aceeaºi concluzie, ceva important de spus celor care vin: "Rãzboaiele nu rezolvã niciodatã nimic, aduc doar urã ºi moarte".




"Nu-mi place felul în care aratã România azi, dar ºtiu cã nu se putea altfel dupã 60 de ani de îndobitocire. Am fost mereu la vot, n-am lipsit niciodatã, cum sã lipsesc? Face parte din libertatea mea, generaþiile tinere trebuie sã ºtie cã ãsta e un drept câºtigat cu greu. Eu mã duc la vot, chiar dacã n-am cu cine vota. Altfel, n-aº îndrãzni sã mã plâng dupã aia de unul sau de altul"





Dana P

Insusirea este numita perseverenta cand este folosita pentru o cauza buna si incapatanare daca e pusa in slujba unei cauze rele. (Lawrence Sterne)